INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………. 4 I. EGALITATEA DE GEN – CADRU… [605997]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDIU:
COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Prof. Univ. Dr. Carmen BUZEA

Absolvent: [anonimizat] 2018

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDIU:
COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ
EGALITATEA DE GEN ÎN
MEDIUL ACADEMIC

Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. Carmen B UZEA

Absolvent: [anonimizat] 2018

3
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………. 4
I. EGALITATEA DE GEN – CADRU CONCEPTUAL ………………………….. …..5
1. Egalitatea de gen – perspective istorice …………………… ……………….. …………5
2. Definiți și delimitări conceptuale ………….. …………………… ……… ………. …….9
2.1. Discriminarea ……………………………….. ……………………………………………. 9
2.2. Sex și gen …………………………………………………………………………… …….11
2.3. Egalitatea de gen ……………………………………………………………. …….. …..13
2.4. Echitatea de gen ……………………………………………………………… ………… 14
2.5. Remunerarea femeilor și bărbaților ………………………….. ………………….1 5
3. Diviziunea muncii în fu ncție de gen ………………. ………………………….. ……18
II. ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA…………………… 20
1. Perspectiv a funcționalistă …………………………………………………………… ….20
2. Perspectiv a conflictualistă ……………….. ……… …………………. …………….. ….22
3. Perspectiv a interacționistă ………………………………………………………….. ….23
III. EGALITATEA DE GEN PE PIAȚA MUNCII ……………………………………2 6
1. Prevederile legislat ive cu privire la egalitatea de gen ……………. ……………26
1.1. Prevederile legislative europene…………………………………………………..2 6
1.2. Prevederile legislative naționale…………………………………………………..2 9
2. Sistemul educațional ………………………………… ………………. ……………. …….33
2.1. Sistemul universitar ……………………………………………………… …………… 35
2.1.1. Reglementări naționale cu privire la egalitatea d e gen în mediul
academic……………………………………………………………………………..3 5
IV. GHID PRIVIND ASIGURAREA EGALITĂȚII DE GEN ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR…………………………………….. ………………….3 8
1. Problematica abordată ………… ……………………………………………………..3 8
2. Publicul țintă……………………………………………………………………………..3 9
3. Obiective …………….. …………………………………………………………………… 40
CONCLUZI I……………………………………………………………………………………………….. .41
BIBLIOGRAFIE ………………………………….. ……………………………………………………… 43
ANEXĂ………………………………………………………………………… …….46

4
INTRODUCERE

Egalitatea de șanse și de tratament este principiul, care ar trebui să
caracterizeze orice societate democratică , ce se bazează pe respectarea drepturilor și
libertăților cetățenești. Acest principiu , este indispensabil dezvoltării holistice și
durabile a societății și punerii în practică a drepturilor omului. În sens larg, egalitatea
de șanse și de tratament se referă la garantarea acelorași condiții de succes , pentru
orice persoană, indiferent de cara cteristicile sociale , pe care le are sau grupul din care
face parte. Orice abatere sau intenție de abatere de la acest principiu dă naștere unei
situații de discriminare. Aceasta se poate manifesta în mod direct – atunci când o
persoană sau un grup de per soane beneficiază de un tratament mai puțin favorabil ,
decât ceilalți , care sunt în situații comparabile ; sau în mod indirect – atunci când o
prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane
sau grupuri de persoane, exce pție făcând situațiile , în care acestea sunt justificate
obiectiv de un scop legitim.
Potrivit legislației din România, se consideră situații de discriminare „orice
deosebire, fapt de excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,
handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie
defavorizată, precum și orice alt criteriu , care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de
lege. ”1
Dacă ne referim la egalitatea de șanse și de tratament în învățământul superior,
aceast ă trebuie să se reflecte în interiorul întregii comunități academice (studenți,
profesori, management, personal auxiliar) și în toate procesele educaționale și
administrative , care au loc în universități. Prin urmare, discriminarea poate fi
prezentă , atât în relațiile dintre membrii comunităților academice, cât și în modul , în
care funcționează universitățile, care pot discrimina anumite persoane sau grupuri de
persoane.

1 Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile independente. București: Editura
Universității Creștine Dimitrie Cantemir, 2014. p. 1.

5
CAPITOLUL I
EGALITATEA DE GEN -CADRU CONCEPTUAL

1. EGALITATEA DE GEN – PERSPECTIVE ISTORI CE

Femeia a fost văzută încă de la început , ca subordonată bărbatului, iar în
decursul secolelor acest lucru a fost dovedit de nenumărate ori. Bărbatul deținea
controlul , asupra tot ce îi înconjura, începând de la protecția , pe care o asigura
familiei sal e, până la hrana , pe care o aducea. Femeia fiind văzută , ca cea care dă
naștere urmașilor, însă și în acest rol are să se confrunte cu unele dezavantaje majore,
deoarece datorită lipsei unui mediu steril , în care să aducă pe lume pruncul său,
femeile își p unea viața în pericol în timpul nașteri, care de multe ori se finaliza , chiar
cu moartea lor. Dacă reușea să supraviețuiască nașterea, femeia avea să se confrunte
cu o suferință îngrozitoare , în cazul , în care aducea pe lume un moștenitor de sex
feminin, d eoarece acesta era de multe ori ucis pe loc.
Cu toate că bărbatul era văzut , ca cel care asigura supraviețuirea familiei sale,
protejând -o și hrănind -o, în timp ce femeia se ocupa de muncile casnice și de
creșterea și educarea copiilor , există scrieri, ca cele ale lui Herodot, în care apar
femeii, care îndeplinesc și rolul bărbaților. Acestea , erau numite amazoane. P otrivit
lui Filostrat; „Tată l și creatorul acestor amazoane, zeul Marte, le -a făcut cu gândul c a
ele să trăiască necontenit în război și să -și ducă viața înarmate și călare pe cai. Caii îi
creșteau ele , prin locuri mlăștinoase …nu era îngăduit , ca în țara lor să locuiască
bărbații.”2 Hipocrate , preciza că femeile sarmaților se luptau cu dușmanii , cât timp
erau fecioare , „acestea fiind nevoite s ă omoare trei dușmani și să -și îndeplinească
îndatoririle față de lege , înainte ca să înceapă o legătură cu un bărbat. Dacă își luau un
bărbat ele trebuiau să înceteze să călărească. ”3 Amazoanele sunt cunoscute de mulți ,
ca femei războinice.
Pentru hoarde le primitive copii , reprezentau de multe ori o povară, o grijă în
plus , nici de cum o comoară , ca în ziua de azi , dat fiind faptul că ei se aflau în
continuă mișcare, ne fiind legați de un teritoriu anume, astfel fiind expuși

2www.antena.ro/articole/amazoanele -femeile -fatale -ale-lumii -antice -sortite -sa-traiasca -fara-barbati -de-
ce-faceau -sex-doar-o-data-pe-an_2kf6 Accesat la 04/02/2018 ora 11:20
3http://adevarul.ro/locale/hunedoara/obiceiurile -erotice -stramosilor -nostri -femeile -sarmatilor -ucideau –
sex-sotiile -tracilor -erau-sclave -sexuale -getii-isi-luau-30-neveste Accesat la 04/02/2018 ora 11:30

6
pericolelor. Aceste lucruri se schimbă , odată ce nomazii se stabilesc pe un teritoriu,
astfel ei încet încep să trăiască în regim comunitar. Având un loc stabil, rolul fiecărui
gen capătă noi nuanțe. Bărbatul devine acum responsabil de siguranță întregii
comunității , nu doar a famil iei, în timp ce femeia capătă și ea un rol important,
deoarece maternitatea devine sacră , dat fiind faptul că comunitatea își dorește unitatea
și conservarea ei pe un timp îndelungat .
Fiind venerat strămoșul totemic, femeia deține doar în mod simbolic bun urile,
însă ea este , doar un instrument , prin care bunurile ajung de la tată la soț. Simone de
Beavoir în cartea Al doilea sex , precizează faptul că , în această perioadă din istorie
„dualitatea se dezvăluie într -o formă sau alta în interiorul colectivităț ilor, un grup de
bărbații propune unui alt grup de bărbați: femeile fac parte dintre bunurile , pe care
aceștia le posedă , și care sunt pentru ei un instrument de schimb.”4 În timp ce, Claude
Levi-Strauss descrie , în lucrarea Structurile elementare ale rudeniei, faptul că
„legătura de reciprocitate , care fondează căsătoria nu se stabilește între bărbați și
femei, ci strict între bărbații , prin intermediul femeilor , care nu reprezintă , decât
principala ocazie de instituire a legăturii.”5 Astfel , femeia nu est e, decât un pion în
jocul bărbaților de a asigura supraviețuirea și bogăția comunității.
Odată cu marile cuceriri i, civilizaț iile sunt expuse noi ideologii, precum
creștinismul, lucru care va aduce noi schimbării în detrimentul femeii. Sfântul Pavel ,
spune că la baza Vechiului și Noului Testament este dominanța bărbatului. „Nu
bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a fost creat , pentru
femeie, ci femeia , pentru bărbat. ”6 În consecință, femeia este datoare bărbatului , prin
supunere și loialitatea pe durata întregii sale vieții, dat fiind faptul că în această
perioadă divorțul era interzis, în timp ce căsătoria este sacră și monogamă.
În Evul Mediu condiția femeii devine incertă, deoarece în regimul feudal
drepturile femeii trec sistematic , prin diferite perioade avantajoase și dezavantajoase.
Acesta se confruntă cu negarea tuturor drepturilor sale, exceptând dreptul la
moștenire.
Odată cu evoluția claselor sociale înalte, li -se îngăduie femeilor să fie trimise
la școală , pentr u a fi educate cu ajutorul perceptorilor sau a conferințelor private.
Având acest drept, care deși se manifesta într -un grad inferior față de educația primită

4 Beavoir, Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004. p. 111.
5 Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editu ra Paris, 1967. p. 32.
6www.biblica.com/bible/?osis=ntlr:1%20Corinthians%2011%3A2 -34 Accesat la 05/02/2018 ora 17:21

7
de bărbați , femeile ajung să dobândească cunoștințe superioare , astfel, încet -încet
încep să își croiască drum în literatură și în artă. Libertatea femeilor se sporește cu
timpul. Femeile începând să se remarce în domeniul intelectual, iar, pentru prima dată
apare noțiunea de a respecta femeia.
Cornelius Agrippa , spune că „acționând împotriva oricărei dreptăți, sfidând
fără rușine egalitatea naturală , tirania bărbatului a lipsit -o pe femeie de libertatea
primită la naștere…e scandalos să -i fie îngrădite activitățile…lucru ce se face nu din
porunca lui Dumnezeu, nu din necesitate, nu din motive înte meiate, ci prin forța
obiceiurilor, prin educație, prin muncă și mai cu seamă prin violență și împilare.”7
După enunțarea acestora, în secolul al XVIII -lea condiția femeii va fi împărțit
în două: pe de o parte , de cei adepți ai antifeminismului, care susț in că „femeia cre ată
doar în folosul bărbatului nu va dăinui până la sfârșitul lumii, deoarece va înceta să
mai fie utilă obiectului , pentru care a fost creată”8, astfel , femeile vor fii educate în
această perioadă să se supună bărbatului. Iar pe de altă p arte, se află ce care susțin că
femeile sunt egale bărbaților, astfel mulți cer , ca femeile să aibă acces la viața
politică.
În 1790 se restabilește egalitatea dintre cele două genuri, când vine vorba de
moștenire, iar o altă schimbare se realizează în 17 92, când se legalizează divorțul.
Cu toate că secolul precedent a aduse numeroase benefici, s ecolul al XIX -lea,
va refuza orice drept ființelor de sex feminin, printre care și dreptul de a deține orice
fel de bun , pentru femeia burgheză . „Destinul femeii și singura ei glorie este acela de
a aprinde inima bărbaților…Femeia este o proprietate obținută prin contract; una
imobiliară, căci proprietatea nu implică un titlu; în sfârșit, femeia nu este, la drept
vorbind, decât o anexă a bărbatului.”9, susținea S imone de Beavoir, deoarece era
considerat , că eliberarea de sub dominanța masculină, va constrânge femeile să
muncească, lucru care era văzut , ca un gest foarte înjositor de femeia burgheză.
În timp ce , pentru femeia din clasa muncitorească, s ecolul al XIX -lea este
conceput , ca un începutul al unei noi ere . Odată cu dezvoltarea industriilor , apare
nevoia de muncitorii, lucru care este în beneficiul femei, care astfel își poate asigura o
independența economică. Însă odată cu acest avantaj, apare și dezavanta jul ce
caracterizează acest secol, și anume exploatarea femeii. Acest lucru se realiza , prin

7Beavo ir, Simone. op.cit . p. 158.
8 Ibidem , p. 160 .
9 Ibidem , p. 165 .

8
faptul că, femeia era plătită cu mult sub salariul unui bărbat, cu toate că lucra cu mult
ai mult decât o persoană de sex masculin.
Mișcării reformiste din 1848 a duc avantaje feminismului, deoarece militează
pentru justiție în egalitate. În această perioadă , femeile reușesc să pună baza unor
cluburi și jurnale, dar fondează și unele asociații feminine. Lucru care va aduce ca în
1879 , să fie enunțată , pentru prima d ată egalitatea de gen, chiar dacă noțiunea este
respinsă. Din dorința de a obține egalitatea, femeile alcătuiesc mai multe congrese, cu
ajutorul cărora , acestea vor obține în 1897 dreptul de a fii martore în instanță.
Începutul secolului al XX-lea aduce din nou multe avantaje condiției femeii,
lucru, care o face să se îndrepte cu pași repezi, spre scopul ei mult dorit, încă de la
început, și anume să fie considerată egală cu bărbatul. Pentru început femei le obțin
multe beneficii în plan muncitoresc, cum ar fii limitarea timpului de lucru la zece ore
pe zi, interzicerea prestării unor muncii solicitante, îmbunătățirea condițiilor de lucru,
primirea unor zile libere săptămânal și a concediilor înainte și după naștere. Dreptul
de a lua parte la voturile politi ce este un nou câștig pentru femeii.
În 1933, cu prilejul tratatelor de la Montevideo , se acordă femeilor deplină
egalitate în drepturi. În anul 1977, Adunarea Generală ONU , aprobă moțiunea de
egalitate de gen, și totodată se stabilește , ca ziua de 8 mart ie, să fie sărbătorită ca Ziua
Internațională a Femeii.
În prezent, p romovarea egalității de gen între femei și bărbați în toate
activitățile , constituie o activitate de bază a Uniunii Europene .
Începând din anul 2015, la data de 8 mai, în România este m arcată Ziua egalității
de șanse între femei și bărbați , prilej cu care s unt organizate evenimente de
conștientizare a acestui principiu ca parte integrantă a politicilor sociale ale țări.

9
2.DEFINȚII Ș I DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE
2.1. DISCRIMINAREA

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin termenul de
discriminare se înțelege două lucruri „deosebire a, distingere a efectuată între mai
multe elemente și politică , prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt
lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate.”10
Discriminarea se caracterizează , prin reunirea a două elemente, mai precis
tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau comparabile, pe de o
parte, și lipsa unei justificări obiective , pentru un asemenea tratament, pe de altă parte.
Cordoș Alexandru , în cartea Combaterea discriminării de gen în activitățile
independente , definește discriminarea , ca o metodă , „prin care se înțelege orice
deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap,
boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată,
precum și orice alt criteriu, care are ca s cop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și
a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”11
Conform Articolului 4. alin. 2. din Constituție , care consacră egalitatea între
cetățeni, este menționat că „România este patria comună și indivizibilă a tuturor
cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de național itate, de origine etnică, de limbă, de
religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.”12
Robert Mathis și John Jackson clasifică discriminările ilegale în patru
categorii13:
• Tratamentul disparat , care apare , atunci când indivizii în situa ții
similare sunt tratați diferen țiat, și când tratamentul diferen țiat are la bază rasa,
culoarea, religia, sexul, naționalitatea, vârsta sau starea de dizabilitate. De exemplu,
dacă două persoane cu acelea și calificări participă la promovarea într-un post, dar

10DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 307 .
11Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile independente. București: Editura
Universității C reștine Dimitrie Cantemir, 2014. p. 1.
12www.dreptonline.ro/legislatie/og_137_2000_prevenire_sanctionare_forme_discriminare_republicata.
php Accesat 09/03/2018 ora 16:20
13 Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Managementul resurselor umane . București:
Editura Economică. 1997. pp. 134.-135.

