INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………… ……………. ….4… [615917]

3 CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………… ……………. ….4
CAPITOLUL I CONCEPTE PRIVIND TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ……….5
1.1 Conceptul de turism rural……………………………………………………………………………… ……5
1.2. Conceptul de agroturism……………………………………………………………………………….. ….7
CAPITO LUL II RESURSELE AGROTURISTICE ALE JUDEȚULUI SIBIU ………………10
2.1. Prezentarea județului Sibiu …………………………………………………………………………….. ..10
2.2. Resursele agroturistice ale județului Sibiu………………… ……………….. ……………………….14
CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ PRIVIND AGROTURISMUL ÎN MĂRGINIMEA
SIBIULUI …………………………………………………………………………………………..17
3.1. Date generale despre Mărginimea Sibiul ui………………………………………………………………. …17
3.2. Prezentarea zonei Mărginimea Sibiului …………………………………………………………….. ..19
3.3. Chestionare utilizate în studierea potențialului turistic din zona Mărginimea
Sibiului ……………………………………………………………………… ……………………………………………….36
3.4. Strategii de dezvoltare a zonei Mărginimea Sibiului…………………………… ………….42
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ……… …………………… ………………………………… 44
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………. …..45

4 INTRODUCERE

De multe ori în mass -media națională, și chiar în cea locală, când se face referire la
Mărginimea Sibiului se dau nume de localități sibiene, care niciodată n -au făcut parte din acest
spațiu etno -cultural și socio -istoric.

Fig. 1.1. Localitățile Mărginimii Sibiului (sursă: https://limbaromana.org/revista/ce -este-
m%C4%83rginimea -sibiului/ )
Astfel, localități precum Ocna Sibiului, Slimnic, Avrig, Șura Mare sau Apoldu de Sus au
fost trecute ca fiind cuprinse în Mărginime. A nu se confunda Mărginimea Sibiului cu „marginea”
sau împrejurimile Sibiului. Dacă luăm, spre exemplu, comuna Jina situată la peste 50 de km de
reședința județului, iar Șelimbărul, „lipit” de Sibiu, Jina este în Mărginimea Sibiului , în timp ce
Șelimbărul nu este. În rândurile care urmează încerc să fac oarecare lumină în această problemă.
Mărginimea Sibiului cuprinde 18 localități românești , situate în sudul județului Sibiu, între
Valea Oltului și Valea Sebeșului, fiind delimitată d e celelalte sate din zonă prin calea ferată Turnu
Roșu -Sibiu -Sebeș. Cele mai multe dintre aceste localități sunt așezate în partea de nord a Munților
Cindrelului și doar două, Boița și Tălmăcel, sunt umbrite de culmile nord -estice ale Munților
Lotrului.

5 CAPITOLUL I
CONCEPTE PRIVIND TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL

1.1. Conceptul de turism rural
Turismul rural nu are o definiție clar stabilită, însă, cea mai potrivită definiție este aceea că
turismul rural reprezintă o formă de turism unde toate activitățile sun t desfășurate în mediul rural
punându -se accent pe promovarea resurselor turistice locale. Se cunoaște faptul că există o sferă
largă de cuprindere a turismului rural, putându -ne referi la toate activitățile ce se desfășoară în
mediul rural în perioade det erminate de timp, cazarea fiind, în cele mai multe cazuri, în gospodăriile
localnicilor.
Pentru a putea fi numit turism rural și nu turism clasic, acesta trebuie să îndeplinească unele
condiții, și anume:
 Să se desfășoare în spațiul rural;
 Să fie în concordanță cu activitățile tradiționale din zonă;
 Să conceapă o legătură cu mediul înconjurător;
 Oferta turistică să conțină: cazare, alimentație cu produse locale și agrement;
 Să participe la viața de zi cu zi a comunității locale;
 Respectarea patrimoniu lui natural al localității.
Spațiul rural reprezintă mediul înconjurător unde se vor desfășura activitățile turistice.
Totodată reprezintă și mediul în care sunt crescute și realizate alimentele de bază ce vor fi date în
consum turiștilor.
Fiecare zonă din țara noastră are tradițiile ei specifice. Aceste tradiții trebuie valorificate în
zona unde se găsesc pentru ca acestea să nu se deterioreze ajungând chiar să se piardă odată cu
trecerea timpului.
În vederea ofertei turistice trebuie ținut cont de cele 3 elemente specifice ale sale: cazarea –
care trebuie să fie în incinta zonei unde urmează să se realizeze activitatea de turism; alimentația –
acest aspect al ofertei turistice este foarte important deoarece produsele oferite trebuie să fie
naturale și spec ifice zonei; agrement – acesta trebuie să cuprindă cât mai mult din obiceiurile și
tradițiile zonei, valorificându -le.
Oferindu -le posibilitatea de a participa la activitățile locuitorilor, turiști care nu sunt
familiarizați cu ruralul pot învăța treburile casnice, de la câmp sau orice altă activitate ce are loc în
mediul rural. Respectând patrimoniul natural al localității se pun în valoare moștenirile culturii
locale.

6 Turismul rural se bazează, în majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotările c e se
regăsesc, în mare parte, în proprietatea privată a locuitorilor din spațiul rural, participanți (în calitate
de prestatori) la activitățile turistice.
Rețeaua turismului rural prezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Uniunii
Europene. Aceas ta datorită:
 condițiilor de organizare create;
 a organismelor neguvernamentale naționale și internaționale existente;
 sprijinul primit din partea statului (credite pe termen lung, cu dobânda de 3 -5% – Franța,
Germania, Austria – scutite de impozit pe activi tatea turistică, sprijin logistic, formare de
cadre și îndrumare), a UE, prin intermediul programelor PHARE;
 experienței câștigate și dorinței de perfecționare manifestate permanent ( Nistoreanu,
1999).
În general, în domeniul turismului practicat în mediu l rural, se utilizează în mod frecvent o
terminologie diversă, dominată, în principal, de cele trei noțiuni: agroturism, turism rural,
ecoturism.
Dezvoltarea acestei forme de turism valorifică principalele caracteristici ale elementelor ce
concură la înfă ptuirea actului turistic:
 Spațiul rural (vatra și moșia satului) ca suport al procesului de viețuire și derulare a
activităților specifice;
 Populația rurală ca element al perenității de veacuri a obiceiurilor și tradițiilor populare
ale satelor, factor al transformării mediului natural, a resurselor locale;
 Produse naturale (bogății naturale) care satisfac cerințele personale și pe cele ale ofertei
turistice, destinate persoanelor care vin în ospeție.

Turismul rural românesc, prin lansarea ”satului turisti c” pe piața națională, însă mai ales pe
cea internațională, ar putea crea produse turistice de calitate, cu specific local și național, cât mai
diversificate, astfel contribuind la personalizarea produsului turistic românesc.
Produsul turistic rural este a dresat tuturor categoriilor de vârstă, de la copii și tineri, turiști
de vârstă medie, până la turiștii de vârsta a treia, și satisface multiplele cerințe ale acestora legate de
tipul de turism (turism de week -end, de sejur, de tratament, de pescuit și vân ătoare etc.), și în mod
special vizează turiștii din mediul urban

7 1.2. Conceptul de agroturism
Agroturismul reprezintă o formă a turismului rural cu un grad mai ridicat de complexitate,
cuprinzând atât activitățile de cazare, alimentație și agrement, cât și activitatea economică, în cele
mai multe cazuri agricolă ce este practicată de către gazde.
Această formă de turism cuprinde două mari componente: activitatea turistică propriu -zisă,
concretizată în cazare, servicii de masă, agrement (călătorie, pescuit, echitație), alte servicii curente,
iar pe de altă parte, activitatea economică, (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii)
agroturistice gazdă, concretizată în producerea și prelucrarea primară a produselor agroalimentare în
gospodărie și comer cializarea lor direct la turiști sau prin alte rețele comerciale.
„Prin urmare agroturismul presupune existența a două activități principale: cea agricolă
practicată de gazdele turiștilor (ce presupune activități de producție, prelucrare a produselor
agric ole în gospodărie și comercializare a acestora) și cea turistică, care la rândul ei presupune
cele trei elemente specifice oricărui produs turistic cu unele particularități: cazare, alimentație și
agrement.[ 1]
– primul element al oricărui produs turistic e ste cazarea. Fermierul are posibilitatea de a
obține venituri suplimentare din închirierea excedentului de camere existent la fermă. Serviciul de
cazare agroturistică se întrepătrunde astfel cu activitatea principală a agricultorului (agricultura),
fără în să a o perturba.
– al doilea element al produsului turistic este alimentația. Prin intermediul alimentației
fermierul are posibilitatea valorificării directe a producției agricole existând astfel o relație directă
între cel ce oferă serviciile (fermierul ș i familia sa) și cel ce le solicită (turistul). O altă
particularitate specifică alimentației în cazul agroturismului este faptul că este bazată pe bucătăria
tradițională a locului și preparată (în procente ce variază de la 40%…..60% de la o țară la alta ) cu
produse provenind din gospodăria proprie, și alte 40%…..20% din zonă/regiune, sprijinindu -se
astfel atât ferma care face agroturism cât și zona din care aceasta face parte.
– al treilea element al oricărui produs turistic este agrementul. În cazul a groturismului
agrementul se bazează pe activități tradiționale în cadrul fermei sau gospodăriei la care turistul
poate să participe activ sau pasiv.”
Dacă e să sintetizăm legătura dintre cele două concepte, delimitate în literatura de
specialitate, atunci trebuie să menționăm că:

1 Brezuleanu S., Management agroturistic, material de studiu ID , Iași, 2006, p.8

8 – Agroturismul este plasat spațial în mediul rural, motiv pentru care se integrează în
întregime în turismul rural. Ca atare conceptul de turism rural are o sferă de cuprindere mai
largă decât cea de agroturism, a cărei sferă este ma i restrânsă.
– Atât turismul rural cât și agroturismul urmăresc o formă de turism fundamental bazat pe
turismul clasic, comercial. Turistul care vine în mediul rural (localitate, exploatație
agricolă) intră în mod direct în contact cu această lume, cu valori le ei materiale, culturale,
naturale, economice, sociale etc.
– Turismul rural și agroturismul nu reprezintă numai o alternativă turistică ci și un factor
esențial de dezvoltare economică a mediului rural în ansamblu și al exploatațiilor agricole
în special .
– Activitățile de turism rural și agroturism se împletesc, se completează și se susțin reciproc,
constituind un domeniu cu o organizare specifică. Această organizare ține seama atât de
specificitatea geografică, economică, socială, etc., dar și de specific itatea produselor sale și
de rolul pe care trebuie să -l joace în dezvoltarea mediului rural.

