INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………. 4 I. EGALITATEA DE GEN – CADRU… [605994]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDIU:
COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Prof. Univ. Dr. Carmen BUZEA

Absolvent: [anonimizat] 2018

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDIU:
COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ
EGALITATEA DE GEN ÎN
MEDIUL ACADEMIC

Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. Carmen B UZEA

Absolvent: [anonimizat] 2018

3

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………. 4
I. EGALITATEA DE GEN – CADRU CONCEPTUAL …………………………… ….5
1. Egalitatea de gen – perspective istorice …………………….. ……………………… …5
2. Definiți și delimitări conceptuale ………….. …………………… ………………….. …8
2.1. Discriminarea ………………………………… …………………………………………… 8
2.2. Sex și gen …………………………………………………………………………… …….11
2.3. Egalitatea de gen ……………………………………………………………. ……… ….13
2.4. Echitatea de gen ……………………………………………………………… ………… 14
2.5. Remunerarea femeilor și bărbaților ………………………….. ………………….1 5
3. Diviziunea muncii în fu ncție de gen ……………….. …………………………… 17
II. ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA …………………… 19
1. Perspectiv a funcționalistă …………………………………………………………… 19
2. Perspectiv a conflictualistă ……………………….. …………………. …………….. 21
3. Perspectiv a interacționistă ………………………………………………………….. 22
III. EGALITATEA DE GEN PE PIAȚA MUNCII …………………………………….2 5
1. Prevederile legislative cu privire la egalitatea de gen ……………… ……..25
1.1. Prevederile legislative europene…………………………………………………..2 5
1.2. Prevederile legislative naționale…………………………………………………..2 8
2. Sistemul educațional ……………………………………………… ……………. …….32
2.1. Sistemul universitar ……………………………………………………… …………… 33
2.1.1. Reglementări naționale cu privire la egalitatea de gen în mediul
academic ……………. ………………………………………….. ……………. ………….34
IV. GHID PRIVIND ASIGURAREA EGALITĂȚII DE GEN ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR ……………………………………………………………..3 6
CONCLUZI I……….. ……………………………………………………………………………………… 64
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………….. 65

4

INTRODUCERE

Egalitatea de șanse și de tratament este principiul, care ar trebui să
caracterizeze orice societate democratică ce se bazează pe respectarea drepturilor și
libertăților cetățenești. Acest principiu este indispensabil dezvoltării holistice și
durabile a societății și punerii în practică a drepturilor omului. În sens larg, egalitatea
de șanse și de tratament se referă la garantarea acelorași condiții de succes pentru
orice persoană, indiferent de caracteristicile sociale pe care le are sau grupul din care
face parte. Orice aba tere sau intenție de abatere de la acest principiu dă naștere unei
situații de discriminare. Aceasta se poate manifesta în mod direct – atunci când o
persoană sau un grup de persoane beneficiază de un tratament mai puțin favorabil
decât ceilalți care sunt în situații comparabile, sau în mod indirect – atunci când o
prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane
sau grupuri de persoane, excepție făcând situațiile în care acestea sunt justificate
obiectiv de un scop legit im.
Potrivit legislației din România, se consideră situații de discriminare orice
deosebire, fapt de excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă ,
handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie
defavorizată, precum și orice alt criteriu , care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drept urilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Dacă ne referim la egalitatea de șanse și de tratament în învățământul superior,
această trebuie să se reflecte în interiorul întregii comunități academice (studenți,
profesori, management, personal auxiliar) și în toate procesele educaționale și
administrative care au loc în universități. Prin urmare, discriminarea poate fi prezentă
atât în relațiile dintre membrii comunităților academice, cât și în modul în care
funcțione ază universitățile, care pot discrimina anumite persoane sau grupuri de
persoane.

5
CAPITOLUL I
EGALITATEA DE GEN -CADRU CONCEPTUAL

1. EGALITATEA DE GEN – PERSPECTIVE ISTORICE

Femeia a fost văzută încă de la început ca subordonată bărbatului, iar în decursu l
secolelor acest lucru a fost dovedit de nenumărate ori. Bărbatul deținea controlul
asupra tot ce îi înconjura, începând de la protecția pe care o asigura familiei sale, până
la hrana pe care o aducea. Femeia fiind văzută ca cea care dă naștere urmașilor, însă și
în acest rol are să se confrunt e cu unele dezavantaje majore , deoarece datorită lipsei
unui mediu steril în care să aducă pe lume pruncul său, femeile își punea viața în
pericol în timpul nașteri, care de multe ori se finaliza chiar cu moartea lor . Dacă
reușea să supraviețuiască nașterea, femeia avea să se confrunte cu o suferință
îngrozitoare în cazul în care aducea pe lume un moștenitor de sex feminin, deoarece
acesta era de multe ori ucis pe loc.
Cu toate că bărbatul era văzut ca cel care asig ura supraviețuirea familiei sale,
protejând -o și hrănind -o, în timp ce femeia se ocupa de muncile casnice și de
creșterea și educarea copiilor , există scrieri, ca cele ale lui Herodot, în care apar
femeii, care îndeplinesc și rolul bărbaților. Acestea erau numite amazoane. P otrivit lui
Filostrat; „ Tatăl și creatorul acestor amazoane, zeul Marte, le -a făcut cu gândul că ele
să trăiască necontenit în război și să -și ducă viața înarmate și călare pe cai. Caii îi
creșteau ele prin locuri mlăștinoase …nu era îngăduit ca în țara lor să locuiască
bărbații. ”1 Hipocrate preciza că femeile sarmaților se luptau cu dușmanii cât timp erau
fecioare , „acestea fiind nevoite să omoare trei dușmani și să -și îndeplinească
îndatoririle față de lege înainte ca înceapă o legătur ă cu un bărbat. Dacă își luau un
bărbat ele trebuiau să înceteze să călărească. ”2 Amazoanele sunt cunoscute de mulți
ca femei războinice .
Pentru hoardele primitive copii reprezentau de multe ori o povară, o grijă în plus ,
nici de cum o comoară ca în ziua de azi , dat fiind faptul că ei se aflau în continuă
mișcare, ne fiind legați de un teritoriu anume, astfel fiind expuși pericolelor . Aceste

1www.antena.ro/articole/amazoanele -femeile -fatale -ale-lumii -antice -sortite -sa-traiasca -fara-barbati -de-
ce-faceau -sex-doar-o-data-pe-an_2kf6 Accesat la 04/02/2018 ora 11:20
2http://adevarul.ro/locale/hunedoara/obiceiurile -erotice -stramosilor -nostri -femeile -sarmatilor -ucideau –
sex-sotiile-tracilor -erau-sclave -sexuale -getii-isi-luau-30-neveste Accesat la 04/02/2018 ora 11:30

6
lucruri se schimbă odată ce nomazii se stabilesc pe un teritoriu, astfel ei încet încep să
trăiască în regim comu nitar. Având un loc stabil, rolul fiecărui gen capătă noi nuanțe.
Bărbatul devine acum responsabil de siguranță întregii comunității , nu doar a familiei ,
în timp ce femeia capătă și ea un rol important, deoarece maternitatea devine sacră ,
dat fiind faptul că comunitatea își dorește unitatea și conservarea ei pe un timp
îndelungat .
Fiind venerat strămoșul totemic, femeia deține doar în mod simbolic bunurile, însă
ea este doar un instrument prin care bunurile ajung de la tată la soț. Simone de
Beavoir în car tea Al doilea sex , precizează faptul că în această perioadă din istorie
„dualitatea se dezvăluie într -o formă sau alta în interiorul colectivităților , un grup de
bărbații propune unui alt grup de bărbați: femeile fac parte dintre bunurile pe care
aceștia le posedă și care sunt pentru ei un instrument de schimb .”3 În timp ce, Claude
Levi-Strauss descrie în lucrarea Structurile elementare ale rudeniei faptul că „legătura
de reciprocitate care fondează căsătoria nu se stabilește între bărbați și femei, ci strict
între bărbații prin intermediul femeilor care nu reprezintă decât principala ocazie de
instituire a legăturii. ”4 Astfel femeia nu este decât un pion în jocul bărbaților de a
asigura supraviețuirea și bogăția comunității.
Odată cu marile cuceriri i, civilizaț iile sunt expuse noi ideologii, precum
creștinismul, lucru care va a duce noi schimbării în detrimentul femeii . Sfântul Pavel
spune că la baza Vechiului și Noului Testament este dominanța bărbatului. „Nu
bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a fost creat pentru
femeie, ci femeia pentru bărbat. ”5 În consecință, femeia este datoare bărbatului prin
supunere și loialitatea pe durata întregii sale vieții, dat fiind faptul că în această
perioadă divorțul era interzis, în timp ce căsătoria este sacră și monogamă .
În Evul Mediu condiția femeii devine incertă, deoarece în regimul feudal
drepturile femeii trec sistematic prin diferite perioade avantajoase și dezavantajoase.
Acesta se confruntă cu negarea tuturor drepturilor sale, exceptând dreptul la
moștenire.
Odată cu evoluția claselor sociale înalte, li -se îngăduie femeilor să fie trimise
la școală , pentru a fi educate cu ajutorul perceptorilor sau a conferințelor private .
Având acest drept, care deși se manifesta într -un grad inferior față de educația primită

3 Beavoir, Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004. p. 111 .
4 Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editura Paris, 19 67. p. 32 .
5www.biblica.com/bible/?osis=ntlr:1%20Corinthians%2011%3A2 -34 Accesat la 05/02/2018 ora 17:21

7
de bărbați , femeile ajung să dobândească cunoștințe superioare , astfel încet -încet
încep să își croiască drum în literatură și în artă. Libertatea femeilor se sporește cu
timpul . Femeile începând să se remarce în domeniu l intelectual, iar pentru prima dată
apare noțiunea de a respecta femeia.
Cornelius Agrippa spune că „acționând împotriva oricărei drep tăți, sfidând
fără rușine egalitatea naturală , tirania bărbatului a lipsit -o pe femeie de libertatea
primită la naștere.. .e scandalos să -i fie îngrădite activitățile …lucru ce se face nu din
porunca lui Dumnezeu, nu din necesitate, nu din motive întemeiate, ci prin forța
obiceiurilor, prin educație, prin muncă și mai cu seamă prin violență și împilare. ”6
După enunțarea aces tora, în secolul al XVIII -lea condiția femeii va fi împărțit
în două: pe de o parte de cei adepți ai antifeminismului,care susțin că „femeia cre ată
doar în folosul bărbatului nu va dăinui până la sfârșitul lumii, deoarece va înceta să
mai fie utilă obiect ului, pentru care a fost creată”7, astfel că femeile vor fii educate în
această perioadă să se supună bărbatului. Iar pe de altă parte se află ce care susțin că
femeile sunt egale bărbaților, astfel mulți cer ca femeile să aibă acces la viața politică.
În 1790 se restabilește egalitatea dintre cele două genuri, când vine vorba de
moștenire, iar o altă schimbare se realizează în 1792, când se legalizează divorțul.
Cu toate că secolul precedent a aduse numeroase benefici , secolul al XIX -lea
va refuza orice drept ființelor de sex feminin, printre care și dreptul de a deține orice
fel de bun pentru femeia burgheză . „Destinul femeii și singura ei glorie este acela de a
aprinde inima bărbaților…Femeia este o proprietate obținută prin contract; una
imobiliară, căci proprietatea nu implică un titlu; în sfârșit, femeia nu este, la drept
vorbind, decât o anexă a bărbatului.”8, susținea Simone de Beavoir, deoarece era
considerat că eliberarea de sub dominanța masculină, va constrânge femeile să
muncească, lucru care era văzut ca un gest foarte înjositor de femeia burgheză.
În timp ce pentru femeia din clasa muncitorească, s ecolul al XIX -lea este
conceput ca un începutul al unei noi ere . Odată cu dezvoltarea industriilor , apare
nevoia de muncitorii, lucru care este în beneficiul femei, care astfel î și poate asigura o
independența economică. Însă odată cu acest avantaj, apare și dezavantajul ce
caracterizează acest secol, și anume exploatarea femeii. Acest lucru se realiza prin

6Beavoir, Simone. op.cit . p. 158.
7 Ibidem , p. 160 .
8 Ibidem , p. 165 .

8
faptul că, femeia era plătită cu mult sub salariul unui bărbat, cu toate că lucra cu mult
ai mult decât o persoană de sex masculin.
Mișcării reformiste din 1848 aduc avantaje feminismului, deoarece militează
pentru justiție în egalitate. În această perioadă femeile reușesc să pună baza unor
clubur i și jurnale, dar fondează și unele asociații feminine. Lucru care va aduce ca în
1879 să fie enunțată pentru prima dată egalitatea de gen, chiar dacă noțiunea este
respinsă. Din dorința de a obține egalitatea, femeile alcătuiesc mai multe congrese, cu
ajutorul cărora acestea vor obține în 1897 dreptul de a fii martore în instanță.
Începutul s ecolului al XX-lea aduce din nou multe avantaje condiției femeii,
lucru, care o face să se îndrepte cu pași repezi, spre scopul ei mult dorit, încă de la
început, și anume să fie considerată egală cu bărbatul. Pentru început femei le obțin
multe beneficii în plan muncitoresc, cum ar fii limitarea timpului de lucru la zece ore
pe zi, interzicerea prestării unor muncii solicitante, îmbunătățirea con dițiilor de lucru,
prim irea unor zile libere săptămânal și a concediilor înainte și după naștere. Dreptul
de a lua parte la voturile politice este un nou câștig pentru femeii.
În 1933, cu prilejul tratatelor de la Montevideo se acordă femeilor deplină
egalitate în drepturi. În anul 1977, Adunarea Generală ONU aprobă moțiunea de
egalitate de gen, și totodată se stabilește ca ziua de 8 martie, să fie sărbătorită ca Ziua
Internațională a Femeii.
În prezent, p romovarea egalității de gen între femei și bărbați în toate
activitățile constitu ie o activitate de bază a Uniunii Europene .
Începând din anul 2015, la data de 8 mai, în România este marcată Ziua
egalității de șanse între femei și bărbați , prilej cu care s unt organizate evenimente de
conștientizare a acestui principiu ca parte integrantă a politicilor sociale ale țări.

2.DEFINȚII Ș I DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE
2.1. DISCRIMINAREA

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin termenul de
discriminare se înțelege două lucruri „deosebire a, distingere a efectuată între mai
multe elemente și politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt
lipsiți de anumite drepturi pe baza uno r considerente neîntemeiate .”9

9DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 307 .

