Introducere …..4 [611056]

1
Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………..…4

Capitolul I. Activitatea de consiliere desfășurată în cadrul serviciilor de probațiune pentru
reintegrarea socială a infractorilor condamnați la o pedeapsă neprivativă de libertate și
pentru prevenir ea săvârșirii de noi infracțiuni …………………………………………………………………9

1.1. Principiile care stau la baza desfășurării procesului de consiliere, profilul
consilierului de probațiune și consilierea în serviciile de pro bațiune………………..……… …………..9
1.2. Modele de reabilitare a infractorilor utilizate în cadrul activității serviciilor de
probațiune……………………………………………………………………………………………….. ……………. ……..14
1.3. Motivația, Capacitatea și Oportunitățile – pilonii procesului de reabilitare a
infractorilor……………………………………………………….. ………………………. ………………………………… 17
1.4. Simultaneitatea supravegherii și asistării infractorilo r, în activitatea de
probațiune …………………………………………………………………………………………………………….. ………20

Capitolul II. Condiții ș i factori care generează devianța socială și care facilitează
manifestarea unui comportament infracț ional încă de la vârste fragede ………………………….26

2.1. Absența socializării primare, ca premisă a comportamentului a ntisocial………….. …..26
2.2. Famila problematică, indiferența și neglijența părinților, drept cauză a formării și
conturării comportamentului deviant……………………………………………………………………………… …27
2.3. Climatul familial conf lictual și apartene nța la grupuri delictogene, cu manifestări de
natură infracțională……………………………………………………………………………….. ……………………….28
2.4. Adicțiile și comportamentul infracțional… …………………………… …………………………..30

2
Capitolul III. Sancțiunile penale alternative la privarea de libertate , ca mijloace de
individualizare a pedepsei aplicate infractorului. Măsuri de supraveghere și obligații
impuse de in stanța de judecată în sarcina persoa nelor care au comis infracțiuni …………….34

3.1. Scurte considerații privind sancțiunile penale alternative detenție…………. …………….34
3.2. Avantajele alternativelor la detenție față de privarea de libertate…………………………. 35
3.3. Măsuri de supraveghere și obligații care por fi impuse condamnaților conform
vechiului și noului Cod Penal. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și Amânarea
aplicării pedepsei. Caracteristici…. ………………………………………………………….. ……………………….37
3.4. Re integrarea socială a persoanelor care au comis infracțiuni, prin conformarea față
de măsurile de supraveghere și obligațiile impuse prin hotărârea
judecătorească…………………………………………………………………………………………………… …………. 46

Capitolul IV. Prezentarea cercetării …………………………………………………………………… …………49

4.1. Scopul cercetării: Analiza procesului de supraveghere în cazul persoanelor majore
aflate în atenția Serviciului de Probaț iune Cluj sub aspectul : A) felului în care au fost respectat e
măsurile de supraveghere și au fost executat e obliga țiile impuse de instanță pe parcursul
termenului de supraveghere împlinit în cursul anului 2016 ; B) al modului în care s -a desfășurat
finalizarea supravegherii acestora în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj în perioada decembrie
2017 – ianuarie 2018 ……………………………………………………………………………………………………….49
A) 4.2. Obie ctivele cercetării ……….. …………………………………………………………. ………………..50
4.3. Întrebările de cercetare………………………………………………………………………………… 51
4.4. Metode și instrumente folosite în cercetare……………………………. ………………………..52
4.4.1. Metod a analizei documentelor ………………………………. ………………………….53
4.5. Subiecții cercetării………………………………………………………………. ………………………..53
4.6. Prezentarea, a naliza și interpretarea datelor………………………………….. …………. …….. 56
4.7. Concluzii parțiale ale cercetării…………………………………………………. ……………………83
B) 4.8 . Obiectivele cercetării……… ………………………………………………… …………………………..86
4.9. Întrebările de cercetare……………………………………………………….. …………………………87

3
4.10. Metode și instrumente folosit e în cercetare……………………………. ……………………….88
4.10.1. Metoda interviului…………………………………………………………………………. 88
4.11. Subiecții cercetării……………………………. ……………………………….. ……………………….89
4.12. Prezentarea, a naliza și interpretarea datelor………………………………………………. ……89
4.13. Concluzii parțiale ale cercetării…………………………. ……………… ………………………..105
4.14. Concluzii finale ale cercetării.. ……………………………………………………………………. 108

Capitolul V. Concluziile lucrării ………………………………………… ……………………….. ………. ……..11 3

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. ….122

Anexe …………………………………………….. ………………………………………………… ………………………..12 6

4
Introducere
Lucrarea de față își propune să analizeze parcursul procesului de supraveghere al
persoanelor majore, aflate în atenția Serviciului de Probațiune Cluj din două perspective. Prima
dintre ele este perspectiva felului în care aceste persoane au reușit s ă se c onformeze măsurilor de
supraveghere și obligațiilor impuse în sarcin a lor de instanța de judecată pe parcu rsul termenului
de supraveghere, iar c ea de -a doua perspectivă este cea a modului în care s -a desfășurat
finalizarea su pravegherii acestor persoane.
În analiza parcursului procesului de s upraveghere, din perspectiva felului în care a ceste
persoane s -au conformat supravegherii , s-a urmărit ide ntificarea factorilor care au determinat
respectarea/executarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță, cât și a
factorilor care au determinat nerespectarea/neexecutarea acestor măsuri și obligații impuse de
insta nță. De as emenea, s -a urmărit identificarea concluziei consilierului de probațiune manager
de caz cu privire la parcursul supravegher ii fiecăreia dintre aceste persoane, concluzie exprimată
la momentul finalizării supravegherii .
În analiza parcursului procesului de supraveghere, din perspectiva modului în care s -a
desfășurat finalizarea procesului supravegherii acestor persoane în cadrul Serviciului de
Probațiune Cluj, s-a urmărit identificarea schimbărilor intervenite pe plan personal, familial și
profesional pe durata supravegherii; identificarea dificultăților întâmpinate în îndeplinirea
obiectivelor stabilite în perioada de supra veghere și natura acestor dificultăți; descrierea modului
în care achizițiile ( cunoștințe, deprinderi învățate/formate, aspecte de viață conștientizate)
dobândite pe parcursul supravegherii au fost valorificate de persoana supravegheată, în care
situații și sub ce formă; eficiența și utilitatea achizițiilor dobândite în probațiune, pentru situațiile
care vor interveni post -probațiune; stabilirea obiectivelor planului personal de acțiune post –
probațiune ( muncă, educație, familie, investiții, sănătate, comp ortament social dezirabil),
obiective pe termen scurt și lung; determinarea resurselor necesare (capital uman, capital social)
pe perioada supravegherii pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, precum și cele necesare post –
probațiune pentru îndeplinire a planurilor de viitor stabilite de persoanele supravegheate.
Atingerea scopului acestei lucrări, precum și culegerea datelor necesare cercetării nu s -a
putut realiza fără observarea rolului important pe care îl are procesul de supraveghere în
reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracțiuni.

5
Contextul social actual determină o evaluare a rolului și locului probațiunii, nu ca
activitate specifică organelor de urmărire penală ori instanțelor de judecată de stabilire a
vinovăției unei persoane, de săvârșire a unei infracțiuni, ori de tragere la răspundere penală, ci ca
activitate desfășurată de către un organ specializat, respectiv Serviciul de Probațiune, ca serviciu
public care contribuie la înfăptuirea actului de justiție. Serviciul de probațiun e funcționează în
baza Legii nr.252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, care se
completează cu Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a
altor măsuri neprivative de libertate dispuse de orga nele judiciare în cursul procesului penal.
Activitatea din cadrul sistemului de probațiune se desfășoară în interesul comunității, în
scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni
și al creșterii gr adului de siguranță în comunitate. Prin promovarea sancțiunilor și măsurilor
comunitare se urmărește reducerea costurilor sociale ale executării sancțiunilor penale, prin
diminuarea populației din unitățile penitenciare, valorificarea potențialului socio -economic al
infractorilor și menținerea siguranței comunității. Deși este o activitate adiacentă procesului
penal, activitatea sistemului de probațiune se desfășoară cu respectarea legii și a hotărârilor
judecătorești, în condiții care să asigure respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului. Orice restrângere a acestor drepturi fiind posibilă numai în limite inerente naturii și
conținutului pedepselor și măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească, precum și în
condițiile care decurg din specificul intervenției, în funcție de gravitatea faptei și riscul de
săvârșire a unor infracțiuni ( Tatu, 2015).
Serviciile de Probațiune, în sistemul justiției penale, joacă un rol dublu în sensul că, pe
de-o parte, munca consilierilor de probațiun e are care ca finalitate siguranța publică, iar pe de
altă parte reabilitarea persoanelor aflate sub supraveghere. Ca protectori ai siguranței publice,
consilierii acestor servicii acționează ca angajați ai unei instituții de aplicare a legii, fiind
respo nsabili de monitorizarea infractorilor, având obligația să se asigure că, clienții lor, respectă
condițiile impuse de judecător în pedeapsa pe care a aplicat -o. În aceste condiții, obligația lor
este să aducă la cunoștința instanței care a pronunțat sentin ța cu obligațiile aferente, orice
încălcare sau nerespectare a acestora. (Clear, Dammer, 2000, apud Săucan și Micle, 2013).
Când se ocupă de reabilitarea delincvenților, consilierii de probațiune acționează mai
degrabă ca niște asistenți sociali al căror r ol este să contribuie la reducerea riscul de recidivă.