10
managerul decide , ca promovarea să se facă în funcție de credin ța religioasă a
persoanei, individul nepromovat este o victimă a tratamentului discriminatoriu.
Tratamentul discriminatoriu include „procedurile formale utilizate , nu doar în
procesul de selecție a potențialilor angajați, evaluare, compensare, plasare,
promovare, formare profesională și condiții de muncă, dar și forme mai informale sau
subtile, cum este excluderea socială. ”14
• Impactul disparat , reprezintă o a doua formă de discriminare , care
apare , atunci când o practică de angajare aparent neutră exclude disproporționat un
grup protejat de la oportunită țile de angajare. De exemplu, o organiza ție supune
candida ții la un post vacant la un test, pentru a lua decizia de selecție și după aceea
stabile sc niște scoruri , pentru a selecta , pe cine să angajeze. Pe lângă aceasta, în timp
ce organiza ția ar părea să nu aibă practici de angajare discriminatorii față de femei,
testul este în așa fel structurat , încât femeile vor avea o performan ță mai slabă la testul
respectiv , decât bărba ții. Deși firma nu are inten ția directă de a discrimina femeile,
utilizarea unor practici de angajare rezultă totuși în discriminarea împotriva femeilor,
dar în această situa ție inten ția de discriminar e este irelevantă.
• Modelul sau practica discriminatorie este al treilea tip de discriminare ,
care poate fi identificată . Este similară tratamentului disparat , dar are loc pe o bază
mai largă. În cazul acesta , organiza ția se face vinovată de practică discri minatorie , nu
împotriva unui singur membru al unui grup protejat , ci împotriva tuturor membrilor
unei clase protejate.
• Un ultim tip de discriminare, ocazional întâlnită în unele organiza ții,
sunt represaliile , pentru participare sau opoziție , altfel spus, în cazul , în care
organizațiile i-au măsuri împotriva angaja ților, care s-au opus unei practici , pe care au
perceput -o, ca fiind ilegală sau au participat într-un proces, la o procedură , care este
legată de o plângere privind o practică incorectă privind forța de muncă. Această
ultimă situa ție este cunoscută sub un alt aspect din sfera eticii , și anume. semnalele de
alarmă.
O formă a discriminării reprezintă discriminarea de gen sau sexismul. Potrivit
descrierii lui Hazel Reeves și Sally Baden , în lucrarea Gender and Development:
Concepts and Definitions, acesta se referă la , „tratamentul sistematic, nefavorabil al

14 Dipboye, Robert L. și Colella, Adrienne. Discrimination at Work: The Psychological and
Organizational Bases. Francis e -Library, 2008. p. 36.

11
indivizilor pe baza genului lor, care le leagă de drepturi, oportunități sau resurse .”15
Sexismul are caracteristici paternaliste, deoarece se c onsideră că sexul superior ,
bărbatul, își extinde bună -voința părintească față de fapturile omenești inferioare ,
femeii, denumite sexul slab .
Simona Ioniță , în articolul 3 lucruri despre sexism , prezintă modul , în care se
manifestă sexismul în prezent, și anume prin „eliminarea tacita din profesiile și
pozițiile cu câștiguri ridicate, prin educație practică și sportivă diferită pentru băieți și
fete, prin orientarea fetelor către profesii feminine , prin desconsiderarea autorității
femeilor în diferite do menii și chiar , prin comportamente private, prin utilizarea
imaginilor media inferioriza te.”16

2.2. SEX ȘI GEN

Termenul de gen și cel de sex, sunt foarte des folosite , ca sinonime
interschimbabile, însă cele două termene, deși au anumite legături, semnif icațiile lor
sunt diferite.
O distincție importantă făcută în studiile de gen actuale este cea dintre termenii
de sex și gen. Dacă primul termen , se referă la aspectele biologice, mai exact la
diferențele fizice ale corpului, cel de -al doilea termen , se re feră la diferențele
psihologice, sociale și culturale dintre bărbați și femei. Așa cum subliniază , Anthony
Giddens, „distincția dintre sex și gen este fundamentală, deoarece cele mai multe
diferențe dintre bărbați și femei nu sunt determinate biologic, ci social și cultural. ”17
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, termenul de sex „se referă la
caracteristicile biologice, anatomice și fiziologice , care definesc bărbații și femeile, ce
sunt determinate din momentul concepției și se dezvoltă în timpul vie ții intrauterine,
pe durata copilăriei și adolescenței. Organele genitale definesc caracteristica sexuală
primară, în timp ce , alte diferențe ce se dezvoltă pe durata pubertății sunt numite
caracteristici sexuale secundare și pornesc din diferențele hormon ale dintre cele două
sexe. ”18

15Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gender and Development: Concepts and Definitions . Brighton:
Institute od Development Studies, 2000. p. 2 .
16www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism Accesat la 09/03/2018 ora 18:45
17 Giddens, Anthony. Sociologie. București: BIC ALL, 2000. p. 40.
18www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni -0P35066 Accesat la 10/03/2018
ora 16:13

12
În lucrarea Gender equality and equity , termenul de gen „se referă la
diferențele sociale și la relațiile dintre bărbați și femei, care sunt învățate . Acestea pot
varia foarte mult în diferitele societăți și culturi existente și se pot schimbă în timp.
Termenul de gen este utilizat , pentru a analiza rolurile, responsabilitățile,
constrângerile, oportunitățile și nevoile femeilor și bărbaților în toate domeniile și în
orice context social dat.”19
Hazael Reeves și Sally Baden în l ucrarea Gender and Development: Concepts
and Definitions definesc genul , ca modul , în care „biologia unei persoane este
evaluată și interpretată cultural , în idei acceptate la nivel local , despre ceea ce este să
fii femeie sau bărbat .”20
În societate, femei le și bărba ții nu au acelea și roluri, resurse, nevoi și interese.
Nu participă , în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite muncii femeilor și
muncii bărbaților nu sunt acelea și; aceste diferen țe variază de la o societate la alta, de
la o cultură la alta și sunt denumite diferențe de gen.
Diferen țierea este rezultatul unui proces de învă țare, care începe timpuriu, în
copilărie. Se poate spune că , socializarea genului, adică învă țarea rolurilor de gen ,
prin intermediul tuturor influen țelor mediului social, este un proces , care începe încă
de la na șterea copilului. Prin socializarea de gen , copilul deprinde comportamentele
considerate a fi potrivite apartenen ței sale sexuale și înva ță valorile acceptate la nivel
cultural, cu privire la ceea ce este sp ecific masculin, respectiv , specific feminin.
Potrivit lui Anthony Giddens , „socializarea de gen contribuie nu doar la formarea
conștiinței diferen ței de gen, dar și la recunoa șterea și acceptarea socială a stratificării
sociale de gen din orice societate, ca și la perpetuarea inviolabilită ții dihotomiei
masculin -feminin. ”21
Rolurile de gen ține, așadar, de individ , ca actor social și implică socializarea ,
prin norme privind masculinitatea sau feminitatea – comportamente, atitudini,
activită ți prescrise de s ocietate , pentru femei sau pentru bărba ți. Întrucât toate acestea
se înva ță deja , prin socializarea primară, fiind reluate și reîntărite permanent pe
parcursul vie ții, fără a fi puse sub semnul întrebării, ele apar majorită ții indivizilor , ca
fiind natural e, normale . „Dihotomia masculin -feminin și toate diferen țele, pe care le

19 UNESCO. Gender equality and equity. Beijing, 1995. p. 6
20Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit . p. 30 .
21 Giddens, Anthon y. op.cit. p. 43.

13
implică sunt, așadar, puternic naturalizat e, ca și cum ar fi în natura lucrurilor .”22
Naturale par a fi, din acest punct de vedere, atât practicile , care sunt permise ori
potrivite , pentru un anumit gen, cât și interdic țiile.
În concluzie, termenul gen se referă la cultură și trebuie folosit, atunci când
ne referim la bărbații și femei , ca grup social, iar termenul de sex trebuie utilizat,
atunci când diferențele biologice sunt accentu ate. Ambele termene au două mari
categorii specifice: termenul ui de sex are femei și bărbații, pe când termenului de gen
îi corespund categoriile de feminin și masculin .

2.3. EGALITATEA DE GEN

Conform definiției din Dicționarul de Sociologie Oxford egali tatea de gen se
referă la „libertatea de a se dezvolta și de a face alegeri nedeterminate de
stereotipurile de gen, de roluri sau de prejudecăți; comportamentele diferite ale
femeilor și bărbaților, aspirațiile și nevoile lor sunt considerate, valorizate ș i tratate , ca
fiind egale. ”23 Aceasta înseamnă că drepturile lor, responsabilitățile și oportunitățile
nu depind , de faptul că s -au născut femei sau bărbați.
Potrivit ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality termenul de
egalitate de gen „implică id eea că toate ființele umane, sunt libere să își dezvolte
abilitățile personale și să facă alegeri fără limitările stabilite de stereotipuri, de roluri
rigide de gen și de prejudecăți. Egalitatea de gen , înseamnă că diferitele
comportamente, aspirații și n evoi ale femeilor și bărbaților sunt considerate, evaluate
și favorizate în mod egal. Egalitatea de gen înseamnă echitatea tratamentului , pentru
femei și bărbați, în funcție de nevoile lor. Aceasta poate include tratamentul egal sau
tratamentul diferit, da r care este considerat echivalent , din punct de vedere al
drepturilor, al beneficiilor, al obligațiilor și al oportunităților.”24
În cadrul Proiectului Elisa egalitatea de gen este menționată , ca un drept ,
prin care „ oricine este liber să își dezvolte pr opriile aptitudini , și să își exprime
opțiunile, fără a fi influențate de particularitățile sexului , căruia îi aparține.
Comportamentele, aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor și bărbaților, trebuie să

22 Bourdieu, Pierre. Die männliche Herrschaft. Frankfurt am Main: Suhrkamp. 2005. p. 19 .
23Marshall, G. Dicționar de sociologie . București: Editura Univers Enciclopedic, 2003.
24 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva , 2000 . p. 48.

14
beneficieze de apreciere și promovare egală. Di scriminarea de gen este o încălcare a
drepturilor omului. ”25
Articolul Egalitatea de gen -Statistici la nivel european definește , termenul , ca
„vizibilitate, împuternicire, responsabilitate, participare și acces egal la distribuirea
resurselor a ambelor sexe la toate sferele vieții publice și private.”26
Egalitatea de șanse între femei și bărbați , înseamnă a oferi drepturi egale,
adică , egalitate de șanse, condiții egale și tratament egal, ținând cont că femeile și
bărbații nu constituie un grup omogen, contes tând o ierarhizare a genurilor. Principiul
egalității , constă în fapt în realizarea unui mai mare echilibru între femei și bărbați,
integrând dreptul la diferență și punând la îndoială norma masculină. Acest principiu ,
este, potrivit Comisiei Europene, „un proces continuu , care trebuie să fie apărat , în
mod constant, protejat și promovat.”27

2.4. ECHITATEA DE GEN

Sănduleasa Andra Bertha definește în lucrarea Politicile familiale, ocupare și
rolurile de gen: o analiză privind influența factorilor culturali asupra atitudinilor față
de participarea femeilor pe piața muncii , echitatea de gen , ca un mod , în care „se
exprimă un șir de acțiuni concrete, prin intermediul cărora sunt eliminate
discriminările dintre sexe, stereotipizarea, atitudinile sexiste și inega litatea . Echitatea
de gen este procesul, iar egalitatea de gen este finalitatea.”28 Altfel spus, realizarea
echității de gen , implică elaborarea unor strategii și politici eficiente , care să susțină
activ și să asigure , pentru oameni libera dezvoltare a pro priilor aptitudini, exprimarea
opțiunilor indiferent de sex, promovarea tuturor comportamentelor, aspirațiilor și
nevoilor în mod egal, indiferent de sex.
În timp ce , Hazel Reeves și Sally Baden , susțin că e chitatea de gen semnifică
„echivalența rezultate lor vieții , pentru femei și bărbați, recunoscând nevoile și
interesele lor diferite și necesitând o redistribuire a puterii și a resurselor. Scopul
echității de gen este recunoașterea , că femeile și bărbații au nevoi, preferințe și
interese diferite , și că astfel , necesit ă un tratament diferit , pentru bărbați și pentru

25http://proiectul -elisa.fundatia.ro/despre -egalitate -de-gen Accesat la 12/03/2018 ora 14:13
26www.femeiactive.ro/egalitatea -de-gen/ Accesat la 12/03/2018 ora 14:25
27ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, op.cit. p. 49.
28Sănduleasa, Andra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o analiză privind influența
factoril or culturali asupra atitudinilor față de participarea femeilor pe piața muncii. Editura Muzeul
Literaturii Române. p. 20.

15
femei . Obiectivele privind echitatea între sexe sunt văzute , ca fiind mai politice , decât
obiectivele privind egalitatea de gen și, prin urmare, sunt, în general, mai puțin
acceptate în agenț iile de dezvoltare principale.”29
Echitatea poate fi definită , ca o calitate de a fi impar țial sau corect. Pentru c a
un tratament să fie corect, trebuie ținut cont de problema diversită ții, așa încât să fie
satisfăcute nevoile și cerin țele indivizilor. O ab ordare echitabilă în educa ție identifică
și ia în considerare diferen țele, pentru a distribui în mod corect timpul și resursele și a
evalua în mod impar țial rezultatele.
În termeni echitabili , succesul educa țional ar trebui s ă fie un scop , ce include
și nu ce exclude. Echitatea este un aspect al dreptă ții sociale , ce prive ște recunoa șterea
și corectarea discriminării, de exemplu, prin mecanismul ac țiunilor pozitive. Acesta se
bazează pe principiul recunoa șterii, faptului că rela țiile de putere inegale și obstacole
ce stau în calea avansării grupurilor marginalizate integrate în rela țiile sociale exclud
obținerea dreptă ții sociale. Din acest motiv, dobândirea egalită ții formale în fa ța legii
e insuficientă. Măsuril e speciale , pentru asigurarea progresului gru purilor
marginalizate și transformarea practicilor sociale sunt a șadar precondi ții, pentru
dobândirea dreptă ții sociale.

2.5. REMUNERAREA FEMEI LOR ȘI BĂRBAȚI LOR

Reeves și Baden în Gender and Development: Concepts and Definitions
definesc remunerarea în felul următor: „diferența de remunerare între femei și bărbați ,
reprezintă diferența dintre salariile bărbaților și salariile femeilor, calculată pe baza
diferenței medii dintre remunerațiile orare brute ale angajaților de sex feminin și de
sex masculin.”30
Potrivit Comisiei Europene , diferența de remunerare între femei și bărbați este
ilustrată , ca un procentaj din veniturile bărbaților , și „reprezintă diferența dintre
remunerările brute, pe oră, obținute de lucrătorii de gen feminin și masculin.
Remunerări le brute sunt salariile plătite direct unui lucrător, înainte de deducerea
impozitelor pe venit și a contribuțiilor sociale. În UE, datele privind diferența de

29Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit . p. 10 .
30 Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și bărbații . 2014. p. 2.