9
Discriminarea se caracterizează prin reunirea a două elemente, mai precis
tratarea diferită a un or persoane aflate în situații identice sau comparabile, pe de o
parte, și lipsa unei justificări obiective pentru un asemenea tratament, pe de altă parte.
Cordoș Alexandru în cartea Combaterea discriminării de gen în activitățile
independente definește d iscriminarea ca o metodă „prin care se înțelege orice
deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap,
boală cronică necontagioa să, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată,
precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și
a libertăților funda mentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social și cultural sau în orice a lte domenii ale vieții publice. ”10
Conform Articolului 4. alin. 2 . din Constituț ie, care consacră egalitatea între
cetăț eni, este menționat că „România este patria comună și indivizibilă a tuturor
cetăț enilor săi , fără deosebire de rasă, de naț ionalitate, de origine etnică, de limbă, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenț ă politică, de avere sau de origine socială .”11
Robert Mathis și John Jackson clasifică discriminările ilegale în patru
categorii12:
• Tratamentul disparat , care apare atunci când indivizii în situa ții
similare sunt tratați diferen țiat și când tratamentul diferen țiat are la bază rasa,
culoarea, religia, sexul, naționalitatea, vârsta sau starea de dizabilitate. De exemplu,
dacă două persoane cu acelea și calificări participă la promovarea într-un post dar
managerul decide ca promovarea să se facă în funcție de credin ța religioasă a
persoanei, individul nepromovat este o victimă a tratamentului discriminatoriu
(disparat). Tratamentul discriminatoriu include „procedurile formale utilizate nu doar
în procesul de selecție a potențialilor angajați, evaluare, compensare, plasare,
promovare, formare profesională și condiții de muncă, dar și forme mai informale sau
subtile, cum este excluderea socială. ”13

10Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile independente. București: Editura
Universității Creștine Dimi trie Cantemir, 2014. p. 1.
11www.dreptonline.ro/legislatie/og_137_2000_prevenire_sanctionare_forme_discriminare_republicata.
php Accesat 09/03/2018 ora 16:20
12 Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Managementul resurselor umane . București:
Editura Economică. 1997. pp. 134.-135.
13 Dipboye, Robert L. și Colella, Adrienne. Discrimination at Work: The Psychological and
Organization al Bases. Francis e -Library, 2008. p. 36.

10
• Impactul disparat reprezintă o a doua formă de discriminare care apare
atunci când o practică de angajare aparent neutră exclude disproporționat un grup
protejat de la oportunită țile de angaj are. De exemplu, o organiza ție supune candida ții
la un post vacant la un test pentru a lua decizia de selec ție și după aceea stabile ște
niște scoruri pentru a selecta pe cine să angajeze. Pe lângă aceasta, în timp ce
organiza ția ar părea să nu aibă practic i de angajare discriminatorii față de femei,
testul este în așa fel structurat încât femeile vor avea o performan ță mai slabă la testul
respectiv decât bărba ții. Deși firma nu are inten ția directă de a discrimina femeile,
utilizarea unor practici de angaj are rezultă totuși în discriminarea împotriva femeilor,
dar în această situa ție inten ția de discriminare este irelevantă.
• Modelul sau practica discriminatorie este al treilea tip de discriminare
care poate fi identificată . Este similară tratamentului dispa rat dar are loc pe o bază
mai largă. În cazul acesta organiza ția se face vinovată de practică discriminatorie nu
împotriva unui singur membru al unui grup protejat ci împotriva tuturor membrilor
unei clase protejate.
• Un ultim tip de discriminare, ocazional întâlnită în unele organiza ții,
sunt represaliile pentru participare sau opozi ție, altfel spus pentru cazul în care
organizațiile i-au măsuri împotriva angaja ților care s-au opus unei practici pe care au
perceput -o ca fiind ilegală sau au participat într-un proces, la o procedură , care este
legată de o plângere privind o practică incorectă privind forța de muncă. Această
ultimă situa ție este relaționată cu un alt aspect din sfera eticii: semnalele de alarmă.
O formă a discriminării a reprezintă discriminar ea de gen sau sexismul .
Potrivit descrierii lui Hazel Reeves și Sally Baden în lucrarea Gender and
Development: Concepts and Definitions, acesta se referă la , „tratamentul sistematic,
nefavorabil al indivizilor pe baza genului lor, care le leagă de dreptu ri, oportunități
sau resurse .”14 Sexismul are caracteristici paternaliste, deoarece se consideră că sexul
superior , bărbatul, își extinde bună -voința părintească față de fapturile omenești
inferioare , femeii, denumite sexul slab .
Simona Ioniță în articolu l 3 lucruri despre sexism prezintă modul în care se
manifestă sexismul în prezent, și anume prin „eliminarea tacita din profesiile și
pozițiile cu câștiguri ridicate, prin educație practică și sportivă diferită pentru băieți și
fete, prin orientarea fete lor către profesii feminine , prin desconsiderarea autorității

14Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gender and Development: Concepts and Definitions . Brighton:
Institute od Development Studies, 2000. p. 2 .

11
femeilor în diferite domenii și chiar prin comportamente private, prin utilizarea
imaginilor media inferioriza te.”15

2.2. SEX ȘI GEN

Termenul de gen și cel de sex, sunt foarte des folosite ca s inonime
interschimbabile, însă ce le două termene , deși au anumite legături, semnificațiile lor
sunt diferi te.
O distincție importantă făcută în studiile de gen actuale este cea dintre termenii
de sex și gen. Dacă primul termen se referă la aspectele biolo gice, mai exact la
diferențele fizice ale corpului, cel de -al doilea termen se referă la diferențele
psihologice, sociale și culturale dintre bărbați și femei. Așa cum subliniază A nthony
Giddens, „distincția dintre sex și gen este fundamentală, deoarece ce le mai multe
diferențe dintre bărbați și femei nu sunt determinate biologic, ci social și cultural. ”16
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, termenul de sex „se referă la
caracteristicile biologice, anatomice și fiziologice care definesc bărbații și fe meile, ce
sunt determinate din momentul concepției și se dezvoltă în timpul vieții intrauterine,
pe durata copilăriei și adolescenței. Organele genitale definesc caracteristica sexuală
primară, în timp ce alte diferențe ce se dezvoltă pe durata pubertății sunt numite
caracteristici sexuale secundare și pornesc din diferențele hormonale dintre cele două
sexe. ”17
În lucrarea Gender equality and equity , termenul de gen „se referă la diferențele
sociale și la relațiile dintre bărbați și femei, care sunt învățate . Acestea pot varia foarte
mult în diferitele societăți și culturi existente și se pot schimbă în timp. Termenul de
gen este utilizat pentru a analiza rolurile, responsabilitățile, constrângerile,
oportunitățile și nevoile femeilor și bărbaților în toate d omeniile și în orice context
social dat.”18
Hazael Reeves și Sally Baden în lucrarea Gender and Development: Concepts
and Definitions definesc genul ca „modul în care biologia unei persoane este evaluată

15www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism Accesat la 09/03/2018 ora 18:45
16 Giddens, Anthony. Sociologie. București: BIC ALL, 2000. p. 40.
17www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni -0P35066 Accesat la 10/03/2018
ora 16:13
18 UNESCO. Gender equality and equity. Beijing, 1995. p. 6

12
și interpretată cultural , în idei acceptate la nivel local , despre ceea ce este să fii femeie
sau bărbat .”19
În societate, femeile și bărba ții nu au acelea și roluri, resurse, nevoi și interese.
Nu participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite muncii femeilor și
muncii bărbaților nu sunt acel eași; aceste diferen țe variază de la o societate la alta, de
la o cultură la alta și sunt denumite diferențe de gen.
Diferen țierea este rezultatul unui proces de învă țare care începe de timpuriu, în
copilărie. Se poate spune că socializarea genului, adică învățarea rolurilor de gen prin
intermediul tuturor influen țelor mediului social, este un proces care începe încă de la
nașterea copilului. Prin socializarea de gen copilul deprinde comportamentele
considerate a fi potrivite apartenen ței sale sexuale și învață valorile acceptate la nivel
cultural, cu privire la ceea ce este specific masculin, respectiv specific feminin.
Potrivit lui Anthony Giddens „socializarea de gen contribuie nu doar la formarea
conștiinței diferen ței de gen, dar și la recunoa șterea și acceptarea socială a stratificării
sociale de gen din orice societate, ca și la perpetuarea inviolabilită ții dihotomiei
masculin -feminin. ”20
Rolurile de gen ține, așadar, de individ ca actor social și implică socializarea
prin norme privind masculinitatea s au feminitatea – comportamente, atitudini,
activită ți prescrise de societate pentru femei sau pentru bărba ți. Întrucât toate acestea
se înva ță deja prin socializarea primară, fiind reluate și reîntărite permanent pe
parcursul vie ții, fără a fi puse sub sem nul întrebării, ele apar majorită ții indivizilor ca
fiind naturale, normale . „Dihotomia masculin -feminin și toate diferen țele pe care le
implică este, a șadar, puternic naturalizată, ca și cum ar fi în natura lucrurilor .”21
Naturale par a fi, din acest punct de vedere, atât practicile care sunt permise ori
potrivite pentru un anumit gen, cât și interdic țiile.
În concluzie, termenul gen se referă la cultură și trebuie folosit , atunci când ne
referim la bărbații și femei ca grup social, iar termenul de sex trebuie utilizat , atunci
când diferențele biologice sunt accentuate . Ambele termene au două mari categorii
specifice: termenul ui de sex are femei și bărbații, pe când termenului de gen îi
corespund categor iile de feminin și masculin .

19Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit . p. 30 .
20 Giddens, Anthony. op.cit. p. 43.
21 Bourdieu, Pierre. Die männliche Herrschaft. Frankfurt am Main: Suhrkamp. 2005. p. 19 .

13
2.3. EGALITATEA DE GEN

Conform definiției din Dicționarul de Sociologie Oxford egalitatea de gen se
referă la „libertatea de a se dezvolta și de a face alegeri nedeterminate de
stereotipurile de gen, de roluri sau de prejudecăți; comportamentele diferite ale
femeilor și bărbațil or, aspirațiile și nevoile lor sunt considerate, valorizate și tratate ca
fiind egale. ”22 Aceasta înseamnă că drepturile lor, responsabilitățile și oportunitățile
nu depind de faptul că s -au născut femei sau bărbați.
Potrivit ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality termenul de
egalitate de gen „implică ideea că toate ființele umane, sunt libere să își dezvolte
abilitățile personale și să facă alegeri fără limitările stabilite de stereotipuri, de roluri
rigide de gen și de prejudecăți. Egalitatea d e gen înseamnă că diferitele
comportamente, aspirații și nevoi ale femeilor și bărbaților sunt considerate, evaluate
și favorizate în mod egal. Egalitatea de gen înseamnă echitatea tratamentului pentru
femei și bărbați, în funcție de nevoile lor. Aceasta p oate include tratamentul egal sau
tratamentul diferit, dar care este considerat echivalent din punct de vedere al
drepturilor, al beneficiilor, al obligațiilor și al oportunităților.”23
În cadrul Proiectului Elisa egalitatea de gen este menționată ca un d rept prin
care „oricine este liber să își dezvolte propriile aptitudini și să își exprime opțiunile,
fără a fi influențate de particularitățile sexului căruia îi aparține. Comportamentele,
aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor și bărbaților, trebuie să beneficieze de
apreciere și promovare egală. Discriminarea de gen este o încălcare a drepturilor
omului. ”24
Articolul Egalitatea de gen -Statistici la nivel european definește termenul ca
„vizibilitate, împuternicire, responsabilitate , participare și acc es egal la distribuirea
resurselor a ambelor sexe la toate sferele vieții publice și private.”25
Egalitatea de șanse între femei și bărbați înseamnă a oferi drepturi egale, adică
egalitate de șanse, condiții egale și tratament egal, ținând cont că femeile ș i bărbații nu
constituie un grup omogen, contestând o ierarhizare a genurilor. Principiul egalității
constă în fapt în realizarea unui mai mare echilibru între femei și bărbați, integrând
dreptul la diferență și punând la îndoială norma masculină. Acest pr incipiu este,

22Marshall, G. Dicționar de sociologie . București: Editura Univers Enciclopedic, 2003.
23 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva , 2000 . p. 48.
24http://proiectul -elisa.fundatia.ro/despre -egalitate -de-gen Accesat la 12/03/2018 ora 14:13
25www.fe meiactive.ro/egalitatea -de-gen/ Accesat la 12/03/2018 ora 14:25

14
potrivit Comisiei Europene, „un proces continuu care trebuie să fie apărat în mod
constant, protejat și promovat.”26

2.4. ECHITATEA DE GEN

Sănduleasa Andra Bertha definește în lucrarea Politicile familiale, ocupare și
rolurile de gen: o anal iză privind influența factorilor culturali asupra atitudinilor față
de participarea femeilor pe piața muncii , echitatea de gen ca un mod în care „se
exprimă printr -un șir de acțiuni concrete, prin intermediul cărora sunt eliminate
disparitățile dintre sexe , stereotipizarea, atitudinile sexiste și discriminarea. Echitatea
de gen este procesul, iar egalitatea de gen este finalitatea. ”27 Altfel spus, realizarea
echității de gen implică elaborarea unor strategii și politici eficiente care să susțină
activ și să asigure pentru oameni libera dezvoltare a propriilor aptitudini, exprimarea
opțiunilor indiferent de sex, promovarea tuturor comportamentelor, aspirațiilor și
nevoilor în mod egal, indiferent de sex.
În timp ce Hazel Reeves și Sally Baden susțin că e chitatea de gen semnifică
„echivalența rezultatelor vieții pentru femei și bărbați, recunoscând nevoile și
interesele lor diferite și necesitând o redistribuire a puterii și a resurselor . Scopul
echității de gen este recunoașterea că femeile și bărbații au nevo i, preferințe și interese
diferite și că astfel necesita un tratament diferit pentru bărbaților și pentru femeilor .
Obiectivele privind echitatea între sexe sunt văzute ca fiind mai politice decât
obiectivele privind egalitatea de gen și, prin urmare, sunt , în general, mai puțin
acceptate în agențiile de dezvoltare principale.”28
Echitatea poate fi definită ca o calitate de a fi impar țial sau corect. Pentru ca
un tratament să fie corect, trebuie ținut cont de problema diversită ții, așa încât să fie
satisfăcu te nevoile și cerin țele indivizilor. O abordare echitabilă în educa ție identifică
și ia în considerare diferen țele pentru a distribui în mod corect timpul și resursele și a
evalua în mod impar țial rezultatele.
În termeni echitabili succesul educa țional ar trebui sa fie un scop ce include, și
nu ce exclude. Echitatea este un aspect al dreptă ții sociale ce prive ște recunoa șterea și

26ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, op.cit. p. 49.
27Sănduleasa, Andra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o analiză privind influența
factorilor culturali asupra atitudinilor față de participarea femeilor pe piața muncii. Editura Muzeul
Literaturii Române. p. 20.
28Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit . p. 10 .

15
corectarea discriminării, de exemplu, prin mecanismul ac țiunilor pozitive. Acesta se
bazează pe principiul recunoa șterii faptului că rela țiile de putere inegale și obstacole
ce stau în calea avansării grupurilor marginalizate integrate în rela țiile sociale exclud
obținerea dreptă ții sociale. Din acest motiv, dobândirea egalită ții formale în fa ța legii
e insuficientă. Măsuril e specia le pentru asigurarea progresului grupurilor
marginalizate și transformarea practicilor sociale sunt a șadar precondi ții pentru
dobândirea dreptă ții sociale.