6
Persoanele aflate sub supravegherea serviciilor de probațiune se confruntă frecvent cu abuzul de
substanțe, au capacitate redusă de găsire a unui loc de muncă, nu au posibilitatea să -și găsească o
locuință. Multe din intervențiile consilierilor de probațiune se centrează pe satisfacerea acestor
nevoi ca mijloc de prevenire a comiterii de noi infracțiuni (Worrall et al., 2001, apud Săucan și
Micle, 2013).
În lucrarea Asistență și consiliere în serviciil e de probațiune apărută în anul 2012,
Durnescu și Oancea (coord.) arată că asistența și consilierea în serviciile de probațiune au la bază
evaluarea nevoilor sociale și criminogene ale infractorilor, ca funcție esențială a intervenției
practicienilor din d omeniul corecțional. Aceiași autori arată că în activitatea lor, consilierii de
probațiune trebuie să fie centrați mai ales pe evaluarea și intervenția la nivelul nevoilor
criminogene ale infractorilor, întrucât acestea se află la baza adoptării comportam entului
infracțional. Intervenția asupra nevoilor criminogene ale infractorilor a fost prezentată ca
reprezintând nucleul Modelului Risc Nevoi Responsivitate (RNR) . Potrivit acestui model,
intervenția consilierului de probațiune trebuie să fie centrată pe a cei infractori care reprezintă un
risc ridicat de recidivă, să urmărească acoperirea nevoilor criminogene ale acestora și să fie
efectuată urmărindu -se respectarea unor elemente precum stilurile de învățare ale infractorilor,
elementele culturale, etc. În acest sens, programele de intervenție în cadrul probațiunii își propun
să-l determine pe infractor să conștientizeze că își poate îmbunătății abilitățile rezolutive în
scopul evitării unui nou conflict cu legea penală.
Activitatea de supraveghere în cadrul servicului de probațiune începe, de cele mai multe
ori, după ce instanța a pronunțat o sentință de condamnare și ea îndeplinește funcția de control
sau de monitorizare a modalității în care sancțiunea penală este executată. Activitățile care se
subscriu s upravegherii pot varia în funcție de natura faptei comise, de riscul de recidivă și de
problemele/nevoile cu care se confruntă persoana condamnată, sau de contextul de viață al
acesteia (de exemplu, domiciliu, loc de muncă, obligații familiale, etc.). Conc eptul de reabilitare
include, în linii mari, „o varietate de intervenții care urmăresc promovarea desistării și/sau
restaurarea simbolică a fostului infractor la statutul de cetățean care respectă legea” (Robinson,
2007, apud Szabo, 2010).
Micle, Oancea, Săucan și Dragomirescu (2013) se raliază celor susținute de Andrews &
Bonta, (2010) și sunt de părere că un infractor cu un înalt risc de recidivă are patru mari nevoi

7
criminogene: comportament antisocial; grup de prieteni orientat antisocial; atitudini antisociale și
o personalitate antisocială. Personalitatea antisocială, caracteristică infractorilor cu risc înalt de
recidivă, se corelează semnificativ cu problemele de management al agresivității, cu
impulsivitatea și cu abilitățile scăzute de rezolvare a problemelor.
În cadrul serviciului de probațiune, persoanele condamnate – care în urma evaluării au
fost identificate ca având o serie de nevoi criminogene legate de incapacitatea de a găsi soluții la
problemele cu care se confruntă – pot fi incluse în cadrul unor programe de antrenare cognitivă,
individuale, sau de grup („Unul la unul” sau „STOP – Gândește și schimbă”). Pe parcursul
ședințelor programului, infractorii sunt sprijiniți în a formula definiri adecvate ale problemelor,
în explorarea soluțiil or alternative ale problemelor, în alegerea soluțiilor adecvate în raport cu
gradul de dezirabilitate socială, ținând cont de impactul acestor soluții pe termen mediu și lung
(Micle, Oancea, Săucan și Dragomirescu, 2013).
În accepțiunea lui Săucan și Micle (2013), infractorii prezintă risc de recidivă î n grade
diferite. Cei care prezintă un risc major de recădere infracțională trebuie, cu precădere, integrați
și supravegheați în programe de prevenire și reintegrare de către serviciile de probațiune.
Persoan ele cu risc major de recidivă trebuie căutați între cei care: au atitudini, valori, credințe și
stări emoțional -cognitive de tip antisocial; prezintă trăsături de personalitate predispozante
(psihopatie, socializare precară, impulsivitate, control de sine redus, neliniște/energie agresivă,
egocentrism, inteligență verbală sub medie, abilități de rezolvare a problemelor și de autoreglare
reduse și la nivel scăzut, căutarea riscantă a aventurii); preferă asocieri proinfracționale și
izolarea voluntară de grup urile antiinfracționale; au un istoric de comportament antisocial de la
vârstă mică, în contexte diferite și variate, cu numeroase și diverse acte antisociale; provin din
familii cu istoric infracțional în care afecțiunea, grija și coeziunea sunt de nivel foarte scăzut sau
lipsesc, supravegherea parentală este slabă și cu practici deficitare de disciplinare, iar neglijarea
și abuzul sunt foarte frecvente; prezintă niveluri scăzute de educație, vocațional și financiar; au
abuzat de substanțe. (Douglas et al, 2005, apud Săucan și Micle, 2013).
Un prim pas în respectarea măsurilor de supraveghere și executarea obligațiilor impuse
de instanță, cu consecința reintegrării socio -profesionale și diminuării riscului de recidivă a
persoanelor aflate în supravegherea s erviciului de probațiune este asigurarea unui complex de
servicii în scopul de a sprijini persoanele în demersurile pentru crearea unui mediu de viață

8
corespunzător nevoilor fiecăruia dintre ei, departe de mediul infracțional, pentru prevenirea
recăderii l or. Demersurile făcute de serviciul de probațiune au tocmai acest scop, de a oferi
sprijin și susținere în reintegrarea în societate a persoanelor care au intrat în contact cu legea
penală, contribuind astfel în mod eficient la reducerea riscului de recidi vă. Activitatea serviciului
de probațiune este una benefică, fiind o alternativă la pedepsele privative de libertate, urmărind
diminuarea condamnărilor la pedeapsa închisorii cu executarea ei în penitenciar și eliminarea
efectelor stigmatizatoare și inefic iente ale detenției. P rin multitudinea de programe și activități
desfășurate, serviciul de probațiune realizează o intervenție efectivă în determinarea
condamnatului să -și asume și să -și dezvolte diverse abilități și responsabilități, ajutându -l să
constie ntizeze consecințele săvârșirii infracțiunilor, așa încât pe viitor să -și îndrepte
comportamentul antisocial. Aceste acțiuni sunt importante în special pentru persoanele care au
suferit o condamnare și au un nivel scăzut de pregătire școlară și profesional ă, antecedente
penale, și provin dintr -un mediu social și familial defavorizat, întrucât, au nevoie de sprijin,
stabilitate și sentimentul încrederii în forțele proprii pentru a putea evita pe viitor recăderea în
mediul infracțional.
Efectul intervenții lor realizate pe perioada supravegherii în cadrul serviciului de
probațiune în ceea ce privește reintegrarea socială a infractorilor este unul pozitiv, întrucât, în
lipsa acestora, procesul de reintegrare nu ar mai fi același, persoanele vizate fiind tenta te de cele
mai multe ori să revină la vechile obiceiuri, acelea de a comite noi infracțiuni.

9
Capitolul I. Activitatea de consiliere desfășurată în cadrul serviciilor de probațiune
pentru reintegrarea socială a infractorilor condamnați la o pedeapsă neprivativă de
libertate și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

1.1. Principiile care stau la baza desfășurării procesului de consiliere, profilul
consilierului de probațiune și consilierea în serviciile de probațiune

În România, r eintegrar ea socială și supravegherea infractorilor în comunitate
funcționează în acord cu următoarele principii: obiectivitate, deschidere și respect față de
persoanele supuse supravegherii; schimbarea atitudinii și a comportamentului infracțional al
persoanelor c are au cauzat prejudicii victimelor prin infracțiunile săvârșite; suportul și interesul
persoanelor condamnate pentru reintegrarea lor socială; reconcilierea infractorilor cu
comunitatea în scopul de a asigura echilibrul dintre siguranța socială și nevoile particulare ale
infractorilor; practici antidiscriminatorii. Serviciile de reintegrare socială a infractorilor au
următoarele responsabilități: să supervizeze îndeplinirea măsurilor și obligațiilor impuse
persoanelor condamnate de instanță; să asiste și s ă sfătuiască persoanele condamnate aflate în
supravegherea lor; să inițieze, să implementeze și să promoveze programe de reintegrare socială
eficiente; să asigure reducerea consecințelor negative ale infracțiunii în comunitate; să implice
alte instituții d in comunitate în identificarea și implementarea de soluții constructive pentru
prevenirea infracțiunilor (Durnescu, Haines, Lazăr, Willie, 2002).
În anul 2008, Ghedeon și Groza (coord.), subliniind utilitatea intervenției în cadrul
serviciilor de probațiun e, din prisma stabilirii echilibrului între funcția de control și cea de
sprijin, au menționat că activitatea de asistare și consiliere este esențială în îndeplinirea scopului
probațiunii. Pentru ca intervențiile de asistență și consiliere să conveargă spr e aceeași finalitate și
în acelați timp să satisfacă raportul optim ”cost/eficiență”, autorii au precizat că ele trebuie să fie
ghidate de principiile de eficiență ale oricărei intervenții în domeniul specific la care se referă.
Principiile de eficiență cu valabilitate deja verificată de care s -a făcut mențiune sunt: a) principiul
nevoii criminogene, potrivit căruia programele de intervenție sau intervențiile care țintesc factorii
în legătură directă cu infracțiunea au o probabilitate mai mare de eficiență; b) principiul riscului,
potrivit căruia intensitatea și durata intervenției trebuie să fie direct corelate cu nivelul riscului.

10
Astfel, pentru un risc crescut se impun programe de intensitate crescută și durată lungă; c)
principiul responsivității, potriv it căruia eficiența programelor de intervenție/intervențiilor care
corespund stilului de învățare al clientului și al consilierului este direct proporțională cu
angajarea clientului ca participant activ; d) principiul integrității, care presupune că interv enția
trebuie să fie riguros condusă și furnizată, respectându -se coerența: intrări ( resurse umane,
materiale, financiare, de timp) / proces / ieșiri ( reultate imediate, impact), precum și coerența
teorie/design.
Activitatea de asistență și consiliere a persoanelor condamnate presupune câteva atribute
ale consilierului de probațiune, printre care: capacitatea empatică; autenticitatea; o concepție
pozitivă și liberală despre om, precum și cel puțin două calități esențiale: maturitatea emoțională
și înțeleg erea de sine, fără de care această activitate nu ar putea fi una eficientă. Capacitatea
empatică a consilierului de probațiune, presupune capacitatea acestuia de a se pune în locul altei
persoane și de a privi lumea așa cum o vede aceasta, rolul său fiind acela de a capta și de a
reflecta la semnificația personală a cuvintelor persoanei pe care o asistă sau o consiliază, făcând
abstracție de propriile valori, sentimente și nevoi. Autenticitatea consilierului de probațiune, se
referă la înțelegerea de sine, la perceperea experienței într -o manieră asertivă. Aceasta înseamnă
congruența dintre gândurile, trăirile și manifestările exterioare ale consilierului, congruență
relevată în maniera constantă de abordare a relației profesionale cu persoana condamnată.
Concepția pozitivă și liberală despre om și relațiile interumane, și maturitatea emoțională sunt
deosebit de importante pentru exercitarea profesiei de consilier de probațiune. Capacitatea de a
participa la procesul de schimbare a unei persoane, fără a fi te ntat de a modela această schimbare
după propria imagine este în strânsă legătură cu maturitatea emoțională. Maturitatea emoțională
este acea calitate care reprezintă capacitatea de a servi întotdeauna ca rezonator și amplificator la
eforturile de redresare ale clientului, uneori ca un ghid sau model, și niciodată ca judecător. O
altă calitate esențială a consilierului de probațiune este înțelegerea de sine. Această înțelegere nu
presupune o simplă imagine intelectuală a propriului eu ci, mai degrabă, o cuno aștere a eului așa
cum acționează în fiecare moment, o deschidere constantă la experiență și total eliberat de
manevre defensive. În esență, relația profesională dintre consilier și client care apare și se
dezvoltă în cadrul procesului de asistență și cons iliere, poate fi sintetizată astfel: consilierul
trebuie să fie capabil de autenticitate, transparență, atitudine călduroasă, și sentimente pozitive

