INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5… [608504]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
DOMENIUL MEDICINĂ DENTARĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
PROF. DR. VAIDA LIGIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

2
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
DOMENIUL MEDICINĂ DENTARĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

OCLUZIA DESCHISĂ

CONDUC ĂTOR ȘTIINȚIFIC
PROF. DR. VAIDA LIGIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
CAP. I NOȚIUNI DE FORMARE ȘI DEZVOLTARE ALE APARATULUI DENTO – MAXILAR 6
I.1. Organogeneza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
I.2. Arii de creștere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
I.3. Rotații le de creștere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
I.4. Evoluția relațiilor de ocluzie normală ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
CAP. II OCLUZIA DESCHISĂ ÎN CONTEXTUL TULBURĂRILOR DE CREȘTERE ȘI
DEZVOLTARE ALE APARATULUI DENTO -MAXILAR ………………………….. ……………………….. 15
II.1. Clasificarea Angle a anomaliilor dento -maxilare ………………………….. ………………………….. ………. 15
II.2. Definiția ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 17
II.3. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
CAP. III ELEMENTE DE DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL PENTRU OCLUZIA
DESCHISĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19
III.1. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
III.2. Forme clinice ale ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. ………………………… 21
III.2.1. Ocluzia deschisă funcțională ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
III.2.2. Ocluzia deschisă anatomică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 23
III.2.3. Ocluzia deschisă laterală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
III.3. Manifestări clinice ale ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. …………………. 25
III.3.1. Examenul exooral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25
III.3.2. Examenul endooral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 26
III.3.3. Examenul funcțional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
III.3.4. Examene complementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
CAP. IV TRATAMENTUL OCLUZIEI DESCHISE ………………………….. ………………………….. ……… 29
IV.1. Tratamentul preventiv al ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. …………….. 30
IV.2. Tratamentul ortodontic al ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. …………… 31
IV.2.1. Tratamentul ortodontic în dentiția temporară ………………………….. ………………………….. ….. 31
IV.2.2. Tratamentul ortodontic în dentiția mixtă ………………………….. ………………………….. …………. 32
IV.2.3. Tratamentul ortodontic în dentiția permanentă ………………………….. ………………………….. .. 33
IV.3. Tratamentul chirurgical al ocluziei deschise ………………………….. ………………………….. ……………. 34

4
CAP. V STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 36
V.1. Cazul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 36
V.2. Cazul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 51
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 70
ANEXE……………………………………………………………………………………………….. ……………………………………72

5
INTRODUCERE

Ortodonția este o ramură a medicinei dentare care are în vedere creșterea și dezvoltarea
masivului facial, dezvoltarea dentației și ocluziei, precum și dignosticul și tratamentul corect al
anomaliilor ocluzale. [20]
Am ales această temă, deoarece a nomaliile dento -maxila re reprezintă probleme tot mai
frecvente cu care pacienții se prezintă în cabinetele de medicină dentară, iar dintre acestea un loc
important îl ocupă ocluzia deschisă. Motivația aleg erii acestei teme este legată și de faptul că mă
număr printre acești pacienți și cunosc personal toate semnele, simptomele dar mai ales
modificările funcționale cu care se confruntă un pacient cu ocluzie deschisă. T oate trăirile
personale m -au făcut să studiez cu și mai mult i nteres și implicare această temă vastă.
Principalul semn clinic al ocluziei deschise este vizibil chiar din inspecția pacientului,
când se poate observa cu ușurință lipsa contactelor dento -dentare în anumite regiuni ale
arcadelor, în momentul realizării ocluziei.
Școala franceză folosește termen ii de „infraalveolie incisivă ”, „supragnație posterioară ”,
„infraalveolie posterioară ” și „supraalveolie incisivă ” pentru anomaliile in plan vertical.
Școala germană folosește termenii de „ocluzie acoperită ” și „ocluzie deschisă ”, englezii
recurg la termeni ca „open bite ” (infra ocluzie incisivă) , „over bite ” (supra ocluzie) sau „deepbite”
(supra ocluzie accentuată), iar americanii „attraction” și „abstraction”, echivalente cu prefixele
supra – sau infra -.[20]
Modificările care apar asociate acestei anomalii sunt complexe și interesează toate
elementele componente ale aparatului dento -maxilar, afectând toate funcțiile, dar și structurile
morfologice faciale, astfel încât abordar ea terapeutică trebuie să fie personalizată, eficientă și
optimă.
O terapie de succes a pacientilor diagnosticați cu ocluzie deschisă, presupune în primul
rând identificarea și eliminarea etiologiei, iar apoi realizarea unei ocluzii funcționale prin
sănat atea structurilor orale și modificarea aspectului facial.

6
CAP. I NOȚIUNI DE FORMARE ȘI DEZVOLTARE ALE APARATULUI
DENTO – MAXILAR

Aparatul dento -maxilar reprezintă o unitate morfo -funcțională alcătuită din mai multe
sisteme diferite ca origine dar și ca structură: oasele maxilare (maxilar, mandibulă), dinți,
mucoasă orală, parodonțiu, mușchi, glande salivare, articulația temporo -mandibulară. Fiecare
dintre aceste elemente participă activ la realizarea funcțiilor aparatului dento -maxilar: masticație,
fonație, fizionomie, respirație, deglutiție și autoîntreținere. [25]
Formarea și dezvoltarea aparatului dento maxilar se realizează în cadrul organogenezei,
care reprezintă procesul de formare al întregului organism viu, din stadiul de celulă -ou, până în
momentul morții prin îmbătrânire.

I.1. Organogeneza
Organogeneza prezintă trei etape:
 Embriogeneza
 Morfogeneza
 Etapa de modelare
Formarea aparatului dento -maxilar începe în săptămâna a treia de viată intrauterină când
are loc formarea stomodeumului (gură primitivă) prin înfundarea ectodermului în mezoderm ,
după ce în primele 14 zile a avut loc diviziunea celulară prin care celula ou a trecut prin etapele
de morulă, blastom și gastrulă. [25]
Arcurile branhiale au o importanță deosebită în formarea și dezvoltarea aparatului dento –
maxilar. Acestea sunt:
 arcul I (mandibular) -din el se formează următoarele elemente : o parte din maxilar și
mandibula, mucoasa bucală, mușchii masticatori, cartilajul Mekel, jumatatea superioară a
pavilionului urechii, nicovala și ciocanul, nervul trigemen și o parte din limbă.
 arcul II (hioidian) -dă naștere urmatoarelor elemente: coarnele mici ale osului hioid, mușchii
mimicii, scărița, jumătatea inferioară a pavilionului urechii, apof iza stiloidă, nervul facial și o
parte din limbă.

7
 arcul III ( tiroidian )- din el se formează următoarele elemente: corpul și coarnele mari ale
hioidului, glanda tiroidă și regiunea superioară a toracelui, regiunea anterioară a gâtului cu
parțile ei moi și d ure, nervul hipoglos și nervul glosofaringian, parte din limbă.
 acul IV – din el se formează nervul vag și participă la formarea toracelui. [25]
Tot în săptămâna a treia de viață intrauterină , din arcurile branhiale se formează mugurii
faciali, care constituie baza form ării structurilor feței:
-un mugure frontal
-doi muguri nazali externi
-doi muguri nazali interni
În jurul acestor muguri se dezvoltă organele de simț, după care aceștia se unesc între
săptămânile 7 și 11 intrauterin prin procesul de m ezodermizare, proces care dacă nu se produce,
poate da naștere unor variate despicături labio -maxilo -palatine.
La creșterea și dezvoltarea organismului uman participă trei mecanisme, aceleași ca și pentru
dezvoltarea și creșterea aparatului dento -maxilar, și anume:
-Osificarea prin cartilaj( encondrală )
-Osificarea de membrană( desmală )
-Creșterea periostală (prin apoziție și rezorbție ) [25]

I.2. Arii de creștere
Sunt patru arii de creștere care participă la dezvoltarea aparatului dento maxilar:
– bolta craniului – formată din oase cu origine membranoasă la nivelul cărora există porțiuni
de țesut conjunctiv lax numite fontanele, a căror osificare se realizează î n primul an de viață sau
până la 18 luni. Depunerea de țesut osos ale loc la nivelul fontanelelo r, o dată cu creșterea
creierului, care împinge oasele și le deplasează în direcția creșterii.
-baza craniului –formațiune care se găsește între neurocraniu și viscerocraniu. Prezintă o
formațiune numită condrocraniu care se extinde anterior și posterior, formând structurile inițiale
ale oaselor bazei craniului (etmoid, sfenoid și baza occipital ului). Între aceste oase rămân z one de
creștere ac tivă numite sincondroze, în numă r de trei:
 sincondroza sfeno -etmoidală
 sincondroza intra -sfenoidală
 sincondroza sfeno-occipitală

8
Primele două sincondroze se osi fică încă din viața intrauterină , iar cea sfeno -occipitală
rămâne activă până în jurul vârstei de 18 -20 de ani. [25]
-complexul nazomaxilar – este o structură care se formează în jurul condrocraniului, printr -un
centru de creștere osos premaxilar și un centru de creștere osos postmaxilar, între care se
formează țesut osos pentru viitoarele oase nazale și maxilare.
La formare a complexului nazomaxilar cont ribuie trei categorii de suturi, și anume:
 suturi maxilare
 suturi perimaxilare
 suturi craniofaciale,
astfel încât să poată fi posibilă creșterea acestui complex în toate cele trei planuri spațiale: sagital,
vertical și transversal.
-mandibula -este osul care are atât osificare desmală cât și encondrală, iar la nivelul ei se
găsesc trei zone de osificare:
-unghiul mandibular
-apofiza coronoidă
-condilul mandibular
Aceste trei zone ajută mandibula să se dezvolte în toate planurile, dezvoltare la care
particip ă și mecanismele de rezorbție și absorbție de la nivelul ramurii ascendente a mandibulei.
[25]
Dezvoltarea proceselor alveolare are un rol esențial î n formarea armonioasă a aparatului
dento -maxilar, acestea influențând prin direcția și ritmul de creștere.
Direcția lor de c reștere este în strânsă legătură cu zona de echilibru dintre forțele musculare intra
și extraorale (mușchii linguali cu mușchii orbiculari și buccinatori), grupe musculare antagoniste
care formeză chinga linguo -labio -jugală , delimitând culoarul dentar . În funcție de hipo sau
hiperdezvoltarea unei singure grupe musculare, poate rezulta o proalveolie sau o endoalveolie.
Ritmul de creștere al proceselor alveolare este puternic influențat de dentiție, fiind astfel
mai intens intrauterin, între 6 luni -2-3 ani, între 6 -7 ani sau la vârsta de 11 -12 ani.
Un rol la fel de important in dezvoltarea aparatului dento -maxilar îl are dezvoltarea
musculaturii, cu originea la nivelul arcurilor branhiale. Creșterea mușchilor trebuie să fie în
perfectă armonie cu crește rea oaselor, astfel încât în momentul dezvoltării oaselor, mușchii să își
modifice inserțiile, ca fenomen adaptativ. [25]

9
Dezvoltarea articul ației temporo -mandibulare se realizează în special postnatal , prezintă
la naștere o cavitate glenoidă plată și un condil mic, astfel încât se pot realiza mișcari în toate
planurile prin laxitatea ei, dezvoltându -se și funcția de supt. O dată cu apariția pe arcadă a dinților
temporari și cu atingerea planului de ocluzie, dezvoltarea articulației temporo -mandibul are este
foarte intensă, dar va fi completă doar în momentul în care se instalează ocluzia dinților
permanenți. [25]