Numeroase clasificări avansate de specialiști au în vedere funcționalitatea acestor sate (Negoescu,
1974, Nistoreanu, 1999, Buianu, Bogdan, 2001), adică elementul esențial care conturează
motivațional actul turistic. Au fost identificate următoarele tipuri de sate:
 sate peisagistice și climaterice: Fundata, Șirnea (în culoarul Rucăr -Bran), Tismana (Gorj),
Brădet, Podul Dâmboviței (Argeș), Botiza (Maramureș), Dorna Cândreni (Suceava),
Arieșeni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanța);
 sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă : (Fundata – Brașov, Gărîna – Caraș
Severin) și nautice (Murighiol, Mila 23);
 sate balneare : Zizin, Covasna, Bala(Mehedinți), Oglinzi și Bălțătești (în Subcarpații
Moldovei), Coștiui (Maramureș), Călacea (Timiș), Săcelu (Gorj), Geoagiu și Vața de Jos
(Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor);
 sate turistice pastorale: Orlat, Rășinari, Săliște, Gura Râului, Miercurea Sibiului,
Cisnădioa ra (toate în Mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stănești, Pocruia, Tismana,
(în depresiunile Olteniei), Borlova, Turnu Ruieni (Caraș Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de
sub Piatră (în țara Hațegului);
 sate cu monumente istorice, de artă și arhitectu ră : Sucevița, Putna, Dragomirna, Agapia,
Văratec (în Moldova), Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (în
Subcarpații Getici), Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian – cu renumitele biserici
fortificate (în Transilvania);

9  satele tur istice etnofolclorice: Curtișoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Rășinari (Sibiu),
Vama (Suceava), Săpânța (Maramureș), Pietroșița (Dâmbovița), Bujoreni (Vâlcea), Năruja
(Vrancea);
 sate turistice de creație artistică și artizanală : Oboga, Marginea (Suceava), Corund
(Harghita), Humulești (Neamț), Săcel și Săpânța (Maramureș), Cărpuș (Cluj), Malu cu Flori
(Dâmbovița);
 sate turistice pomi -viticole : Recaș și Giarmata (Timiș), Voinești (Dâmbovița), Cotești,
Jariștea, Străoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzău ), Rădășeni (Suceava), Șiria
(Arad), Agapia (Neamț), Murfatlar și Ostrov (Constanța), Bucium (Iași), Dăbuleni (Dolj).

Fig. 1.2. Deosebirile dintre turismul clasic și agroturism (sursa: contribuție proprie)

10 CAPITOLUL II
RESURSELE AGROTURISTICE ALE JUDEȚULUI SIBIU

2.1. Prezentarea județului

Județul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, străjuit de munții
Făgărașului, Cibinului și Lotrului, la o distanță de 273 km de București, capitala țării, se încadrează
între următoarel e coordonate:

Fig. 2.1. Situarea județului Sibiu ( sursă: contribuție proprie )

– latitudine nordică – 46017’ – având ca punct extrem satul Prod, comuna Hoghilag
– latitudine sudică – 45028’ – având ca punct extrem satul Paltin, comuna Boița
– longitudine estică – 24057’ – având ca punct extrem satul Țeline, comuna Brădeni
– longitudine vestică – 23035’ – având ca punct extrem comuna Jina.

Județele limitrofe:
 nord – județul Mureș
 sud – județele Argeș și Vâlcea
 est – județele Brașov și Mureș
 vest – județul Alba

11
Fig. 1.3.Harta județului Sibiu (sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud35/ )

Așezarea geografică
Orașul Sibiul este situat în partea de sud a Transilvaniei în depresiunea Cibinului, străbătută
de răul cu același nume. Orașul se află în apropierea Munților Făgăraș la aproximativ 20 km, al
Munților Cindrel la 12 km și Lotrului 15 km, care mărginesc depr esiunea în partea de sud -vest. În
nord și est, teritoriul municipiului Sibiu este delimitat de podișul Târnavelor, care coboară până
deasupra Văii Cibinului, prin Dealul Gusteritei. Este limitat la nord -est de județul Mureș, la est de
județul Brașov, la su d de județele Argeș și Vâlcea, iar la vest de Hunedoara și Albă. Că repere
cartografice localitatea se situează la 45°47' latitudine nordică în linie cu orașul Lyon și 24°05'
longitudine estică, aproximativ în linie cu Atena. Orașul Sibiu nu este delimitat de forme de relief
strict conturate, ci le îmbracă și le domină aproape uniformizâ ndu-le, prin extinderea zonei
construite. Municipiul nu are în perimetrul sau accidente geomorfologice care să provoace elemente
de pantă. Altitudinea față de nivelul marii variază între 415 m în Orașul de Jos și 431 m în Orașul
de Sus.

Suprafața județului
Așezat în centrul țării, județul se întinde pe o suprafață de 5432 km2, ceea ce reprezintă 2,3
% din teritoriul țării, între 45o28’ – 46o17’ latitudine nordică și 23o35’ – 24o57’ longitudine estică.

12 Clima
Județul Sibiu are o climă continental -moderată, cu diferențe de temperatură în funcție de
formele de relief, astfel temperaturile medii anuale oscilează între 9,4 grade pe valea Oltului și scad
sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm în
zona depresionară și urcă peste 1.300 mm în zona muntoasă

Căi de acces
În județul Sibiu accesul se poate face prin:
– căi rutiere: D.N.1 -E15/A/ București – Brașov – Sibiu – Orade a, D.N.7 -/ București – Pitești –
Sibiu – Deva – Arad, D.N.14 -Sibiu -Mediaș. Se mai poate ajunge în Sibiu și prin intermediul
autocarelor, transport asigurat de firme de transport de profil precum Atlassib, Dacos SRl și
Fany SRL.
– Prin Sibiu trec drumurile e uropene E 68 ( Arad – Sibiu – Brașov ) și E 81 ( Cluj – Sibiu –
Pitești – București).
– Sibiul reprezintă un important nod de cale ferată (CFR Călători ) și dispune de un aeroport
internațional ( Aeroportul Sibiu ) cu curse regulare spre Germania și Italia. Principalele cai
de acces sunt: cele 2 companii de transport aerian (Agenția Tarom și CarpatAir );
– cai ferate: București – Ploiești – Brașov – Codlea – Făgăraș – Sibiu; Râmnicu Vâlcea – Sibiu
– Ocna Sibiului – Mediaș.
Relieful este divers fiind prezent la nțul montan al Carpaților Meridionali reprezentat de
Munții Făgăraș (Vf Negoiu de 2535 m), Munții Cândrelului și Lotrului (Vf. Cândrelul de 2245 m,
Vf. Steflești 2244 m) între acestea înterpunându -se defileul Oltului. Din categoria unităților de
podiș menț ionăm Podișul Secașelor și Hârtibaciului precum și porțiuni din Podișul Târnavelor (600 –
700 m).
Orașe importante
Organizarea administrativă a județului cuprinde 2 municipii (Sibiu, Mediaș), 9 orașe
(Agnita, Avrig, Cisnădie, Copșa Mică, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Tălmaciu, Miercurea Sibiului,
Săliște), 53 de comune și 126 sate.
Populația
Județul Sibiu are aproximativ 423 000 locuitori. Orașul cu cei mai mulți locuitori este Sibiul
(reședința de județ), urmat de Mediaș, Agnita, Avrig, Cisnădie, Copșa Mică, Dumbrăveni,
Miercurea Sibiului și Tălmaciu. Populația este formată în majoritate din români (90%), maghiari
(3,7%), romi (4,2%) și sași (1,6%). 89% din populație este de religie ortodoxă, în timp ce 2,5% sunt
protestanți, 2,3% greco -catolici, 1,5% catolic i.

13 În județul Sibiu, în anul școlar 2017 – 2018, procesul de învățământ se desfășura în 178 de
unități de învățământ cu personalitate juridică, astfel:
 45 de grădinițe (învățământ preșcolar),
 87 de școli (învățământ primar și gimnazial),
 34 de licee,
 7 școli postliceale,
 4 instituții de învățământ superior.
În domeniul sănătății, serviciile publice sunt următoarele:
 10 spitale,
 2 dispensare medicale, 152 farmacii,
 209 cabinete medicale de specialitate,
 91 laboratoare de tehnică dentară,
 39 cabinete de medicină generală,
 290 cabinete de familie,
 451 cabinete stomatologice,
 35 cabinete medicale școlare și studențești.