16

remunerare între femei și bărbați se bazează pe metodologia anchetei asupra structurii
câștiguri lor salariale .”31
În aceeași lucrarea , Comisie Europeană , menționează că diferența de
remunerare , se realizează datorită faptului că „nu ține seama de toți factorii implicați,
cum ar fi, de exemplu, diferențele de educație, experiența pe piața muncii, orel e
lucrate, tipul de muncă prestată.”32
Conform cercetării realizate de Comisia Europeană „în medie, în UE, femeile
câștigă pe oră , cu aproximativ 16 % mai puțin , decât bărbații. Diferența de remunerare
variază pe teritoriul Europei. Aceasta se situează , sub 10 % în Slovenia, Malta,
Polonia, Italia, Luxemburg și în România, dar depășește 20 % în Ungaria, Slovacia,
Republica Cehă, Germania, Austria și Estonia.”33

Fig. 1. Câștigurile salariale medii lunare brute și nete, pe sexe (Sursa: INS, Anchetă
anuală a supra costului forței de muncă)

Potrivit Institutului Național de Statistică „în anul 2015, în România
câștigurile salariale medii lunare brute au fost de 2555 lei, iar cele nete de 1859 lei,
înregistrând o evoluție crescătoare în perioada 2008 -2015, atât pentru femei, cât și
pentru bărbați. Ecartul câștigului salarial mediu brut și net lunar se menține în
favoarea bărbaților. În anul 2015, bărbații au avut un câștig mediu lunar brut cu 193
lei mai mult , decât femeile, iar net, cu 145 lei.”34

31Ibidem, p. 3.
32Ibidem, p. 4.
33Ibidem , p. 2.
34Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și viață. București: Editura
Institutului Național de Statistică. 2016. p. 60.

17

În cadrul ace leiași cercetări realizat e de Institutul Național de Statistică , ne
este prezentat și faptul că „în România există decalaje ale câștigurilor salariale între
femei și bărbați, pe activități ale economiei naționale, cauzate de nivelul diferit de
calificare, de poziția ierarhică la locul de muncă sau de ocupația exercitată. De regulă,
în cele mai multe dintre activitățile economiei naționale, diferențele de câștig salarial
sunt în favoarea bărbaților.”35

Fig. 2. Câștigul salarial mediu lunar brut și net, pe activității ale economiei naționale
și pe sexe, în anul 2015 (Sursa: INS, Anchetă anuală asupra costului forței de muncă)

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică „datele arată că femeile
ocupate în unele activități economice considerate tipic masculine , au câștiguri
salariale mai mari decât bărbații, însă ponderea femeilor salariate în aceste activități
este scăzută.”36

35Ibidem , p. 61.
36Ibidem , p. 62.

18
3. DIVIZIUNEA MUNCII ÎN FUCȚIE DE GEN

Diviziunea muncii reprezintă modul , în care munca este împărțită între
persoanele de ge n feminin și cele de gen masculin. Acest lucru nu se referă în mod
necesar numai la locurile de muncă remunerate, ci, în general, la munca, sarcinile și
responsabilitățile atribuite femeilor și bărbaților în viața de zi cu zi și care, la rândul
lor, pot de termina anumite modele pe piața forței de muncă.
Diferen țele de gen între ratele de ocupare se explică , prin faptul că femeile
sunt adesea puse în situa ția să aleagă între a -și dezvolta o carieră profesională sau să
se dedice – o perioadă de timp – familie i și copiilor.
Obiectivul principal privind ocuparea for ței de muncă al Strategiei Europa
2020 , prevede c ă „75% din popula ția cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să fie
ocupat e până în anul 2020. Pentru România, ținta este de 70%. ”37

Fig. 3. Rata de ocupare a populației de 15 -64 ani, pe sexe (Sursă: INS, Ancheta
forței de muncă în gospodării (AMIGO))

Potrivit Institutului Național de Statistică în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață „în România, deși structura pe sexe a po pulației de 15
ani și peste , se caracterizează printr -o ușoară preponderență feminină (1065 femei la

37Institutul European din România. Strategia Europa 2020 și stadiul implementării în România.
București: Europe Direct, 2014. p. 5.

19
1000 bărbați), decalajul pe sexe privind participarea pe piața forței de muncă este
ridicat, în favoarea bărbaților. În anul 2015, din totalul populației d e 15 ani și peste,
54,5% formau populația activă , restul fiind persoane inactive , din punct de vedere
economic. În România, rata de ocupare a persoanelor în vârstă de 20 -64 ani , a fost de
66,0%, înregistrând valori mai mari , pentru persoanele ocupate de se x masculin
74,7%, comparativ cu 57,2% , pentru persoanele de sex feminin.”38

38Ibidem . p. 52 .

20
CAPITOLUL II
ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA

Interesul sociologic pentru egalitatea de gen este unul relativ recent, variabila
de gen fiind omisă din cercetările sociolo gice. Femeile nu erau obiect de analiză,
astfel studiile lăsând impresia că structurile și instituțiile sociale ar fi neutre la gen.
Ulterior, genul a devenit o componentă importantă a studiilor sociale, fiind abordat
din perspective diferite , cum ar fi pe rspectiva funcționalistă, perspectiva
conflictualistă și perspectiva interacționistă.

1. PERSPECTIVA FUNCȚIONALISTĂ

Conform autoarea , Sănduleasa Andra, perspectiva structural -funcțională sau
funcționalistă vede societatea , ca pe un sistem. „Funcționalișt ii punctează
caracteristicile structurale, precum și funcțiile și disfuncțiile instituțiilor , și fac
distincția între funcțiile manifeste și funcțiile latente. În viziunea reprezentanților
curentului structural -funcționalist, societatea este compusă dintr -o sumă de părți
componente aflate în interdependență, fiecare contribuind la funcționarea
întregului. ”39
Teoria funcționalistă s-a dezvoltat în ideea de a explica func ționarea global ă a
societ ății. Bronislaw Malinowski , considerat ca unul dintre fondatorii
funcționalismului, a fost primul , care a fixat reperele acestei teorii, pun ând
următoarele întrebări cu privire la indivizi și institu ții: ce func ționeaz ă? cum? și de
ce? El constat , astfel că institu țiile, precum familia, religia etc., trebuie s ă răspund ă
unor nevoi colective precise. De exemplu, familia are mai multe func ții în societate: o
funcție economic ă, o func ție de reproducere și o func ție de educa ție sau de transmitere
a mo ștenirii culturale a unei societ ăți.
În contextul studiilor de gen, funcțio naliștii sugerează că „familiile sunt
organizate de -a lungul unor linii instrumental -expresive, cu bărbații specializându -se
să îndeplinească sarcini instrumentale și femeile specializându -se să îndeplinească
sarcini expresive .”40 Astfel , cele două genuri , sunt văzute de către funcționaliști , ca

39Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 29.
40Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press, 1964. p. 55.

21
fiind complementare, deoarece, în timp ce femeia din cauza gravidității, nașterii,
alăptării și îngrijirii copiilor mici va petrece mai mult timp în sfera privată, bărbatul
va fii mult mai activ în sfera publică , fiind nevoit să se ocupe cu resursele necesare
bunei existențe a familiei sale. „Poziția dominantă a bărbaților în viața publică a dus
la asocierea rolului instrumental cu un nivel mai ridicat al prestigiului social,
comparativ cu rolul emoțional -expresiv, c onsiderat, în mod tradițional, rolul
femeii. ”41
Gerald Maxwell spune că „diviziunea tradițională a muncii între cele două
genuri a fost funcțională la un moment dat în istorie, dar schimbările sociale rapide au
subminat valoarea teoriei funcționaliste cu re ferire la gen. ”42 În timp ce , Maxwell
consideră că , „este în avantajul societății moderne , ca oamenii să fie tratați pe baza
abilităților lor, nu pe baza unor roluri instrumentale. ”43
Conform opiniei lui Maxwell, dar și a altor sociologi, „funcționalismul
reușește , doar să explice începuturile dezvoltării genului. Din acest motiv, unii dintre
funcționaliști ripostează , și spun că egalitatea de gen este disfuncțională , și fac apel la
întoarcerea la modelul tradițional. ”44
Chiar dacă viziunea funcționalistă asu pra rolurilor de gen reușește să ofere o
explicație plauzibilă a originii diferențierii rolurilor de gen, ea „este în mod clar
conservatoare și nu reușește să explice marea varietate de sisteme familiale existente
în prezent, care continuă să funcționeze î n mod a justabil, atât din punct de vedere al
stării membrilor, cât și a societății ca întreg. ”45 Cercetările , care au succedat mișcările
feministe din anii '60 -'70, au criticat abordarea funcționalistă , din cauza faptului că
aceasta susține ideea de status quo, interpretând genul , ca fiind un rol fix în societate ,
și acceptă opresiunea femeilor. Criticii , spun că , această perspectivă „este prea
conservatoare și inadecvată , pentru a explica schimbările recente ale istoriei legate de
gen. ”46

41Parsons , T. și Bales, R. Family, socialization and interaction process . Glencoe, IL: Free Press, 1955.
p. 41.
42Shepard, J. M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning, 2009. p. 12.
43Ibidem, p. 15.
44Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 32.
45Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice Hall, 1997. p. 66.
46Shepard, J.M. op.cit. p. 16.

22
2. PERSPECTIVA CONFL ICTUALISTĂ

Abordarea conflictualistă își trage o mare parte din inspirația sa din lucrările
lui Karl Marx și susține , faptul că „structura societății, precum și natura relațiilor
sociale sunt rezultatul conflictelor din trecut și al conflictelor în curs d e
desfășurare. ”47Teoria conflictului a fost elaborată în Marea Britanie de Max
Gluckman și John Rex, iar în Statele Unite de Lewis A. Coser și Randall Collins, pe
când în Germania de Ralf Dahrendorf . Toți aceștia fiind influențați de către Ludwig
Gumplowic z, Vilfredo Pareto, Georg Simmel și Karl Marx.
Potrivit acestei teorii, problemele sociale rezultă din acțiunile clasei dominante
și sunt produsul societății capitaliste în ansamblul său. Contrar teoriei funcționaliste,
care reproșează problemele apărute i nstituțiilor și indivizilor incapabili să -și
îndeplinească rolurile sociale, teoria marxistă demonstrează c ă societatea capitalistă este
incapabilă să satisfacă trebuințele fundamentale ale indivizilor și c ă aceasta este locul
unei lupte , pentru putere.
Shepard susține că „teoriile conflictualiste sunt preocupate nu numai de
originea conceptului tradițional de gen, dar și de evoluția acestui concept. ”48
Conflictualiștii analizează genul în termeni de relații de putere, nu în termeni de roluri
de gen, deoare ce aceștia consideră faptul că clasificare în funcție de gen este benefică
doar bărbatului, femeia fiind inferioară acestuia.
Paradigma conflictualistă susține faptul că „bărbații și femeile au acces
diferențiat la resursele necesare , pentru a avea succes în afara căminului, motiv ,
pentru care în viața publică există inegalități între cele două sexe. Faptul că femeile nu
au acces sau au acces restrâns la resurse economice, politice și sociale , este în
avantajul bărbaților , care sunt membrii societății cu st atus superior , și în dezavantajul
femeilor , care au un status inferior în societate. Prin menținerea diviziunii tradiționale
de gen pe piața muncii, bărbații își pot menține status quo -ul și își pot conserva
privilegiile , de care au ajuns să se bucure. ”49
În contrast cu status quo -ul sprijinit de abordarea structural -funcționalistă,
paradigma conflictualistă susține că „un conflict între femei și bărbați este cel mai
bine înțeles în termeni de relații de putere. Dominanța bărbaților asupra femeilor este

47Lindsey, L. op.cit. p. 78.
48Shepard, J. M. op.cit. p. 17
49Andresen, M. și Taylor, H.F. Sociology: the essentials. Ediția a patra. Be lmont: Editura Cengage
Learning, 2006. p. 55.

23
privită, ca o încercare de a menține puterea și privilegiile în detrimentul femeilor. ”50
Această abordare este prescriptivă în măsura , în care prevede modificări la structura
de putere, care promovează un echilibru de putere între sexe.
Teoreticienii conflictu aliști , consideră că „rolurile tradiționale de gen sunt
depășite și inadecvate , pentru era industrială și post -industrială, căci femeile au acum
mai multă putere , autoritate și conștientizează discriminările la care au fost supuse în
istorie , iar acum î și doresc să înlăture aceste discriminări. Puterea fizică a omului a
fost importantă , când se impunea vânătoarea , ca principal mijloc de subzistență, dar,
în societățile moderne, puterea fizică nu mai este un avantaj la fel de mare. În plus,
schimbările demog rafice , fac ca femeile să fie mai disponibile , pentru munca în afara
gospodăriei. ”51Astfel, „femeile , care preferă cariere în domenii tradițional masculine
au tot dreptul la această alegere, fie că acest fapt este sau nu funcțional , pentru
societate. Confli ctualiștii pun în balanță suferința cauzată familiei , de decizia femeii
de a se angaja și suferința femeii căreia nu i se permite să -și dezvolte potențialul
ocupațional. Conflictualiștii expun și dezavantajele , în rândul familiilor cu soții/
mame ocupate. ”52Aceștia spun că , barierele , care le împiedică pe femei să acceadă la
locuri de muncă de nivel mai înalt , nu conduc , decât la irosirea talentelor și a
îndemânărilor , de care o societate modernă are nevoie, de aceea ei fac apel la acțiunea
socială.

3. PERS PECTIVA INTERACȚIONISTĂ

Teoria interac ționist ă, bazat ă pe modelul individualismului, desemneaz ă toate
formele de interac țiuni dintre indivizi și grupuri. Ea apar ține microsociologiei și
porne ște de la punctul de vedere al individului și dezvolt ă ideea , că fiecare fiin ță
uman ă, în asociere cu altele, contribuie la crearea societ ății prezente . Ea are în vedere,
înainte de toate, bog ăția trăirilor fiec ărui individ, care ac ționeaz ă liber și într-un
anumit context social. Starea societ ății ar depinde îndeosebi de multitudinea
interac țiunilor concrete între persoane sau grupuri.
Bazele acestei perspective au fost realizate de sociologul George Herbert
Mead , care susținea că: „paradigma interacționistă se centrează pe interacțiunea

50Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 36.
51Shepard, J.M. op.cit . p. 22.
52Ibidem , p. 23.

24
socială. Interacționiștii simb olici susțin , faptul că societatea este posibilă , deoarece
ființele umane au capacitatea de a comunica cu una de alta , prin intermediul unor
simboluri. Ei spun că vom acționa față de oameni, obiecte și evenimente , pe baza unor
sensuri , pe care le atribuim lor. În consecință, experimentăm lumea ca realitate
construită. ”53
Din perspectiva de gen, interacționiștii susțin faptul că inegalitatea între femei
și bărbați , persistă din cauza felului în care definim bărbații și femeile și rolurile lor în
societate. As tfel, „genul este înțeles , ca un produs al interacțiunii umane, motiv ,
pentru care el este sau poate fi oricând recreat. ”54
Conform perspectivei interacționiste, „atunci când te comporți ca un bărbat
sau te comporți ca o femeie , tu construiești , de fapt gen ul și reproduci ordinea socială
existentă la momentul respectiv. ”55 Prin urmare, „această paradigmă se concentrează
în jurul socializării de gen , care este un proces social , în cadrul căruia băieții învață să
se comporte în felul în , care societatea se aște aptă, ca ei să se comporte, iar fetele fac
la fel. ”56
Jean Piaget a dezvoltat teoria învățării sociale conform căreia „rolurile de gen
se învață în procesul de socializare de gen , prin intermediul unor instituții sociale
precum familia, școala, biserica sau mass -media. Diferențele, inegalitățile de gen își
au originea în procesul de socializare de gen, de învățare a rolurilor de gen. În
procesul de socializare, prin interacțiunea cu ceilalți, individul î și stabilește identitatea
de gen și din acest motiv , sunt foarte importante credințele culturale , despre rolurile
de gen , pe care se sprijină membrii familiei, cadrele didactice, reprezentații bisericii,
etc.”57
Shepard susținea că „părinții au un rol foarte important , deoarece ei transferă
copiilor valori și a titudini legate de felul , în care băieții și fetele ar trebui să se
comporte. Părinții își transferă valorile și atitudinile conștient , dar și inconștient.
Adesea, părinții chiar își evaluează copiii , plecând de la propriul lor nivel de
conformitate cu def iniția genului. Socializarea de gen continuă și la școală. ”58
Conform opiniei lui Shepard interacționiștii vorbesc și despre rolul mass –
media , care prezintă distorsionat realitatea. „Rolul femeii în societate este prezentat

53Sănduleasa, Andra Bertha . op.cit . p. 47
54Ibidem , p. 48.
55Andresen, M. și Taylor, H.F. op.cit . p. 60.
56Shepard, J.M. op.ci t. p. 24
57Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 52.
58Shepard, J.M. op.cit. p. 39.

