INTRODUCERE ……………………………………………………5 CAP.I PROBLEME INT RODUCTIVE ………………………………..6 1.1.ASEZARE GEOGRAFICA ……… …………………………………….6 1.1.1. Asezare geografica… [622751]

2

MINA MIRELA ALINA

LOCALITATEA CERNETU
STUDIU GEOGRAFIC

ALEXANDRIA
2016

ISBN 978 -973-0-22501 -3.

3CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………5
CAP.I PROBLEME INT RODUCTIVE ………………………………..6
1.1.ASEZARE GEOGRAFICA ……… …………………………………….6
1.1.1. Asezare geografica ………………………………………………6
1.1.2. Limite ……………………………………………………………6
1.2.ATESTARI ISTORICE …………………………………………………7
1.3.ISTORICUL CERCETARIL OR GEOGRAFICE ………………………7
CAP.II CARACTERI ZARE FIZICO -GEOGRAFICA ………………..12
2.1.ELEMENTELE DE ORDIN GEOLOGIC SI INFLUENT A LOR IN
PEISAJ …………………………………………………… …………………….12
2.2.RELIEFUL (ASPECTE GE OMORFOLOGICE) ……………………..16
2.2.1. Privire generala asupra reliefului localita tii Cernetu ……….16
2.2.2. Indici cantitativi caracteristici ………………………………..17
2.2.2.1.Hipsometria……………………………………………..17
2.2.2.2.Densitatea fragmentarii…………………………………17
2.2.2.3 .Adancimea fragmentarii…………………………………17
2.2.2.4.Pantele…………………………………………………..18
2.2.3. Analiza formelor de relief ……………………………………..19
2.2.3.1.Valea……………………………………………………19
2.2.3.2.Interfluviile……………………………………………..21
2.2.4. Procese geomorfologice actuale ………………………………21
2.2.4.1.Pluviodenudarea si eroziunea in suprafata……………..22
2.2.4.2.Procese de siroire………………………………………2 2
2.2.4.3.Procese torentiale..…………………………………….22
2.2.4.4.Procese fluviatile……………………………………….23
2.2.4.5.Procese de tasare……………………………………….23
2.2.4.6.Procese gravita tionale…………………………………..23
2.2.5. Relief antropic …………………………………………………23
2.3.CARACTERISTICI CLIMA TICE ……………………………………27
2.3.1. Factorii genetici ai climei …………………………………….27
2.3.1.1.Factorii geo grafici………………………………………27
2.3.1.2.Factorii radiativi………………………………………..28
2.3.1.3.Factorii dinamici………………………………………..30
2.3.2. Caracteristicile elementelor climatice ………………………..30
2.3.2.1.Temperatura aerului……………………………………..30
2.3.2.2.Temperatura solului……………………………………..33
2.3.2.3.Umezeala aerului………………………………………..34
2.3.2.4.Nebulozitatea si durata de stralucire a soarelui………….35

4 2.3.2.5.Regimul precipitatiilor -solide
-lichide………………………….36
2.3.2.6.Regimul eolian…………………………………………..38
2.3.3.Fenomenele atmosferice ……………………………………….39
2.3.3.1.Inghetul………………………………………………….39
2.3.3.2.Bruma…………………………………………………….39
2.3.3.3.Chiciura si poleiul……………………………………….39
2.3.3.4.Ceata…………………………………………………….39
2.3.3.5.Evapotranspiratia………………………………………..39
2.4.ELEMENTE DE HIDROGRA FIE……………………………………41
2.4.1. Apele subterane …………………………………………………41
2.4.1.1.Ap ele de adancime………………………………………41
2.4.1.2.Apele freatice……………………………………………41
2.4.2. Apele de suprafata ……………………………………………..42
2.4.2.1.Apele curgatoare…………………………………………42
2.4.2.1.1.Regimul hidrologic…………………………………43
2.4.2.1.2.Chimismul apelor…………………………………..53
2.4.2.1.3.Regimul termic si de inghet………………………..53
2.4.2.2.Vai temporare,lacuri,balti,mlas tini………………………54
2.5.ELEMENTE DE BIOGEOGR AFIE ………………………………….55
2.5.1. Vegetatia ………………………………………………………..55
2.5.2. Fauna ……………………………………………………………56
2.6.SOLURILE …………………………………………………… ………59
2.6.1. Rolul f actorilor pedogenetici …………………………………..59
2.6.1.1.Roca de solificare………………………………………..59
2.6.1.2.Clima…………………………………………………….60
2.6.1.3.Vegetatia…………………………………………………60
2.6.1.4.Relieful…………………………………………………..61
2.6.1.5.Apele freatice si stagnante………………………………61
2.6.1.6.Timpul……………………………………………………61
2.6.1.7.Omul…………………………………………………….62
2.6.2. Sistematica si raspandirea solurilor ………………………….62
2.6.2.1.Clasa molisoluri…………………………………………62
2.6.2.2.Clasa solurilor hidromorfe………………………………64
2.6.2.3.Clasa solurilor neevoluate………………………………6 5
CAP.III ELEMENTE DEM OGRAFICE …………………………………67
3.1.EVOLUTIA NUMARULUI D E LOCUITORI ………………………..67
3.2.MISCAREA POPULATIEI …………………………………………..69
3.2.1. MISCAREA NATURALA ……………………………………….69
3.2.2. MISCAREA MIGRATORIE …………………………………….72
3.3.DENSITATEA POPULATIE I………………………………………..73
3.4.STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTA S I SEXE ……73
3.5.RESURSELE DE FORTA D E MUNCA ……………………………..73

5
CAP.IV MODUL DE UTIL IZARE A TERENURILOR ………………75
4.1.RELATIILE DINTRE CON DITIILE NATURALE SI UTILIZAREA
AGRICOLA A TERENURIL OR……………………………………………….. .75
4.2.CATEGORIILE DE UTILI ZARE A TERENURILOR S I EVOLUTIA
LOR PE TERITORIUL LO CALITATII CERNETU ……………………………75
4.3.MODUL DE UTILIZARE A TERE NURILOR IN ANUL 1999 ………76
4.3.1. Terenuri agricole ………………………………………………76
4.3.1.1.Terenuri arabile si atructura principalelor culturi………..76
4.3.1.1.1.Cultura cerealelor………………………………………77
4.3.1.1.2.Plante tehnice………………………………………….77
4.3.1.1.3.Legume,cartofi si leguminoase pentru boabe………….77
4.3.1.2.Pasuni si fanete naturale…………………………………77
4.3.1.3.Plantatii vitic ole………………………………………….78
4.3.1.4.Plantatii pomicole………………………………………..78
4.3.2. Terenuri neagricole …………………………………………….78
4.3.2.1.Paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera…………….78
4.3.2.2.Suprafete ocupate cu ape…………………………………78
4.3.2.3.Terenuri ocupate de drumuri (constructii)……………….78
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………….. 80

6
CAPITOLUL I

PROBLEME INTRODUCTIVE

1.1.ASEZARE GEOGRAFICA

1.1.1. Asezare geografica

Localitatea Cernetu este situata in partea de sud a tarii,la sud de paralela
de 440 latitudine nordica si la est de meridianul de 250 longitudine estica
(fig.1),mai precis intre urmatoarele coo rdonate geografice: 43053’60’’ latitudine
nordica si 25026’00’’ longitudine estica.
In ceea ce priveste pozitia in cadrul unitatilor de relief,localitatea Cernetu
este situata in cadrul Campiei Romane(fig.2),in subunitatea acesteia Campia
Burnazului (fig. 3),vatra satului plasandu -se in lunca raului Teleorman.
Din punct de vedere administrativ,localitatea apartine judetului
Teleorman,fiind situata in partea de SE a acestuia (fig.4).Localitatea este situata
la 12 km.SE de orasul Alexandria,legatura facandu -se printr -o sosea
nemodernizata,sosea care face legatura cu orasul Giurgiu in partea de est.
1.1.2. Limite
Localitatea Cernetu se invecineaza in partea de nord cu localitatea Valea
Parului,in sud cu Storobaneasa,in est cu localitatea P utineiu iar in vest cu
Tiganesti.Limitele localitatii sunt limite conventionale.
Limita nordica cu localitatea Valea Parului incepe in vest din Dealul
Bratului la o altitudine de 83,5 metri,traverseaza campul,podul si fruntea terasei
de pe partea dreapta a raului Teleorman,traverseaza lunca apoi coboara spre sud
in lungul luncii de pe partea stanga,desparte vetrele celor doua localitati Valea
Parului in nord si Cernetu in sud.Limita strabate terasa stanga a
Teleormanului,Dealul Fantana Mare,Dealul Ariei,ca mpul satului din partea de

7est si valea Lacu Fundata si se termina in punctul unde altitudinea reliefului este
de 87,8 metri.
Limita sudica cu localitatea Storobaneasa este de asemenea o limita
conventionala care in vest incepe din Dealul Bratului unde a ltitudinea este de
82,4 m,traverseaza campul,lunca Teleormanului,terasa de pe partea stanga,valea
Mare,si campul in lungul sistemului de irigatii ,valea Cucutei si se termina in
partea de est in dreptul Movilei Mamora unde altitudinea este de 90,4 m.
Limita vestica cu localitatea Tiganesti uneste cele mai mari altitudini ale
Dealului Bratului si care au urmatoarele valori de la nord la sud 84,2m; 88,5m si
82,4m.
Limita estica este data de linia ce uneste altitudinile mai mari ale
campului si care au urm atoarele valori: 87,8m; 88,8m si in sud Magura Mamora
90,4m.

1.2.ATESTARI ISTORICE

Documentele istorice si cartografice existente atesta vechimea satului de la
inceputul secolului XIX.
Pe “Harta Rusa” de la 1835,localitatea Cernetu apare su b numele de
Atarnati,localitate cu 130 de gospodarii.Se considera ca fiecare gospodarie avea
5 membri,deci rezulta ca localitatea avea in 1835 aproximativ 650 locuitori.
In lucrarea lui Frunzescu D., “Dictionarul Statistic si Topografic al
Romaniei” din 1 872 se pastreaza denumirea de Atarnati.De altfea aceasta
denumire se va pastra pana in 1965.
Pe “Harta lui Szatmary” 1857 localitatea are aceeasi denumire si anume
Atarnati.
Lahovari.G.I. in lucrarea sa “Marele Dictionar geografic al Romaniei” din
1899 fol oseste aceeasi denumire de Atarnati si o defineste ca fiind “o comuna
rurala in plaiul Marginea,judetul Teleorman,spre estul plasii,situata pe valea si

8pe ambele maluri ale raului Teleorman,are un catun Putinteiu.Catunul de
resedinta e pe partea din dreapt a a raului Teleorman,Putintei e pe partea
stanga,in departare de la Atarnati la 2.5km. in partea de NV a
comunei.Populatia comunei este de 1592 locuitori.”
Satul Putintei are o vechime mai mare decat Atarnati,el aparand pentru
prima data pe Harta lui Spec ht de la 1790.Actuala denumire a satului este Valea
Parului.
Dupa 1965 localitatea isi schimba denumirea in Cernetu,denumire care se
pastreaza si astazi.
Teritoriul localitatii Cernetu a aparut si s -a dezvoltat la intersectia unor
vechi drumuri comercial e care veneau din nord si treceau spre sud catre Dunare.
Este demn de amintit “Drumul Sarii” care venea din zona dealurilor
subcarpatice (Ocnele Mari) si trecea inspre vadurile Dunarii
(Zimnicea,Giurgiu).In afara de acesta,mai existau in Campia Romana si a lte
drumuri numite dupa produsele principale care se transportau pe ele.Astfel sunt
“Drumul Pestelui” -care pornea de la Dunare inspre nord,si apoi “Drumul
Untului” -de la Giurgiu la Turnu Magurele.Documentele cartografice (Harta lui
Szatmary),sunt mentionat e unele drumuri postale care legau satul Cernetu cu
localitatile din jur dar si cu orasele Alexandria,Giurgiu,Zimnicea.

1.3. ISTORICUL CERCETARILOR GEOGRAFICE

Numeroase studii geografice cu referiri la spatiul Campiei Romane,la
Camp ia Burnazului sau la anumite sectoare cuprinse intre vaile care o strabat
surprind si fenomene geografice legate de teritoriul localitatii Cernetu.
Pana la 1900 printre primele sunt materialele cartografice de la inceputul
secololui al XIX -lea elaborate d e ofiteri ai armatei austriece sau ruse.
Astfel pe harta Rusa de la 1835 apare pentru prima data numele
localitatii,iar pe harta lui Szatmary de la 1857 apare destul de clar modul de

9utilizare al terenurilor localitatii,cat si reteaua de drumuri postale c e faceau
legatura localitatii cu localitatile vecine.
In anul 1872 apare o lucrare intitulata “Dictionarul Topografic si Statistic
al Romaniei” ,al carui autor Frunzescu D.,incearca o succinta trecere in revista a
toponimelor romanesti de rauri,forme de re lief,localitati si a starilor economice
ale judetelor.
Intr-o lucrare mai amanuntita intitulata “Dictionarul Geografic al
Judetului Teleorman” Georgescu P.,ne ofera informatii precise privitoare la
cadrul natural,la istoria locurilor,cat si la structura a dministrativa a teritoriului
localitatii.
Lahovary G.I.,in “Marele Dictionar Geografic al Romaniei” volumul
I,1899,Bucuresti prezinta in mare aceleasi lucruri ca si Georgescu P.
Intre anii 1900 -1948 incep sa apara primele lucrari geologice si geografice
ce privesc Campia Romana.
In anul 1907 Munteanu Murgoci,GH, trateaza cateva probleme legate de
fundamentul Campiei Romane.
O prima lucrare de ansamblu asupra Campiei Romane,apartine lui George
Valsan (1915),teza de doctorat a acestuia in care autorul face o descriere genetica
a Campiei Romane si face prima subimpartire a acesteia.
In 1923 apare prima lucrare cu privire la cercetarea solurilor dintre
Mostistea si Olt,apartinand lui Protopopescu -Pache N.
Lamuriri importante privind constituita gaologica,pr ecum si evolutia
paleogeografica a Campiei Romane sunt aduse in anul 1936 de Voitesti,I.P.
Teze de doctorat sau lucrari referitoare strict la Campia Burnazului,nu au
fost realizate pana in prezent asa cum au fost realizate asupra diverselor unitati
region ale din Campia Romana,cum sunt cele ale lui Cotet P.(1957) “Campia
Olteniei” sau a lui Mihailescu V.(1924) “Vlasia si Mostistea” .

10 Intre anii 1948 -1990 apar cele mai multe lucrari ce au ca tema de studiu
Campia Romana dar si lucrari generale in care se reg asesc informatii cu privire
la Campia Romana si subunitatea acesteaia Campia Burnazului.
In 1960 Prisnea Elisabeta realizeaza cateva studii cu privire speciala
asupra Campiei Burnazului in lucrarea “Geneza si dezvoltarea Campiei Romane
(privire speciala a supra Burnazului)” .
In 1966 in lucrarea “Dealurile si Campiile Romane” Mihailescu
V.imparte Campia Burnazului in trei subdiviziuni : Burnazul Central,Burnazul
Vestic si Burnazul Estic,teritoriul localitatii fiind situat in Burnazul Estic.
In 1974 a aparu t lucrarea “Formarea Campiei Romane” a lui Pop N. cu
argumente bazate in special pe studiul teraselor fluviatile.
O alta lucrare de geomorfologie apartine lui Radulescu I.(1957) si se
intituleaza “ Observatii Geomorfologice in Campia Romana” .
Intr-o lucr are deosebit de importanta intitulata “Campia Romana -Studiu
de geomorfologie integrata” Cotet P.(1976),studiaza depozitele din Campia
Burnasului si imparte aceasta campie in Burnazul Vestic si Burnazul Estic.
In stransa legatura cu cercetarile geomorfologi ce si geologice s -au impletit
si cele de pedologie prin studiile efectuate de:Florea N.,Oancea C.,Parichi
M.,Chirita C.,Geanana M.,Opris M.
Dintre acestea se remarca lucrarile:
– “Geografia Solurilor Romaniei” (1968) Florea N. si colabor atorii.
– “Geografia Solurilor” (1971),Geanana M.
Alte lucrari cu caracter general sunt :
– “Relieful Romaniei” (1974) Posea Gr.,Ielenicz M.,Popescu N.
– “Geomorfologia Romaniei” (1973),Cotet P.
– “Clima Romaniei” (1970),Ciulache S.
– “Geografia Apelor Romaniei ”(1972),Ujvari J.
– “Biogeografia Romaniei” (1969),Calinescu R.