11
față de client pentru ca acesta să poată evolua gradual către tipul de persoană care dorește să fie,
să se actualizeze ca ființă unică și autonomă, să devină o persoană matură, capabilă să -și
abordeze propria viață și să -și rezolve problemele cu care se confruntă (Ghedeon, Groza, 2008).
Asistența și consilierea în serviciile de probațiune se realizează prin int ermediul unor
tehnici ca: evaluarea nevoilor infractorilor, interviul motivațional, modelarea prosocială și
derularea unor programe de lucru cu infractorii. Evaluarea nevoilor infractorilor este o funcție
esențială a intervenției practicienilor din domeniu l corecțional (Bonta, 1996). De modul în care
aceasta este realizată și de acuratețea informațiilor colectate, depinde succesul intervenției de
reintegrare socială. Nevoile infractorilor care se impun a fi evaluate sunt nevoi sociale și nevoi
criminogene, iar în activitatea lor, consilierii de probațiune se centrează mai ales pe evaluarea și
intervenția la nivelul nevoilor criminogene. Acestea se află la baza adoptării comportamentului
infracțional. Intervenție asupra nevoilor criminogene ale infractorului reprezintă nucleul
modelului R -N-R (Risc -Nevoi -Responsivitate), în acord cu care intervenția consilierului de
probațiune trebuie să fie centrată pe acei factori care prezintă un risc de recidivă ridicat
(principiul riscului), să urmărească acoperirea nevoi lor criminogene (principiul nevoilor
criminogene) și să fie efectuată astfel încât să se urmărească respectarea unor elemente precum
stilurile de învățare ale infractorilor, elementele culturale, etc. (principiul responsivității) (
Andrew, Bonta, 2010, apu d Durnescu, Oancea, coord. 2012 : 206 ).
Consilierii de probațiune, în activitatea de evaluare, își centrează eforturile asupra unor
arii precum: mediul social, comportamentul și atitudinea persoanei evaluate, riscurile pe care le
prezintă infractorul, sau la care este supus, etc. (Mitricună, 2011, apud Durnescu, Oancea, 2012).
Principalul instrument de evaluare utilizat de consilierii de probațiune este interviul. Pe
baza informațiilor culese consilierii de probațiune procedează la evidențierea nevoilor so ciale și
criminogene care sunt incluse în planul de supraveghere, și care fac obiectul procesului de
asistență și consiliere (Durnescu, Oancea, coord., 2012).
Interviul motivațional este utilizat pentru îmbunătățirea motivației pentru schimbare a
persoanel or intrate în contact cu legea penală. În cadrul unui proces de schimbare
comportamentală, o persoană trebuie să parcurgă mai multe etape. În anii '80, psihologii
americani James Prochaska și Carlo DiClemente (Prochaska, DiClemente, 1984; Prochaska,
Norcro ss, DiClemete, 1994), pornind de la o serie de cercetări asupra persoanelor cu tulburări de

12
adicție, elaborează un model transteoretic cunoscut sub denumirea de ciclul schimbării,
surprinzând faptul că schimbarea comportamentală presupune parcurgerea unor etape, cunoscute
generic sub denumirea de stadii ale schimbării, respectiv: precontemplare, contemplare, decizie,
acțiune, menținere și recădere. Schimbarea fiind văzută ca un proces gradual, care pornește de la
o negare a problemelor cu care se confruntă persoana și o motivație inexistentă pentru schimbare
(precontemplare) și se finalizează cu luarea unor decizii, întreprinderea unor demersuri în
vederea schimbării și, mai departe, cu continuarea acestora (respectiv, decizie, acțiune,
menținere), fiind po sibil ca individul să reia comportamentul indezirabil (recidivă). Procesul de
schimbare nu este impus, argumentele în favoarea schimbării fiind identificate chiar de persoana
consiliată, iar pentru a se putea trece într -o fază de decizie în favoarea schimb ării, argumentele
favorabile trebuie să fie preponderente, evitându -se presiunea asupra beneficiarului. Rolul
principal în procesul schimbării îi revine persoanei consiliate, consilierului de probațiune nu îi
revine decât sarcina de a ghida procesul de sch imbare (Durnescu, Oancea, coord. 2012 :209).
Prin intermediul modelării prosociale, consilierul de probațiune urmărește să dezvolte o
relație empatică cu infractorul, relație în cadrul căreia întărește de o manieră activă
comportamentul prosocial al acestui a, descurajând totodată comportamentul și atitudinea
antisocială. Consilierul acționează ca un model pozitiv, de natură să -l motiveze pe infractor în
cadrul procesului de schimbare. La baza modelării prosociale se află faptul că infractorul își
dobândește noile abilități prosociale prin simpla observare a consilierului de probațiune. Astfel,
conform teoriei sociale a învățării, elaborată de psihologul Albert Bandura (1997), elementele
esențiale ale procesului de învățare sunt observația și imitarea. Indivi dul învață prin simpla
observare a modului în care acționează alte persoane, imitându -le apoi acțiunile, dar și din
consecințele pe care un anumit comportament le poate avea asupra sa. Mai mult, la baza învățării
prin observație, Bandura consideră că se af lă și întărirea pozitivă. Astfel, dacă un individ observă
că un anumit tip de comportament este de natură să -i aducă succesul celui care l -a promovat, se
va simți încurajat să acționeze la rândul său de o manieră similară. Transpunând aceste concluzii
în r elația dintre consilierul de probațiune și infractor, acesta din urmă, observând
comportamentul pro -social al consilierului de probațiune, poate la rândul său să încerce să se
comporte de o manieră similară. În sens, pentru a acționa ca un vector al modelă rii prosociale,
consilierul de probațiune trebuie să acorde atenție unor aspecte precum respectul față de individ,

13
respectul față de lege sau reguli, punctualitatea, încrederea, onestitatea, centrarea pe sarcini și
asertivitatea (Cherry, 2007, apud Durnesc u, Oancea, 2012).
Programele de lucru cu infractorii în cadrul serviciilor de probațiune, în special cele
bazate pe abordarea cognitiv -comportamentală, s -a demon strat că pot avea rezultate în procesul
de reabilitare a infractorilor, rezultate concretizate printr -un risc de recidivă mai redus (Andrew,
Bonta, 2010). Această abordare cognitiv -comportamentală se fundamentează pe principiul
conform căruia persoanele sunt cele care își construiesc propria realitate, iar elementele
fundamentale cu care operează te oria sunt: gândurile, sentimentele și comportamentul. În aceste
condiții, programele de reabilitare își propun să determine infractorul să conștientizeze că își
poate îmbunătății abilitățile rezolutive și poate să evite situația unui nou conflict cu legea penală.
Cu toate acestea, abordarea congnitiv -comportamentală nu este singurul model teoretic care stă
la baza programelor de lucru cu infractorii. Programele care se derulează în cadrul serviciilor de
probațiune includ elementele specifice tehnicii inter viului motivațional, modelării prosociale, ori
se bazează pe o serie de teorii precum cele ale învățării sociale, condiționării operante, etc.
(Durnescu, Oancea, coord., 2012).
Activitatea de asistență și consiliere a infractorilor reprezintă modalitatea prin care se
realizează, de o manieră efectivă, reabilitarea persoanelor aflate în conflict cu legea penală.
Activitățile subsumate asistenței și consilierii contribuie de o manieră decisivă la îmbunătățirea
abilităților sociale și rezolutive ale infractor ilor, ori la rezolvarea unor probleme sociale,
educaționale sau legate de adicții, cu consecința directă a reducerii riscului pe care aceste
persoane, menținute în stare de libertate, îl prezintă. Consilierii de probațiune, în activitatea lor,
trebuie să u rmărească în primul rând motivarea persoanelor supravegheate de a conștientiza
impactul negativ al problemelor cu care se confruntă și de a întreprinde demersurile pentru
rezolvarea lor.. Totodată, prin modelul pe care consilierii de probațiune îl oferă pe rsoanelor
supravegheate, aceștia se pot constitui în veritabile modele în cadrul procesului de schimbare. De
asemenea, la nivel organizațional, serviciile de probațiune trebuie să urmărească dezvoltarea și
consolidarea parteneriatelor cu instituțiile și sp ecialiștii din comunitate care pot oferi servicii
adecvate nevoilor sociale și criminogene ale persoanelor supravegheate ( Durnescu, Oancea,
coord., 2012).

14
1.2. Modele de reabilitare a infractorilor utilizate în cadrul activității serviciilor de
probațiu ne
Desistarea, înțeleasă ca fiind un proces complex și dificil care se referă la încetarea
săvârșirii de infracțiuni și la abținerea de la adoptarea unui comportament infracțional pe o
perioadă îndelungată, poate fi împedicată în ipoteza în care nevoile l egate de asistența post –
penală a condamnaților nu sunt satisfăcute. În căutarea celui mai bun mod în care pot fi abordate
aceste nevoi pentru a promova desistarea, s -a susținut că serviciile de probațiune ar trebui să
elaboreze o ”paradigmă de desistare” p entru managementul infractorilor (McNeill, 2006 :35). Se
consideră că desistarea este un proces promovat în activitatea serviciilor de probațiune și, prin
urmare, intervențiile acestora trebuie să se bazeze pe înțelegerea desistării. Intervențiile de
susțin ere a desistării trebuie să respecte și să faciliteze autodeterminarea și reflexivitatea, trebuie
să se bazeze pe relații legitime și pline de respect, să se axeze pe capitalul social (rețele și
oportunități), dar și pe capitalul uman ( motivații și capaci tăți), trebuie să exploateze punctele tari
și să ia în considerare nevoile și riscurile. Paradigma desistării are ca și orientare intervenția spre
desistare, spre reducerea riscului și spre bunăstarea infractorilor, a victimelor și a comunității.
Paradigma desistării aduce în prim plan procesele de schimbare ale infractorului, mai degrabă
decât modalitățile de intervenție. Punerea în practică a unei astfel de paradigme ar facilita
intervențiile de satisfacere a nevoilor, ar reduce riscurile și ar dezvolta ș i exploata punctele tari
ale infractorului. Deși aceste argumete referitoare la o paradigmă a desistării abordează aspecte
importante privind orientarea practică de bază și abordarea evaluării și intervenției, ele nu
reprezintă, deocamdată, o teorie comple t elaborată cu privire la reabilitarea infractorilor (
Durnescu et al, 2009 :36).
Ward și Maruna (2007), au structurat elementele necesare oricărei teorii cu privire la
reabilitarea infractorilor și au susținut că o astfel de teorie ar trebui să furnizeze : A) Un set de
principii și ipoteze generale care să specifice valorile și perspectivele care au stat la baza practicii
de reabilitare și tipul de obiective generale pe care ar trebui să le urmărească consilierii de
probațiune; B) Premisele etiologice care să explice infracționalitatea și să identifice funcțiile
acesteia, cel puțin în sens general; C) Implicațiile în practică ale punctelor A) și B).
Utilizând acest cadru, Ward și Maruna (2007) oferă o prezentare încurajatoare, dar
critică, a teoriei reabi litării infractorilor care stă la baza modelului dominant actualmente –