Tradiții și obiceiuri
– NAȘTEREA, NUNTA SI ÎNMORMÂNTAREA. Aceste obiceiuri au în zonă anumite
caracteristici speciale: În privința obiceiurilor de nunta, caracteristic pentru aceasta zona
este obiceiul de a se închide drumul nuntașilor, de a se împodobii porțile tinerilor căsătoriți
cu brad, care sunt conduși de la mire la nași si împreuna cu nașul la mireasa de un alai de
feciori. Se merge apoi la biserică și de acolo în sala în care se desfășoară petrecerea. În
timpul petrecerii se fură pantoful miresei, se fura chiar si mireasa, de care trebuie sa aibă
grija nașii până la miezul nopții. Returnarea miresei se face după o târ guială prealabilă in
fata tuturor oaspeților. Mâncărurile servite au o ordine aparte, ordine ce se păstrează prin
tradiție din generație si este cunoscută din vechime. Moartea are semne specifice, cum sunt
țipetele unor păsări. Specific este faptul ca, ind iferent unde se afla mortul, clopotele bat
pentru el in satul natal.
– SĂRBĂTORILE DE IARNĂ Sărbătorile de iarnă durează 12 zile, începând din ajunul
Crăciunului ți terminând cu sărbătoarea de Sf. Ion pe 7 ianuarie. Colindul începe cu copii,
se continuă cu flăcăii organizați în cete de juni, care reprezintă craii în toate zilele de

14 Crăciun. În plus, mai există un colind ce poartă denumirea de plugușorul nou și pe care îl
spun copii. Junii sunt cei care conduc toate sărbătorile, care organizează baluri și joc uri în
aceste zile, mai puțin în ziua de Bobotează (6 ianuarie). Aceștia colindă în mod special pe
primar și preot, pentru care rostesc urări și colinde dedicate acestora, dar au versuri
speciale și pentru fete, feciori și pentru restul gazdelor. A patra z i de Crăciun se face
întrunirea jocurilor, când junii din toate satele Săliștei, din comunele învecinate sau chiar
din județele apropiate: Alba, Brașov, Gorj, Vâlcea, se întâlnesc îmbrăcați în port popular,
în Piața Junilor din Săliște. Aici judele din Săl iște îl întâmpină pe fiecare jude din celelalte
sate și comune, închină din plosca tradițională; fiecare jude ține un discurs și după ce copii
interpretează plugușorul, junii și junele din toate satele joacă hora unirii.
– LĂSATUL SECULUI Lăsatul secului sa u intrarea în postul paștelui este marcată prin așa
zise Hodaițe. Acestea sunt focuri aprinse pe dealurile din jurul satelor, în jurul cărora se fac
anumite anunțuri și se satirizează anumite persoane.
– PRINSUL VERILOR ȘI VĂRUȚELOR Marchează trecerea de la o vârstă la alta a copiilor
între 10 -12 ani.
– SÂNGEORZUL Sărbătoare în 23 aprilie marchează explozia vegetației în natură și la
această sărbătoare se tocmesc ciobanii pentru vărat.
– ISPASUL La Ispas după 15 mai se formează cârdurile de oi.
– SÂNZIENELE 24 iunie, primul control al laptelui la oi. SF. ILIE 20 iulie, se mituiască
mieii(tunsul mieilor)
– MACOVEI 1 august sau ziua ursului, zi de post, pentru ca ursul sa țină post.
– CHILIPII 15 noiembrie, sau ziua lupului, ca toate celelalte este o sărbătoare la c are se
leagă foarfecele de tuns oi, ca să fie legată gura lupului.
– MAIALURILE se fac special primăvara și vara, duminica și sunt de mai multe feluri:
Maialul Meseriașilor, Maialul pompierilor, al studenților. La toate acestea se joacă
învârtita, jiana, hațegana și chiar hora.

2.2. Resursele agroturistice ale județului Sibiu
Resursele naturale
Resursele naturale de suprafață
Din suprafața totală a județului de 543.248 ha, ponderea cea mai mare o dețin suprafețele
agricole cu 306.637 ha (56,5%), 186.748 ha (34,2%) pădurile și alte terenuri acoperite cu vegetație
forestieră, și 9,2% terenuri neagricole și terenuri cu alte categ orii de folosință. Din suprafața
agricolă, 59,5%, o reprezintă suprafețele ocupate cu pășuni 106.925 ha și fânețe 75.400, 37,9%

15 suprafețele arabile cu 116.269 ha, livezi și pepiniere pomicole 5.285 ha (1,7%), vii și pepiniere
viticole 2.759 ha (0,9%).
Pădu rile care acoperă 186.748 ha, 34,2 % din aria județului, reprezintă o resursă importantă
a județului Sibiu. Având 34,2% din suprafață acoperită cu vegetație forestieră, județul Sibiu se
situează pe locul 18 pe țară, cu o pondere de 2,8% în total țară, fond ul forestier cuprins în principal
din conifere și foioase, asigurând materie primă pentru industria lemnului, fiind și sursă de energie
pentru comunitățile din mediul rural.
Flora județului Sibiu numără peste 5.500 specii de plante, dintre care 2.345 speci i de
cormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de specii sunt endemice
pentru Munții Carpați.
Zona pădurilor foioase se desfășoară în podișul Târnavelor, fiind alcătuită din păduri de
stejar gorun în amestec cu arțar țărănesc.
Etajul pădurilor foioase se dezvoltă între 300 m și 1200 m, pornind de la pădurile de gorun
și terminând cu pădurile de fag cu carpen. Pădurile de fag se întâlnesc pe suprafețe restrânse, pe
pantele nordice ale munților Făgăraș și Cindrel, limita lor inferi oară fiind la 400 – 500 m, iar cea
superioară la 1300 – 1400 m. Între 1300 – 1500 se întâlnesc pădurile amestecate de fag și molid,
îndeosebi între văile Lotrioarei și Cibinului.
Etajul pădurilor de molid se desfășoară, în general, între 1300 –1800 m. În mu nții Făgăraș
lățimea acestor păduri nu depășește 2 –3 km. În munții Cindrel ele apar compact, cu cea mai mare
extensiune în bazinele superioare ale Cibinului, Sadului și Sebeșului, fiind formată în principal din
molid.
Etajul subalpin se dezvoltă între 1800 –2000 m fiind alcătuit din tufărișuri de smîrdar,
jneapăn, ienupăr, afin, merișor și pajiști.
Etajul alpin apare la peste 2000 m pe suprafețe restrânse în munții Făgăraș și Cindrel sub
formă de pajiști.
Vegetația azonală este formată din păduri de luncă (î n special zăvoaie de anin negru)
însoțind văile râurilor Olt, Hârtibaciu, Cibin, Târnava Mare etc
Fauna județului Sibiu este și ea bogată și diversă, dată fiind multitudinea tipurilor de
ecosisteme terestre și acvatice. În fauna județului Sibiu se regăseșt e aproape jumătate din totalul
speciilor de mamifere a țării și 54% din cel al păsărilor

Patrimoniul natural
Pe teritoriul județului Sibiu s -au identificat mai multe zone valoroase de patrimoniu natural
care necesită instituirea unui regim special pentru protecția și conservarea lor. Aceste bunuri de
patrimoniu natural au fost declarate zone protejate printr -o serie de acte și legi cu caracter normativ
emise de autoritățile administrației publice centrale sau locale. De asemenea, pe teritoriul județului

16 Sibiu au fost stabilite de către Societatea Ornitologică Română în colaborare cu organizația Bird
Life Internați onal, două zone de importanță avifanistică privind conservarea păsărilor sălbatice:
heleșteele de la Mândra și rezervația Iezerele Cindrelului. Aceste criterii sunt îndeplinite în mare
parte și de heleșteele Brădeni. În valea Lotrioarei au fost identificat e o serie de specii de moluște
endemice și specii de insecte a căror conservare necesită declararea habitatului lor ca arii speciale
de conservare. În Parcul Natural Cindrel au fost identificate zone de turbării, ce reprezintă habitate
naturale care necesi tă declararea lor ca arii speciale de conservare.

Resurse ale subsolului
Resursele subsolului cuprind:
 rocile constitutive ale zonei muntoase, cu rezerve inepuizabile, folosite ca materiale de
construcție, din care se exploatează șisturi cristaline pe văi le Sadului și Lotrioarei și
zăcământul de cristale marmoreene la Porumbacul de Sus și Arpașul de Jos;
 apele minerale clorosodice, utilizate în stațiunile Ocna Sibiului, Bazna și Miercurea
Sibiului;
 sarea care apare în cutele diapire în Miercurea Sibiului și Ocna Sibiului, dar care în prezent
nu se exploatează;
 rezerve de argilă, pietriș și nisip folosite în construcții și în industria materialelor de
construcție se găsesc în zona depresionară și în luncile râurilor.
Există de asemenea bogate resurse de g aze naturale. Din depozitele de gaz -metan din
Transilvania, cel mai curat gaz natural, cu un conținut de până la 99% metan, o pătrime se găsește
pe teritoriul județului Sibiu, dintre care cu semnificație economică deosebită sunt cele de la Bazna,
Copșa Mic ă, Noul Săsesc, Ilimbav și Ghijasa.

17 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND AGROTURISMUL ÎN MĂRGINIMEA SIBIULUI

3.1. Date generale despre Mărginimea Sibiului

Fig. 3.1. Satele care alcătuiesc Mărginimea Sibiului
(sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83rginimea_Sibiului )

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România situată la vest de Sibiu,
limitată la sud de valea Sadului și la nord de valea râului Săliște, ce cuprinde 18 localități: Boița,
Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Rășinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel,
Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului și Jina.
Este cea mai cunoscută zona etnofolcl orică a județului Sibiu. E străjuită la Nord de Valea
Răului Săliște, la Sud de punctul de intrare al Oltului în Trecătoarea Turnu Roșu și de Valea
Sadului, la Est de șoseaua internațională E 15 A, iar la Vest de Răul Sebeș (Valea Frumoasei) care
separă Mu nții Cindrelului de Munții Lotrului. Zona a fost și este recunoscută pentru transhumanța și
bogăția artei populare, fie că e vorba de sculptură în lemn, pictură sau artă textilă.
Poziția geopolitică a zonei, situată la granița de sud a Transilvaniei cu Țar a Românească și
în proximitatea Sibiului, puternic centru meșteșugăresc și comercial, au oferit Mărginimii Sibiului
câteva trăsături definitorii. Localitățile și -au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultura,