25
distorsionat, definiția genului e ste stereotipizată, întărind , astfel credințele asupra
inegalităților dintre femei și bărbați ”59 Stereotipurile de gen apar și în anunțurile și
prezentările publicitare. Studiile interacționiștilor în domeniu arată faptul că „genul
este folosit , pentru a pr omova orice, de la automobile până la lenjerie intimă. ”60 De
asemenea, „interacționiștii s -au aplecat și asupra studiului publicității produselor
pentru copii ”61, caz, în care au constatat faptul că stereotipurile de gen se mențin și în
această zonă.
Erving Goffman susține că „expunerile de gen reprezintă expresii sociale
convenționale, iar etichetarea de gen , reprezintă o soluție , pentru diverse probleme
organizatorice întâlnite în anumite situații sociale. Spre exemplu, diviziunea de gen
tradițională a mu ncii oferă o soluție , pentru organizarea activităților domestice. ”62

59Shepard, J.M. op.cit. p. 30.
60Ibidem , p. 30
61Browne, B. A. Gender and preferences for job attributes: A cross -cultural comparison. 1997. p. 6.
62Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 65

26
CAPITOLUL III
EGALITATEA DE GEN PE PIAȚA MUNCII

1. PREVEDERILE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA
EGALITATEA DE GEN

1.1. PREVEDERILE LEGISLATIVE EUROPENE

Conform definiției date de Consiliul Europei , prin egalitate de gen se înțelege
„un nivel egal de participare, vizibilitate, autonomie și responsabilitate a celor două
sexe în toate sferele vieții publice și private. Egalitatea de gen , nu trebuie să fie
considerată , ca opusul diferenței de gen, ci m ai degrabă al inegalității de gen.
Conceptul își propune să promoveze participarea deplină a femeilor și a bărbaților în
societate .”63
În cadrul organiza ției Consiliului Europei, egalitatea de gen , reprezintă o parte
integrantă a drepturilor omului și un cr iteriu pentru democra ție. Articolul 14 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit , încă din 1950 ,
interzicere discrimin area bazată pe sex în rela ție cu drepturile cuprinse în Conven ție.64
Protocolul 12 . din Conven ție, intrat în vigoare î n aprilie 2005 reprezintă un important
pas înainte în procesul de consolidare a egalită ții dintre bărba ți și femei , prin
asigurarea unei interdic ții generale a discriminării , de către orice autoritate publică, pe
motive de sex, în ceea ce prive ște exercita rea oricărui drept prevăzut de lege și nu
numai drepturile și libertă țile înscrise în CEDO .65
Cel mai important instrument juridic , pentru drepturile sociale și economice
garantate de Consiliul Europei, Carta Socială Europeană (Revizuit ă) consolidează
egali tatea dintre femei și bărba ți, arătând în Articolul 20 . că “în vederea exercitării
efective a dreptului la egalitate de șanse și de tratament în materie de angajare și de
profesie fără discriminare în func ție de sex, păr țile se angajează să recunoască aces t

63 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. 2016. p. 4.
64 Articolul 14 . din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
65 Protocolul 12 . din Convenția Europeană a Drepturilor Omu lui (CEDO)

27
drept și să ia măsurile adecvate , pentru a asigura și a promova aplicarea sa”66, în ceea
ce prive ște, accesul la angajare, protec ția împotriva concedierii, și reintegrarea
profesională, orientare și formare profesională, recalificarea și readaptarea
profe sională, condi țiile de angajare și de muncă, inclusiv salarizarea, evolu ția carierei,
inclusiv promovarea.
Principalul document , care a reglementat punerea în aplicare a principiului
egalită ții de tratament între femei și bărba ți în statele membre a fost Directiva 207 din
1976. Ariile în care se aplică această Directivă sunt: accesul la încadrarea în muncă;
promovarea și formarea profesională; condițiile de muncă; securitatea socială.67
În anii 1980 a fost identificată o nouă abordare , pentru eliminarea ine galităților
de gen , care interzicea integra rea dimensiun ii de gen în promovare într-un mod
integrator . „Abordarea integratoare a egalității de gen ( gender mainstreaming )
reprezintă (re)organizarea, îmbunătățirea, dezvoltarea și evaluarea proceselor politi ce,
astfel , încât egalitatea din perspectiva de gen este inclusă în toate politicile, la toate
nivelurile și în toate etapele, de către actorii implicați în mod normal în elaborarea de
politici.”68
Egalitatea de gen este un principiu fundamental al dreptulu i comunitar actual ,
astfel , pentru asigurarea egalități în ocuparea forței de muncă, formarea profesională
și, într -o mare măsură, protecția socială. au fost create o serie de prevederi legale.
Directiva Consiliului 75/117/CEE din 10 februarie 1975 a crea t bazele , pentru
stabilirea tratamentului egal și interzicerea discriminării , prin armonizarea legislației
statelor membre referitoare la aplicarea principiului remunerării între bărbați și femei,
care extinde în mod expres principiul egalității de remuner are între sexe la muncă de
valoare egală.69
Cadrul legislativ cu privire la egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbații a fost ușor extins , către sisteme legale , care să asigure protecția împotriva
riscurilor de boală, invaliditate, accident la locul de muncă, boală profesională, șomaj
și limită de vârstă (Directiva 76/207/CEE70), precum și în cadrul regimurilor

66Articolul 20 . din Carta Socială Europeană , publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 4 mai 1999. p.
11.
67 Directiva 76/207/CEE
68 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. 2016. p. 6.
69 Directiva Consiliului 75/117/CEE
70 Directiva 76/207/CEE

28
profesionale , privind activități independente, cu trimitere la protecția maternității
(Directiva 2006/54/CE71).
Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 , privind punerea în
aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei , în ceea ce privește ,
accesul la încadrarea în muncă, formarea și promovarea profesională și condițiile de
muncă , definește princip iul egalității de tratament ca „inexistența oricărei discriminări
pe criterii de sex ,care privește, direct sau indirect, în special starea civilă sau
familială .”72
În timp ce, Directiva 2006/54/CE , privind punerea în aplicare a principiului
egalității de ș anse și de tratament între femei și bărbați în materie de ocuparea forței
de muncă (reformă) , are în vedere și adoptarea de măsuri preventive împotriva
hărțuirii și hărțuirii sexuale la locul de muncă și accesul la locuri de muncă, formare și
promovare pro fesională .”73
Începând cu aceste reglementării Comunitatea Europeană va începe să
realizeze diferite programe de conștientizare a egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbații.
Tratatul de la Maastricht din 1992 a oferit un acord privind poli tica socială și
a vizat extinderea competențelor Uniunii Europene în anumite domenii , inclusiv
egalitatea de tratament între bărbați și femei. După intrarea în vigoare a Tratatului de
la Amsterdam și a Cartei drepturilor fundamentale de la Nisa , dispoziții le privind
egalitatea de șanse între sexe au câștigat o importanță crucială.
• Articolul 3 . prevede principiul integrării dimensiunii de gen în toate
activitățile , afirmând că „ comunitatea urmărește să elimine inegalitățile și să
promoveze egalitatea între b ărbați și femei .”74
• Articolul 13 . prevede măsuri pro active „de combatere a discriminării
bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie și handicap, convingeri, vârstă sau
orientare sexuală .”75
• Articolul 137 . și Articolul 141 . sugerează că fiecare stat mem bru
trebuie să asigure „egalitatea de șanse între bărbați și femei în ceea ce privește șansele
pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă […] pentru a se asigura că

71 Directiva 2006/54/CE
72 Directiva 76/207/CEE
73 Directiva 2006/54/CE
74 Articolul 3 . din Tratatul de la Maastricht
75 Articolul 13. din Tratatul de la Maastricht

29
principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și de sex feminin,
pentru aceeași muncă sau pentru muncă de valoare egală, este aplicat.”76
Pentru o mai bună promovare a principiului egalită ții între bărba ți și femei,
Comisia a adoptat în 2010 , Carta Femeilor , în care subliniază necesitatea de a lua în
consid erare egalitatea de gen în toate politicile sale, propunând cinci domenii
prioritare de ac țiune. „Cele cinci domenii prioritare definite sunt: independen ța
economică egală, remunera ție egală , pentru aceea și muncă și prestarea unei munci
echivalente, egalit atea în luarea de decizii, demnitate, integritate și încetarea violen ței
bazate pe gen, egalitatea de șanse între femei și bărba ți în cadrul ac țiunilor externe. ”77
Pentru fiecare domeniu prioritar sunt descrise acțiuni cheie destinate stimulării
schimbării, precum și realizării de progrese, acțiuni înscrise în abordarea dublă , care
îmbină integrarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați și măsuri
specifice.

1.2. PREDEVERILE LEGISLATIVE NAȚIONALE

Legea din România , în cadru căreia se reglemen tează egalitatea de gen este
Legea 202/2002 , republicată în 2007, este consacrată promovării egalității de șanse
între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare , pe
criteriul de sex, în Articolul 1. alin. 2 . este menționat că „egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbații este luarea în considerare a capacităților, nevoilor și
aspirațiilor diferite ale persoanelor de gen masculin și respectiv , feminin și
tratamentul egal al acestora.”78 Articolul 2. enumeră domeni ile în care se aplică
măsurile pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați: „domeniul
muncii, educației, sănătății, culturii și informării, politicii, participarea la decizie,
furniz area și accesului la bunuri și servicii, precum și în alt e domenii reglementate
prin legi speciale.”79
Aspectele principale legate de domeniul muncii , care sunt reglementate de
legislația românească , privind egalitatea de șanse și discriminarea pe criteriul de sex
sunt: accesul pe piața muncii (recrutarea și sele cția); formarea și perfecționarea

76 Articolul 137 . și Articolul 141 . din Tratatul de la Maastricht
77 http://www.fonduri -structurale.ro/stiri/7264/comisia -europeana -a-adoptat -o-noua -strategie -privind –
egalitatea -de-sanse -intre-femei -si-barbati Accesat 12 .04.2018. ora 15:00
78 Articolul 1. alin. 2. din Legea 202/2002
79 Articolul 2 . din Legea 202/2002

30
profesională; promovarea; salarizarea; maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului;
hărțuirea sexuală; sancționarea și concedierea.
• Accesul pe piața muncii
Cele mai stricte și complexe reglementării în ceea ce privește egalitatea de gen
apar în domeniul muncii, unde , prin egalitatea de șanse și tratament între femei și
bărbați se înțelege accesul nediscriminatoriu la:
➢ Alegerea și exercitarea liberă a unei profesii și activității
➢ Angajarea în toate posturile, la toate ni velurile ierarhice profesionale
➢ Venituri egale pentru muncă de valoare egală
➢ Informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională
➢ Promovare la orice nivel ierarhic și profesional
➢ Condiții de muncă , ce respectă normele de sănătate și securitate în
muncă, conform prevederilor legislației în vigoare
➢ Beneficii, altele decât cele de natură salarială și masurile de protecție și
asigurări sociale
➢ Organizațiile patronale, sindicale și organ ismele profesionale, precum
și la beneficiile acordate de acestea
➢ Prestații și servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în
vigoare
➢ Încheierea sau modificarea contractului de muncă
• Formarea și perfecționarea profesională
Acest drept , presupu ne faptul că , orice persoană indiferent de genul , căruia îi
aparține , are dreptul de a participa la diferitele cursuri și programe profesionale, în
vederea inițieri, specializări, calificări sau recalificări în orice domeniu dorit.
Accesul la activități de formare și perfecționare profesională, fără discriminare
pe baza de gen este garantată prin:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 7. alin. 1. punctul d.; Articolul 9. alin. 1.
punctul f.
➢ O.G. NR 137/2000: Articolul 1. alin. 2. punctele e. și v. ; Articolul 6
alin. d.
➢ Codul Muncii: Articolul 39. alin. 1. punctul g.; Titlul VI: Formarea
profesională

31
• Promovarea
Orice organizație trebuie să aibă o politică de promovare, care să fie cunoscută
de fiecare membru al acelei organizații. În cadrul acest reglementări trebui e specificat
două aspecte importante: nu se pot refuza sau acorda promovării pe baza criteriului de
sex și promovarea trebuie să aibă în vedere strict responsabilitățile profesionale
Accesul la promovare, fără discriminare pe baza de gen este garantată pr in:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 7. alin. 1. punctul e. ; Articolul 9. alin. 1.
punctul h.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul d.
• Salarizarea
Egalitatea de gen presupune totodată și accesul la venituri egale cu munca
depusă de către individ, fără a lua în considerare genul persoanei. „Este interzisă orice
discriminare pe criteriu de sex la stabilirea și acordare salariului, indemnizațiilor și
sporurilor. Principiul pe baza , căruia trebuie să se realizeze salarizarea este acela de
plată egală pentru munc a de valoare socială egală.”80
Acordarea salarizării, fără discriminare pe baza de gen este garantată prin:
➢ Constituția României: Articolul 41. alin. 4.
➢ Codul Muncii: Articolul 6. alin. 2.; Articolul 154 alin. 3.; Articolul
155
➢ Legea nr. 202/2002: Articolu l 7. alin. 1. punctul c.; Articolul 4. punctul
f.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul . 1. alin. 2. punctele e. și i.; Articolul 6
• Maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului
În ceea ce privește maternitatea , cadrul legislativ interzice concedierea, dacă
acest a are „legătură directă cu starea lor în cazurile în care sunt gravide, au născut
recent, alăptează, se află în concediu de risc maternal sau de maternitate.”81
Interzicerea concedierii salariatelor, este prevăzută și în cazul creșterii și în
îngrijirii cop iilor, în următoarele cazuri: „când salariate se află în concediu pentru
creșterea copilului în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, în
vârstă de până la trei ani, precum și concedierea salariatelor care se află în concediu ,

80Cornea, Alexandra și Petreuș, Ioana. Ghid privind egalitatea de șanse și de gen în România . 2012. p.
112.
81Ibidem p. 113.

32
pentr u îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la șapte ani sau, în cazul copilului
cu handicap, în vârsta de 18 ani.”82
Cadrul legislativ , care reglementează aspectele legate de maternitate, de
creșterea și îngrijirea copilului:
➢ Constituția României: Articolul 47. alin. 2.; Articolul 49. alin. 2.
➢ Codul Muncii: Articolul 27. alin. 5. ; Articolul 50. punctul a.; Articolul
51. punctele a., b. și c.; Articolul . 60. alin. 1.; Articolul 125. alin. 2.
➢ Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte dr epturi de
asigurări sociale ( cu completările și modificările ulterioare): Articolul 2.
punctul a.; Articolul 98.; Articolul 99.; Articolul 118.; Articolul 119.;
Articolul 120.; Articolul 121.; Articolul 122.; Articolul 123.; Articolul .
124.; Articolul 125.; Articolul . 125 . indice 1 . și Articolul . 133 .
➢ Legea nr. 25/2004 privind protecția maternității la locurile de muncă
➢ Hotărârea de Guvern nr. 537/2004 pentru aprobarea normelor de
aplicare a O.G. nr. 96/2003
➢ Legea nr. 577/2003 privind aprobarea O.U.G.nr. 9/2003 pentru
modificarea și completarea legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii și alte drepturi de asigurări sociale .
➢ Legea nr. 41/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 105/2003 privind
alocația familială complementară și alocația de susținere pen tru familia
monoparentală
➢ Legea nr. 119/1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu
copii
• Hărțuirea sexuală
Hărțuirea sexuală reprezintă o discriminare pe criteriu de sex, care este definită
ca „un comportament nedorit , care are ca efect violare a demnității unei persoane și
crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.”83
Legislația națională , care reglementează hărțuirea sexuală este:
➢ Codul Penal: Articolul 203.
➢ Codul Muncii: Articolul 6. alin. 1.
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 4. punctul d.; Articolul 11.

82Ibidem p. 114.
83DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 309.

