INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4… [626911]

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
CAP.1.VALORIFICAREA POTENTIALULUI SPEOLOGIC AL ROMANIEI …………. 7
1.1.Speologia si peșterile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
1.2. Potențial speologic al României ………………………….. ………………………….. …………………. 9
1.3. Peșterile protejate din România ………………………….. ………………………….. ………………… 15
CAP. 2. POTENTIALUL SPEOLOGIC AL JUDETULUI BIHOR ………………………….. . 22
2.1. Generalitati ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 22
2.1.1.Prezentare generala ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
2.2. Zona muntoas ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
2.3. Dealurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 24
2.4.Câmpia Crișurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 25
CAP.3. TURISMUL DIN JUDETUL BIHOR ………………………….. ………………………….. ….. 26
3.1.Principalele zone carstice din județul Bihor ………………………….. ………………………….. … 27
3.2. Potențialul Speologic al Județului Bihor ………………………….. ………………………….. ……. 29
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 43
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 43
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 44
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 45
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 46

4

INTRODUCERE

În prezent, turismul reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, care
înregistrează schimbări permanente si o evoluție ascendenta. În perioada cuprinsa între
sfârșitu l celui de -al doilea război mondial si până în prezent, turismul a evoluat de la o
activitate cu dimensiuni relativ reduse, de o importanta limitata, la cea mai mare industrie de
pe glob. Aceasta evoluție care s -a desfășurat pe parcursul a numai 50 de ani este remarcabila
si oferă posibilitatea de a ne imagina importanta industriei turismului în următorii 50 de ani,
cu condiția , desigur, ca tendința înregistrata până în prezent sa continue.
În 1993, Guvernul României inițiază o reforma a programului de dezv oltare a turismului.
Ordonanța Guvernamentala nr. 62, care a devenit ulterior nr. 145 din 27 decembrie 1994,
stabilește planul pentru dezvoltarea național a turismului rural, în special pentru regiunile
montane, Delta Dunării si Marea Neagra. Tot atunci, M inisterul Turismului promovează
propria opinie privind turismul rural, aceea ca acesta reprezintă pentru România cea mai
atractiva „oferta turistica” posibila.
În momentul de fata, România este pe punctul de a deveni o destinație turistica
importanta, dar înainte de toate va trebui sa -si estompeze anumite minusuri care nu îi conferă
o poziție concurențiala pe piața internaționala turistica. Pentru dezvoltarea turismului va fi
nevoie de o strategie de promovare a turismului care sa aibă efecte durabile si si gure.
Analiza macromediului
Mediul economic este un factor semnificativ, care influențează industria turismului
dintr -o tara atât din punct de vedere al cererii, cât si al ofertei. Din punct de vedere turistic,
factorii care pot influenta comportamentul d e consum sunt rata dobânzii, cursul de schimb,
disponibilitatea creditului, creșterea si stabilitatea economica si rata inflației , precum si
structura economica a industriilor relevante turismului si profitabilitatea lor (costul capacitații
de cazare, cost ul calatoriilor.
Importanta economica a turismului
La sfârșitul acestui secol si mileniu industria turismului si a calatorilor reprezintă , pe
plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate si, în același timp, cel mai important
generator de locuri de munca. Din punct de vedere economic turismul se constituie si ca o
sursa principala de redresare a economiilor naționale a acelor tari care dispun de importante
resurse turistice si le exploatează corespunzător .

5
Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale , turismul acționează ca un
element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere
specifica de bunuri si servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora.
Cererea turistica determina o adaptar e a ofertei ce se materializează , între altele, în
dezvoltarea bazei tehnico -materiale a acestui sector, si indirect, în stimularea producției
ramurilor participante la: construirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentație ,
modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement
etc.
În acest context, principalele argumente care determina necesitatea dezvoltării
turismului, rezulta din următoarele aspecte:
1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, tu rismul reprezintă unul din sectoarele
economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;
2. Exploatarea si valorificarea complexa a resurselor turistice însoțite de o promovare
eficienta pe piața externa, poate constitui o sursa de sporire a încasărilor valutare ale statului,
contribuind astfel la echilibrarea balanței de plați externe;
3. Turismul reprezintă o piața sigura a forței de munca si de redistribuire a celei
disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;
4. Turis mul, prin efectul sau multiplicator acționează ca un element dinamizant al sistemului
economic global, generând o cerere specifica de bunuri si servicii care antrenează o creștere în
sfera producției acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea st ructurii sectoarelor
economiei naționale ;
a) Infrastructura de transport:
– reabilitarea si modernizarea rețelei de drumuri naționale care sa faciliteze circulația si
accesul spre zonele de interes turistic;
– relansare si dezvoltarea aeroporturilor si a porturilor;
– modernizarea transportului pe căile ferate;
– dezvoltarea sistemelor de transport combinat ;
– programe de dezvoltare a flotei maritime si fluviale, cu implicații în diversificarea ofertei
de servicii turistice si valorificarea unor elemente ale potențialului turistic al tarii aflate într -un
stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunării , Delta, programe
turistice pe Marea Neagra s.a.).
b) Telecomunicațiile – modificările la nivelul economiei digitale sunt esențiale pentru ca
întreprinderile să devină si să se mențină competitive.

6
Turismul si călătoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologică, pot ajuta România să obțină
si să aplice sistemele tehnologice ale informațiilor si telecomunicațiile la un nivel competitiv.
O parte din ce în ce mai mare a operațiilor turismului si călătoriilor – precum si toate operațiile
virtuale de vânzări si distribuție – comunică prin sistemele de telecomunicații .
E-marketing – pe o piață globală competitivă si din ce î n ce mai dezvoltată din ziua de astăzi,
există o mare nevoie pentru un puternic branding național de conducere care să optimizeze
resursele, să concentreze într -un nucleu interesele – sectorul public si privat, național , regional
si local si să capteze atenția turiștilor . Aceasta va necesita un interes aparte pentru o abordare
coordonată asupra marketing -ului si distribuției prin internet în scopul de a optimiza viziunea
asupra României.
c) Organizarea si finanțarea activităților de comunicație în multe ca zuri o destinație se
compune din numeroși ofertanți diferiți . Punerea în fapt a cooperărilor între aceștia si/sau a
alianțelor strategice sunt un mijloc puternic de a face fata concurentei marilor întreprinderi
turistice cu sucursale sau activitati în toat a lumea. Sectorul public trebuie sa furnizeze cadrul
organizatoric care sa permită crearea si buna funcționare a unui organism pentru
comercializarea unei destinații în ansamblul sau. Sarcina principala a acestuia este aceea de a
comercializa regiunea sau tara ca o destinație turistica si de a -i ameliora global imaginea.

7
CAP.1.VALORIFICAREA POTENTIALULUI SPEOLOGIC AL
ROMANIEI

1.1.Speologia si peșterile
Speologia
Speologia este o știința pluridisciplinara care se ocupa cu studiul complex al peșterilor .
Are drept scop explorarea si cercetarea peșterilor , in contextual mai larg al mediului carstic
sau paracarstic, protecția acestora si găsirea eventualelor posibilitati de valorificare a lor. In
activitatea speologica se manifesta doua tendințe : speologia științifica si speologia explorative
(sportive sau de amatori).
Relativ nouă ca știință, obiectivele sale sunt înțelegerea forțelor care au stat la originea
formării și dezvoltării peșterilor și a formelor de viață în peșteri. Pentru a fi inte resat de
speologie nu ai nevoie de pregătire științifică sau experiență, e suficient să ai spirit de
observație și o curiozitate inteligentă. În istoria științei aceștia au fost adeseori factorii decisivi
în descoperirea de noi cunoștințe și fenomene. Prof esioniștii în domeniul geologiei,
meteorologiei, chimiei și biologi ei lucrează în colaborare cu amatori pentru a obține
cunoștințe despre lumea subterană. Într -o lume fără lumină, vietățile din peșteră s -au adaptat
la mediu prin modificări fundamentale d e un interes special pentru biologi. Geologul poate
studia efectul disoluției, eroziunii și a mișcărilor pământului în pereții de stâncă care -l
înconjoară . Cursurile subterane de apă și hidrologia epocilor trecute pot fi regăsite cu ușurință
în meandrele ș i configurația galeriilor de peșteră.
Formațiunile subterane, mineralele dezvoltate acolo,atrag atenția mineralogilor și nu în
ultimul rând a fotografilor, care pot captura pe peliculă frumusețea acestor locuri. Exploratorii
subteranului iubesc frumusețea și asprimea acestor locuri ca și provocarea explorării lor.
Plăcerea de a fi în natură, împreună cu un profund respect pentru conservarea naturii
subterane,pot ajuta speologul în acumularea de noi cunoștințe despre peșteri.

Speologia moderna in România
In 1972 speologii romani se reunesc pentru prima data intr -un forum, numit
"Speosport" organizat de Comisia Centrala de Speologie din cadrul Federației de Alpinism.
In 1990 cluburile speologice din tara au creat câteva confederații (precum Societatea

8
Banate ana de Speologie). In 1994 a fost creata Federația Romana de Speologie.1
La ora actuala exista foarte multe asociații ale speologilor, care, pe langa practicarea
speologiei, realizează proiecte ce au ca scop protecția peșterilor si a mediului carstic,
sensibilizarea oamenilor asupra protejării lor.