18 creșterea animalelor și meșteșuguri trad iționale, cu pondere deosebită pe oierit. Cea mai mare parte
a satelor din zonă au păstrat puternice tradiții spirituale și etno -folclorice.
Deși progresiv construcțiile moderne le -au înlocuit pe cele vechi tradiționale, atmosfera în
Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată. Costumele de sărbătoare de o eleganță rară, brodate în
negru și alb sunt purtate cu mândrie de sărbători iar meșteșugurile moștenite din moși strămoși sunt
practicate cu succes și azi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populații d e oieri au fost și sunt
maeștri în prelucrarea lânii și a pieilor.
Pe aceste meleaguri există posibilitatea să găsim biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde
există cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Rășinari, ce cuprind e
piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodărești și meșteșugărești, Muzeul din
Galeș, cu o impresionantă colecție de costume populare și Muzeul Parohiei Ortodoxe din Săliște ,
ce cuprinde obiecte și cărți vechi de cult), case memoriale și construcții tradiționale țărănești.
Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc,
aici dezvoltându -se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condițiile necesare petrecerii unui sejur de
neuitat. Atmosfera tipic țăr ănească, păstrarea intactă a tradițiilor și obiceiurilor, ospitalitatea
sătenilor măresc atractivitatea pentru aceste locuri.
Este cea mai veche așezare din zona este atestată în anul 1204 sub numele Riuetel, aflată pe
teritoriul de astăzi al Cisnădiei. Ci snădioara este atestată din 1223, iar Amnasul din 1309. Urmează
Tălmaciu (1318), Orlat (1322) și Săliște (1354). De -a lungul istoriei aceste așezări au fost în diverse
momente feude acordate de regele Ungariei principilor Valahiei, împreună cu Țară Făgăraș ului. Un
eveniment important în zona a avut loc în secolul al XVIII -lea când împărăteasa Maria Theresia a
decis înființarea Regimentului 1 de granița la Orlat.
În Mărginimea Sibiului locuiește o populație preponderent românească. În general,
principala ocu pație istorică a populației a fost și este păstoritul, motiv pentru care se treceau, tot
timpul, Munții Carpați, ceea ce a dus la menținerea unei legături între comunitățile românești aflate
la sud, respectiv la nord de munți. Locuitorii zonei sunt numiți mocani, sau mărgineni. Pe lângă
păstorit, locuitorii se mai ocupă și cu creșterea vitelor, exploatarea pădurilor, mică industrie
țărănească, agricultură și pomicultură.
Zona are o bogăție excepțională a obiceiurilor legate de diferite momente din viață. Și astăzi
există obiceiul de a purta costumul popular tradițional mai ales cu aceste prilejuri. Pictură pe sticlă
este o tradiție, în strânsă legătură cu introducerea manu facturilor de sticlă de către autoritățile
imperiale austriece, tradiție receptată în secolul al XVIII -lea de Biserica Română Unită, apoi de
Biserica Ortodoxă, care s -a reimpus în zona. În plan arhitectural, zona se remarcă prin casă
mărgineană, una dintre cele mai originale forme de arhitectură populară românească, care se
distinge prin echilibrul ansamblului și îmbinarea formelor. Dar există și puternice influențe săsești

19 casele având curți interioare închise din toate părțile. Costumul popular e o altern anța de alb – negru
cu o pălărie rotunjită purtată de bărbați și e purtat fie în cadrul unor datini legate de ciclul vieții
(naștere, nuntă, înmormântare), fie în cadrul sărbătorilor de peste an (Ceață de juni, Hodaitatul,
Prinsul varutelor, Urcatul și cob orâtul oilor, Udatul Ionilor, Întâlnirea vecinătăților, Maialul).

3.2.Prezentarea zonei Mărginimea Sibiului
Rețeaua de așezări din Mărginimea Sibiului, prin poziția în sudul Transilvaniei, la contactul
zonei marginale cu Munții Cândrel și Sebeș, s -a constitui t în timp, începând cu secolul XIII –
Rășinari (1204), secolul XIV – Orlat, Săliște, Fântânele, Tilișca, Sibiel, Vale, Galeș; secolul XV –
Rod, Boița, Tălmăcel, Gura Răului, Poplaca și Sadu, secolul XVI – Poiana, Jina, secolul XIX –
Râul Sadului și Păltini ș. Acestea au o îndelungată tradiție agro -pastorală încă din evul mediu,
născându -se aici o adevărată civilizație pastorală montană, una din cele mai originale din spațiul
carpatic și intracarpatic, cu un efect deosebit de o parte și alta a regiunii carpat ice. Rezervorul
demografic constituit, dar și condițiile socio -economice și istorice, au determinat o parte din
populație să emigreze la sud de Carpați au făcut ca această să fie transplantată din spațiul
subcarpatic sudic, Câmpia Română și Dobrogea, unde se regăsesc și astăzi comunități care
păstrează obiceiurile și tradițiile populației inițiale emigrate. Așezările rurale din Mărginime se
diferențiază prin geneza vetrei, astfel câteva dintre acestea și -au păstrat poziția vetrei până astăzi, la
contactul î ntre zona piemontană și munte: Tilișca, Galeș, Sibiel, Orlat, Rășinari, Sadu, Boița. O altă
categorie de sate s -au format prin migrarea unei parți din populație, datorită presiunii exercitate de
comunitatea germană săsească în expansiune asupra teritoriilo r ocupate de populația autohtona, care
a fost obligate să urce în altitudine. Astfel, se poate afirma că localitatea Poplaca este formată din
români proveniți din Turnișor; Rod, cu populație provenită din Apoldu de Sus; Gura Râului cu
populație provenită d in Cristian; Tălmăcel, cu populație din Tălmaciu; Poiana Sibiului s -a format ca
vatră nouă, cu populație românească din satul Dobârca; Jina cu populație din satul Gârbova.
O altă categorie de sate sunt așezate pe foste vetre părăsite, precum Boița. Exist ă și sate
formate prin roire din satele matc ă, precum cătunul Trainei din Ră șinari, din sec. XVIII. Un
exemplu interesant este Râul Sadului, care în condiții de presiuni politice și economice a format mai
multe cătune cu locuitori proveniți din Rășinari
Toată această evoluție a habitat ului rural a creat acel univers original cu o legă tură intrinsecă
între satele matcă și satele provenite din acestea cu tendința aproape generală de urcare în altitudine,
și în care pierderea apartenențelor funciare a fost com pensată cu implicarea tot mai intensă în
activitățile pastorale devenite dominante și conferind originalitate Mărginimii Sibiului.

20 Ca urmare, până către anii ’70 ai secolului trecut au continuat să existe așezările pastorale
situate în munte, la altitudin i de peste 700 m (Juna, Poiana, Rod, Raul Sadului) în care activitatea
principală, creșterea ovinelor, se sprijinea complementar pe culturile agricole. A două categorie,
așezările pastoral -agricole, se află mai ales în zone de contact, posedând supraf ețe a gricole în
depresiuni (Boiț a, Tălmăcel, Poplaca, Gura Râului, Fântânele, Vale, Galeș, Tilișca).
În cadrul acestor așezări din Mărginimea Sibiului se remarcă în primul rând habitatul
elementar – gospodăria, reflectând profilul ocupațional și fiind adaptate la factorii naturali.
Gospodării tipice pentru oieri sunt în satele Rod, Poiana, Tilișca, Jina, Râu Sadului. În cadrul lor,
gospodăriile tradiționale încă conservate, aparțin la două categorii: gospodării permanente, situate
în vatra satului, și gospodarii temporale, amplasate pe moșia acestora. În cadrul gospodăriilor din
vatra satului și în funcție de îngrăditură, există gospodării cu curți închise, cu garduri, separate de
terenurile și vecinii din jur. În cadrul lor, cele mai reprezentative sunt gospodăr iile cu ocol întărit,
având ca mod de organizare a acareturilor pe toate laturile curții, conferind gospodăriei un aspect de
fortificație. Este considerat tipul arhaic de gospodărie a populației autohtone din mărginime, în care
curtea este pietruită, iar c asa și anexele sunt orientate către interiorul curții. Exemple tipice de astfel
de gospodării sunt la Poiana Sibiu și Rășinari. În cadrul acestui tip de gospodărie, gardurile
reprezintă o componentă importantă, delimitând ansamblul de dotări ale gospodărie i. Ele sunt
ridicate din lemn, piatră sau cărămidă, și se remarcă preocuparea pentru aspectul estetic al gardului
de la stradă. Foarte interesante sunt, în funcție de materialul de construcție utilizat, gardurile din
nuiele (Râu Sadului, Tălmăcel, Jina), g arduri din răzloci, din brad (Rășinari, Sadu, Gura Râului,
Săliște) sau gardurile din zid, în cele mai multe din localități. În cadrul gospodăriei se detașează
locuința – casa țărănească, reflectarea modului de viață, a esteticii proprietarului, a tradiții lor entice
și culturale, deoarece aici se desfășoară munci casnice și gospodărești, transmitere de experiență de
viață, creșterea și educația copiilor, loc de odihnă și petrecere. Există astfel, în funcție de elevație,
case pe un rând, mai ales construite din lemn, cu îmbinarea bârnelor la capete, în cheotoare rotundă
– ciobănească, sau cheotoare dreaptă – românească. Acoperișul caselor, în Mărginime este înalt, 2
ape, utilizându -se pentru acoperire șindrilă sau sită, așezată în șiruri, în trei sau patru rânduri.
Prispa în casele din Mărginime este o componentă arhitecturală cu impact, este lată, amplasată in
dreptul casei de locuit, protejând -o de frig și umezeală. Tipul cel de răspândit de casă, în special la
cele vechi, este casa cu două încăperi. Casele cu trei încăperi denotă existența unor familii
numeroase în care tinda se micșorează, iar cuptorul tradițional din casă este amplasat în curte.
Există și case cu două niveluri, mai rar în Mărginimea Sibiului, și mai pe aliniamentele cu teren în
pantă. De regulă, în cazul acestora din urma, în partea de jos, sun t amplasate pivnițele și magazii le,
dar și camere de locuit. Este specific gospodăriilor de mărgineni înstăriți, iar pivnițele serveau