11Dupa 1994 apare lucrarea geologica a lui Ionesi L.(1994), “Geografia
unitatilor de platforma si a orogenului nord dobrogean” ,cu date referitoare la
evolutia paleogeografica si structura Platforme i Valahe in care se incadreaza si
Campia Romana.

12CAPITOLUL II
CARACTERIZARE FIZICO -GEOGRAFICA

2.1.ELEMENTELE DE ORDIN GEOLOGIC SI INFLUENTA
LOR IN PEISAJ

Din punct de vedere geologic,localitatea Cernetu se suprapune peste marea
unitate structurala cunoscuta sub numele de Platforma Valaha,platforma ce
reprezinta un sector al Platformei Moesice,situata intre orogenul Carpatic si
Dunare.
Platforma Valaha este alcatuita la suprafata din depozite cuaternare,de sub
care er oziunea a deschis pe unele vai si unele depozite mai vechi.Gradul de
cunoastere al cuverturii sedimentare si al fundamentului se datoreaza celor peste
10000 de foraje.(Ionesi L.1994)
Fundamentul este format din: paragnaise,sisturi cloritoase,sisturi
cuart itosericitoase.In unele foraje au mai fost descoperite si roci magmatice
intrusive: granite,granodiorite,gabrouri.
Fundamentul mai este format si din sisturi cristaline avand la partea
superioara sisturi verzi de tipul celor din Dobrogea.
Miscarile assyn tice tarzii sau caledonice timpurii care au condus la cutarea
si metamorfismul incipient,au cauzat si retromorfismul sisturilor cristaline.Cu
toate aceste miscari s -a incheiat stadiul de geosinclinal,trecandu -se la cel de
platforma.
Cuvertura sedimentara
In stadiul de platforma s -au acumulat depozite
Paleozoice,Mezozoice,Pleocen -Eocene,Miocene,Pilocene si Cuaternare.Ca
urmare a miscarilor oscilatorii,in intervalul Cambrian -Pleistocen se pot separa 4
cicluri mari (megacicluri) de sedimentare:Cambrian -Perm ian,Permian –
Triasic,Jurasic -Paleocen,Badenian -Pleistocen.

13 CICLUL CAMBRIAN -PERMIAN
In acest interval de timp s -au acumulat depozite marine
(gresii,argile,marme) depozite care dupa caracteristicile litologice sunt separate
in cinci formatiuni:
1.Formatiun ea gresiilor de Mangalia – reprezinta cele mai vechi depozite
din cuvertura si este alcatuita din gresii cuartoase cu intercalatii de argile.
2.Formatiunea argilelor de Tandarei – depusa peste formatiunea gresiilor
de Mangalia si este alcatuita din depozi te predominant argiloase.
3.Formatiunea de Smirna este alcatuita din gresii cuartoase cu intercalatii
de argile,calcare,conglomerate.
4.Formatiunea de Calarasi este alcatuita din calcare.
5.Formatiunea de Vlasin cu acumulari de argile.

CICLUL PERMIAN -TRIASIC
Noul ciclu de sedimentare se diferantiaza de precedentul prin natura
depozitelor acumulate si procesele magmatice desfasurate.
Depozitele acestui ciclu ating cea mai mare grosime in depresiunea
Rosiori -Alexandria (cca.5000m).
In cuprinsul acestui ciclu se disting 3 etape de sedimentare,materializate in
3 formatiuni : Alexandria,Rosiori,Segarcea.
Formatiunea de Rosiori este alcatuita din argile,nisipuri,gresii
cuartoase,gresii calcaroase,dolomite.In cuprinsul acestei formatiuni apar gips si
anhidr it sub forma de cuiburi.
Formatiunea de Alexandria ,preponderent carbonatata este alcatuita din
calcare,marne,dolomite calcaroase cu intercalatii de anhidrit,argile si gresii.In
cadrul acestei formatiuni s -a separat un nivel de sare denumit de Chiriacu.
Formatiunea de Segarcea este alcatuita din argile,marne,nisipuri,gresii.In
timpul acumularii celor 3 formatiuni s -au produs manifestari efuzive.

14CICLUL JURASIC -PALEOCEN
In acest ciclu s -au acumulat gresii cuartoase,calcaroase,argile si marne
negricioase.
Pentru acest ciclu de sedimentare sunt caracteristice urmatoarele doua
formatiuni :
Formatiunea de Izvoarele alcatuita din argila si siltite cu intercalatii de
nisipuri.
Formatiunea de Candesti este acoperita de depozite mai noi.Litologic este
alcatuita din nisipuri grosiere asociate cu nisipuri fine,siltite si argile.Reprezinta
depuneri fluvio – lacustre,materialul epiclastic fiind adus din orogen si
redistribuit intr -un bazin lacustru,putin adanc.

CICLUL BADENIAN -PLEISTOCEN
Badenianul apare disconti nuu si prezinta o litologie
variata,argile,marne,calcare,gresii.
In cadrul acestui ciclu de sedimentare s -au depus urmatoarele formatiuni:
Formatiunea de Fratesti cu o litologie asemenetoare cu formatuinea de
Candesti, Formatiunea de Uzunu.
Formatiunea de Coconi corespunde asa numitului complex marnos,fiind
alcatuita din depozite lacustre (argile,marne si mai rar pietrisuri marunte si
nisipuri). Formatiunea de Mostistea,Formatiunea de Colentina.
Depozitele loessoide – sunt siltite si argile nisipoase galbu i,cu o grosime
intre 5m si 40m.In cuprinsul lor se gasesc cateva intercalatii rosii sau
caramizii,predominamt argiloase considerate soluri fosile.Depozitele loessoide
de origine fluviala si eoliana,sunt mai vechi in partea de vest si mai noi in
est.Depozit ele loessoide sunt considerate ca avand varste diferite,in functie de
varsta substratului. Cele din Campia Burnazului care repauzeaza pe pietrisurile
de Fratesti ,sunt atribuite pleistocenului mediu si superior.

15 Depozitele loessoide de varsta pleistoce na (fig.5) ce apar pe intreg
teritoriul localitatii corespund celei mai largi clasificari si cuprind “atat loessul
propriu -zis sau primar dar si derivatele lui secundare cunoscute sub denumiri
diferite: roci loessoide,luturi loessoide “Petru Cotet”.
Un el ement structural important situat in vecinatatea teritoriului studiat il
constituie depresiunea Rosiori,considerata ca sinecliza prin grosimea mare a
depozitelor.Datorita acestui substrat geologic format mai ales prin depuneri
interne,relieful campiei este alcatuit dintr -o alternanta de interfluvii largi si
culoare de vale. Singurele denivelari le dau crovurile dezvoltate pe loess.
Apar depozite de terasa alcatuite de obicei, din pietrisuri si nisipuri cu
stratificatie incrucisata,care reprezinta faciesul inferior,apoi diferite depozite
argilo -nisipoase si loessoide care pot fi aluvionare sau eoliene.
Pe harta litologica (fig.5),la nivelul luncii apar depozite aluviale,nisipuri
holocene.
Panta redusa genereaza aspecte specifice in cadrul vaii Teleorman ca re
meandreaza.
Orientarea vailor si bogata panza freatica sunt elemente care
individualizeaza Campia Burnasului,in cuprinsul careia se afla si localitatea
Cernetu.

162.2. ASPECTE GEOMORFOLOGICE
2.2.1. Privire generala asupra reliefului localitatii Cernetu

Relieful localitatii Cernetu se integreaza in Campia Burnazului,parte
componenta a Campiei Romane,mai precis partea central sudica a campiei.
Treapta a reliefului tar ii noastre, “Campia Romana sau Campia Dunarii
de Jos privita in intregimea sa se arcuieste ca suprafata paralela pe de o parte a
Carpatilor si Subcarpatilor,pe de alta parte a luncii Dunarii,avand altitudini
variabile in deosebitele sale zone” (George Vals an).
In apropiere de Pitesti,Campia Romana atinge 250m inaltime,dar coborand
de la Pitesti direct spre Dunare (Turnu Magurele),inaltimea acestei campii nu
scade sub 70m -100m,fapt dovedit si de altitudinile ce apar pe teritoriul
localitatii,asezare ce face parte din marea familie a satelor situate in aceasta
campie.
Campia Romana este deci ,o vasta campie inclinata “De la Alexandria
campia urca spre sud,aceasta denivelare in sens invers,care in inprejurimile
orasului Turnu Magurele atinge 20m/km,este caracte rul intregii regiuni care
margineste cursul Dunarii pana la varsarea Argesului.Ea transforma campia
intro platforma dominand fluviul cu 80m -100m.
Raurile sunt silite sa se adanceasca pe loc dupa ce au strabatut o zona in
care intarzaie in meandre in cuprin sul unei lunci mai largi decat in sus si in
jos”(George Valsan).
Toate aceste caractere proprii campiei,care se intinde pe marginea Dunarii
intre Olt si Arges,ne ingaduie sa consideram regiunea ca pe unitate geografica
distincta,care a primit numele de Cam pia sau Platforma Burnazului.
Grigore Posea incadreaza Campia Burnasului in categoriia campiilor
fluvio -lacustre numite si tabulare.Aceasta campie provine dintr -un “piemont
vechi,dar care a fost acoperit de sedimente lacustre in timpul terasei a 5 -a”.

17 2.2.2. Indicativi cantitativi caracteristici
Indicativi cantitativi caracteristici sunt: hipsometria,densitatea
fragmentarii,adancimea fragmentarii,declivitatea.
2.2.2.1.Hipsometria
Din analiza curbelor hipsometrice de pe teritoriul l ocalitatii Cernetu
(fig.6),se observa ca treapta hipsometrica de peste 80 m detine cea mai mare
suprafata.Ea se regaseste aproape exclusiv la nivelul campului cu extinderea cea
mai mare in partea de est a localitatii.Treapta hipsometrica cuprinsa intre 60 -80
m detine o suprafata mica la nivelul podului de terasa si foarte putin la nivelul
campului.Treapta cuprinsa intre 40 -60 m ocupa cea mai mica suprafata din
teritoriul localitatii si este dispusa la nivelul fruntilor de terasa.
Treapta hipsometrica situat a sub 40 de metri este exprimata in cuprinsul
luncii Teleormanului.Izohipsa de 40 de metri este cea care delimiteaza spatiul
luncii.In cadrul acestui interval hipsometric este plasata vatra satului.
2.2.2.2.Densitatea fragmentarii pe ansamblul localitatii are valori
relativ mici,fapt explicat prin existenta unui relief tabular de campie in care
raurile sunt rare.Lipsa depozitelor magazin,care sa retina panza de apa freatica ce
ar da nastere laizvoare,se exprima direct in valorile mici ale densit atii
fragmentarii care are cea mai mica valoare de0 – 0,05km/km2 (fig.7) care de fapt
domina regiunea.
Valori putin mai mari se inregistreaza pe suprafata micilor bazine
hidrografice cu un curs temporar.asa apar valori de 1,62 km/km2 si o valoare
maxima de 2,6 km/km2 in partea de vest a localitatii.
2.2.2.3.Adancimea fragmentarii reliefului sau energia de relief
reprezinta un parametru geomorfologic care arata cat de profunda a fost
eroziunea lineara exercitata de rauri.Raurile pornesc in adancimea lor de la o
suprafata primara sau initiala.Aceasta suprafata se regaseste la nivelul
interfluviilor.Adancimea fragmentarii reprezinta un parametru geomorfologic cu
importanta in desfasurarea proceselor actuale si in dinamica reliefului.

18Adancimea fragmenta rii are valori scazute pentru teritoriul localitatii
Cernetu.Intr -o zona in care altitudinea maxima se ridica la 90,7 m,iar cea minima
sub 40 m,sunt explicabile valorile mici ale acesteia (fig.8).In spatiul localitatii
Cernetu valorile adancimii fragmentar ii sunt cuprinse intre 0,1 -10 m/km2 si
ocupa cea mai mare suprafata.Valorile cuprinse intre 10 -20 m/km2 ocupa
suprafete mici ca de altfel si intervalul 20 -30 m/km2.
Arealul cu valori ale adancimi de peste 30m/km2,ocupa cea mai mica
suprafata,aproximativ 1, 5 km2 de o parte si de alt a raului Teleorman.
Elementele amintite pana aici,densitatea si adancimea fragmentarii precum
si hipsometria,sunt dovezi ce confirma existenta unui relief tabular,cu denivelari
reduse,cu o slaba fragmentare,fapt ce ne da posibili tatea sa afirmam ca
activitatea economica care se desfasoara in aceasta localitate este predominant
agricola.
Urmarind elementele valorice ale densitatii fragmentarii si adancimii
fragmentarii le putem corela pentru a afla o noua caracteristica a reliefulu i –
panta.
2.2.2.4.Pantele
Panta expresie a unui relief fragmentat si a unor denivelari mici,ea reflecta
pe langa acestea si accesibilitatea teritoriului,element de importanta
deosebita,mai ales pentru utilizarile practice ale terenurilor.
Valo rile maxime de 5 -100 apar restrans in partea central -estica a localitatii
pe fruntea terasei de 5 -7 m (fig.9).
Valorile de 3 -50 si 1-30 apar pe cursurile temporare afluente raului
Teleorman.Pe majoritatea suprafetei teritoriului localitatii,pantele au insa valori
mai mici de 10,sunt in general pante domoale si ocupa aproximativ acelasi areal
unde densitatea fragmentarii are valorile cele mai mici.Aceste pante mici
contureaza arealul interfluviilor.

19 2.2.3. Analiza formelor de relief
2.2.3.1.Vaile – pe teritoriul localitatii sunt vai permanente si vai
temporare.
Vaile permanente .Valea Teleormanului inclusa in categoriia albiilor
mijlocii de catre Petru Cotet,alaturi de Vedea,este singura vale din perimetrul
localitatii Cernetu,cu un curs permanent si care a lasat urme in relieful localitatii.
Raul Teleorman este afluentul raului Vedea,in care se varsa in aval de
localitatea Storobaneasa,localitatea situata in partea de sud a satului Cernetu.
Raul descrie numeroase meandre,in cuprinsul localitatii unde are o
lungime de aproximativ 2,25 km,o panta mica,corespunzand cu cea a
campiei,pespectiv 20/00,iar coeficientul de sinuozitate este de 1,27 se altfel
existenta meandrelor,a malurilor putin inalte,a acumularilor din lunca (fig.10) si
din albie sunt dovezi ale existentei unei pante slabe.De aceea profilul de
echilibru al raului Teleorman nu cuprinde denivelari sau rupturi de panta.
Albia minora prezinta meandrari cu maluri concave in care are loc
procesul de eroziune si maluri convexe in c are se acumuleaza material
aluvial,nisip carat de rau rezultand renii.In interiorul albiei minore apar ostroave.
In privinta profilului transversal al albiei,se vede clar forma literei
U,dovada concludenta a unei albii evoluate,a regimului continental de s curgere a
raului Teleorman.Treptele genetice de relief specifice teritoriului localitatii sunt
reprezentate de lunca si terasele raului Teleorman.
Lunca raului Teleorman pe teritoriul localitatii este o lunca
asimetrica,bine dezvoltata pe partea dreapta a raului,si cu latimi ce variaza intre
1-1,5 km.Altitudinea luncii este de 1 – 3 m,existand posibilitatea inundarii ei la
viituri.
Microrelieful luncii – desi lunca raului Teleorman pe teritoriul localitatii
ar fi uniforma ca relief,in cuprinsul ei se poate d esprinde un microrelief destul de
variat,constituit din forme pozitive si negative.