Peșterile
Numim peștera orice gol subteran accesibil omului, format, in mod natural, in roci
consolidate si umplut cu gaze sau apa. Din aceasta definiție , unanim acceptata, se desprind
doua caracteristici majo re ale peșterilor : (a) ele sunt numai acele porțiuni din domeniul
subteran accesibile omului si explorate de acesta; (b) noțiunea de peștera nu este legata de un
anumit tip de roca sau geneza a golului.
Peșterile reprezintă numai acel procent din golurile subterane in care se poate pătrunde
direct, respective cele deschise,in mod natural sau accidental (prin diverse lucrări ), la
suprafața suficient de largi pentru a putea fi explorate .
Clasificarea peșterilor :
O prima clasificare a peșterilor , pe criterii genetice ,este sugestiva si necesara pentru o
înțelegere mai exacta a definiției acestora (Trimme H 1968 ).2
Peșterile primare sunt cele care se formează o data cu rocile din jur. In aceasta
categorie intra pungile de gaze apărute in procesul de solidific are a lavelor vulcanice sau
tuburile de lava formate prin răcirea si curgerea gradate a unor lave fluide;as emenea goluri
devin peșteri si formează categoria mare a peșterilor vulcanice.
Peșterile secundare se formează in roci preexistente, sunt mult mai numeroase si cu
forme mai diversificate decât cele din prima categorie. Ele pot fi generate de procese tectonice
– peșterile tectonice; spatii ramase libere intre ingramadiri de blocuri – peșteri de acoperire;
formate prin eroziune, in aceasta categorie încadrându -se peșterile de abraziune,generate de
valurile marii si peșterile de mal, săpate de apele curgătoare ; rezultate prin acțiune chimica a
apelor – peșterile de dizolvare sau carstice care formează categoria cea mai importanta si
variata.

1 Forumul Federatiei Romane de Speologie

2 Trimmel,H, 1968,vol 19, cap.4

9
1.2. Poten țial speologic al României
Ca parte componenta a ofertei turistice, alături de echipamentele de producție , masa de
bunuri destinate consumului turistic, forța de munca, infrastructura turistica, structurile si
condițiile de comercializare, resursele turi stice cuprind atracțiile naturale si antropice dintr -o
zona, tara sau regiune geografica.
Cuprinderea resurselor turistice in categoria resurselor întreprinderii de servicii
semnifica specificitatea alcătuirii produsului turistic si din componente care atr ag, rețin, sunt
“gustate” dar nu se consuma odată cu preparatele culinare si cu uzura unor mijloace de
transport, sunt nestocabile, deși de o longevitate apreciabila in existenta Terrei, produc emoții
estetice si trăiri afective de neuitat.
Resursele turis tice se împart in doua mari categorii: resurse turistice naturale si resurse
turistice antropice.
Din prima categorie face parte si Potențialul speologic:
Potențialul speologic al României dispune de peste 12000 de peșteri ,3 România situându -se pe
locul a l treilea in Europa, alături de Iugoslavia si Franța . Intre acestea sunt peșteri de
dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri si cascade (Topolnita,
Cetățile Ponorului etc.) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat s i frumos
concretionate (peste 300) si altele cu mineralizații rare sau cu picturi murale ( Peștera Cuciulat,
Peștera lui Adam etc.). Exista si unicate pe plan național si internațional , fiind declarate
monumente ale naturii sau rezervații speologice, așa cum sunt peșterile Topolnita, Cetățile
Ponorului, Sura Mare, Ghețarul de la Scărișoara , Peștera Urșilor de la Chiscau etc..
Din cei 237.500 km2 ai suprafeței României,
rocile favorabile formării și dezvoltării peșterilor
(calcare, calcare cristaline, dolomite, gresii,
conglomerate, sare), ocupă 6.320 km2 (2, 6% din
teritoriu).
Peșterile românești au început să fie menționate
din secolul al XVII -lea, literatura speologică si
geografică mondială făcând deseori referiri la ele.
Pentru Peștera Vetera ni (Munții Almăjului), dată fiind importanța strategică, s -a făcut unul
din primele planuri topografice din lume (1692). În secolul al XIX -lea este menționată Peștera

3 Bonifaciu, S, coord.(1983) ,Romania,ghid turistic, Ed.Sport -Turism, Bucuresti

10
Zmeilorde la Onceasa (Munții Bihor), unde s -au descoperit sute de schelete de urs de peșt eră
(Ursus spelaeus).
În 1897 apare, pentru Peștera Ialomiței (Munții Bucegi), prima monografie în limba
română a unei peșteri. În 1903 avem primul ghid turistic al unei zone carstice (Munții Bihor).
La trecerea dintre secolele XIX și XX au fost făc ute și primele amenajări turistice ale unor
peșteri: Peștera Ialomiței (Munții Bucegi), Peștera Meziad (Munții Pădurea Craiului),
Ghețarul de la Scărișoara (Munții Bihor), Peștera de la Vadul Crișului (Munții Pădurea
Craiului).
La 26 aprilie 1920, fo stul explorator al Antarcticei, Emil Racoviță, atras apoi de lumea
peșterilor, înființează la Cluj -Napoca primul institut de speologie din lume. Astfel, noua
știință, pentru care se făcuseră la nivel mondial descoperiri, explorări și cercetări, capătă un
statut oficial, iar Cluj -Napoca devine centrul internațional al cercetărilor de biospeologie.
În 1886 are loc, se pare, prima explorare a unor puțuri din România, atingându -se cota -84
în Peștera Mare de la Șoroniște (Munții Mehedinți). Cunoscută pe c irca 1.100 metri încă din
1863, cifră importantă atunci pe plan european, Peștera Meziad (Munții Pădurea Craiului)
depășește, în 1932, lungimea de 4 km explorați.
În 1965, o echipă de la Institutul de Speologie descoperă urme foarte vechi de pași
omenești în Peștera Ciur -Izbuc (Munții Pădurea Craiului). Din cele 14 peșteri de pe glob unde
s-au găsit astfel de urme, aici s -au numărat cele mai multe: 400.
În 1965 începe activitatea speologilor amatori. Ei vor descoperi prelungiri spectaculoase
în peșteri anterior cunoscute și vor monopoliza activitatea de descoperire. În România erau
cunoscute: 73 de peșteri în anul 1884; 200 în 1915; 500 în 1945; 984 în 1965. Consecință a
activității amatorilor, în 1976 se cunoșteau 1973 de peșteri iar în anul 197 8 repertoarul
național cuprindea 3400 de peșteri. Astăzi sunt inventariate peste 12.500 de cavități.
În 1965 erau cunoscute 13 peșteri mai lungi de 2 km (din care 1 mai lungă de 10 km) și 6
mai adânci de 100 m. Astăzi, numărul marilor cavități a ajun s la 76 peșteri mai lungi de 2 km
(din care 10 mai mari de 10 km) și 86 peșteri mai adânci de 100 metri.
Cea mai lungă cavitate din România este Peștera Vântului (Munții Pădurea Craiului ). Ea
este cea mai mare peșteră din România , cu o lungime totală de 52 km. Se află în Munții
Pădurea Craiului , în vecinătatea localității Șuncuiuș . Peștera nu este deschisă publicului, fiind
rezervată cercetărilor științifice, existân d un proiect de deschidere a peșterii către public.4 A
fost explorată pentru prima oară în 1952 . Se numește Peștera Vântului datorită curenților de

4 op.cit.,p.98 -99

11
aer extrem de puternici care pot fi simțiți în peș teră, în special la intrare. Temperatura medie
este de 11.8˚C.

Cea mai mare denivelare negativă se înregistrează în Avenul de sub Colții Grindului
(Masivul Piatra Craiului), 540 m, iar cea mai mare denivelare pozitivă în Peștera Șura Mare
(Munții Șureanu), 405 m.

12
Cea mai mare verticală subterană se află în Clocoticiul din Cârca Păreților (Munții
Vâlcan) și măsoară 121 de metri; explorarea aparține Clubului "Emil Racoviță" din București.
Cea mai mare cascadă subterană: în Peștera Găvanului de
la Gura Cerului (Podișul Someșan); 52 de metri. Explorarea îi
aparține aceluiași club bucureștean.
În România există cîteva zeci de peșteri în sare, cea mai
mare având 3234 metri lungime și -42 metri denivelare. Este
parcursă de două pâraie sărate și ofer ă, printre alte atracții de
interes științific, o gamă deosebită de formațiuni extrem de divers
colorate. Se găsește la Mânzălești, în Munții Buzăului și a deținut
mai mulți ani primul loc din lume la lungime (explorată de Clubul
"Emil Racoviță" București) .
La o suta de ani de la descoperirea celebrului plafon policrom de la Altamira, arheologia
româneasca avea sa sărbătoreasca evenimentul prin descoperirea picturilor rupestre din
pestera Cuciulat (jud. Salaj, pe DN 1 H, Dej -Jibou, pâna în satul Cuciulat; C .F.R. 400 până la
halta Cuciulat; la câteva sute de metri de halta, în fosta cariera de exploatare a calcarului).
Peștera Cuciulat era cunoscuta de localnici încă înainte de primul război mondial, când începe
aici exploatarea calcarului, prin efectuarea un or explozii chiar pe frontul peșterii .
Exploatarea intensiva a calcarului din ultimele decenii avea sa distrugă cel puțin câteva sute
de metri de galerii din prima parte a ei, intrarea în peștera fiind, de altfel, mereu obturata din
cauza exploziilor repet ate din cariera. În aceste condiții , peștera a fost practic redescoperita în
anul 1978, de o echipa de speologi amatori din cadrul Clubului "Emil Racovita", de pe lângă
Casa de Cultura a Studenților "Grigore Preoteasa" din București .
Cu ocazia acestei prim e cercetări , membrii expediției au observat, într -una din
galeriile peșterii , silueta unui cal, desenata pe o cornișa a plafonului. Poate fara sa realizeze
imediat implicațiile descoperirii lor, speologii amatori au avut inspirația fericita sa facă o
prima fotografie micuțului calut, ceea ce dovedește ca, de fapt, nu le -a scăpat întru totul
sensul desenului respectiv, în eventualitatea în care s -ar fi dovedit autenticitatea si vechimea
lui. Diapozitivul în cauza ne -a fost oferit pentru observații de coordon atorul tehnic al clubului,
ing. V. Giurgiu. Cercetătorii de la Institutul de arheologie au stabilit vechimea lor la circa
12.000 de ani.
În Pestera lui Adam (Munții Cernei, cavitate termală, cu apă și aer cald de pînă la 45°C ),
există stalactite lungi de 4-8 cm, groase de circa 1 cm, care pendulează la suflarea aerului
cald.