2.5. REMUNERAREA FEMEI LOR ȘI BĂRBAȚI LOR

Reeves și Baden în Gender and Development: Concepts and Definitions
definesc remunerarea în felul următor: „diferența de remunerare între femei și bărbați
reprezintă diferența dintre salariile bărbaților și salariile femeilor, calculată pe baza
diferenței medii dintre remunerațiile orare brute ale angajaților de sex feminin și de
sex masculin.”29
Potrivit Comisiei Europene d iferența de remunerare între femei și bărbați este
ilustrată ca un procentaj din veniturile bărbaților și „reprezintă diferența dintre
remunerările brute, pe oră, obținute de lucrătorii de gen feminin și masculin.
Remunerările brute sunt salariile plătite direct unui lucrător, înainte de deducerea
impozitelor pe venit și a contribuțiilor sociale. În UE, datele privind diferența de
remunerare între femei și bărbați se bazează pe metodologia Anche tei asupra
structurii câștigurilor salariale .”30
În aceeași lucrarea Comisie Europeană menționează că diferența de
remunerare se realizează datorită faptului că „ nu ține seama de toți factorii implicați,
cum ar fi, de exemplu, diferențele de educație, exp eriența pe piața muncii, orele
lucrate, tipul de muncă prestată.”31
Conform cercetării realizate de Comisia Europeană „în medie, în UE, femeile
câștigă pe oră cu aproximativ 16 % mai puțin decât bărbații . Diferența de remunerare
variază pe teritoriul Europe i. Aceasta se situează sub 10 % în Slovenia, Malta,

29 Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și bărbații . 2014. p. 2.
30Ibidem, p. 3.
31Ibidem, p. 4.

16

Polonia, Italia, Luxemburg și România, dar depășește 20 % în Ungaria, Slovacia,
Republica Cehă, Germania, Austria și Estonia.”32

Fig. 1. Câștigurile salariale medii lunare brute și nete, pe sexe ( Sursa: INS, Anchetă
anuală asupra costului forței de muncă)

Potrivit Institutului Național de Statistică „în anul 2015, în România
câștigurile salariale medii lunare brute au fost de 2555 lei, iar cele nete de 1859 lei,
înregistrând o evoluție crescătoare în per ioada 2008 -2015, atât pentru femei, cât și
pentru bărbați. Ecartul câștigului salarial mediu brut și net lunar se menține în
favoarea bărbaților. În anul 2015, bărbații au avut un câștig mediu lunar brut cu 193
lei mai mult decât femeile, iar net, cu 145 l ei.”33
În cadrul aceleiași cercetări realizat e de Institutul Național de Statistică ne
este prezentat și faptul că „în România există decalaje ale câ știgurilor salariale între
femei și bărba ți, pe activită ți ale economiei na ționale, cauzate de nivelul dife rit de
calificare, de pozi ția ierarhică la locul de muncă sau de ocupa ția exercitată. De regulă,
în cele mai multe dintre activită țile economiei na ționale, diferen țele de câ știg salarial
(brut și net) sunt în favoarea bărba ților.”34

32Ibidem , p. 2.
33Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și viață. București: Editura
Institutului Național de Statistică. 2016. p. 60.
34Ibidem , p. 61.

17

Fig. 2. Câștigul salar ial mediu lunar brut și net, pe activității ale economiei naționale
și pe sexe, în anul 2015 (Sursa: INS, Anchetă anuală asupra costului forței de muncă)

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică „datele arată că femeile ocupate
în unele activi tăți economice considerate „tipic masculine” au câ știguri salariale mai
mari decât bărba ții, însă ponderea femeilor salariate în aceste activită ți este scăzută .”35

3. DIVIZIUNEA MUNCII ÎN FUCȚIE DE GEN

Diviziunea muncii reprezintă m odul în care munca este îm părțit ă între persoanele
de gen feminin și cele de gen masculin. Acest lucru nu se referă în mod necesar numai
la locurile de muncă remunerate, ci, în general, la munca, sarcinile și responsabilitățile
atribuite femeilor și bărbaților în viața de zi cu zi și care, la rândul lor, pot determina
anumite modele pe piața forței de muncă.
Diferen țele de gen între ratele de ocupare se explică prin faptul că femeile sunt
adesea puse în situa ția să aleagă între a -și dezvolta o carieră profesională sau să se
dedice – o perioadă de timp – familiei și copiilor.

35Ibidem , p. 62.

18
Obiectivul principal privind ocuparea for ței de muncă al Strategiei Europa 2020
prevede c ă „75% din popula ția cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să fie ocupat e
până în anul 2020. Pentru România, ținta este de 70%. ”36

Fig. 3. Rata de ocupare a populației de 15 -64 ani, pe sexe (Sursă: INS, Ancheta
forței de muncă în gospodării (AMIGO))

Potrivit Institutului Național de Statistică în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață „în România, d eși structura pe sexe a populației de 15
ani și peste se caracterizează printr -o ușoară preponderență feminină (1065 femei la
1000 bărbați), decalajul pe sexe privind participarea pe piața forței de muncă este
ridicat, în favoarea bărbaților. În anul 2015, din totalul populației de 15 ani și peste,
54,5% formau populația activă (persoane ocupate și șomeri), restul fiind persoane
inactive din punct de vedere economic. În România, rata de ocupare a persoanelor în
vârstă de 20 -64 ani a fost de 66,0%, înregistr ând valori mai mari pentru persoanele
ocupate de sex masculin 74,7%, comparativ cu 57,2% pentru persoanele de sex
feminin.”37

36Institutul European din România. Strategia Europa 2020 și stadiul implementării în România.
București: Europe Direct, 2014. p. 5.
37Ibidem . p. 52 .

19
CAPITOLUL II
ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA

Interesul sociologic pentru egalitatea de gen este unul relativ recent, var iabila
de gen fiind omisă din cercetările sociologice. Femeile nu erau obiect de analiză,
astfel studiile lăsând impresia că structurile și institu țiile sociale ar fi neutre la gen.
Ulterior, genul a devenit o componentă importantă a studiilor sociale, fi ind abordat
din perspective diferite , cum ar fi perspectiva funcționalistă, perspectiva
conflictualistă și perspectiva interacționistă.

1. PERSPECTIVA FUNCȚIONALISTĂ

Conform autoarea Sănduleasa Andra , perspectiva structural -funcțională sau
mai simplu – funcționalistă vede societatea ca pe un sistem. „Funcționaliștii punctează
caracteristicile structurale, precum și funcțiile și disfuncțiile instituțiilor și fac
distincția între funcțiile manifeste și funcțiile latente. În viziunea reprezentanților
curentu lui structural -funcționalist, societatea este compusă dintr -o sumă de părți
componente aflate în interdependență, fiecare contribuind la funcționarea
întregului. ”38
Teoria funcționalistă s-a dezvoltat în ideea de a explica func ționarea global ă a
societ ății. Bronislaw Malinowski , considerat ca unul dintre fondatorii
funcționalismului, a fost primul care a fixat reperele acestei teorii, pun ând
următoarele întrebări cu privire la indivizi și institu ții: Ce func ționeaz ă? Cum? și de
ce? El constat , astfel că instituțiile, precum familia, religia etc., trebuie s ă răspund ă
unor nevoi colective precise. De exemplu, familia are mai multe func ții în societate: o
funcție economic ă, o func ție de reproducere și o func ție de educa ție sau de transmitere
a mo ștenirii cultura le a unei societ ăți.
În contextul studiilor de gen, func ționali știi sugerează că „familiile sunt
organizate de -a lungul unor linii instrumental -expresive, cu bărba ții specializându -se
să îndeplinească sarcini instrumentale și femeile specializându -se să în deplinească
sarcini expresive .”39 Astfel , cele două genuri sunt văzute de către funcționaliști ca

38Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 29.
39Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press, 1964. p. 55.

20
fiind complementare, deoarece, în timp ce femeia din cauza gravidității, nașterii,
alăptării și îngrijirii copiilor mici va petrece mai mult timp în sfera pri vată, bărbatul
va fii mult mai activ în sfera publică fiind nevoit să se ocupe cu resursele necesare
bunei existențe a familiei sale. „Poziția dominantă a bărba ților în via ța publică a dus
la asocierea rolului instrumental cu un nivel mai ridicat al presti giului social,
comparativ cu rolul emo țional -expresiv, considerat, în mod tradi țional, rolul
femeii .”40
Gerald Maxwell spune că „diviziunea tradi țională a muncii între cele două
genuri a fost func țională la un moment dat în istorie, dar schimbările sociale rapide au
subminat valoarea teoriei func ționaliste cu referire la gen .”41 În timp ce Maxwell
consideră că „este în avantajul societă ții moderne ca oamenii să fie trata ți pe baza
abilită ților lor, nu pe baza unor roluri instrumentale. ”42
Conform opiniei lui Maxwell, dar și a altor sociologi, „funcționalismul
reușește doar să explice începuturile dezvoltării genului. Din acest motiv, unii dintre
funcționali ști ripostează și spun că egalitatea de gen este disfunc țională și fac apel la
întoarcerea la modelul tr adițional. ”43
Chiar dacă viziunea funcționalistă asupra rolurilor de gen reușește să ofere o
explicație plauzibilă a originii diferențierii rolurilor de gen, ea „este în mod clar
conservatoare și nu reușește să explice marea varietate de sisteme familiale e xistente
în prezent, care continuă să funcționeze în mod a justabil, atât din punct de vedere al
stării membrilor, cât și a societății ca întreg. ”44 Cercetările care au succedat mișcările
feministe din anii '60 -'70 au criticat abordarea funcționalistă din ca uza faptului că
aceasta susține ideea de status quo (interpretând genul ca fiind un rol fix în societate)
și acceptă opresiunea femeilor. Criticii spun că această perspectivă „este prea
conservatoare și inadecvată pentru a explica schimbările recente ale i storiei legate de
gen. ”45

40Parsons, T. și Bale s, R. Family, socialization and interaction process . Glencoe, IL: Free Press, 1955.
p. 41.
41Shepard, J. M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning, 2009. p. 12.
42Ibidem, p. 15.
43Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 32.
44Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice Hall, 1997. p. 66.
45Shepard, J.M. op.cit. p. 16.

21
2. PERSPECTIVA CONFLICTUALISTĂ

Abordarea conflictualistă î și trage o mare parte din inspira ția sa din lucrările
lui Karl Marx și sus ține faptul că „structura societă ții, precum și natura rela țiilor
sociale sunt rezultatul confl ictelor din trecut și al conflictelor în curs de
desfă șurare. ”46Teoria conflictului a fost elaborată în Marea Britanie de Max
Gluckman și John Rex, iar în Statele Unite de Lewis A. Coser și Randall Collins, pe
când în Germania de Ralf Dahrendorf . Toți ace știa fiind influen țați de către Ludwig
Gumplowicz, Vilfredo Pareto, Georg Simmel și Karl Marx.
Potrivit acestei teorii, problemele sociale rezultă din acțiunile clasei dominante
și sunt produsul societății capitaliste în ansamblul său. Contrar teoriei funcț ionaliste,
care reproșează problemele apărute instituțiilor și indivizilor incapabili să -și
îndeplinească rolurile sociale, teoria marxistă demonstrează c ă societatea capitalistă este
incapabilă să satisfacă trebuințele fundamentale ale indivizilor și ca a ceasta este locul
unei lupte pentru putere.
Shepard susține că „teoriile conflictualiste sunt preocupate nu numai de
originea conceptului tradi țional de gen, dar și de evolu ția acestui concept .”47
Conflictuali știi analizează genul în termeni de rela ții de putere, nu în termeni de roluri
de gen , deoarece aceștia consideră faptul că clasificare în funcție de gen este benefică
doar bărbatului, femeia fiind inferioară acestuia.
Paradigma conflictualistă sus ține faptul că „bărba ții și femeile au acces
diferen țiat la resursele necesare pentru a avea succes în afara căminului, motiv pentru
care, în via ța publică există inegalită ți între cele două sexe. Faptul că femeile nu au
acces sau au acces restrâns la resurse economice, politice și sociale este în avantajul
bărbaților (care sunt membrii societă ții cu status superior) și în dezavantajul femeilor
care au un status inferior în societate. Prin men ținerea diviziunii tradi ționale de gen pe
piața muncii, bărba ții își pot men ține status quo -ul și își pot conserva privi legiile de
care au ajuns să se bucure. ”48
În contrast cu status quo -ul sprijinit de abordarea structural -funcționalistă,
paradigma conflictualistă sus ține că „un conflict între femei și bărba ți este cel mai
bine în țeles în termeni de rela ții de putere. Domi nanța bărba ților asupra femeilor este

46Lindsey, L. op.cit. p. 78.
47Shepard, J. M. op.cit. p. 17
48Andresen, M. și Taylor, H.F. Sociology: the essentials. Ediția a patra. Belmont: Editu ra Cengage
Learning, 2006. p. 55.

22
privită ca o încercare de a men ține puterea și privilegiile în detrimentul femeilor. ”49
Această abordare este prescriptivă în măsura în care prevede modificări la structura de
putere, care promovează un echilibru de pu tere între sexe.
Teoreticienii conflictuali ști consideră că „rolurile tradi ționale de gen sunt
depă șite și inadecvate pentru era industrială și post -industrială, căci femeile au acum
mai multă putere , autoritate și con știentizează discriminările la care au fost supuse în
istorie , iar acum î și doresc să înlăture aceste discriminări. Puterea fizică a omului a
fost importantă când se impunea vânătoarea ca principal mijloc de subzisten ță, dar, în
societă țile moderne, puterea fizică nu mai este un avantaj la fel de mare. În plus,
schimbările demografice fac ca femeile să fie mai disponibile pentru munca în afara
gospodăriei .”50Astfel, „femeile care preferă cariere în domenii tradi țional masculine
au tot dreptul la această alegere, fie că acest fapt este sau nu funcțional pentru
societate. Conflictuali știi pun în balan ță suferin ța cauzată familiei de decizia femeii de
a se angaja și suferin ța femeii căreia nu i se permite să -și dezvolte poten țialul
ocupa țional. Conflictuali știi expun și dezavantajele în rândul famil iilor cu so ții/ mame
ocupate .”51Aceștia spun că barierele care le împiedică pe femei să acceadă la locuri de
muncă de nivel mai înalt nu conduc , decât la irosirea talentelor și a îndemânărilor de
care o societate modernă are nevoie, de aceea ei fac apel la acțiunea socială.

3. PERSPECTIVA INTERACȚIONISTĂ

Teoria interac ționist ă, bazat ă pe modelul individualismului, desemneaz ă toate
formele de interac țiuni dintre indivizi și grupuri. Ea apar ține microsociologiei și
porne ște de la punctul de vedere al indivi dului și dezvolt ă ideea c ă fiecare fiin ță
uman ă, în asociere cu altele, contribuie la crearea societ ății prezente . Ea are în vedere,
înainte de toate, bog ăția trăirilor fiec ărui individ, care ac ționeaz ă liber și într-un
anumit context social. Starea societ ății ar depinde îndeosebi de multitudinea
interac țiunilor concrete între persoane sau grupuri.
Bazele acestei perspective au fost realizate de sociologul George Herbert
Mead care susținea că: „paradigma interac ționistă se centrează pe interac țiunea
social ă. Interac ționiștii simbolici sus țin faptul că societatea este posibilă deoarece

49Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 36.
50Shepard, J.M. op.cit . p. 22.
51Ibidem , p. 23.