20Intre formele pozitive pe primul plan se situeaza grindurile de nisip,fasii
inguste,convexe care urmaresc malurile albiei majore care sunt rezultatul
acumularilor din timpu l viiturilor mari.La acestea se adauga conurile de dejectie
formate de torentii afluenti.
Formele negative – sunt reprezente prin mici depresiuni,ocupate de
mlastini si belciuge,forme care sunt prevazute in partea de vest a luncii.Din
asocierea acestor for me simple,pozitive sau negative,rezulta ca lunca raului
Teleorman este o forma mai complexa.
Structura – structura pe verticala a luncii raului Teleorman cuprinde
doua orizonturi:
– unul in baza,grosier,constituit din bolovanisuri,pietrisuri si nisipul
rezul tat din transportul in lungul albiei minore,denumit facies de
albie.
– altul superior,mai fin,argilo -nisipos,rezultat din depunerea
malurilor din timpul apelor revarsate si denumit facies de lunca cu
grosime de cca 1 -3 m.
In anul 1972,cand Teleormanul a atin s unul dintre cele mai mari niveluri
ale sale,intreaga lunca a fost inundata producandu -se modificari esentiale in
lunca.In concluzie lunca se distinge prin microclimat,vegetatie,soluri si ape
subterane specifice.
Terasele .Teleormanul prezinta pe teritoriu l localitatii Cernetu doua
terase.
Prima terasa,de langa lunca cu altitudinea de 5 -7 m se desfasoara pe partea
stanga a vaii Teleorman.Terasa prezinta o frunte abrupta cu o panta de 5 -100.
A doua terasa,cu altitudinea de 17 -35 m,se gaseste pe malul drept a l raului
Teleorman.Aceasta terasa are fruntea cu o panta mai lina decat cealalta.
Terasele sunt de varsta cuaternara.sub raport geologic,terasele se
caracterizeaza prin depozite specifice care constituie structura lor,ce apar de
obicei in fruntea terasei s au poate fi stabilita prin foraja ce se fac pe podul

21terasei.In structura ei se pot distinge doua elemente litologice: roca de
baza,depozitele de terasa.
Rocile de baza pot fi foarte variate,cuprinzand toata seria formatiunilor
precuaternare (in general in roci sedimentare).
Depozitele de terasa cuprind de obicei,pietrisuri si nisipuri cu stratificatie
incrucisata,care reprezinta faciesul inferior,apoi diferite depozite argilo -nisipoase
si loessoidale,care pot fi aluvionare sau eoliene cu grosimi variabile.
Vaile temporare sunt numeroase,dar de dimensiuni mici.Dintre acestea
sunt mai importante Valea Mare,Vala Lacu Fundata,Valea Cucutei.Aceste vai
sunt alimentate de precipitatiile care cad mai ales toamna si primavara sau de
aversele din timpul verii.Ele au albii nu prea adanci sparte in materialul usor
erodabil al campiei,fragmenteaza relieful,sustrag circuitului agricol o parte din
suprafete.De altfel aceste vai creaza si denivelarile ce apar pe acest relief tabular
al campiei,constituie nivelele de baza ca tre care se scurge apa de pe interfluviile
ce le despart si pe care isi sapa ravenele.
2.2.3.2.Interfluviile – fiind in plina campie sunt plane,relativ
inguste cu altitudini ce nu depasesc 91 m (90,7m,88,5m in dealul
Bratului).Acestea sunt frag mente,supuse unor intense spalari datorita loessului
care le acopera,precipitatiilor caracteristice climatului de campie,dar si utilizarii
agricole care necesita lucrari agricole ce usureaza spalarea solului.Interfluviile
cunoscute si sub denumirea de camp uri in zona de campie sunt presarate cu
forme de relief rezultate in urma proceselor de tasare,si anume
crovuri.Interfluviul cel mai extins se gaseste in estul localitatii.
2.2.4. Procesele geomorfologice actuale
Trasaturile actuale ale campiei,con turata in mare la inceputul cuaternarului
constituie efectul activitatii simultane a agentilor endogeni si exogeni.In marea
lor majoritate procesele de modelare sunt determinate de actiunea apei (in special
a apei rezultata din precipitatii).Pe langa actiu nea apei rezultate din precipitatii
un rol important il joaca si actiunea apei raului Teleorman.

22Cu toate ca relieful nu se caracterizeaza prin existenta unor inaltimi
pronuntate,procesele actuale morfodinamice sunt prezente si se fac simtite in
permanenta .Trebuie spus ca regiunea se caracterizeaza din punct de vedere
litologic prin prezenta in straturile superioare a depozitelor de loess,precum si a
aluviunilor grosiere (pe vai).
Alaturi de substratul geologic,pentru activitatea proceselor actuale un rol
important il are si micsorarea capacitatii structurale a solului prin saracirea in
calciu si materie organica,reducerea vegetatiei pe unele suprafete prin pasunat si
arat,precum si capacitatea redusa de patrundere a apei in sol (Florea N.1968).
Procesele mo rfogenetice actuale prezinta o importanta deosebita,deoarece
cunoasterea lor poate duce la masuri de combatere a unor fenomene negative,la
impiedicarea degradarii terenurilor agricole,la protejarea drumurilor si a
locuintelor.
Din materialul bibliografic s tudiat,cat mai ales din corelarile facute pe
teren,am ajuns la concluzia ca procesele geomorfologice actuale prezente pe
teritoriul localitatii Cernetu,pot fi impartite in mai multe categorii dupa cauzele
care le -au dat nastere.
2.2.4.1.Pluviod enudarea si eroziunea in suprafata dau un potential
eroziv ridicat,intretinut de frecventa si intensitatea ploilor torentiale,topografia
terenurilor in panta,protectia slaba a covorului vegetal.Aceste procese in
cuprinsul localitatii se manifesta pe frunte a terasei de 5 -7 m,care era cultivata cu
vita de vie.Prin scoaterea acesteia,terenul in panta este supus pluviodenudarii si
spalarii in suprafata in timpul ploilor de primavara si toamna cu caracter
torential.
2.2.4.2.Siroirea se manifesta in a celeasi areale ca si
pluviodenudarea.
2.2.4.3.Procesele torentiale se manifesta in cadrul cursurilor
temporare.Astfel au rezultat ravene in bazinul superior al vailor Lacu Fundata si
Valea Mare si torenti pe Valea Mare si vaile temporare din ves tul localitatii.

23 2.2.4.4.Procesele fluviale sunt foarte frecvente datorita in principal
activitatii raului Teleorman.Datorita pantei mici a raului,eroziunea laterala este
foarte mare.Drept urmare,raul meandreaza puternic,creand forme specifice.
Dintre aceste forme,semnalam maluri abrupte create pe partea concava a
meandrului unde curentul este mai puternic si produce eroziune,belciuge.
Formele de acumulare sunt reprezentate prin renii ce se formeaza in cadrul
malului convex,ostroave.
2.2.4.5.Procese de tasare
Forta de coeziune care se stabileste in interiorul loessului este deranjata de
procesele de levigare a carbonatilor de calciu din orizonturile superioare de catre
apele rezultate din precipitatii.Prezenta depozitelor leossoide ca re acopera
campul si lipsa drenajului superficial al apelor au condus la formarea
depresiunilor de tasare (crovuri).Acestea sunt prezente la nivelul campului din
estul localitatii.
2.2.4.6.Procesele gravitationale sunt reprezentate prin surpari ale
malurilor concave.
2.2.5. Relieful antropic
Prin activitatea s -a,omul isi aduce o contributie insemnata in transformarea
peisajului local.Formele antropice create in teritoriul localitatii Cernetu sunt
consecinta activitatii de ordin practic.
Pentru asigurarea necesarului de apa pentru culturile de agricole au fost
construite canale de irigatii,respectiv sistemul de irigatii Giurgiu -Razmiresti.
Pentru construirea podului peste raul Teleorman malurile albiei au fost
consolidate.Interventia omului asupra reliefului s -a facut simtita si asupra fruntii
terasei de 5 -7 m,care a fost terasata si plantata cu vita de vie.

24*
* *
Localitatea Cernetu se caracterizeaza printr -un relief domol c u altitudini
ce variaza intre 40 si 90,7 m,o densitate si adancime a fragmentarii predominant
in jurul valorii de 0.
Formele de relief sunt reprezentate prin vai (permanente si temporare) si
intrfluvii.In cadrul vaii permanente predomina procesele fluvitil e de eroziune si
acumulare.La nivelul interfluviilor procesele dominante sunt cele de tasare si
spalare in suprafata.
Influenta antropica s -a facut simtita si in cuprinsul localitatii Cernetu prin
construirea canalelor de irigatii,consolidarea malurilor,te rasarea fruntii de terasa.

Foto 1.Lunca si terasa de 5 -7 m a raului Teleorman

25

Foto 2.Valea Teleorman – mal concav (procese de eroziune)

Foto 3.Valea Teleorman – mal convex (procese de acumulare)

26

Foto 4.Procese de a cumulare in albia Teleormanului – ostrov

27
2.3. CARACTERISTICI CLIMATICE
Clima este unul dintre elementele de baza ale mediului fizico
geografic,este rezultatul interactiunii factorilor radiativi,dinamici si geografici.

3.2.1. Factorii genetici ai climei
Factorii genetici ai climei sunt:
3.2.1.1. Factorii geografici
3.2.1.2. Factorii radiativi
3.2.1.3. Factorii dinamici
3.2.1.1. Factorii geografici
Relieful – in cadrul geografic al Campiei Burnazului se pot diferentia
zone joase care formeaza vaile si zone putin inalte,acestea alcatuind interfluviile
care ocupa suprafete intinse si plate Dar aceste diferentieri altitudinale din cadrul
zonei sunt destul de mici,de ordinul a zeci de metri,deci si diferentierile
regimului climatic sunt aproape insesizabile.
Valea Teleormanului are temperatura aerului iarna mai coborata decat in
zona de interfluviu,datorita inversiunilor termice,ceea ce nu concorda cu legea
zonalitatii verticale.
Pe suprafata Campiei Burnazului, datorita inclinarii foarte reduse a
pantelor,rezulta ca unghiul de incidenta a razelor solare si cantitatea de caldura
variaza foarte putin in cadrul acestui teritoriu.
Vegetatia – atat cea naturala cat si cea cultivata creeaza particularitati
importante r egimului climatic.
Vegetatia naturala s -a restrans foarte mult in ultimii ani in Campia
Burnazului (doar mici suprafete de pasuni in lunca si palcuri restranse de
padure).Rolul esential asupra microclimatului din zona de campie il au plantale
cultivate ca re ocupa suprafetele cele mai mari.Prin dezvoltarea statiala a
plantelor si a alternarii culturilor de la un an la altul,suprafata subiacenta activa

28capata un caracter foarte schimbator in timp,aceasta inflentand direct regimul
meteorologic al stratului de aer si creeaza particularitati episodice ale
microclimatului local.
Solurile – prin proprietatile fizice variate (culoarea
suprafetei,porozitatea,conductibilitatea termica) transforma diferentiat radiatia
solara in caldura,ceea ce creaza pe timp senin tip uri caracteristice
corespunzatoare ale regimului meteorologic al stratului de aer de langa sol.
Reteaua hidrografica – are un rol important in manifestarea regimului
climatic.Datorita prezentei bazinului raului Teleorman,in cadrul Campiei
Burnasului aceste a provoaca deosebiri micriclimatice de la un loc la altul,acestea
datorita proprietatilor fizice ale apei.De aceea regimul termic al aerului deasupra
apelor este mai moderat decat deasupra uscatului.
Suprafata subiacenta activa impreuna cu ceilalti factor i de baza cum sunt
factorii radiativi si circulatia generala a atmosferei ,determina in ansamblu clima
teritoriului studiat.
3.2.1.2. Factorii radiativi
Radiatia solara constituie sursa de energie primara a tuturor proceselor
fizice si biologice de la suprafata globului.La suprafata pamantului radiatia
solara ajunge sub forma de radiatie directa si radiatie difuza care insumate
definesc radiatia globala.
Radiatia solara directa constituie componenta energetica esentiala a
bilantului r adiativ si sursa principala de caldura pentru suprafata localitatii
analizate.In legatura directa cu valorile coeficientului de transparenta a
atmosferei,intensitatea radiatiei solare directe poate avea valori maxime de
1,4cal./cm2/min. vara si 1,1cal./cm2/min. iarna.
Radiaia solara difuza se afla intr -un raport invers proportional cu
radiatia solara directa.Ea depinde de unghiul de inaltime a Soarelui,deasupra
orizontului,de opacitatea atmosferei si de nebulozitate.In cursul unui an,aceasta

29variaza de la v alori medii de 0,02 -0,03 cal./cm2/min,in diminetile de sfarsitul
iernii,la 0,40 -0,44 cal/cm2/min,in amiezile zilelor de la sfarsitul primaverii si
inceputul verii.
Radiatia solara globala in cursul unui an,in cadrul judetului
Teleorman si implicit in cadru l localitatii analizate este de 125 -127kcal/cm2/an.
Fluxul luminos masoara in diminetile de toamna 1,40 -1,70klucsi,iar la
amiaza zilelor de vara se inregistreaza valori maxime de 50,2 -51,1klucsi (klux –
unitate de masura pentru iluminare ).
Efectul fluxului luminos se amplifica in prezenta oglinzilor de apa si a
stratului de zapada proaspata si se diminueaza deasupra suprafetelor de sol arat.
Radiatia reflectata variaza in functie de albedoul suprafetei active,de
structura fluxului radiatiei globale si de car acteristicile fizice ale straturilor
inferioare ale stmosferei.
Datorita stratului de zapada iarna radiatia reflectata creste pana la 0,2
cal/cm2/min.
Radiatia absorbita reprezinta cantitatea de energie solara preluata si
supusa transformarii in energie c alorica de catre suprafata activa si creste foarte
mult in prima jumatate a anului.In ianuarie numai 40 -55% din energie este
preluata de suprafata activa,in martie valoarea acesteia creste la 80 -85%.
Radiatia efectiva reprezinta diferenta dintre energia ce data radiativ de
suprafata activa atmosferei si cea emisa de atmosfera spre suprafata activa si are
in noptile de iarna valori medii mai mici de 0,03cal/cm2/min.,iar la amiaza zilelor
de iarna 0,8 cal/cm2/min.,vara se depasesc 0,18 cal/cm2/min.
Bilantul ra diativ este conditionat de caracteristicile fizice ale suprafetei
active care determina atat potentialul energiei preluate cat si pe cel al energiei
cedate atmosferei,ca si de starea atmosferei.
Cele mai mari diferentieri latitudinale se produc asupra solu lui neinierbat
(0,75 cal/cm2/min.),iar cele mai reduse pe suprafete cu un grad mare de

30omogenitate coloristica si structurala,cum sunt cele cu iarba verde si cele cu strat
de zapada.
La nivelul localitatii studiate,bilantul radiativ este de peste 45kcal/cm2/an.