13
În România au fost descoperite 10 peșteri cu ghețari subterani: în Munții Bihor și în
Munții Făgărașului. Ghețarul de la Scărișoara (Munții Bihor) are un ghețar de 50.000 m3.
Clubul " Emil Racoviță" București a descoperit zeci de peșteri la peste 2.000 metri
altitudine. Cea mai de sus este situată în Munții Făgărașului, la 2.517 metri.
În 1989, cu ocazia Congresului Internațional de Speologie de la Budapesta, Comisia
pentru Mari P eșteri a Uniunii Internaționale de Speologie a elaborat o sinteză a informațiilor
despre peșterile din lume cantonate în roci necalcaroase. Cea mai mare diversitate de peșteri
în astfel de roci a fost înregistrată pentru România. Multe dintre aceste peșter i ocupă poziții de
frunte în clasamentele mondiale pentru lungimi și/ sau denivelări.
Unele cavități sunt electrificate: Peștera Urșilor de la Chișcău (Munții Bihor), Peștera
Muierii (Munții Parâng), Peștera Ialomiței (Munții Bucegi), Peștera de la Vadul Crișului
(Munții Pădurea Craiului). În alte peșteri sunt făcute numai amenajări sumare și puteți
beneficia de serviciile unui ghid. Peștera Muierilor, sp lendid monument al naturii, este situata
geografic in Depresiunea Getica a Olteniei, pe teritoriu l comunei Baia de Fier, județul Gorj. O
ramificație asfaltata de 7 km pornind in stânga șoselei ce leagă orașul Târgu Jiu de Râmnicu
Vâlcea pornește din dreptul satului Poenari spre comuna Baia de Fier, așezata la intr area in
cheile râului Galbenul.
Traver sând calcarele jurasice -neocomiene amintitul râu a creat pe versantul drept al
cheii cel mai vizitat obiectiv speologic din România. Intre miile de peșteri ale Carpatilor
puține au un trecut atât de bogat in întâmplări ca Peștera Muierilor de la Baia de Fi er. Numele
de Peștera Muierilor, așa cum au denumit -o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine
din faptul ca, in timpuri străvechi , bântuite de războaie pe când barbatii plecau la lupta
împotriva celor care le incalcau tara, femeile si copii se as cundeau in aceasta peștera ,
transformata in adăpost bine aparat si nedescoperit de către năvălitori .

14
Galeriile rezultate ca urmare a carstificării calcarelor datorita apei infiltrate din râul Galbenul,
de-a lungul liniei de fractura NNV spre SSE însume ază o lungime de aproximativ 3600 m si
sunt dispuse 4 niveluri de carstificare. Nivelul inferior subimpartit in doua sectoare: nordic
(1500 m) si sudic (880 m) prezintă importanta științifica , constituind rezervația speologica si
fiind inaccesibil turiștil or.
Etajul superior situat la 40 m altitudine fata de talvegul văii se compune dintr -o galerie
orizontala lunga de 573 m, electrificata si amenajata pentru vizitare, care traversează banda de
calcare pe toata lățimea ei si la care se adaugă până la lungim ea de 1228 m o rețea de
diverticule, greu accesibile.
Pătrunzând prin gura nordica de acces ajungem după aproape 20 m intr -o zona in care
abunda stalactite care căptușesc plafonul alcătuind sub lucirea reflectoarelor o masa compacta
de turturi. Sub tavanu l împodobit se ridica majestuoasa o formațiune stalagmitica ale carei
reliefuri par veritabile tuburi de orga.
La cativa metri de aceste formațiuni se deschide in peretele vestic un culoar ce poate
conduce cu foarte mare dificultate chiar pașii specialișt ilor spre ceea ce aceștia au denumit
Sectorul nordic al nivelului inferior.
Urmărind galeria principala prin care lumina becurilor profilează in contra -lumina un
sanctuar la pașii noștri se ridica din podea o formațiune prin care precipitarea milenara a
calcitei a dat o forma asemănătoare unei cupole gotice ce a primit denumirea de Domul mic.5
In stânga sub feeria proiectata a reflectoarelor apare ceea ce vizitatorii au numit Sala
Altarului. Extaziat de arcadele susținute de coloanele ce îmbina plafonul ri dicat cu podeaua
vizitatorul isi denumește chiar fara o sugerare formațiunile ; Valul Altarului, Amvonul,
Candelabrul Mare. Imaginea unui sacrificiu practicat de homo sapiens așa cum l -a practicat in
mileniile trecute este revitalizata de imaginea Stâncii însângerate in care scurgerile de oxid de
fier au dat dantelăriei o finețe inegalabila. Mai sus o colonie de lilieci pendulează in Cupola
de 17 m inaltime emițând un sunet asemenea unui clopoțel de argint, sunet care e ritmat de
picăturile de apa. Spre est, după numeroși bolovani, se strecoară o raza de soare ce pătrunde
prin gura estica a peșterii , gura ce se deschide in versantul abrupt al Cheilor Galbenului.
Cele mai multe rețele speologice de la noi din tara au o geneza carstica. Ele se găsesc
localizat e in roci solubile si fisurate , de tipul calcarelor sau dolomitelor si mai rar ,in sare
gema, gips sau roci detritice consolidate cu ciment calcaros. In tara noastră peșterile
dezvoltate in dolomite si calcare reprezintă peste 90% din totalul de peste 120 00 de peșteri

5 op.cit.,p.104 -105

15
.Formarea lor este legata de apele provenite fie din precipitații ,fie din albia râurilor , ape
captate in subteran, prin sisteme de fisuri,unde acestea dizolva mari volume de roca.
1.3. Peșterile protejate din România
În ceea ce privește domeniul subteran protecția si conservarea primesc alte dimensiuni
decât pentru lumea de la exterior. Avem de a face cu un domeniu relativ “static”, extrem de
fragil si care răspunde prompt prezentei umane. Important de subliniat este faptul ca protecția
domeniului subteran este o problema delicata, care trebuie abordata cu toata responsabilitatea
si în deplina cunoștința a impactului pe care noi speologii îl avem daca pătrundem într-o
peștera . Chiar daca avem încredere în deosebita abilitate si cunoaștere a modalităților prin
care evitam impacturile negative, simpla prezenta înseamnă creșterea temperaturii, scăderea
umidității , formarea curenților de aer, efecte asupra faunei, sedimentelor, etc. Perioadele de
revenire depind mult de durata si mărimea impact ului ( adică , de pilda, de timpul pe care îl
petrecem în subteran, mărimea grupului), de topoclimatul subteran, morfologia
cavernamentului, etc.
Poate ca aceasta introducere nu este suficienta pentru a schița tabloul complet al
importantei atitud inii noastre fata de domeniul subteran si protecția sa. Indiferent cum
acționam trebuie sa avem în vedere cadrul legislativ existent, bine elaborat, care trebuie
respectat daca dorim sa realizam protecție .
În 2 august 2001 a apărut Legea nr. 462 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice , care completa Ordonanța de
urgenta a Guvernului nr. 236 din 24 noiembrie 2000. Aceasta definește peșterile protejate,
categoriile de peșteri , drepturile de luare în custodie si de exploatare (pentru unele dintre ele),
restricțiile si interdicțiile , dar si instituțiile care pot emite avize sau acorda dreptul de custodie.
Deocamdată anexele legii nu cuprind si lista roșie cu speciile subterane protejate, spre
deosebire de alte tari unde sunt protejate toate peșterile si speciile subterane, chiar si cele
nedescoperite încă. Aceasta este una dintre sarcinile Institutului de Speologie “Emil
Racovita”.
În ceea ce privește peșterile protejate, în 12 aprilie 2000 a apărut Legea nr. 5 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea III – zone protejate, în care
sunt specificate peșterile cu regim de rezervații si monumente ale naturii, cele incluse în
categoriile A si B corespunzătoare , din legea amintita mai sus. Aceasta lista va fi refăcuta de
Institutul de Speologie pentru ca multe dintre peșterile protejate nu sunt cuprinse, în schimb
apar altele puțin importante.