23
ființele umane au capacitatea de a comunica cu una de alta prin intermediul unor
simboluri. Ei spun că vom ac ționa fa ță de oameni, obiecte și evenimente pe baza unor
sensuri p e care le atribuim lor. În consecin ță, experimentăm lumea ca realitate
construită. ”52
Din perspectiva de gen, interac ționiștii su sțin faptul că inegalitatea între femei
și bărba ți persistă din cauza felului în care definim bărba ții și femeile și rolurile lo r în
societate. Astfel, „genul este în țeles ca un produs al interac țiunii umane, motiv pentru
care el este sau poate fi oricând recreat. ”53
Conform perspectivei interac ționiste, „atunci când te compor ți ca un bărbat
sau te compor ți ca o femeie , tu construie ști de fapt genul și reproduci ordinea socială
existentă la momentul respectiv .”54 Prin urmare, „această paradigmă se concentrează
în jurul socializării de gen care este un proces social în cadrul căruia băie ții înva ță să
se comporte în felul în care societ atea se a șteaptă ca ei să se comporte, iar fetele fac la
fel.”55
J. Piaget a dezvoltat teoria învă țării sociale conform căreia „rolurile de gen se
învață în procesul de socializare de gen prin interm ediul unor institu ții sociale precum
familia, școala, bise rica sau mass -media. Diferen țele, inegalită țile de gen î și au
originea în procesul de socializare de gen, de învă țare a rolurilor de gen. În procesul
de socializare, prin interac țiunea cu ceilal ți, individul î ți stabile ște identitatea de gen și
din acest m otiv sunt foarte importante credin țele culturale despre rolurile de gen pe
care se sprijină membrii familiei, cadrele didactice, reprezenta ții bisericii, etc. ”56
Shepard susținea că „părinții au un rol foarte important deoarece ei transferă
copiilor valori și atitudini legate de felul în care băie ții și fetele ar trebui să se
comporte. Părin ții își transferă valorile și atitudinile con știent dar și incon știent.
Adesea, părin ții chiar î și evaluează copiii plecând de la propriul lor nivel de
conformitate cu de finiția genului. Socializarea de gen continuă și la școală .”57
Conform opiniei lui Shepard interac ționiștii vorbesc și despre rolul mass –
media care prezintă distorsionat realitatea. „Rolul femeii în societate este prezentat
distorsionat, defini ția genului e ste stereotipizată, întărind astfel credin țele asupra

52Sănduleasa, Andra Bertha . op.cit . p. 47
53Ibidem , p. 48.
54Andresen, M. și Taylor, H.F. op.cit . p. 60.
55Shepard, J.M. op.cit. p. 24
56Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 52.
57Shepard, J.M. op.cit. p. 39.

24
inegalită ților dintre femei și bărba ți”58 Stereot ipurile de gen apar și în anun țurile și
prezentările publicitare.Studiile interac ționiștilor în domeniu arată faptul că „genul
este folosit pentru a promo va orice, de la automobile până la lenjerie intimă . ”59De
asemenea, „interac ționiștii s-au aplecat și asupra studiului publicită ții produselor
pentru copii ”60, caz în care au constatat faptul că stereotipurile de gen se men țin și în
această zonă.
E. Goffman susține că „expunerile de gen reprezintă expresii sociale
conven ționale, iar etichetarea de gen reprezintă o solu ție pentru diverse probleme
organizatorice întâlnite în anumite situa ții sociale. Spre exemplu, diviziunea de gen
tradițională a muncii oferă o solu ție pentru organizarea activită ților domestice. ”61

58Shepard, J.M. op.cit. p. 30.
59Ibidem , p. 30
60Browne, B. A. Gender and preferences for job attributes: A cross -cultural comparison. 1997. p. 6.
61Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit. p. 65

25
CAPITOLUL III
EGALITATEA DE GEN PE PIAȚA MUNCII

1. PREVEDERILE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA
EGALITATEA DE GEN

1.1. PREVEDERILE LEGISLATIVE EUROPENE

Conform definiției date de Consiliul Europei, prin egalit ate de gen se înțelege „un
nivel egal de participare, vizibilitate, autonomie și responsabilitate a celor două sexe
în toate sferele vieții publice și private. Egalitatea de gen nu trebuie să fie considerată
ca opusul diferenței de gen, ci mai degrabă al i negalității de gen. Conceptul își
propune să promoveze participarea deplină a femeilor și a bărbaților în societate .”62
În cadrul organiza ției Consiliului Europei, egalitatea de gen reprezintă o parte
integrantă a drepturilor omului și un criteriu pentru de mocra ție. Articolul 14 din
Conven ția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit încă din 1950
interzicerea discriminării bazată pe sex în rela ție cu drepturile cuprinse în
Conven ție.63 Protocolul 12 la Conven ție, intrat în vigoare în aprilie 2005 repr ezintă un
important pas înainte în procesul de consolidare a egalită ții dintre bărba ți și femei prin
asigurarea unei interdic ții generale a discriminării de către orice autoritate publică,
inter alia pe motive de sex, în ceea ce prive ște exercitarea oricăr ui drept prevăzut de
lege și nu numai drepturile și libertă țile înscrise în CEDO .64
Cel mai important instrument juridic pentru drepturile sociale și economice
garantate de Consiliul Europei, Carta Socială Europeană (Revizuit ă) consolidează
egalitatea dintr e femei și bărba ți, arătând în Articolul 20 că “în vederea exercitării
efective a dreptului la egalitate de șanse și de tratament în materie de angajare și de
profesie fără discriminare în func ție de sex, păr țile se angajează să recunoască acest
drept și să ia măsurile adecvate pentru a asigura și a promova aplicarea sa .”65 În ceea
ce prive ște accesul la angajare, protec ția împotriva concedierii, și reintegrarea

62 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. 2016. p. 4.
63 Articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
64 Protocolul 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
65Articolul 20 din Carta Socială Europeană , publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 4 mai 1999. p.
11.

26
profesională, orientare și formare profesională, recalificarea și readaptarea
profesională, condi țiile de angajare și de muncă, inclusiv salarizarea, evolu ția carierei,
inclusiv promovarea.
Principalul document care a reglementat punerea în aplicare a principiului
egalită ții de tratament între femei și bărba ți în statele membre a fost Directiva 207 di n
1976. Ariile în care se aplică această Directivă sunt: accesul la încadrarea în muncă;
promovarea și formarea profesională; condițiile de muncă; securitatea socială.66
În anii 1980 a fost identificată o nouă abordare pentru eliminarea inegalităților de
gen, care interzicea integra rea dimensiun ii de gen în promovare într-un mod
integrator . „Abordarea integratoare a egalității de gen ( gender mainstreaming )
reprezintă (re)organizarea, îmbunătățirea, dezvoltarea și evaluarea proceselor politice,
astfel încât egalitatea din perspectiva de gen este inclusă în toate politicile, la toate
nivelurile și în toate etapele, de către actorii implicați în mod normal în elaborarea de
politici.”67
Egalitatea de gen este un principiu fundamental al dreptului comunitar actua l,
astfel pentru asigurarea egalități în ocuparea forței de muncă, formarea profesională
și, într -o mare măsură, protecția socială. au fost create o serie de prevederi legale.
Directiva Consiliului 75/117/CEE din 10 februarie 1975 a creat bazele pentru
stabilirea tratamentului egal și interzicerea discriminării , prin armonizarea legislației
statelor membre referitoare la aplicarea principiului remunerării între bărbați și femei,
care extinde în mod expres principiul egalității de remunerare între sexe la m uncă de
valoare egală.68
Cadrul legislativ cu privire la egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbații a fost ușor extins către sisteme legale , care să asigure protecția împotriva
riscurilor de boală, invaliditate, accident la locul de muncă, boală profesională, șomaj
și limită de vârstă (Directiva 76/207/CEE69), precum și în cadrul regimurilor
profesionale privind activități independente, cu trimitere la protecția maternității
(Directiva 2006/54/CE70).
Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 fe bruarie 1976 privind punerea în
aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește

66 Directiva 76/207/CEE
67 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. 2016. p. 6.
68 Directiva Consiliului 75/117/CEE
69 Directiva 76/207/CEE
70 Directiva 2006/54/CE

27
accesul la încadrarea în muncă, formarea și promovarea profesională și condițiile de
muncă , definește principiul egalității de tratam ent ca „inexistența oricărei discriminări
pe criterii de sex care privește, direct sau indirect, în special starea civilă sau
familială .”71
În timp ce, Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de ocuparea forței
de muncă (reformă) , are în vedere și adoptarea de măsuri preventive împotriva
hărțuirii și hărțuirii sexuale la locul de muncă și accesul la locuri de muncă, formare și
promovare profesională .”72
Începând cu a ceste reglementării Comunitatea Europeană va începe să realizeze
diferite programe de conștientizare a egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbații.
Tratatul de la Maastricht din 1992 a oferit un acord privind politica socială și a
vizat ex tinderea competențelor Uniunii Europene în anumite domenii , inclusiv
egalitatea de tratament între bărbați și femei. După intrarea în vigoare a Tratatului de
la Amsterdam și a Cartei drepturilor fundamentale de la Nisa , dispozițiile privind
egalitatea de ș anse între sexe au câștigat o importanță crucială.
• Articolul 3 prevede principiul integrării dimensiunii de gen în toate activitățile ,
afirmând că „ comunitatea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea
între bărbați și femei .”73
• Articolu l 13 prevede măsuri pro active „de combatere a discriminării bazate pe
sex, rasă sau origine etnică, religie și handicap, convingeri, vârstă sau orientare
sexuală .”74
• Articolul 137 și Articolul 141 sugerează că fiecare stat membru trebuie să
asigure „egalit atea de șanse între bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața
forței de muncă și tratamentul la locul de muncă […] pentru a se asigura că principiul
egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și de sex feminin, pentru
aceeași m uncă sau pentru muncă de valoare egală, este aplicat. ”75
Pentru o mai bună promovare a principiului egalită ții între bărba ți și femei,
Comisia a adoptat în 2010 Carta Femeilor în care subliniază necesitatea de a lua în

71 Directiva 76/207/CEE
72 Directiva 2006/54/CE
73 Articolul 3 . din Tratatul de la Maastricht
74 Articolul 13. din Tratatul de la Maastricht
75 Articolul 137 și Articolul 141 din Tratatul de l a Maastricht

28
considerare egalitatea de gen în toate politicile sale, propunând cinci domenii
prioritare de ac țiune. „Cele cinci domenii prioritare definite sunt: independen ța
economică egală, remunera ție egală pentru aceea și muncă și prestarea unei munci
echivalente, egalitatea în luarea de decizii, demnit ate, integritate și încetarea violen ței
bazate pe gen, egalitatea de șanse între femei și bărba ți în cadrul ac țiunilor externe. ”76
Pentru fiecare domeniu prioritar sunt descrise acțiuni cheie destinate stimulării
schimbării, precum și realizării de progrese , acțiuni înscrise în abordarea dublă care
îmbină integrarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați și măsuri
specifice.

1.2. PREDEVERILE LEGISLATIVE NAȚIONALE

Legea din România în cadru c ăreia se reglementează egalitatea de gen este
Legea 2 02/2002 , republicată în 2007 , este consacrată promovării egalității de șanse
între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare pe
criteriul de sex, în Articolul 1. alin. 2 . este menționat că „egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbații este luarea în considerare a capacităților, nevoilor și
aspirațiilor diferite ale persoanelor de gen masculin și respectiv feminin și tratamentul
egal al acestora. ”77 Articolul 2. enumeră domeniile în care se aplică măsurile pentru
promovarea egalității de șanse între femei și bărbați: „domeniul muncii, educației,
sănătății, culturii și informării, politicii, participarea la decizie, furnizării și accesului
la bunuri și servicii, precum și în alte domenii reglementate prin legi speci ale.”78
Aspectele principale legate de domeniul muncii care sunt reglementate de
legislația românească privind egalitatea de șanse și discriminarea pe criteriul de sex
sunt: accesul pe piața muncii (recrutarea și selecția) ; formarea și perfecționarea
profes ională ; promovarea ; salarizarea ; maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului ;
hărțuirea sexu ală; sancționarea și concedierea .

76 http://www.fonduri -structurale.ro/stiri/7264/comisia -europeana -a-adoptat -o-noua -strategie -privind –
egalitatea -de-sanse -intre-femei -si-barbati Accesat 12 .04.2018. ora 15:00
77 Articolul 1. alin. 2. din Legea 202/2002
78 Articolul 2. din Legea 202/2002

29
• Accesul pe piața muncii
Cele mai stricte și complexe reglementării în ceea ce privește egalitatea de gen
apar în domeniul m uncii , unde prin egalitatea de șanse și tratament între femei și
bărbați se înțelege accesul nediscriminatoriu la:
➢ Alegerea și exercitarea liberă a unei profesii și activității
➢ Angajarea în toate posturile, la toate nivelurile ierarhice profesionale
➢ Venitu ri egale pentru muncă de valoare egală
➢ Informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională
➢ Promovare la orice nivel ierarhic și profesional
➢ Condiții de muncă ce respectă normele d e sănătate și securitate în muncă,
conform prevederilor legislației în vigoare
➢ Beneficii, altele decât cele de natură salarială și masurile de protecție și
asigurări sociale
➢ Organizațiile patronale, sindicale și organismele profesionale, precum și la
benef iciile acordate de acestea
➢ Prestații și servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în vigoare
➢ Încheierea sau modificarea contractului de muncă
• Formarea și perfecționarea profesională
Acest drept presupune faptul că orice persoană indiferent d e genul căruia îi
aparține are dreptul de a participa la diferitele cursuri și programe profesionale, în
vederea inițieri, specializări, calificări sau recalificări în orice domeniu dorit.
Accesul la activități de formare și perfecționare profesională, făr ă discriminare
pe baza de gen este garantată prin:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 7. alin. 1. punctul d.; Articolul 9. alin. 1.
punctul f.
➢ O.G. NR 137/2000: Articolul 1. alin. 2. punctele e. și v. ; Articolul 6
alin. d.
➢ Codul Muncii: Articolul 39. alin. 1. punctul g.; Titlul VI: Formarea
profesională
• Promovarea
Orice organizație trebuie să aibă o politică de promovare, care să fie cunoscută
de fiecare membru al acelei organizații. În cadrul acest reglementări trebuie specificat

30
două aspecte importante: nu se pot refuza sau acorda promovării pe baza criteriului de
sex și promovarea trebuie să aibă în vedere strict responsabilitățile profesionale
Accesul la promovare, fără discriminare pe baza de gen este garantată prin:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 7. alin. 1. punctul e. ; Articolul 9. alin. 1.
punctul h.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul d.
• Salarizarea
Egalitatea de gen presupune totodată și accesul la venituri egale cu munca
depusă de către individ, fără a lua în considerare genul persoanei . „Este inte rzisă orice
discriminare pe criteriu de sex la stabilirea și acordare salariului, indemnizațiilor și
sporurilor. Principiul pe baza căruia trebuie să se realizeze salarizarea este acela de
plată egală pentru munca de valoare socială egală .”79
Acordarea sala rizării , fără discriminare pe baza de gen este garantată prin:
➢ Constituția României: Articolul 41. alin. 4.
➢ Codul Muncii: Articolul 6. alin. 2.; Articolul 154 alin. 3.; Articolul
155
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 7. alin. 1. punctul c.; Articolul 4. punct ul
f.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul . 1. alin. 2. punctele e. și i.; Articolul 6
• Maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului
În ceea ce privește maternitatea cadrul legislativ interzice concedierea, dacă
acesta are „legătură directă cu starea lor în cazu rile în care sunt gravide, au născut
recent, alăptează, se află în concediu de risc maternal sau de maternitate. ”80
Interzicerea concedierii salariatelor, este prevăzută și în cazul creșterii și în
îngrijirii copiilor, în următoarele cazuri: „când salariate se află în concediu pentru
creșterea copilului în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, în
vârstă de până la trei ani, precum și concedierea salariatelor care se află în concediu
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pân ă la șapte ani sau, în cazul copilului
cu handicap, în vârsta de 18 ani. ”81
Cadrul legislativ care reglementează aspectele legate de maternitate, de
creșterea și îngrijirea copilului:

79Cornea, Alexandra și Petreuș, Ioana. Ghid privind egalitatea de șanse și de gen în România . 2012. p.
112.
80Ibidem p. 113.
81Ibidem p. 114.