15
Modelul Risc -Nevoi -Responsivitate (RNR), atribuit în special psihologilor din Canada, printre
care Andrews, Jim Bonta, Paul Gendreau, Robert Ross și alții. Acest model a stat la baza celor
mai multe politici și practici din generația What Works, care viza programele dovedite drept
eficiente în munca cu infractorii. (Durnescu et al, 2009 :36).
Modelul de reabilitare Risc -Nevoi -Responsivitate utlizat în lucrul cu infractorii are la
bază o serie de principii generale, precum și unele specifice. Ca și principii generale, au fost
evidențiate următoarele: scopul reabilitării este acela de a repara prejudiciile aduse publicului
prin comiterea de infracțiuni; bunăstarea infractorului, care însă este pusă în plan secundar față
de scopul principal de reparare a prejudiciilor; tratamentul aplicat infractorului trebuie să aibă în
vedere factorii asociați comiterii de infracțiuni; iar intervenția trebuie să se bazeze pe estimarea
riscului de recidivă . Principiile specifice ale acestui model de reabilitare presupun ca nivelul de
supraveghere al infractorului să fie direct proporțional cu nivelul riscului de recidivă; tratamentul
aplicat trebuie să se concentreze pe soluționarea nevoilor criminogene ale infractorului; iar stilul
și modalitatea de intervenție ar trebui să capteze interesul infractorului și să se potrivească
stilului de învățare și abilităților cognitive ale acestuia. (Durnescu, et al, 2009).
Ward și Maruna (2007) susțin că o teorie relev antă a cauzalității infracțiunilor trebuie să
se bazeze pe factorii de risc cunoscuți, pe relațiile dintre aceștia, și pe relația lor cu producerea
efectivă a infracțiunilor. Cauza imediată a comiterii infracțiunilor este percepția infractorilor din
care r ezultă că recompensele infracțiunii depășesc costurile . Grupul de prieteni cu preocupări
infracționale și atitudinile antisociale pot influența infractorul, mărind probabilitatea de a comite
infracțiunea. Contextul mai larg al individului – cel puțin în c eea ce privește factorii precum
excluziunea socială, izolarea socială și problemele legate de relațiile sociale – poate mări
probabilitatea de a comite infracțiuni. Printre cauzele mai îndepărtate ale infracțiunilor se pot
număra factorii ostili în dezvolt area personală, creșterea într -un mediu antisocial și lipsa
oportunităților. (Durnescu, et al, 2009).
Andrew și Bonta (2003), autorii Modelului RNR, afirmă că programele de tratament ar
trebui să aibă o orientare cognitiv -comportamentală; să fie foarte s tructurate și implementate de
un personal bine pregătit, susținut și supervizat; să fie furnizate cu integritate, conform intențiilor
creatorilor programului, bazate pe manual; să aibă loc în organizații dedicate reabilitării în
general, și programelor în special.

16
Evaluând Modelul RNR, Ward și Maruna (2007) aprecia ză pozitiv rezultatele obținute de
acesta în influențarea politicilor și practicilor corecționale, și descriu acest model ca fiind cea
mai important teorie a reabilitării infractorilor care exis tă în ziua de astăzi. Cu toate acestea,
autorii identifică și unele limitele ale acestui model, susținând că este vag în ceea ce privesc
valorile și principiile de bază, și nu ia în considerare caracterul subiectiv și cu conotații
axiologice al unor conce pte precum ”risc” și ”prejudiciu”. Altfel spus, modelul pune riscurile
mai presus de nevoi. Aceeași autori consideră că atenția limitată doar la risc și nevoi criminogene
ale modelului, duce la neglijarea individului ca persoană completă și a identității p ersonale a
acestuia. Cât privesc ipotezele etiologice ale Modelului RNR, Ward și Maruna (2007) afirmă că
acesta este lipsit de profunzime conceptuală, pentru că s -a concentrat pe stabilirea covariabilelor
din spatele infracțiunilor pentru identificarea ob iectivelor intervenției, și nu a explicat efectiv
relațiile dintre factorii de risc sau nevoile criminogene pe de -o parte, și comportamentul
infracțional pe de altă parte. Referitor la implicațiile practice ale Modelului RNR, aceiași autori
susțin că aces ta are importante puncte tari și puncte slabe, dar că există dovezi care demonstrează
că infractorii care beneficiază de intervențiile bazate pe principiile Modelului RNR, au mai multe
șanse să se desiste. (Durnescu, et al, 2009 :42-43).
Un alt model care pote fi utilizat în procesul de reabilitare a infractorilor este Modelul
Vieții Bune care, în comparație cu Modelul RNR, se bazează pe principiile ”psihologiei
pozitive”. Referitor la psihologia pozitivă, Ward și Maruna (2007) susțin că indivizilor, ca să se
desiste, trebuie să le fie oferite cunoștințele, aptitudinile, oportunitățile și resursele pentru a trăi o
”viață bună”, ceea ce ține seama de preferințele, interesele și valorile fiecărui individ.
Cât privesc principiile generale ale Modelului Vieții Bune, Ward și Maruna (2007)
afirmă că infractorii sunt predispuși să tindă către anumite obiective, sau să își dorească anumite
”bunuri primare” care sunt mai degrabă valori/bunuri legate de prudență, decât de valori morale
cum ar fi: viața, cunoștințele, autodeterminarea sau autonomia, liniștea interioară, prietenia,
comunitatea, spiritualitatea, fericirea, creativitatea, etc. Modelul Vieții Bune, se bazează și pe
presupoziția că intervențiile ar trebui să urmărească promovarea bunurilor individuale, dar și
gestionarea sau reducerea riscului, iar unul din scopurile principale ale activitățiide reabilitare
este acela de a permite unui individ să dezvolte un plan de viață care să includă modalități de
obținere a ”bunurilor umane primare”, fără a cauza prejud icii celorlalți. Acest model, din punct

17
de vedere al etiologiei infracționalității, se bazează pe teoria presiunilor sociale, pentru a sugera
că există două căi de bază în comiterea infracțiunilor. Acestea sunt: calea directă, care se referă
la situațiile în care individual urmărește anumite tipuri de bunuri prin activitatea infracțională și
cea indirectă, care se referă la situațiile în care urmărirea unui anumit bun are consecințe care
sporesc presiunea de a comite infracțiuni. În aplicarea practică a Mo delului Vieții bune,
consilierul de probațiune trebuie să echilibreze promovarea bunurilor personale pentru infractor,
cu reducerea riscului de recidivă pentru societate; să creeze o relație umană în cadrul căreia
fiecare infractor să fie evaluat și respec tat și prin care intervențiile să fie individualizate în
funcție de planurile de viață specifice și de factorii de risc ai acestora; să folosească un limbaj
orientat spre viitor, optimist și concentrat pe atingerea obiectivelor, pentru dezvoltarea motivați ei
infractorului.( Durnescu, et al, 2009 :45).
Ward și Maruna (2007) sugerează ca în procesul de evaluare, în afară de abordarea
riscurilor, nevoilor și responsivității, practicienii ar trebui să evalueze și prioritățile individului,
propriile obiective, p riorități ale vieții și scopurile pe care vor să le atingă în urma intervenției.

1.3. Motivația, Capacitatea și Oportunitățile – pilonii procesului de reabilitare a
infractorilor

Punctele de referință ale oricărui proces de reabilitare a persoa nelor car e au comis
infracțiuni sunt: motivația, capacitatea și o portunitățile.
În procesul de intervenție, consilierul de probațiune trebuie să ofere suport continuu
persoanei supravegheate și să coordoneze toate intervențiile pentru susținerea acestor trei punct e
de referință în procesul de reabilitare, respectiv a motivației spre schimbare, a capacității și a
oportunităților persoanei supravegheate.
În crearea capacității și a motivației persoanei supravegheate spre schimbare intervine
capitalul uman, care se re feră la motivația, abilitățile, resursele și calitățile individului de care
acesta poate avea nevoie în procesul de reintegrare socială și care, în împrejurări normale,
facilitează accesul la educație, la obținerea unui loc de muncă și la alte bunuri și re surse sociale
de valoare. Acest capital uman este creat prin schimbări pe care le suferă oamenii și care crează
abilitățile și competențele care le permit acestora să acționeze altfel decât până atunci, să

18
realizeze lucruri noi (Coleman, 1990). Capitalul u man care se compune din motivația,
aptitudinile și resursele oricărei persoane, facilitează activitatea productivă și poate promova
sentimentul de autoeficiență ( self-efficacy ) care este recunoscut ca fiind eseențial în procesul de
schimbare personală ( Du rnescu, et al, 2009 :51).
Persoanele care au motivația și disponibilitatea spre schimbare, și care reușesc să -și
înceteze cariera infracțională, trebuie să -și dezvolte abilitățile și să rezolve problemele și
obstacolele apărute în calea schimbării. Printre obstacolele desistării sunt remarcate problemele
cu alcoolul, drogur ile, dificultățile financiare, dificultatea găsirii unui loc de muncă, alte
probleme sociale și persoanle, inclusiv schimbarea anturajului și schimbarea relațiilor cu familia
și prietenii . Însă, în confruntarea cu aceste obstacole este important ca infractorii să fie motivați
pentru a evita infracțiunile pe viitor, ceea ce constituie un factor important al schimbării și
desistării. Pe de altă parte, printre factorii care pot influența moti vația și orientarea pozitivă, se
numără dorința de a evita consecințele negative, precum închisoarea; înțelegerea că potențialele
căștiguri legale sunt mai importante decât căștigurile infracționale; dorința de a trăi o viață mai
liniștită și angajarea înt r-o relație personală solidă. Practicienii au rolul esențial de a ajuta
indivizii să identifice obstacolele din calea schimbării și să dezvolte încrederea și capacitatea
acestora pentru a le depăși. Mai concret, oamenii trebuie să fie ajutați să își găseas că propriile
motive pentru a se schimba. (Durnescu, et al, 2009).
În acest sens, literatura centrată pe interviul motivațional, consilierea nondirectivă
focalizată pe persoană, importanța principiului responsivității și modelarea pro -socială sunt
esențial e. Cât privește interviul motivațional, acesta este definit ca fiind un stil de consiliere
directivă, centrat pe client, care suscită schimbarea comportamentală, ajutând clienții să
exploreze și să depășească ambivalența (Rollnick& Miller, 1995). Ambivalen ța cu privire la
comportamentul infracțional și lipsa motivației pentru schimbare se află, de regulă, la originea
eșecului intervențiilor. Interviul motivațional, prin ascultarea reflexivă, ajută clienții să se
concentreze pe propriile probleme și să se gâ ndească la posibile soluții, ajutând clientul să decidă
dacă se confruntă cu o problemă care trebuie rezolvată.
Prin intermediul interviului motivațional, consilierul ajută persoana suptavegheată să
recunoască, să conștientize ze problemele cu care se con fruntă și să facă noi progrese spre
schimbare. Aceasta este folosit cu persoanele care refuză schimbarea și are la bază principii ca:

19
empatia consilierului de probațiune; accentuarea disonanțelor cognitive observate la persoana
supravegheată; evitarea argu mentării și confruntării directe; abordarea rezistenței într -o manieră
sensibilă și eficace; sprijinirea eficacității și eficienței clientului în rezolvarea propriilor
probleme (Poledna, 2002).
Abordarea orientată asupra persoanei, introdusă pentru prima d ată de Carl Rogers în
1940, evidențiază faptul că motivația clientului trebuie să fie valorizată, iar clientul trebuie să
simtă că practicianul îl privește ca pe o persoană cu potențial și valoare. Această abordare se
concentrează pe propriile perspective și temeri ale clienților, care sunt abordați ca indivizi și nu
ca reprezentanți ai unui tip sau ai unei etichete, ca oameni și nu ca infractori, iar practicienii
trebuie să găsească modalități de a provoca clienții care să nu implice criticarea acestora, s au
subminarea sentimentului de stimă de sine (Durnescu, et al., 2009).
Abordarea clientului conform principiul responsivității, presupune adaptarea tipului de
intervenție nu numai la nevoile criminogene ale clientului, dar și la capacitatea acestuia de
învățare, caracteristicile și circumstanțele sale, ceea ce va determina ca intervenția să aibă drept
scop susținerea individului pentru a acumula capital uman. Modelarea pro -socială are drept
principii centrale: clarificarea rolurilor, ceea ce implică discuț ii frecvente și deschise despre
roluri, scopuri, așteptări, utilizarea autorității, aspecte negociabile și nenegociabile ale
intervenției, precum și confidențialitatea discuțiilor purtate; modelarea și consolidarea
prosocială, care implică identificarea, r ecompensarea și modelarea comportamentelor care
urmează a fi promovate și identificarea, descurajarea și confruntarea comportamentelor care
trebuie schimbate; soluționarea problemelor, care implică studierea, clasarea și explorarea
problemelor, stabilirea și contractarea obiectivelor, dezvoltarea strategiilor și monitorizarea
permanentă; relațiile care implică din partea consilierului de probațiune deschidere și onestitate,
empatie, capacitate de schimbare și neminimalizarea raționalizărilor, atitudine non -acuzatoare,
optimism, capacitate de a înțelege sentimentele și problemele infractorilor și familiei lor,
utilizarea adecvată a auto -dezvăluirilor și umor.
În dezvoltarea oportunităților infractorilor spre schimbare intervine capitalul social. Prin
acest a se înțeleg în primul rând rețelele sociale și relațiile din cadrul familiilor și comunităților
care pot sprijinii sau creea oportunități pentru schimbare. Unii autori (Lin, 2001; Woolcock,
2001) au distins între capital social de atașament, care descrie legăturile între oameni aflați în

20
circumstanțe similare (familii, prieteni, apropiați, vecini), legături care sunt în mod obișnuit
solide si, adeseori, servesc unor scopuri expresive; capital social de unificare , care include
legături mai distante (cunoșt ințe, amici, relații cu colegii de serviciu), legături care sunt mai slabe
datorită faptului că permit accesul la o gamă mai largă de persoane și resurse și sunt mai
semnificative pentru că servesc anumitor scopuri instrumentale precum căutarea unui loc de
muncă; capital social de relaționare, care permite legături cu persoane diferite în unele aspecte,
persoane aflate în situații sociale diferite (Durnescu, et al., 2009 :71).

1.4. Simultaneitatea supravegherii și asistării infractorilor, în activitatea de probațiune

Activitatea de supraveghere a infractorilor în cadrul serviciilo r de probațiune presupune
și elaborarea și derularea de programe eficiente în lucrul cu infractorii , în funcție de nevoile lor,
în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al respectării obligațiilor și măsurilor de
supraveghere impuse de instanța de judecată.
Unele studii (Martinson, 1974) au arătat că programele de lucru care au rezultate în
activitatea de reabilitare a infractorilor sunt mai degrabă niște repere izola te, iar ceea ce
caracterizează în mod normal activitatea de reabilitare a infractorilor fiind mai curând eșecul. În
condițiile existenței acestui scepticism cu privire la eficiența programelor de reabilitare ( nothing
works) , idealul reabilitării infractori lor a fost plasat pe plan secund, considerându -se că măsuri
precum creșterea cuantumului pedepselor, sau recurgerea într -o proporție mai mare la pedepse
privative de libertate sunt de natură să descurajeze potențialii infractori de a se mai implica în
activități infracționale. Mai concret, apelul la o serie de pedepse mai aspre s -a apreciat ca fiind
posibil să aibă un impact semnificativ (prison works) . Cu toate acestea, o serie de cercetări
efectuate în Canada ( Andrews, Bonta, 2010) aveau să demonstreze c ă anumite programe
desfășurate în penitenciare și bazate pe paradigma cognitiv -comportamentală, pot avea rezultate
în procesul de reabilitare a infractorilor, rezultate concretizate printr -un risc de recidivă mai
redus. Această abordare congnitiv -comportam entală se fundamentează pe principiul potrivit
căruia persoanele sunt cele care își construiesc propria realitate, iar elementele fundamentale cu
care operează această teorie sunt gândurile, sentimentele și comportamentul. Așadar, apariția

21
programelor stru cturate de lucru cu infractorii în activitatea de probațiune este legată de curentul
What Works . (Durnescu, Oancea, coord., 2012 :213).
Abordarea cognitiv -comportamentală nu este singurul model teoretic care stă la baza
programelor de lucru cu infractorii. Programele care se derulează în serviciile de probațiune
includ și elemente specifice tehnicii interviului motivațional, al modelării pro -sociale, ori se
bazează pe o serie de teorii precum cele ale învățării sociale, condiționării operante, etc.
Percepț ia generală a consilierilor de probațiune în ceea ce privește lucrul cu infractorii a
reflectat nevoia de a implementa, în lucrul cu persoanele care au comis infracțiuni, programe
specializate, cu o structură bine organizată, care să aibă la bază cercetări privind cauzele și
remediile comportamentului infracțional.
În acest sens au fost elaborate în România o serie de programe menite să sprijine munca
pe care consilierii de probațiune o desfășoară cu infractorii majori, aflați în supraveghere,
programe pri ntre care se regăsesc: Programul Unu la Unu/One to one (OTO); Programul STOP!
Gândește -te și schimbă; Programul dezvoltarea abilităților sociale la majori (DAS -majori), a
căror descriere și prezentare va fi efectuată în cele ce urmează.
Programul Unu la U nu/One to One (OTO) este un program de consiliere individuală,
care are la bază abordarea cognitiv -comportamentală și urmărește reducerea riscului de recidivă
în rândul beneficiarilor serviciilor de probațiune din România, prin modificarea modului lor de a
gândi și de a acționa. Dintre toate programele de lucru cu infractorii, acest program are cea mai
mare aplicabilitate în serviciile de probațiune din România, iar pe lângă componenta cognitiv –
comportamentală, are la bază și tehnici specifice activității d e lucru cu infractorii, precum
interviul motivațional, ciclul schimbării și modelarea pro -socială (Durnescu, Oancea, coord,
2012 :215).
Programul OTO își propune sprijinirea beneficiarilor serviciilor de probațiune în
învățarea de a -și soluționa problemele , în stabilirea de obiective și identificarea de soluții.
Totodată acest program îi învață pe beneficiari să fie empatici și mai flexibili, să -și dezvolte
gândirea orientată spre consecințe, devenind astfel capabili să renunțe la comportamentul
infracționa l, prin crearea unor modalități de a împiedica revenirea la vechile tipare de
comportament. Programul este structurat în douăsprezece sesiuni grupate în cinci module, fiecare
sesiune fiind legată de cea anterioară, abordarea programului având un caracter i ntegrat. Cele

22
cinci module sunt corelative cu cele cinci stadii ale modelului/cercului schimbării propus de
Prochaska și DiClemente (1984), respectându -se principiul integrității, care nu permite
inversarea sau excluderea unuia dintre module ( Vlad, Mihăil ă, coord., 2008 :330).
Primul modul al programului, intitulat Gânduri, atitudine, motivație, obiective,
reprezentativ în cadrul procesului de motivare a participantului și include primele două sesiuni.
Prima dintre ele se centrează în jurul unui exercițiu autobiografic care permite suprinderea unui
istoric de viață al persoanei supravegheate, precum și stabilirea unei relații între consilierul de
probațiune și participant, iar cea de -a doua sesiune se centrează pe explicarea ciclului schimbării,
pe identifi carea, de persoana supravegheată, a stadiului în care se află în acest ciclu al schimbării.
Al doilea modul, intitulat Rezolvarea problemelor, care, așa cum îi spune și numele, se centrează
pe rezolvarea de probleme și pe exersarea comunicării asertive și cuprinde patru sesiuni, dintre
care primele trei centrate pe termenul -cheie ”problemă” – consțientizarea, identificarea, definirea
și modalitățile de rezolvare a ei. În cea de -a patra ședință participantul este învățat, pe baza unui
exercițiu de interpreta re, să facă distincția între fapte și opinii, să identifice cât mai multe soluții
la problemele identificate. Cel de -al treilea modul, intitulat Convingeri/discuția cu sine, cuprinde
la rândul său două sesiuni și are drept scop revizuirea de către particip ant a prorpiilor obiective,
dar și a eventualelor progrese înregistrate în ciclul schimbării. Interesul este centrat pe
conștientiarea discuției cu sine, dar și pe identificarea convingerilor negative și a modului în care
convingerile pot fi transformate î n convingeri pozitive. Cel de -al patrulea modul, Empatia față
de victimă , include o singură sesiune și are drept scop determinarea participantului să se
gândească la propriile experiențe din poziția victimei, pentru a se urmări dezvoltarea empatitei
față d e victimă. Ultimul modul, Prevenirea recidivei , cuprinde ultimele trei sesiuni și este
conturat în jurul ideii de evitare a recidivei, persoana supravegheată fiind familiarizată cu
conceptul de recidivă, aprofundându -se ulterior etapele parcuse în cadrul u nei recidive,
realizându -se distincția între alunecare -etapă care poate duce la recădere, și recădere -reluarea
comportamentului avut anterior (Durnescu, Oancea, coord., 2012).
Acest program este dedicat infractorilor care prezintă un risc mediu sau ridica t de
recidivă, cu abilități scăzute de a -și reolva problemele, cu tendința de a intra deseori în conflict
cu cei din jur, fără o gândire orientată spre consecințe, fără planuri de viitor sau legate strict de
nevoile de bază, și fără capacitatea de a comuni ca în mod eficient. Cât privește infracțiunea