16
Pornind de la aceasta lista se pot depune dosarele de preluare în cus todie pentru
peșterile care sunt deja în grija unor cluburi de speologie. Candidaturile trebuie avizate de
Institutul de Speologie din București (pentru nord -vestul tarii Compartimentul din Cluj) –
responsabilul legal pentru carst din partea Academiei Româ ne si depuse la ministerul de
resort. Declararea unei peșteri ca areal protejat se poate face parcurgând aceleași etape ale
protocolului descrise în Legea nr. 462.
Regimul de exploatarea sau vizitare al unor peșteri din categoriile strict protejate, A si
B, trebuie stabilit tot cu avizul Institutului de Speologie (Academia Româna) conform legii.
Încadrarea unei peșteri într-una dintre cele trei categorii de protecție este sarcina colectivului
de cercetători din cadrul Instituției mai sus amintite, pe baza mai multor criterii, dintre care
cel științific prevalează , dar din care face parte si cel peisagistic. Experiența si competentele
cercetătorilor speologi poate ajuta în luarea în custodie a unui obiectiv, întocmirea unui plan
de management sau declararea unui areal protejat. Este nevoie de cluburile de speologie si de
speologi amatori pentru administrarea peșterilor protejate, dar după cum am subliniat
protecția nu este numai o moda ci un fapt care necesita competente si experiența științifica .
Un plan de administrarea (sau de management) al unei peșteri nu este si nici nu trebuie sa fie
o lista de sarcini care revin custodelui, ci o enumerare în ordine logica a acțiunilor care trebuie
întreprinse si masurilor care trebuie luate pentru ca peștera sa aibă cât mai puțin de suferit, sau
care trebuie impuse în cazul în care este deschisa pentru ecoturism (aceasta numai în cazurile
în care peștera se pretează la acest gen de activitate fara alterarea ireversibila a resurselor
sale). Un astfel de plan ar trebui p recedat de un studiu științific , care sa evalueze resursele
peșterii si sa definească eventualele amenințări care pot apărea prin utilizare umana. Astfel de
studii sunt de datoria si competenta cercetătorilor speologi. Nu poți sa protejezi ceva ce nu
cunoș ti, iar valoarea unei peșteri sta în primul rând în informația științifica si numai în al
doilea rând în valoarea sa estetica.
Nu ezitați sa faceți pasul pentru a proteja peșterile aflate pe “domeniul” vostru de
activitate, dar nu uitați ca sfatul unui pro fesionist poate rezolva problemele sau evita apariția
lor. Lucrurile trebuie de la început îndreptate pe un făgaș corect. Si până acum relația dintre
cercetători si speologii amatori a fost din multe puncte de vedere fructuoasa, fiecare parte
aducându -si aportul pentru scopuri bine definite, inclusiv pentru protecția peșterilor . Federația
Româna de Speologie are posibilitatea sa sprijine acțiunile de protecție , de pilda prin inițierea
de proiecte, completând rolul speologilor amatori si competentele celor d in Institutul de
Speologie.

17
Fiecare peștera este unica, fragila si reconstrucția ecologica (refacerea situației
anterioare impactului sau a stării originale) este o expresie care poate fi prea puțin aplicata
pentru domeniul care noua speologilor ne oferă atât de multe plăceri .
Clasificarea peșterilor publicata in Monitorul Oficial,6 pentru a putea fi protejate este
făcuta sub mai multe aspecte cum ar fi: științific , natural, geologic, peisagistic, hidrologic,
istoric, geomorfologic etc. după cum urmează .
Este logic să fie făcută o clasificare a peșterilor și, totodată, să se clarifice regimul lor juridic
și al terenurilor învecinate care pot aparține sau nu domeniului privat. Evident, acele peșteri
care au primit un titlu de protecție își păstrează aceas tă calitate, așa cum se stipulează în
Legea 137/1995, art.54, alin2.
1. Categoria A. Peșteri de valoare excepțională și care, prin interesul științific , unicitatea
resurselor sau valoarea peisagistică sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic nați onal
și internațional. Peșterile din categoria A se constituie ca rezervații științifice și beneficiază de
un regim preferențial de ocrotire. În aceste peșteri nu pot fi făcute nici un fel de modificări ale
cadrului natural, amenajări, exploatări sau turis m.
2. Categoria B. Peșteri de interes național sau regional, valoroase prin pitorescul peisajului
subteran, prin dimensiunea cavernamentului sau care conțin formațiuni fragile și expuse
degradării. Ele pot fi declarate rezervații speologice, fie că sunt in cluse sau nu în cadrul unor
parcuri naționale sau rezervații complexe. În condițiile legii, peșterile din această categorie
pot fi utilizate pentru turism, dacă amenajările necesare și regimul de valorificare turistică nu
modifică ireversibil cadrul natura l.
3. Categoria C. Peșteri de importanță locală, protejate pentru importanța lor geologică,
peisagistică, hidrologică, istorică, geomorfologică etc. Ele se pretează pentru amenajări
turistice și alte forme de valorificare.
4. Categoria D. Cuprinde celela lte peșteri neincluse în categoriile A,B, și C.

Rezervații si monumente ale naturii
Județul Alba
3221/15 Peștera Vânatarile Ponorului C (Sistemul Vânatare – Huda lui Papara)
3221/9 Peștera Huda lui Papara A galeria activa B (Sistemul Vânatare – Huda lu i Papara)
3448/8 Peștera Ghețarul de la Scărișoara A zona turistica B (Sistemul carstic Ocoale –
Ghețar )

6 Monitorul Oficial ,Partea I, nr.732 din 13 august 2004

18
3405/3 Peștera Ghețarul la Vârtop de B
3432/1 Avenul din Hoanca Urzicarului B
3404/16 Peștera Coiba Mica C (Sistemul Coibe – Izbucul Tauz)
3404/16 Peștera Coiba Mare B (Sistemul Coibe – Izbucul Tauz)
3406/44 Peștera Hodobana B (Sistemul Coibe – Izbucul Tauz)
3406/65 Avenul cu Doua Intrări B (Sistemul Coibe – Izbucul Tauz)
Izbucul Tauzului C (Sistemul Coibe – Izbucul Tauz)
3407/28 Peștera Hoanca Apei A
3407/42 Avenul de la Tau A
3448/10 Peștera Pojarul Politei A (Sistemul carstic Ocoale – Ghetar)
3448/5 Avenul din Sesuri B (Sistemul carstic Ocoale – Ghetar)
Izbucul Cotetul Dobrestilor C (Sistemul carstic Ocoale – Ghetar)
Izbucul Politei C (Si stemul carstic Ocoale – Ghetar)
3403/92 Peștera de sub Zgurasti A zona intrarii B
3403/83 Peștera Poarta lui Ionele C
3400/1 Peștera Dârninii A Valea Albacului
Izbucul Matisesti C Valea Albacului
3100/29 Peștera Lucia B (Sistemul Lucia Mare – Lucia Mi ca)
3221/5 Peștera de la Grosi C
Județul Arad
3600/35 Peștera din Valea Morii A
3022/2 Peștera lui Dutu C
3024/3 Peștera Sinesie B
Județul Argeș
2015/8 Peștera de la Piscu Negru B
1272/133 Peștera Dobrestilor B
1272/31 Peștera Dâmbovicioara C
1275/37 Peștera Uluce C
1263/4 Peștera Stanciului C
162/203 Avenul din Grind B
Județul Bihor
3444/11 Ghețarul Focul Viu A
3441/29 Avenul Bortig C
3441/11 Cetățile Ponorului B zona turistica C

19
3410/4 Cetatea Radesei C
3439/1 Peștera Ferice B
3613/3 Av enul Câmpeneasca C
3704/17 Peștera Ciurului Ponor A (Complexul carstic Groapa lui Dobos – Ciur – Toplita)
3704/18 Peștera Ciurului Izbuc A (Complexul carstic Groapa lui Dobos – Ciur – Toplita)
3707/8 Peștera Osoiu B
3427/15 Peștera Ursilor – Chiscau A zona turistica B
3720/3 Peștera Valea Lesului B
3726/37 Peștera Vântului A zona turistica B
3427/10 Peștera lui Micula A
3727/5 Peștera Galaseni C
3700/1 Peștera Meziad B situri arheologice A
3703/6 Peștera Vacii B
3703/1 Peștera Grust (Gruietului) B
3727/9 Peștera Igrita B
3703/56 Peștera Farcu B
3007/1 Peștera Toplita A
Județul Bistrita -Nasaud
1021/1 Peștera Tausoare A Sector intrare – Sala de Mese B
1026/2 Peștera din Valea Cobaselului B
Județul Brașov
1230/9 Peștera Fundata C
1271/4 Peștera Liliecilor B
Județul Caraș -Severin
2243/3 Peștera Comarnic C Galeria Virginelor B
2240/2 Peștera Popovat B
2237/4 Peștera Buhui C Sala V. Sencu B
2144/7 Peștera Ion Bârzoni (Pestera 40) A
Judetul Cluj
3500/1 Peștera Vârfurasu A
3416/18 Peștera Mare (de pe Valea Firei) A sectorul intrare activ B (Reteaua Av. Poienita – P.
Humpleu)
3416/ Avenul Poienița A (Reteaua Av. Poienita – P. Humpleu)
34147 Peștera din Piatra Ponorului A

20
Județul Constanta
5110/13 Peștera la Adam B
5110/14 Peștera Liliec ilor de la Gura Dobrogei B
5210/1 Peștera Limanu B
5210/15 Peștera Movile A
Județul Dâmbovița
1241/1 Peștera Ialomiței B sectorul turistic C
1252/1 Peștera Rateiului B
Județul Gorj
2120/34 Peștera Closani A
2120/35 Avenul din Cioaca cu Brebenei A ( Piatra Closanilor)
2051/1 Peștera Muierii A sectorul turistic B
2121/17 Peștera Martel B
2116/16 Peștera Gura Plaiului B
2121/29 Peștera Lazului B
2051/4 Peștera Iedului B
2048/6 Peștera Polovragi B sectorul turistic C Galeriile Minunilor, 27 si Acti va A (Cheile
Oltetului)
Județul Harghita
1126/1 Peștera Sugau B
1142/2 Avenul Licas C
1200/1 -124 Peșterile din Cheile Varghisului B
Județul Hunedoara
2110/3 Peștera cu Corali B
2104/7 Peștera Zeicului B
2063/7 Peștera Cioclovina Uscata A sectorul d intre intrarea artificiala si naturala B
(Complexul Carstic Ponorici Cioclovina)
2063/8 Peștera Ponorici Cioclovina cu Apa B (Complexul Carstic Ponorici Cioclovina)
2063/14 Peștera din Valea A Stânii (Complexul Carstic Ponorici Cioclovina)
2064/18 Pește ra Sura Mare A sector intrare – Baldachine B
2066/4 Peștera Sifonului de la Sipot B (Complexul carstic Poiana – Tecuri)
2066/15 Peștera Tecuri B (Complexul carstic Poiana – Tecuri)
2066/27 Avenul Ponorul Rachiteaua B (Complexul carstic Poiana – Tecuri)
3113/14 Peștera Cizmei A