I.3. Rotațiile de creștere
În cadrul creșterii s -au descris două forme de rotații:
 faciale
 mandibulare
Rotațiile faciale – sunt în strânsă legătură cu dezvoltarea musculaturii și a bazei craniului,
astfel încât variațiile unghiului sfenoidal (situat între planum și clivus) se răsfrâng asupra tipului
de rotație facială. [25]
Rotația facială poate să fie la rândul ei posterioară sau an terioară.
Rotația facială posterioară – caracteristici:
-înalțime facială posterioară mică ;
– înalțime facială anterioară mare ;
-unghi sfenoidal mare (peste 130 grade );
-clivus mic(plan S -Ba micșorat) ;
-dimensiunea verticală a etajului inferior este mare;
-fața alungită (long face);
-menton coborât și retras;
-tip dolicocefal, hiperdivergent sau openbite scheletic; [25]
Rotația facială anterioară – caracteristici:
– înalțime facială posterioară mare;
– înalțime facială anterioară mică;
– unghi sfenoidal mic (sub 130 grade);
-clivus mărit;
– dimensiunea verticală a etajului inferior este mică;
-fața scurtată;

10
-menton deplasat în sus și anterior;
-tip brahicefalic, hipodivergent sau deepbite scheletic. [25]
Rotațiile mandibulare se răsfrâng asupra rap ortului dintre înalțimea facială anterioară și
cea posterioară dar depind și de dezvoltarea mandibulară, iar la f el ca cele faciale, sunt de două
tipuri, posterioare și anterioare.
Rotația mandibulară posterioară – caracteristici:
-condilul orientat în sus și posterior, subțire și gracil;
-unghiul mandibular mărit (>125 grade );
-concavitate preangulară a marginii bazilare a mandibulei ;
-înalțime facială posterioară mai mică;
-înălțime facială anterioară mai mare;
-etaj inferior mare;
-menton retras și coborât;
-mandibula pare ca și cum se depliază.

Rotația mandibulară anterioară – caracteristici:
-condilul în sus și anterior, bine dezvoltat, gros ;
-unghiul mandibular micșorat( <125 grade );
-convexitate preangulară a marginii bazilare a mandibulei ;
– înalțime facială posterioară mai mare ;
– înălțime facială anterioară mai mică ;
-etaj inferior micșorat
-menton înainte și în sus ;
-mandibula pare să se plieze. [1]
O creștere facială anterioară apare însoțită de scăderea înălțimii faciale anterioare, și un
overbite crescut, la fel cum o rotație posterioară însoțește o înălțime facială mărită cu un overbite
redus sau un openbite anterior (inocluzie verticală).
Astfel, rotațiile de creștere trebuie luate în considerare în cadrul tratamentului ortodontic,
deoarece joacă un rol important în etiol ogia anomaliilor dento -maxilare, fiind necesară o estimare
clinică dar și cefalometrică a rotației de creștere.

11

I.4. Evoluția relațiilor de ocluzie normală
La nivelul evoluției raportului dintre cele două arcade maxilare apar modificări în funcție
de impulsurile de creștere care apar în diverse etape ale dezvoltării.
În perioada intrauterină, respectiv în a doua lună, se formează între cavitatea nazală și c ea
orală o cavitate comună nazo -orală, spațiu ocupat în totalitate de limbă, astfel încât embrionul
dezvoltă în luna a treia un prognatism maxilar embrionar fiziologic . La sfârșitul aceleiași luni de
viață intrauterină începe formarea palatului obligând la separarea cavității nazale de cea orală ,
limba coboară și instalează un prognatism mandibular fiziologic al fătului în luna a patra de viață
intrauterină. La naștere apare un decalaj(5 -6 mm) între cele două maxilare din cauza faptului că
maxilarul are o dezvoltare mai accentuată, determinând astfel un prognatism maxilar fiziologic al
nou-născutului . [25]
Nou-născutului i se dezvoltă funcția de supt fiind prezent un tip de deglutiție caracteristic
sugarilor, respectiv deglutuția infantilă care se explică astfel: în timpul procesului de supt, nou –
născutul avansează ritmic mandibula , limba se ridică de la margini spre interior formând un șanț
median prin care se scurge laptele, crestele adentate sunt depărtate iar cavitatea orală este
deschisă anterior pentru ca buzele să apuce mamelonul . Aceste propulsări ritmice ale mandibulei
în primele șase lu ni de viață extrauterină, determin ă prima mezializare fiziologică a
mandibulei. [25]
Un raport corect al crestelor adentate la naștere în toate planurile spația le, trebuie să fie
astfel:
În plan sagital : creasta adentată maxilară o depă șește pe cea mandibulară cu aproximativ
10 mm; dacă mandibula este poziționată mai spre anterior, evoluția va fi spre un grav prognatism
mandibular anatomic.
În plan transversal : urmărim linia frenurilor care trebuie să coincidă, superior cu inferior.
În plan vertical : poate să existe un contact corect, punctiform pe suprafața crestelor, cea
maxilară fiind plană iar cea mandibulară, ascuțită, sau poate să existe un raport în treapt ă
înclinată ( “ocluzie în capac de cutie” , după Schwartz ), situație în care creasta maxilară adentată
este și ea asculțită la fel ca cea mandibulară, cuprinzând -o pe aceasta din urmă, astfel încât îi este
blocată avansarea fiziologică. La acești pacienți se va dezvolta o malocluzie de clasa a II -a în care
mandibula va avea o poziție retrognată. [25]

12
Urmărind evoluția normală a creșterii organismului, în condițiile producerii primei
mezializări fiziologice a mandibulei, la vârsta de 6 -12 ani erup incisivii temporari, la 12 -18 luni
erup primii molari termporari, urmați la 18 -24 luni de caninii temporari , proces finalizat între 24 –
30 de luni cu erupția molarilor secunzi temporari.
În sens sagital incisivii superiori vor circumscrie inferiorii în condițiile p roducerii primei
mezializări fiziologice a mandibulei, iar dacă aceasta nu a avut loc, între incisivi s e va dezvolta
inocluzia sagitală sau ocluzie inversă frontală dacă există un interval mare de timp între erupția
inferiorilor și a superiorilor.
În plan vertical, există o supraacoperire mare frontală în timp ce lateral crestele sunt în
contact, până la erupția primului molar temporar când are loc prima înălțare fiziologică a
mandibulei (12-18 luni). [25]
 Caracteristicile ocluziei și arcadelor dentare la vârsta de trei ani :
– Arcade dentare în formă de semicerc;
– Dinții nu prezintă treme sau înghesuiri (pot exista treme mici în zona frontală);
– Relieful ocluzal este bine reprezentat;
– Planul de oluzie este drept ;
– Superior, baza coronară este mai mare decât baza apicală, iar inferior sunt egale;
– Fața distală a molarului doi te mporar superior este la nivelul tuberozității , iar a celui
inferior la nivelul marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;
– Maxilarul superior circumscrie maxilarul inferior;
– Oricărui dinte temporar îi corespund câte doi antagoniști (excepție: incisivii centrali
inferiori și molarii doi superiori);
– Liniile interincisive corespund (inferioară cu superioară);
– Caninul superior este în rapo rt neutral (contact cu inferiorul sau cu molarul unu inferior);
– Molarii doi au fețele distale în același plan vertical (plan postlacteal). [25]
 Caracteristicile ocluziei și arcadelor dentare la vârsta de patru -șase ani :
– Prezența pe arcadă a trem elor și diastemelor fiziologice: apar sub influența mugurilor
dinților permanenți mai mari decât temporarii, care determină creșterea maxilarelor și proceselor
alveolare. Acestea poartă numele de tremele primatelor , deoarece apar și la maimuțe. Cele mai
importante se găsesc la maxilar între incisivul lateral și canin, iar la mandibulă între canini și
primii molari.

13
– Abrazia fiziologică a dinților temporari determinată de masticația activă și preferințele
alimentare cu consistență crescută, astfel că mandibula are o mișcare liberă susținută și de planul
ocluzal drept, fapt ce reduce supraacoperirea din zona frontală.
– Se produce a doua mezializare fiziologică a mandibulei o data cu abrazia și avansarea
mandibulei în treaptă mezializată, oferind condiții optime de erup ție a primilor molari permanenți
în relații neutrale.
– Distal de molarii secunzi temporari se află câmpul retromolar, spațiul pentru erupția
molarilor primi permanenți, obținut prin alungirea arcadelor în timpul creșterii osoase.
 Caracteristicile ocluziei în dentiția mixtă (de la 6 la 12 ani):
În acest interval de timp erup dinții permanenți de completare și dinții temporari sunt
înlocuiți de cei permanenți succesionali, astfel:
– Între 6 -9 ani (prima fază a dentiției mixte) se înlocuiesc incisivii și erupe primul molar
permanent.
– Între 9 -12 ani (a doua fază a dentiției mixte) erupe al doilea molar permanent și se
înlocuiesc dinții din zona de spirjin. [25]
 Aspectul ocluziei dentare în prima fază a dentației mixte:
În această etapă este foarte importantă stabilirea ocluziei cu rapoarte neutrale (clasa I
Angle) între dinții permanenți. Raportul neutral are mai multe posibilități de realizare:
-prin denivelarea planului post -lacteal care ajunge în treaptă mezializată cu stabilirea unui
raport neutral în mome ntul erupției
-închiderea tremelor și diastemelor prin mezializarea molarilor inferiori, datorită faptului
că tremele sunt mai mari la mandibulă. Acestea se închid dacă până la erupția molarilor primi
permanenți, p lanul postlacteal a rămas drept ;
-utilizarea lee -way-space -ului: faptul ca diametrul premolarilor care înlocuiesc molarii
temporari este mai mic, se formează un surplus de spațiu pe arcadă , mai mare la mandibulă, astfel
încât se poate obține raportul neutral. [25]
Tot în cadrul primei faz e a dentiției mixte are loc în plan vertical a doua înălțare
fiziologică a ocluziei , în momentul erupției primilor molari permanenți.