2.3.1.3. Factorii dinamici
Datorita gradientului baric existent in estul continentului,masele de aer cu
caracteristici termice ale aerului arctic continental patrund in tara noastra
dominand regiunile din estul si sudul tarii (respectiv Campia
Burnazului).Aceasta face ca in ianuarie sa predomine timpul rece si cu
precipitatii reduse.
Luna iulie situeaza tara noastra sub un camp mediu baric intre anticiclonul
Azorelor si depresiunea din Orientul Apropiat.Aceste mase de aer isi schimba
caracteristicile fizice pana in tara noastra unde ajung mai uscate.Durata
zilei,aproape de doua ori mai mare decat a noptii,nebulozitatea redusa,fac ca luna
iulie sa fie intervalul cel mai cald al anului.Intre suprafata activa si atmosfera au
loc c ele mai importante procese si acestea se manifesta prin schimbul reciproc de
caldura si umezeala.

2.3.2. Caracteristicile elementelor climatice
Caracterizarea elementelor climatice s -a realizat pe baza datelor de la
Institulul National de Meteoro logie si Hidrologie pe o perioada cuprinsa intre
1989 – 1999.
Potentialul caloric ridicat precum si distributia lui in timpul anului
influenteaza direct regimul termic al aerului si in aceasta privinta intalnim valori
ce se situeaza printre primele locuri la nivelul tarii.
Prin dreptul localitatii Alexandria,trec izotermele de 110C (media anuala a
aerului),de –30C (media lunii ianuarie si de 230C (media lunii iulie),date obtinute
dupa Atlasul Romaniei,1974.
2.3.2.1. Temperatura aerului

31Temperatu ra medie anuala este de 11,240C.Valorile medii lunare au un
mers ascendent incepand din luna ianuarie (care este luna cea mai rece cand se
inregistreaza temperatura medie de –1,460C) pana in luna iulie (luna cea mai
calda,cu temperaturi medii de 23,20C).In cepand cu luna august temperaturile
incep sa scada,pentru a ajunge in luna decembrie la o valoare de –0,680C.(Tabel
nr.1,fig.11).
Temperatura medie lunara si anuala (0C) la statia Alexandria
(1989 -1999)
Tabel 1
Statia
Alexa
ndria
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
-0,46 0,95 5,8 11,6 17 21,5 23,2 22,9 17,5 11,8 4,4 -0,68 11,24

Atat iarna,cat si vara temperaturile medii lunare cresc dinspre nordul spre
sudul teritotiului studiat,fapt ce denota ca invaziile de aer tropical din anotimpul
cald anihileaza rolul moderator al apei care ar trebui sa se resimta ,aceasta
evidentiindu -se in sezonul rece.

Fig.11 Temperatura medie lunara ( C)
la statia Alexandria
(1989-1999)
-1,460,955,811,61721,523,222,9
17,5
11,8
4,4
-0,68
-50510152025
IIIIIIIV VVIVIIVIII IX XXIXII
Temperatura

32

Fata de aceste valori,care dau o imagine cu totul generala asupra
potentialului termic,in perioada de observatii s -au semnalat si luni foarte reci de
iarna in care temperatura medie a coborat sub –100C (ianuarie 1942, –
12,10C;februarie 1929, -10,50C) sau foarte calde,in care temperatura aerului s -a
mentinut pozitiva (4,20C in ianuarie 1936) si luni de vara racoroase in care
temperatura medie abia a atins 20 -210C (iulie 1913),sau foarte calduroase
inregistrate mai ales in ultimi ani.
Temperaturile minime si maxime lunare extreme inregistrate intre anii
1989 -1999 sunt redate in tabelul 2.Din analiza acestora rezulta ca temperatura
minima cea mai scazuta s -a inregistrat la data de 19 decembrie 1997 ( –
22,20C).Temperatura maxima cu cea mai mare valoare s -a inregistrat la data de
28 august 1993 (40,20C).
Temperaturile extreme,maxime si minime lunare la statia Alexandria
(1989 – 1999)
Tabel 2
T(0C) 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Max. 25,5 36,5 34 35,8 45,2 37,5 33,8 37,7 38 39,5 37,5
Min. -15,3 -22 -18,2 -14,9 -19,9 -13,5 -15,9 -17 -22,2 -19,7 -20,3

Temperatura minima absoluta a fost de –34,80C la 24 -25 ianuarie
1942 fiind provocata de invazia de aer arctic continental sau polar si de raciri
radiative in regim anticiclonic (Clima R.P.Romane ,vol.1,1962).Se observa c a
temperatura minima absoluta la statia Alexandria s -a produs in acelasi an ca si
temperatura minima absoluta a tarii,temperatura la Alexandria fiind cu
aproximativ 40C mai ridicata decat cea produsa la Bod,langa Brasov ( -38,50C).
Temperatura maxima absolu ta a fost de 42,90C la 5 iulie
1916.Aceasta valoare ridicata a fost determinata de invazia de aer tropical

33continental cu predominarea timpului senin,ceea ce a determinat o insolatie
prelungita (Paun C. -1998).
Temperatura maxima absoluta inregistrata la A lexandria este cu
aproximativ 20C mai scazuta decat maxima absoluta la nivelul tarii (44,50C),iar
aceasta s -a produs cu 36 de ani mai devreme decat cea de la statia Ion
Sioiu,langa Braila (10 august 1951).
Numarul zilelor cu temperaturi caracteristice
La statia Alexandria in perioada 1989 – 1999 s -au inregistrat urmatoarele
zile cu temperaturi caracteristice dupa cum urmeaza:
Noptile geroase (temperaturi minime ≤-100C) determinate de advectiile de
aer rece,polar si arctic totalizeaza intre 4 in anul 1989 s i maximul de 27 de nopti
in 1990.
Zilele de iarna (temperatura maxima ≤ 00C),totalizeaza 7 – 44 ,zile cu
inghet (temperatura minima ≤00C) totalizeaza un numar minim in anul1994 (77
zile) si un maxim in anul 1995 (121 zile).
Zilele de vara (temperatura maxi ma ≥250C) se produc din martie pana in
octombrie ca urmare a advectiilor de aer cald tropical si continental,avand un
numar minim in anul 1990 (100 zile)si un numar maxim in anul 1994 (139 zile).
Zile tropicale (temperaturi maxime ≥300C) sunt posibile din mai pana in
septembrie,poate chiar octombrie,fiind in teritoriul studiat in numar minim de 32
zile in anul 1991 si un numar maxim de 75 zile in anul 1994.
Noptile tropicale (temperatura minima ≥200C) sunt posibile din iulie pana
in august,sporadic se pot p roduce si in mai si septembrie.In ultimii 11 ani
frecventa acestora a fost destul de mare,intrecand valoarea de 1 – 3 zile pe
an.Maximul s -a inregistrat in anul 1990 si anume 12 zile.

34 2.3.2.2. Temperatura solului
La suprafata terenului valo rile termice prezinta limite mai largi datorita
incalzirii si racirii puternice a solului de aerul de deasupra (tabel 3).

Temperatura medie a suprafetei solului (0C) la statia Alexandria
(1989 – 1999)
Tabel 3
Statia
Alexan
dria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
-1,7 0,67 6,73 14,2 21,3 27,1 29,1 27,9 20,3 12,6 4,46 0,6 13,6

Se constata,pe baza analizei valorilor temperaturii de la suprafata solului
din tabelul 3 ca exista o crestere continua a temperaturii incepand cu luna
ianuarie pana in lu na iulie (29,10C) pentru ca incepand cu luna august valorile
temperaturii sa descreasca pana in decembrie (0,60C).
Daca realizam o comparatie intre temperatura aerului si temperatura
suprafetei solului,observam o crestere de aproximativ 20C a temperaturii
solului.Media multianuala a temperaturii aerului este de 11,240C in timp ce
media multianuala a suprafetei solului este de 13,60C.

2.3.2.3. Umezeala aerului
Cantitatea de vapori de apa din atmosfera este influentata atat de
particularitatile f izice ale maselor de aer in miscare cat si de caracteristicile
locale ale suprafetei active.Astfel bazinele de apa si suprafetele ocupate de
paduri constituie surse permanente de evaporatie si evapotranspiratie,fapt ce
duce la cresterea aportului de umezea la a aerului.

35Umezeala relativa a aerului (%) – medie lunara si anuala – statia
Alexandria (1989 – 1999)
Tabel 4
Statia
Alexa
ndria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
89 82 74 72 70 69 67 66 69 79 87 91 76,72
Valoarea medie anuala a umezelii r elative a aerului in perioada 1989 –
1999 este de 76,72%.In timpul anului asa cum reiese din tabelul 4,apar variatii
anotimpuale.Se observa ca cea mai mare valoare a umezelii relative,peste 80%,se
inregistreaza iarna,cu maximul lunar in decembrie (91%).Min imul lunar s -a
inregistrat in auguat (66%).Se observa de asemenea ca valorile umezelii relative
scad din ianuarie pana in luna august cand se inregistreaza minimul,pentru ca
apoi sa inregistreze o crestere pana in luna decembrie cand se atinge maximul.

2.3.2.4. Nebulozitatea si durata de stralucire a Soarelui
Regimul tuturor elementelor climatice este influentat si de
nebulozitate,care este dependenta de circulatia maselor de aer,dar si de
caracteristicile suprafetei active.
In regiunea de camp ie,pe teritoriul studiat,unde convectia termica este mai
intensa,producerea norilor cumuliformi in orele de amiaza,indeosebi in perioada
calda a anului,determina valori mai ridicate ale nebulozitatii (5,0 – 5,5 zecimi din
bolta cereasca).
Maximul de nebulo zitate la nivelul anului 1999 (tabel 5) s -a produs in luna
ianuarie (8,0 zecimi) ca urmare a influentei activitatii ciclonale deasupra Marii
Negre.Minimul de nebulozitete s -a produs in luna august (4,7 zecimi).

36Nebulozitatea (zecimi din bolta cereasca) la statia
Alexandria (1999)
Tabel 5
Statia
Alexa
ndria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
8,0 4,8 5,6 5,9 5,6 4,3 4,1 3,5 4,7 5,1 6,1 6,9 5,4
Un indicator foarte frecvent al nebulozitatii il reprezinta numarul mediu
annual al zilelor cu cer sen in,numar care la nivelul anului 1999 este de
63.Numarul mediu al zilelor cu cer acoperit este sub 100 zile,respectiv 66 zile.
Durata de stralucire a Soarelui a variat in perioada studiata intre un
minim de 2124 ore/an in anul 1991 si un maxim de 2572 ore i n anul
1990.Valoarea medie a duratei de stralucire a Soarelui este de 2200 – 2300
ore/an.
Durata medie de stralucire a Soarelui (ore)
– Statia Alexandria –
Tabel 6
Statia
Alexa
ndria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
95,3 133,6 154,3 224,8 257,8 298 316,3 308,7 260 164,8 98 74,5 2375

Din analiza valorilor din tabelul 6,se observa ca maxima duratei de
stralucire a Soarelui se inregistreaza in luna iulie (316,3 ore),iar minima in luna
decembrie (74,5 ore).

2.3.2.5. Regimul precipitatiilor
Precipitatiile reprezinta un factor activ in modelarea reliefului,in asigurarea
umiditatii solului,a nivelului apei din rauri si lacuri.
Cantitatile medii lunare prezinta va lori diferite de la o luna la alta in
functie de circulatia generala a atmosferei si de interactiunea acesteia cu

37conditiile fizico -geografice locale.Analiza mediilor anuale ale precipitatiilor in
perioada 1989 – 1999 evidentiaza valori medii lunare de 503 ,9mm (tabel 9).
Precipitatiile (mm) medii lunare si anuale
– Statia Alexandria –
Tabel 7
Statia
Alexan
dria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
18,9 21,8 27 39,9 64 57,9 67,7 44,6 39,5 33,9 38,3 51,2 503,9

Din analiza valorilor precipitatiilor medii lunare observam ca cea mai
mare cantitate de precipitatii a cazut in luna iulie (67,7 mm),iar cea mai mica in
luna ianuarie (18,9 mm).

Numarul de zile cu precipitatii lichide a inregistrat cea mai mare valoare in
anul 1997 (118 z ile),iar cel mai redus numar de zile cu precipitati lichide a fost
de 69 zile in anul 1992.
Numarul de zile cu precipitatii solide a avut valoarea cea mai mare in anul
1996 (41 zile),iar valoarea cea mai mica de 11 zile in anul 1990.
18,921,82739,964
57,967,7
44,6
39,5
33,938,351,2
010203040506070
IIIIIIIV VVIVIIVIII IX XXIXIIFig.12 Precipitatiile (mm) medii lunare la
statia Alexandria (1989-1999)
Valoarea precipitatiilor

38Numarul de zile cu p recipitatii lichide si solide
– statia Alexandria –
Tabel 8
Alexan
dria 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Lichide 97 91 97 69 81 108 105 91 118 101 97
Solide 15 11 24 12 34 13 32 41 26 28 16

Ploile din semestrul cald (aprilie -septem brie) atat de necesare culturilor
agricole,insumeaza 54 -59% din cantitatea anuala de precipitatii.Din analiza
datelor reiese ca in timpul unui an se pot produce de la 1 pana la 50 -60 de ploi cu
caracter de aversa,din care1 -4 insotite de grindina.

2.3.2.6. Regimul eolian
Vantul este determinat de dezvoltarea diferitelor sisteme barice care
traverseaza Europa si in primul rand de activitatea centrilor de actiune principali.
Vanturile dominante sunt cele din E,V si NE (fig.13).Acestea prezinta si
intensitatea cea mai mare avand intre 3 -4 m/s cele din vest si 2,5 -4,5 m/s cele din
est si nord -est.

39
Vanturile care bat din est si nord -est sunt cunoscute sub numele de Crivat
si sunt caracteristice in anotimpul rece al anului,determinand viscolirea zap ezii.
Din partea de sud -vest si vest se simte influenta Austrului ,denumit popular
“traista goala” caracteristic in special primavara.Uneori se simte influienta unui
vant cald dar umed denumit “Baltaret” ,care bate dinspre Dunare.