21
3113/3 Podul natural de la Grohot C
2068/1 Peștera Bolii B
Județul Maramureș
4002/1 Peștera Valenii Somcutei B
1010/1 Peștera cu Oase de la Poiana Botizei B
1029/1 Peștera Izvorul Albastru al Izei B
4003/ – Peștera Boiu Mare C
Județul Mehedinți
2136/1 Peștera Epuran A (Complexul carstic Epuran – Topolnita)
2130/2 Peștera de la Podul Natural B (Complexul carstic Zaton – Bulba)
2130/1 Peștera Zaton B (Complexul carstic Zaton – Bulba)
2130/7 Peștera Bulba A (Complexul carst ic Zaton – Bulba)
2136/2 Peștera Topolnita A Galeria Prosacului B (Complexul carstic Epuran Topolnita)
Județul Neamț
03-1147/1 Peștera Tosorog B
1146/1 Peștera Munticelu B
Județul Vâlcea
2042/16 Peștera Caprelor B
2011/1 Avenul Piciorul Boului C
2045/1 Peștera Liliecilor B
2042/1 Peștera Munteanu – Murgoci B
2042/21 Peștera Pagodelor A
2042/31 Peștera Rac B
2045/32 Peștera Valea Bistritei B
2042/6 Peștera cu Lac B
2042/23 Peștera cu Perle B
2041/1 Peștera Arnautilor C
2042/20 Peștera Clopot C

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 732 din 13 august 2004

22
CAP. 2. POTENTIALUL SPEOLOGIC AL JUDETULUI BIHOR

2.1. Generalitati

Județul Bihor

2.1.1.Prezentare generala
Județul Bihor este situat în nord -vestul României, învecinându -se la nord cu județul
Satu Mare, limita vestică a lui fiind dată de frontiera de stat cu Ungaria.
Aproximativ din dreptul local ității Boianu Mare și până în vârful Piatra Aradului
(1428 m), din Munții Bihorului, se desfășoară limita estică, care îl separă de județele Sălaj,
Cluj, și Alba.
De la Piatra Aradului până în apropiere de localitatea Ant se întinde limita sudică pr in
care se desparte de județul Arad. Între aceste limite, teritoriul județului se situează în cadrul a

23
trei unități geografice majore: Câmpia de Vest, Dealurile Vestice și Munții Apuseni.
Județul Bihor are o suprafața de 7.544 km2 are 624.972 locuito ri, ocupa locul 6 în
funcție de suprafața și locul 13 după numărul locuitorilor, între cele 41 județe ale României. O
treime din locuitorii județului locuiesc în Municipiul Oradea – Reședința Bihorului.

2.2. Zona muntoas ă
Ea este reprezentată pe teritoriul județului prin Munții Bihorului și alți munți cu o
altitudine mai mică, în jur de 1.000 de metri, cum ar fi Codru -Moma, Pădurea Craiului și
Muntele Șes.
Munții Bihorului au altitudini cuprinse între 1.200 și 1.800 m, culminând în vârful
Cucurbata Mare la 1849 m. În urma unei evoluții îndelungate a reliefului a rezultat o asociere
de suprafețe de nivelare care au constituit din cele mai vechi timpuri locur i favorabile atât
pentru așezări risipite, cât și pentru practicarea unei agriculturi pastorale.
Munții Codru -Moma sunt alcătuiți din două masive, despărțite de pârâurile Briheni și
Moneasa.7 În desfășurarea sa, masivul Codru rar depășește altitudine a de 1.000 m (Pleșu,
1.112 m; Dealul Vârfului, 1.095 m; iar masivul Moma 900 m).

7 Cocean,P,(1997),Geografia turismului romanesc,Editura “Focul Viu”,Cluj -Napoca

24
În ansamblu, relieful este reprezentat printr -o culme cu direcția NV – SE, din care se
desprind lateral o serie de spinări muntoase, a căror altitudine scade în trept e înspre
depresiunile Țării Beiușului și a Țării Zarandului.
Munții Pădurea Craiului, situați între Depresiunea Vadului și a Țării Beiușului, au
altitudinea cuprinsă între 600 și 800 m. Văile compartimentează spațiul montan în platouri de
diferite di mensiuni, unele având un procent însemnat de netezime, cum este cazul la Zece
Hotare, Podul Glimeii, Damis, etc…

2.3. Dealurile

Imediat sub munți se desfășoară, c a o treaptă prelungită, o serie de culmi separate de
întrerupere poala Munților Apuseni, pătrunzând și în interiorul lor, de -a lungul văilor mari,
unde formează relieful depresiunilor Sălajului, Vadului și Țării Beiușului.
Altitudinea dealurilor scade de la circa 600 m, cât au în vecinătatea munților, până la
aproximativ 200 m, deasupra Câmpiei Crișurilor.

25
2.4.Câmpia Crișurilor

Aspectele reliefului și particularitățile de geneză permit distingerea în cadrul Câmpiei
Crișurilor a doua unități distincte, Câmpia înaltă și Câmpia joasă. Câmpia înaltă s -a format în
urma unui proces de acumulare și de eroziune, la nivelul teraselor, datorită apropierii zonei de
subsidență a Crișurilor. Deși dispusă în trepte, suprafața reliefului constituie, în ansa mblu, un
plan ușor înclinat, de la 200 m, cât are în vecinătatea dealurilor, până la 110 m spre Câmpia
joasă. Câmpia joasă constituie rezultatul procesului de acumulare și de eroziune prin divagare
a rețelelor hidrografice care coboară din regiunea mai îna ltă a județului, cu precădere a
Bacăului, a Crișului Repede și a Crișului Negru. Râurile care drenează câmpia au albia puțin
adânci și nu sunt însoțite de terase. În cadrul câmpiei apare un nivel mai înalt, alcătuit dintr -o
serie de câmpuri netede, neinund abile, cum ar fi partea sudică a Câmpiei Valea lui Mihai,
Câmpia Barcăului, între Crișul Repede și Barcău și Câmpia Salontei, la sud de Crișul Negru

26
CAP.3. TURISMUL DIN JUDETUL BIHOR

Județul Bihor, prin frumusețea și originalitatea peisajului natural, prin monumentele
istorice și prin elementele etnografice, oferă turiștilor variate și bogate posibilități de recreere
și instruire. Acce sul la frumusețile naturale ale județului este facilitat de existența unor artere
de circulație bine întreținute, precum și a unor cabane în care drumețul poate găsi loc de
odihnă.
Din punct de vedere turistic deosebim în județ o serie de zone amenajat e, înzestrate cu
căi de comunicații, cabane, marcaje etc., pe lângă care mai există o sumedenie de zone de
interes turistic, ale căror frumuseți reclamă intrarea lor neîntârziată în circuitul turistic al țării.
Orașele ca si multe dintre localitățile județului , sunt păstrătoare ale unor importante
monumente istorice si de arta, atrăgând numeroși turiști din tara si străinătate .
În sud -vestul masivului central al Bihorului pe cursul superior al văii Sighiștelului,8 afluent al
Crișului Negru, cu aspect de canion pe ultima porțiune (circa 100 m), se găsesc aproape 30 de
peșteri, dintre care unele sunt declarate monumente ale naturii. Între acestea se remarcă în
special Peștera Măgura, renumită pentru bogăția de concrețiuni de mari dimensiuni și Peștera
Corba sca, cu forme carstice deosebit de pitorești și interesante.
În afara zonelor carstice, de un pitoresc deosebit, din munții Pădurea Craiului si Bihor,
se remarcă și platoul calcaros al Vașcăului din Munții Codru -Moma, unde se găsește izvorul
carstic int ermitent (Izbuc) de la Călugări, accesibil din comuna Criștioru de Jos.
Toate aceste locuri sunt ușor accesibile, văile Crișului Repede și ale Crișului Negru fiind
însoțite atât de căi ferate, cât și de șosele modernizate. De asemenea, de la Beiuș o șosea
modernizată trece prin orașul Ștei, de unde se bifurcă: una face legătura prin Vașcău cu Brad

8 po.cit.,p.119 -120

27
(județul Hunedoara), iar alta, modernizată, traversează Munții Bihor, stabilind legătura cu
Albac și Câmpeni (județul Alba).
Tot de la Beiuș, un drum în curs de modernizare traversează Munții Pădurea Craiului
îndreptându -se spre Aleșd. Oradea este cel mai important nod feroviar și rutier din cadrul
județului, fiind în același timp și punct de frontiera ( Borș la 5 km) alături de: Valea lui Mihai,
Săcuieni, Salonta …
Complexul lacurilor amenajate din Câmpia Tisei (Cefa, Inand, Tămașda etc.).
Întinderea mare de ape și prezența unor păduri poenițe prin apropiere fac de neuitat un apus
de soare în câmpie. Credem că merită să i se acorde acestei zone toată atenția, pentru a intra în
circuitul turistic al județului și chiar al țării.
La toate aceste frumuseți, alcătuite mai mult de natura (care sunt doar câteva din
județ), credem că trebuie să amintim și frumusețile dăltuite de mâna și priceperea omului. În
acest se ns, merită ca drumețul să poposească și să viziteze bisericile de lemn de la Rieni,
Brădet, Copăceni (de pe șoseaua Vașcău – Oradea) sau cea de la Gheghie (șoseaua DN. 1).
Cunoscută este măiestria meșteșugarilor din zona Beiușului, care au creat veritabile opere de
artă populară, ca lucrări de ceramic (Leheceni, Săliște, Criștior), lucrări în lemn (Budureasa)
și costume populare.
Pe teritoriul Județului Bihor există numeroase biserici construite din lemn,
reprezentative pentru arhitectura specific române ască din sec. XVII -XVIII. Amintim doar
câteva dintre localitățile unde pot fi întâlnite acestea: RIENI, DUMBRĂVANI (comuna
Buntești), TOTORENI (comuna Tărcaia), GHEGHIE (comuna Aușeu) etc.
Pe teritoriul județului s -au făcut importante descoperiri arheol ogice. La Otomani (în
comuna Sălacea) s -a descoperit o așezare fortificată din epoca bronzului. Din aceeași perioadă
datează si cetățuia de la Sălacea.