14
 Aspectul ocluziei dentare în a doua fază a dentației mixte:
În această etapă, cea mai mare atenție trebuie să fie acordată zonei de sprijin alcătuită din:
canin, primul molar tempo rar și al doilea molar temporar, deoarece are un rol major în
dezvoltarea corectă a funcțiilor aparatului dento -maxilar, astfel:
– Asigură realizarea masticației în timpul înlocuirii dinților frontali ;
– Asigură spațiu pentru a se corecta o posibilă erupție cu înghesuire a incisivilor ;
– În perioada permutării incisivilor păstrează dimensiunea verticală de ocluzie.
Foarte importantă în aceasta fază este cea de -a treia înălțare fiziologică a ocluziei , o dată
cu erupția molarilor doi permanenți, când se reduce și supraacoperirea frontală. [25]
Ocluzia și arcadele dentare în dentiția permanentă – caracteristici:
1. Maxilarul are arcada în forma eliptică, baza a picală este mai mică cu 15o decât cea
coronară.
2. Mandibula are arcada în formă de parabolă, baza apicală este mai mare cu 5o decât cea
coronară.
3. Dinții realizează puncte de contact proximale.
4. Planul de ocluzie este drept sau cu o ușoară curbă.
5. Dinții superiori îi circumscriu pe cei inferiori atât frontal cât și lateral.
6. Cu excepția molarilor de minte superiori și a incisivilor centrali inferiori, fiecare dinte
prezintă câte doi antagoniști.
7. Fiecare dinte inferior se angrenează cu superiorul, care îi este antagonist principal și c u
dintele situat mezial de acesta, care îi este antagonist secundar.
8. Fiecare dinte superior se angrenează cu inferiorul, care îi este antagonist principal, și cu
dintele situat distal de acesta, care îi este antagonist secundar.
9. Sunt prezente relații norma le de ocluzie atât în plan sagital, cât și in plan transversal. [25]

15
CAP. II OCLUZIA DESCHISĂ ÎN CONTEXTUL TULBURĂRILOR DE
CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE ALE APARATULUI DENTO -MAXILAR

II.1. Clasificarea Angle a anomaliilor dento -maxilare
De-a lungul timpului, anomaliile dento -maxilare au avut parte de mai multe clasificări,
datorit ă variabilitățiilor, în funcție de aspectelelor morfologice, funcționale și etiopatogenetice.
[4]
Cea mai folosită clasificare în prezent este clasificarea lui Angle, urmată de clasificarea
școlii franceze (Cauhepe), clasificarea școlii germane (Kantorovitz, Korkhaus, Reichenbach), și
clasificarea antropologică -clinică (P.Firu).
Clasificarea Angle a fost făcută de autor pe premise faptului că molarii de șase ani
permanenți au o poziție fixă la nivelul oaselor maxilare, clasificând relațiile mandibulo -maxilare
în plan sagital, astfel:
 Clasa I Angle (ocluzia neutrală ) presupune rapoarte normale la nivelul primilor molari,
respectând cheia de ocluz ie a lui Angle (cuspidul mezio -vestibular al molarului prim superior
articulează șanțul mezio -vestibular al molarului prim inferior ). Așadar, modificările care apar
în această clasă, sunt doar în zona frontală.
 Clasa II Angle (ocluzia distalizată) se caracterizează prin faptul că șanțul intercuspidian al
primului molar inferior este în poziție distală în comparație cu clasa I. Această clasă prezintă
două subdiviziuni:
 subdiviziunea 1: frontalii superiori sunt în protruzie iar maxilarul superior este
îngustat (respirator oral)
 subdiviziunea 2: frontalii superiori sunt în retruzie (respirator nazal)
 Clasa a III Angle (ocluzia mezializată) e caracterizează prin faptul că șanțul intercuspidian al
primului molar inferior este în poziție mezială în comparație cu clasa I. [4]

16

Fig. 2.1. Clasificarea Angle
Sursa .:http://www.medici -stomatologi.ro/infodent/malocluzia -dentara ,
accesat 24 octombrie 2018

Clasificării lui Angle i s -au adus anumite critici, și anume:
– S-a emis teoria fixității molarului prim superior, deoarece își modifică poziția o dată cu
evoluția dentiției ;
– În această clasificare se ține cont doar de modificările în plan sagital ;
– Unele forme de anomalii pot face parte în același timp din două clase diferite ;
– Nu ține cont de factorii etiologici și nici de rolul scheletului sau musculaturii în perioada
creșterii . [31]
În ciuda faptului ca s -au adus aceste critici clasificării lui Angle, ea rămâ ne cea mai
cunoscută și folosită în practică.
Clasificarea școlii germane ( Kantorovitz, Korkhaus, Reichenbach), este o altă clasificare
des utilizată a anomaliilor dento -maxilare, realizată pe sindroame [4]:
 Sindromul compresiei de maxilar
 Sindromul ocluziei deschise
 Sindromul ocluziei adânci
 Sindromul ocluziei încrucișate
 Sindromul ocluziei distalizate
 Sindromul progenic
 Consecințele pierderii premature a dinților temporari
 Anomalii dentare.

17

II.2. Definiția ocluziei deschise
Ocluzia a fost definită pe bună dreptate drept „mediul care aduce împreună toate ramurile
stomatologiei ”, după Ramford și Ash. Dicționarul definește ocluzia ca și “ act de închidere ” sau
“capac de închidere” al arcadelor dentare. [23]
În stomatologie însă, ocluzia reprezintă relația dintre maxilar și mandibulă, atunci când
dinții sunt în contact, în timpul funcționării active a mandibulei. [23]
Ocluzia deschisă a fost descrisă ca o caracteristică ocluzală în care dinții arcadei
superioare și a celei inferioare nu vin în contact vertical, și suprapunerea nu există.
Ocluzia deschisă este definită o anomalie în sens vertical caracterizată prin existența unui spațiu
de inocluzie verticală între marginile incizale ale dinților, datorită faptului că superiorii sau
inferiorii nu ajung în planul de ocluzie. [7]
Sakuda și Subtelnez definesc ocluzia deschisă ca pe un spațiu vertical deschis între
marginile incizale ale dinților frontali mandibulari și maxilari.
Astfel, după finalizarea mișcării de închidere în ocluzia de obișnuință , cavitatea orală
comunică anteri or cu vestibulu l bucal (Fig. 2). Această anomalie dento -maxilară a fost descrisă
pentru prima dată de către Carabelli în 1842, cu denumirea de “ mordexapertus ”. [22]

Fig. 2. 2 Ocluzie deschisă anterioară
Sursa : http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0103 -64402012000600024 ,
accesat 29.10. 2018

18
Acest tip de malocluzie poate să apară unilateral sau bilater al, lateral sau frontal, acesta
din urmă fiind fenomenul cel mai des întâlnit. Poate fi întâlnită atât în toate tipurile de dentații
(temporară, mixtă sau permanentă).

II.3. Epidemiologie
Atât la noi în țară, cât și în alte țări europene, se fac frecvent studii din care s -a demostrat
că inocluzia verticală are o frecvență redusă în fața altor anomalii, demonstrându -se prin faptul că
răspândirea este relativ uniformă în populația din Europa , și că se produce prin aceeași factori
etiologici. [3]
Brückel și Korkhaus precizează o frecvență de 2,7% a inocluziei vertical e, Skuda și
Stuptelny indică frecvența de 3,5%. Shapira stabilește frecvența de 2,5%, în timp ce Boboc indică
2,7%, iar Kassler și Popa frecvența de 1,67%.
În București, Stanciu a stabilit incid ența sindromului de inoclizie verticală, pe grupe de
vârste. Astfel că între 6 -10 ani, 7,37% dintre copii sunt afectați, între 11 -14 ani proporția scade la
2,35%, crescând la 4,11% între 15 -18 ani.
Frecvența cea mai mare se demonstrează a fi între 0 -10 an i din cauza pierderii frontalilor
temporari la care se adaugă întârzierea permanenților de înlocu ire. Pe lângă acestea se pot adă uga
obiceiuri vicioase de interpoziție. [6]

19
CAP. III ELEMENTE DE DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL
PENTRU OCLUZIA DESCHISĂ

III.1. Etiopatogenie
În etiopatogenia inocluziei verticale frontale se descriu o serie de factori [30]:
 Genetici;
 Funcționali;
 Dismetabolici;
 Tulburări locale;
 Factori iatrogeni;
 Obiceiuri vicioase.
o Factorii genetici
S-a demonstrat faptul că genetica poate influența mărimea maxilarelor cu existența unui
anumit tip de rotație, sau o disproporționalitate între volumul limbii și spațiul ei funcțional. Pot să
apară și neconcordanțe între erupția dinților, direcția de creștere a condililor, dar ș i sensul de
rotație a maxilarelor. [30]
o Factori funcționali
Echilibrul musculaturii limbii și a buzelor este perturbat de apariția deglutiției infantile, în
momentul în care limba se interpune între cele două arcade care nu mai au contact vertical. În
condiții normale, la vârsta de 1,5 -2 ani se trece de la deglutiția infantilă la cea de tip adult,
moment în care, în deglutiție, vârful limbii atinge partea anterioară a arcadei superioare. [8]
O funcție cu rol important în dezvoltarea aparatului dento -maxilar este fonația deoarece
prin pronunțarea anumitor foneme se realizează mișcări ale musculaturii oro -maxilo -faciale. În
condiții d e normalitate, limba nu atinge niciodată dinții în timpul fonației, dar există situații în
care atunci când se pronunță fonemele (t, d), vîrful limbii este interpus între marginile incizale ale
dinților, situație care poate da curs instalării inocluziei ve rticale frontale. [12]
Unii pacienți se pot prezenta cu respirație orală, obicei cu efect dăunător în dezvoltarea
aparatului dento -maxilar și a întregului organism. Respirația bucală prezentă în proporție de 76%
la pacienții cu ocluzie deschisă, dar se ga sește asociat și altor sindroame, ca de exemplu, în
compresia de maxilar cu înghesuirea frontalilor. [29]

20
o Factori dismetabolici
Factorul dismetabolic major incriminat în apariția ocluziei deschise este rahitismul,
interesând cu precădere sutura nazo -fronto -maxilară. Oasele sunt friabile și se deformează sub
acțiunea celor mai mici stimuli, astfel încât se poate produce o inocluzie verticală prin faptul că
unghiul goniac se deschide concomitent cu presiunile exercitate pe mandibulă, cu o curbare a
ramului orizontal. [13]
o Tulburări locale
În producerea inocluziei verticale pot fi implicați ma i mulți factori locali, precum
incongruența dento -alveolară cu înghesuire care din cauza lipsei de spațiu, face imposibilă erupția
până la nivelul planului de ocluzie a unui dinte sau al unui grup de dinți . Un alt factor poate fi
localizat la nivelul articulației temporo -mandibulare, când condilul ocupă poziții a ntalgice în
cavitatea glenoidă. [6]
Prin împiedicarea erupției dinților sau prin tracțiunile de pe părțile moi, cicatricile
retractile apărute în urma unor arsuri (termice, electrice sau chimice), pot reprezenta un alt factor
local al apariției ocluziei d eschise. [30]
Caria complicată poate duce la pierderea prematură a dintilor temporari și determină
întârzieri de erupție ale per manenților sau malpozițiile lor, lasând în acel spațiu un os resorbit cu
un proces alveolar atrofiat. Astfel poate să apară un interval de timp mărit până la erupția dintelui
definitiv, timp în care apar tulburari masticatorii, de deglutiție, fonație, inte rpoziții, ceea ce
favorizează apariția ocluziei deschise. [8]
o Factori iatrogeni
Principalii factori iatrogeni care contribuie la apariția ocluziei deschise sunt:
– Mentinerea îndelungată a unei breșe edentate cu interpunerea limbii;
– În tratamentul unor malocluzii de clasa a III -a, ca element agravant;
– Interpunerea și mușcarea obrazului;
– Erupții foarte lente ale grupului dentar frontal;
– În decursul tratame ntului ocluziei inverse frontale cu aparate fixe cu planuri înclinate
retroincizale care au fost menținu te mult timp. [30]

21
o Obiceiuri vicioase
Toate obiceiurile vicioase dezvoltate la vârsta copilăriei aduc prejudicii grave asupra
dezvoltării aparatului dento -maxilar, deoarece sistemul osos este mai plastic și se deformează cu
ușurință sub acțiunea constantă a unui factor determinant.
Obiceiurile vicioase de supt atrag după sine modificări la nivelul arcadelor dentare, în funcție de
intensitate, mod, caracterul continuu sau intermitent și vârsta până la car e este practicat acest
obicei. [29]
Modificările care apar la nivelul maxilarelor prin practicarea obiceiului de supt vicios,
sunt: protruzia frontalilor cu dispunerea lor în evantai, cu sau fără îngustarea maxilarului. Dacă
degetele exercită presiune și la nivelul frontalilor inferiori, se poate produce o lingualizare a
acestora sau o distalizare a mandibulei împreună cu arcada dentară. Gust a demon strat că acest
fenomen este prez ent la 96% dintre copiii cu ocluzie deschisă. [29]
Ca obicei secundar se instalează mușcarea sau sugerea buzei inferioare, în relație cu
deformările provocate deja de suptul degetului, cu accentuarea protruziei superiorilor și
lingualizării inferiorilor, dând un aspect facial bătrânicios cu șanțul mentonier accentuat. [31]

III.2. Forme clinice ale ocluziei deschise
III.2.1. Ocluzia deschisă funcțională

Reprezintă forma clinică mai puțin severă a ocluziei deschise care apare în urma
deformării vertical e a proceselor alveolare, sau prin inhibarea erupției dentare.
În apariția acestei forme de ocluzie deschisă, după cum îi spune și numele, sunt incriminați mai
mulți factori etiologici funcționali: suptul degetului sau al tetinei, interpunerea buzei inferioare
între arcade, interpunerea limbii între arcade în zona anterioară, în deglutuție, fonație ori în
repaus, sau obiceiuri vicioase de interpunere a unor obiecte între arcadele dentare (pix, creion,
pipă). [30]
În funcție de intensitate, frecvență și durata de acțiune, toți acești factori pot produce
inocluzie verticală anterioa ră prin inhibarea erupției dinților frontali (cei maxilari sunt mai
frecvent afectați decât cei mandibulari) sau prin oprirea dezvoltării verticale a proceselor
alveolare.