2.3.3. Fenomene a tmosferice
2.3.3.1. Inghetul
Intervalul in care se produce inghetul este cuprins in medie intre 23
octombrie si 6 aprilie,desi din datele existente am observat ca au existat si ani in
care inghetul a fost semnalat mai devreme de 23 octombrie,ch iar in luna
septembrie (29.09.1977).
Intervalul de zile fara inghet este de 195 -225 zile,perioada in care incep sa
se desfasoare lucrarile agricole,desi la inceputul si sfarsitul ei se pot produce
accidental temperaturi negative ale anului.
2.3.3.2. Bruma – apare in medie la 21 octombrie si dispare la 11
aprilie sub influenta aerului maritim. Fig.13 Roza vanturilor la statia Alexandria (1999)
0510152025N
NE
E
SE
SSVVNV
frecventa- % viteza-m/s

40 2.3.3.3. Chiciura si poleiul -sunt dependente de circulatia generala
a atmosferei si nu se formeaza in fiecare an.
2.3.3.4. Ceata -intretine o umezeala mare in aer.Numarul zilelor de
ceata la statia Alexandria a fost de 41 in anul 1999 (tabel 9).
Numarul zilelor de ceata la statia Alexandria
-1999 – Tabel 9
Statia
Alexa
ndria I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
14 3 – – – – – – – – 8 16 41

2.3.3.5. Evapotranspiratia
Cantitatea totala de apa cazuta din precipitatii nu reusesta sa acopere
valorile ridicate ale evapotrans piratiei din lunile de vara,din aceasta cauza,in
aceste luni se inregisreaza si cele mai mari valori ale deficitului de apa.
Intrucat intervalul coincide in general cu perioadele de vegetatie,se simte
nevoia unor cantitati suplimentare de apa (din irigatii ),care sa asigure o buna
dezvoltare a culturilor agricole.
In cadrul localitatii Cernetu se pot diferentia urmatoarele topoclimate
locale :
– de lunca si vale (in lungul vaii Teleorman)
– de camp
– de crovuri

41
2.4. ELEMENTE DE HIDROGRAFIE
2.4.1. Apele subterane
2.4.1.1. Apele de adancime – in urma forajelor executate,s -a gasit
in depozitele nisipoase de varsta albiana,zona de alimentare a unui strat de apa
subterana de adancime.Acesta nu a putut fi urmarit pe intreg teritoriul campie i,
deoarece in aceasta directie se afunda mult sub formatiuni mai noi.
In depozitele nisipoase de varsta daciana,a fost intalnit alt strat de apa
subterana de adancime.Apele subterane localizate in nisipurile daciene din zona
campului pezinta un nivel hidr ografic ascensional.
2.4.1.2. Apele freatice
Apele freatice din teritoriul localitatii Cernetu pot fi separate in doua
grupe:
– ape freatice cantonate in orizontul stratelor de Fratesti
– ape freatice cantonate in depozitele aluvionare de terasa
Apele freatice cantonate in orizontul stratelor de Fratesti
In zona situata la vest de Giurgiu,zona in care se plaseaza si localitatea
studiata,apele din stratele de Fratesti au caracter freatic; in conditiile in care ele
se gasesc deasupra nivelului lunci i,ele sunt puse in evidenta prin linii de izvoare
ce ce apar pe malul stang al vaii Teleormanului.
Directia generala de curgere a apei freatice cantonata in orizontul de
Fratesti este NNV – SSE.Vaile de mica importanta afluente ale raului
Teleormanului exe rcita si ele o drenare a apei freatice.
Adancimea predominanta a nivelului hidrografic a apei freatice cantonate
in orizontul de Fratesti este mai mare de 20 m.Pe interfluviul Vedea –
Teleorman,adancimea se mentine la valori mai mari de 20 m.Pentru stabili rea
caracterelor hidrochimice ale apelor freatice cantonate in stratele de Fratesti s -au
recoltat 14 probe de apa in apropiere de orasul Alexandria.Rezultatele obtinute
au dat urmatoarea compozitie chimica a apelor din stratele de Fratesti (tabel 10).

42
Com pozitia chimica a apelor freatice cantonate in
stratele de Fratesti
Tabel 10
Cl- So4 No3 Na+ Nh+
4 Ca+ Mg+ Fe+ Co2
0,0284 0,0243 0,0100 0,0365 – 0,629 0,489 0,0002 0,0233
SURSA: Slovoanca D.,Opran C.,Cercetari geologice si hidrogeologice in
zona Giurgiu -Alexandria -Traian.
Din analiza datelor prezentate in tabelul 10 se observa ca apele freatice
cantonate in stratele de Fratesti au o compozitie chimica bogata in
calciu,magneziu.Rezulta ca apele sunt bicarbonate,calcice si magneziene.
Apele freatice cantona te in depozite aluvionare de terasa sunt mai
putin puse in evidenta prin existenta unor linii de izvoare.In schimb sunt mai
frecvente punctele de observatie reprezentate prin puturi.
Depozitele terasei vaii Teleorman se gasesc intre adancimile de 21 -27
m.Nivelul apei freatice se afla sub presiune el situandu -se la adancimea de 9 m
de la suprafata terenului.
2.4.2. Apele de suprafata
2.4.2.1. Apele curgatoare
Apele curgatoare pe teritoriul localitatii Cenetu sunt reprezentade de raul
Teleorman cu un curs permanent,si mai multe cursuri temporare precum :Valea
Mare,Valea Cucutei,Valea Lacu Fundata.
Raul Teleorman ca si alte rauri din interfluviul Olt -Arges,se distinge prin
caracterul sau semiendoreic.
Raul Teleorman izvoraste de pe versantu l estic argesean al Platformei
Cotmeana de la altitudinea de 339 m.Dupa izvorare curge pe conul de dejectie al
Argesului fiind considerat un curs parasit al acestuia.El dreneaza o parte din
apele conului de dejectie al Argesului.Cursul devine permanent num ai la sud de
Costesti.In cursul sau,Teleormanul strabate diferite formatiuni litologice,pe o

43lungime de 169 km pana la varsarea in raul Vedea in aval de localitatea Cernetu
si anume la sud de localitatea Storobaneasa.Raul strabate localitatea pe o
lungime de 2,25 km,formand meandre in cuprinsul luncii.Panta medie a raului
Teleorman este de 20/00,iar coeficientul de sinuozitate este de 1,27.
2.4.2.2. Regimul hidrologic
Scurgerea lichida manifesta o evolutie spatio -temporala foarte
variata.Scurger ea lichida va fi exprimata sub forma debitului lichid (m3/s).
In vederea evidentierii principalelor aspecte privind scurgerea medie a
raului Teleorman in cuprinsul localitatii Cernetu vor fi exprimate si prelucrate
sirurile de debite medii lunare si anuale pentru perioada 1950 -2000 la statia
hidrometrica Teleorman,statie situata cu aproximativ 7 km amonte de localitatea
studiata.
Debitul mediu lunar multianual in perioada (1950 -2000) are valori
cuprinse intre 1,60m3/s in lunile august si septembrie si o val oare maxima de
7,20m3s in luna martie (tabel 11,fig.14).Valoarea ridicata a debitului din luna
martie se poate explica prin topirea zapezii concomitent cu un aport sporit de apa
din precipitatii.Debitul mediu multianual inregistreaza valoarea de 3,31m3/s.

3,315,477,5
4,6
2,86 2,72,38
1,64 1,62,692,192,75
012345678
IIIIIIIVVVIVIIVIII IXXXIXIIFig.14.Debitul mediu lunar multianual
(m /s) pe raul Teleorman la statia
hidrometrica Teleorman (1950-2000)
Valoarea debitului

44
Debitul mediu lunar si annual (m3/s) al raului Teleorman la statia
Hidrometrica Teleorman (1950 -2000)
Tabel 11
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
3,31 5,47 7,20 4,46 2,79 2,63 2,30 1,60 1,60 2,63 2,16 2,69 3,31
Analiza debitelor anuale ale ra ului Teleorman in perioada 1950 -2000
(tabel 12,fig.15) indica o ciclicitate a fenomenului scurgerii lichide,perioade de
ani ploiosi 1952 -1958,1968 -1973.In aceasta ultima perioada se inregistreaza si
maximul debitului mediu anual din perioada analizata care este de 8,1 m3/s in
anul 1970.De mentionat este si faptul ca in perioada anilor 1970 -1972 la nivelul
Romaniei s -au produs si cele mai mari inundatii.Dupa aceste doua perioade de
ani ploiosi urmeaza alte doua perioade de ani ploiosi dar cu valori mai scazu te
ale debitelor.In perioada analizata exista de asemenea si o ciclicitate a anilor
secetosi,ani in care debitul mediu anuale are valori mai reduse.

Fig.15.Debitul mediu anual (m /s) pe raul Teleorman
la statia hidrometrica Teleorman (1950-2000)
0123456789
1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010
Valoarea debitului

45Debitele medii anuale (m3/s) ale raului Teleorman la statia hidrometrica
Teleorman (1950 -2000) Tabel 12.
ANII DEBITE (m3/s)
2000 1,94
1999 2,22
1998 2,17
1997 3,30
1996 3,67
1995 2,12
1994 1,48
1993 1,53
1992 1,67
1991 2,85
1990 1,64
1989 1,79
1988 2,49
1987 3,15
1986 3,66
1985 2,70
1984 5,02
1983 1,87
1982 2,23
1981 5,46
1980 5,27
1979 4,06
1978 2,12
1977 2,41
1976 2,43
1975 3,67
1974 1,93
1973 6,54
1972 7,22
1971 3,57
1970 8,10
1969 6,75
1968 2,60
1967 3,43
1966 3,48
1965 3,47
1964 1,73
1963 3,05
1962 2,89
1961 1,38
1960 1,86
1959 1,36
1958 2,29
1957 3,38
1956 7,31
1955 5,83
1954 4,38
1953 4,34
1952 2,70
1951 1,68
1950 1,25

46Pe baza unor calcule probalistice care se efectueaza de catre institutiile de
specialitate,am putut stabili pentru raul Teleorman,la statia hidrometrica
Teleorman in perioada analiza ta de 51 ani,anul normal,anul cel mai ploios si anul
cel mai secetos.
Anul normal a fost stabilit ca fiind anul 1952,an in care debitul mediu
anual are valoarea de 2,70m3/s,iar probabilitatea calculata de institutiile de
specialitate este de 50.
Debitul me diu lunar si annual (m3/s) al raului Teleorman la statia Teleorman
1952 – an normal
Tabel 13
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1,28 1,57 1,88 1,70 2,33 1,60 0,830 0,470 0,520 1 4,60 14,6 2,70

Analizand valorile debitelor inregistrate in anul n ormal si inregistrate in
fig.16,se constata ca in lunile iulie,august,septembrie debitul are valori sub
1m3/s,chiar sub 0,5m3/s in luna august.Debitul maxim s -a produs in luna
decembrie si a avut valoarea de 14,6m3/s.

Fig.16.Debitul mediu lunar (m /s) pe raul
Teleorman la statia hidrometricaTeleorman
(1952-an normal)
1,28 1,57 1,88 1,72,331,60,83 0,47 0,52 14,614,6
05101520
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Valoarea debitului

47Anul cel mai ploios s-a stabilit a f i anul 1970,debitul anual in acest an
fiind de 8,10m3/s.
Debitul mediu lunar si annual (m3/s) al raului Teleorman,la statia hidromertica
Teleorman –1970 anul cel mai ploios
Tabel 14
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
13,2 22,3 25,4 6,74 5,45 5,14 7,86 1,98 1,69 2,13 2,68 2,56 8,10

Din analiza valorilor din tabelul 14,fig.17,se observa ca in lunile februarie
si martie s -au inregistrat cele mai mari debite cu valori de 22,3 respectiv
25,4m3/s,iar in luna septembrie a fost luna cu cele mai mici va lori ale debitului
(1,69m3/s).
Fig.17 Debitul mediu lunar (m /s) pe raul Teleorman
la statia hidrometrica Teleorman
(1970-anul cel mai ploios)
13,222,325,4
6,74
5,45 5,147,86
1,89 1,692,132,68 2,56
051015202530
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Valoarea debitului

48Anul cel mai secetos a rezultat in urma calculelor probabilistice ca fiind
anul 1950,an cu o valoare medie anuala a debitului de 1,25m3/s.
Debitul mediu lunar si annual (m3/s) al raului Teleorman,la statia hidrometrica
Teleo rman – 1950 anul cel mai secetos
Tabel 15
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1,45 2,73 2,40 1,90 1,15 0,67 0,540 0,480 0,580 0,68 1,05 1,32 1,25

Anul 1950 a fost anul in care debitul mediu lunar al raului Teleorman nu a
depasit valoarea de 3m3/s.Din analiza fig.18,am observat ca debitul maxim s -a
inregistrat in luna februarie (2,73m3/s),iar debitul minim in luna august.

Scurgerea medie sezoniera
Studierea scurgerii sezoniere se face pe sezoane calendaristice si anume :
iarna,primavara,vara,t oamna,iarna.Scurgerea sezoniera medie multianuala este
exprimata in m3/s in tabelul 16 si in procente redata in figura 19.

Scurgerea sezoniera a raului Teleorman la atatia hidrometrica Fig.18.Debitul mediu lunar (m /s) pe raul
Teleorman la statia hidrometrica
Teleorman
(1950-anul cel mai secetos)
1,452,73
2,4
1,2 1,15
0,670,54 0,480,580,681,051,32
00,511,522,53
I IIIIIIV VVI VIIVIII IX XXI XII
Valoarea debitului

49Teleorman (1950 – 2000)
Tabel 16
Iarna Primavara Vara Toamna Total
11,47 14,45 6,53 6,39 38,84

La baza constituirii graficului au stat scurgerile medii sezoniere
multianuale din perioada 1950 – 2000 la statia hidrometrica Teleorman.

Sezonul de primavara este sezonul cu cea mai bogata scurgere,in acest
sezon scurgandu -se 37,20% din volumul annual.
In sezonul de vara volumul scurs este de 6,53m3/s,ceea ce reprezinta
16,8% din volumul total care este de 38,84 m3/s.
Scurgerea din sezonul de toamna indica comparativ cu sezoanele
anterioare cel mai scazut volum sezonier.Acest sezon are o valoare de 6,39
m3/s,ceea ce reprezinta 16,4% din volumul total scurs.In sezonul de iarna
scurgerea reprezinta 29,53%.
In concluzie cea mai ridicata scurgere este cea din sezonul de
primavara,iar cea mai scazuta este in sezonul de toamna.
Debi tul maxim anual care s -a inregistrat la statia hidrometrica
Teleorman in perioada 1950 – 2000 a avut o valoare de 278m3/s in anul 1972,an Fig.19 Scurgerea medie sezoniera (%)
a raului Teleorman la statia
hidrometrica Teleorman (1950-2000)
29,53%
37,20%16,80%16,40%
Iarna Primavara Vara Toamna

50in care s -a inregistrat si cel mai ridicat nivel maxim anual fata de “O”
grafic,nivel ce a atins valoarea de 456 cm.An ul 1972 este unul dintre anii cu o
valoare foarte ridicata a debitului mediu anual (7,22 m3/s),an in care s -au produs
cele mai mari inundatii.
Debitul minim anual inregistrat pe raul Teleorman la statia
hidrometrica Teleorman,in perioada 1958 – 2000,a fost de 0,100 m3/s la data de
12.07.1968.
Bilantul hidrologic (tabel 17) este in general deficitar,umezirea totala a
solului fiind in exclusivitate legata de cantitatea de precipitatii.Evapotranspiratia
este in jur de 700 -800mm,iar cantitatea de precipitatii c azuta este de 500 –
550mm/an.
Caracteristicile bilantului hidrologic
Tabel 17
Raul Statia
Hidrometrica Suprafata
Bazinului
(km2) Inaltimea
Medie
(m) X0 Y0 Z0 U0
Teleorman Teleorman 1272 155 570 76 494 12
SURSA: Ujvari I.,(1972),Geografia Apelor Roman iei,Ed.Stiintifica,Bucuresti

Unde: X 0 – suma medie a precipitatiilor anuale (mm)
Y0 – scurgerea medie multianuala (mm)
Z0 – scurgerea medie superficiala (mm)
U0 – scurgerea medie subterana (mm)
Scurgerea solida are valori mai mici decat in zona piemontana datorita
pantei mici.Scurgerea solida a raului Teleorman la statia hidrometrica Teleorman
are o valoare de 0,05 t/ha/an si o turbiditate de 570g/m3.Debitul solid al raului
Teleorman variaza in perioada 1964 –1991 intre 0,1 78kg/s in anul 1989 si o
valoare maxima inregistrata in anul 1972 de 6,703kg/s (tabel 18,fig.20).