3.1.Principalele zone carstice din județul Bihor

Zona carstică Padiș – Cetățile Ponorului, face parte din Parcul Natural al Munților
Apuseni si este situată în Munții Bihor. Reprezintă o regiune turistică importantă, cu mai
multe subunități:
Padișul (o depresiune cu doline și sorburi), Poiana Ponor (o polie în care reapar, printr -un
izbuc puternic, apele pierdute în Padiș), Lumea Pierdută (un platou împădurit cu conifere în
care se găsesc avene, peșteri, doline, izbucuri, sorburi), Cetățile Ponorului (alcătuite din trei

28
avene adânci aflate într -o depresiune cu un diametru de 1 km și adâncimea de 300 m,
împădurită, cu pereți foarte abrupți și un curs de apă sălbatic), Valea Galbenă (are versanți
abrupți, cu peșteri și cursul cu numeroase cascade și marmite), Groapa de la Barsa (cu un
ponor prăbușit, Peștera Neagră, Peștera cu ghețarul de la Barsa și Peștera Zăpodie). La obârșia
afluentului văii Galbena, Valea Seacă, în amonte de chei, se află Groapa de la Ruginoasa.
In zona Padiș, se găsește liliacul Transilvanean -Syringa josichaea – specie endemica.
Zona Sighiștelului, face parte din Parcul Natural al Mun ților Apuseni si este situată in vestul
Munților Bihor.9 Prezintă interes turistic mai ales pentru prezența reliefului carstic (cca. 70 de
peșteri, unele declarate monumente ale naturii; doline; văi cu versanți abrupți). Rezervația
Valea Sighiștelului are o suprafața de 412,6 ha, cuprinde chei si caverne de mare diversitate si
importanta științifică (peste 40 de peșteri din care amintim Măgura –Monument al Naturii,
Coliboaia si Corbasca).
Zona Boga –Aleu si Pietroasa -Chiscau are ca atracții :
rezervația n aturala Pietrele Boghii – cu o suprafața de 290 ha, cantonează fenomene
endocarstice, aflate in conexiune genetica cu bazinul endoreic al Varasoaiei.
rezervația naturala Săritoarea Bohodeiului, situata in PNAp, are o suprafață de 300
ha., se remarca prin cascada Săritoarea Bohodeiului ( peste 80 m ).
in Chișcău se afla Peștera Urșilor, Pestera Fagului si Pestara Micula, toate de o importanta
turistica deosebita, pentru turismul de masa dar si turismul speologic specializat.
Zona Vârtop (valea superioara a Ariesului) –Vf Bihor – constituie o atracție turistică datorită
masivității reliefului, a prezenței circurilor glacio -nivale. Aici s -a dezvoltat o microstatiune
pentru sporturi de iarna (Vârtop), dotata cu o pârtie de schi de 800 m lungime, de nivel me diu
de dificultate.
Zona Valea Iadei – Stâna de Vale, situată la contactul Munților Vlădeasa și Pădurea Craiului,
se remarcă printr -o alternanță a sectoarelor sălbatice de defileu și lărgiri cu fânețe. Cursul apei
prezintă numeroase repezișuri, cum sunt S ăritoarea Ieduțului și Cascada Iadolina. Lacurile de
acumulare (Leșu) sporesc farmecul regiunii. Depresiunea Stâna de Vale cu stațiunea pe care o
adăpostește este dominată de masive muntoase înalte și reprezintă un nod turistic important al
Munților Apusen i. Stațiunea Stâna de Vale a cărei vatră e situată la 1100 m altitudine are un
bioclimat tonic, aer puternic ozonificat, amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă și
ape oligominerale.

9 *** (2004), Vacante si calatorii,p.61 -62, Mega Press Holdings SA, Bucuresti

29
Zona Bratca – Suncuius – Vadu -Crișului -Defileul Crișul Repede reprezintă un complex carstic
datorat calcarelor din munții Pădurea Craiului. Se remarcă defileul cu numeroase abrupturi,
numeroase peșteri (Peștera Vadu Crișului care este amenajată, Peștera Bătrânului etc.), platoul
carstic de la Zece Hotare cu numeroase doline, Peștera Vântului de la Suncuius (cea mai
lunga peșteră din tara, ~46 km), Peștera Unguru Mare -pestera amenajata accesului turistic, cu
un ecomuzeu in interior, ce prezintă descoperirile arheologice din zona.
Zona Remetea -Rosia – Damis din sud -vestul Munților Pădurea Craiului cuprinde una dintre
cele mai mari peșteri din țară, Peștera Meziad, cu cinci etaje și o lungime a galeriilor de peste
3400 m. Se mai remarca cheile Albioarei si peșterile Ciur Ponor, Ciur Izbuc, Peștera Farcu,
Peștera Vacii – Arii protejate de interes național.
Zona carstică a Vașcăului – Briheni se află în estul Munților Codru -Moma. Atracțiile regiunii
se leagă atât de relieful carstic de suprafață (doline, polii, sorburi etc.), dar mai ales de izbucul
intermitent de la Călu gări.
Zona Văii Finiș -Huta din Munții Codrului Moma este cunoscută mai mult pe plan local.
Zona Varatec – Plesu, care face legătura pesta creasta munților Codru Moma cu stațiunea
Moneasa.

3.2. Potențialul Speologic al Județului Bihor
Munții Apuseni au carstul cel mai dezvoltat si se găsește in următoarele unitati : Bihor
si împrejurimi , Pădurea Craiului, Codru -Moma, Trascau -Metaliferi. Prezintă mai multe nivele
de carstificare echivalente suprafețelor medii carpatice si nivelelor mai noi. Are cele mai
multe peșteri si avene din tara, câmpuri mari de lapiezuri si doline, polii, vai oarbe, trepte
antitetice si 5 ghețari subterani : Scarisoare (50.000 m³ gheata, in bazinul Garda), Vartop
(bazinul Garda Seaca), Focul Viu si Barsa (in bazinul Crișul Pietros) si ghețarul di avenul
Bortig.
In cadrul Apusenilor se detașează Munții Bihorul si Pădurea Craiului, cu cel mai
diversificat si dezvoltat carst.10 Mozaicu l tectonic si petrografic din Bihor si -a spus cuvântul
in puternica fragmentare a rețelei de peșteri si de scurgeri subterane din Padis, Poiana Ponor,
Cetățile Ponorului si Cheile Galbenii. In cele doua masive sunt bine evidențiate trei nivele de
carstificare (două fosile), doline foarte mari cu puțuri de legătura către golurile subterane,

10 Petrea, Rodica, Turism rural, Presa Universitara Clujeana, Cluj -Napoca

30
ghețari de peștera. Pot fi citate câmpurile carstice din Podișul Padis, Scărișoara , Lumea
Pierduta, Zece Hotare, bazinul Roșia , bazinul Garda s.a. importante depresiuni carstice apar
la: Ponor, Poiana Mare, Padis, Albioara, Danis, Cetățile Ponorului. Exista aici peste 20 0 de
peșteri , intre care Peștera Vântului , Meziad, Cetățile Ponorului, Scărișoara , s.a. In Piatra
Craiului avenul Stanu Foncii are 320m. Apar si chei impresionante pe văile : Rosia, Lazu,
Galbena, Somesul Cald, Garda, Sighistelu s.a.
La nivel național majoritatea peșterilor sunt dezvoltate în calcare și dolomite (98,49%)
și doar puține în alte tipuri de roci (1,51%). Inventarierea acestor peșteri este organizată la
nivel național prin realizarea în cadrul Institutului de Speologie „Emil Racoviță” a Cadast rului
sistematic al peșterilor din România (Goran, 1982) care cuprindea în anul apariției sale 6816
peșteri. Distribuția pe unități de relief a acestor goluri subterane este neuniformă: 47,2% în
Carpații Meridionali, 37,27% în Munții Apuseni și 14,5% în Carpații Orientali.
Gradul de carstificare poate fi surprins mai exact analizându -se o serie de indici
speometrici: densitatea golurilor carstice (număr de peșteri/suprafață carstificabilă): 2,32
peșteri/km2 în Munții Apuseni; 1,92 peșteri/km2 în Carpați i Meridionali 1,22 peșteri/km2 în
Carpați i Orientali și doar 0,09 peșteri/km2 în Dobrogea. Și în ce privește densitatea rețelei
subterane (lungimea galeriilor/suprafața carstificabilă) valorile variază destul de mult: 260,6
m/km2 în Munții Apuseni, 155,8 m/ km2 în Meridionali, 76,1 m/km2 în Orientali și 5,9
m/km2 în Dobrogea. Bazinul superior al Someșului Cald se remarcă prin valoarea cea mai
mare din România a densității rețelei subterane: 1400 m de galerii/km2.
La nivelul anului 2000 cele mai lungi peșteri din țară sunt Peștera Vântului (Munții Pădurea
Craiului) cu 48,5 km, Peștera Humpleu -Poienița (39 km) și Peștera Hodobana (22 km) ambele
din Munții Bihor, Peștera Topolnița (Podișul Mehedinți) cu 20,5 km și Peștera Valea Rea din
Munții Bihor cu 18,5 km. C ele mai adânci cavități din România sunt: Avenul din Grind
(Piatra Craiului) cu –540m; Peștera Tăușoare (Munții Rodnei) cu –356m; Sistemul Poienița –
Humpleu (Munții Bihor) cu –347m; Avenul Stanu Foncii (Munții Pădurea Craiului) cu –339m
și Avenul Jghiabul l ui Zalion (Munții Rodnei) cu –298,5m (Onac, 2000).
Din aceste statistici reiese ca județul Bihor deține mai mult de un sfert din totalul de 12000 de
peșteri din tara.
Județul Bihor se mândrește in ceea ce privește cavitățile subterane cu Peștera
Vântului