33
➢ Legea nr. 27/2004: Articolul unic punctul 3(3 ’) și punctul 4
• Sancționarea
Cadrul legislativ interzice sancționarea disciplinară a unei persoane din cadrul
unei organizații pe baza genului de care aparține aceste. Sancț ionarea se poate realiza
strict pe baza prestaților, responsabilităților și sarcinilor prestate în cadrul organizației,
altfel spus un angajat poate fii sancționate , doar pe baza prestaților profesionale în
cadrul organizației.
Acest principiu este cuprins în următoarele acte normative:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 9. alin. 1. punctul i.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul e.
• Concedierea
În afara interzicerilor de concedierea legate de maternitate și de creșterea și
îngrijirea copiilor, cadrul legislat iv mai prevede interzicerea concedierii , în cazul în
care persoana se dorește a fii concediată a depus plângeri/reclamații că au fost
discriminații din punct de vedere al genului căruia aparțin.
Folosirea criteriului de gen , pentru încetarea contractelor d e muncă este
interzisă prin următoarele acte normative:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 9. punctul b.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul a.
➢ Codul Muncii: Articolul 59. punctul a.; Articolul. 60. alin. 1.

2. SISTEMUL EDUCAȚIONAL

Sistemul de învățământ re prezintă „principalul subsistem de educație, care se
referă la organizarea instituțională a învățământului. În cadrul sistemului de
învățământ sunt reunite instituțiile specializate , care sunt implicate în procesul de
educație, cercetare , care sunt respons abile de realizarea în mod organizat, a
planific ării metodic e a dezideratelor educative. ”84
În România, educația reprezintă un drept garantat de Constituție , pentru toți
copiii și tinerii, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenență
religioasă. Legea învățământului asigură dreptul la educație și gratuitatea

84http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html Accesat la 27/04/2018
ora 14:42

34
învățământului public, de toate nivelurile , tuturor copiilor, fără nici un fel de
discriminare, inclusiv pe criteriul sex.85
Egalitatea de gen în educație , presupune valorizarea asp irațiilor, nevoilor și
comportamentelor individuale, prin acces egal la toate formele de educație, indiferent
de sex, naționalitate, religie sau mediul socio -familial. Prin educație, o societate
încearcă , eliminarea sau ameliorarea impactului convențiilor sociale legate de
diferențele de gen, cu influențe puternice , asupra întregului parcurs al vieții
individuale, dar și asupra dezvoltării societății, în ansamblul ei.
Potrivit Institutului Național de Statistică , în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață , „în general, populația școlară este aproximativ
echilibrată pe sexe, pentru toate nivelurile educaționale.
• În anul școlar 2014/2015, doar 58% din totalul elevilor , care au
promovat anii terminali de liceu au reușit să obțină diploma de bacalaureat. Situația
este, însă diferită pe sexe, în sensul că rata de succes la examenul de bacalaureat este
mai ridicată în cazul fetelor (65,9%), comparativ cu cea a băieților (49,6%).
• În învățământul profesional și în cel postliceal ratele de succes sunt
ridicate (93,8%, femei, respectiv , 89,9% , băieți ), diferențe mai mari pe sexe
înregistrându -se doar în postliceal (5,1 punte procentuale, în favoarea fetelor).
• În învățământul preuniversitar, populația feminină este aproximativ
aceeași cu cea masculin ă, ponderea fetelor situându -se peste valoarea de 49%. În
învățământul superior , însă situația este diferită. De exemplu, în anul școlar
2015/2016, 53,3% din studenții înscriși la programele de licență, respectiv 55,9% din
învățământul universitar de maste rat, cursuri și studii postuniversitare și doctorat,
erau persoane de sex feminin. ”86

85 Constituția României
86Institutului Național de Statistică. op.cit . p. 44.

35
2.1. SISTEMUL UNIVERSITAR

Miroiu Mihaela descrie în lucrarea Etica în universității: Cum este și cum ar
trebui să fie: Cercetare și cod, universitatea ca „o instituție ale cărei scopuri sunt
valabile , pentru fiecare membru al său , și includ dezvoltarea și afirmarea profesională,
evoluția cunoașterii și cercetării în condițiile respectării statutului de drept și a
drepturilor omului. Universitatea respectă demnitatea fiecăru ia dintre membrii săi și
promovează integritatea academică. Membrii săi se angajează să contribuie la
dezvoltarea democratică și la prosperitatea societății. Valorile și principiile , pe care le
promov ează în mod deosebit , și a căror realizare efectivă înc earcă să o asigu re sunt:
libertatea academică , autonomia personală, dreptatea și echitatea, meritul,
profesionalismul, onestitatea și corectitudinea intelectuală, transparența, respectul și
toleranța, responsabilitatea, bunăvoința și grija. ”87
Conform Rapor tului privind starea învățământului superior în România ,
realizat de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice „la nivelul anului
2014/2015, sistemul național de învățământ superior , cuprindea 101 instituții de
învățământ superior. Învățămân tul de stat , reprezintă peste 55% dintre instituțiile de
învățământ superior și 70% din totalul facultăților. Procentajul cel mai ridicat al
instituțiilor de învățământ superior și al studenților aparține în prezent municipiul ui
București.”88

2.1.1. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE CU PRIVIRE LA
EGALITATEA DE GEN ÎN MEDIUL ACADEMIC

Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (actualizată) garantează accesul egal al
tuturor cetățenilor „la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și
superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de
discriminare”89.
De asemenea, conform Articolul 3. al Legii Educației , „printre principiile , care
guvernează , atât învățământul românesc, regăsim și următoarele:

87Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniela, Andreiescu, Liviu, et.al ii. Etica în universități: Cum este și cum ar
trebui să fie: Cercetare și cod. București. 2005. p. 1 .
88Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind starea învățământului
superior în România. 2015. p. 4.
89 Articolul 2. alin. 4. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

36
• principiul echității – în baza căruia accesul la învățare se realizează fără
discriminare;
• principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și
dialogului intercultural;
• principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând
minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la
exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
• principiul asigurării egalității de șanse;
• principiul libertății academice;
• principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii,
dogme religioase și doctrine politice;
• principiul incluziunii sociale;
• principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor
specifice fiecărui cult recunoscut;
• principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului , ca
beneficiar direct al sistemului de învățământ. ”90
Egalitatea în cadrul comunității academice este garantată de Articolul 2. alin.
4. și 5. care prevăd că „statul asigură cet ățenilor României (precum și celor din state
membre UE, ai statelor apar ținând S pațiului Economic European și ai Confedera ției
Elvețiene) drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ
preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vie ții, fără nicio
formă de discriminare. ”91
De asemenea , Art icolul 118. alin. 2 . din Legea Educației Naționale interzice
„în instituțiile de învățământ superior discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex,
origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de
discriminare ”92, cu excep ția măsurilor afirmative prevăzute de lege, Articolul 118.
alin. 3 . prevede „dreptul studenților cu dizabilități fizice de a avea căi de acces
adaptate nevoilor acestora în totalitatea spa țiilor universitare, precum și condi ții,
pentru desf ășurarea no rmală a activit ăților academice, sociale și culturale în cadrul
institu țiilor de învățământ superior. ”93

90 Articolul 3. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
91 Articolul 2. alin. 4. și 5. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011
92 Articolul 118. alin. 2. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
93 Articolul 118. alin. 3. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

37
Legea prevede și obligativitatea „funcționării Comisiilor de Etică în toate
universitățile din țară, care au ca atribuții principale analizarea și soluț ionarea
cazurilor de abatere de la etica universitară. Comisiile de Etică se pot autosesiza sau
pot fi sesizate de orice persoană din interiorul sau din afara mediului universitar, cu
privire la eventuale abateri s ăvârșite de membri ai comunit ății universi tare.”94
„Comisia trebuie să păstreze confidențialitatea cu privire la identitatea persoanei care
face sesizarea și că în comunice acesteia rezultatul procedurilor urmate, în termen de
30 de zile de la primirea sesizării .”95

94 Articolul 308 . din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.
95 Articolul 309 . din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.

38
CAPITOLUL IV
GHID PRIVIND ASIGUR AREA EGALITĂȚII DE GEN
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

1. PROBLEMATICA ABORDATĂ

Problematica abordată în Ghidul privind asigurarea egalității de gen în
învățământul superior , este egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în
mediul universitar.
Erving Goffman în lucrarea The Arrangement Between Sexes menționează că
„de la început, persoanele care sunt sortate în clasa sexuală masculină și persoanele
care sunt sortate în cealaltă clasă sunt tratate diferit, dobândesc o experien ță diferită,
sunt supus e unor a șteptări diferite. Consecin ța acestui proces este un mod de a apărea,
acționa, sim ți, specific clasei sexuale, care se suprapune în mod obiectiv pe o structură
biologică, extinzând -o, neglijând -o, combătând -o. Fiecare societate elaborează în
acest fel clasele sexuale, de și fiecare societate face acest lucru în propriul său mod”96
Pentru funcționarea societății eficient este necesar ca indivizii, care alcătuiesc
această societatea, să aibă aspirații înalte în ceea ce privește îmbunătățirea societății.
Această necesitate de a eficientiza funcționare societății, apare datorită unei nevoi
comune a indivizilor. Însă trebuie luat în considerare că, în această luptă
caracteristicile individuale trebuie acceptate și respectate, de către fiecare persoană
sau instituție în parte.
În societate, femeile și bărba ții nu au acelea și roluri, resurse, nevoi și interese.
Nu participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite muncii femeilor și
muncii bărbaților nu sunt acelea și; aceste diferen țe variază de la o societate la alta, de
la o cultură la alta.
Discriminarea de gen este o acțiune, prin care i -se aplică unui individ un
tratament dezavantajos, pe motiv principal că respectivul individ aparține unei
categorii de gen anume, neluând ca motiv principal e lementele necesare, care ar face
ca acțiune să fie corectă. La locul de muncă, discriminarea de gen se poate manifesta,
de exemplu, prin refuzarea acordării unei promovării unei individ, datorită genului de

96 Goffman, Erving. The Arrangement Between Sexes. Theory and Society 4 .1977.

39
care aparține, în loc să se ia în considerare com petențele și calificările respectivei
persoane.
În scopul prevenirii acestor fapte de discriminare în ultimii ani au fost aduse în
vigoare mai multe reglementării europene, dar și naționale, pentru a asigura egalitatea
și individualitatea.
În cadrul Ghidu lui privind asigurarea egalității de gen în învățământul
superior , sunt precizate numeroase reglementării naționale generale privind egalitatea
de gen pe piața muncii, dar și reglementării particulare , care vizează domeniul
educației și, în special, învăță mântul universitar .

2. PUBLICUL ȚINTĂ

Ghidul privind asigurarea egalității de gen în învățământul superior , are ca
public țintă instituțiile românești de învățământ universitar, atât cele private, cât și
cele publice.
Societatea bazată pe cunoaștere , atribuie învățământului superior un rol
esențial, pe deplin recunoscut , atât la nivel comunitar, cât și la nivel global. Mai mult
decât atât, învățământul superior este centrat pe student și constituie un factor -cheie ,
pentru dezvoltarea societății bazate tot m ai mult pe cunoaștere. Învățământul superior
nu este doar un proces de instruire a unor neinițiați, ci un program complex , în care
profesorii și studenții , se întrec , pentru a forma specialiștii de mâine. Ținând cont de
aceste aspecte, Ghidul privind asig urarea egalității de gen în învățământul superior ,
dorește să asigure că mediul, în care are loc procesul de transfer al cunoști nței, al
capacități și al abilități în practica formării noilor speciali ști, este unul corect și egal.
În România, educația fiind un drept garantat de Constituție pentru toți, fără nici un fel
de discriminare, inclusiv pe criteriul sex .

40
3. OBIECTIVE

Ghidul privind asigurarea egalității de gen în învățământul superior , are la
bază 2 obiective principale :
1. Promovarea accesului și part icipării egale pe piața muncii :
– prin familiarizarea prevederilor legislației , privind asigurarea
egalității de șanse și tratament între femei și bărbați
– prin conștientizarea indivizilor cu privire la drepturile lor
2. Îmbunătățirea funcționării structuril or universitare , pentru a facilitata și
dezvolta modalitățile necesare , pentru asigurarea egalității de gen

41
CONCLUZI I

Egalitatea de gen nu înseamnă pierderea individualită ții sau a trăsăturilor ce
caracterizează indivizii, ci d impotrivă, se poate spune că conservarea acestor lucruri
este esențială, pentru a se putea dezvolta și pentru a putea fii în benefici ul, atât al
individ ului, cât și al societatea din care acesta face parte.
Deși subiectul discriminării se află în aten ția multor organisme, de și au fost
realizate progrese semnificative în cadrul acestui domeniu, este important să
înțelegem că eliminarea totală a discriminării implică în cele din urmă o schimbare
fundamentală de mentalitate . Această schimbare, însă nu se poate realiza peste noapte,
ci prin mici etape, pași în încercarea de a găsi echilibrul socia,l trebuie făcuți în de-a
lungul secolelor și chiar a mileniilor . Ca în orice proces de schimbare a mentalității
sociale, există obstacole de trecut, precum minți , care dintr -o firească inerție a
gândirii, instinctual se opun. Există în continuare numeroși oameni , care nici nu
conștientizează existența fenomenului de discriminare.
Din acest motiv în cadrul capitolului I. , Egalitatea de gen -Cadru conceptual ,
am ales să definesc termenele și conc eptele strâns legate de egalitatea de gen, pentru a
putea înțelege și distinge semnificațiile și deosebirile acestora.
Pentru a înțelege mai bine egalitatea de gen, am ales ca în c apitolul II. ,
Abordării teoretice privind egalitatea , să prezint trei pers pective sociologice ale
egalității de gen în societate: perspectiva funcționalistă, perspectiva conflictualistă și
perspectiva interacționistă.
În capitolul III., Egalitatea de gen pe piața muncii , am precizat numeroase
reglementării legislative europene ș i naționale, cu privire la egalitatea de gen, și tot
odată , am prezentat separat , cum influențează egalitatea gen mediul educațional și , în
special , cel universitar.
Iar în final, pentru a crea o imagine unitară și clară asupra influenței egalității
de gen în mediul academic, am elaborat un ghid, privind asigurarea egalității de gen
în învățământul superior , cu ajutorul căruia se pot identifica trei modalității necesare ,
pentru a asigura egalitate în cadrul învățământului universitar.
În concluzie, cred că în procesul unei societă ți ce se luptă să -și schimbe
mentalitatea, fiecare inten ție, fiecare gest și fiecare individ contează și contribuie,
pentru că , deși ac țiunile unui singur individ la nivelul societă ții pot părea

42
neînsemnate, nu se știe , când aceea a cțiune va îndemna și alți indivizii, în a realiza
ceva, pentru a îmbunătății, iar , astfel încet -încet schimbarea se va produce.