31
➢ Constituția României: Articolul 47. alin. 2.; Articolul 49. alin. 2.
➢ Codu l Muncii: Articolul 27. alin. 5. ; Articolul 50. punctul a.; Articolul 51.
punctele a., b. și c.; Articolul . 60. alin. 1.; Articolul 125. alin. 2.
➢ Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale ( cu completările ș i modificările ulterioare): Articolul 2.
punctul a.; Articolul 98.; Articolul 99.; Articolul 118.; Articolul 119.;
Articolul 120.; Articolul 121.; Articolul 122.; Articolul 123.; Articolul .
124.; Articolul 125.; Articolul . 125 . indice 1 . și Articolul . 133 .
➢ Legea nr. 25/2004 privind protecția maternității la locurile de muncă
➢ Hotărârea de Guvern nr. 537/2004 pentru aprobarea normelor de aplicare a
O.G. nr. 96/2003
➢ Legea nr. 577/2003 privind aprobarea O.U.G.nr. 9/2003 pentru modificarea
și completarea legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale .
➢ Legea nr. 41/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 105/2003 privind alocația
familială complementară și alocația de susținere pentru familia
monoparentală
➢ Legea nr. 119/1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu copii
• Hărțuirea sexuală
Hărțuirea sexuală reprezintă o discriminare pe criteriu de sex, care este definită
ca „un comportament nedorit care are ca efect violarea demnității unei persoane și
crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. ”82
Legislația națională care reglementează hărțuirea sexuală:
➢ Codul Penal: Articolul 203.
➢ Codul Muncii: Articolul 6. alin. 1.
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 4. punctul d.; Articolul 11.
➢ Legea nr. 27/200 4: Articolul unic punctul 3(3 ’) și punctul 4
• Sancționarea
Cadrul legislativ interzice sancționarea disciplinară a unei persoane din cadrul
unei organizații pe baza genului de care aparține aceste. Sancționarea se poate realiza
strict pe baza prestaților, r esponsabilităților și sarcinilor prestate în cadrul organizației,

82DEX. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 307.

32
altfel spus un angajat poate fii sancționate doar pe baza prestaților profesionale în
cadrul organizației.
Acest principiu este cuprins în următoarele acte normative:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 9. alin. 1. punctul i.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul e.
• Concedierea
În afara interzicerilor de concedierea legate de maternitate și de creșterea și
îngrijirea copiilor, cadrul legislativ mai prevede interzicerea concedierii în cazul în
care persoana se dorește a fii concediată a depus plângeri/reclamații că au fost
discriminații din punct de vedere al genului căruia aparțin.
Folosirea criteriului de gen pentru încetarea contractelor de muncă este
interzisă prin următoarele acte normative:
➢ Legea nr. 202/2002: Articolul 9. punctul b.
➢ O.G. nr. 137/2000: Articolul 6. punctul a.
➢ Codul Muncii: Articolul 59. punctul a. ; Articolul . 60. alin. 1.

2. SISTEMUL EDUCAȚIONAL
.
Sistemul de învățământ reprezintă „principalul subsistem de educație, care se
referă la organizarea instituțională a învățământului. În cadrul sistemului de
învățământ sunt reunite instituțiile specializate implicate în procesul de educație,
cercetare și cultură, responsabile de realizarea în mod organizat, planificat și metodic
a dez ideratelor educative. ”83
În România, educația reprezintă un drept garantat de Constituție pentru toți
copiii și tinerii, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenență
religioasă. Legea învățământului asigură dreptul la educație și gratuitatea
învățământului public, de toate nivelurile , tuturor copiilor, fără nici un fel de
discriminare, inclusiv pe criteriul sex.
Egalitatea de gen în educație presupune valorizarea aspirațiilor, nevoilor și
comportamentelor individuale, prin acces egal la toate formele de educație, indiferent
de sex, naționalitate, religie sau mediul socio -familial. Prin educație, o societate
încearcă eliminarea sau ameliorarea impactului convențiilor sociale legate de

83http:/ /www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html Accesat la 27/04/2018
ora 14:42

33
diferențele de gen, cu influențe puternice asupra în tregului parcurs al vieții
individuale, dar și asupra dezvoltării societății, în ansamblul ei.
Potrivit Institutului Național de Statistică în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață „în general, populația școlară este aproximativ
echil ibrată pe sexe, pentru toate nivelurile educaționale.
• În anul școlar 2014/2015, doar 58% din totalul elevilor care au
promovat anii terminali de liceu (clasele a XII -a și a XIII -a) în acel an au reu șit să
obțină diploma de bacalaureat. Situa ția este diferi tă pe sexe, în sensul că rata de
succes la examenul de bacalaureat este mai ridicată în cazul fetelor (65,9%),
comparativ cu cea a băie ților (49,6%).
• În învă țământul profesional și în cel postliceal ratele de succes sunt
ridicate (93,8%, respectiv 89,9%), diferen țe mai mari pe sexe înregistrându -se doar în
postliceal (5,1 punte procentuale, în favoarea fetelor).
• În învă țământul preuniversitar, popula ția feminină este aproximativ
aceea și cu cea masculină, ponderea fetelor situându -se peste valoarea de 49%. În
învățământul superior însă, situa ția este diferită. De exemplu, în anul școlar
2015/2016, 53,3% din studen ții înscri și la programele de licen ță, respectiv 55,9% din
învățământul universitar de masterat, cursuri și studii postuniversitare și doctorat,
erau persoane de sex feminin. ”84

2.1. SISTEMUL UNIVERSITAR

Miroiu Mihaela descrie în lucrarea Etica în universității: Cum este și cum ar
trebui să fie: Cercetare și cod, universitatea ca „o instituție ale cărei scopuri, valabile
pentru fiecare membru al său in clud dezvoltarea și afirmarea profesională, evoluția
cunoașterii și cercetării în condițiile respectării statutului de drept și a drepturilor
omului. Universitatea respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii săi și promovează
integritatea academică. Membr ii săi se angajează să contribuie la dezvoltarea
democratică și la prosperitatea societății. Valorile și principiile pe care le promovăm
în mod deosebit și a căror realizare efectivă încercăm să o asigurăm sunt: libertatea
academică , autonomia personală, d reptatea și echitatea, meritul, profesionalismul,

84Institutului Național de Statistică. op.cit . p. 44.

34
onestitatea și corectitudinea intelectuală, transparența, respectul și toleranța,
responsabilitatea, bunăvoința și grija. ”85
Conform Raportului privind starea învățământului superior în România realizat
de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice „la nivelul anului
2014/2015, sistemul național de învățământ superior cuprindea 101 instituții de
învățământ superior. Învățământul de stat reprezintă peste 55% dintre instituțiile de
învățământ sup erior și 70% din totalul facultăților. Procentajul cel mai ridicat al
instituțiilor de învățământ superior și al studenților este prezent în municipiul
București.”86

2.1.1. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE CU PRIVIRE LA
EGALITATEA DE GEN ÎN MEDIUL ACADEMIC

Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (actualizată) garantează accesul egal al
tuturor cetățenilor „la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și
superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de
discriminare”87.
De a semenea, conform Articolul 3. al Legii Educației , „printre principiile care
guvernează atât învățământul românesc, regăsim și următoarele:
• principiul echității – în baza căruia accesul la învățare se realizează fără
discriminare;
• principiul garantării id entității culturale a tuturor cetățenilor români și
dialogului intercultural;
• principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând
minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea
identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
• principiul asigurării egalității de șanse;
• principiul libertății academice;
• principiul libertății de gândire si al independenței față de ideologii, dogme
religioase și doctrine politice;

85Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniela, Andreiescu, Liviu, et.alii. Etica în universități: Cum este și c um ar
trebui să fie: Cercetare și cod. București. 2005. p. 1 .
86Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind starea învățământului
superior în România. 2015. p. 4.
87 Articolul 2. alin. 4. din Legea Educației Naționale nr. 1/2 011.

35
• principiul incluziunii socia le;
• principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor
specifice fiecărui cult recunoscut;
• principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca
beneficiar direct al sistemului de învățământ. ”88
Egalitatea în cadrul comun ității academice este garantată de Articolul 2 alin. 4
și 5 care prevăd că „statul asigură cet ățenilor României (precum și celor din state
membre UE, ai statelor apar ținând Spa țiului Economic European și ai Confedera ției
Elvețiene) drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ
preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vie ții, fără nicio
formă de discriminare. ”89
De asemenea , Articolul 118 alin. 2 din Legea Educației Naționale interzice „în
instituțiile de învă țământ superior discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine
socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de
discriminare ”90, cu excep ția măsurilor afirmative prevăzute de lege, Articolul 118
alin. 3 prevede „dreptul studenților cu dizabilități fizice de a avea căi de acces
adaptate nevoilor acestora în totalitatea spa țiilor universitare, precum și condi ții
pentru desf ășurarea normală a activit ăților academice, sociale și culturale în cadrul
institu țiilor de învățământ superior. ”91
Legea prevede și obligativitatea „funcționării comisiilor de etică în toate
universitățile din țară, care au ca atribuții principale analizarea și soluționarea
cazurilor de abatere de la etica universitară. Comisiile de etică se pot autose siza sau
pot fi sesizate de orice persoană din interiorul sau din afara mediului universitar, cu
privire la eventuale abateri s ăvârșite de membri ai comunit ății universitare. ”92
„Comisia trebuie să păstreze confidențialitatea cu privire la identitatea perso anei care
face sesizarea și că în comunice acesteia rezultatul procedurilor urmate, în termen de
30 de zile de la primirea sesizării .”93

88 Articolul 3. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
89 Articolul 2. alin. 4. și 5. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011
90 Articolul 118. alin. 2. din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
91 Articolul 118. alin. 3. din Legea Educației Naționa le nr. 1/2011.
92 Articolul 308 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.
93 Articolul 309 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.

36
CAPITOLUL IV

GHID PRIVIND
ASIGURARE A
EGALITĂȚI DE GEN
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
SUPERIOR

37

INTRODUCERE GHID……………………………………………………………………. ………….3 8
I. DISCRIMINARE ……………………………………………………………………………….3 9
1. Legislație ………………………………………………………………………………….. 41
2. Discriminare de gen ………………………………….. ………… ……………………. 42
3. Egalitatea și echitatea de gen………………………………………………………. 43
II. CADRU LEGISLATIV NAȚIONAL …………………… …………………………….. 47
III. SISTEMUL EDUCAȚI ONAL …………………………………………………………… 51
1. Perspective istorice naționale ……………………………………………………… 51
2. Abordări actuale ale perspectivei de gen în educație …………. …………… 53
3. Promovarea egalității de gen în educație………………………………………. 54
IV. MODALITĂȚI DE ASIGURAREA A EGALITĂȚII DE GEN ……………. 56
1. Reglementării interne……………………………………………… ……….. ……….. 56
2. Comisia de etică…………………………………………………………………………5 8
3. Codul de etică…………………………………………………………………………… 60
CONCLUZIE GHID ………………… ………………………………………………………………….. 62

CUPRINS GHID

38

Ghidul privind asigurarea egalității de gen în învățământul superior , este
gândit ca un instrument , care îmbunătățește procesul asigurării egalității de gen.
Scopul g hidului este să ofere informații despre nevoile reale și problemele legate de
inegalitatea de gen întâlnit în cadrul mediului academic românesc.

Pentru a avea acces egal pe piața muncii, cât și pentru a beneficia de drepturi
egale ca angajate este necesar să înțelegem diversele situații de discriminare și să
recunoaștem diferite forme de violență împotriva femeilor . Cunoașterea prevederilor
legislative din domeniul combaterii discriminării de gen este esențială pentru a
identifica abuzurile din partea ang ajatorilor, superiorilor sau colegilor de muncă.

Acest ghid are ca obiectiv promovarea metode lor de combatere a discriminării
de gen , pentru a fi tratat egal, trebuie să cuno aștem drepturile pe care le avem și să
știm cum să acționăm în fața unei nedrep tăți.

INTRODUCERE GHID

39

Acest lucru înseamnă că orice individ are drepturi și libertate, care nu îi pot fii
refuzate sau negate de nicio altă persoană sau instituție. Odată ce aceste lucruri sunt
refuzate sau negate individul este discriminat.

Discriminarea se caracterizează prin reunirea a două elemente, mai precis
tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau comparabile (sau,
dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite), pe de o parte,
și lipsa un ei justificări obiective pentru un asemenea tratament, pe de altă parte.

Conform DEX, „discriminarea este diferența de tratament a două sau mai
multe persoane aflate în situații identice sau comparabile sau dimpotrivă tratarea
identică a unor persoane afl ate în situații diferite atât timp cât un asemenea tratament
nu are nici o justificare obiectivă. ”94

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricții sau preferință pe
baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Legislația româneas că, în principal
Constituția României, dar și legile speciale, prevăd următoarele criterii: ”rasa,
naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea
sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectare a HIV, apartenența
la o categorie defavorizată, alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,

94DEX,. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic, 1998. p. 307
„Toate ființele se nasc libere și egale în demnitate și în
drepturi"
proclamă primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948.
I. DISCRIMINARE GHID PRIVIND ASIGURAREA EGALITĂȚI DE GEN ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

40
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în
orice alte domenii ale vieții publice. ”95

Discriminarea, ca opus al echității, este definită ca fiind practica ilegală de a
trata mai puțin favorabil pe unii indivizi în comparație cu alții, din cauza că sunt
diferiți ca sex, rasă, relig ie1 etc. Înseamnă a trata mai puțin favorabil un grup în
comparație cu altul, pe un motiv nejustificabil.96

Conform m anual ului Anti-Discriminare , ”a discrimina înseamnă a diferen ția
sau a trata diferit două persoane sau două situa ții, atunci când nu există o distinc ție
relevantă între acestea sau de a trata într -o manieră identică situa ții care sunt în fapt
diferite .”97

J. Dovidio, S. Gaertner susțin că, ,,frecvent discriminarea reprezintă un
comportament negativ fa ță de indivizii membri ai unui out -group despre care avem
prejudecă ți.”98

Prejudiciul creat este un mix de aspecte cognitive (stereotipe în care credem),
afect (decizia de a nu accepta, dea agrea un anumit grup) și aspecte de comportament
(acțiuni care rezultă din neagrearea acelui grup).