31

Este situata în apropiere de localitatea Suncuius în versantul stâng al Crișului Repede,
deasupra Poienii Frânturii si reprezintă simbolul lumii endocarstice a M. Pădurea Craiului si
totodată peștera cea mai lunga (cu cea mai mare dezvoltare) din România (cu peste 48 km de
galerii cartate până în prezent). Prezintă un potențial turistic remarcabil cei aproape 50 km de
galerii găzduind , după cum era de așteptat , aproape întreaga paleta de forme rezultate în urma
proceselor fizice, chimice si tec tonice. Coroziunea si eroziunea au generat elemente
morfologice cu totul aparte nu numai la nivelul tarii noastre dar si la nivel european cum sunt
Meandrele Racovita, "Hipodromul", Sala "Metalul".11 Exista zone cu prăbușiri masive, conuri
de dărâmături , iar la polul opus se găsesc sălile si galeriile bogat concreționate : Sala
Podoabelor, Galeria Roșie , Galeria Alba, Galeria "7 Noiembrie".
Regăsim în galeriile acestei peșteri atât speleotemele întâlnite de obicei în peșteri :
stalactite, stalagmite, scurg eri parietale, dar si unele foarte rare cum sunt: anthoditele,
oupholitele, perlele de caverna.

11 op. cit., p. 131 -132

32
La toate acestea pentru a întregi si contura obiectiv peisajul subteran trebuie sa mai
adăugam lacurile, cascadele subterane, hornurile, puțurile si sifoanel e. O problema ce se
ridica este dispersia atracțiilor turistice pe distante mari, greu de cuprins si valorificat la cote
maxime într -un circuit turistic.
Peștera Ghețarul Focul Viu
Peștera "Ghețarul Focul Viu" este alcătuita din doua săli, din care pr ima de mari
dimensiuni, ocupata de un imens bloc de gheata.
De altfel, in jurul orelor prânzului , razele de soare pătrund prin fereastra creând un decor
feeric. Una din marginile blocului de gheata coboară abrupt intr -o crevasa adânca pe lângă
peretele de stanca. Explicația existentei ghețarului in peștera este data de doua elemente:
tavanul spart de fereastra favorizează acumularea aerului rece si lipsa ventilării in peștera
menține aerul rece captiv tot timpul anului.

Accesul la peștera se face printr -o galerie pe o scara de lemn. Tavanul acestei săli mari
este deschis printr -o fereastra naturala uriașa prin care o mare cantitate de bușteni si zăpada a
căzut de afar ă, transformându -se intr-o imens ă grămadă in centrul sălii. Buștenii au fost prinși
ca intr -o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au putrezit si au colorat astfel gheata.
Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvălui splendoarea bucăților
stalagmitice de gheata care se afla in partea opusa intrării in peșteră . In jurul prânzului , razele
de soare creează o scena de basm. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din
crevasa adânc ă dintre stânci .
O galerie aflata dincolo de stalagmite duce către sala mica a peșterii coborând cu grija
cam 4 m pe partea stânga a alunecării de gheata. Aceasta sala nu are lumina naturala. Exista

33
câteva concrețiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de diferite dimensiuni,
depinzând de anotimp. Peștera se încheie cu o gaura verticala blocata.
Ieșirea din peșter ă este foarte plăcut ă, in special vara când temperatura de afara este mult
peste cea din peștera . Exista doua motive pentru care gheata se păstrează in peștera : tavanul
deschis care invita aerul rece înăuntru si lipsa ventilației care il păstrează rece in timpul
anului.

Peștera cu apa din Valea Leșului
Este cea mai apropiata peștera semnificativa din punct de vedere turistic de Motelul
Lesu amplasat în apropierea barajului omonim. Din punct de vedere morfologic peștera
prezintă doua sectoare: primul este dominat de neobișnuita orizontalitate a tavanului ce
conferă parca siguranța , cu meandr ările prin patul de aluviuni ale văii subterane, iar cel de -al
doilea de un aspect haotic cu numeroase prăbușiri , hornuri gigantice dar si de frumoase
spele oteme. Are o lungime de 1295 m. La atributele turistice de mai sus se mai adaugă si
climatul subteran de o remarcabila constanta cu amplitudini termice anuale de maxim 0.8 ° C,
cu amplitudini ale umidității relative a aerului de 3 % si o ionizare puternica a aerului toate
acestea conferind peșterii valențe curative deosebite. Peștera cu Apă din Valea Leșului este
declarată un adevărat monument al naturii.

PEȘTERA MEZIAD

Este alături de P. Vadu -Crișului cea mai cunoscuta si vizitata peștera din M . Pădurea
Craiului. A fost vizitata încă din 1863 de către cunoscutul geograf A. Schmidl care întocmește
cu aceasta ocazie si o prima schița a 1150 m de galerii ale peșterii . Se găsește la câțiva km de
localitatea căreia îi poarta numele pe Valea Peșterii , un afluent al Văii Meziadului. Este

34
recunoscuta pentru spațialitatea sălilor , începând chiar de la portalul imens galeriile
menținându -se constant la dimensiuni de 20 -30 m lățime si 15 -20 m înălțime . Se remarca si
prezenta în cantități uriașe a rămășitelo r ursului de peștera (Sala Oaselor).
Cu toate aceste atribute care pledează pentru o amenajare corespunzătoare unui flux
turistic ridicat P. Meziad nu a cunoscut decât o amenajare parțial ă aceasta conducând la un
flux turistic redus (cca 11000 vizitatori a nual) cât si la distrugerea unor frumuseți ale peșterii :
depunerea fumului pe galeriile peșterii , distrugerea unor formațiuni .
Se află la o distanță de 22 km de Beiuș. Pentru a ajunge la peșteră trebuie urmat
drumul care pornește din centrul orașului Beiu ș spre Aleșd și Borod. La Remetea se părăsește
drumul principal, și trebuie urmat drumul marcat cu inscripția: Meziad 6 km, până la
indicatorul Peștera Meziad. La peșteră se poate ajunge și pe un alt drum, mergând până la
Cabana Meziad de unde trebuie urma tă poteca marcată cu triunghi albastru. Peștera Meziad a
fost pentru prima dată explorată, descrisă și cartată de Czárán Gyula (1847 -1906) care și -a
legat numele de turismul montan în Munții Bihorului. Astfel la începutul secolului al XX -lea
făcea parte di ntre cele mai mari peșteri din Europa. În 1921 o echipă de speologi condusă de
Emil Racoviță descoperind noi galerii, ajunge la lungimea de peste 3.5 km. Astăzi peștera
măsoară 4774 m. A fost printre primele peșteri amenajate din țară. În peșteră s -au găsi t urme
din paleolitic , neolitic , fiind o peșteră locuită de Homo sapiens și de animale ca Ursus
spelaeus . Peștera oferă condiții prielnice pentru hibernarea liliecilor , în special cei din specia
Miniopterus schreibersii, care formează o colonie destul de mare în Sala Liliecilor.
Formațiunile din calcar, stalactitele și stalacmitele te avâ ntă într -o lume de basm.

35

PESTERA URSILO R

Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975 , cu ocazia unei dinamitări executate la
cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților
Apuseni , ea aflându -se în județul Bihor , în imediata apropiere a localității Chișcău , comuna
Pietroasa , la o altitudine de 482 m.
Interiorul se distinge prin diversitatea formați unilor de stalactite și stalagmite existente, ca și
prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă – Ursus Spelaeus – care a
dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră ,
ibex, leu și hienă de peșteră . La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr -o sală de
așteptare, casa de bilete, un bar, un mic m uzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte
artizanale specifice zonei.
Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele:
prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, i ar cea de –
a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

36
Schema simplificată a peșterii

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli:
Galeria "Urșilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria " Emil Racoviță ",
Galeria "Lumânărilor"
Sala Lumânărilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.
Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu
nuferi, Mastodontul și Căsuța Piticilor , Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și
ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă
de-a lungul anului (10șC), iar um iditatea se menține la 97%.

Peștera Cetățile Ponorului

Cetățile Ponorului sunt f ără doar si poate cea mai grandioasa formațiune carstica din
România , cunoscuta in același timp in toata lumea. Pentru început va trebui sa mențion ăm ca
turiștii care vor ajunge in zona vor fi uimiți de minunata munca a naturii care, întrecând toate
așteptările a creat in apropiere o imensa cetate de piatra.