51 Inregistrarea debitului solid maxim in anul 1972 corespunde cu anul in
care s -a inregistrat si debitul lichid maxim.Anul 1972 fiind unul dintre anii cu
preci pitatii bogate,sebitul lichid fiind mare,eroziunea a fost mai puternica,a
rezultat si un debit solid ridicat.

Fig.20.Debitul solid (kg/s) mediu anual al raului
Teleorman la statia hidrometrica Teleorman
(1964-1991)
195019601970198019902000
1 3 5 7 911 13 15 17 19 21 23 25 27
Anii Valorile debitului

52
Debitele solide -medii anuale kg/s ale raului Teleorman la statia hidrometrica
Teleorman (1964 -1991)
Tabel 18
ANII VALORI
1991 0,570
1990 0,261
1989 0,187
1988 0,636
1987 0,555
1986 1,311
1985 0,744
1984 2,685
1983 0,214
1982 0,287
1981 1,951
1980 2,602
1979 1,578
1978 0,438
1977 0,608
1976 0,649
1975 2,142
1974 0,265
1973 4,478
1972 6,703
1971 1,344
1970 4,213
1969 4,295
1968 0,701
1967 1,638
1966 2,074
1965 1,698
1964 0,530

53 2.4.2.1.2. Chimismul apelor
Datorita prezentei cuverturii sedimentare pliocen cuaternare de origine
fluvio lacustra,apele au o mineralizare de t ip bicarbonatat calcic.Mineralizarea
ajunge la 1000mg/l.Raul Teleorman poate deveni clorurat la debite mici.

Caracteristicile hidrochimice – raul Teleorman – la statia hidrometrica
Teleorman
Tabel 19
Data
Probei PH Ca+ Mg+ Na+K+ So4- Cl- HCO 3 Duritate
Totala
25.1.1962 6,9 66 35,3 204,0 32,3 70,9 750,4 17,36
SURSA: Ujivari I.(1972),Geografia apelor Romaniei,Ed.Stiintifica,Bucuresti

2.4.2.1.3. Regimul termic si de inghet
Temperatura apelor se distinge prin amplitudini mari de variatii,va ra apele
raurilor care nu seaca se incalzesc pana la 30 – 420C,iar in timpul iernii se
mentine timp indelungat in jur de 100C.
Temperatura medie a apei in iulie este in jur de 20 – 210C in teritoriul
studiat (raul Teleorman).
Temperatura de peste 100C se mentine in medie timp de 170 – 190
zile,peste 150C intre 100 – 115 zile,iar peste 200C intre 40 – 70 zile.
Fenomenele de inghet – primele fenomene de inghet apar in medie la
mijlocul lunii decembrie,insa podul de gheata se instaleaza de obicei la incepu tul
lunii ianuarie.
Fenomenele de inghet sunt in functie de asprimea iernii.Durata medie a
podului de gheata este de 20 – 35 de zile,maxima ajungand la 80 -90 de zile in
iernile cu regim anticiclonal.
Durata totala a fenomenelor de inghet este mai mare cu 10-20 zile fata de
durata podului de gheata.Gheata dispare in cea de -a doua decada a lunii

54februarie,iar in iernile reci poate dura pana la sfarsitul lui martie.La nivelul
anului 2000 pe raul Teleorman,la statia hidrometrica Teleorman,podul de gheata
s-a mentinut in perioada 25 -29 ianuarie,iar fenomenul de inghet total a durat 32
de zile.
2.4.2.2. Vai temporare,lacuri,balti,mlastini
Vaile temporare au dimensiuni mici si sunt : Valea Mare,Valea
Cucutei,Valea Lacu Fundata.Aceste vai sunt alime ntate de precipitatiile ce cad
mai ales primavara si toamna sau de aversele din timpul verii.Aceste vai
constituie nivele de baza catre care se scurge apa de pe interfluviile ce le despart
si pe care isi sapa ravene ce vor constitui viitoarele organisme to rentiale.
La nivelul luncii raului Teleorman a existat lacul Tiganesteanca,si mai
multe balti,dar care au fost drenate catre un canal,canal care in perioada verii
seaca.
In concluzie,in prezent in lunca raului Teleorman nu mai exista lacul si
baltile.

552.5. ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE
2.5.1. Vegetatia
Din punct de vedere geobotanic,localitatea Cernetu este amplasata in zona
de silvostepa.Obisnuit,silvostepa se prezinta ca o alternanta de suprafete mai
mari sau mai mici de stepa,si de p adure (Calinescu R.,1969).
Formatia zonala de stejar brumariu cuprinde cateva comunitatii,cea mai
importanta fiind cea a stejarului brumariu pe cernoziom,cu substrat de
loess.Stratul arborilor este format din stejar brumariu,cu rare exemplare de
par,jugas tru,ulm,par argintiu.
Un al doilea strat il formeaza artarul.Stratul arbustrilor este bine
constituit,mai ales in padurile batrane rarite.Acesta este format indeosebi din
paducel (Crataegus monogyna),porumbar (Prunus spinosa),lemn cainesc
(Ligustrum vulga re).
Stratul ierbaceu contine atat elemente de padure cat si de stepa.Mai
frecvente sunt : firuta de livada,paiusul,umbra iepurelui (Asparagus
officinalis),usturoita(Alliaria officinalis).
Stejarul pufos cuprinde,de asemenea cateva comunitati mai
insemna te.Este frecvent intalnit stejaretul de stejar pufos pe substrat de loess.
Stratul arborilor,foarte rar si scund,este format aproape numai din stejar
pufos,la care se asociaza putine exemplare de ulm,par paduret,jugastru,stejar
brumariu,cer,garnita.
In stratul arbustrilor se intalnesc cam aceleasi speci ca in asociatia
stejarului brumariu.Destul de frecvent este visinul de stepa,migdalul
pitic(Amygdalus nana),scumpia (Cotinus coggygria).
In luminisuri stratul ierbos este bine dezvoltat si format mai ales din specii
xerofile: paius,jales,coada soricelului,iarba mare.
La nivelul localitatii Cernetu toate caracteristicile enuntate anterior se
regasesc in padurea Cerneala,padure situata pe teritoriul localitatii,pe malul stang
al raului Teleorman.

56 Vegetatia ierboasa a silvostepei se poate reconstitui intr -o anumita
masura,pe baza peticelor de pajisti pastrate in poienile padurii Cerneala.In
general, pajistile de silvostepa apartin grupei de formatii de paiusuri -colilii –
diverse ierburi (Fetusca valesiaca,Fetu sca sulcata).
Aceste pajisti,sunt formate pe langa specii xerofile cu sunt:
paiusul,colilia,negara,pirul,din multe specii subxerofile sau chiar submezofile
cum sunt: firuta de livada,trifoiul,rogozul.
Pajistile degradate de silvostepa au o compozitie flo ristica foarte
degradata.Principalele specii componente sunt : paiusurile,perinita ,pirul
gras,coada soricelului si diferite plante ruderale.
Vegetatia de lunca este alcatuita din paduri (salcie,plop,stejar
pedunculat,ulm,frasin,jugastru,carpen) si pajist i (trifoi,rogoz,pipirig,papura,stuf).
Subarboretul padurilor de lunca cuprinde sanger,soc,catina,plante
agatatoare – vita salbatica,iedera – ,iar stratul ierbaceu este compus din plante
higrofile.In lacuri se intalnesc : iarba broastelor,broscarita.
Desi nu intra in circuitul national,pentru economia nationala padurile de
cer si garnita,stejar pufos si brumariu,zavoaiele de salcie si plop sunt importante
desi nu au o pondere reprezentativa.
2.5.2. Fauna
Structura faunei,se afla in raport de in terdependenta cu vegetatia si
conditiile mediului inconjurator.Modificarile pe care flora le -a suferit in urma
actiunilor de defrisare a padurilor,de indiguire a zonelor de lunca,de desecare a
baltilor s -au rasfrant si asupra lumii animale.
Mamiferele sun t reprezentate indeosebi de rozatoare: iepure (Lepus
europaeus),popamdaul (Citellus citelus),harciogul (Cricetus cricetus),soareci de
camp (Microtus arvalis).Pe langa acestea se mai intalnesc
vulpea,viezurele,mistretul.O mare raspandire o au pasarile mie rla,
prepelita,cioara,stancuta,cotofana,ciocanitoarea,pitigoiul,sitarul,in padurie de cer
si garnita,iar in zvoaiele de lunca se gasesc in plus cucul,diferitele specii de

57priveghetori si silvii.Dropia (Otis tarda),sparcaciul (Otis tetrax) si potarnichea
(Pardis pardix) sunt protejate ,fiind declarate monumente ale naturii.Se mai afla
si o serie de pasari care isi fac cuibul pe pamant – ciocarlia de camp,ciocarlia
mare,fasa de camp,presura de gradina.Fireste nu lipsesc reptile specifice regiunii
de campie :g usterul,soparla,sarpele;batracienii (broasca rosie de padure,broasca
raioasa comuna),precum si insecte,gasteropode.Ihtiofauna raului Teleorman este
reprezentata prin pesti ca platica,crapul,carasul.

Foto 5.Vegetatie de lunca

58
2.6. SOLURILE

2.6.1. Rolul factorilor pedogenetici
Formarea solurilor este rezultatul actiunii indelungate a unui intreg
complex de factori naturali,denumiti factori pedogenetici (Geanana
M,1971).Deci solul reprezinta un produs de sinteza si se formeaza in urma unei
interactiuni a sapte factori.
2.6.1.1.Roca de solificare
2.6.1.2. Clima
2.6.1.3. Vegetatia
2.6.1.4. Relieful
2.6.1.5. Apa freatica,apa stagnanta
2.6.1.6. Tim pul
2.6.1.7. Omul
2.6.1.1.Roca de solificare
Ca factor de formare a solului este subordonata altor factori naturali cum
sunt: vegetatia si clima.Acest lucru este scos in evidenta de faptul ca pe roci
diferite ia nastere acelasi tip de sol,daca celelalte conditii de solificare sunt
aceleasi.De exemplu: cernoziomul se poate foma pe diferite roci –
loess,nisipuri,argile,etc.Pe de alta parte pe aceeasi roca se pot forma tipuri
genetice de sol diferite,daca conditiile bioclimatice de solificare sunt diferite.de
exemplu: pe loess se pot intalni soluri diferite –cernoziom,sol podzolic.In functie
de proprietatile lor fizice si chimice,rocile pot influenta mersul procesului de
solificare,in sensul micsorari sau accelerarii ritmului de soli ficare.In cazul in care
roca nu influenteaza ritmul solificarii,solurile de acelasi fel ca tip genetic,dar
formate pe roci diferite,vor avea fertilitati naturale diferite,in functie de natura
chimica,mineralogica si granulometrica.

59 Pentru geografia soluri lor,importanta mai au si conditiile geologice si cele
tectonice.Sub aspectul naturii peroagrafice,rocile de solificare se impart in doua
mari categorii:
– roci compacte sau consolidate, reprezentate prin roci
eruptive,metamorfice si unele roci sedimentare
– roci afanate sau mobile ,reprezentate prin argile,nisipuri,loess.
Pentru teritoriul localitatii Cernetu,importanta si raspandirea solurilor o au
rocile afanate.Cea mai mare raspandire in cadrul rocilor afanate o au depozitele
loessoide,care au favorizat dezvoltarea solurilor.
2.6.1.2. Clima
Clima cu elementele sale componente – precipitatii,temperatura,vant -este
un factor activ in formarea solului.Clima influenteaza procesele de formare a
solurilor atat direct cat si indirect.
In mod direct,climatul influenteaza procesul de formare a rocilor
afanate,adica procesele de dezagregare si alterare chimica determinate in buna
masura de umiditate si temperatura.Astfel rocile masive se dezagrega,sunt
supuse alterarii si transformarii deven ind un material afanat.
In mod indirect,clima influenteaza formarea solului prin intermediul
vegetatiei a carei dezvoltare este in stransa legatura cu clima.
Temperatura influenteaza forma sub care cad precipitatiile,evaporarea
acestora,precum si starea de inghet si dezghet a solului.In formarea solului un
interes deosebit prezinta cunoasterea temperaturii solului,care determina regimul
hidrotermic al solului.Aceasta clima a solului este determinata de conditiile
climatice ale atmosferei.
2.6.1. 3. Vegetatia
Acest factor contribuie la formarea invelisurilor solului atat cantitativ,prin
materia organica introdusa in sol,cat si calitativ,prin actiunea organismelor vii.
Vegetatia reprezinta cel mai important factor de formare a solului.Aproape
fiecar e tip de formatie vegetala actioneaza intr -un anumit fel.Sub vegetatia

60ierboasa apa se pierde intr -o cantitate foarte mica prin
evapotranspiratie,pierderea cea mai mare are loc prin evaporare directa,astfel
incat apa se infiltreaza in soluri,revine la supr afata tot prin sol,nu prin
planta,aducand cu ea si sarurile.Sub padure cea mai mare parte a apei se pierde
prin transpiratie.Vegetatia are un rol foarte important in protejarea solului
impotriva eroziunii.
2.6.1.4. Relieful
Importanta relieful ui in formarea solului provine din faptul ca reprezinta
spatiul in cadrul caruia se manifesta formarea si evolutia solului.Relieful are un
rol direct si unul indirect in formarea solului.
Rolul direct se manifesta sub forma unor procese geomorfologice cum
sunt procesele de deplasare a maselor de pamant,alunecari.
Rolul indirect se manifesta prin repartitia solurilor influentand circulatia
apei,climei cat si vegetatia.Prin configuratia generala a reliefului,prin inclinarea
si expozitia versantilor conditio neaza regimul de caldura,incalzirea neuniforma a
diferitelor parti ale formelor de relief,de umiditate si tipul de vegetatie.Acest rol
se observa mai ales in zona de campie,unde procesele de eroziune sunt slabe si
unde predomina acumularea materialului.
In cadrul teritoriului localitatii studiate,influienta directa a reliefului este
mai putin evidenta,datorita faptului ca acesta este foarte putin accidentat.
2.6.1.5. Apele freatice si stagnante
Apa freatica intervine in formarea si evolutia solurilor numai cand ea se
gaseste la mica adancime.Daca apa freatica are scurgere naturala si este slab
mineralizata vor lua nastere lacovistile.
Adancimea maxima a apei freatice la care aceasta provoaca salinizarea
orizonturilor superioare ale solului s e numeste adancime critica a apei.Apa de
stagnare provine din precipitatii sau scurgeri de suprafata acumulandu -se
temporar deasupra unui orizont greu impermeabil.
2.6.1.6. Timpul

61 Este unul din factorii importanti in toate procesele naturale sau
artificiale.Durata procesului de solificare este cunoscuta sub denumirea de varsta
absoluta a solului,ea depinzand in principal de varsta teritoriului respectiv.O
serie de afctori locali pot frana insa formarea si evolutia solurilor determinand
astfel varsta lor relativa.
In cadrul localitatii studiate se pot intalni soluri de varsta mai tanara
(solurile de lunca) si soluri mai vechi (in zona de camp).
2.6.1.7. Omul
Spre deosebire de actiunea animalelor exercitata intamplator asupra
natur ii,omul cunoscand legile naturii,intervine in mod constient in vederea
satisfacerii nevoilor vitale.
Actiunea omului se manifesta prin inlocuirea vegetatiei spontane (paduri
sau pajisti) cu plante cultivate,prin drenarea terenurilor mlastinoase,prin iriga rea
regiunilor secetoase,prin folosirea de ingrasaminte,amendamente.Ingrasamintele
aplicate in vederea sporiri fertilitatii solurilor determina schimbarea
proprietatilor fizice si chimice ale acestora.Prin aceste lucrari,omul poate crea
conditii noi de evo lutie a solurilor.
2.6.2. Sistematica si raspandirea solurilor
In urma cercetarilor pedologice,solurile de pe teritoriul localitatii Cernetu
au fost grupate in clase conform sistemului de clasificare elaborat de Institutul de
Cercetari Pedologice.
Astfel din harta solurilor (fig.21) realizata la scara 1:25000 dupa Oficiul
de Studii Pedologice si Agrochimice Alexandria se deosebesc la nivelul
localitatii Cernetu urmatoarele clase de soluri:
– clasa molisoluri,cuprinde: cernoziomurile cambice,cernozio murile
argiloiluviale,cernoziomurile argiloiluviale vestice.
– clasa solurilor hidromorfe,cuprinde:lacovistile.
– clasa solurilor neevoluate,cuprinde:solurile aluviale (solul aluvial
molic gleizat).