Este interesant de remarcat că prejudiciul cauzat este provine de la un grup, de
obicei un grup de persoane are o atitudine negativă față de un alt grup. În mod tipic,
nu este o reacție unui individ față de un alt individ . Comportamentul discriminatoriu
se mani festă ca urmarea stereotipurilor negative și deciziilor pe care indivizii le au și
le aplică față de alte grupuri .99

95 Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de ge n în activitățile independente. București: Editura
Universității Creștine Dimitrie Cantemir , 2014. p. 1.
96 Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Manag ementul resurselor umane . București:
Editura Economică. 1997. p. 255.
97 http://www.crj.ro/download.php?fileID=phpn548fa.pdf Accesat 16/05/2018 ora 19:34
98 Dovidio, J. și Gaertner, S. Prejudice, discrimination and racism: Historical trends and
contemporany approaches. New York: Academic Press, 1986. p. 10.
99 Daniels, Kathy și Macdonald, Lynda. Equality, diversity and discrimination: a student text. London:
Chartered Institute of Personnel and Development, 2005. p. 2.

41

Conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și
combaterea discriminării, faptele de discriminare constituie contravenți e și pot fi
sancționate ca atare.100

Constituția României prevede la Articolul 16 : „Cetă țenii sunt egali în fa ța legii
și a autorită ților publice, fără privilegii și fără discriminări.”101

Ordonanța de G uvern nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea
discriminării dispune:

• Articolul 2 alin. 1 – Potrivit prezentei ordonan țe, prin discriminare se
înțelege orice deosebire excludere, restric ție sau preferin ță, pe bază de rasă,
naționalitate, etnie, limbă , religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenen ță la
o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recun oașterii, folosin ței sau exercitării, în condi ții de
egalitate, a drepturilor omului și a libertă ților fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte
domenii ale vie ții publice. 102

Articolul 14 al Conven ției Europene a Drepturilor Omului dispune:
„Exercitarea drepturilor și libertă ților recunoscute de prezenta Conven ție trebuie să
fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă,
religie, opinii polit ice sau orice alte opinii, origine na țională sau socială, apartenen ța
la o minoritate na țională, avere, na ștere sau orice altă situa ție.”103

Articolul 1 al Protocolului nr. 12 al Conven ției Europene a Drepturilor
Omului precizează că „exercitarea oricărui d rept prevăzut de lege trebuie asigurată,
fără vreo discriminare, fondată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

100 Ordonanței de Guvern nr. 137/2000
101 Articolul 16 din Constit uția României
102 Articolul 2 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000
103 Articolul 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului 1. LEGISLAȚIE

42
politice sau de orice fel, origine na țională sau socială, apartenen ța la o minoritate
națională, avere, na ștere sau orice altă situa ție”.104

Conform Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea
discriminării discriminarea poate îmbrăca diverse forme105:

DISCRIMINAREA DIRECTĂ

Discriminarea directă constă în
excluderea unei persoane sau
categorii de persoane de l a beneficiul
unui anumit drept datorită unei
caracteristici a acelei persoane sau
categorii de persoane.

DISCRIMINAREA INDIRECTĂ

Discriminarea indirectă constă în
excluderea unei persoane sau categorii
de persoane de la beneficiul unui anumit
drept prin folosirea unor criterii aparent
neutre.

Fig. 4. Formele discriminării (Sursa: Archivă proprie)

Discriminarea de gen sau sexismul este din păcate o realitate a vremurilor
noastre și este definit ca favorizarea unui anumit gen în detriment ul altuia. Aproape
peste tot în lume, se pare că genul feminin a tras paiul cel scurt.

Discriminarea de gen reprezintă tratamentul sistematic, nefavorabil al
indivizilor pe baza genului lor, care le leagă de drepturi, oportunități sau resurse .
Sexismul ar e caracteristici paternaliste, deoarece se consideră că sexul superior ,

104 Articolul 1 al Protocolului nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului precizează
105 Ordonanț a de Guvern nr. 137/2 000 2. DISCRIMINARE DE GEN

43
bărbatul, își extinde bună -voința părintească față de fapturile omenești inferioare ,
femeii, denumite sexul slab .

Deși aparent sexismul este mai mult problema femeilor decât a bărba ților, în
realitate ambele sexe au de pierdut din cauza acestor atitudini. Țările în care drepturile
femeilor sunt limitate se confruntă cu o rată mai mare a sărăciei, ceea ce este firesc
dacă ne gândim că din cauza mentalității retrograde, jumătate din po pulația lor este
needucată și nu are acces pe piața muncii. În locurile în care se practică frecvent
avortul fetelor, se ajunge ca la un moment dat să existe mult mai mulți bărbați decât
femei, ceea ce face mai grea întemeierea unei familii. Când femeile s e limitează la
îngrijirea căminului și a copiilor pierd oportunități educaționale și profesionale, dar și
pentru bărbați este mult mai greu să obțină custodia copiilor în cazul unui divorț, ceea
ce este tot un caz de discriminare. Sexismul este așadar prob lema tuturor.

Fig. 5. Metodele de manifestare ale sexismului în prezent (Sursa: Archivă proprie )

Asigurarea echită ții de gen și a egalită ții de gen a devenit unul dintre
dezideratele majore ale timpului, chiar dacă institu țiile principale de social izare a
individului (familia, școala de toate nivelurile, mass -media etc.) vehiculează în
continuare valori și principii tributare culturii patriarhale. Fiind un concept nou, în 3. EGALITATEA ȘI ECHITATEA DE GEN

44
mare parte necunoscut în societatea noastră, principiul echită ții de gen și acordării
șanselor și tratamentelor egale este neglijat în mai multe domenii, subapreciindu -i-se
impactul social. Pentru a realiza cu succes respectivul deziderat în societate, este
foarte important să se promoveze integrarea lui eficientă în procesul de înv ățământ,
prin aceasta asigur ându-se implementarea unor politici educa ționale de gen.

Egalitatea de șanse și tratament este conceptul conform căruia „toate fiin țele
umane sunt libere să -si dezvolte capacită țile personale și să aleagă fără limitări
impuse d e roluri stricte; faptul că diferitele comportamente, aspira ții și necesită ți ale
femeilor și bărba ților sunt luate în considerare, evaluate și favorizate în mod egal
înseamnă că femeile și bărba ții se bucură de aceea și libertate de a -și realiza
aspira țiile.”106 Se referă la absența barierelor în ceea ce privește participarea
economică, politică și socială și tratament egal pentru toți cetățenii indiferent
categoriile sociale de care aparțin.

Egalitatea de șanse se referă la absența barierelor în ceea ce pri vește
participarea economică, politică și socială și tratament egal pentru femei și bărbați.
Prin egalitate de șanse între femei și bărbați se înțelege „luarea în considerare a
capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculi n și,
respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora”107

Relevan ța în problemele de gen se referă punerea în discu ție a relevan ței unei
politici sau a unei ac țiuni cu privire la rela țiile de gen, a egalită ții dintre femei și
bărba ți. Egalitatea de gen s e referă la acceptarea și valorizarea egală a diferențelor
dintre femei și bărbați, participarea egală și împărțirea egală a responsabilităților atât
în spațiul public, cât și în viața privată, precum și accesul și distribuirea egală a
resurselor între fem ei și bărbați.108

Egalitatea de șanse și egalitatea de gen sunt principiile fundamentale pentru
dezvoltarea unei societăți echitabile, care prețuiește diversitatea și incluziunea și care
promovează relațiile parteneriale și respectul între indivizi.

106 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality , op.cit. p. 48.
107 Legea 202/2002
108 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality , op.cit. p. 49

45

Egalit atea între femei și bărba ți este un drept fundamental, o valoare comună a
UE, și o condi ție necesară pentru realizarea obiectivelor UE de cre ștere economică,
ocuparea for ței de muncă și a coeziunii sociale. Aceste aspecte vizează accesul la
ocuparea for ței de muncă, egalitatea salarială, protec ția maternită ții, concediul
parental, de asigurări sociale și profesionale, securitatea socială, sarcina probei în
cazurile de discriminare și de auto -ocupare a for ței de muncă.109

Participarea echilibrată pe pia ța mu ncii atât a femeilor, cât și a bărba ților -în
termeni de ocupare, salarizare, promovare și participare la formare continuă – este
strâns legată de contextul familial. Din aceste considerente reiese necesitatea punerii
în aplicare a unor politici coerente c are să stimuleze acest proces al concilierii vie ții
profesionale cu cea familială și cea privată. Abordarea acestei problematici trebuie să
ia în considerare nu numai dimensiunea economică, dar și cea socioculturală în cadrul
căreia sunt perpetuate stereot ipuri de gen care, cel mai adesea, conduc la o repartizare
inegală a puterii economice și politice în societate și la o limitare a accesului femeilor
în diferite sfere ale vie ții sociale, spre exemplu, în anumite arii profesionale
considerate a fi natural masculine .110

Accesul la resursele materiale și financiare, la educa ție, pe pia ța muncii și la
decizie este strâns legat între acestea și se influen țează reciproc, traducând implicit
gradul de democratizare a distribuirii puterii între femei și bărba ți, la un moment dat.
În plus fa ță de dispozi țiile legale referitoare la egalitatea de tratament dintre bărba ți și
femei, legisla ția UE anti -discriminare a fost înlocuita de asigurarea unui nivel minim
de protec ție și un tratament egal pentru toată lumea de via ță și de muncă în Europa.

Aceste legi sunt proiectate pentru a asigura un tratament egal, indiferent de:
rasă sau origine etnică , religie si credin ță, dizabilită ți, orientare sexuală și vârstă
Aceste legi au scopul de a asigura egalitatea de tratament, în multe aspecte legate de
viața de zi cu zi – de la locul de muncă, care acoperă probleme de educa ție, asisten ță
medicală și de acces la bunuri și servicii.

109 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. 2016. p. 3
110 Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și bărbații . 2014. p. 5.

46

Promovarea și respectarea egalității de șanse și egalității de gen va contribui la
transformarea cu lturii organizaționale și va reprezenta un prim pas către o
transformare structurală a societății române ști pentru a oferi șanse egale de afirmare
tuturor cetățenilor, indiferent de gen, etnie, statut economic și social, dizabilitate,
orientare sexuală etc . Ca si cetă țeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au
drepturi egale și au dreptul la demnitate, egalitate de tratament, de via ță independentă
și de participarea deplină în societate.

47

Constitu ția României din 31 octombrie 2003 are ca obi ect
reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale și de stat, drepturile,
libertă țile și îndatoririle fundamentale ale cetă țenilor, sistemul organelor și separa ția
puterilor în stat. Constitu ția dispune de o for ță juridică superioară fa ță de celelalte acte
normative, al căror con ținut trebuie să fie conform cu prevederile constitu ționale.
Constitu ția României interzice ambele fe țe ale discriminării: atât cea directă, cât și cea
indirectă. Dispozi țiile constitu ționale relevante în domeniul egalită ții de șanse și al
nediscriminării sunt:

• Articolul 4. alin. 2 . – Unitatea poporului și egalitatea între cetă țeni:
„România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetă țenilor săi, fără deosebire de
rasă, de na ționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenen ță politică , de avere sau de origine socială”. 111

• Art icolul 6. – Dreptul la identitate:
➢ alin. 1 . – „Statul recunoa ște și garantează persoanelor apar ținând
minorită ților na ționale dreptul la păstrare a, la dezvoltarea și la exprimarea identită ții
lor etnice, culturale, lingvistice și religioase .”112

➢ alin. 2 .- ,păsurile de protec ție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea
și exprimarea identită ții persoanelor apar ținând minorită ților na ționale trebui e să fie
conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilal ți cetă țeni
români .”113

• Art icolul 16. alin. 1 . – Egalitatea în drepturi: „Cetă țenii sunt egali în fa ța legii
și a autorită ților publice, fără privilegii și fără discrimi nări”.

111 Articolul 4 alin. 2. din Constituția României
112 Articolul 6 alin. 1. din Constituția României
113 Articolul 6 alin. 2. din Constituția României II. CADRU LEGISLATIV NAȚIONAL

48
Reglementarea constitu țională a drepturilor, libertă ților și îndatoririlor
fundamentale con ține și alte prevederi legale ce interzic discriminarea, cum ar fii de
exemplu în Articolul 30. alin. 7 .114 din Constitu ția României stabilirea limitel or
libertății de exprimare ; în Articolul 48.115 consacrarea egalități de drepturi între soți ;
iar Articolul 49.116 și Articolul 50.117 din Legea fundamentală enunțarea obligă rii
statul ui la a lua măsuri afirmative pentru protec ția copiilor și a tinerilor, respectiv
pentru protec ția persoanelor cu handicap în vederea asigurării egalită ții de șanse a
acestora.

Ordonan ța Guvernului nr. 137/2000118 privind prevenirea și sanc ționarea
tuturor formelor de discriminare, republicată, a constituit la data adoptării un
instrument j uridic modem în domeniul egalită ții de șanse. Potrivit actului normativ, în
România, demnitatea omului, drepturile și libertă țile cetă țenilor, libera dezvoltare a
personalită ții umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege. Statul
garantează p rincipiul egalită ții între cetă țeni, al excluderii privilegiilor și discriminării
în exercitarea drepturilor și libertă ților fundamentale. Exercitarea în condi ții de
egalitate a drepturilor și libertă ților fundamentale prive ște persoane aflate în situa ții
comparabile. O.G. 137/2000 stabilește prevenirea și sanc ționarea tuturor formelor de
discriminare . Principiul egalită ții între cetă țeni trebuie respectat de orice persoană
fizică sau juridică , legea nu face distinc ție, în cazul persoanelor juridice între
caracterul lor public sau privat.119

Legea nr. 202/2002120 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărba ți, republicată, reglementează măsurile pentru promovarea egalită ții de șanse și
de tratament între femei și bărba ți, în vederea eliminăr ii tuturor formelor de
discriminare pe criteriul de sex, în toate sferele vie ții publice din România. Prin
egalitate de șanse și de tratament între femei și bărba ți se în țelege luarea în
considerare a capacită ților, nevoilor și aspira țiilor diferite ale pe rsoanelor de sex
masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora. Domeniile de

114 Articolul 30 alin. 7 din Constituția României
115 Articolul 48 din Constituția României
116 Articolul 49 din Constituția României
117 Articolul 50 din Constituția României
118 Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
119 Ibidem
120 Legea nr. 202/2002

49
implementare a egalită ții de șanse și de tratament între femei și bărba ți sunt: egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărba ți în domeniul muncii; eg alitatea de șanse
și de tratament în ceea ce prive ște accesul la educa ție, la sănătate, la cultură și la
informare; egalitatea de șanse între femei și bărba ți în ceea ce prive ște participarea la
luarea deciziei.

În plan institu țional, în procesul de negoc iere a aderării României la Uniunea
Europeană, în anul 2005, în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protec ției Sociale,
a fost creat un organ de specialitate al administra ției publice centrale cu personalitate
juridică, numită Agen ția Na țională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărba ți
(ANES). Rolul principal al acestei institu ției a fost acela de a asigura respectarea
prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei
și bărba ți și elaborarea și promovarea drepturilor în domeniul egalită ții de gen.