22
Bazele maxilarelor nu suferă modificări în această formă clinică, astfel că examenu l facial
nu prezintă modificări în dimensiunea etajelor faciale.
La examinarea endobucală se poate observa modificarea curbei lui Spee la maxilar sau și
la mandibulă, proces datorat infrapoziției grupului frontal. În partea anterioară planul de ocluzie
este denivelat în formă de arc cu partea concavă orientată spre interior. Se pot afla de asemenea
modificări în plan sagital și/sau transversal, cu/fără deficit de spațiu pe arcadă. [30]
În ocluzia deschisă este importantă măsurarea în milimetri a distanței d intre marginile
incizale ale dinților superiori și inferior i, precizând astfel întinderea și dimensiunea zonei de
inocluzie frontală. Lipsa de contact vertical în aceasta formă de ocluzie deschisă este de 2 -6
milimetri.
Este importantă și dimensiunea întinderii inocluziei, care în general afectează grupu l
frontal, începând de la canin, cu formă simetrică (la toți dinții afectați este același spațiu de
inocluzie) sau cu formă asimetrică (spațiul de inocluzie diferă, fiind mai mare la nivelul anumitor
dinți, exemplu: la un copil cu obicei vicios de succiune a policelui stâng în poziție paramediană,
se va dezvolta un spațiu de inocluzie mai mare în partea stângă, la nivelul incisivului central și
lateral).
Rapoartele de ocluzie de la nivelul caninilor și m olarilor pot fi modificate, cu clasa a II
Angle (distalizare) sau clasa a III Angle (mezializare), sau pot fi rapoarte normale.
Din punct de vedere funcțional, sunt afectate toate funcțiile aparatului dento -maxilar.
Masticația, prin imposibilitatea sau dim inuarea realizării inciziei, fonația prin afectarea
pronunțării unor consoane, în lipsa contactului linguo -dentar sau labio -dentar, fizionomia prin
evidențierea inocluziei în surâs și vorbire. Respirația este orală sau de tip mixt, deglutiția atipică
cu in terpunerea limbii în spațiul de inocluzie, iar autoîntreținerea afectată determină numeroase
carii sau patologii parodontale la nivelul dinților din zona cu ocluzie deschisă. [10]
Un examen fotostatic ajută în aprecierea proporției dintre etajele faciale, când există de
obicei o mărire a etajului inferior , cu prezența unui profil drept, dat etajele pot fi și cu dimensiuni
normale.
Prin examenul de model se poate preciza întinderea în plan vertical și transversal a
anomaliei, modificările ocluzale, alungirea sau îngustarea arcadelor, sau se poate depista prezența
unor anomalii asociate.

23
Teleradiografia poate să indice un normo -bite sau un open -bite cu valori mici. Kuhlber,
Pac și Nanda propun ca element de diagnostic în aceasta formă, măsurarea lungimii faringiene,
care este mai mare decât normală, în ocluzia deschisă, ceea ce relevă încă o dată relația strânsă
dintre această formă d e ocluzie deschisă cu factorii funcționali.
Diagnosticul pozitiv în forma clinică funcțională se pune pe baza mai multor elemente:
prezența inocluziei verticale frontale, perturbarea funcțiilor masticatorii, fonetice, de deglutiție,
fizionomice și de aut oîntreținere, și prin existența în antecedente sau în momentul examinării a
unor factori disfuncționali.
Tratamentul acestei forme de ocluzie deschisă se realizează în primul rând prin m ijloace
de convingere și constrâ ngere de eliminare a obiceiului vicio s, cu reluarea erupției dinților
frontali și stabilirea supraacoperirii de 2/3 în zona frontală. [10]

III.2.2. Ocluzia deschisă anatomică

Este acea formă mai gravă și mai dificil de tratat, în comparație cu forma funcțională, și
poate să rezulte dintr -o formă funcțională netratată. Se caracterizează prin inocluzie în zona
frontală, dată de infragnația frontală sau de supragnația laterală, respectiv de aceste tulburări la
nivel scheletal, cu afectarea bazelor maxilară și mandibulară.
Această formă de anoma lie a fost depistată la mai mulți membri ai unei familii, de unde se
pot incrimina în etiologie, factorii genetici. Un rol important în apariția sau agravarea ocluziei
deschise îi revine rahitismului, din cauza plasticității osoase cu posibilitatea modelăr ii incorecte a
oaselor maxilare. Există și factori locali care pot favoriza ocluzia deschisă, precum bridele
cicatriciale labio -mentoniere, sau anumite pusee de creștere excesivă a procesului alveolar în
regiunea laterală, astfel încât, factorii disfuncțio nali și o rotație facială posterioară, agravează
acest tip de anomalie. [31]
Prin examenul exooral din normă frontală, se constată un etaj inferior mărit cu un facies
alungit, și șanțuri faciale șterse. Se poate observa incompetența labială, cu tendință de închidere
forțată , prin contracția mușchiului mentonier (aspect de „coajă de portocală ”). Din normă
laterală se evidențiază de obicei un profil drept, cu o ramură orizontală cu oblicitate accentuată și
cu ramura ascendentă scurtată. [10]

24
În cadrul exam enului endooral se evidențiază grupul frontal în infrapoziție, cu aspect
devinelat la nivelul arcadei superioare. Inocluzia poate să fie simetrică sau asimetrică, cel mai
des în regiunea incisivo -canină, cu valori care depășesc 5 -6 milimetri; dar există ș i forme mai
grave în care inocluzia poate atinge valori de până la 10 -15 milimetri, cu extindere până la nivelul
molarilor. [4]
În regiunea frontală apar frecvent leziuni carioase, displazii dentare și afectare
parodontală a dinților aflați în inocluzie, datorită infuncționalității dată de infrapoziție. În zona
laterală apare uzura s malțului, datorită suprasolicitării masticatorii. Majoritatea pacienților
prezintă spasme musculare dureroase în zona capului și gâtului.
Toate funcțiile aparatului dento -maxi lar sunt afectate; în formele uș oare de ocluzie
deschisă anatomică, doar incizia este afectată, dar în forme mai grave se reduc unitățile
masticatorii, astfel încât pacienții consumă doar alimente de consistență scăzută, cu afectarea
autoîntreținerii. Prin faptul că fanta labială este deschi să, fenomen care apare secundar inocluziei
verticale , este favorizată apariția respirației orale și a deglutiției atipice. [4]
Dimensiunea crescută a etajului inferior este confirmată prin examenul antropometric, iar
cu ajutorul modelelor de studiu se determină dimensiunea spațiului de inocluzie verticală. Prin
măsurarea pe teleradiografia de profil a unghiului Tweed (între p lanul bazal mandibular și planul
lui Frankfur t), acesta depășește 28o, indicând tipul facial hiperdivergent. Această formă clinică de
ocluzie deschisă este caracterizată prin tendința de rotație mandibulară posterioară și prezența
unui open -bite mărit. [4]
În ocluzia deschisă anatomică, diagnosticul este pus în prezența unui etaj inferior mărit cu
spațiu de inocluzie verticală variabil, constatarea pe teleradiografie a unui open -bite scheletic
mărit, dar și prin depistarea unor factori etiologici ereditari sau dismetabolici (rahitismul). În
situația în care diagnosticul anomaliei este tardiv și se constată asocierea ei alte sindroame sau cu
factori disfuncționali, prognosticul este rezervat.
Tratamentul ocluziei deschise anatomice are ca obiective stimuarea dezvoltării zonei
anterioare concomitent cu inhibarea creșterii verticale în zona laterală, și combaterea factorilor
disfuncționali. Metodele constau în aparate fixe, plăcuță palatină cu scut lingual, monobloc sau
tracțiuni vertex -menton. Tratamentul ortodontic vine asociat cu chirurgia ortognată după vârsta
de 18 ani, deși s -au constatat recid ive frecvente. [4]

25
III.2.3. Ocluzia deschisă laterală

Reprezintă cea mai rară formă clinică de ocluzie deschisă. Se evidențiază prin examenul
endooral un spațiu de inocluzie verticală în zona premolarilor sau chiar a molarilor, unilateral sau
bilateral. De multe ori această formă se remite, având caracter tranzitoriu în perioada erupției
dentare. Ca și cauză, frecvent este incriminată reincluzia unui molar temporar sau permanent,
urmată de interpoziția limbii în acel spațiu, inhibând dezvoltarea în plan v ertical a proceselor
dento -alveolare. Alte cauze pot fi: erupția foarte lentă a unor dinți, interpoziția obrazului în zona
laterală a arcadelor sau interpunerea de obiecte.
Tratamentul vizează combaterea obiceiurilor vicioase care au dus la apar iția anomal iei,
reeducarea funcț iilor și favorizarea erupției dentare până în momentul închiderii spațiului de
inocluzie verticală, cu realizarea unor rapoarte ocluzale corecte. [31, 6, 19 ]

III.3. Manifestări clinice ale ocluziei deschise
În funcție de gradul afectării, de localizare și de extinderea zonei de inocluzie verticală,
ocluzia deschisă are mai multe aspecte clinice. [30]
III.3.1. Examenul exooral
 Tulburări fizionomice
În perioada erupției dinților temporari se poate observa protr uzia frontalilor prin faptul că
buza superioară proemină. [12] Dacă pacientul este și re spirator oral, are un fac ies caracteristic:
față alungită, narine pensate, tegumente palide, buze cu fisuri, uscate, buza superioară scurtată iar
cea inferioară interpu să, fanta labială întredeschisă, incisivii superiori pot prezenta carii de colet
și gingivite, iar profilul feței este convex prin prezența procheiliei superioare. [30]
În perioada dentiției mix te și a celei permanente, anomal ia este mult mai bine evidențiată
prin simpla inspecție , mai ales la pacienții care au avut rahitism în antecedente, deoarece apar
deformații la nivel osos care se observa și la nivelul părților moi acoperitoare. Etajul inferior este
mărit, buzele nu se ating iar în poziția de repaus se pot observa marginile incizale ale frontalilor,
uneori cu modificările de volum, formă sau culoare. [12]
 Tulburări musculare
Pacienților cu ocluzie deschisă li se modifică tonicitatea mușchilor masticatori, datorită
instabilității ocluzale, astf el că apar spasmele musculare însoțite de durere. [27]