43
BIBLIOGRAFIA

1. ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality , ILO, Geneva, 2000.
2. Administrator Femeiactive.ro . Egalitatea de gen-Statistici la nivel european.
2014. Accesat la 12/03/2018 ora 14:25:
http://www.femeiactive.ro/egalitatea -de-gen/
3. Administrator Fonduristructurale.ro. Comisia Europeană a adoptat o nouă
strateg ie privind egalitatea de șanse între femei și bărbați . 2010. Accesat la
12/04/2018 ora 15:00:
http://www.fonduri -structurale.ro/stiri/7264/comisia -europeana -a-adoptat -o-
noua -strategie -privind -egalitatea -de-sanse -intre-femei -si-barbati
4. Andresen, M. și Taylor, H. F. Sociology: The Essentials. Ediția a patra.
Belmont: Editura Cengage Learning, 2006.
5. Asoci ația Profesorilor.ro. Sistemul de învățământ și structura. 2010. Accesat
la 27/04/2018 ora 14:42:
http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html
6. Beavoir, Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004.
7. Biblia. Corintieni 11:2 -34. Accesat la 05/02/2018 ora 17:21:
https://www.biblica.com/ bible/?osis=ntlr:1%20Corinthians%2011%3A2 -34
8. Bourdieu, Pierre. Die männliche Herrschaft. Frankfurt am Main: Suhrkamp.
2005.
9. Browne, B. A. Gender and preferences for job attributes: A cross -cultural
comparison. 1997.
10. Carta Socială Europeană , publicată în M onitorul Oficial nr. 193 din 4 mai
1999.
11. Codului Muncii – Legea nr. 53/2003
12. Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între
femeii și bărbații 2016 -2019. 2016.
13. Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și
bărbații . 2014.
14. Constituția României
15. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

44
16. Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile
independente . București: Editura Universității Creștine Dimitrie Cantemir ,
2014.
17. Cornea, Alexandra și P etreuș, Ioana. Ghid privind egalitatea de șanse și de
gen în România . 2012.
18. DEX,. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic,1998.
19. Directiva 2006/54/CE
20. Directiva 76/207/CEE
21. Directiva Consiliului 75/117/CEE
22. Giddens, Anthony. Sociologi. București : BIC ALL, 2000.
23. Goffman, Erving. The Arrangement Between Sexes. Theory and Society
4.1977.
24. Guță, Daniel . Amazoanele, femeile fatale ale lumii antice sortite să trăiască
fără bărbații. De ce făceau sex doar o dată pe an. 2015. Accesat la
04/02/2018 ora 11: 20:
www.antena.ro/articole/amazoanele -femeile -fatale -ale-lumii -antice -sortite -sa-
traiasca -fara-barbati-de-ce-faceau -sex-doar-o-data-pe-an_2kf6
25. Guță, Daniel . Obiceiurile erotice ale strămoșilor noștri: femeile sarmaților
ucideau pentru sex, soțiile tracilor erau sclave sexuale, geții își luau câte 30
de neveste. 2015. Accesat la 04/02/2018 ora 11:30:
http://adevarul.ro/locale/hunedoar a/obiceiurile -erotice -stramosilor -nostri –
femeile -sarmatilor -ucideau -sex-sotiile -tracilor -erau-sclave -sexuale -getii-isi-
luau-30-neveste -1_56323367f5eaafab2c22fe21/index.html
26. Institutul European din România. Strategia Europa 2020 și stadiul
implementării în România. București: Europe Direct , 2014.
27. Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și
viață. București: Editura Institutului Național de Statistică. 2016.
28. Ioniță, Simona. 3 lucruri despre sexism. Accesat la 09/03/2018 or a 18:45:
http://www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism/
29. Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editura Paris, 1967.
30. Legea 202/2002
31. Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
32. Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice
Hall, 1997.

45
33. Mancaș, Mălina. Sex vs Gen – Care e diferența dintre cei doi termeni?. 2016.
Accesat la 10/03/2018 ora 16:13:
http://www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni –
0P35066%20accesat%20la%2010/03/2018%20ora%2016:13
34. Marshall, G. Dicționar de socio logie . București: Editura Univers
Enciclopedic, 2003.
35. Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Managementul resurselor
umane. București: Editura Economică. 1997.
36. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind
starea învățământului superior în România. 2015.
37. Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniela, Andreiescu, Liviu, et. alii. Etica în
universități: Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și cod. București,
2005.
38. Monitorul Oficial. OG 137/2000 privind prevenirea și sancți onarea tuturor
formelor de discriminare, republicată. 2014. Accesat la 09/03/2018 ora 16:20:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/og_137_ 2000_prevenire_sanctionare_for
me_discriminare_republicata.php
39. Ordonanța de Guvern nr. 137/2000
40. Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press, 1964.
41. Parsons, T. și Bales, R. Family, socialization and interaction process .
Glencoe, IL: Free Press, 1955.
42. Proiectul Eliza. Despre egalitatea de gen. 2015. Accesat la 12/03/2018 ora
14:13:
http://proiectul -elisa.fundatia.ro/despre -egalitate -de-gen
43. Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gend er and Development: Concepts and
Definitions . Brighton: Institute od Development Studies, 2000.
44. Sănduleasa, Andra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o
analiză privind influența factorilor culturali asupra atitudinilor față de
partic iparea femeilor pe piața muncii. Editura Muzeul Literaturii Române.
45. Shepard, J.M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning,
2009.
46. Tratatul de la Maastricht
47. UNESCO. Gender equality and equity. Beijing, 1995.

46

ANEXĂ
Coordonator științific : Prof. Univ. Dr. Carmen BUZEA
Absolvent: Imola Andreea IENEI

GHID PRIVIND ASIGURAREA
EGALITĂȚII DE GEN
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

47

I. CADRU

INTRODUCERE ……… ……………………………………………………………………………………………. …3
I. DISCRIMINARE.. ………………………………………………………………………………………….. 4
1. Legislație… …………… ……………………………………………………………………………… 6
2. Discriminare de gen… …………………………………………………………………………….. 8
3. Egalitate și echitate de gen… …………………… ………………………………………………10
3
II. CADRU LEGIS LATIV… ………………………………………………………………………………14
3
III. SISTEMUL EDUCAȚIONAL… …………………………………………………….. ……………..21
1. Perspective istorice naționale …………………………………………………………………22
2. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ………………………………24
3. Promovarea egalită ții de gen în educaț ie……………………………………………….…26

IV. SISTEMUL EDUCAȚIONAL… ……………………………………………………………………. 16
4. Perspective istorice naționale ……………………………………………………. ……….. …17
5. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ……………………………… 19
6. Promovarea egalită ții de gen în educație ………………………………………………. …20

V. SISTEMUL EDUCAȚIONAL… ………………………. …………………………………………… 16
7. Perspective istorice naționale ……………………………………………………………… …17
8. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ……………………………… 19
9. Prom ovarea egalită ții de gen în educație ………………………………………………. …20

VI. SISTEMUL EDUCAȚIONAL… ……………………………………………………………………. 16
10. Perspective istorice naționale ……………………… ……………………………………… …17
11. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ……………………………… 19
Promovarea egalită ții de gen în
educație ………………………………………………. …209
VII. SISTEMUL EDUCAȚ IONAL… ……………………………………………………………………. 16 IV. MODALITĂȚI DE ASIGURARE A EGALITĂȚII DE GEN ÎN EDUCAȚIE….28
1. Reglementări Interne… …………………………………….. …………………………………….28
2. Codul de Etică Universitară …………………………………………………………………….31
3. Comisia de Etică Universitară……………………………………………………………….. …33

VIII. SISTEMUL
EDUCAȚIONAL… ……………………………………………………………………. 16
16. Perspective istorice naționale ……………………………………………………………… …17
17. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ……………………………… 19
18. Promovarea egalită ții de gen în educație ………………………………………………. …20

IX. SISTEMUL EDUCAȚIONAL… ……………………………………………………………………. 16
19. Perspective istorice naționale ……………………………………………………………… …17
20. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație… ……………………………… 19
21. Promovarea egalită ții de gen în educație ………………. ……………………………… …20 CONCLUZII… …………………………………………………………………………………………………………35

BIBLIOGRAFIE… ………………………….. ………………………………………………………………………37 Cuprins

48

„Toate ființele se nasc libere și egale în demnitate și în
drepturi"
proclamă primul articol al Declarației Univers ale a Drepturilor Omului din 1948.

Acest lucru înseamnă că orice individ are drepturi și libertate, care nu îi pot fii
refuzate sau negate , de nici o altă persoană sau instituție , deoarece o dată ce aceste
lucruri sunt refuzate sau negate individul este di scriminat.

Pentru a avea acces egal pe piața muncii, cât și pentru a beneficia de drepturi egale , ca
angajat , este necesar să înțelegem diversele situații de discriminare și să recunoaștem
diferite forme de violență împotriva femeilor. Cunoașterea prevede rilor legislative din
domeniul combaterii discriminării de gen este esențială pentru a identifica abuzurile
din partea angajatorilor, superi orilor sau colegilor de muncă.

Ghidul privind asigurarea egalității de gen în învățământul superior , este gândit c a
un instrument, care îmbunătățește procesul asigurării egalității de gen. Scopul
ghidului este să ofere informații despre nevoile reale și problemele legate de
inegalitatea de gen întâlnit în cadrul mediului academic românesc.

Acest ghid are ca obiecti v promovarea metodelor de combatere a discriminării de gen,
pentru a fi tratat egal, trebuie să cunoaștem drepturile pe care le avem și să știm cum
să acționăm în fața unei nedreptăți.
INTRODUCERE
3

49

Discriminarea se caracterizează , prin reunirea a două elemente , mai precis , tratarea
diferită a unor persoane aflate în situații identice sau comparabile (sau, dimpotrivă,
tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite), pe de o parte, și lipsa unei
justificări obiective , pentru un asemenea tratament, pe de altă parte.

Conform DEX, discriminarea este „diferența de tratament a două sau mai multe
persoane aflate în situații identice sau comparabile sau dimpotrivă tratarea identică a
unor persoane aflate în situații diferite , atât timp , cât un asemenea tr atament nu are
nici o justificare obiectivă.”97

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricți e sau preferință pe baza
criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Legislația românească, în principal
Constituția României , dar și legile speciale, prevăd următoarele criterii: ”rasa,
naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea
sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV, apartenența
la o categorie defavorizată, alt c riteriu care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în
orice alte domenii ale vieții publ ice.”98

97 DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 307
98 Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile independente. București: Editura
Universității Creștine Dimitrie Cantemir , 2014. p. 1.
I. DISCRIMINARE
4

50

5

Discriminarea, ca opus al echității, este definită ca fiind practica ilegală de a trata mai
puțin favorabil pe unii indivizi în comparație cu alții, din cauza că sunt diferiți ca sex,
rasă, religie1 etc. Înseamnă a trata mai puțin favorabil un grup în comparație cu altul,
pe un motiv nejustificabil.99

Conform manualului Anti -Discriminare, ”a discrimina înseamnă a diferenția sau a
trata diferit două persoane sau două situații, atunci când nu există o distincție
relevantă între acestea sau de a trata într -o manieră identică situații , care sunt în fapt
diferite.” 100

J. Dovidio, S. Gaertner susțin că, ,,frecvent discriminarea , reprezintă un
comportament negativ față de indivizii membri ai unui out -group , despre care avem
prejudecăți.”101

Prejudic iul creat este un mix de aspecte cognitive (stereotip uri în care credem), afect
(decizia de a nu accepta, de a nu agrea un anumit grup) și aspecte de comportament ale
(acțiuni , care rezultă din neagrearea acelui grup).

Este interesant de remarcat că prej udiciul cauzat provine de la un grup, de obicei un
grup de persoane , care are o atitudine negativă față de un alt grup. În mod tipic, nu
este o reacție unui individ față de un alt individ. Comportamentul discriminatoriu se
manifestă , ca urmarea stereotipur ilor negative și deciziilor , pe care indivizii le au și le
aplică față de alte grupuri.102

99 Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Managementul resurselor umane . București:
Editura Economică. 1997. p. 255.
100 http://www.crj.ro/download.php?fileID=phpn548fa.pdf Accesat 16/05/2018 ora 19:34
101 Dovidio, J. și Gaertner, S. Prejudice, discrimination and racism: Historical trends and
contemporany approaches. New York: Academic Press, 1986. p. 10.
102 Daniels, Kathy și Macdonald, Lynda. Equality, diversity and discrimination: a student text. London:
Chart ered Institute of Personnel and Development, 2005. p. 2.

51

6
RIMINARE
Conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea
discriminării, faptele de discriminare constituie contravenție și pot fi sanc ționate ca
atare.103

Constituția României prevede la Articolul 16 .: „cetățenii sunt egali în fața legii și a
autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”104

Ordonanța de Guvern nr. 137/2 000 privind prevenirea și combaterea discriminării
dispune:

• Articolul 2 . alin. 1 . – Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege
orice deosebire excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,
handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie
defavorizată, precum și orice alt criteriu , care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege,
în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții
publice.105

Articolul 14. al Convenției Europene a Drepturilor Omului dispune: „ exercitarea
drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată
fără nici o deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice sa u orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate
națională, avere, naștere sau orice altă situație.”106

103 Ordonanței de Guvern nr. 137/2000
104 Articolul 16 din Constituția României
105 Articolul 2 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000
106 Articolul 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului
1. LEGISLA ȚIE

52
7

Articolul 1 . al Protocolului nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului
precizează că „exercitarea oricăru i drept prevăzut de lege trebuie asigurată, fără vreo
discriminare, fondată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
de orice fel, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere,
naștere sau orice a ltă situație .”107

Fig. 1. Formele discriminării (Sursa: Ordonanța nr. 137/200 )

107 Articolul 1 al Protocolului nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului
DISCRIMINARE DIRECTĂ

Discriminarea directă constă în
excluderea unei persoane sau a
unei categorii de perso ane de la
beneficiul unui anumit drept,
datorită unei caracteristici a
acelei persoane sau a unei
caracteristici ale unei categorii
de persoane. DISCRIMINARE
INDIRECTĂ

Discriminarea indirectă constă
în excluderea unei persoane sau
a unei categorii de pe rsoane de
la beneficiul unui anumit drept,
prin folosirea unor criterii
aparent neutre.
Conform Ordonanței nr. 137/200 privind
prevenirea și combaterea discriminării,
discriminarea poate îmbrăca următoarele
forme:

53
8

Discriminarea de gen, una di ntre formele de discriminare alături de cea pe criterii de
vârstă, convingeri politice, rasa și religie, reprezint ă o problema recunoscută la nivel
mondial. Mentalitatea c ă femeia trebuie să își îndeplinească rolul de mama ș i casnică,
iar implicarea în activitățile profesionale ar trebui să ocupe un plan secund, este un
subiect , care pro voacă discuții la nivel public, astfel în ultima perioadă discrimi narea
femeilor la locul de muncă și nu numai este tratată cu interes sporit.

Discriminarea de gen reprezintă tratamentul sistematic, nefavorabil al indivizilor pe
baza genului lor, care le refuză drepturi le, oportunități le sau resurse le. Sexismul are
caracteristici paternaliste, deoarece se consideră că sexul superior, bărbatul, își
extinde bună -voința părintească față de fapturile omenești inferioare, femeii,
denumite sexul slab.

Discriminarea de gen sau sexismul este definit , ca favorizarea unui a numit gen în
detrimentul altuia. În majoritatea cazurilor, această formă de discriminare vizează
persoanele de gen feminin.

2. DISCRIMINARE DE GEN

54
9

Deși aparent sexismul este mai mult problema femeilor , decât a bărbaților, în realitate
ambel e sexe au de pierdut din cauza acestor atitudini. Țările în care drepturile
femeilor sunt limitate , se confruntă cu o rată mai mare a sărăciei, ceea ce este firesc
dacă ne gândim că din cauza mentalității retrograde, jumătate din populația lor este
needuca tă și nu are acces pe piața muncii. În locur ile în care se practică frecvent
avortul fetelor, se ajunge ca la un moment dat să existe mult mai mulți bărbați , decât
femei, ceea ce face mai grea întemeierea unei familii. Când femeile se limitează la
îngrijir ea căminului și a copiilor pierd oportunități educaționale și profesionale, dar și
pentru bărbați este mult mai greu să obțină custodia copiilor în cazul unui divorț, ceea
ce este tot un caz de discriminare. Sexismul este așadar problema tuturor.

Fig. 2. Metodele de manifestare ale sexismului în prezent (Sursa:
http://www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism/ )

Desconsiderarea
autorității femeilor
în diferite domenii
Comportamente
private, prin
utilizarea
imaginilor
media
inferiorizate
Orientarea
fetelor c ătre
profesii
feminine Educație practică
și sportivă diferită
pentru băieți și fete Eliminarea
tacită din
profesiile și
pozițiile cu
câștiguri
ridicate SEXISMUL SE
MANIFESTĂ ÎN
PREZENT PRIN:

55

)

Asigurarea echității de gen și a egalității de gen a devenit unul dintre dezideratele
majore ale timpului, chiar dacă instituțiile principale de socializare a individului
(familia, școala de toate nivelurile, mass -media etc.) vehiculează în continuare valori
și principii tributar e culturii patriarhale. Fiind un concept nou, în mare parte
necunoscut în societatea noastră, principiul echității de gen și acordării șanselor și
tratamentelor egale este neglijat în mai multe domenii, subapreciindu -i-se impactul
social. Pentru a realiza cu succes respectivul deziderat în societate, este foarte
important să se promoveze integrarea lui eficientă în procesul de învățământ, prin
aceasta asigurându -se implementarea unor politici educaționale de gen.