În contextul unor evolu ții legislative ini țiate începând cu 2009 și continuate în
2010, vizând reorganizarea unor autorită ți și institu ții publice, ra ționalizarea
cheltuielilor publice, sus ținerea mediului de afac eri și respectarea acordurilor cadru cu
Comisia Europeană și Fondul Monetar Interna țional, în iunie 2010, ANES a fost
desfiin țată. în urma reorganizării Ministerului Muncii, Familiei și Protec ției Sociale s –
a înfiin țat ca direc ție tehnică de specialitate D irecția Egalitate de Șanse între femei și
bărba ți.

Codul Muncii – Legea nr. 53/2003 121 stabilește raporturilor individuale de
muncă, modul în care se efectuează controlul privind aplic area reglementărilor din
domeniul raporturilor de muncă, precum și juris dicția muncii. Prevederile referitoare
la egalitatea de șanse și de gen, respectiv prevenirea și combaterea discriminării din
Codul Muncii sunt următoarele:

• Articolul 5. – în cadrul rela țiilor de muncă func ționează principiul egalită ții
de tratament fa ță de to ți salaria ții și angajatorii; interzicerea discriminării directe și
indirecte; defini ția discriminării directe și indirecte.122

121 Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
122 Articolul 5 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003

50
• Articolul 6. – orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condi ții de
muncă adecvate activită ții desfă șurate , de protec ție socială, de securitate și sănătate în
muncă, precum și de respectarea demnită ții și a con științei sale, fără nicio
discriminare , în consecință plata trebuie să fie egală cu munca depusă de către
individ .123

• Articolul 154. alin. 3 . – la sta bilirea și acordarea salariului este interzisă orice
discriminare.124

• Articolul 258. – regulamentul intern al angajatorului cuprinde reguli privind
respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricăror forme de încălcare a
demnită ții.125

Codu l Muncii consacră principiul egalită ții de tratament în cadrul raporturilor
de muncă și interzice toate formele de discriminare. Principiul egalită ții de tratament
se extinde la drepturile salariatului, la respectarea demnită ții și a con științei acestuia.
De asemenea, actul interzice discriminarea la stabilirea și acordarea salariului și
prevede plat a egală cu munc a de valoare egală. Angajatorul are obliga ția să cuprindă
reguli privind respectarea nediscriminării și înlăturării oricăror forme de încălcare a
demnită ții, în cadrul regulamentelor de ordin interior al organizației.126

123 Articolul 6 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
124 Articolul 154 alin. 3 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
125 Articolul 258 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
126 Codul Muncii

51

Sistemul de învățământ reprezintă „principalul subsistem de educație, care se
referă la organizarea instituțională a învățământului. În cadrul sistemului de
învățământ sunt reun ite instituțiile specializate implicate în procesul de educație,
cercetare și cultură, responsabile de realizarea în mod organizat, planificat și metodic
a dezideratelor educative.”127

În România, educația reprezintă un drept garantat de Constituție pentru toți
copiii și tinerii, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenență
religioasă. Legea învățământului asigură dreptul la educație și gratuitatea
învățământului public, de toate nivelurile, tuturor copiilor, fără nici un fel de
discri minare, inclusiv pe criteriul sex.

Încă de la primele cunoașterii împărțite în cadrul familiar sau comunitar, până
la diferitele abordări care au separat sau integrat indivizii de sex diferit, criteriul de
gen a avut un efect important asupra educației .

Învățământul separat pe sexe a fost atestat pentru prima dată în secolul al XVI –
lea în Transilvania, Iohannes Honterus întemeind o școală de fete la Brașov. Deși se
promova învățătura laolată , încă de la început au existat regulamente școlare, care
conținea elemente specifice de educare a fetelor și a băieților, atât în sfera privată, cât
și în cea publică.

Egalitatea de acces la educație, fără discriminării a constituit unul dintre
obiectivele programelor Revoluției române de la 1848: Proclamația de l a Islaz
prevedea să se realizeze instrucția egală și întreagă pentru tot românul de amândouă

127 http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html Accesat la 27/05/2018
ora 14:42 III. SISTEMUL EDUCAȚIONAL
1. PERSPECTIVE ISTORICE NAȚIONALE

52
sexe. De asemenea Legea Instrucțiunii Publice din 1864 s -a instituit egalitatea sexelor
la învățătură prin învățământul primar .

Legea asupra învățământului primar și normal primar din 1893, apoi cea din
1896 au impus frecvența studiilor celor cu vârstă cuprinsă între 7 și 14 ani, chi ar dacă
se preciza că ace astă lege se aplică de preferință băieților.

Începând cu anul 1895, fete primesc dreptul de a participa la s tudii din cadrul
mediul universitar, însă dreptul de a profesa în domeniul studiat era de cele mai multe
ori negat.

Legile asupra învățământului primar din 1924 și 1939 , asupra învățământului
secundar din 1928, 1936 și 1939, pe când și legile asupra învăț ământului superior din
1931 și 1932 au promovat educația comună la toate nivelurile de studiu, anulând
diferențele pe sexe în cea ce privește structurile și conținuturile de formare.
Constrângerea și gratuitatea, egalitatea de acces la educație și omogeniz area
parcursurilor școlare între mediile de rezidență și între sexe s -a impus ca principiu de
organizare a sistemului național de învățământ.

După 1944, decretele și legile asupra învățământului au promovat în primul
rând accesul egal la educație, cu acce nt pe politici afirmative pentru categoriile
defavorizate. În acest context, s -a ignorat dimensiunea de gen, educația adres ându-se
unui el ev mediu, fără diferențe de sex, fără caracteristici individuale și fără nevoi
proprii.

Sistemul actual de învățământ român esc își propu ne ca princi piu de organizare
echitatea și egalitatea de șanse. Legea Educației Naționale cuprinde referiri explicite
la accesul la educația continuă, includerea aspectelor de gen în curriculum,
respectarea egalității de șanse în educați e.

53

Sistemul de învățământ românesc are următo area structură: preuniversitar și
universitar. Învățământul preuniversit ar are trei c icluri: primar, gimnazial și liceal,
femeile reprezentând marea majoritate a cadrelor didactice. Cu Toate acestea,
ponderea lor variază în funcție de ciclul de învățământ: cu cât sunt elevii mai micii, cu
atât este mai mare numărul de cadre didactice de sex feminin.

La nivel preuniversitar, 86% dintre persoanele care ocupă poziția de profesor
în învățământul primar sunt femei, aproximativ 70% dintre persoanele care ocupă
poziția de profesor în învățământul g imnazial și liceal sunt de asemenea femei. În
schimb, doar 43% dintre profesorii universitari sunt de gen feminin. Se poate remarca
astfel că poziți ile mai prestigioa se sunt ocupate de bărbați.128

Potrivit datelor prezentate de către Ministerul Educației și Cercetării în cadrul
Raportului asupra sistemului de învățământ 2010 , se poate remarca feminizarea
domeniului educațional preuniversitar, femeile reprezentând un pr ocent de 72,6% din
totalul personalului didactic. Cu toate acestea ponderea femeilor în funcții de
conducere în acest domeniu este cu 20% mai redusă față de ponderea personalului
didactic masculin.129

Studiul Perspective asupra dimensiunii de gen în educați e, publicat de către
Institutul de Științe ale Educației, atrage atenția asupra perpetuării st ereotipurilor și a
rolurilor de gen prin intermediul conținutului manualelor școlare și modului în care se
realizează orientarea socio -profesională în școli, fapt ce poate conduce la feminizarea
sau masculinizarea traseelor profesionale.130

128 Ministerul Educației Naționale și Ce rcetării Științifice. Raportului privind starea învățământului
superior în România. 2015. p. 4.
129 Ibidem
130 Institutul de Științe ale Educației și UNICEF. Perspective asupra dimensiunile gen în educație.
București: Editura MarkLink. 2004. p. 3.
2. ABORDĂRI ACTUALE A PESPECTIVEI DE GEN ÎN EDUCAȚIE

54

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărba ți în domeniul educației
presupune oferire de condiții egale în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la
toate nivelurile de instruire, în general , la educație continuă.

Legea privind Egalitatea de Șanse între femei și bărbați, Legea 202/2002 , în
privința educației prevede:

• Articolul 15 . alin. 2 .- Instituțiile de înv ățământ de toate gradele, factorii
sociali care se implică în procese instructiv -educative, precum și toți
ceilalți furnizori de servicii de formare și de perfecționare, autorizații
conform legii, vor include în programele naționale de educație teme și
activități referitoare la egalitatea de șanse si de tratame nt între femei și
bărbați131

• Articolul 16 . alin. 1 .- Ministerul Educației și Cercetării asigură, prin
mijloace specifice, instruirea, pregătirea și formarea corespunzătoare a
cadrelor didactice, la toate formele de învățământ, public și privat, pe
tema egalității de șanse si de tratament între femei și bărbați.132

• Articolul 16 . alin. 2 .- Ministerul Educației și Cercetării va promova
acele manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea
programelor analitice c are să nu cuprindă as pectele de discrimi nare
între sexe, precum și modelele și stereotipurile comportamentale
negative în ceea ce privește rolul feme ilor și al bărbaților în viața
publică și familială.133

• Articolul 34 .- Ministerul Educației și Cercetării, prin inspectoratele
școlare teritoriale, asigură includer ea în plan urile de înv ățământ și alte
instrumente curriculare, precum și în activitatea curentă a unităților de

131 Articolul 15 alin. 2 din Legea 202/2002
132 Articolul 16 alin. 1 din Legea 202/2002
133 Articolul 16 alin. 2 din Legea 202/2002 3. PROMOVAREA EGALITĂȚII DE GEN ÎN EDUCAȚIE

55
învățământ a măsurilor de respectare a principiului egalității de șanse
si de tratam ent între femei și bărba ți134

În Rom ânia, prin diferite le proiecte europene s -au publicat mai multe studii,
care pot fii utilizate în programul de formare a inspectorilor școlari și a cadrelor
didactice. Acestea oferă un set de instrumente specifice de evaluare și auto -evaluare a
instituțiilor educaționale, dintr -o perspectivă de gen, precum ș i un set de i ndicatori
pentru evaluarea manualelor școlare dintr -o perspectivă de gen.

De asemen ea noua Lege a Educa ției135 mențione ază ca sistemul educațional
are ca obiectiv principal egalita tea de gen .

134 Articolul 34 din Legea 202/2002
135 Legea Educației

56

Potrivit Articolul ui 241. din Codului Muncii „regulamentul intern se
întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților
salariaților, după caz. ”136

Regulamentul intern, după Articolul 242. din Codul Muncii137, cuprinde cel
puțin următoarele categorii de dispoziții:
• Reguli privind protecția, igiena și securitatea în munca în cadrul unității;
• Reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării
oricărei forme de încăl care a demnității;
• Drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;
• Procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale
salariaților;
• Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
• Abaterile disciplinare și sancț iunile aplicabile;
• Reguli referitoare la procedura disciplinară;
• Modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;
• Criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților.

Din punct de vedere al egalității a doua c ategorie, cel al regulile privind
respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcarea a
demnității, este cea mai importantă.

În cadrul regulamentului intern al Universității Transilvania din Brașov
Articolul 2 face refe rire la regulile privind respectarea principiului nediscriminării și

136 Articolul 241 . din Codului Muncii
137 Articolul 242. din Codului Muncii IV. MODALITĂȚI DE ASIGURAREA A EGALITĂȚII DE GEN

1. REGLEMENTĂRII INTERNE

57
al înlăturării oricărei forme de încălcarea a demnității. „În Universitatea Transilvania
din Brașov relațiile de muncă dintre angajator și angajați, precum și relațiile dintre
angajați f uncționează pe principiul egalității, cu respectarea autorității conferite de
lege structurilor administrative și didactice, a prevederilor din Fișa postului precum și
a demnității fiecărui salariat.”138 De asemenea sunt interzise „discriminările față de un
angajat sau candidat la ocuparea unui post vacant, bazate pe criterii de sex, orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie,
opinie politică, origine socială, handicap, situație familială, situație material ă,
apartenență sau activitate sindicală.”139

Potrivit Articolul 2. alin. 3. „se asigură egalitate de șanse și tratament între
femei și bărbați în relațiile de muncă, în sensul că se asigură acces nediscriminatoriu
la:
• alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activități;
• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate
nivelurile ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru muncă de valoare egală;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfe cționare, specializare și recalificare profesională;
• promovare la orice nivel ierarhic și profesional; condiții de muncă ce
respectă normele de sănătate și securitate în muncă, conform
prevederilor legislației în vigoare; beneficii, altele decât cele de n atură
salarială, precum și la securitate socială;
• organizații patronale și organisme profesionale, precum ți la beneficiile
acordate de acestea.”140

Articolului 2. alin. 4. interzice „orice form ă de discriminare după criteriul de
sex, prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele
de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:

138Articolul 2. a lin. 1. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p. 1.
139Articolul 2. alin. 2. din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p. 1.
140Articolul 2. alin. 3 . din Regulamentul Intern al Universității Trans ilvania din Brașov . 2011. p. 1.

58
• anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția
candidaților pentru ocuparea posturilor vacante din sectoru l public sau
privat;
• încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic
de muncă ori de serviciu;
• stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;
• stabilirea remunerației;
• beneficii, altele decât cele de natură salarială , precum și la securitate
socială;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională;
• evaluarea performanțelor profesionale individuale;
• promovarea profesională;
• aplicarea m ăsurilor disciplinare;
• dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de
acesta;
• orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în
vigoare.”141

Carta Universitară este „principalul instrument de implementare de către
instituțiile de învățământ superior a valorilor și principiilor care guvernează activitatea
universitară de educație inițială și formare continuă și pe aceea de cercetare științifică,
exprimând aspectele fundamentale ale autonomiei universitare și opțiunile majore,
structurale, funcționale și organizatorice ale comunității universitare.”142

După cum au arătat și alți autori, “codul de etică universitară înseamnă
formularea explicită, în scris, a idealurilor, valorilor, principiilor și normelor morale
pe car e consimt să le respecte și să le urmeze membri unei comunități academice”143
fiind în același timp și “un contract moral între studenți, profesori, personalul

141 Articolul 2. alin. 4 din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov . 2011. p. 2.
142 Carta Universității Transilvania din Brașov . 2016. p. 5.
143 Proiectul Cod Etic Pentru Universități . p. 2. 2. CODUL DE ETICĂ

59
administrativ și comunitatea universitară ca întreg, contribuind astfel la coeziunea
membrilor uni versității”144. Altfel spus, acesta “ocupă locul lăsat liber între
comportamentele morale și lege.”145

Codul de etică și deontologie universitară reprezintă totalitatea principiilor
etice legate de procesul de învățământ, de cercetare, de activitățile adminis trative din
instituție.

Scopul Codului de etică este de a enunța și defini acele norme etice de
importanță majoră în activitatea universității care nu sunt menționate în legi,
regulamente sau proceduri și a căror cunoaștere și aplicare constituie baza un ei vieți
universitare depline. Codul de etică vizează pe lângă întărirea moralității și a
conștiinței persoanelor implicate în viața instituției, crearea prin exemple vii, bine
promovate, a unui comportament demn de urmat, păstrarea valorilor morale,
facilitarea recunoașterii unor probleme etice precum și găsirea facilă de soluții pentru
rezolvarea lor.