62 2.6.2.1.Clasa molisoluri
Cernoziomurile cambice – se intalnesc pe fruntile de terasa si in cadrul
campului.In teritoriul ocupat de aceste soluri clima are un caracter temperat cu
temperaturi medii anuale de 10,8 -110C.Temperatura medie a lunii iulie este de
230C,iar a lunii ianuarie este de –30C.Media anu ala a precipitatiilor este de
506,5mm.
In ceea ce priveste vegetatia sub care s -a dezvoltat aceasta este
caracterizata prin asociatiile de Festuca Valesiaca,alaturi de care se intalnesc
numeroase alte asociatii de specii ierboase.
Roca mama a cernoziomuri lor este reprezentata prin loess si depozite
loessoide,ale caror proprietati fizice (porozitate,friabilitate) confera conditii
litologice optime pentru formarea acestor soluri.
Relieful este cuprins intre 35 -90,7 m altitudine absoluta si este favorabil
aparitiei acestor soluri.
Cernoziomul cambic are o textura care variaza de la lutoasa la
argiloasa.Apa freatica se gaseste la adancimi mai mici de 10 m.
Procesul de formare a cernoziomurilor cambie se caracterizeaza printr -o
acumulare intensa a humusului,alte rarea si levigarea sunt ceva mai pronuntate.
Succesiunea orizonturilor este urmatoarea: Am -Bv-Cca.Orizontul superior
este un orizont Amolic (Am) cu textura lutoargiloasa,culoare brun cenusiu foarte
inchis in stare umeda,grosimea de 30 -50 cm,structura graun toasa.Ca urmare a
unei activitati biologice intense acest orizont prezinta cervotocine si caproline.
Orizontul Bv este gros de 30 -60 cm,inchis la culoare cu crome mai mici de
3,5 la materialul in stare umeda,cu o structura poliedrica,moderat compact.In
primii centimetri poate prezenta cervotocine si caproline.
Orizontul Cca (carbonatoiluvial) este gros de 40 -60 cm,textura
lutoasa,brun galbui inchis la culoare in stare umeda,efervescenta puternica.Acest
tip de sol face parte din categoria solurilor cu propri etati bune,sunt folosite
pentru o gama larga de culturi.Desi sunt deosebit de favorabile pentru vie si

63pomi,se folosesc mai ales in cultura plantelor de camp,in randul carora ponderea
cea mai mare revine graului,porumbului si florii soarelui.
Cernoziomuril e agroiluviale se gasesc situate la nivelul campului.Le
sunt caracteristice aceleasi conditii fizico -geografice ca si cernoziomurilor
cambice.Sunt formate tot pe loess sau depozite loessoide.Acest tip de
cernoziomuri se defineste printr -un profil cu urmato area succesiune de orizonturi
Am-Bt-C sau Cca.
Orizontul Am (molic) cu o grosime de 20 -40 cm,textura
lutoargiloasa,culoare brun cenusiu foarte inchis,cromele fiind mai mici de 2 la
materialul in stare umeda,structura grauntoasa,moderat compact.
Orizontul B t (B argiloiluvial) are o grosime de 40 -60 cm,are o textura
lutoargiloasa si chiar lutoargiloasaprafoasa.Orizontul Bt are cel putin in partea
superioara valori si crome mai mici de 3,5 la materialul in stare umeda,atat pe
fete cat si in interiorul elemente lor structurale.Are o structura poliedrica sau
prismatica bine dezvoltata cu un continut ridicat de argila, agregatele structurale
fiind imbracate in argila migrata din orizontul superior.
Orizontul C reprezentat prin loess sau depozite leossoide.Cernoziom urile
argiloiluviale au o fertilitate buna,imprimata de structura glomerulara.,de
porozitate si capacitate mare de retinere a apei.Sunt soluri foarte active din punct
de vedere microbiologic,bine aprovizionate cu substante nutritive.Sunt folosite
pentru cu ltura cerealelor.
Cernoziomul argiloiluvial vertic se intalneste pe versabtii vailor
Valea Mare si Valea Fundata.Se caracterizeaza prin prezenta unui orizont vertic
intre orizontul Am si 100 cm sau cu crapaturi de orizont vertic chiar de la
suprafata.Acest tip de sol este de fapt un subtip vertic al cernoziolului
argiloiluvial si are urmatorul profil Am -Bty-Cca.
2.6.2.2.Clasa solurilor hidromorfe
Lacovistile se intalnesc in lungul vailor temporare din partea de vest a
localitatii,in lungul raului Teleorm an si la nivelul luncii acolo unde apa freatica

64se gaseste la adancimi mai mici de 1 m.Le sunt caracteristice temperaturi medii
anuale de 10,8 -110C si precipitatii medii anuale de 506,5 mm.
Vegetatia este reprezentata prin asociatii ierbacee hidrofile.Reli eful are
altitudini reduse.Lacovistile sunt formate pe depozitele fluviatile.Textura in
sectiunea de control este lutoargiloasa.Succesiunea orizonturilor este urmatoarea:
Amg -Gr.Orizontul AmG -are aspect marmorat,pete de reducere 30% si de
oxidare peste 16% ;valori si crome mai mici de 3,5 la materialul in stare
umeda,nestructurat.
Orizontul Gr (de reducere) prezinta un colorit uniform sau marmorat,este
nestructurat.Lacovistile au un potential ridicat de fertilitate,dar nu dau rezultate
corespunzatoare datori ta excesului de apa.
2.6.2.3.Clasa solurilor neevoluate
Solul aluvial molic gleizat intalnit in lunca Teleormanului.Ii sunt
caracteristice tot temperaturi medii anuale de 10,8 -110C si precipitatii de 506,5
mm.Vegetatia este reprezentata printr -o vegetat ie de lunca.
Sunt formate pe depozite fluviale.Textura variaza de la nisipo -lutoasa la
luto-nisipoasa.Succesiunea orizonturilor este Am -Ag-C.
Orizontul Am (molic) este gros de aproximativ 30 cm,structura poate fi
glomerulara sau poliedrica,slab pana la mod erat dezvoltata.
Orizontul Ag (gelizat) are o grosime de aproximativ 30 cm,textura
lutonisipoasa argiloasa,culoare brun galbui inchis in stare
umeda,nestructurat,foarte friabil.
Orizontul C reprezinta materialul paternal constituit din depozite
fluviatile.
Solurile aluviale au fertilitate ridicata,fiind scoase de sub influenta
inundatiilor dau rezultate mai bune in agricultura (culturi legumicole).

65

*
* *
Teritoriul localitatii Cerne tu se incadreaza in cea mai mare parte in clasa
molisolurilor.Cernoziomurile cambice detin cel mai mare procent din clasa
molisolurilor,ele ocupand o suprafata insemnata la nivelul campului.Din clasa
molisoluri alaturi de cernoziomuri cambice se intalnesc si cernoziomuri
argiloiluviale si cernoziomuri argiloiluviale vertice.
In ordine descrescatoare a suprafetei urmeaza solurile hidromorfe
(lacovistile) care se regasesc la nivelul luncii si solurile neevoluate (sol aluvial
molic gleizat) care se gasesc de a semenea in lunca Teleormanului.

66
CAPITOLUL III
ELEMENTE DEMOGRAFICE

3.1.EVOLUTIA NUMARULUI DE LOCUITORI

Populatia privita ca parte componenta si factor activ al mediului
geografic,este o rezultanta a legitatilor sociale si naturale,care si-au manifestat
influenta in succesiunea timpului cat si in repartitia spatiala a asezarilor.Pe baza
documentelor si a materialelor statiatico -demografice existente,se pot urmari
cateva aspecte asupra dezvoltarii social -economice a localitatii,de -a lungu l
perioadei 1835 -1992.
De-a lungul acestei perioade populatia localitatii a crescut din 1835 cand
avea 650 de locuitori la 1701 locuitori in anul 1992.Cresterea numerica a
populatiei si mai cu seama distributia sa teritoriala,a inregistrat diferentieri
evidente in timp si in spatiu.Se constata o “revarsare”a populatiei din zonele
montane catre caile principale de comunicatie inca de la inceputul secolului al
XIX-lea si aglomerarea pronuntata in zona de gravitatie a unor targuri,precum si
in unele zone bogat e in resurse naturale (paduri,pasuni,terenuri agricole).
Teritoriul studiat se inscrie in aceasta zona de convergenta a drumurilor si
de gravitatie a unor targuri pe importanta artera hidrografica a Campiei
Burnaz,raul Vedea,rau situat in apropierea locali tatii Cernetu.
Pe baza Hartii Ruse de la 1835 s -a facut prima evaluare numerica a
populatiei localitatii,acesta fiind si primul document cartografic pe care apare
pentru prima data localitatea sub denumirea de Atarnati.
Astfel de pe Harta Rusa se desprinde faptul ca localitatea avea un numar
de 130 gospodarii si aproximativ 650 locuitori,ea incadrandu -se astfel in
categoria satelor mijlocii.

67Date privind populatia localitatii ne furnizeaza si “Marele Dictionar
Geografic al Romaniei” din 1899,in care dupa ce este prezentata pozitia
localitatii in cadrul judetului Teleorman,este redata populatia comunei
Atarnati,comuna ce cuprindea si satul Putintei,ca avand 1592 locuitori.Secolul al
XX-lea se caracterizeaza prin schimbari cu un continut mai profund,se constat a o
crestere numerica a populatiei.

Evolutia numarului de locuitori in localitatea Cernetu
intre anii 1930 -2000
Tabel 20
Anii 1930 1956 1966 1977 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Nr.locu
itori 2136 2715 2555 2063 1701 1692 1643 1627 1630 1614 1582 1563 1551

La recensamantul din 1930 populatia inregistrata a fost de 2136 locuitori
(tabel 20,fig.22) si pentru prima data populatia localitatii trece de 2000 de
locuitori.

Fig.22 Evolutia numarului de locuitori intre
anii 1930-2000 in localitatea Cernetu
0500100015002000250030003500400045005000
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13
Anii Numarul de locuitori

68
Perioada 1930 -1956 inregistreaza cea mai mare crestere a numarului d e
locuitori,mai precis dupa al doilea razboi mondial se inregistreza aceasta crestere
cand se ajunge la o populatie de 2715 locuitori,aceasta fiind si valoarea maxima
atinsa din istoria localitatii.Aceasta valoare a fost atinsa intr -o perioada relativ
scurta de timp de 25 ani,rezultand astfel o crestere a populatiei de aproximativ 23
de locuitori pe an.
Dupa anul 1956 numarul populatiei incepe sa scada cu aproximativ 200 –
300 locuitori in intervalele dintre recensaminte.Astfel la recensamantul din
1966,numa rul populatiei era de 2555 locuitori,iar in 1977 de 2063 locuitori.
Aceeasi scadere se inregistreaza si in perioada 1977 -1992,populatia
ajungand la 1701 locuitori.Aceasta scadere a numarului de locuitori poate fi
explicata prin plecarile in numar mare ale locuitorilor catre zona urbana
(Alexandria),si stabilirea lor acolo precum si prin scaderea natalitatii si cresterea
mortalitatii.
Dupa 1992 se constata de asemenea o scadere constanta a populatiei care
in anul 2000 ajunge la 1551 locuitori.

3.2. MISCAREA POPULATIEI
3.2.1. Miscarea naturala
Analiza aspectelor demografice,respectiv nataitatea,mortalitatea si sporul
migratoriu,de -a lungul unui interval cuprins intre anii 1985 -1999 ne da
posibilitatea de a intelege mai just aceste feno mene.
Natalitatea s-a remarcat printr -o mobilitate,constituind un factor
principal in evolutia numerica a populatiei.
In intervalul 1985 -1989 natalitatea variaza intre 9,90/00 in anul 1985,atinge
maximul in anul 1988(13,3%),descrescand pana la 10,90/00 in anul 1989 (fig.23).

69
Evolutia natalitatii intre anii 1985 -1990,1994 -1999 in
Localitatea Cernetu
Tabel 21
Anii 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Natali
tatea
(0/00) 9,9 11,5 10 13,3 10,6 11,2 7,3 6,7 7,9 7,9 6,3 6,3

In aceas ta perioada cuprinsa intre 1985 -1989 natalitatea a avut valori
ridicate si datorita faptului ca era interzisa intreruperea de sarcina.

In anul 1990 se observa de asemenea o natalitate ridicata,dar incepand cu
anul 1994 are loc o scadere de la 11,20/00 cat se inregistra la nivelul anului 1990
la valori in jur de 70/00.Aceasta scadere a natalitatii este explicabila prin faptul ca
intreruperea de sarcina nu a mai fost interzisa.Din analiza datelor referitoare la
natalitate se constata ca in perioada 1994 -1999 ,natalitatea in localitatea Cernetu
se situeaza sub valoarea medie pe tara cu aproximativ 30/00. Fig.23 Evolutia natalitatii intre anii
1985-1990;1994-1999,in localitatea
Cernetu
197019751980198519901995200020052010
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Anii Evolutia natalitatii

70 Mortalitatea in intervalele 1985 -1990 si 1994 -1999 variaza intre 16,60/00
si 28,80/00 (tabel 22,fig.24).

Evolutia mortalitatii intre anii 1985 -1990,1994 -1999 in
Localitatea Cernetu
Tabel 22
Anii 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Mortal
itatea
(0/00) 17,9 16,6 20,8 17,4 19,1 16,8 21,3 23,3 28,8 27,8 24,6 24,9

In intervalul 1985 -1990 mortalitatea a avut o evolutie oscilanta,cu crest eri
de la 17,90/00 in anul 1985 la 20,8 0/00 in anul 1987,pentru ca apoi sa aiba loc o
scadere a valorii acesteia la 16,80/00 in anul 1990.

In intervalul 1994 -1999 mortalitatea inregistreaza valori cu mult mai mari
decat in intervalul anterior.Se inregis treaza o crestere din anul 1994 (21,30/00)
pana in anul 1996 cand se atinge un maxim de 28,80/00,pentru ca apoi
mortalitatea sa scada la o valoare de 24,90/00 in anul 1999. Fig.24 Evolutia mortalitatii intre anii
1985-1990;1994-1999 in localitatea Cernetu
19601970198019902000201020202030
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12
Anii Evolutia mortalitatii

71Spre deosebire de natalitate care se situeaza sub valoarea medie pe
tara,mortalitat ea inregistreaza valori cu mult mai mari fata de media pe tara care
este de 11,60/00.Aceasta evolutie a natalitatii si mortalitatii se rasfrange in valori
negative ale sporului natural in toata perioada analizata.Ca un rezultat al sporului
natural negativ se observa o scadere a numarului de locuitori.
3.2.2. Miscarea migratorie
Miscarea migratorie intra si ea in sfera larga a miscarii populatiei.Aceasta
miscare migratorie este rezultatul deplasarilor pentru munca,atat a deplasarilor
sezoniere cat si a deplasarilor definitive.