21 pentru păstrarea produselor lactate (brânza , telemea): Poiana Si biului, Răș inari, Sibiel, Săliște,
Tilișca, Rod.
În cadrul gospodăriilor di n Mărginime se detașează ca și componente esențiale, casa de
locuit, grajdurile, destinate animalelor, și șura, construcție foarte importantă, care este atât adăpost
pentru animale , pentru păstratul nutrețului, cât și al uneltelor agricole. Adeseori casa este legată de
șură, pe marginea curții, prin șopruri, utilizate fie ca staul pentru adăpostirea oilor, cotețe pentru alte
animale sau adăposturi.
Interiorul locuinței este reprezen tat de tradiționala tindă, la casele bătrânești vechi,
amplasată în partea centrală, ca loc de trecere între bucătărie și camera de locuit, aici fiind amplasat
și cuptorul, uneori împodobit (Rășinari, Săliște, Poiana, Tilișca). Camera de locuit, cu un mod de
aranjare în general comun pentru toate satele, diferind doar mobilierul, țesăturile și podoabele. În
cadrul locuinței, tavanele sunt din lemn și se prezintă sub forma unor grinzi aparente.
Pictura populară se caracterizează fie prin trăsături proprii, c a expresie artistică din
Mărginime, fie ca influență din regiunile cu care satele au avut legături. Există o pictură în biserici
și troițe cu foarte mulți reprezentanți în satele din Mărginime, o pictură de icoane, în special pe
lemn (catapeteasma și uși b isericești), sau pe pânză (prapori). Remarcabila este și pictura de icoane
pe sticlă, care este un domeniu aparte al picturii, cu centre la Poian, Rășinari, Săliște, Sibiel. Centrul
de pictură de la Laz, din bazinul Sebeșului, provine din artiști populari din Poiana.
Prelucrarea tradițională a produselor textile și în primul rând a lânii existente din abundență
în zona Mărginimii este reprezentată din țesături pentru îmbrăcăminte (pânză de casă, postavuri de
lână, aceasta constituind materia primă pentru îmbrăcăminte tipică pentru populațiile de păstori). Se
adaugă acestora, țesăturile de casă, utilizând de asemenea lână sau bumbac (Jina, Poiana, etc.). Se
remarcă în cadrul portului popular, costumul bărbătesc tradițional, cu căciulă, pălărie, cămașă,
cioareci, pieptar, cojoc, și șerparul lat din piele.
Obiceiurile și tradițiile reflectă vechimea civilizației și specificul ocupațiilor transpuse
artistic. Există în acest sens un adevărat folclor literar în care creația epică „Miorița” este
reprezentată în ma i multe variante la Jina sau la Fântânele. Interesant este și colindul pastoral
reprezentat prin „Ciobănașul” (Jina, Gales, Săliște), „Trei păcurari de munte” (la Poiana Sibiului).
În cadrul folclorului muzical și coregrafic se remarcă cântecele mărgineneș ti inspirate din viața
pastorală, dansurile (învârtita, hațegana, jiana, brâu). Obiceiurile și datinile sunt legate de ocupații
tradiționale și de credința, marcând momentele importante din viața individului și colectivității
(nașterea, nunta, principale e tape ale evoluției și activităților umane, înmormântarea).

22 Cetele de Juni din Mărginimea Sibiului . Ceata Junilor este un obicei prezent în aproape toate
localitățile Mărginimii Sibiului, mai puțin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform
tradiție i, la Sf. Nicolae, iar organizarea lor diferă de la o localitate la alta. Cetele de Juni își încep
activitatea o dată cu colindul din Ajunul Crăciunului. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului,
apoi preoții din sat după care urmează să fie colindați localnicii. În 28 decembrie, are loc la Săliște
„Întâlnirea cetelor”. Juni și junese din întregul județ, îmbrăcați în costume tradiționale cu migală
țesute și special pregătite pentru această zi de sărbătoare se întâlnesc la Săliște în pași de dans și
cântece vesele tradiționale. E o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol al portului popular atât
de diversificat. Timp de patru săptămâni Cetele de Juni răspândesc cu bucurie, joc și voie bună
vestea Nașterii Domnului și trecerea la noul an.

Fig. 3.2. Cetele de Juni ( sursă: https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cetele -de-juni-din-marginimea –
sibiului -se-intalnesc -la-saliste-131460.html )

„Craii” sau „Irozii” sunt copiii care colindă interpretând o scenetă religioasă. Colinda lor
este atât de bogată în conținut pentru că ea transmite mesajul printr -o scenetă și nu prin colinde.
Îmbrăcați în costume populare, cu coifuri, să bii, panglici „Craii” interpretează în prima zi de
Crăciun, la biserică scena Nașterii Domnului. Aceștia aduc bucurie și emoție tuturor celor prezenți
prin mesajul plin de însemnătate pe care îl transmit.

23
Fig. 3.3. „Craii” sau „Irozii” ( sursă: https://www.gandul.ro/poze/traditii -si-obiceiuri -neobisnuite -de-
craciun -pitaratul -butea -si-oleleul -13737448?pic=2 )

O categorie de tradi ții și obiceiuri sunt strâns legate de viața socială rurală, reflectând modul
tradițional de viață pastoral, ordonat de succesiunea anotimpurilor, de necesitatea transmutării
turmelor, de activitatea ciclică legată de creșterea ovinelor (primăvărat, vărat) .
Există în acest sens colindatul legat de agricultură și păstorit, colindatul de Crăciun, de Anul
Nou, sărbătoarea „Ionilor”, sărbătoarea de Lăsata Secului de Paște, la care se adaugă marcarea unor
sărbători religioase strâns legate de activitățile și via ța pastorală: Sfântul Gheorghe, când oile sunt
urcate la fâneață; Sfântul Constantin și Elena, urcatul oilor la munte; Sfântul Ilie, cu nedeile
pastorale; schimbarea la față (6 august) cu urcatul la munte al stăpânilor; Sfânta Maria Mica (8
septembrie), oi le coboară la fânețe; Sfânta Paraschiva, cu ruptul turmelor.

O parte a resurselor turistice ale acestei regiuni este reprezentată de patrimoniul antropic,
care include patrimoniul construit și unul spiritual său etnografic (incluzând ocupațiile,
meșteșugu rile, obiceiurile, portul popular, jocul etc.). Patrimoniul construit este prezentat în
conformitate cu lista monumentelor istorice (2004), încheind cu câteva propuneri vizând
valorificarea turistică a acestui patrimoniu cu valoare culturală locală, națion ală și universală.

Cetăți și castele
 cetăți și incinte fortificate: Cetatea ,Salgo" (ruine) – sat Sibiel, pe vârful dealului, la
1099 m altitudine, sec. XII -XIII, oraș Săliște;
 Cetate sat Sibiel, Epoca medieval timpurie, oraș Săliște;
 Turnul Spart (fragmente) sat Boița, D.N. 7 -E 81, sec. XIV, comuna Boița;
 Ruinele Turnului Spart – sat Boita; sec. XII, Epoca Medievală, comuna Boița;

24  Zid de incintă și poartă – sat Boița, Str. Bisericii 243, sec. XIX, comuna Boița;
 Fortificație sat Orla t, punct ,,Cetatea Scurtă", Epoca medieval timpurie, comuna Orlat;
 Fortificație cu val – sat Orlat, punct ,,La Zidu", Epoca medievală, comuna Orlat;
 Incintă fortificată interioară (fragmente) – sat Cristian, cca. 1500, comuna Cristian;
 Turnul Octogonal – sat Cristian, cca.1580, comuna Cristian;
 Incintă fortificată exterioară, cu trei turnuri – sat Cristian, cca. 1500, comuna Cristian;
 Cetate țărănească, sec. XIV -XV; Așezare rurală – sat Cristian, sec. II -III, comuna
Cristian;
 Zid de incintă – sat Poplac a, Str. Principală 341, 1818, comuna Poplaca;
 Castele: Castelul Turnu Roșu, azi Centrul de plasament Boița, 1533 -1930, comuna
Boița;

Biserici și mănăstiri
 Biserici și ansambluri cu funcție ecleziastică: Biserica ,Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" –
Săliște, 1742, turn 1816, oraș Săliște;
 Biserica „Înălțarea Domnului" – Săliște, 1761 -1785, oraș Săliște;
 Biserica „Sf. Treime", cu turnul -clopotniță – sat Sibiel, 1776, oraș Săliște;
 Biserica ,,Sf. Nicolae" – Cacova, cu turnul -clopotniță – sat Fântânele, 1771 -1774
(biserica), 1794 (turn), oraș Săliște;
 Biserica „Intrarea în Biserică" – sat Galeș, înc. sec. XVIII, 1809, oraș Săliște;
 Biserica ,Sf. Treime" – sat Vale, ante 1780, oraș Săliște;
 Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului" – sat Boița, sec. XIX , comuna Boița;
 Biserica ,Adormirea Maicii Domnului" – sat Boita, 1812 -1822, comuna Boița;
 Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" – sat Tilișca, 1782, comuna Tilișca;
 Biserica ,,Sf. Nicolae" – sat Orlat, 1794, comuna Orlat;
 Biserica evanghelică – sat Cristian, sec. XIII; 1480 -1495 -transf., sec. XVIII, comuna
Cristian;
 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate sat Cristian, sec. XIII -XVIII comuna
Cristian;
 Biserica „Buna Vestire" – sat Cristian, 1790, comuna Cristian,
 Biserica „Cuvioasa Paraschiva" – Biserica Mică – sat Gura Râului, sec. XVIII -XIX,
comuna Gura Râului;
 Ansamblul bisericii ,Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" – sat Poplaca, sf. sec. XVIII -înc.
sec. XIX, comuna Poplaca;

25  Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" Po placa;
 Ansamblul bisericii Maicii Domnului" – sat Sadu, sec. XVIII, comuna Sadu;
 Biserica de lemn Adormirea Maicii „Adormirea Maicii Domnului" – sat Sadu, sec.
XVII -XVIII, comuna Sadu;
Mănăstiri -schiturile (Mănăstirile Orlat și Rășinari, sc hitul Foltea Săliște și Schitul Sibiel)
troițe :
 Troiță – Săliște, sec. XIX, oraș Săliște;
 Troiță – sat Sibiel, 1803, oraș Săliște;
 Troiță – sat Sibiel, 1814, oraș Săliște;
 Troiță de lemn – sat Fântânele, sec. XIX, oraș Săliște;
 Troiță – sat Rod, 1871, comuna Tilișca;
 Troiță – sat Rod, 1877, comuna Tilișca;
 Troiță – sat Tilișca, sec. XIX, comuna Tilișca;
 Troiță – sat Rășinari, 1883, comuna Rășinari;
case parohiale:
– Zwingerele cu casa parohială evanghelică – sat Cristian, cca. 1550, comuna Cristian
cimitire și monumente funerare:
 Osuar – pictură pe pânză – sat Jina, în cimitirul sătesc, comuna Jina;
 Mormântul mitropolitului Andrei Șaguna – sat Rășinari, 1904 comuna Rășinari;
 Monumentul funerar al lui loan Băilă – sat Vale, sec. XIX, oraș Săliște.
Case memoriale : Octavian Goga, Emil Cioran, larie Mitrea și Sava Popovici Barcianu în
Rășinari, Aurel Decei în Gura Riului, Inochentie Micu Klein in Sadu și casele academicienilor
Săliștei: Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, DD Roșca, Picu Pătruț și Andrei Oțetea la Sibiel, Tilișca –
Rod – casa Vasile Dobrian) busturi: Bustul lui Nicolae Hențiu – Săliște, 1934, oraș Săliște;
Castre romane, cetăți dacice.
 cetatea dacică și medievală de la Tilișca,
 cetatea Salgo de la Sibiel, castrul roman de pe Vârful lui Pătru ( în comuna Șugag)
situri arheologice:
 Așezare Epoca romană, comuna Orlat;
 Așezare – sat Orlat, punct „Cetatea Scurtă",