Egalitatea de șanse și tratament este conc eptul conform căruia „toate ființele umane
sunt libere să -si dezvolte capacitățile personale și să aleagă fără limitări impuse de
roluri stricte; faptul că diferitele comportamente, aspirații și necesități ale femeilor și
bărbaților sunt luate în considera re, evaluate și favorizate în mod egal , înseamnă că
femeile și bărbații se bucură de aceeași libertate de a -și realiza aspirațiile.”108 Se
referă la absența barierelor , în ceea ce privește participarea economică, politică și
socială și tratament egal , pentr u toți cetățenii indiferent categoriile sociale de care
aparțin.

Egalitatea de șanse se referă la absența barierelor , în ceea ce privește participarea
economică, politică și socială și tratament egal pentru femei și bărbați. Prin egalitate
de șanse între femei și bărbați se înțelege „luarea în considerare a capacităților,
nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și
tratamentul egal al acestora”109

108 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva, 2000. p. 48.
109 Legea 202/2002
3. EGALITATE ȘI ECHITATEA DE GEN

10

56

Relevanța în problemele de gen , se referă punerea în di scuție a relevanței unei politici
sau a unei acțiuni cu privire la relațiile de gen, a egalității dintre femei și bărbați.
„Egalitatea de gen se referă la acceptarea și valorizarea egală a diferențelor dintre
femei și bărbați, la participarea egală și la împărțirea egală a responsabilităților , atât în
spațiul public, cât și în viața privată, precum și accesul și distribuirea egală a
resurselor între femei și bărbați.”110

Egalitatea de șanse și egalitatea de gen sunt principiile fundamentale , pentru
dezvoltar ea unei societăți eficiente , care prețuiește diversitatea și i ndividualitatea și
care promovează relațiile sociale și respectul între indivizi.

Egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental, o valoare comună a UE, și
o condiție necesară , pentru realizarea obiectivelor UE de creștere economică,
ocuparea forței de muncă și a coeziunii sociale. Aceste aspecte vizează accesul la
ocuparea forței de muncă, la egalitatea salarială, la protecția maternității, la concediul
parental , la asigurări socia le și profesionale, la securitatea socială, la sarcina probei în
cazurile de discriminare și la auto-ocupare a forței de muncă.111

e

110 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality , op.cit. p. 49
111 Comisia Europea nă. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019 . 2016. p. 3
Egalitate Echitate
11

57

Participarea pe piața muncii , atât a femeilor, cât și a bărbaților este strâns legată de
contextul familial. „Din aceste considerente , reiese necesitatea punerii în aplicare a
unor politici coerente , care să stimuleze acest proces al concilierii vieții profesionale ,
cu cea familială și cea privată. Abordarea acestei problematici trebuie să ia în
considerare , nu numai dimensiunea economică, dar și cea socioculturală , în cadrul
căreia sunt perpetuate stereotipuri de gen , care, cel mai adesea, conduc la o repartizare
inegală a puterii economice și politice în societate și la o limitare a accesului femeilor
în diferite sfere ale vieții sociale, spre exemplu, în anumite arii profesionale
considerate a fi natural masculine .”112

Accesul la resursele materiale și financiare, la educaț ie, la piața muncii și la decizie
este strâns legat ă și se influențează reciproc, aducând implicit gradul de democratizare
a distribuirii puterii între femei și bărbați, la un moment dat.

112 Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și bărbații . 2014. p. 5.

12

58

În plus față de dispozițiile legale referitoare la egalit atea de tratament dintre bărbați și
femei, legislația UE anti -discriminare a fost înlocuit ă de asigurarea unui nivel minim
de protecție și un tratament egal , pentru toată lumea.

Aceste legi sunt proiectate , pentru a asigura un tratament egal, indiferent d e: rasă sau
origine etnică, religie și credință, dizabilități, orientare sexuală și vârstă . Aceste legi
au scopul de a asigura egalitatea de tratament, în multe aspecte legate de viața de zi cu
zi, de la locul de muncă, la probleme, care apar în educație, în asistență medicală și
care au legătură cu acces ul la bunuri și servicii.

Promovarea și respectarea egalității de șanse și egalității de gen , va contribui la
transformarea culturii organizaționale , și va reprezenta un prim pas către o
transformare struc turală a societății românești , pentru a oferi șanse egale de afirmare
tuturor cetățenilor, indiferent de gen, etnie, statut economic și social, dizabilitate,
orientare sexuală etc. Ca și cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au
drepturi egal e și au dreptul la demnitate, egalitate de tratament, la o viață
independentă și la participarea deplină în societate.

13

59

Constituția României din 31 octombrie 2003 are ca obiect reglementarea principiilor
fundamentale ale organizării sociale și de st at, drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor, sistemul organelor și separația puterilor în stat.
Constituția dispune de o forță juridică superioară față de celelalte acte normative, al
căror conținut trebuie să fie conform cu pr evederile constituționale. Constituția
României interzice ambele f orme ale discriminării: atât cea directă, cât și cea
indirectă. Dispozițiile constituționale , care sunt relevante în domeniul egalității de
șanse și al nediscriminării sunt:

• Articolul 4. al in. 2. – Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni : „România
este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de
rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie,
de apartenență politică, de avere sau de origine socială .”113

• Articolul 16. alin. 1. – Egalitatea în drepturi : „Cetățenii sunt egali în fața legii
și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări .”114

113 Articolul 4 alin. 2. din Constituția României
114 Articolul 16. alin. 1. din Constituția României
II. CADRU LEGISLATIV

14

60

• Articolul 6. – Dreptul la identitate:
➢ alin. 1. – „Statul r ecunoaște și garantează persoanelor aparținând
minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la
exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.”115

➢ alin. 2 .- „Păsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea,
dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând
minorităților naționale , trebuie să fie conforme cu principiile de
egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.”116

Reglementarea constituțională a drepturilor, libertățil or și îndatoririlor fundamentale
conține și alte prevederi legale ce interzic discriminarea, cum ar fii de exemplu în
Articolul 30. alin. 7.117 din Constituția României , care stabilește limitel e libertății de
exprimare; Articolul 48.118, care consacră egalita tea de drepturi între soți; iar Articolul
49.119 și Articolul 50.120 din Legea fundamentală , care enunț ă oblig area statului la a
lua măsuri afirmative , pentru protecția copiilor și a tinerilor, respectiv , pentru
protecția persoanelor cu handicap în vederea a sigurării egalității de șanse a acestora.

115 Articolul 6 alin. 1. din Constituția României
116 Articolul 6 alin. 2. din Constituția României
117 Articolul 30 alin. 7 din Constituția României
118 Articolul 48 din Constituția României
119 Articolul 49 din Constituția Rom âniei
120 Articolul 50 din Constituția României
15

61

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000121, privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare, republicată, a constituit la data adoptării un instrument
juridic modem în domeniul egalității de șan se. Potrivit actului normativ, în România,
demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a
personalității umane , reprezintă valori suprem e, care sunt garantate de lege. Statul
garantează principiul egalității între cetățeni, a l excluderii privilegiilor și discriminării
în exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale. Exercitarea în condiții de
egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale privește persoane aflate în situații
comparabile . O.G. 137/2000 stabilește prevenirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare. Principiul egalității între cetățeni trebuie respectat de orice persoană
fizică sau juridică, legea nu face distincție, în cazul persoanelor juridice între
caracterul lor public sau privat.122

121 Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
122 Ibidem
16

62

Legea nr. 202/2002123, privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați, republicată, reglementează măsurile , pentru promovarea egalității de șanse și
de tratament între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor for melor de
discriminare pe criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România. Prin
egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați , se înțelege luarea în
considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex
masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora. Domeniile de
implementare a egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați sunt: egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul muncii; egalitatea de ș anse
și de tratament în ceea ce privește accesul la educație, la sănătate, la cultură și la
informare; egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește participarea la
luarea deciziei.

123 Legea nr. 202/2002
17

63

În plan instituțional, în procesul de negociere a aderării României la Uniunea
Europeană, în anul 2005, în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
a fost creat un organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate
juridică, numită Agenția Națională pentru Egal itatea de Șanse între Femei și Bărbați
(ANES) . Rolul principal al acestei instituției a fost acela de a asigura respectarea
prevederilor Legii nr. 202/2002 , privind egalitatea de șanse și de tratament între femei
și bărbați și elaborarea și promovarea drep turilor în domeniul egalității de gen.

În contextul unor evoluții legislative inițiate începând cu 2009 și continuate în 2010,
vizând reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor
publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia
Europeană și Fondul Monetar Internațional, în iunie 2010, ANES a fost desființată. În
urma reorganizării Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale s -a înființat ca
direcție tehnică de specialitate Dire cția Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.

18

64

Codul Muncii consacră principiul egalității de tratament în cadrul raporturilor de
muncă și interzice toa te formele de discriminare. Principiul egalității de tratament se
extinde la drepturile salariatului, la respectarea demnității și a conștiinței acestuia. De
asemenea, actul interzice discriminarea la stabilirea și acordarea salariului și prevede
plata ega lă cu munca de valoare egală. Angajatorul are obligația să cuprindă reguli ,
privind respectarea nediscriminării și înlăturării oricăror forme de încălcare a
demnității, în cadrul regulamentelor de ordin interior al organizației.124

Codul Muncii – Legea nr. 53/2003125 stabilește raporturilor individuale de muncă,
modul în care se efectuează controlul privind aplicarea reglementărilor din domeniul
raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. Prevederile referitoare la
egalitatea de șanse și de gen, resp ectiv prevenirea și combaterea discriminării din
Codul Muncii sunt următoarele:

124 Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
125 Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
19

65

• Articolul 5. – În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de
tratament față de toți salariații și angajatorii; interzicerea discriminării directe
și indirecte; precum și definiția discriminării directe și indirecte.126

• Articolul 6. – Orice salariat , care prestează o muncă , beneficiază de condiții de
muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și
sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale,
fără nicio discriminare, în consecință plata trebuie să fie egală cu munca
depusă de către individ.127

• Articolul 154. alin. 3. – La stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice
discriminare.128

• Articolul 258. – Regulamentul intern al angajatorului cuprinde reguli privind
respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricăror forme de
încălcare a demnității. 129

126 Articolul 5 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
127 Articolul 6 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
128 Articolul 154 alin. 3 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
129 Articolul 258 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
20

66

Sistemul de învățământ reprezintă „principalul subsistem de educație, care se referă la
organizarea instituțională a educației . În cadrul sistemului de învățământ sunt reunite
instituțiile specializate , care sunt implicate în procesul de educație, cercetare și cultură
și care sunt responsabile de realizarea în mod organizat, de planificat metodic a
dezideratelor educative.”130

În România, educația reprezintă un drept gara ntat de Constituție , pentru toți copiii și
tinerii, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenență religioasă.
Legea învățământului asigură dreptul la educație și gratuitatea învățământului public,
de toate nivelurile, tuturor copiilor , fără nici un fel de discriminare, inclusiv pe
criteriul sex.

130 http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html Accesat la
27/05/2018 ora 14:42
III. SISTEMUL E DUCA ȚIONAL

21

67

Încă de la primele cunoașterii împărțite în cadrul familiar sau comunitar, până la
diferitele abordări , care au separat sau integrat indivizii de sex diferit, criteriul de gen
a avut u n efect important asupra educației.

Învățământul separat pe sexe a fost atestat , pentru prima dată în secolul al XVI -lea în
Transilvania, unde Iohannes Honterus întemei at o școală de fete la Brașov. Deși se
promova învățătura comună a ambelor genuri , încă de la început au existat
regulamente școlare, care conținea elemente specifice de educare a fetelor și a
băieților, atât în sfera privată, cât și în cea publică.

Egalitatea de acces la educație, fără discriminării a constituit unul dintre obiectivele
programelor Revoluției Române de la 1848: Proclamația de la Islaz prevedea să se
realizeze instrucția egală și întreagă , pentru tot românul indiferent de sex. De
asemenea Legea Instrucțiunii Publice din 1864 s -a instituit egalitatea sexelor la
învățătură din învățământul primar.

1. PERSPECTIVE ISTORICE NA ȚIONALE
22

68

Legea asupra învățământului primar și normal primar din 1893, iar apoi cea din 1896
au impus frecvența studiilor celor cu vârstă cuprinsă între 7 și 14 ani, chiar dacă se
preciz ă, că această lege se aplică de preferință băie ților.

Începând cu anul 1895, fete primesc dreptul de a participa la studii din cadrul mediul
universitar, însă dreptul de a profesa în domeniul studiat era de cele mai multe ori
negat.

Legile asupra învățământului primar din 1924 și din 1939, asupra înv ățământului
secundar din 1928, din 1936 și din 1939, pe când și legile asupra învățământului
superior din 1931 și din 1932 , au promovat educația comună la toate nivelurile de
studiu, anulând diferențele pe sexe , în cea ce privește structurile și conținutu rile de
formare. Constrângerea și gratuitatea, egalitatea de acces la educație și omogenizarea
parcursurilor școlare între mediile de rezidență și între sexe , s-a impus ca principiu de
organizare a sistemului național de învățământ.

După 1944, decretele ș i legile asupra învățământului au promovat în primul rând
accesul egal la educație, cu accent pe politici afirmative pentru categoriile
defavorizate. În acest context, s -a ignorat dimensiunea de gen, educația adresându -se
unui elev mediu, fără diferențe de sex, fără caracteristici individuale și fără nevoi
proprii.

Sistemul actual de învățământ românesc își propune ca principiu de organizare
echitatea și egalitatea de șanse. Legea Educației Naționale cuprinde referiri explicite
la accesul la educația conti nuă, includerea aspectelor de gen în curriculum,
respectarea egalității de șanse în educație.

23

69
2. ABORDĂRI AC

Sistemul de învățământ românesc are următoarea structură: preuniversitar și
universitar. Învățământul preuniversitar are trei cicluri: prima r, gimnazial și liceal,
unde femeile reprezent ă marea majoritate a cadrelor didactice. Cu toate acestea,
ponderea lor variază în funcție de ciclul de învățământ: cu cât sunt elevii mai micii, cu
atât este mai mare numărul de cadre didactice de sex feminin.

La nivel preuniversitar, 86% dintre persoanele , care ocupă poziția de profesor în
învățământul primar sunt femei, iar aproximativ 70% dintre persoanele , care ocupă
poziția de profesor în învățământul gimnazial și liceal sunt de asemenea femei. În
schimb, doar 43% dintre profesorii universitari sunt de gen feminin. Se poate remarca
astfel că pozițiile mai prestigioase sunt ocupate de bărbați.131

131 Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind starea învățământului
superior în România. 2015. p. 4. 2. ABORD ĂRI ACTUALE A PERSPECTIVEI
DE GEN ÎN EDUCA ȚIE
24

70

Potrivit datelor prezentate de către Ministerul Educației și Cercetării în cadrul
Raportului asupra siste mului de învățământ 2010 , se poate remarca feminizarea
domeniului educațional preuniversitar, femeile reprezentând un procent de 72,6% din
totalul personalului didactic. Cu toate acestea ponderea femeilor în funcții de
conducere în acest domeniu este cu 2 0% mai redusă față de ponderea personalului
didactic masculin.132

Studiul Perspective asupra dimensiunii de gen în educație , publicat de către Institutul
de Științe ale Educației, atrage atenția asupra perpetuării stereotipurilor și a rolurilor
de gen , prin intermediul conținutului manualelor școlare și modului în care se
realizează orientarea socio -profesională în școli, fapt ce poate conduce la feminizarea
sau masculinizarea traseelor profesionale.133

132 Ibidem
133 Institutul de Științe ale Educației și UNICEF. Perspective asupra dimensiunile gen în educație.
București: Editura MarkLink. 2004. p. 3.
25

71

Egalitatea de șanse și de tratament între f emei și bărbați în domeniul educației ,
presupune oferire a de condiții egale în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților
la toate nivelurile de instruire și la educație continuă.