Evolutia sporului migratoriu in perioada 1985 -1990,1994 -1999 in
Localitatea Cernetu
Tabel 23
Anii 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Sporul
Migrat
oriu
(0/00) -7 -2 -4 -22,5 -15,4 -42,7 3,5 4,9 11 0 8,3 10,3

In localitatea Cernetu sporul migratoriu a inregistrat valori negative in
perioada 1985 -1990,variind intre -70/00 in anul 1985 pentru a atinge un maxim de
–42,70/00 in anul 1990.Aceste valori negative se coreleaza strans cu dezvoltarea
industriei d in orasul Alexandria,precum si cu aplificarea activitatilor tertiare care
cereau tot mai multa forta de munca din mediul rural.
Dupa 1990,respectiv in intervalul analizat (1994 -1999) se observa valori
pozitive ale sporului migratoriu (tabel 23,fig.25) ca urmare a restructurarilor ce
au avut loc la nivelul industriei.Astfel tot mai multe persoane se intorc in mediul
rural.

72
3.3.DENSITATEA POPULATIE I pe intreaga localitate este de 52
locuitori/km2.La nivelul vetrei satului densitatea este de 140locuitor i/km2.Se
observa o diferenta evidenta intre densitatea raportata la intreaga suprafata a
localitatii si densitatea de la nivelul vetrei satului.
3.4.STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTA S I SEXE
Aceasta structura ofera un cadru de investigatie deosebit de important in
legatura cu dinamica populatiei.Structura pe sexe la recensamantul din anul 1992
indica o pondere de sex feminin (51,7%) fata de persoanele de sex masculin
(48,3%).Structura populatiei pe grupe de varsta la aceeasi data indica o pondere
mare (55%) detinuta de persoanele cu varsta intre 40 -70 ani,deci un potential de
munca ridicat.Persoanele cu varsta mai mica de 20 ani detin o pondere de
aproximativ 20% (fig.26).
3.5.RESURSELE DE FORTA D E MUNCA
Structura populatiei active avea la recensam antul din anul 1977 o pondere
de 45% din totalul populatiei,iar recensamantul din 1992 are o pondere de 42%.
Structura populatiei pe principalele ramuri de activitate la recensamantul
din 1992 indica faptul ca cel mai mare numar al populatiei este ocupat in Fig.25 Evolutia sporului migratoriu in
perioada (1985-1990;1994-1999) in localitatea
Cernetu
191019201930194019501960197019801990200020102020
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Anii Evolutia sporului migratoriu

73agricultura (66%) din totalul populatiei active,rezultand de aici caracterul
predominant agricol al localitatii.Structura pe principalele ramuri a inregistrat
pana astazi schimburi datorate modificarilor care s -au produs in domeniul social
economic,rest ructurarii industriei si astfel o reorientare profesionala catre
agricultura.
La nivelul anului 1977 populatia ocupata in industrie detinea aproximativ
acelasi procent care este detinut in prezent de populatia ocupata in agricultura.Ca
pondere in ordine descrescatoare urmeaza populatia ocupata in
industrie,constructii,comert,invatamant.
*
* *
Evolutia numarului de locuitori in localitatea Cernetu in perioada 1935 –
2000 a cunoscut atat o crestere evidenta pana in anul 1956 dupa care urmeaza o
scadere lenta pana in prezent.Scaderea numarului de locuitori este strans legata
de scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii.
In cea ce priveste structura profesionala a locuitorilor se constata o
schimbare a raportului intre populatia ocupata in agric ultura care in prezent
detine aproximativ acelasi numar care inainte de 1989 era detinut de populatia
ocupata in industrie.

74CAPITOLUL IV
MODUL DE UTILIZARE A TERENURILOR

4.1.RELATIILE DINTRE CON DITIILE NATURALE SI MODUL DE
UTILIZARE AGRICOLA A TERENURILOR

Avand in vedere conditiile naturale favorabile,indeosebi prezenta
campului cu o larga desfasurare intre vaile putin adanci,o densitate a
fragmentarii redusa,panta mica,cu valori mai mari pe fruntea de terasa,lipsa sau
ponderea foarte mica a proc eselor geomorfologice actuale precum si solurile
fertile (cernoziomuri) au constituit si constituie inca premise favorabile pentru
dezvoltarea agriculturii.Totusi se constata un deficit de umiditate in perioada de
vara atunci cand vegetatia naturala si cul tivata are nevoie de o umiditate
sporita.O parte din acest deficit este compensat prin irigatii.Pentru asigurarea
necesarului de apa pentru culturile agricole a fost construit sistemul de irigatii
Giurgiu -Razmiresti.Deficitul de apa din sol variaza intre 3 si 5 luni.

4.2.CATEGORII DE UTILIZA RE A TERENURILOR SI EVOLUTIA LOR
PE TERITORIUL LOCALI TATII CERNETU
Pentru analiza mai detaliata a evolutiei modului de utilizare a terenurilor
ma voi folosi de documentele cartografice dar si de datele statistice oferit e de
“Oficiul de Statistica” Alexandria.
Un material cartografic de o mare valoare pentru studiul nostru il
reprezinta Harta lui Szatmary din 1857.Din aceasta harta se desprind urmatoarele
categorii de terenuri:
Terenuri arabile – care ocupa cea mai mare s uprafata la nivelul localitatii.
Padurea care este reprezentata de Padurea Cerneala si ocupa fruntea
terasei de pe stanga raului Teleorman.
Pasunile care apar in zona de lunca.

75Terenurile viticole care ocupau fruntea terasei de pe partea dreapta si o
supra fata redusa la nivelul campului.
Terenurile mlastinoase erau cantonate in zona raului Teleorman.
Pe aceasta harta apar si o serie de drumuri care faceau legatura cu
localitatile invecinate.
De mare importanta se dovedeste a fi si “Marele Dictionar Geografi c al
Romaniei” al lui Lahovari de la 1899 in care apare suprafata totala a localitatii
Cernetu,care atunci era cunoscuta ca fiind Comuna Atarnati cu satele Atarnati si
Putintei.Suprafata comunei era de 4300 ha.Din acestea 1550 ha permanent arabil
si 5 ha p aduri ce apartin domnului G.Cantili,870 ha pamant arabil si 8 ha padure
pe mosia Putintei;vii 136 ha.
La nivelul anului 1985 suprafata agricola a localitatii era de 2919 ha.Deci
are loc o scadere a suprafetei agricole cu aproximativ 10 ha.Suprafata totala a
localitatii este de 3145 ha.

4.3.MODUL DE UTILIZARE A TERENULUI IN ANUL 19 99
Dupa cum am observat din cele prezentate anterior modul de utilizare a
terenurilor a suferit modificari dealungul timpului prin cresterea sau reducerea
anumitor categorii de te renuri.
4.3.1. Terenurile agricole detin ponderea cea mai mare 96%
respectiv 3028 ha.In categoria terenurilor agricole se regasesc: terenuri
arabile,pasuni naturale,plantatii viticole si pomicole.
4.3.1.1. Terenurile arabile si structura p rincipalelor culturi
Terenurile arabile ocupa 97% din suprafata agricola si ele au suferit
schimbari cantitative in perioada 1985 -1999,de la 2756 ha in anul 1985,la 2685
ha in anul 1999,iar in anul 1999 ele ajungand la 2931 ha.
Aceste schimburi s -au produs ca urmare a trecerii unor categorii de
terenuri,cum ar fi plantatiile pomicole care in anul 1990 detineau 13 ha,iar

76ulterior au fost taiate,in terenuri arabile sau prin irigarea unor importante
suprafete.
4.3.1.1.1. Cultura cerealelor
Avand dr ept suport desfasurarea mare a campului si luncii teritoriul
localitatii Cernetu se preteaza la dezvoltarea intensiva a celor mai imporante
culturi cerealiere.
Conditiile climatice,suma temperaturilor de peste 50 ajung la 40000;190-
200 zile pe an cu temper aturi >100C;fertilitatea mare a solurilor fac ca acest
teritoriu sa se incadreze in zona foarte favorabila culturii graului si porumbului.
Astfel cultura graului detine cea mai mare suprafata din totalul suprafetei
ocupate de cereale dar si din totalul sup rafetei arabile,respectiv 1319 ha.
Pe locul doi la cultura cerealelor se afla cultura porumbului cu o suprafata
de 850 ha,iar pe ultimul loc se plaseaza cultura orzului cu o suprafata extrem de
mica,respectiv 10 ha.
4.3.1.1.2. Cultura plant elor tehnice detine o suprafata de 700
ha care este ocupata de floarea – soarelui.Daca la nivelul anului 1990 floarea –
soarelui detinea numai 315 ha,dupa cum se poate observa suprafata s -a dublat.Nu
acelasi lucru se poate spune si despre sfecla de zahar care a inregistrat o scadere
continua a suprafetei incepand cu anul 1988 cand detinea 152 ha,ajungand in
1990 la 87,5 ha,pentru ca in 1998 sa ocupe o suprafata de numai 20,3 ha,iar la
nivelul anului 1999 sa nu mai fie cultivata.
4.3.1.1.3. Legum ele si cartoful detin suprafete relativ
mici.Legumele se cultiva in lunca raului Teleorman (fig.27) si ocupa o suprafata
de 35 ha.Legumele predominante sunt rosiile,vinetele si ardeiul.Cartoful detine o
suprafata de numai 17,5 ha.
4.3.1.2. Pasun ile naturale reprezinta 0,3% din suprafata
agricola.Ele ocupa in general zona joasa de lunca.Ele au cunoscut modificari
cantitative,ca urmare a transformarii lor in terenuri arabile.

77 4.3.1.3. Plantatiile viticole reprezinta 3,07% din suprafata
agricola.Ele ocupa o suprafata de 53 ha,dispusa la nivelul fruntii de terasa de pe
partea dreapta a Teleormanului dar si pe o mica suprafata la nivelul campului.
4.3.1.4. Plantatiile pomicole nu se mai regasesc la nivelul
localitatii Cernetu,ele au fost taiate dupa 1989.Inainte de acest an ele detineau o
suprafata de 12,9 ha.
4.3.2. Terenurile neagricole
4.3.2.1. Padurea detine o suprafata de numai 3 ha (0,09%) din
suprafata totala a localitatii ,fiind dispusa pe fruntea terasei de pe partea dreapta
a raului Teleorman.
4.3.2.2.Suprafata ocupata de ape este mai mica decat cea ocupata
de padure,respectiv 1 ha (0,003%),suprafata reprezentata prin baltile din lunca
raului Teleorman.
4.3.2.3. Terenurile construite detin cea mai mare suprafata din
totalul terenurilor neagricole.Terenurile,construite detin 3,59% din totalul
suprafetei localitatii,ceea ce reprezinta o suprafata de 113 ha.
*
* *
Localitatea Cernetu este situata intr -o zona in care conditiile naturale sunt
favorabile unei utilizari agricole dominante,utilizare care a generat functia
agricola a localitatii,respectiv functia cerealiera.
Aceasta functie este dov edita de cifrele care arata ca din totalul suprafetei
agricole,terenurile arabile detin un procent de 97%,terenuri ce sunt cultivate
predominant cerealier (grau,porumb )

78
BIBLIOGRAFIE

Calinescu R., 1969,“Biogeografia Romaniei”,Editura Stiintifica ,Bucuresti.
Cotet P., 1973,“Geomorfologia Romaniei”,Editura Stiintifica,Bucuresti.
Cotet P., 1976,“Campia Romana -studiu de geomorfologie integrata”,
Editura Ceres,Bucuresti.
Cucu V., 1968,“Preocupari geografice actuale in studiul populatiei in
R.S.R.”,editura Didactica si pedagogica,Bucuresti.
Florea N.,si colab.1968, “Geografia solurilor Romaniei”,Editura Stiintif ica,
Bucuresti.
Frunzescu D., 1982, “Dictionarul topografic si statistic al Romaniei”,
Bucuresti.
Gastescu P.,
Rusenescu C.
Breier A driana. 1976,Judetul Teleorman,Editura Academiei,Bucuresti.
Geanana M., 1971, “Geomorfologia solurilor Romaniei”,
Centrul de multiplicare a Universitatii Bucuresti.
Georgescu P., 1897, “Dictionarul geo grafic al judetului Teleorman”,
Bucuresti.
Ionesi L., 1994, “Geologia unitatilor de platforma si a orogenului nord
dobrogean”,Editura Stiintifica,Bucuresti.
Mihailescu V., 1966, “Dealurile si campiile Romaniei”,
Editura Stiintifica,Bucuresti.
Oncescu N., 1965, “Geologia Romaniei”,Editura Tehnica,Bucuresti.
Pascu M.,
Stelea V., 1968, “Cercetarea ape lor subterana”,Editura Tehnica,Bucuresti.
Pascu M., 1983, “Apele subterane din Romania”,Editura Tehnica,
Bucuresti.

79Posea Gr.,si colab.,1970,“Geomorfologie generala”,Editura Stiintifica Bucuresti.
Posea Gr., 1987, “Tipuri ale reliefului major in Campia Romana”;
Importanta practica,Terra nr.3.
Posea Gr.,
Ielenicz M.,
Popescu N., 1974, “Relieful Romaniei”,Editura Stiintifica,Bucur esti.
Prisnea Elisabeta, 1960, “Geneza si dezvoltarea Campiei Romane”
(privire speciala asupra Burnazului),
Analele Rom.Sov.Sectia Geologie -Geografie,nr.1.
Prisnea El isabeta, 1962, “Contributii la cunoasterea versantului sudic al
Burnazului si vaii Dunarii “
Anual Rom.Sov.Sectia Geologie -Geografie,nr.2.
Radulescu I., 1957, “Observatii geomorfologice in Campia Romana”,
Probleme de geografie”,vol.V,Bucuresti.
Rosu A., 1973, “Geografia fizica a Ro maniei”,
Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti.
Slavoanca D.,
Opran C., 1963, “Cercetari geologice si hidrogeologice in zona
Giurgiu -Alexandria -Traian”,Hidroge ografia,nr.6.
Tufescu V., 1942, “Loessul,Natura XXXI/1 Bucuresti.
Ujvari I., 1972, “Geografia apelor Romaniei’,
Editura Stiintifica,Bucuresti.
Valsan G., 1915, “Campia Romana”Bul.Soc.Ro m.Regale de Geografie.
Valsan G., 1971, “Opere alese,Campia Romana”,
Editura Stiintifica Bucuresti.
XXX, 1969, “Atlasul climatologic al R.S.R.
XXX, 1960,Monografia geografi ca a R.S.R.,vol.I,Bucuresti.
XXX, 1899, “Marele dictionar geografic al Romaniei”
XXX, 1971, Raurile Romaniei, “Monografie geografica”.I.N.M.H.

80XXX, 1977,1992, Recensamantul Populatiei Romaniei.
XXX, 1857,Harta lui Szatmary,Sc 1:57000
XXX, 1835,Harta Rusa.
XXX, 1966,Harta Geologica,Foaia Giurgiu,Sc 1:200000.
XXX, 1978,Harta topografica,Sc 1:25000.
XXX, 1968,Harta fizica si administrativa a R.S.R.,Sc 1:400000,
Bucuresti.
XXX, 1969,Harta economico -administrativa a R.S.R.,Sc 1:500000.