26
Cel mai afectat de spasmele musculare este mușchiul pterigoidian lateral, deoarece el
menține condilul mandibular permanent suspendat, când acesta nu are poziție centrală în
cavitatea glenoidă. Durerea este prezentă și la nivelul altor grupe musculare (temporal, mușchii
limbii). [6]
Spasmele musculare pot fi însoțite de devierea mandibulară cu limitarea deschiderii gurii,
în momentul în care apar contacte premature sau interferente ocluzale. Mușc hiul maseter se poate
hipertofia unilateral la pacienții cu masticație unilaterală. La pacienții cu ocluzie deschisă se
constată foarte frecvent hipertonia și hipertrofia mușchiului pătrat al buzei inferioare și a
mușchiului mentonier, consecutive încercăr ii permanente a pacientului de a închide fanta de
inocluzie verticală. [6]
 Tulburări ale articulației temporo -mandibulare
Poziția condililor mandibulari în cavitatea glenoidă este condiționată în principal de
contactele dento -dentare. [5]
În ocluzia deschisă contactele dento -dentare maxilar și mandibulare sunt limitate, apare
instabilitatea acestor contacte, cu tulburări musculare, care duc la afectarea articulațiilor temporo –
mandibulare cu apariția zgomotelor articulare (cracmente și crepitații). Afe cțiunile articulației
apar în etape tardive ale anomaliei, și dispar ultimele. [6]

III.3.2. Examenul endooral
În perioada dentiției temporare se constată un spațiu de inocluzie verticală produs de
dezvoltarea insuficientă a procesului alveolar, asociat de cele mai multe ori cu protruzia dinților
frontali superiori. [12]
În perioada dentiției permanente se remarcă la arcada superioară că procesul alveolar este
insuficient dezvoltat în plan vertical, cu modificări ale curbei Spee prin infrapoziția frontalilo r,
dar și modificări în plan sagital, cel mai adesea, distalizări. [4]
În intercuspidare maximă există un spațiu vertical între arcade, variabil ca extindere,
astfel încât poate să ajungă până în zona primilor molari permanenți. Tot în cadrul examenului
endooral sunt observate adesea modificări dentare de tipul hipoplaziilor , care cresc riscul de
microfracturi ale marginilor incizale. Rădăcinile dentare au dimensiuni reduse, fiind predispuse la
îmbolnăvirea parodontală, ceea ce defavorizează aplicarea unor aparate ortodontice care să

27
genereze forțe mari. În zona ocluziei deschise apare hipofuncția masticatorie și de autoîntreținere,
ceea ce favorizează apariția cariilor și acumularea de placă bacteriană. [6]
În cadrul examinării poziției de repaus, limba se afla interpusă între arcadele dentare, atât
în deglutiție, cât și în fonație. [12] În examenul dinamic al oluziei se urmăresc mișcările
mandibulare la nivelul dinților laterali, unde se observă reducerea suprafețelor ocluzale active și
un grad mare de uzu ră dentară, uneori cu desființarea reliefului ocluzal. Dinții care sunt în ocluzie
sunt suprasolicitați, într -o permanentă traumă ocluzală care poate duce la afectare parodontală sau
la remanierea procesului alveolar. [6]

III.3.3. Examenul funcțional
Func ția cea mai afectată în cadrul acestei anomalii este masticația. În unele forme mai
simple de ocluzie deschisă apare imposibilitatea de incizie in zona frontală, iar în forme mai
grave apare chiar imposibilitatea de alimentare, în situațiile în care inoclu zia este extinsă până în
zona molară. [30]
Pacienții cu ocluzie deschisă laterală prezintă masticația de tip unilateral, pe partea
neafectată, în timp ce pacienții cu ocluzie deschisă frontală realizează mișcări de ridicare –
coborâre ale mandibulei. [6]
Sunt prezente tulburări fono -articulatorii specifice ocluziei deschise datorită poziției
vicioase a limbii între arcade, moment în care se perturbă raportul cu mușchii labio -jugali [6],
apare pronunția sifilantă (în inocluzia frontală) și signatismul (în i nocluzia laterală ).
Datorită modificărilor dento -alveolare prezente, examenul funcțional relevă și afectarea
fizionomiei și autoîntreținerii. [30]

III.3.4. Examene complementare
În cadrul ocluziei deschise, examenele complementare au scopul de a aprofunda datele
care s -au obtinut prin examenul clinic, ajutând medicul ortodont să stabilească factorii etiologici
incriminați în apariția anomaliei, și să poată diferenția tipul de ocluzie deschisă cu care se
confruntă. [12]
 Studiul de model
Este parte integrantă cu o deosebită importanță în investigația ortodontului, prin care se
pot verifica rapoartele ocluzale de la nivelul arcadelor dentare, în scop diagnostic sau pentru

28
precizarea gravității anomaliei. Modelele ajută medicul să stabilească un plan de tratament corect
și individualizat, dar și să urmărească evoluția anomaliei, constituind totodată un adevarat act
medico -judiciar. [ 14]
Tot prin studiul modelului, medicul poate să măsoare întinderea în plan vertical și
transversal a inocluziei, să sta bilească modificările de la nivel ocluzal , îngustarea arcadei
superioare /turtirea arcadei inferioare sau să precizeze posibila preze nță a unor anomalii asociate.
[4]
 Examenul antropologic
Pentru a susține un diagnostic clar de anomalie dento -maxilară, examenul antropologic
face referire atât la extremitatea cefalică, cât și la elementele aparatului dento -maxilar, luate
individual. Măsurătorile antropometrice se pot face pe modele, pe craniu (pe viu), prin radiografii
sau fotografii, astfel încât să se p oată aprecia cât de mult a fost afectată dezvoltarea normală de
către anomalie. În cadrul inocluziei verticale, prin examenul antropologic se stabilește cu precizie
dimensiunea etajul ui inferior și tipul facial. [ 14]
 Examenul fotostatic
Fotografiile pot f i utilizate cu succes în ortodonție, pentru că oferă informații
dimensionale și fizionomice , astfel încât medicul poate să analizeze dimensiunea facială verticală
și profilul pacientului, care poate să dezvăluie modificări de morfologie a sociate anomaliei
principale. [4 ]
 Examenul teleradiografiei de profil
Pe teleradiografiile de profil, medicul ortodont poate să studieze modificările scheletale
care apar la nivelul bazelor osoase, porțiunii dento -alveolare sau la nivelul maxilarelor, acestea
din urmă având o importanță semnificativă. La nivelul maxilarului superior se poate constata în
cadrul ocluziei deschise , scăderea unghiului SNA și scăderea înălțimii verticale (N -Nsa). La
nivelul mandibulei, unghiul goniac poate să fie crescut datorită rotației po sterioare și se poate
observa o dezvoltare exce sivă a ramurilor mandibulare. [30 ]
Unghiul Tweed este mărit în proporție de 80%, la fel și planul bispino -mandibular în 70%
din cazuri. Modificările unghiulare au legătură cu modificările în plan vertical și cu creșterea
etajului inferior. Datorită proalveolodonției superioare, sunt importante și modificările dentare și
ale proceselor alveolare . [30]

29
CAP. IV TRATAMENTUL OCLUZIEI DESCHISE

Ocluzia deschisă reprezintă o anomalie fascinantă pentru specialiștii ortodonți, grație
dificultăților cu care se întâlnesc în timpul tratamentului, dar și după încheierea lui, cu privire la
păstrarea rezultatului obținut. Tratamentul constituie o provocare atât pentru medic, cât și pentru
pacient, datorită în principal etio logiei multifactoriale, dar și consecințelor funcționale locale și
generale .
Principiile tratamentului ocluziei deschise sunt diferite în funcție de cauză, de forma
clinică prezentă, de numarul de dinți implicați, de vâ rsta și profilul pacientului. [18 ]
Obiectivele tratamentului urmăresc:
 În ocluzia deschisă anatomică:
 Inhibarea creșterii în sens vertical;
 Închiderea spațiului de inocluzie verticală;
 Contenția rezultatului obținut.
 În ocluzia deschisă funcțională:
 Înlăturarea factorilor disfuncționali ;
 Stimuarea erupției dentare ;
 Obținerea rapoartelor de supraacoperire la nivelul incisivilor de minim 1/3, cu
rapoa rte stabile în zona laterală . [34]
În realizarea planului de tratament trebuie avută în vedere o serie de factori: vârsta
pacientului, forma și gravitatea anomaliei, etiologie, disfuncții, parafuncții, obiceiuri vicioase și
patologiile asociate. [34]
În cazul unei ocluzii deschise la copii, trebuie în primul rând eliminat obiceiul vicios sau
parafuncțiile, să se stimuleze erupția dinților cu rapo rt de acoperire incisivă de minim 1 /3, și
rapoarte neutrale în zona laterală. [34]
Dacă pacientul prezintă ocluzie deschisă anatomică, cu afectarea bazelor osoase,
tratamentul este mai complex și se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, având ca obiecti ve
inhibarea creșterii pe verticală, inchiderea spațiului de inocluzie verticală, iar in fina l, aplicarea
contenției care menține rezultatul la care s -a ajuns. [34]

30

IV.1. Tratamentul preventiv al ocluziei deschise

Tratamentul prevenției începe încă din viata intrauterină și i se adresează mamei, care
trebuie să își mențină o stare generală de sănătate bună. Cea mai importantă este alimentația
gravidei ; trebuie să fie echilibrată atât calitativ, cât și cantitativ. Se recomandă scăderea nivelului
de stres în această perioadă, activități fizice ușoare, de preferat în aer liber. [8]
Tot în acest interval de timp se recomandă sfatul genetic, unde se pot depista anumite anomalii
ale membrilor familiei care pot avea transmitere ereditară. În timpul nașterii sun t de evitat:
folosirea forcepsului, tracțiunile anormale sau travaliul prelungit, deoarece pot afecta centrii de
creștere. [4]
Este foarte importantă profilaxia rahitismului, astfel încât copilul trebuie să aibă un regim
alimentar adecvat, administrare de vitamina D și expunere la soare.
În cadrul tratamentului profilactic este foarte important de depistat parafuncțiile. Dacă
este respirator oral, se cooperează interdisciplinar cu medicul ORL -ist pentru a trata o posibilă
cauză anatomică, după care se indi că neaparat exerciții de miogimnastică respiratorie, pentru a
reeduca respirația nazală. [9 ] Se poate recurge și la aplicarea unui aparat ortodontic (plăcuță
vestibulară, monobloc), în cazul în care terapia miofuncț ională nu dă rezultate optime. [4 ]
Un act reflex natural considerat nepatologic până la vârsta de 3 ani, este sugerea degetului
sau a suzetei. După 3 ani poate să apară pe un fond psihologic, la copii anxioși, nesiguri, de aceea
se face consult interdisciplinar cu psihologul, după care se pot încerca mijloace de convingere sau
de constrângere: bandaj adeziv sau soluții amare aplicate pe degete, măn uși sau mâneci oarbe,
pijamale cu mâneci cusute de pantaloni. Eșecul acestor mijloace impune aplicarea aparatelor
ortodontice, ca și: plăcuța vestibu lară cu scut lingual sau o plăcuță vestibulară. La copiii mai mari
și adolescenți, se preferă utilizarea unui aparat ortodontic de tip quad -helix sau gutiere cimentate
cu țepi. [11 ]
Obiceiul vicios prin care pacientul își interpune limba între arcade duce la instalarea
ocluziei deschise. [17] Proffit precizează că limba se proiectează anterior cu scopul de a acționa
precum o valvă care previne pierd erile de lichide și alimente. [2 6]
Mijloacele de decondiționare sunt exercițiile de miogimnastică linguală (ar c palatinal cu
bilă, imitarea trapului de cal), sau aparatele ortodontice (plăcuțe vestibulare totale sau scuturi