23
comisă, acest program este recomandat în cazul infracțiunilor patrimoniale, cu violență
moderată, sau consum de subsetanțe (Vlad, Mihăilă, coord., 2008).
Un alt program utilizat în lucrul cu infractorii este Programul STOP! Gândește -te și
schimbă, care are la bază abordarea cognitiv -comportamentală. Relativ la această teorie utilizată
în mai multe dintre intervențiile în probațiune, cercetătorii în acest domeniu au ajuns la concluzia
că în spatele comportamente lor umane se află gânduri și sentimente. Pentru a stopa un
comportament disfuncțional este nevoie de identificarea si modificarea gândurilor și
sentimentelor care l -au generat. Intervenția care se bazează pe o astfel de teorie, cum este și cea
din cadrul a cestui program, urmărește identificarea gândurilor disfuncționale și înlocuirea lor în
vederea obținerii unui astfel de răspuns comportamental (Nicolae, Badea, coord, 2008 :368).
Acest program este structurat în zece ședințe și urmărește schimbarea comport amentală a
persoanelor condamnate, cu utilizarea de informații și exerciții focalizate pe identificarea
disfuncțiilor existente la nivelul gândurilor și sentimentelor, pe îmbunătățirea abilităților
rezolutive și exersarea abilităților sociale bazate pe gân direa alternativă. Prin intermediul său se
urmărește conștientizarea de către participanți a necesității schimbării comportamentelor
problematice pe care le manifestă. În cadrul celor zece sesiuni ale programului sunt abordate
teme precum: analiza de către participanți a costurilor comiterii infracțiunilor; identificarea
factorilor care influențeză comiterea infracțiunilor și conștientizarea rolului pe care îl joacă
sentimentele, gândurile în adoptarea unui comportament infracțional; analiza stilurilor de gândire
și exersarea abilităților de gândire alternativă; importanța anticipării consecințelor acțiunilor în
cadrul procesului decizional; identificarea problemelor corelate comiterii de infracțiuni, dar și
conștientizarea faptului că problemele pot fi rez olvate; evaluarea riscului propriu de recidivă de
fiecare participant în parte; încurajarea participanților în vederea stabilirii unor obiective pentru
rezolvarea problemelor; analiza influenței altor persoane în adoptarea comportamentului
infracțional; an aliza perspectivei mebrilor grupului față de infracțiuni în general, și față de
propriile infracțiuni în special. Ultima sesiune a programului este destinată evaluării modului în
care participanții și -au îndeplinit obiectivele stabilite și și -au însușit co nceptele principale ale
programului (Durnescu, Oancea, coord., 2012 :214).
Așa fiind, acest program urmărește să producă restructurări în modul de a gândi al
beneficiarului, permițând reașezarea sistemului de valori și dezvoltarea unui nou model de

24
analiză și evaluare a propriilor acțiuni, fiind nevoie ca beneficiarul să înțeleagă că el este în
același timp atât autorul acțiunilor, cât și autorul gândurilor și sentimentelor care au declanșat
comportamentul respectiv. Aceasta, pentru ca infractorul să -și poa tă asuma responsabilitatea cu
privire la propriile fapte, dar și cu privire la propriul proces de schimbare. Totodată, programul
ajută beneficiarul, pe de -o parte, să -și schimbe comportamentul disfuncțional, iar pe de altă
parte, să învețe să manifeste noi comportamente adaptate normelor sociale prin responsabilizare
și valorizare de sine. Având în vedere că programul se centrează nu doar pe comportamentul
persoanei, ci și pe persoană, schimbarea care se urmărește este mai profundă, beneficiarii
învățând nu doar despre comportamntul lor, ci și despre posibilitățile pe care le au și resursele pe
care le dețin în vederea schimbării comportamentului (Nicolae, Badea, coord, 2008).
Programul Dezvoltarea abilităților sociale la majori este, de asemenea, utilizat în munca
cu infractorii majori în cadrul serviciilor de probațiune. Acesta este un program de grup, centrat
pe îmbunătățirea unor deprinderi sociale ale persoanelor condamnate și oferă o perspectivă
pozitivă asupra posibilităților de schimbare comportament ului inadecvat, într -unul adecvat,
acceptat de societate. Deprinderile sociale cuprinse în acest program sunt în număr de
paisprezece, fiecare putând fi dobândită de participanți prin parcurgerea unui modul inclus în
program, și anume: Comunicare și ascult are; A conveni asupra unui lucru, a discuta ceva;
Termometrul de agresiune, reacția la supărare; Societatea civilă – Societatea Criminală (SOCI –
SOCRI), a avea de ales; Controlul asupra conflictelor și exprimarea supărării; Trei tipuri de
comportament și a -ți susține opinia/a te susține pe tine; Să purtăm o mică discuție; Emoții,
reacționarea la supărare; Impulsivitate, a primi o critică; Cum să te prezinți atunci când cauți un
serviciu; A face o critică; Exprimarea aprecierii și reacționarea la apreciere, ca racteristicile
pozitive; Reguli cum ne comportăm cu autoritățile/cum tratăm autoritățile; Factori de risc,
exprimarea supărării (Durnescu, Oancea, coord, 2012 :217).
Programul, astfel cum a fost conceput, are rolul de a pregăti beneficiarii în vederea
dezvoltării mai multor deprinderi sociale, în funcție de nevoile fiecăruia în parte. Teoriile care
stau la baza desfășurării acestui program și implicit la însușirea dreprinderilor sociale de către
beneficiari sunt: teoria operantă de instruire , potrivit cărei a o persoană învață să se comporte
sub influența factorilor din mediul care o înconjoară; teoria socială a învățării , dezvoltată de
Albert Bandura, care susține învățarea prin intermediul modelelor preluate din mediul

25
înconjurător, prin privirea inițială a modelului, urmată de cea a reflectării asupra acelor observate
și asimilării experienței, continuată cu reproducerea comportamentului asimilat și finalizată cu
consolidarea și însușirea comportamentului de către observator; teoria autodeterminării , care
pornește de la faptul că o persoană își poate influența și controla propriul comportament cu
ajutorul observării de sine – cunoașterea manierei de comportament într -o anumită situație;
evaluarea de sine – propunerea unui anumit țel și compararea propriului comportament cu acest
reper; întărirea de sine – modificarea comportamentului pe baza rezultatului evaluării de sine.
Din teoria autodeterminării se desprind trei nevoi de bază, comune tuturor indivizilor, și anume:
nevoia de autonomie, potrivit căreia ind ivizii simt nevoia ca acțiunile pe care le întreprind să nu
le fie impuse; nevoia de recunoaștere a competenței, potrivit căreia indivizii simt nevoia să fie
percepuți ca persoane capabile; nevoia de relație, potrivit căreia indivizii simt nevoia să fie în
relație și acceptați de alte persoane (Florea, Minea, Ionescu, coord, 2008, Dunrescu, Oancea,
2012).
Programul dezvoltarea abilităților sociale la majori este bazat pe metoda Goldstein, care
poartă numele americanului Arnold Goldstein, și se bazează pe o procedură de învățare
structurată. Metoda se caracterizează prin flexibilitate și directivitate, încercând să țină cont de
speranțele și posibilitățile beneficiarilor. Comunicarea și ascultarea sunt abilitățile fundamentale
ale programului, iar metoda c are se utilizează în cadrul acestuia are ca rezultat tocmai
multiplicarea acestor calități de comunicare și, prin acestea, intensificarea simțului de toleranță al
beneficiarilor și influențarea comportamentului social. Calitățile de comportament sunt
dezvo ltate sau acumulate prin imitare, interpretare sau simulare, complimentare și antrenament
de transfer, iar jocul de rol, casetele video și temele pentru acasă sprijină atingerea rezultatelor de
dezvoltare a abilităților sociale.

26
Capitolul II. Con diții și factori care generează devianța socială și care facilitează
manifestarea unui comportament infracțional încă de la vârste fragede

2.1. Absența socializării primare, ca premisă a comportamentului antisocial

Socializarea primară este acea social izare inițială realizată în grupul primar, respectiv în
familie, și fundamentează socializarea secundară realizată în cadrul altor grupuri, în școală,
locuri de muncă, etc. Realizându -se în familie, socializarea primară determină traiectoria socială
a indi vidului, inclusiv modalitățile de socializare secundară pe care le va întreprinde în viitor.
Criminalitatea manifestată la vârsta adultă depinde în mare parte de reușita socializării
primare, de încălcarea în copilărie, în familie, a obișnuințelor, a valor ilor și a normelor de viață
comunitară și socială în general. În măsura în care funcția educativă de socializare nu este
exercitată în familia individului, se favorizează procesul de pre -devianță și apoi de devianță sau
chiar de criminalitate.
G.H. Gough, pornind de la ideea că delincvența are la bază un defect de socializare, a
propus construirea unor scări de socializare pentru predicția comportamentului antisocial al
predelincvenților și delincvenților. Autorul consideră că o ”măsurare psihologică” a so cializării
presupune dimensiuni sociologice și psihologice în interdependență. Același autor consideră
socializarea ca o dimensiune continuă, indivizii plasându -se în diferite puncte ale acestei linii
continue. Același autor arată că, prin intermediul scor ului mediu de socializare, se disting net
grupurile de delincvenți de cele de nondelincvenți, indicând în acest sens nivelul de maturitate
socială, formarea capacității de a judeca și de a respecta normele sociale. În absența convergenței
între exigențele educative, convingerile și aspirațiile tânărului, se pot forma personalități morale
distorsionate, labile în conflict latent cu normele sociale. Predelincvența se referă la cazurile de
manifestări deviante care, în circumstanțe favorizante, pot degenera în acte delincvente, de
conflict cu legea penală. Așa fiind, devianța devine delincvență prin manifestări specifice
precum: fuga de la domiciliu și vagabondajul, integrarea în bande delincvente, încălcarea legii și
a normelor comunitare, participarea la fapt e criminale, etc. (Ciuchi, 2011).
Delincvența juvenilă cuprinde o serie de trăsături generale, comune și determină, în
demersul cercetării ștințifice, necesitatea stabilirii cauzelor și condițiilor care generează actele

27
antisociale. Delincvența juvenilă, c a fenomen antisocial, se caracterizează și prin trăsături și note
specifice categoriei de vârstă, precum și prin caracteristici de personalitate dintr -un anumit cadru
socio -economic și cultural. Manifestările antisociale juvenile trebuie să fie înțelese pr in luarea în
considerare a factorilor individuali, psihologici, sociali și culturali. Importanța cauzelor psiho –
individuale rezidă din implicarea personalității tânărului în actul delincvent, cu descifrarea
insuficienței maturizării sociale și cu prezentar ea dificultăților de integrare socială. Delincventul,
datorită unui deficit de socializare pe care îl prezintă, nu reușește să -și ajusteze în mod activ
conduita la relațiile sociale, confruntându -se cu o insuficiență, sau perturbare a proceselor de
asimila re și acomodare la cerințele normelor sociale pe care trebuie să le respecte. Acest deficit
al maturizării sociale și al dezvoltării personalității se reflectă în unele trăsături negative întâlnite
mai frecvent la delincvenții considerați imaturi caractero logic. G. Cânepă, grupează aceste
trăsături ale imaturității psihosociale în: toleranța scăzută la frustrare, auto -controlul deficitar,
egocentrism, impulsivitate și agresivitate, subsestimarea gravității greșelilor și actelor antisociale
comise, dorința r ealizării unei vieți ușoare fără muncă, opoziție față de normele juridice, morale,
aderarea la un stil de viață indezirabil social, etc. Simptomele caracterului deviant care apar încă
din copilărie se exacerbează în adolescență, datorită factorilor perturb atori individuali, cum ar fi
decalajul dintre maturiarea fizică și psihică, și mai ales perturbărilor familiale (Ciuchi, 2011 :65).