Legea privind Egalitatea de Șanse între femei și bărbați, și anume Legea 202/2002 , în
privința educației stabilește :

• Articolul 15. alin. 2. – Instituțiile de învățământ de toate gradele, factorii
sociali , care se implică în procese instructiv -educative, precum și toți ceilalți
furnizori de servicii de formare și de perfecți onare, autorizații conform legii,
vor include în programele naționale de educație teme și activități referitoare la
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați .134

• Articolul 16. alin. 1 .- Ministerul Educației și Cercetării asigură, prin mijlo ace
specifice, instruirea, pregătirea și formarea corespunzătoare a cadrelor
didactice, la toate formele de învățământ, public și privat, pe tema egalității de
șanse si de tratament între femei și bărbați.135

• Articolul 16. alin. 2. – Ministerul Educației ș i Cercetării va promova acele
manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea p rogramelor
analitice , care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum și
modelele și stereotipurile comportamentale negative , în ceea ce priveșt e rolul
femeilor și al bărbaților în viața publică și familială.136

134 Articolul 15. alin. 2. din Legea 202/2002
135 Articolul 16. alin. 1. din Legea 202/2002
136 Articolul 16. alin. 2. din Legea 202/2002 3. PROMOVAREA EGALIT ĂȚII
DE GEN ÎN EDUCA ȚIE
26

72

• Articolul 34. – Ministerul Educației și Cercetării, prin inspectoratele școlare
teritoriale, asigură includerea în planurile de învățământ și alte instrumente
curriculare, precum și în activitatea curentă a unităților de învățământ a
măsurilor de respectare a principiului egalității de șanse si de tratament între
femei și bărbați .137

În România, prin diferitele proiecte europene s -au publicat mai multe studii, care pot
fii utilizate î n programul de formare a inspectorilor școlari și a cadrelor didactice.
Acestea oferă un set de instrumente specifice de evaluare și auto -evaluare a
instituțiilor educaționale, dintr -o perspectivă de gen, precum și un set de indicatori
pentru evaluarea man ualelor școlare dintr -o perspectivă de gen.

De asemenea noua Lege a Educației138, menționează c ă sistemul educațional are ca
obiectiv principal egalitatea de gen.

137 Articolul 34. din Legea 202/2002
138 Legea Educației Națională
27

73

Potrivit Articolului 241. din Codului Muncii „regulamentul intern se întocme ște de
către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după
caz.”139

Regulamentul intern, după Articolul 242. din Codul Muncii140 , cuprinde cel puțin
următoarele categorii de dispoziții:
• Reguli privind protecția, igiena și securitatea în munca în cadrul unității;
• Reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei
forme de încălcare a demnității;
• Drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;
• Procedura de soluționare a cererilo r sau a reclamațiilor individuale ale
salariaților;
• Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
• Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;
• Reguli referitoare la procedura disciplinară;
• Modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;
• Criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților.

Din punct de vedere al egalității a doua categorie de dispoziții , cel al regulile privind
respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcarea a
demnității, este cea mai importantă.

139 Articolul 241 . din Codului Muncii
140 Articolul 242 . din Codului Muncii IV. MODALIT ĂȚI DE ASIGURARE
A EGALIT ĂȚII DE GEN

1. REGLEMENT ĂRI INTERNE
28

74

În cadrul regulamentului intern al Universității Transilvania din Brașov , Articolul 2 .
face referire la regulile privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării
oricărei forme de încălcarea a demnității. „În Universitatea Transilvania din Brașov
relațiile de muncă dintre angajator și angajați, precum și relațiile dintre angajați
funcționează pe principiul egalității, cu respectarea autorității conferite de lege
structurilo r administrative și didactice, a prevederilor din Fișa Postului , precum și a
demnității fiecărui salariat.”141 De asemenea sunt interzise „discriminările față de un
angajat sau candidat la ocuparea unui post vacant, bazate pe criterii de sex, orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie,
opinie politică, origine socială, handicap, situație familială, situație materială,
apartenență sau activitate sindicală.”142

Potrivit Articolul 2. alin. 3 . „asigură egalita te de șanse și tratament între femei și
bărbați în relațiile de muncă, în sensul că se asigură acces nediscriminatoriu la:
• alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activități;
• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toa te nivelurile
ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru muncă de valoare egală;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională;
• promovare la orice nivel ierarhic și pro fesional;
• condiții de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în muncă,
conform prevederilor legislației în vigoare;
• beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la securitate socială;
• organizații patronale și organisme profe sionale, precum și la beneficiile
acordate de acestea.”143

141 Articolul 2. alin. 1. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p . 1.
142 Articolul 2. alin. 2. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p. 1.
143 Articolul 2. alin. 3. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p. 1.
29

75

Articolului 2. alin. 4. interzice „orice formă de discriminare , după criteriul de sex,
prin utilizarea de către angajator a unor practici , care dezavantajează persoanele de un
anumit sex, î n legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:
• anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților ,
pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
• încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea rapor tului juridic de
muncă ori de serviciu;
• stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;
• stabilirea remunerației;
• beneficii, altele , decât cele de natură salarială, precum și la securitate socială;
• informare și consiliere profesională, progra me de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională;
• evaluarea performanțelor profesionale individuale;
• promovarea profesională;
• aplicarea măsurilor disciplinare;
• dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățil e acordate de acesta;
• orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.”144

Carta Universitară este „principalul instrument de implementare de către instituțiile
de învățământ superior a valorilor și principiilor care guvernează a ctivitatea
universitară de educație inițială și formare continuă și pe aceea de cercetare științifică,
exprimând aspectele fundamentale ale autonomiei universitare și opțiunile majore,
structurale, funcționale și organizatorice ale comunității universitare .”145

144 Articolul 2. alin. 4. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p. 1.
145 Carta Universității Transilvania din Brașov . 2016. p. 5.
30

76

2. CODUL DE ETICĂ
După cum au arătat și alți autori, “ Codul de Etică Universitară înseamnă formularea
explicită, în scris, a idealurilor, valorilor, principiilor și normelor morale pe care
consimt să le respecte și să le urmeze membri unei comunități academice”146 fiind în
același timp și “un contract moral între studenți, profesori, personalul administrativ și
comunitatea universitară , ca întreg, contribuind astfel la coeziunea membrilor
universității”147 . Altfel spus, acesta “ocupă locul lăs at liber între comportamentele
morale și lege.”148

Codul de Etică și Deontologie Universitară reprezintă totalitatea principiilor etice
legate de procesul de învățământ, de cercetare, de activitățile administrative din
instituție.

Scopul Codului de Etică este de a enunța și defini acele norme etice de importanță
majoră în activitatea universității care nu sunt menționate în legi, regulamente sau
proceduri și a căror cunoaștere și aplicare constituie baza unei vieți universitare
depline. Codul de Etică viz ează pe lângă întărirea moralității și a conștiinței
persoanelor implicate în viața instituției, crearea prin exemple vii, bine promovate, a
unui comportament demn de urmat, păstrarea valorilor morale, facilitarea
recunoașterii unor probleme etice precum ș i găsirea facilă de soluții pentru rezolvarea
lor.

146 Proiectul Cod Etic Pentru Universități . p. 2.
147 Ibidem
148 Ibidem
2. CODUL DE ETIC Ă UNIVERSITARĂ
31

77

Codul de Etică Universitară cuprinde formularea explicită a idealurilor, principiilor și
normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membrii comunității
academice în activitate a lor profesională. El stabilește standardele de etică
profesională pe care o comunitate universitară își propune să le urmeze și penalizările
care se pot aplica în cazul încălcării acestora.

Codul de Etică Universitară funcționează , ca un contract moral între studenți,
profesori, personal administrativ și comunitatea universitară , ca întreg, contribuind la
coeziunea membrilor universității și la formarea unui climat universitar bazat pe
cooperare și competiție după reguli corecte, la creșterea prestigiulu i universității.

Codul de Etică Universitară este un document obligatoriu care întregește Carta
Universității.

32

78

Comisia de Etică Universitară trebuie să funcționeze conform Legii Educației
Naționale nr. 1/201 , conform Cartei Universitare , respe ctiv Codului de Etică și
Deontologiei Profesională Universitară , a propriului regulament de funcționare a
comisiei și a tutor normelor legate în speță.

Comisia de Etică este formată din 5 -9 membri cu prestigiu profesional și autoritate
morală, reprezentân d, în părți relativ egale, cadrele didactice, studenții și personalul
nedidactic. Reprezentantul Compartimentului juridic al instituției de învățământ
superior face parte de drept din Comisia de Etică Universitară.

Potrivit Articolului 306. alin. 2 . din c adrul Legii Educaționale Naționale actualizată
structura și componența Comisiei de Etică Universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei
sunt persoane cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai
Comisiei de Etică Universitară persoanele , care ocupă vreuna dintre funcțiile de
rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau
de unitate de cercetare -dezvoltare, proiecta re, microproducție. 149

149 Articolului 306 alin. 2 din Legea Educațional ă Național ă
3. COMISIA DE ETIC Ă UNIVERSITARĂ
33

79

Comisia de Etică Universitară are următoarele atribuții:

• elaborează Codul de Etică Universitară, care funcționează , ca un contract
moral între cadrele didactice, studenți și personalul administrativ, contribuind
la formarea u nui climat universitar corect și responsabil și la creșterea
prestigiului universității;
• se preocupă de aducerea la cunoștință a prevederilor Codului de Etică și a
Regulamentului Comisiei;
• verifică , dacă fiecare persoană angajată din universitate a semnat luarea la
cunoștință de prevederile Codului de Etică;
• analizează și soluționează abaterile de la etica universitară , pe baza sesizărilor
sau prin autosesizare, conform Codului de Etică Universitară;
• păstrează confidențială identitatea autorului sesizării;
• efectuează investigații și interviuri în scopul strângerii de date suficiente și
concludente cu privire la cazurile , care fac obiectul sesizărilor și reclamațiilor;
• decizii pe baza investigațiilor și audierilor efectuate, a probelor colectate și cu
motivar ea detaliată a hotărârii luate, cu majoritate de voturi ale membrilor
comisiei;
• comunică raportul de caz și face recomandări sau propune sancțiunile care se
impun, Consiliului de Administrație;
• elaborează un raport anual referitor la situația respectării e ticii universitare,
care va fi prezentat Rectorului și Senatului Universitar , pentru întocmirea
raportului privind starea universității;
• notifică de urgență instituțiile statului cazurile , care fac obiectul cercetării
penale și pune la dispoziția acestora toate informațiile , pe care le dețin cu
privire la cazurile respective;
• sub incidența Comisiei de Etică Universitară intră , atât actele petrecute în
interiorul universității și campusului universitar, cât și cele desfășurate în afara
acestuia în măsura î n care implică membrii propriei comunități universitare și
a personalului aferent.
34

80

Acest ghid constată faptul că în prezent ne aflăm într -o perioadă de căutare a
echilibrului social în privința discriminării, a adoptării unei mentalități mai libere,
pentru a putea însuși principiului egalității de gen ca pe un drept fundamental.

Studiile universitare nu au un impact vizibil în modificarea părerii sau atitudinii
acestora față de formele de discriminare. Cel mult, studiile universitare și experiențele
asociate contribuie la fundamentarea percepției deja existente. Se poate observa că
părerea formată anterior are tendințe de sedimentare la nivelul mentalului colectiv.
Lipsa educației este considerată a fii principala sursă de intoleranță și atitudini
discriminatorii la nivel social. O altă sursă importantă este reprezentată de anturaj.

Regulamentele interne din ale mediului academic includ principii precum cel al
nediscriminării și egalității, acestea fiind aplicabile în general tuturor membrilor
comunit ății academice.

După cum putem observa, o serie de alte principii conexe, precum cel al respectării
drepturilor fundamentale sau cel al asigurării egalității de șanse și tratament cu
referire la mai multe categoriile sociale, indiferent de vârstă, sex, r asă, religie,
apartenență politică și ideologică, sunt acoperite în general de cartele și Codurile
Universitare. Desigur, această listă a grupurilor protejate împotriva discriminării poate
fi extinsă, deschisă și corelată cu legislația specifică anti -discr iminării în vigoare.

Libertatea de exprimare este un principiu esențial întâlnit la vasta majoritate a
universităților, atât în Cartă, cât și în Codul de Etică sau în Codul Studenților. Este
legat de libertatea academică, parte a conceptului de autonom ie universitară și de
răspunderea personală și publică. Principiul libertății de exprimare este de asemenea
strâns legat de conceptul de libertate academică, iar spațiul academic universitar este
liber de orice constrângeri politice, economice și religioas e.

CONCLUZII
35

81

Există reglementări și în ceea ce privește toleranța și respectul pentru toți membrii
comunității academice, despre care se vorbește în principal în termeni de obligații ale
tuturor. Este promovat un climat de încredere, civilitate, respect rec iproc între
membrii comunității academice și nu numai. Este încurajată de asemenea abordarea
critică, parteneriatul intelectual și cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de
credințele religioase, adresându -le la valoarea toleranței față de diferen țele între
oameni, între opinii, credințe și preferințe intelectuale. Se cere tuturor membrilor să se
comporte cu curtoazie și respect, „respectarea mutuală a diferențelor de ordin
lingvistic, religios, social între membrii comunității academice” ; „înțeleg ere, respect
și sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale”. Se cere de asemenea cultivarea
toleranței față de diferențele naturale între oameni, opinii și religii. Nu în ultimul rând,
se vorbește despre toleranță și deschiderea universității față de cetă țenii străini.

În ceea ce privește interzicerea expresă a discriminării, mediul academic prevede
obligativitatea tratamentului egal pentru toți membrii comunității academice, fie
menționați ca tot unitar sau separat. În general este interzisă discrimin area în ceea ce
privește accesul în comunitatea universitară prin admiterea ca student ori prin
ocuparea unui post didactic sau de cercetare, sau în ceea ce privește exercitarea unor
funcții de conducere. În anumite cazuri sunt prevăzute și o serie de măsu ri concrete
pentru a oferi șanse egale de dezvoltare academică pentru toți participanții la procesul
didactic, de exemplu pregătirea în condiții de egalitate, în limbile română, maghiară,
germană, precum și în limbi de circulație internațională; dreptul st udenților la
examinare printr -o metodă alternativă, atunci când suferă de o dezabilitate temporară
sau permanentă; stabilirea orarului de predare și de examinare astfel încât să permită
respectarea eventualelor constrângeri de natură religioasă ale profeso rilor sau ale
studenților.

În ceea ce privesc măsurile concrete de promovare a echității și combatere a
discriminării, informarea cu privire la prevederile regulamentelor interne (precum
Carta, Codul de Etică și Statutul Studentului) se realizează doar p rin publicarea
documentelor pe pagina web a Universității.
36

82

1. ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva, 2000.
2. Asociația Profesorilor.ro. Sistemul de învățământ și structura. 2010. Accesat
la 27/04/2018 ora 14:42:
http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html
3. Carta Universității Transilvania din Brașov . 2016.
4. Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
5. Comisia Europeană. Angaj amentul strategic pentru egalitatea de șanse între
femeii și bărbații 2016 -2019 . 2016.
6. Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și
bărbații . 2014.
7. Constituția României
8. Convenției Europene a Drepturilor Omului
9. Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile
independente. București: Editura Universității Creștine Dimitrie Cantemir ,
2014.
10. DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998.
11. Daniels, Kathy și Macdonald, Lynda. Equality, diversity and discrimination: a
student text. London: Chartered Institute of Personnel and Development, 2005.
12. Dovidio, J. și Gaertner, S. Prejudice, discrimination and racism: Historical
trends and contemporany approaches. New York: Academic Press , 1986.
13. Institutul de Științe ale Educației și UNICEF. Perspective asupra dimensiunile
gen în educație. București: Editura MarkLink , 2004.
14. Ioniță, Simona. 3 lucruri despre sexism. Accesat la 09/0 6/2018 ora 18:45:
http://www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism/
15. Legea 202/2002
16. Legea Educație Națională
17. Manual Anti -Discriminare – Centrul de resurse juridice. Accesat 16/05/2018
ora 19:34:
http://www.crj.ro/download.php?fileID=phpn548fa.pdf
BIBLIOGRAFIE
37

83

18. Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Managementul resurselor
umane . București: Editura Economică , 1997.
19. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raport ului privind
starea învățământului superior în România. 2015 .
20. Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 .
21. Proiectul Cod Etic Pentru Universități .
22. Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011

38