26  Epoca bronzului, comuna Orlat;
 Situl arheologic de la Orlat, punct ,,Cetatea Scurtă", comuna Orlat;
 Așezar e – sat Orlat, punct „La Z idu";
 Situl arheologic de la Orlat, punct ,,La Zidu", comuna Orlat; în aceiași categorie intră și
siturile arheologice de la Tilișca (cetatea dacică și cea meievală).
Mmonumentele istorice din Mărginimea Sibiului se pot încadra în următoarea tipologie:
a. ansambluri rurale: Ansamblul rural ,,Centrul istoric" – Săliște, sec. XVIII -XIX, oraș
Săliște: Ansamblul rural ,,Centnul istoric al localității" – sat Vale, sec. XVII -XIX, oraș
Săliște; Situl rural Sibiel – sat Sibiel, întreaga localitate, sec. XVIII -XIX, oraș Săliște;
Ansamblul rural „Centrul localității" – sat Boita, sec. XVIII -XIX, comuna Boița;
b. cultură și civilizație țărănească, case de lemn: Gospodărie țărănească – sat Poiana
Sibiului, Str. Valea Radei 115, 1869, comuna Poiana Sibiului; Ansamblu texti l hidraulic
– sat Gura Râului, Str. Principală 1074, sec. XIX, comuna Gura Râului; Pod de lemn
acoperit – sat Gura Râului, sf. see. XIX, comuna Gura Râului; Poartă – sat Sadu, Str.
Principală 486, 1795, comuna Sadu; Casă de lemn – sat Mag, nr. 127, sec. XI X, oraș
Săliște; Casă – Săliște, nr. 481, 1885, oraș Săliște; Casă – Săliște, nr. 953, 1881, oraș
Săliște; Casă de lemn – sat Sibiel, nr. 31, sf. sec. XVIII, oraș Săliște; Casă de lemn – sat
Sibiel, nr. 151, sf. sec. XIX, oraș Săliște; Casă – sat Sibiel, n r. 152, sec. XIX, oraș
Săliște; Casă de lemn – sat Sibiel, nr. 322, sec. XIX, oraș Săliște: Casă de lemn – sat
Poiana Sibiului, nr. 947, 1888, comuna Poiana Sibiului; Casă de lemn – sat Poiana
Sibiului, nr. 1440, 1879, comuna Poiana Sibiului; Casă – sat Ro d, nr. 30, 1890, comuna
Tilișca; Casă de lemn – sat Rod, nr. 287, 1825, comuna Tilișca: Casă – sat Rod, nr. 387,
sec. XIX, comuna Tilișca; Casă de lemn – sat Orlat, nr. 422, 1852, comuna Orlat. Casă
de lemn – sat Orlat, nr. 472, sec. XIX, comuna Orlat; Cas ă de lemn – sat Gura Râului;
nr. 507, sf. sec. XIX, comuna Gura Râului; Casă de lemn – sat Gura Râului, nr. 936, sec.
XIX, comuna Gura Râului: Casă de lemn – sat Poplaca, nr. 69, sec. XIX, comuna
Poplaca: Casă de lemn – sat Sadu, nr. 105. 1866, comuna Sadu ;
c. muzee:

27
Fig. 3.4. Muzee și colecțiile muzeale din Mărginimea Sibiului
(sursă: Masterplan de Cultură al județului Sibiu, Strategia de dezvoltate a Comunei Șugag)

În Mărginimea Sibiului, per total, există 96 de monumente istorice.

Obiective turistic e din Mărginimea Sibiului și din împrejurimi

1. Rezervația Naturală Arpasel
Rezervația Arpășel are o suprafață de 736 ha și este situată pe versantul nordic al Munților
Făgăraș, cuprinzând etajul alpin, subalpin și montan superior, de la 2.500 m la 1.000 m altitudine.
Vegetația este formată din păduri de amestec, molidișuri, afin , jnepenișuri, fitocenoze saxicole,
ferigi, iarbă roșioară, salcii pitice, piciorul cocoșului, degetăruț, steregoaie, omag si pais. Dintre
raritățile floristice merită semnalate: aiul de munte (Allium victorialis), zânișoara (Callianthemum
coriandrifolium) , flămânzica (Draba kotschyi), ghintura (Gentiana punctata), vârtejul pământului
(Pedicularis oederi, P. exaltata), ochii șoricelului (Saxifraga adscendens, S. moschata, S. luteo –
viridis), iarba neagră (Scrophularia laciniata), clopoței (Symphyandra wanner i).

28
Fig. 3.5. Rezervația Naturală Arpasel (sursă: https://albota.sobis.ro/obiective -turistice/rezervatia –
naturala -arpasel/ )

2. Lacul Fără Fund – Ocna Sibiului
"Lacul fără fund" face parte din complexul celor 52 de lacuri sărate, care se află în
cunoscută stațiune balneoclimaterică Ocna Sibiului. Este situat în Parcul Public al Orașului Ocna
Sibiului, în imediată apropiere a stației C.F.R., fiind cunoscut sub num ele de "Lacul Lemnelor" sau
"Lacul Francisc". Aflat într -o zonă de dealuri, lacul s -a format în locul salinei Francisc Grube,
închisă în anul 1775, prin prăbușirea tavanului. Actualmente, el are o formă ovală, cu diametre de
40 m și 50 m, și cu o suprafață care variază între 1.384 mp și 1.655 mp, un volum de 11.114 mc și o
formă de trunchi de con, cu o adâncime maximă de 34,5 m.

Fig. 3 .6. Lacul fără fund (sursă: https://www.directbooking.ro/obiectiv -lacul -fara-fund-ocna -sibiului –
72.aspx )

29 3. Castelul Turnu Roșu
Castelul Turnu Roșu din Boița, județul Sibiu, a fost menționat pentru prima dată într -un
document regal din 1453. Castelul situat într -o regiune strategică a fost un important loc de vamă.
Potrivit legendei, denumirea castelului provine de la faptul că zidurile castelului au fost vopsite în
roșu cu sângele turcilor învinși într -o bătălie, din 1493, pe când aceștia se retrăgeau spre Țară
Românească.

Fig. 3. 7. Castelul Turnu Roșu (sursă :
https://www.directbooking.ro/obiectiv -castelul -turnu -rosu-585.aspx )

4. Cetatea Calnic
Cetatea Câlnic se găsește în satul cu același nume, pe drumul dintre Sibiu și Sebeș, la
aproximativ 40 km de Sibiu, 3 km din drumul E 60 spre stânga. Cetatea Câlnic este unul dintre
monumentele de arhitectură cele mai interesante din România, ocupând un lo c aparte între
fortificațiile ridicate de sașii transilvăneni. Specificitatea monumentului constă în combinația dintre
reședința nobiliară, având că simbol donjonul, și fortificația comunității sătești libere, a cărei
intervenție constructivă este marcată de cămările adosate zidului de incintă. Evident, cele două
aporturi (al familiei nobiliare și al comunității sătești) au fost succesive în timp, pe parcursul epocii
medievale. Valoarea istorică a ansamblului de arhitectură, la care se adaugă starea bună de
conservare, au fost motive importante pentru includerea acestuia pe lista Patrimoniului Mondial
UNESCO.

30
Fig. 3. 8.Cetatea Calnic (sursă: https://www.directbooking.ro/obiectiv -cetatea -calnic -411.aspx )

5. Schitul Păltiniș
Situat la intrarea în stațiunea Păltiniș, la o altitudine de 1.350 metri, Schitul cu Biserica
acestuia, având hramul “Schimbarea la fată a Domnului”, este unul dintre cele mai pitorești și mai
asaltate locuri de către turiști. Schitul imită stilul vechilor biserici transilvănene, fiind acoperit cu
șindrilă că și restul clădirilor anexe din jur. Aici, zilnic au loc rugăciuni, iar în fiecare duminică se
oficiază Sfânta Liturghie. Biserica de la Schit, ridicată de că tre un grup de meșteri din Rășinari
beneficiază de o catapeteasmă realizată între anii 1944 -1945 de către Constantin Vasile, în stil
neobizantin.

Fig. 3. 9. Schitul Păltiniș (sursă: https://www.directbooking.ro/obiectiv -schitul -paltinis –78.aspx )

31 6. Muzeul Brukenthal
Dorința baronului Samuel von Brukenthal de a -și transformă palatul într -unul din cele mai
importante muzee de artă europeană s -a împlinit la câțiva ani după moartea să, în 1817 când palatul
și-a deschis pentru prima dată porțile pentru publicul larg. Două secole mai târziu, în anul 2010,
Muzeul Brukenthal a fost distins cu premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniul Cultural -Europa
Nostra. Astăzi, muzeul structurat în Galeriile de Artă Europeană, Galeriile de Artă Românească și
Galeriile de Artă Contemporană expune un patrimoniu extrem de bogat și diversificat de pictură,
sculptură, stampe și carto grafie. Printre autorii de seamă a căror opere sunt expuse în muzeu îi
amintim pe: Jan van Eyck, Antonello da Messina, Hans Memling, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel,
Franz Neuhauser, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Corneliu
Baba, alături de mulți alții. Dar, dincolo de colecția bogată, palatul, monument în stil baroc,
impresionează prin arhitectură să bine păstrată, elementele de detaliu atât de interior cât și de
exterior și mobilier, majoritatea pieselor vechi de peste dou ă secole.