31
linguale care pot fi reprezentate de un grilaj de sârmă sau de o prelungire din acrilat, atașată la
plăcuța palatinală, sau la arcul palatinal fixat cu două inele). [4, 16 ]
Parafuncțiile buzelor, cu mușcare sau aspirare, sunt un factor etiologic în instalarea
inocluziei verticale și recondiționarea se face în același timp cu poziționarea corectă a incisivilor,
prin mijloace ortodontice de tipul plăcuței vestibulare parțiale. De o importanță deosebită sunt și
controalele stomatologice regulate ale copiilor, pentru a preveni complicațiile cariei dentare, și
consecințele pierderii premature ale dinților temporari, se fac sigilări și se tratează l eziunile
carioase incipiente. [4 ]
Se descriu și anumiți factori iatrogeni care pot fi implicați in producerea ocluziei deschise:
un plan înclinat retroincisiv realizat incorect sau menți nut o perioadă lungă de timp. [30 ]

IV.2. Tratamentul ortodontic al ocluz iei deschise

IV.2.1. Tratamentul ortodontic în dentiția temporară
În această perioadă este cea mai favorabilă pentru tratament, de cele mai multe ori forma
ocluziei deschise este funcțională (95% din cazuri), implicarea bazelor osoase fiind aproape
inexis tentă, astfel încât corectarea anomaliei se face mai repede și mai ușor decât în dentația
permanentă. [ 15]
În cazul copiilor mai mici de 5 ani, nu se recomandă tratament ortodontic ci se indică întâi
renunțarea la obiceiul care perturba dezvoltarea normală a aparatului dento -maxilar prin mijloace
de convingere sau /și constrângere, iar în multe situații spațiul de inocluzie se închide spontan,
fără a mai fi ne voie de mijloace ortodon tice. [ 15]
Plăcuța vestibulară se folosește adesea ca aparat ortodontic de inhibiție și se poate
personaliza în funcție de caz, pentru a impiedica interpunerea limbii, succiunea policelui sau
respirația orală. În caz de interpunere a limbii, se atașază un scut lingual între marginea anterioară
a limbii și fața orală a incisivilor. Dacă pacientul e respirator oral, în plăcuță se vor realiza niște
orificii care sunt umplute treptat, o dată cu trecerea la respirația nazală. Acest aparat este de
elecție în prez ența anomaliei de clasa II /1 Angle, pentru ca favorizează r etruzia incisivilor
superiori. [ 24]
În condițiile în care pacientul prezintă asociat și compresie de maxilar, se folosesc
plăcuțele palatinale cu șurub transversal. Se poate atașa un scut lingual cu o biluță retroincisiv, în

32
caz de deglutiție atipică, pentru a reaminti pacientului poziția corectă a limbii pe palat. Plăcuța
poate fi prevăzută cu gutiere pentru înălțarea ocluziei, paralel cu intrudarea dinților laterali și
extrudarea frontalilor, în cazul unei supragnații laterale. Pentru retruzia și egresiunea frontalilor
superiori, se folosește arcul vestibu lar plasat în zona cervicală. [30 ]

Fig4.3. Plăcuță palatinală cu scut lingual
Sursa : http://drleiaorto.ro/articole/cauzele -anomaliilor -dentomaxilare/
accesat în 19 iunie 2019

În această perioadă se poate folosi și bărbița cu capelină , cel mai eficientă fiind în caz de
ocluzie deschisă cu anomalie clasa III Angle. Aceasta exercită forțe extraorale vertex -menton,
ajutând la reducerea înălțimii etajului inferior al feței și micșorarea unghiului mandibular. [28]

IV.2.2. Tratamentul ortodontic în dentiția mixtă
În această perioadă, componenta osoasă a ocluziei deschise este mai mult afectată decât în
dentiția temporară, astfel că diminuează considerabil șansele de corecție spontană, datorită
acțiunii factorilor etiologici pe o durată mai lungă de timp. Durata tratam entului în dentația
temporară și mixtă se întinde intre 3 și 18 luni, în funcție de vârsta și complianța pacientului, și
de severitatea anomaliei. [ 15]

33
O dată cu pierderea dinților din zona de sprijin este greu de ancoraj plăcuța vestibulară
sau palatinal ă, așa că se recomandă utilizarea unor aparate funcționale de tip monobloc, Frankel,
Balters, cu efect favorabil în reeducarea musculaturii lingu ale. Toate aceste aparate au acț iune
limitată, în condițiile în care pacientul nu respectă exercițiile de miogi mnastică. . În cazul asocierii
cu anomalii în plan sagital, se recomandă folosirea aparatului Frankel. [32]
Se poate folosi monoblocul în cadrul tratamentului, în dentiția mixtă, acesta fiind
menținut în cavitatea orală prin contracția musculară. Are două plăcuțe (palatinal, lingual) unite
de o masă acrilică, cu două arcuri vestibulare (superior, inferior). Acri latul interocluzal împiedică
dezvoltarea în zona laterală, iar arcurile vestibulare stimulează extruzia frontalilor. Acest aparat
inhibă obiceiurile vicioase și are rol carioprofilactic prin s timularea secreției salivare. [4 ]
Aparatul Balters tip II se poa te folosi in ocluziile deschise cu interpunerea limbii, astfel
încât este realizat dintr -o placă linguală cu prelungiri paralinguale și anterior un plan înclinat.
Scutul lingual inhibă poziția vicioasă a lim bii. Plăcuța superioară are două pelote pe versa nții
laterali ai bolții palatine și un arc coffin pe aceasta, cu partea concavă spre anterior. Prezintă o
masă acrilică interocluzală, un arc vestibular cu două bucle laterale , pentru a îndepărta obrajii.
[30]
Indiferent de aparatele folosite , o dată ce sp ațiul de inocluzie este închis, se recomandă
terapie logopedică, pentru fonaț ie, astfel încât limba să îți îndeplinească to ate funcțiile. Se
impune ca medicul ortodont să recomandă exercițiile specifice de miogimnastică pentru
reeducarea musculară, atât în repaus cât și în di namică (deglutiție, vorbire). [ 15]

IV.2.3. Tratamentul ortodontic în dentiția permanentă
În dentația permanentă, ocluzia deschisă este instalată deja de timpuriu, deoarece factorii
etiologici au apărut și au acționat pe o perioadă mai lungă de timp, astfel încât afectarea
masivului facial este mai însemnată. Tratamentul care se aplică în această perioadă este mai
îngreunat, atât din punct de vedere al închiderii inocluziei, cât și in ceea ce privește contenția
rezultatului și se desfăș oară pe o perioadă mai lungă de timp. [15]
Tratamentul se face cu aparate ortodontice fixe prevăzute cu elastice intermaxilare în zona
frontală, aparate ce aplică forțe extraorale, tratament chirurgical sau protetic. În cadrul
tratamentului trebuie avută în vedere tonicitatea musculaturii oro -faciale sau disfuncțiile limbii.
[3]

34
În dentiția permanentă, ocluzia deschisă se poate trata cu sistemul Edgewise, care
realizează extruzia frontal ilor și intruzia lateralilor. [ 1] La acesta se atașază tracțiuni elast ice
intermaxilare fixate în pătrat de aripioarele bracket -urilor de pe incisivii centrali sau centrali și
laterali inferiori și superiori. [4 ] Dacă pacientul este conștiincios și poartă constant elasticele,
inocluzia se închide cu aproximativ 1 mm pe lună . După ce ocluzia se închide, elasticele se vor
purta pentru încă aproximativ 4 luni , timp necesar formării osului la nivelul di nților care au fost
extrudați. [15 ]
Un alt tip de tratament sunt forțele extraorale de tip high -pull-headgear. Unghiul dintre
planul de ocluzie și forțele extraorale este de 35 de grade deasupra planului ocluzal, iar tracțiunile
intraorale sunt aplicate pe molarii primi superiori, pe niște tubușoare fixate pe aceștia, astfel încât
se oprește dezvoltarea acetei zone . Vestibulopoziția molarilor primi și distalizarea dinților
superiori se poate contracara printr -un arc rigid transpalati nal. [4 ]
În dentiția permanentă, recidiva este mare în lipsa reechilbrării musculare, din acest motiv
medicul indică mereu exerciții pent ru corectarea funcțională și miogimnastică facială. În unele
situații, terapia ortodontică cu aparate fixe trebuie să fie precedată de amigdalectomie sau chiar
glosoplastie (în macrodonție).
După încheierea tratamentului ortodontic fix, se recurge la menți nerea rezultatului, e etapa
la fel de importantă ca și prima. În acest scop se pot folosi diferite aparate de contenție de tip
positioner sau trainer, care se m ențin o perioadă îndelungată. [4 ]

IV.3. Tratamentul chirurgical al ocluziei deschise

Există numeroase cazuri în care, pentru tratarea ocluziei deschise, se apelează la chirurgia
ortognată. Cele mai multe sunt reprezentate de forme severe cu etiologie scheletică, unde prin
tratamentul ortodontic simplu nu se poate ajunge la un rezultat sati sfăcător. În alte cazuri se poate
asocia acestei anomalii și așa numitul “surâs gingival”, care, de asemenea se corectează prin
intervenție chirurgicală. [ 20]
Chirurgia ortognată se asociază mereu cu terapia ortodontică fixă, atât înainte cât și după
intervenție, cu scopul de a închide spațiul de inocluzie și de a reda un aspect facial armonios. La
nivelul maxilarului se face osteotomia Le Fort I prin care întreg procesul dento-alveolar se

35
poziționează co rect, asociindu -se sau nu osteotomia la nivelul ramu rii ascendente a mandubulei.
[2]
Indiferent de tipul de tratament aplicat, finalul terapiei trebuie să fie reprezentat de
tratamentul protetic sau ocluzologic, prin care sa se restabilească continuitatea arcadelor dentar e
cu rapoarte interdetare maxime, iar apoi de contenția ortodontică, astfel încât să se realizeze
menținerea corectă a rezultatului obținut. [6 ]

36
CAP. V STUDIU DE CAZ
V.1. Cazul 1
Nume: P.C.
Sex: F
Vârstă: 20 ani
Localitate: Oradea
Condiții socio -economice: studentă
Motivele prezentării: fizionomice
Istoricul afecțiunii: din dentația mixtă
Antecedente heredo -colaterale: fără
Antecedente personale fiziologice și patologice: tratamente odontale, fără afecțiuni generale,
intervenții chirurgicale, alergii. Afecțiuni respiratorii d estul de frecvente.
Dezvoltare psihică: normală
Examen general: normosom, mezomorf, motivație intrinsecă
Examen facial:
 Inspecția:
 Din normă frontală:

– Forma feței ovală, simetrică ;
– Șanțuri nazo -labiale cu aspect șters ;
– Șanț mentonier accentuat ;
– Fantă labială închisă, stomion la înălțime normală ;

37
– Etajul inferior puțin mai mare decât etajul mijlociu ;
– Tegumente de aspect și colorație normală ;
– Mucoasa labială nu prezintă modificări ;
– Buze cu treaptă pozitivă, fără fisuri, groase, tonus normal, colorație nor mală .
 Din normă laterală:
– Profil drept .

 Palparea:
– Contururile osoase fără modificări ;
– Puncte le de emergență trigeminale, sinusale, mastoidiene sunt nedureroase ;
– Grupele ganglionare nu se palpează .

Examenul ATM:
– Deschiderea gurii este de amplitudine normală, continuă, în arc de cerc ;
– Excursia mentonului este nedeviată în mișcările de închidere și deschidere ;
– La palparea ATM, excursia condililor este rectilinie, simetrică, nedureroasă, nu prezintă zgomote,
nu prezintă salturi articulare, nu prezintă durere.