Codul de etică universitară cuprinde formularea explicită a idealurilor,
principiilor și normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze me mbrii
comunită ții academice în activitatea lor profesională. El stabile ște standardele de etică
profesională pe care o comunitate universitară î și propune să le urmeze și penalizările
care se pot aplica în cazul încălcării acestora.

Codul de etică univers itară func ționează ca un contract moral între studen ți,
profesori, personal administrativ și comunitatea universitară ca întreg, contribuind la
coeziunea membrilor universită ții și la formarea unui climat universitar bazat pe
cooperare și competi ție după r eguli corecte, la cre șterea prestigiului universită ții.

Codul de etică universitară este un document obligatoriu care întrege ște Carta
Universită ții.

144Ibidem
145Ibidem

60

Comisia de etică universitară trebuie să funcționeze conform Legii Educației
Naționale nr. 1/201 , conform Cartei Universitare, respectiv Codului de Etică și
deontologiei profesională universitară, a propriului regulament de funcționare a
comisiei și a tutor normelor legate în speță.

Comisia de etică este formată din 5 -9 membri cu prestigiu profesional și
autoritate morală, reprezentând, în păr ți relativ egale, cadrele didactice, studen ții și
personalul nedidactic. Reprezentantul Compartimentului juridic al institu ției de
învățământ superior face parte de drept din Comisia de etică universitară.

Potrivit Articolulu i 306. alin. 2 . din cadrul Le gii Educaționale Naționale actualizată
structura și componența comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei
sunt pe rsoane cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai
comisiei de etică u niversitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile de rector,
prorector, decan, prodecan, director admi nistrativ, director de departament sau de
unitate de cercetare -dezvoltare, proiectare, microproducție.146

Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
• elaborează Codul de etică universitară, care funcționează ca un contract moral
între cadrele didactice, studen ți și personalul administrativ, contribuind la
formarea unui climat universitar corect și responsabil și la creșterea
prestigiului universită ții;

• se preocupă de aducerea la cuno ștință a prevederilor codului de etică și a
regulamentului comisiei;

• verifică dacă fiecare persoană angajată din universitate a semnat luarea la
cuno ștință de prevederile codului de etică;

146 Articolului 306 alin. 2 din Legea Educaționale Naționale 3. COMISIA DE ETICĂ

61
• analizează și soluționează abaterile de la etica universitară pe baza sesizărilor
sau prin autosesizare, conform Codului de etică universitară;

• păstrează confiden țială identitate a autorului sesizării;

• efectuează investiga ții și interviuri în scopul strângerii de date suficiente și
concludente cu privire la cazurile care fac obiectul sesizărilor și reclama țiilor;

• decizii pe baza investiga țiilor și audierilor efectuate, a probelor colectate și cu
motivarea detaliată a hotărârii luate, cu majoritate de voturi ale membrilor
comisiei;

• comunică raportul de caz și face recomandări sau propune sancțiunile care se
impun, Consiliului de Administra ție;

• elaborează un raport anual referitor la situa ția respectării eticii universitare,
care va fi prezentat Rectorului și Senatului universitar pentru întocmirea
raportului privind starea universită ții;

• notifică de urgen ță institu țiile statului cazurile care fac obiectul cercetării
penale și pune la dispozi ția acestora toate informa țiile pe care le dețin cu
privire la cazurile respective;

• sub inciden ța Comisiei de etică universitară intră atât actele petrecute în
interiorul universită ții și campusului universitar, cât și cele desfă șurate în afara
acestuia în măsura în care implică membrii propriei comunită ți universitare și
a personalului aferent.

62

Acest ghid constată faptul că în prezent ne aflăm într-o perioadă de căutare a
echilibrului social în privin ța discriminării, a adoptării unei men talită ți mai libere ,
pentru a putea însuși principiului egalită ții de gen ca pe un drept fundamental.

Studiile universitare nu au un impact vizibil în modificarea părerii sau
atitudinii acestora față de formele de discriminare. Cel mult, studiile universi tare și
experiențele asociate contribuie la fundamentarea percepției deja existente. Se poate
observa că părerea formată anterior are tendințe de sedimentare la nivelul mentalului
colectiv. Lipsa educației este considerată a fii principala sursă de intole ranță și
atitudini discriminatorii la nivel social. O altă sursă importantă este reprezentată de
anturaj.

Regulamentele interne din ale mediului academic includ principii precum cel
al nediscriminării și egalității, acestea fiind aplicabile în general tu turor membrilor
comunității academice.

După cum putem observa, o serie de alte principii conexe, precum cel al
respectării drepturilor fundamentale sau cel al asigurării egalită ții de șanse și
tratament cu referire la mai multe categoriile sociale, indif erent de vârstă, sex, rasă,
religie, apartenen ță politică și ideologică, sunt acoperite în general de cartele și
Codurile Universitar e. Desigur, această listă a grupurilor protejate împotriva
discriminării poate fi extinsă, deschisă și corelată cu legislaț ia specifică anti –
discrimin ării în vigoare.

Libertatea de exprimare este un principiu esențial întâlnit la vasta majoritate a
universităților, atât în Cartă, cât și în Codul de Etică sau Codul Studenților. Este legat
de libertatea academică, parte a co nceptului de autonomie universitară și de
răspunderea personală și publică. Principiul libertății de exprimare este de asemenea
strâns legat de conceptul de libertate academică, iar spa țiul academic universitar este
liber de orice constrângeri politice, ec onomice și religioase. CONCLUZIE GHID

63

Există reglementări și în ceea ce privește toleranța și respectul pentru toți
membrii comunității academice, despre care se vorbește în principal în termeni de
obligații ale tuturor. Este promovat un climat de încredere, civilitate , respect reciproc
între membrii comunită ții academice și nu numai. Este încurajată de asemenea
abordarea critică, parteneriatul intelectual și cooperarea, indiferent de opiniile politice
sau de credin țele religioase, adresându -le la valoarea toleran ței fa ță de diferen țele
între oameni, între opinii, credin țe și preferin țe intelectuale. Se cere tuturor membrilor
să se comporte cu curtoazie și respec t, „respectarea mutuală a diferen țelor de ordin
lingvistic, religios, social între membrii comunită ții academi ce” „în țelegere, respect și
sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale”. Se cere de asemenea cultivarea toleran ței
față de diferen țele naturale între oameni, opinii și religii. Nu în ultimul rând, se
vorbe ște despre toleranță și deschiderea universității față de cetățenii străini.

În ceea ce privește interzicerea expresă a discriminării, mediul academic
prevede obligativitatea tratamentului egal pentru toți membrii comunității academice,
fie menționați ca tot unitar sau separat . În general este interzi să discriminarea în ceea
ce privește accesul în comunitatea universitară prin admiterea ca student ori prin
ocuparea unui post didactic sau de cercetare, sau în ceea ce privește exercitarea unor
funcții de conducere. În anumite cazuri sunt prevăzute și o s erie de măsuri concrete
pentru a oferi șanse egale de dezvoltare academică pentru toți part icipan ții la procesul
didactic, de exemplu pregătirea în condi ții de egalitate, în limbile română, maghiară,
germană, precum și în limbi de circula ție interna țională ; dreptul studen ților la
examinare printr -o metodă alternativă, atunci când suferă de o dizabilitate temporară
sau permanentă; stabilirea orarului de predare și de examinare astfel încât să permită
respectarea eventualelor constrângeri de natură religioasă ale profesorilor sau ale
studenților.

În ceea ce privesc măsurile concrete de promovare a echită ții și combatere a
discriminării, informarea cu privire la prevederile regulamentelor interne (precum
Carta, Codul de Etică și Statutul Studentului) se realiz ează doar prin publicarea
documentelor pe pagina web a Universității.

64
CONCLUZI I

Egalitatea de gen nu înseamnă pierderea individualită ții sau a trăsăturilor ce
caracterizează indivizii, ci d impotrivă, se poate spune că conservarea acestor lucruri
este ese nțială, pentru a se putea dezvolta și pentru a putea fii în benefici ul, atât al
individ ului, cât și al societatea din care acesta face parte.
Deși subiectul discriminării se află în aten ția multor organisme, de și au fost
realizate progrese semnificative în cadrul acestui domeniu, este important să
înțelegem că eliminarea totală a discriminării implică în cele din urmă o schimbare
fundamentală de mentalitate . Această schimbare, însă nu se poate realiza peste noapte,
ci prin mici etape, pași făcuți în de-a lungul secolelor și chiar a mileniilor , încercarea
de a găsi echilibrul social . Ca în orice proces de schimbare a mentalității sociale,
există obstacole de trecut, precum minți , care dintr -o firească inerție a gândirii,
instinctual se opun. Există în contin uare numeroși oameni care nici nu conștientizează
existența fenomenului de discriminare.
În procesul unei societă ți ce se luptă să -și schimbe mentalitatea, fiecare
inten ție, fiecare gest și fiecare individ contează și contribuie, pentru că de și acțiunile
unui singur individ la nivelul societă ții pot părea neînsemnate, nu se știe când aceea
acțiune va îndemna și alți indivizii, în a realiza ceva, pentru a îmbunătății, iar astfel
încet -încet schimbarea se va produce.

65
BIBLIOGRAFIA

1. ABC Of Women Worker's Righ ts And Gender Equality , ILO, Geneva, 2000.
2. Administrator Femeiactive.ro . Egalitatea de gen -Statistici la nivel european.
2014. Accesat la 12/03/2018 ora 14:25 :
http://www.femeiactive.ro/egalitatea -de-gen/
3. Administrator Fonduristructurale.ro. Comisia Europeană a adoptat o nouă
strategie privind egalitatea de șanse între femei și bărbați . 2010. Accesat la
12/04/2018 ora 15:00 :
http://www.fonduri -structurale.ro/stiri/7264/comisia -europeana -a-adoptat -o-
noua -strategie -privind -egalitatea -de-sanse -intre-femei -si-barbati
4. Andresen, M. și Taylor, H. F. Sociology: The Essentials . Ediția a patra.
Belmont: Editura Cengage Learning, 2006.
5. Asociația Profesorilor.ro. Sistemul de învățământ și structura. 2010 . Accesat
la 27/04/2018 ora 14:42 :
http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura.html
6. Beavoir, Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004.
7. Biblia. Corintieni 11:2 -34. Accesat la 05/02/2018 ora 17:21 :
https://www.biblica.com/bible/?osis=ntlr:1%20Corinthians%2011%3A2 -34
8. Bourdieu, Pierre. Die männliche Herrschaft. Frankfurt am Main: Suhrkamp.
2005.
9. Browne, B. A. Gender and preferences for job attri butes: A cross -cultural
comparison. 1997.
10. Carta Socială Europeană , publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 4 mai
1999.
11. Carta Universității Transilvania din Brașov. 2016.
12. Codului Muncii
13. Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între
femeii și bărbații 2016 -2019. 2016.
14. Comisia Europeană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și
bărbații . 2014.
15. Constituția României
16. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

66
17. Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în act ivitățile
independente . București: Editura Universității Creștine Dimitrie Cantemir ,
2014.
18. Cornea, Alexandra și Petreuș, Ioana. Ghid privind egalitatea de șanse și de
gen în România . 2012 .
19. Daniels, Kathy și Macdonald, Lynda. Equality, diversity and discrim ination: a
student text. London: Chartered Institute of Personnel and Development, 2005.
20. DEX,. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic,1998.
21. Dipbove, Robert L. și Colella, Adrienne. Discrimination at Work: The
Psychological and Organizationa l Bases. Francis e -Library, 2008
22. Directiva 76/207/CEE
23. Directiva Consiliului 75/117/CEE
24. Dovidio, J. și Gaertner, S. Prejudice, discrimination and racism: Historical
trends and contemporany approaches. New York: Academic Press, 1986.
25. Giddens, Anthony. Sociol ogi. București: BIC ALL, 2000.
26. Guță, Daniel . Amazoanele, femeile fatale ale lumii antice sortite să trăiască
fără bărbații. De ce făceau sex doar o dată pe an. 2015. Accesat la
04/02/2018 ora 11:20 :
www.antena.ro/articole/amazoanele -femeile -fatale -ale-lumii -antice -sortite -sa-
traiasca -fara-barbati -de-ce-faceau -sex-doar-o-data-pe-an_2kf6
27. Guță, Daniel . Obiceiurile erotice ale strămoșilor noștri: femeile sarmaților
ucideau pentru sex, soțiile tracilor erau sclave sexuale, geții își luau câte 30
de neveste. 2015. Accesat la 04/02/2018 ora 11:30 :
http://adevarul.ro/locale/hunedoara/obiceiurile -erotice -stramosilor -nostri –
femeile -sarmatilor -ucide au-sex-sotiile -tracilor -erau-sclave -sexuale -getii-isi-
luau-30-neveste -1_56323367f5eaafab2c22fe21/index.html
28. Institutul de Științe ale Educației și UNICEF . Perspective asupra dimensiuni le
gen în educație. București: Editura MarkLink. 2004.
29. Institutul Euro pean din România. Strategia Europa 2020 și stadiul
implementării în România. București: Europe Direct, 2014.
30. Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și
viață. București: Editura Institutului Național de Statistică. 2016 .
31. Ioniță, Simona. 3 lucruri despre sexism. Accesat la 09/03/2018 ora 18:45 :
http://www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism/

67
32. Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editura Paris, 1967.
33. Legea 202/2002
34. Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
35. Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice
Hall, 1997.
36. Mancaș, Mălina. Sex vs Gen – Care e diferența dintre cei doi termeni?. 2016.
Acces at la 10/03/2018 ora 16:13 :
http://www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni –
0P35066%20accesat %20la%2010/03/2018%20ora%2016:13
37. Manual Anti -Discriminare – Centrul de resurse juridice. Accesat 16/05/2018
ora 19:34 :
http://www.crj.ro/download.php?fileID=phpn548fa.pdf
38. Marshall, G. Dicționar de sociologie . Bucure ști: Editura Univers
Enciclopedic, 2003.
39. Mathis, R. L., Nica, Panaite C. și Rusu, Costache. Manag ementul resurselor
umane. București: Editura Economică. 1997.
40. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportul ui privind
starea învățământului superior în România. 2015.
41. Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniela, Andreiescu, Liviu, et. alii. Etica în
universități: Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și cod. București ,
2005 .
42. Monitorul Oficial. OG 137/2000 privind pre venirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare, republicată. 2014. Accesat la 09/03/2018 ora 16:20 :
http://www.dreptonline.ro/le gislatie/og_137_2000_prevenire_sanctionare_for
me_discriminare_republicata.php
43. Ordonanța de Guvern nr. 137/2000
44. Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press, 1964.
45. Parsons, T. și Bales, R. Family, socialization and interaction process .
Glencoe, IL: Free Press, 1955.
46. Proiectul Cod Etic Pentru Universități
47. Proiectul Eliza. Despre egalitatea de gen. 2015. Accesat la 12/03/2018 ora
14:13 :
http://proiectul -elisa.fundatia.ro/despre -egalitate -de-gen

68
48. Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gender and Development: Concepts and
Definitions . Brighton: Institute od Development Studies, 2000.
49. Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011.
50. Sănduleasa, Andra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o
analiză privind influența factorilor culturali asupra atitudinilor față de
participarea femeilor pe piața muncii. Editura Muzeul Literaturii Române.
51. Shepard, J.M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning,
2009.
52. Tratatul de la Maastricht
53. UNESCO. Gender equality and equity. Beijing, 1995.