2.2. Famila problematică, indiferența și neglijența părinților, drept cauză a formării și
conturării comportamentului devian t

Factorii familiai implicați în socializarea minorilor și adolescenților constituie o cauză de
prim rang în determinarea delincvenței prin carențele educaționale care există în familie și care
favorizează inadaptarea tinerilor. Înțelegerea î n rândul pări nților, a familiei are foarte mare
importanță în dezvoltarea armonioasă a tânărului, în timp ce divergențele pot duce la
dezechilibre în rândul copiilor care pot ajunge în final la declanșarea unei predispo ziții spre
delincvență (R. Vincent). În relația cu adolescenții, rolul pe care părinții trebuie să -l aibă este
acela de a -i pregăti pentru confruntarea cu obsetacolele sociale. Aceasta, în scopul clădirii unei
rezistențe la frustare și conflict printr -un comportament adecvat, pentru evitarea formării unor
trebuințe egoiste care pot declanșa activitățile infracționale. Totodată, indiferența și neglijența în

28
rândul familiei duce la instalarea unei agresivități latente în rândul copiilor, agresivitate care
influențează conduita lor viitoare inclusiv ca adulți , ducând la manifestarea unor comportamente
deviante. W.J. Goode clasifică familiile dezorganizate în: familii incomplet unite sau nelegitime;
familii dezmembrate prin îndepărtarea unui soț ca urmare a divorțului, separării, părăsirii; familia
de tip ”căm in gol” în cadrul căreia partenerii trăiesc împreună cu intercomunicări minimale, fără
să constituie unul pentru celălalt suport emoțional; familia în ”criză” datorită unor cauze ce
determină absența temporară sau permanentă a unuia dintre soți, cum ar fi închisoarea, decesul
sau boala (Ciuchi, 2011 :68).
Așa fiind, mediul unei familii dezorganizate, caracterizat de o supraveghere ineficientă
din partea părinților și de o comunicare insuficientă crează un climat de insecuritate în rândul
membrilor săi, put ând să ducă, în special în cazul adolescenților al căror caracter este în formare,
la perturbări de comportament și inadaptări sociale care atrag delincvența.

2.3. Climatul familial conflictual și apartene nța la grupuri delictogene, cu manifestări de
natură infracțională

Pe măsură ce conflictele intraconjugale cresc sub aspectul conținutului, intensității,
frecvenței, formei de manifestare, ele capătă forță dezorganizatoare pentru familie, devenind
simptom al sindromului disfuncțional al familiei. Așa fii nd, conflictul conjugal cu substrat
patogen, cu influențe distructive la nivelul personalității partenerilor conjugali, cu reacții
dezorganizate și inadaptabilități, împiedică îndeplinirea funcțiilor firești ale familiei, inclusiv cea
parentală. Principale le consecințe ale relațiilor intramaritale conflictuale sunt: devalorizarea
modelului parental; învățarea prin imitare a unor conduite deviante, nocive pentru evoluția
copilului; starea psihică conflictuală a acestuia, frustrarea care poate îmbrăca forme d intre cele
mai grave până la fugă sau vagabondaj. Cercetările întreprinse la nivelul familiei au evidențiat
că, modelul educativ promovat de părinți, influențează fundamental nivelului socializării și
integrării morale a tinerilor. Existența unor disfuncți i în organizarea vieții de familie conduc
treptat la disoluția familiei, la diminuarea aportului ei social și la apariția unor manifestări și
deprinderi negative care duc până la învățarea unor comportamente deviante (Ciuchi, 2011).

29
În completarea influenț elor familiale la definirea personalității tinerilor vine și influența
grupului din care aceștia fac parte. În cadrul acestui grup se săvârșesc majoritatea infracțiunilor
de către persoanele tinere și care provin din familii dezorganizate, fără supravegher e și
îndrumare suficientă din partea familiei, cu carențe socio -afective și morale. Organizarea în
grupuri, bande, apare ca fiind o formă de organizare socială negativă a tinerilor, datorită eșecului
acțiunii unor instituții sociale, șomajului, sărăciei. A stfel de forme de organizare reunesc tineri
care se confruntă cu aceleași probleme de sărăcie, mizerie, șomaj și organizează acțiuni ilicite,
transformându -se uneori în adevărate subculturi criminale. Prin adoptarea unor conduite
ilegitime, grupul de tiner i se îndreaptă spre devianță și delincvență prin învățarea unor tehnici
infracționale, ceea ce determină ca activitatea grupului să se îndrepte spre delicte, unele chiar
foarte grave (Ciuchi, 2011).
În rândul tinerilor există o atracție pentru astfel de grupuri, pentru că aceștia au
reprezentarea obținerii unor beneficii vizibile, într -un termen scurt, fără prea mult efort. Aceste
grupuri oferă membrilor săi un sentiment de putere, câștiguri materiale și financiare care deschid
drumul spre satisfacții car e implică mari cheltuieli, recompensează performața infracțională, etc.
O explicație interesantă a acestui mecanism de aderare la o grupare infracțională este furnizată de
Gilles Lipovetsky (2008), și anume aceea că reclamele oferite de canalele de televiz iune arată
tinerilor din familiile sărace distanța dintre realitatea în care trăiesc și “modelul ideal de viață
bogat ă”, plină de distracții. Mai pre cis, prăpastia dintre consumul abundent și condițiile lor
precare de existență. Prin urmare, chiar mesajul televizat îi incită pe acești tineri vulnerabili să
recurgă la așa -numita criminalitate de excluziune, proporțională cu sentimentul precarității din
comunitatea în care trăiesc. Totodată, și bogăția unor familii poate fi criminogenă prin faptul că,
uneori, fără intenție, se cultivă copiilor gustul pentru lux și conduite de risc, pentru plăceri
intense, pentru indolență și sfidarea oamenilor obișnuiți, credința că sunt invincibili și pot
nesocoti legile (Cusson, 2005 : 51-60, apud Florian, 2014 :12).

30
2.4. Adicțiile și comportamentul infracțional

Rezultatele anchetelor de victimizare, sau ale celor efectuate asupra unor loturi de
infractori încarcerați, au indicat prezența unor niveluri foarte ridicate ale consumului de alcool în
rândul celor care manife stă comportamente antisociale. Diverse cercetări au evidențiat faptul că,
din totalul infracțiunilor cu un grad sporit de violență și periculozitate, o pondere cuprinsă între
50–80% este comisă de cei aflați sub influența alcoolului. Studiile au arătat, de asemenea, că
prevalența conduitei infracționale este mai ridicată în rândul dependenților de alcool, decât în
rândul consumatorilor ocazionali sau moderați. Proporțional cu creșterea volumului de alcool
consumat de un individ, crește probabilitatea impli cării acestuia în acte de violență și
agresivitate. Deși constatările studiilor care au abordat această problematică au confirmat
aproape în unanimitate existența acestei corelații pozitive între consumul de alcool și
criminalitate, natura și fundamentele etiologice ale legăturii dintre cele două conduite au
constituit subiectul unor numeroase controverse științifice. În opinia anumitor specialiști, efectele
psihofarmacologice ale intoxicării cu alcool (iritabilitatea, alterarea judecății, tulburările de
percepție, deficitele de atenție, reducerea inhibițiilor etc.) dau naștere, în mod direct, tendințelor
de agresivitate. Cei mai mulți autori recunosc însă că relația dintre consumul de alcool și
infracționalitate nu este una cauzală, alcoolul având, mai degr abă, un rol agravant sau favorizant,
și nu unul determinant al violenței. După părerea acestora, influența pe care alcoolul o are asupra
comportamentului uman este mediată de diversifactori psihologici și situaționali, dar și de o serie
de modele culturale învățate în familie, sau în cadrul grupului de prieteni. Există o strânsă relație
de asociere între consumul și abuzul de alcool, pe de o parte, și activitatea delincventă sau
infracțională, pe de altă parte. Totodată, s -a argumentat că un anumit nivel de delincvență
precede consumul de alcool. Unii specialiști au relevat, în acest sens, faptul că indivizii cu
comportament antisocial sau infracțional au o probabilitate mai mare, în comparație cu non –
delincvenții, de a selecta acele situații și de a fi „împ inși” în acele grupuri sociale, care
încurajează consumul de alcool și droguri. Alături de stilul de viață „deviant”, un alt factor care
stimulează consumul de alcool este reprezentat de experiențele de victimizare. În acest caz,
problemele cu alcoolul sun t considerate simptome ale stresului post -traumatic, sau al tulburărilor
emoționale rezultate din experiența unor acte de violență și abuz la care au fost supuși indivizii.

31
Dintr -o altă perspectivă, s -a susținut că ambele conduite reprezintă, mai degrabă, produsul unui
set comun de factori demografici, psihologici și sociali, dintre care cei mai importanți sunt:
apartenența la o subcultură deviant; absența capitalului social și uman; aspectele legate de
dobândirea unei identități stradale, etc. R. Jessor și S. Jessor au identificat în acest sens
sindromul comportamentului problematic, care grupează: fumatul, activitatea sexuală precoce,
consumul de alcool, marijuana și alte droguri, furtul și agresivitatea. Autorii menționați au arătat
că toate aceste condui te pot fi explicate de același ansamblu de variabile, și anume, modelele
negative de rol, lipsa controlului parental, o serie de forțe atitudinale și motivaționale interne,
cum ar fi: nivelul scăzut al respectului de sine, gradul redus de religiozitate, to leranța față de
devianță, etc. Abuzul de alcool are în sine un caracter victimogen, indivizii aflați în stare de
ebrietate fiind ținte mai ușoare ale infracțiunilor de furt sau tâlhărie. Uneori, asocierea dintre cele
două comportamente poate avea un caract er cu totul și cu totul întâmplător. De exemplu, un
delincvent poate consuma în mod frecvent alcool, dar acesta să nu îi influențeze în vreun fel
activitatea infracțională. De asemenea, există delicte specifice asociate alcoolului (de pildă,
comercializare a ilicită a băuturilor alcoolice, consumul lor în locuri publice, conducerea în stare
de ebrietate), dar și infracțiuni în care alcoolul este consumat fie în mod premeditat, ca stimulent,
pentru a comite mai ușor un act de violență, fie ca pretext sau scuz ă, pentru motivarea
comportamentului agresiv (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006).
Asocierea alcoolismului cu comportamentul sociopat și intercondiționarea reciprocă au
loc datorită scăderi inhibiției și implicit a autocontrolului. Ca urmare, individul pierde
aptitudinea de a folosi experiența trecută, ignoră consecințele pe care le au actele antisociale
comise. Aflat sub acțiunea directă a impulsurilor, comportamentul alcoolicului va fi antisocial,
ajungând frecvent la contraveniență, delict sau crime. Este greu d e stabilit teoretic o legătură
precisă între anumite cazuri de criminalitate și alcolism. Criminalitatea, ca și alte fenomene
psihopatologice cum ar fi sinuciderea sau bolile mintale, recunosc un determinism complex,
multiplu, direct sau indirect, mijlocit sau nemijlocit, prin interferența unui mare număr de factori.
În ansamblu, statisticile sunt în favoarea unei corelații pozitive între alcoolism și criminalitate,
dar aceste statistici variază, datorită condițiilor diferite ale factorilor în cauză: forme le
alcoolismului, tipul delincvenței și crimei. Indiferent de structura psihică a individului, alcoolul
este recunoscut ca factor declanșator al comportamentului auto și heterodistructiv, al unor reacții