37
Cetățile Ponorului constau in 3 cercuri mari de stânci așezate intr-o depresiune de 300
m adânc ime si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai de sus. Cununa de munți ce
înconjoară si închid depresiunea este tăiată doar intr -un singur loc de Valea Cetăților . Cetățile
Ponorului au fost declarate rezervație naturala înc ă din 1952, obținând apoi statutul de
monument al naturii si trecând in custodia Academiei Romane.
Numele de " Cetăți ale Ponorului" vine în primul rând de la ceea ce s -ar putea
considera ca fiind sectorul de suprafața al acestui grandios fenomen carstic. Este vorba de un
ansamb lu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central reprezintă închiderea în fund
de sac a Văii Cetăților .
Albia acesteia, transformat ă într-un haos de blocuri enorme de piatra, ia sfârșit la
picioarele unui perete de peste 100m înălțime , în ca re se decupează poate cea mai
extraordinara intrare din carstul românesc: Portalul Cetăților Ponorului. Imediat după portal,
în dreapta, o panta abrupta urca până în fundul celui de al doilea circ, ai cărui pereți perfect
circulari străjuiesc o incinta com plet închisa, cu un diametru la gura de aproximativ 70m.
Coroanele întunecate ale brazilor împrejmuiesc deasupra capului o porțiune circulara
de cer. În latura din stânga, o spărtura răspunde în bolta galeriei care prelungește sub pământ
albia Văii Cetăților. Scurgerea acesteia se îngemănează sub portal cu un puternic izbuc care
țâșnește din peretele stâng si care aduce pentru o fărâm ă de timp la lumina apele înghițite de
întuneric prin ponorul de la Caput.
Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare, este despărțit de depresiunea centrala ce
închide Valea Cetăților printr -o înșeuare străbătut ă de marcajul turistic. De forma vag
triunghiulara, cu latura măsurând până la 300m, ultima veriga a triadei de circuri calcaroase
are peste 200m pe vertica la.
O singura cale de continuare a potecii, un fel de scoc de grohotiș se afla pe fata opusa
înșeuării si permite vizitatorilor sa r ăzbată în urcuș pieptiș si foarte obositor până deasupra
Cetăților (la Balcoane). În latura din dreapta a celui de -al tre ilea circ, la picioarele peretelui
vestic, se deschide o a doua gura de peștera , neînsemnata în comparație cu imensitatea
marelui portal dar de dimensiuni totuși apreciabile.
De aici începe o galerie lunga de 110m, care coboara în panta accentuata spre cursul
de apa si care constituie calea cea mai usoara de patrundere în sectorul subteran al Cetatilor
Ponorului.
Acest sector începe de fapt din dreptul portalului si este format dintr -o galerie vasta,
lata de până la 10m si cu bolta înălțat ă până la 20m sau chiar 70m.
Alte peșteri protejate din Județul Bihor sunt:

38
Avenul Bortig
Cetatea Radesei
Peștera Ferice
Avenul Câmpeneasca
Peștera Ciurului Ponor A (Complexul carstic Groapa lui Dobos – Ciur Toplita)
Peștera Ciurului Izbuc A (Complexul carstic G roapa lui Dobos – Ciur – Toplita)
Peștera Osoiu
Peștera lui Micula
Peștera Galaseni
Peștera Vacii
Peștera Grust (Gruietului)
Peștera Igrita
Peștera Farcu
Peștera Toplița

39
CONCLUZII

Efortul de asigurare a calității mediului se dovedește a fi una dintre cele mai
importante investiții făcute pentru ridicarea bunăstării locuitorilor din zona Munților Apuseni
și a capacității lor productive, o investiție cu unul din cele mai mari și complexe efecte
propagate în economia și viața soc ietății din zona menționată.
Protecția reală și eficientă a mediului sub toate formele lui presupune elaborarea unui
program complex de lungă durată ca parte componentă a prognozei și planificării economice
și sociale pe termen lung. Aprecierea calității v ieții presupune, obligatoriu, pe lângă analiza
unui sistem corespunzător de indicatori economici și sociali, și examinarea unui set coerent de
indicatori ecologici care să pună în evidență:
măsura exploatării naturii de diferitele activități;
gradul de normalitate a ciclurilor ecologice de reînnoire a
resurselor regenerabile;
evoluția c alității mediului înconjurător.
Printr -o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale trebuie să fie identificate
prioritățile managementului ecologic, în special du pă criteriile riscului asupra sănătății umane
și al ireversibilității, pentru a fi integrate în strategiile și politicile economice.
Conștientizarea epuizării și capacității de regenerare a resurselor naturale impune
redefinirea și elaborarea de strategii de mediu solicitând colaborarea autorităților publice
locale din zona Munților Apuseni cu organizațiile nonguvernamentale pentru protecția
mediului. Acest lucru va ridica nivelul de conștientizare a opiniei publice, stimulând
schimbările de atitudine în se nsul unor alternative viabile.
Obiectivul generat este ca, printr -o administrare pe baze durabile, gestionarea
resurselor naturale ale zonei montane, în special potențialul agroturistic și peisagistic, să aibă
de câștigat, în ideea prezervării și dezvoltăr ii într -o manieră ecologică, durabilă. Obiectivele
generale configurează măsuri particulare, grupate pe diferite niveluri de acțiune: natural,
economic, administrativ, tehnic, social și politic.
Dezechilibrele ecologice, explicate în cauzalitatea lor compl exă, dependente direct sau
indirect de activitatea omului, constituie o motivație din ce în ce mai puternică pentru acțiuni
concrete de protecție a mediului înconjurător.
Este necesară o cale de mijloc, de remediere a situației, de reconstruire a ecosistem elor
naturale din zona Munților Apuseni în vederea înlăturării dezechilibrelor.

40
Presiunea exercitată de exploatarea care este propusă în proiectul canadian va
contribui la apariția unor dezechilibre catastrofale, apărând o zonă cu un aspect dezolant.
În ca zul în care nu se stopează acest proiect, ci, în mod samavolnic și inconștient, va fi
continuat, el va duce, în perimetrul natural atât de frumos al Munților Apuseni – Roșia
Montană apariția munților de sterili, adevărate dune suprapuse ce vor imprima o de zolanță, un
tablou deșertic. Pânza de apă freatică va coborî la zeci sau sute de metri, iar pădurile – spațiul
verde – vor rămâne numai în amintiri.
Vorbind de patrimoniul cultural și istoric, în amintirea celor de mâine se va păstra
atitudinea iresponsabi lă a celor de astăzi care nu s -au implicat în conservarea siturilor,
valorilor cultural -istorice.
Un popor fără izvoare istorice, fără istorie, necunoscând trecutul nu poate să existe.
Moștenirea istorică, culturală, deci etnofolclorică din zona Munților A puseni este obligatorie
astăzi, dar și mâine.
Omul, prin activitatea sa economică, trebuie să -și dimensioneze strategia pentru un
mediu aproape de echilibru, să corecteze printr -o activitate conștientă dezechilibrele.
Spiritualitatea Pământului trebuie înț eleasă de cel care locuiește și este tolerat de mediu.
Politica ecologică în zona Munților Apuseni trebuie să justifice, în viitor, conștientizarea unei
ecologii raționale a gestiunii economice în contextul durabilității.
România este o țară săracă, în tra nziție. A face un proiect care exploatează resursa aur
prin mutilarea munților, afectarea mediului, a comunității umane etc. pentru 18% din afacere
este o pierdere evidentă pentru România, problema rentabilității pentru țara noastră punându –
se și în cazul unui procent mai mare.
Cu beneficiile aduse României prin exploatarea zăcământului aurifer de la Roșia
Montană nu vom fi mai bogați, dar generațiile următoare vor fi cu siguranță mai sărace, prin
epuizarea resurselor, distrugerea reliefului și a mediului, distrugerea culturală și, nu în ultimul
rând, prin distrugerea coeziunii comunității locale. În ultimă instanță, un astfel de proiect
trebuie să realizeze o bunăstare generală. Beneficiile mici pentru România în acest caz pălesc
în fața pierderilor, raport ul costuri (pierderi)/beneficii fiind foarte defavorabil pentru țara
noastră.
Beneficiile substanțiale potențiale care ar putea deriva dintr -un proiect alternativ, cum
ar fi unul bazat pe agricultură și dezvoltarea turistică sunt cele care ar trebui, cu ad evărat,
avute în vedere.
Guvernul și -a fixat obiective naționale pentru o dezvoltare echilibrată și de durată.
Prognoza economică a instituțiilor de specialitate califică Munții Apuseni drept o zonă cu un

41
potențial turistic imens și a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor
miniere și de promovare a dezvoltării rurale și ecoturismului.
Experiențele anterioare în dezvoltarea mono -industrială bazată pe minerit s -au dovedit
dezastruoase pentru economie (exemplul Roșia Montană și al altor centre miniere). După 13
ani de tranziție, economia se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin
introducerea unor activități economice diversificate și durabile. Proiectul reprezintă o
investiție intensivă de capital (opusă unei investi ții sociale intense), ceea ce înseamnă că
problemele legate de locuri de muncă și cele sociale vor deveni și mai acute.
Aurul poate sta foarte bine în pământ să aștepte vremurile mai bune, când România își
va putea permite să facă afaceri rentabile cu adev ărat, când dezvoltarea tehnicii va permite o
exploatare nepoluantă și când nivelul, mult mai scăzut al corupției, va elimina suspiciunile
legate de avizele date unui proiect sau altuia.
Se impune ca Guvernul, prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale, să
stabilească politici și criterii clare (ublice) referitoare la Munții Apuseni – zona Roșia
Montană după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor și a proiectelor de activități
miniere, în general, și legate de metale prețioase, în particular.

42
BIBLIOGRAFIE

1. Benedek J. (2004), Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regionala,
Presa Universitară Clujeana, Cluj -Napoca;
2. Bonifaciu, S. coord. (1983), România, ghid turistic, Ed. Sport -Turism,
București;
3. Cocean, P. (1997), Geografia turismu lui românesc, Editura "Focul Viu",
Cluj-Napoca;
4. Iancu M., Popescu, Dem. (1971), România ghid atlas turistic, Ed.
Stadion, București
5. Petrea, Rodica, Petrea, D. (2000), Turism rural, Presa Universitară
Clujeana, Cluj -Napoca
6. ***(2004), Vacanțe și călătorii, n r. 60 -61, MegaPress Holdings SA,
București

43
ANEXE
Anexa 1

44
Anexa 2

45
Anexa 3

46
Anexa 4