Fig. 3. 10. Muzeul Brukenthal (sursă: https://www.brukenthalmuseum.ro/ )

7. Mănăstirea Cisterciană de la Cârța
Mănăstirea Carta este situată la 43 km de Sibiu pe drumul spre Brașov. Aici se păstrează
ruinele mănăstirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi și importante monumente ale stilului gotic
timpuriu din Transilvania. Cistercienii sunt un ordin călugăresc originar din Franța, și răspândit în
mai multe țări. Mănăstirea Carta, fosta mă năstire cisterciana din Țară Făgărașului, actualmente
biserica evanghelică a comunității locale germane, situată pe malul stâng al Oltului, între
municipiile Sibiu și Făgăraș, în imediată vecinătate a localităților de azi Carta și Cărțișoară.

32
Fig. 3. 11. Mănăstirea Cisterciană de la Cârța
(sursă: https://www.crestinortodox.ro/biserici -manastiri/manastirea -cisterciana -la-carta -67531.html )

8. Muzeul Ico anelor pe Sticlă din Sibiel
Cea mai renumită colecție de icoane pe sticlă din România, din Europa și din lume este la
Sibiel. Cel care a realizat acest muzeu, este Zosim Oancea; după 15 ani de detenție pe motive
politice, în 1964 a devenit preot în sat. Pe ste 5 ani începe să strângă icoane pentru muzeu și încet,
încet, se încropește acest spațiu unic. După 10 ani erau deja 200 de icoane strânse de la localnici, iar
vechea casă a devenit neîncăpătoare. În acel moment s -a ridicat o clădire nouă care astăzi
adăpostește peste 700 de icoane pe sticlă și o colecție etnografică.

Fig. 3.12 . Muzeul Icoanelor pe Sticlă din Sibiel
(sursă: https://romaniamama.ro/turism/conacul -golesti -sau-muzeul -viticulturii -si-pomiculturii -gole_2744.html )

33 9. Podul minciunilor
Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale orașului. Reconstruit la
1859 de firma Friedrich Hütte în locul u nui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de
fontă din România. Pentru că a fost și primul care nu a fost construit pe piloni, i s -a spus „podul
culcat”. În limba germană cuvântul „culcat" (lugenmarchen) era omonimul cuvântului „minciună"
și a început să fie numit de către localnici „podul minciunilor" de unde au apărut legendele care -i
justifică denumirea. Dintre numeroasele legende legate de acest pod, cea mai populară rămâne
legenda potrivit căreia dacă cineva spune o minciună cât timp se a fla pe pod, acesta se va prăbuși.

Fig. 3.13 . Podul minciunilor (sursă: https://www.sibiucity.ro/index.php/ro/detalii/podul -minciunilor )

10. Muzeul ASTRA
Muzeul Astra reprezintă cea mai importantă instituție etnomuzeală din România. Conceput
sub egida Asocia ţiunii Transilvane pentru Literatura Român ă şi Cultura Poporului Român –
institu ţie înfiin ţată în 1861 -, Muzeul ASTRA – pe atunci Muzeul Asocia ţiunii – a vernisat prima
expozi ţie în 19 august 1905. Muzeul s -a născut din dorin ţa românilor ardeleni de a -şi defini propria
identitate etnocultural ă, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro -Ungar şi pe fondul emancip ării
culturale a tuturor popo arelor din centrul şi sud -estul Europei.

34
Fig. 3.1 4. Muzeul ASTRA (sursă: https://muzeulastra.ro/ )

11. Muzeul de Istorie a Farmaciei
Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o raritate în
peisajul muzeografic românesc dar și european. Înființarea muzeului în Sibiu a avut o dublă
motivare: pe de o parte aici a funcționat prima farmacie pe teritoriul țării noastre, atestată
documentar în anul 1494; pe de altă parte în zona Sibiu lui s-a dezvoltat o bogată tradiție a activității
farmaceutice. În prezent, clădirea ce adăpostește muzeul se află în centrul istoric al Sibiului,
constituind un monument istoric de arhitectură cu elemente gotice și renascentiste, datând din anul
1568. În această clădire a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a treia în ordine
cronologică, înființată în jurul anului 1600 și denumită La Ursul Negru. Colecțiile muzeului cuprind
peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase pentru evoluția medicamentației și a tehnicilor
farmaceutice de -a lungul a mai mult de trei secole și jumătate.

Fig. 3.1 5. Muzeul de Istorie a Farmaciei
(sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_de_Istorie_a_Farmaciei_din_Sibiu )

35 12. Catedrala Evanghelică
În secolul XIII pe locul acestei biserici se afla o bazilică romanică, dar pe măsură ce
comunitatea se dezvolta și mica fortăreață a devenit un adevărat burg, lo cuitorii săi au hotărât
construcția unei biserici mult mai mari cu un turn înalt „până la ceruri”. Lucrările la noua catedrală
au început în anul 1380, dar pentru că cetatea era mereu amenințată de atacuri, populația a
abandonat un timp construcția trecând la fortificarea zidurilor de apărare. În 1520 s -a încheiat
construcția bisericii cu înălțarea turnului. Biserica este un amplu monument gotic care domină prin
masivitate. Altarul principal, altarele secundare, picturile, blazoanele, cristelnița din bronz, orga și
detaliile arhitecturale ne îndreptățesc să spunem că este una din cele mai frumoase biserici din
Transilvania la a cărei construcție au participat cei mai iscusiți meșteri ai vremii.

Fig. 3.16 . Catedrala Evanghelică (sursă: http://www.romania -muzical.ro/stire/concert -de-craciun -la-
biserica -evanghelica -din-sibiu/1707951/48/5 )

13. Catedrala Metropolitană
Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu hramul Sfânta Treime, este o biserică ortodoxă
construită între anii 1902 -1906 în orașul Sibiu, pe locul unei biserici grecești din 1797 -1799 care a
servit până atunci drept catedrală episcopală. A fost ctitorită de mi tropolitul Ioan Mețianu și
construită după planurile inginerilor arhitecți Virgil Nagy și Joseph Kammer din Budapesta. De la
inaugurare și până în prezent edificiul este catedrala Arhiepiscopiei Sibiului și a Mitropoliei
Ardealului. Lăcașul prezintă caract eristicile unei bazilici bizantine fiind o copie la scară redusă a
Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. Biserica se află situată pe strada Mitropoliei nr. 33 -35.
Catedrala Mitropolitană "Sf. Treime” din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor ist orice din
județul Sibiu din anul 2015, cu codul de clasificare SB -II-m-A-12147.

36

Fig. 3.17. Catedrala Metropolitană (sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate -religioasa/stiri/catedrala –
sfanta -treime -din-sibiu -simbol -al-unitatii -romanest i-122549.html )

3.3.Chestionare utilizate în studierea potențialului turistic din zona Mărginimea
Sibiulu
CHESTIONAR PENTRU TURIȘTI

Stimate Domnule/Doamnă,
Realizez un studiu privind potențialul turistic și valorificarea lui în zona Mărginimea Sibiului. Vă
rog să mă sprijiniți în realizarea acestui chestionar, răspunzând la următoarele întrebări. Vă
mulțumesc!

1. PRACTICAȚI TURISMUL ÎN GENERAL?
a. Frecvent – 32%
b. Mediu – 50%
c. Rar – 18%

37 2. UNDE AȚI FOST ÎN ULTIMII 3 ANI ÎN SCOPURI TURISTICE?
a. Localități rurale – 21%
b. Stațiuni balneare – 33%
c. Stațiuni montane – 19%
d. Stațiuni de litoral – 21%
e. Alte locații – 6%

3. CE TIP DE TURISM PRACTICAȚI?
a. Cultural – 11%
b. Religios – 16%
c. Agroturism – 14%
d. Montan – 25%
e. De litoral – 22%
f. Balnear – 10%
g. Altele – 2%

4. CE MOTIVE V -AU DETERMINAT SĂ PRACTICAȚI ACEST(E) TIP(URI) DE
TURISM?
a. Ineditul – 20%
b. Publicitatea – 33%
c. Recomandările rudelor/prietenilor – 29%
d. Experiența proprie – 11%
e. Alți factori – 7%
5. CUNOAȘTEȚI CA ÎN ZONA MĂRGINIMEA SIBIULUI EXISTĂ LOCALITĂȚI CE
PREZIN TĂ INTERES TURISTIC?
a. Niciuna – 12%
b. Toate – 16%
c. Câteva – 72%

6. CE LOCALITĂȚI DIN ZONA MĂRGINIMEA SIBIULUI PREFERAȚI?
a. Boița – 20%
b. Rășinari – 17%
c. Sibiel – 22%
d. Poiana Sibiului – 32%
e. Altele – 9%

38
7. CARE ESTE MOTIVAȚIA ALEGERII DUMNEAVOASTRĂ:
a. Agrement – 12%
b. Recreere și odihnă – 49%
c. Confort – 18%
d. Dorința de cunoaștere – 16%
e. Alt motiv – 5%

8. CUNOAȘTEȚI VREUN OBIECTIV TURISTIC NATURAL (păduri, lacuri, rezervații
naturale) ÎN ACEST PERIMETRU?
a. Da – 45%
b. Nu – 24%
c. Câteva – 31%

9. CUNOAȘTEȚI VREUN OBIECTIV TURISTIC ANTROPIC (muzee, biserici, diferite
clădiri) ÎN ACEST PERIMETRU?
a. Da – 72%
b. Nu – 4%
c. Câteva – 24%

10. AȚI AUZIT DE BISERICILE ȘI MĂMĂSTIRILE DIN MĂRGINIMEA SIBIULUI?
a. Da – 68%
b. Nu – 32%

11. CÂTE OBIECTIVE RELIGIOASE DIN ACEASTĂ REGIUNE AȚI VIZITAT?
a. Niciuna – 25%
b. Toate – 30%
c. Câteva – 45%

12. CUNOAȘTEȚI VREUN OBIECTIV ISTORIC?
a. Da – 30%
b. Nu – 40%
c. Câteva – 30%

39 13. ATI VIZITAT CETĂȚILE ȘI/SAU CASTELELE DIN ZONĂ?
a. Da – 40%
b. Nu – 35%
c. Câteva – 25%

14. AȚI VIZITAT CASE MEMORIALE DIN MĂRGINIMEA SIBIULUI?
a. Da – 40%
b. Nu – 35%
c. Câteva – 25%

15. AȚI VIZITAT OBIECTIVELE TURISTICE NATURALE EXISTENTE ÎN ZONĂ?
a. Da – 51%
b. Nu – 27%
c. Câteva – 22%

16. AȚI BENEFICIAT DE AMENAJĂRILE TURISTICE DIN ACEASTĂ ZONĂ?
a. Da – 62%
b. Nu – 18%
c. Câteva – 20%

17. CE V -A IMPRESIONAT CEL MAI MULT?
a. Obiectivele turistice naturale – 25%
b. Peisajul – 29%
c. Obiectivele turistice cultural -istorice – 18%
d. Monumentele de arhitectură – 11%
e. Monumentele religioase – 17%