Examenul endobucal:
– Mucoasa labială, jugală, vestibulară, gingivală, a planșeului și palatului este de aspect și colorație
normală ;
– Igienă bună ;

38
– Frenurile labiale și linguale de aspect și inserție normală ;
– Limba cu aspect normal, volum normal, hip ertonă , fren normal, poziție de postură normală,
poziție în deglutiție modificată ;
– Bolta palatină de adâncime medie ;
– Orofaringele nu prezintă modificări ;
– Dentație permanentă ;
– Dentiția este concordantă cu vârsta ;
– Parodonțiul marginal nu prezintă modificări ; 2.6, 4.6 tratamente endodontice și coronare cu
parodontită apicală cronică; 3.6, 3.7, 2.7 obturații simple; 4.8, 3.8 neerupți; 3.8 în poziție
orizontală.
– Nu sunt prezente abrazii patologice .

Apelul dinților:

8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
(8) 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 (8)

– Bolta palatină are adâncime medie ;
– Forma arcadei superioare neregulată, jumătate M, jumătate elipsă ;
– Forma arcadei inferioare de parabolă .
a) Arcada superioară:
Modificări unidentare :
1.2 palatogresat
1.3 infra-vestibulo -gresiune

39

Examen monomaxilar:
1. Grup frontal:
S – protruzie
T – înghesuire
V – infrapoziție
2. Grup lateral:
S – mezializare cadran I
T – asimetrie
V – denivelare plan de ocluzie
b) Arcada inferioară:
Modificări unidentare:
4.1, 4.2, 3.1, 3.2, 4 .4 rotați DV
4.3, 3.3, 3.5 rotați MV

40
Examen monomaxilar:
1. Grup frontal:
S – protruzie
T – înghesuire
V – fără modificări
2. Grup lateral :
S – fără modificări
T – asimetrie, cadran IV mai îngust
V – denivelare plan de ocluzie

c) Examenul static al ocluziei:
Incisivi:
S – treaptă sagitală de 5 mm
T – linia interincisivă deviată spre dreapta 1,5 mm max
V – inocluzie verticală de la 1.4 la 2.4, 4 mm

Canin drept:
S – distalizare cu jumatate de cuspid
T – treaptă transversală 6 mm
V – inocluzie verticală 4 mm

41
Canin stâng:
S – raport neutral
T – treapta transversală 1 mm
V – inocluzie 1 mm

Molarul I drept:
S – distalizare 1 cuspid
T – circumscriere
V – contacte instabile

Molar I stâng:
S – raport neutral
T – circumscriere
V – contacte instabile

42

d) Măsurători:
Măsurat Calculat Diferențe
SI 32
IP 32 40 -8
Ip 37
IM 44 50 -6
Im 49
SS 15 20
Ss
P 71 74 -7
Indice Bolton
anterior /total 81\94 77,2\91,3
Tabelul 1
Examenul funcțional:
1. Examenul di namic al ocluziei:
– Spațiu de inocluzie fiziologică de 1 mm ;
– Drumul de închidere de la poziția de repaus la poziția de intercuspidare maximă se
realizează fără modificări, devierea liniei interincisive inferioare nu se corectează în
repaus ;
– Propulsia – ghidajul anterior inexi stent , preluat de premolari ;

43
– Retropulsia – se face până în poziția de intercuspidare maximă ;
– Mișcarea de lateralitate dreapta – ghidaj lateral; interferențe lucrătoare /nelucrătoare ;
– Mișcarea de lateralitate stânga – ghidaj lateral fără canin; interferențe
lucrătoare /nelucrătoare .

2. Examenul grupelor musculare:
 Orbicularii:
– Fanta labială închisă în repaus ;
– Stomionul are o poziție normală ;
– Buzele sunt normale, cu tonicitate normală .
 Limba:
– De dimensiune medie ;
– Poziție de repaus normală, de tonicitate crescută .
 Obrajii:
– Tonicitate normală ;
– Mușchii ridicători și coborâtori ai mandibulei au tonicitate normală ;
– Mușchii propulsori au tonicitate normală ;
– Mușchii retropulsori au tonicitate normală ;

3. Examenul funcțiilor:
– Funcția fizionomică afectată ;
– Mimica normală ;
– Fonație normală ;
– Respirație de tip oral ;
– Deglutiție de tip atipic ;
– Masticație activă, stereotip bilateral ;
– Autoîntreținere afectată .

44
Examene complementare:
1. Examen fotostatic:
 Normă frontală:
– Forma feței: ovală
– Etajele feței: etajul inferior mai mare decât etajul mijlociu
– Șanțurile nazo -labiale de aspect atenuat, șanț mentonier atenuat
 Normă laterală:
– drept

2. Examen radiologic:
a. Ortopantomografie (OPT)

– Pe OPT la nivelul arcadei se observă:tratamente odontale, molari de minte

45
b. Teleradiografie de profil

Interpretarea după metoda de analiză cefalometrică Sassouni:
 Arcul I – profil arhial
– clasa I scheletică
 Arcul II – clasa I alveolară
 Arcul IV – lungimea corpului mandibular este egală cu baza craniului
Unghiul i.i este de 105o
Etajul inferior este mai mare decât etajul mijlociu =>openbite scheletic 3 mm

46
Interpretarea după metoda de analiză cefalometrică Tweed -Merrifield:

Cefalometrie Valori normale Valori obținute
FMA 25 3 33
FMIA 67 3 98
IMPA 88 3 49
SNA 82 2 84
SNB 80 2 80
ANB 2 2 4
Ao-Bo 2 mm 2 mm 3
OP 10
Unghiul Z 75 5 76
HFA 65 mm 64
HFP 45 mm 32
HFP/HFA 0, 69 0,50
U.L. 8
T.C. 13
I.F. 107 122
Tabelul 2
 Diagnostic pozitiv:
 Diagnostic ortodontic morfologic:
1. Ocluzie deschisă anatomică de la 1.4 la 2.4 cu valoarea de 4 mm, cu hiperdi vergență,
FMA 33o, openbite 3 mm ;
2. 1.3 ectopic ;
3. DDM secundar bimaxil ar cu înghesuire, grav la maxilă și ușor la mandibulă, cu deficit la
perimetrie de -7 mm ;
4. Maxilar îngust cu protruzie de două relații de clasa I si două relații false de distalizare din
cauza caninului ectopic, cu clasa I scheletată și alveolară.
 Diagnostic ortodontic etiologic: îngustare de maxilar, pierderea dinților temporari în
zona de sprijin, deglutiție atipică, respirație orală.

47
 Diagnostic ortodontic funcțional: cu perturbarea funcției fizionomice, fonație,
autoîntreținere, respirație, ocluzie.

 Diagnosticul diferențial se face cu:
– Malocluzie II /1;
– DDM primar ;
– Ocluzie deschisă funcțională .

Obiective de tratament:
– Creare de spațiu, lărgirea maxilarului ;
– Îndepărtarea factorilor etiologici ;
– Alinierea dinților ;
– Corectarea protruziei ;
– Distalizarea dinților din zona laterală în cadranul I ;
– Obținerea unor relații de ocluzie satisfăcătoare ;
– Nivelarea curbei Spee și a planului de ocluzie ;
– Corectarea relațiilor de ocluzie frontal ;
– Corectarea deglutiției și respirației ;
– Reeducare funcțională ;
– Extracția molarilor de minte ;
– Contenția rezultatului .

Tratamentul ortodontic etiologic:
– Corectarea deglutiției atipice și a respirației prin exerciții de reeducare funcțională.
Tratament ortodontic simptomatic:
– Maxilar: distalizer, arc ni ti.010, .012, .014, .016, arc ss.016, stripping 15, 14, 11, 12, 21,
22, 23, coilspring 12 -13, .016 /.016 ni ti, .016 /.022 niti, .017/.025 ss
– Mandibul ă: .014 ni ti, .016 ni ti, .016 /.022 niti, .017/.025 ss

48

49

50

51
V.2. Cazul 2
Nume: P.D.
Sex: M
Vârstă: 20 ani
Localitate: Oradea
Condiții socio -economice: student
Motivele prezentării : fizionomice
Istoricul afecțiunii: –
Antecedente heredo -colaterale: tatăl cu anomalie clasa III Angle
Antecedente personale fiziologice și patologice: fără
Dezvoltare psihică: normală
Examen general: mezomorf
Examen loco -regional:
– Sistem ganglionar limfatic
– ATM: excursia condilior asimetrică, amplitudine de 5,4 cm; prezența crepitațiilor și
cracmentelor, salturi articulare, deformații, durere.
Examenul facial:
 Inspecția:
 Din normă frontală:
– Forma feței ovală, simetrică
– Șanțuri nazo -labiale de aspect normal
– Șanț mentonier normal
– Fantă labială închisă
– Etajul inferior mai mare decât etajul mijlociu
– Tegumente de aspect și colorație normale
– Mucoasa labială nu prezintă modificări

52

 Din normă laterală:
– Profil concav prin retrocheilie superioară

 Palparea
– Contururile osoase fără modificări ;
– Puncte de emergență trigeminale, sinusale, mastoidiene sunt nedureroase ;
– Grupele ganglionare nu se palpează ;
– La palparea ATM excursia condililor nu este rectilinie, asimetrică, nedureroasă, prezintă
zgomote , prezintă salturi articulare, fără durere.

Examen endobucal:
– Deschiderea gurii este de amplitudine normală, discontinuă ;
– Excursia mentonului deviată în mișcările de închidere și deschidere ;

53
– Mucoasa labială, jugală, vestibulară, gingivală, a planșeului și palatului de aspect și colorație
normală ;
– Frenurile labiale și linguale de aspect și inserție normală ;
– Limba de aspect și tonicitate normală ;
– Bolta palatină de adâncime medie ;
– Orofaringele prezintă modificări ;
– Forma arcadei superioare de parabolă /arcadei inferioare de parabolă ;
– Dentație permanentă ;
– Dentiția este concordantă cu vărsta cronologică ;
– Parodonțiul marginal prezintă modificări: gingivită în regiunea anterioară ;
– Nu sunt prezente abrazii patologice.

Apelul dinților:
7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7
7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7
a) Arcada superioară:
Modificări unidentare:
1.2, 2.3 rotați mv
1.3 rotat dv

54

Examen monomaxilar:
1. Grup frontal:
S – protruzie
T – spațiere
V – fără modificări
2. Grup lateral:
S – arcada stângă scurtată
T – îngustare
V – fără modificări

b) Arcada inferioară:
Modificări unidentare:
4.2 rotat mv
3.2 rotat dv

55
Examen monomaxilar
1. Grup frontal:
S – retruzie
T – înghesuire
V – ușoară suprapoziție
2. Grup lateral:
S – fără modificări
T –fără modificări
V – fără modificări

c) Examenul static al ocluziei :
Incisivii:
S – ocluzie labiodontă
T – liniile interincisive corespund
V – 2.1, 3.3 în ocluzie labiodontă, 1.1 cu treaptă de 0,5 mm

Canin drept:
S – mezializare ½ cuspid
T – circumscriere cu treaptă 0,5 mm
V – treaptă 1mm

56

Canin stâng:
S – fals raport de distalizare ½ cuspid
T – ocluzie cap la cap, angrenaj invers
V – treaptă 1 mm

Molar I drept:
S – mezializare ½ cuspid
T – tendință de crossbite
V – ocluzie cap la cap

57
Molar I stâng:
S- falsă tendință de distalizare 1/3 cuspid
T – circumscriere
V – inocluzie verticală

Examenul funcțional:
1. Examenul dinamic al ocluziei:
– Spațiu de inocluzie fiziologică de 1 mm ;
– Drumul de închidere de la poziția de repaus la poziția de intercuspidare max imă se
realizează cu modificări;
– Propulsia – ghidajul anterior nu există ;
– Retropulsia – se face până în poziția de cap la cap ;
– Mișcarea de lateralitate dreapta: ghidaj; interferențe ;
– Mișcarea de lateralitate stânga: ghidaj; interferențe ;

2. Examenul grupelor musculare:
 Orbicularii :
– Fanta labială închisă în repaus ;
– Stomionul are o poziție normală ;
– Buzele sunt cu aspect normal, de o tonicitate normală .
 Limba:
– De dimensiune normală ;
– Poziție de repaus anterioară, hipertonă .
 Obrajii:
– Tonicitate normală ;
– Fără parafuncții .
Mușchii ridicători și coborâtori ai mandibulei – tonicitate normală
Mușchii propulsori – tonicitate crescută
Mușchii retropulsori – tonicitate scăzută

58
3. Examenul funcțiilor:
– Funcția fizionomică afectată ;
– Mimică normală ;
– Fonație normală ;
– Respira ție de tip nazal;
– Deglutiție de tip adult ;
– Masticație activă, stereotip bilateral ;
– Autoîntreținere afectată .

Examene complementare:
1. Examen fotostatic
 Normă frontală:
– Forma feței: ovală
– Etajele feței: etaj inferior mai mare decât etajul mijlociu
– Șanțurile nazo -labiale de aspect modificat, șanț mentonier atenuat
 Normă laterală: profil concav

2. Examen radiologic:
a) Ortopantomografia (OPT)
– Pe OPT la nivelul arcadei se observă: tratamen te odontale, mugurii molarilor trei superiori .

59

b) Teleradiografia de profil
Interpretarea după metoda de analiză cefalometrică Sassouni:

60

Tabelul 3

Interpretarea după metoda de analiză cefalometrică Tweed -Merrifield:

61

Tabelul 4

62

 Diagnostic pozitiv:
 Diagnostic ortodontic morfologic: anomalie clasa a III -a anatomică cu SNB 88o, ANB
-4o, cu ocluzie încrucișată lateral și angrenaj invers la 1.2 și 2.1
 Diagnostic ortodontic etiologic: genetic
 Diagnostic ortodontic funcțional: fizionomie, autoîntreținere, incizie
 Diagnosticul diferențial se face cu:
– Prognatism mandibular funcțional
– Retrognație maxilară

Obiective de tratament:
– Decondiționarea /decompensarea anomaliei și retrudarea incisivilor superiori ;
– Corectarea retruziei inferioare ;
– Nivelarea planului de ocluzie ;
– Deschiderea spațiului pentru 2.2 ;
– Corectarea relațiilor intermaxilare prin chirurgie ortognată ;
– Finisarea ocluziei ;
– Contenția rezultatului.

Tratament ortodontic simptomatic:
– Derotare si aliniere cu arcuri ni ti 1.2, 1.4, 1.6 ;
– Nivelarea planului de ocluzie cu arcuri ni ti 1.6 /1.6și 1.6/2.2 ;
– Deschiderea spațiului pentru 2.2 cu arc 18 ss, open coilspring ;
– Închiderea spațiilor restante cu catenă, arc ss 19/25 ;
– Chirurgie ortognată ;
– Finisarea ocluziei cu arc tma 19/25 .

Mijloace terapeutice ortodontice posibile:
– Tehnica stw, prescripție roth o22
– Inele cu tuburi și cârlige, tpa
– Arcuri flexibile ni ti 12, 14, 16

63

64

Ortopantomografie (OPT):

65

66

67

68

69
CONCLUZII
1. Ocluzia deschisă, este o malocluzie care în funcție de gravitate, afectează sau nu aspectul
facial al pacientului . Este o malocluzie cel mai adesea tributară factorilor disfuncționali care
afectează tiparul de creștere în sensul instalării unei rotații mandibulare și faciale asociate cu
sindromul “long face ”.
2. Pacienții cuprinși în studiu au prezentat modificări faciale cu etajul inferior mărit și tipul
facial leptoprosop.
3. Cazurile clinice incluse în lucrare au prezentat atât în antecedente, cât și în momentul
examinării, un sindrom lingual protruziv anterior, cu deglutiț ie atipică.
4. Așa cum reiese și din cazurile clinice prezentate în lucrare, ocluzia deschisă se asociază
frecvent cu alteanomalii dento -maxilare, cum ar fi: malocluzia de clasa a doua, malocluzia de
clasa a treia, DDM, etc.
5. Tratamentul etiologic al cazurilor clinice prezentate în lucrare a inclus corectarea poziției
vicioase a limbii, reeducarea funcțională a deglutiției, printr -un program de exerciții de
miogimnastică.
6. În cazurile diagnosticate tardiv, spre încheierea creșterii sau cu creșterea înch eiată, armonia
aspectului facial poate fi obținută doar prin tehnici de chirurgie ortognatică, așa cum reiese
din unul dintre cazurile clinice prezentate în lucrare.
7. În cazul pacienților care refuză tratamentul interdisciplinar cu asocierea intervenției
chirurgicale (fie extracții dentare în scop ortodontic, fie tehnici de chirurgie ortognată),
tratamentul devine adesea o situație de compromis, așa cum rezultă din cazul clinic prezentat.
8. În dentiția permanentă, tratamentul cel mai indicat este reprezentat de aparatele fixe cu sau
fără tracțiuni elastice, ori în unele situații, aplicare de forțe extraorale sau intervenții
chirurgicale.
9. Chirurgia ortognată a permis atât corectarea dezechilibrelor faciale verticale, cât și a celor
sagitale, și obținerea unor relații de ocluzie funcționale și stabile.

70

BIBLIOGRAFIE
1. Boboc L. (1997), Tratamentul anomaliilor dento -maxilare prin tehnica Edgewise. Editura
Medicală, București
2. Burlibașa C., Chirilă L., Gănuță N., (2008), „ Chirurgie orală și maxilofacială ”, Editura
Medicală, București
3. Chang Z., Moon SC (1999), „ Cephalometric evaluation of the anterior open bitetreatment ”,
Am J Orthod dentofacial Orthop. 1991, accessat 13 noiembrie 2018 la adresa:
[https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9878955 ]
4. Cocârlă, E. (1995 ), Ortodonție , tipografia UMF “Iuliu Hațeganu”, Cluj -Napoca
5. Constantiniuc, M.(2003), Studiul clinic al disfuncțiilor sistemului stomatognat , Editura Casa
cărții de știință, Cluj -Napoca.
6. Dorobăț, V., Stanciu. D. (2009 ), Ortodonție și ortopedie dento -facială , Editura Medicală,
București
7. Esthetics and Biomechanics in Orthodontics (OCRead)
8. Firu, P., Cojocaru, C., Ițcou, R. (1991), Prevenirea dizarmoniilor dento -alveolo -maxilare la
copii , Editura Medicală, București
9. Garber TM, Vanardall RL in. Orthodontics. (200 0), Current principles and Techniques. 3rd
ed. Mosby, Missouri
10. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E. Stomatologie Pediatrică . Editura Didactică Și
Pedagogică: Timișoara, 1975.
11. Grivu O., Sinescu C.,(2001), Ortodonție și ortopedie dento -facială, Editura Mirton,
Timișoara.
12. Grivu, O., Cristoloveanu, R.(1975), Stomatologie Pediatrică , Editura Didactică și
Pedagogică, București
13. http://medicinadentara.blogspot.ro/2013/03/ocluzia -adanca -acoperita -si-deschisa.html,
accesat noiembrie 2018.
14. Ionescu, E., Milicescu , I., Popescu, M., Milicescu, V. (2001), Ortodonție și ortopedie dento –
facială, Ghid clinic și terapeutic, Editura CREMA, București.
15. Janson G., Valarelli F. (2014), Open Bite maloclussion tratment and stability, Ed. Blackwell
Publishing, Iowa, USA.

71
16. Justus R. (2004) „ Correction of anterior open bite with spurs:Longtermstability ”, World J of
Orthod. 2001, accesat 13 noiembrie 2018 la adresa :
[https://www.aaoinfo.org/system/files/media/documents/Justus%20 –
%20Correction%20of%20Anterior%20Open%20Bite%20Using%2 0Intraoral%20Spurs%20t
o%20Modify%20Tongue%20Posture.pdf]
17. Karacay S., Akin E., Ortakoglu K., Bengi AO. (2006) “Dymamicmri evaluation of tongue
posture and deglutitive movements in a surgically corrected open bite”, Angle Orthod. 2006;
accesat 13 noiembrie 2 018 la adresa: [https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17090175 ].
18. Matsumoto MA, Romano FL, Ferreira JT, Valerio RA.(2012), „ Open Bite:Diagnosis,
Treatment and Stability ”. Braz Dent J.2012, pg.768 -778.
19. Meseroș M. Noțiuni practice de ortodonție . Editura Medicală Universitară, „Iuliu Hațeganu ”,
Cluj-Napoca, 2013
20. Mitchell L. (2007), „ An introduction to orthodontics ”, Ed. Oxford University Press, New
York, pp. 2,8.
21. Mitchell, L.(2007), An introduction to orthodontics , Editura Universitz Press, Oxford
22. Ngan, P., Fields, HW,(1997), „ Open Bit e: A review of etiology and management ”, Pediatric
Dentistry, Vol.19, Nr.2, Pg. 91 -95.
23. Orthodontics -Gurkeerat -Singh -2nd-edition
24. Ortial JP. (1995), „ Vertic al Dimension and Therapeuticchoices ”, Am J Orthod Dento fac
Orthop. 1995, accesat 13 noiembrie 2018 la adresa:
[https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7572857 ]
25. ORTODONȚIE – Curs universitar, Ligia Vaida – Editura Universității din Oradea, 2015
26. Poffit WR. (2000), contemporary Orthodontics. 3re ed. ST Louis, Mosby.
27. Popa, S. (2004), Ocluzia dentară normală, patologică și terapeutică , Editura Dacia, Cluj –
Napoca
28. Rodd H., Wray A. (2006), Treatmentplanning for the developing dentition; Quintessence
Publishing Co.Ltd: London
29. Schapira, M. (1973), Noțiuni practice de stomatologie infantilă , Editura Medicală, București
30. Stanciu, D., Boboc, L.(2011), Ortodonție practică aparatele ortodontice , Editura Medicală,
București

72
31. Țămbure V., Șerbănescu A. Elemente de d iagnostic și tratament în ortodonție , Editura
Charmines: Cluj -Napoca, 2010
32. Țămbure, V., Șerbănescu, A.(2010), Elemente de diagnostic și tratament în ortodonție ,
Editura Charmides, Bistrița.
33. Vaida L.L., Todor L.,Cuc E.A., Dima R., Todor B.I., Negru țiu B.M., Moca A. E.
“Interdisciplinary management of dentofacial imbalances in young adult patients”, Medicine
in evolution, Volume XXV, NR.2, 2019, Timi șoara
34. Zegan, G. (2012), Ortodonție și ortopedie dento -facială, Tehnici contemporane , Editura
PIM, Iași.

ANEXE
 Figuri
1. Clasificarea Angle a anomaliilor dento -maxilare http://www.medici –
stomatologi.ro/infodent/malocluzia -dentara
2. Ocluzie deschis ă anterioară http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0103 –
64402012000600024
3.Plăcuță palatină cu scut lingual http://drleiaorto.ro/articole/cauzele -anomaliilor -dentomaxilare/
 Tabele