18. CONSIDERAȚI CĂ OBIECTIVELE TURISTICE CONSTITUIE MIJLOACE:
a. De păstrare a valorilor culturale – 15%
b. De păstrare a valorilor religioase – 15%
c. De păstrare a valorilor istorice – 15%
d. De educație – 20%
e. De cunoaștere – 25%
f. Pentru agrement – 10%

40 19. APRECIAȚI STAREA DE CONSERVARE A ACESTORA CA FIIND:
a. Foarte bună – 20%
b. Bună – 30%
c. Satisfăcătoare – 40%
d. Nesatisfăcătoare – 10%

20. COSTURILE VĂ PAR:
a. Mari – 35%
b. Mici – 25%
c. Accesibile – 40%

21. DACĂ AȚI VIZITAT ACEASTĂ REGIUNE, AȚI OPTAT ȘI PENTRU CAZARE ?
a. Da – 95%
b. Nu – 5%

22. CONSIDERAȚI CĂ ACEASTĂ ZONĂ ESTE ACCESIBILĂ?
a. Da – 91%
b. Nu – 9%

23. CARE ESTE DURATA MEDIE A SEJURULUI DUMNEAVOASTRĂ ?
a. 1 zi – 8%
b. week -end – 40%
c. mai multe zile – 52%

24. CE MIJLOC DE TRANSPORT AȚI FOLOSIT?
a. Autocar/microbuz – 26%
b. Tren – 35%
c. Autoturism propriu – 39%

25. ÎN CE MĂSURĂ AȚI FOST MULTUMIT(Ă) DE SERVICIILE TURISTICE OFERITE?
a. Foarte bună – 32%
b. Bună – 35%
c. Satisfăcătoare –21%
d. Nesatisfăcătoare – 12%

41 26. VEȚI REVENI?
a. Da – 68%
b. Nu – 12%
c. Nu știu – 20%

FIȘA INTERVIEVATULUI

1. VÂRSTA:
a. sub 20 ani – 19%
b. 21 – 30 ani – 34%
c. 31 – 40 ani – 27%
d. 41 – 50 ani – 12%
e. 51 – 60 ani – 4%
f. peste 60 ani –4%

2. VENITUL MEDIU LUNAR / PERSOANĂ:
a. nu am nici un venit – 11%
b. sub 500 ron – 15%
c. 500 – 1000 ron – 22%
d. 1000 – 3000 ron – 31%
e. peste 3000 ron – 21%

3. OCUPAȚIA DUMNEAVOASTRĂ ESTE:
a. șomer(ă)/casnic(ă) – 2%
b. elev(ă)/student(ă) – 11%
c. pensionar(ă) – 14%
d. salariat(ă) – 54%
e. patron – 12%
f. altele – 7%

4. SEXUL
a. Masculin – 49%
b. Feminin – 50%

42 5. NAȚIONALITATEA
a. Română – 92%
b. Străină – 8%

6. STUDII
a. Medii – 58%
b. Superioare – 42%

7. LOCALITATEA DE PROVENIENȚĂ:
a. Urban – 77%
b. Rural – 23%

3.4.Strategii de dezvoltare a zonei Mărginimea Sibiului
Strategia de dezvoltare se bazează pe cele 3 principii:
 Principiul dezvoltării durabile;
 Principiul economic;
 Principiul social.

Principiul dezvoltării durabile are în vedere următoarele:
 valorificarea eficientă a resurselor naturale;
 promovarea patrimoniului construit: marcarea monumentelor și zonelor de protecție
pentru localitățile regiunii, elaborarea de pliante și hărți pentru regiune, organizarea de
evenimente culturale,
 Atragerea de fonduri structurale privind reabilitarea monumentelor isto rice;
 Implementarea de programe de dezvoltare regională care să valorifice superior
patrimoniul construit;
 menținerea echilibrată a componenței demografice și a habitatelor și creionarea unui
management riguros al resurselor umane;
 dezvoltarea economică pr in apelul la resursele primare locale și ieșirea la rampă a unor
ramuri economice cu mari șanse de dezvoltare (turismul);
 prevenirea și eliminarea riscurilor naturale , demografice sau socio -economice existente
la nivelul sistemului teritorial.

43 Principiul economic vizează:
 Agricultură: atragerea forței de muncă tinere și calificate în urmă frecventării unor
forme de învățământ de specialitate;
 Silvicultură: asigurarea supravegherii și pazei fondului forestier;
 Industria: sprijinirea microîntreprinderilor productive și a celor prestatoare de servicii
care folosesc potențialul endogen:
– promovarea programelor de finanțare europene pentru IMM -uri;
– realizarea de unități industriale profilate pe industria textilă (fabrică de postav și
paturi – Orlat) și industri a vinului (cramă de la Apoldu de Sus);
 Transporturi: reabilitarea și modernizarea DN67C Sebeș – Oasă – Obârșia Lotrului –
Rânca – Novac – – modernizarea DJ106B Săliște – Sibiel – Orlat – Cristian:
 realizarea unor drumuri rutiere noi, permițând accesibilit atea în zona montană;
 modernizarea și clasificarea unor drumuri forestiere, că drumuri județene;
 reabilitarea liniei ferate și dezvoltarea aeroportului Sibiu.
 Turismul: înființarea de noi pensiuni turistice în localitățile cu potențial atractiv major
(Vale a Frumoasei – Cindrel, Crint, Prejba, Lotrioara)

Principiul social urmărește:
 Învățământul:
– constituirea laboratoarelor de specialitate aferente fiecărei discipline ce necesită o
dotare su plimentară, în fiecare școală;
– orientarea populației s pre ocuparea posturilor vacanțe.
 Sănătatea:
– dezvoltarea serviciilor sanitare private, care ar venii în întâmpinarea pacienților, și
dezvoltarea unor se rvicii de asigurări de sănătate.
 Cultură:
– apariția unor ziare locale și regionale pentru promovarea valențelor cultu rii
populare în fiecare unitate administr ativ – teritorială;
– amenajare a caselor tradiționale de oieri;
– înființarea unor stâne – muzeu;
– crearea unor muzee cu specific etnografic ;
– crearea unor ateliere de pictură bisericească și de creație populară .

44 CONCLUZ II ȘI RECOMANDĂRI

Privit din ansamblu, turismul constituie un fenomen socio -economic complex, specific
civilizației moderne puternic ancorat în viața societății moderne și, ca atare, influențat de evoluția
ei.
Turismul se caracterizează printr -un înalt di namism atât la nivel național cât și la nivel
mondial, adresându -se unor segmente largi ale populației și răspunzând necesităților oamenilor de
refacere a sănătăți, de recreere, cercetare și cunoaștere. Totodată, turismul, datorită caracterului său
de masă , precum și conținutului său complex antrenează un vast potențial material și uman cu
implicații profunde asupra evoluției întregii societăți.
Agroturismul, arhitectura unică în lume, ospitalitatea tradițională, cât și turismul în general
au nevoie de camp anii de promovare care să arate tuturor diversitatea ofertei turistice și a
posibilităților de agrement. Turiști trebuie să cunoască destinația ca însumare a mai multor criterii:
tradiție locală, cadru natural, servicii de cazare de calitate, agrement și p osibilități de petrecere a
timpului liber și nu în ultimul rând gastronomie.
Zona Mărginimii, ca spațiu rural românesc cu un accentuat caracter de originalitate, locuită
de o populație foarte activă și cu spirit întreprinzător, a devenit astăzi una dintre cele mai
reprezentative și dinamice zone cu turism rural din România
Turismul rural a căpătat o accentuată tentă asociativă, proprietari și grupuri de proprietari
aparținând fie la asociații naționale de tip ANTREC sau organizații cu caracter local, regi onal. În
Mărginimea Sibiului există și două centre de informare turistică, la Săliște și Cisnădie.

45 BIBLIOGRAFIE

Cărți:
1. BADEA, L., CALOIANU, N., DRAGU, GH. (1971), Județul Sibiu, Edit. Academiei R. S.
România, București.
2. CIANGĂ, N. (1984), Economia turismului în Depresiunea Transilvaniei , Studia Univ.
„Babeș -Bolyai”, Cluj -Napoca, Geol. -Geogr. p. 64 -69, Cluj -Napoca.
3. CIANGĂ, N. (2007), România. Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca.
4. Crețu Romeo, Note de curs ”Legislație în ali mentația publică și agroturism”, USAMV
București, 2018
5. Plan de dezvoltare GAL + Mărginimea Sibiului
6. VOICU -VEDEA, V. (1998), Mărginimea Sibiului. Studiu de Geografie Rurală, Edit. Univ.
„Lucian Blaga”, Sibiu.
7. Geografia României, III, Carpații și Depresiun ea Transilvaniei, Edit. Academiei R. S.
România, București

Site-uri:
https://www.ropedia.ro/judetul/Sibiu/
http://www.sibiu -turism.ro/Ce -trebuie -sa-stim-Info-utile-Despre -Sibiu.aspx
https://limbaromana.org/revista/ce -este-m%C4%83rginimea -sibiului/
https://www.wikipedia.org/
https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cetele -de-juni-din-marginimea -sibiului -se-intalnesc -la-
saliste -131460.html
https://www. gandul.ro/poze/traditii -si-obiceiuri -neobisnuite -de-craciun -pitaratul -butea -si-oleleul –
13737448?pic=2
https://albota.sobis.ro/obiective -turistice/rezervatia -naturala -arpasel/
https://www.directbooking.ro/
https://www.brukenthalmuseum.ro/
www.ghidulturistic.ro