32
impulsive, sau ca dezinhibitor al unor tendințe agre sive potențiale, fără să se poată susține că
relația dintre alcoolismul acut sau cronic și comportamentul deviant este liniară. (Pescaru, 2009).
Intervenția consilierului de probațiune în cazul infractorilor care au probleme legate de
consumul de alcool ar trebui să aibă următoarele scopuri: motivarea clientului pentru schimbarea
conduitei; sprijinirea pentru a conștientiza într -o măsură mai mare consecințele consumului de
alcool; asistarea pentru a face alegeri bazate pe informații suficiente; stabilirea u nor sarcini
destinate reducerii sau stopării consumului de alcool. Intervenția consilierului de probațiune în
astfel de cazuri este justificată și de rezultatele cercetărilor care au evidențiat legătura existentă
între consumul de alcool și conduita infrac țională, consumul de alcool, mai ales atunci când ia
forma consumului abuziv și dependent, ajunge să fie integrat în rândul nevoilor criminogene,
direct relaționate cu infracțiunea. Pentru a putea realiza o evaluare și o intervenție adecvate,
consilierul a r trebui să posede, pe lângă abilitățile specifice, și unele cunoștințe legate de stadiile
cnsumului de alcool, sau despre indicatorii existenței problemelor legate de consumul de alcool
(Poledna, 2002 :144).
Cât privește consumul de droguri, persoanele con sumatoare, în special tinerii, apar ca
având un grad de vulnerabilitate a personalității, anterioară începerii consumului. Ei apar ca fiind
lipsiți de resursele necesare pentru a face față exigențelor vieții cotidiene, sunt instabili din punct
de vedere em oțional, sunt în dezacord cu societatea și autoritățile, iar mulți dintre ei acuză stări
depresive și de anxietate. Pentru mulți dintre adolescenți, dorința de a fi altfel, teribilismul,
dorința de afirmare a propriei identități prin opoziție cu ceilalți, reprezintă un prim pas înspre
consumul de droguri.
Consumul de droguri, indiferent că este vorba de droguri ușoare sau de risc are ca efect
potențarea agresivității umane – datorită percepției eronate a realității, reducerea sensibilității la
durere – ceea ce generează manifestări agresive, violență și chiar infracționalitate. Este cunoscut
faptul că de mult timp au fost sesizate crime, jafuri, furturi, sau alte infracțiuni săvârșite sub
imperiul consumului cronic de alcool sau drog. Adolescenții și tineri i care consumă droguri sunt
potențiali delincvenți, deoarece dependența și duritatea sindromului de abstinență (sevrajul) îi
determină să apeleze la orice căi pentru a obține banii necesari procurării drogului. Primul pas
(după vinderea obiectelor personal e, furtul banilor și a obiectelor de valoare din casă) este
angrenarea în micul trafic stradal și furturile din buzunare, după care urmează furturile din

33
mașini, tâlhăriile și infracțiunile comise cu violență. Dependența de droguri și consumul ilicit
sunt asociate cu probleme de sănătate, sărăcia, violența, comportamentul delictual și excluziunea
socială, costul total al său la nivelul societății fiind dificil de estimat (Iancu, 2011).

34

Capitolul III. Sancțiunile penale alternati ve la privarea de libertate, ca mijloace de
individualizare a pedepsei aplicate infractorului. Măsuri de supraveghere și obligații
impuse de instanța de judecată în sarcina persoanelor care au comis infracțiuni

3.1. Scurte considerații privind sancțiunil e penale alternative detenție

Apariția și evoluția sancțiunilor penale alternative la pedeapsa închisorii , sunt legate de
apariția și evoluția sistemului de probațiune, deoarece, oricare ar fi sancțiunile penale alternative
la pedeapsa închisorii, aceste a nu pot funcționa și nu -și pot atinge scopul decât sub
supravegherea, asistența și controlul personalului specializat din cadrul serviciilor de probațiune.
Scopului pedepsei se poate atinge nu doar prin eliminarea din societate a celui care a comis o
infracțiune, ci și prin aplicarea unor măsuri neprivative de libertate care, raportat la fapta comisă,
la gradul de pericol social concret al acesteia, la persoana infractorului, pot conduce la atingerea
acestui scop și fără a se lua măsura încarcerării într -un loc de detenție.
Conceptul de sancțiuni comunitare, în accepțiunea lui K. Harris, se referă la pedepsele în
comunitate, sau alternative la încarcerare. Regulile europene cu privire la sancțiunile și măsurile
comunitare prevăd că acest concept se referă la sancțiunile și măsurile care îl țin pe infractor în
comunitate și implică o oarecare îngrădire a libertății sale prin impunerea de condiții și/sau
obligații, puse în executare de organe desemnate în acest scop prin lege. Termenul desemnează
orice sancț iune impusă de o instanță sau de un judecător, și orice măsură luată înainte sau în
locul unei hotărâri privind o sancțiune, precum și modalitățile de executare a unei pedepse cu
închisoarea în afara unui penitenciar (Szabo, Sancțiunile și măsurile comunit are în România:
opinii și atitudini ).
Având în vedere că lucrarea de față vizează analiza respectării măsurilor de supraveghere
și obligațiilor impuse de instanța de judecată persoanelor majore care au comis infracțiuni, aflate
în evidența serviciului de probațiune, sancțiunile penale alternative la detenție care vor fi
prezentate în continuare vor fi cele care impun respectarea unor astfel de măsuri și obligații.
În acest sens, sancțiunile alternative la detenție impuse infractorilor majori, în scopul
reeducării și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cu a căror supraveghere este încredințat

35
serviciul de probațiune sunt suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, așa cum este ea
prevăzută atât de vechiul Cod penal, cât și de Noul Cod penal, pre cum și amânarea aplicării
pedepsei prevăzută de Noul Cod penal.
Cât privește măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aceasta este
reglementată la art. 86 ind.1 – art. 86 ind.6. din vechiul Cod Penal, precum și la art. 91 -98 din
Noul Cod Penal. Aceasta este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei
închisorii, fiind o formă specifică de suspendare condiționată a executării pedepsei care implică
supunerea condamnatului, pe durata termenului de încercare, la unele măsuri d e supraveghere
speciale și cerința de a respecta anumite obligații stabilite de instanța de judecată, în acord cu
infracțiunea săvârșită. Reglementarea acestei instituții în dreptul penal român în anul 1992 a
deschis calea reglementării și la noi a institu ției probațiunii într -un sens mult mai apropiat de
ceea ce reprezintă aceasta în sistemele de drept cu tradiție în această materie.
Pe lângă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Noul Cod Penal a mai
introdus o nouă sancțiune alternativă la de tenție, respectiv amânarea aplicării pedepsei, măsura
de individualizare judiciară a aplicării pedepsei și care reprezintă o noutate în dreptul penal
român, fiind prevăzută la art. 83 -90 din Noul Cod Penal. Aceasta constă în stabilirea, de către
instanța de judecată, a unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârșirea unei
infracțiuni, și amânarea temporară a aplicării acesteia pe durata unui termen de supraveghere,
întrucât, în raport de persoana infractorului, de conduita avută de acesta anter ior și ulterior
comiterii infracțiunii, de situația lui personală, aplicarea imediată a unei pedepse nu este
necesară. Însă, cu toate acestea, se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp,
cu stabilirea în sarcina sa a unor măsuri ce se imp un a fi respectate.

3.2. Avantajele alternativelor la detenție față de privarea de libertate.

Plecând de la ideea că scopul pedepsei nu este acela de a chinui și a lovi o ființă se nsibilă,
s-au dezvoltat o serie de teorii care pledau în favoarea alter netivelor non -privative, toate având
ca punct comun critica pedepsei detențiunii. Detențiunea , în realitatea și efectele ei vizibile a fost
denunțată chiar ca mare eșec al justiției penale, întrucât nu diminuează rata infracționalității,
provoacă recidivă, nu poate să nu izbutească să producă delincvenți, favorizează organizarea

36
unui mediu de delincvenți solidari între ei, ierarhizați și gata pentru tot felul de complicități
viitoare. Condițiile care îi așteaptă la ieșirea din închisoare pe deținuții eliber ați, îi condamnă la
recidivă, fabrică delincvenți în mod indirect, lăsând pradă mizeriei familiile acestora (Anghel,
2010).
Într-o analiză realizată pentru cercetarea și prevenirea infracțiunilor, J. Klaus (1998)
propunea patru argumente în favoarea probaț iunii și a măsurilor comunitare, în detrimentul
privării de libertate a persoanelor care au comis infracțiuni. Autorul a susținut astfel că, măsurile
comunitare sunt mult mai potrivite pentru anumite tipuri de infracțiuni și infractori; sunt mai
avantajo ase pentru că evită privarea de libertate și încarcerarea, fiind centrate pe reintegrarea în
comunitate și reabilitare, motiv pentru care sunt mult mai umane; în general sunt mai puțin
costisitoare decât sancțiunile privative de libertate; duc la evitarea supraaglomerării din
penitenciare, prin descreșterea numărului de condamnați din închisori, și totodată la
îmbunătățirea calității programelor educative în care sunt integrați cei care rămân în detenție
(Balahur, 2008 coord.).
Recomandările făcute în cadr ul Raportul ui Națiunilor Unite asupra alternativelor la
privarea de l ibertate, identifică două motive esențiale pentru care măsurile comunitare sunt
alternative mai eficiente în comparație cu privarea de libertate, și anume: că privarea de libertate
încalc ă în mod inevitabil cel puțin unele drepturi ale omului și că este foarte costisitoare. În mare
parte obiectivele sale pot fi realizate cu mai multă eficiență, cu alte mijloace. Alternativele la
privarea de libertate încalcă în mai mică măsură drepturile o mului și sunt mai eficiente. Evaluate
pe baza standardelor drepturilor omului și a cheltuielilor implicate, argumentele împotriva
încarcerării au fost foarte puternice (Anghel, 2010).
După cum s -a subliniat și în literatură, un tratament penal comunitar este de natură a
crește șansele infractorului de a se reintegra social ca urmare a menținerii contactului cu factorii
de sprijin, sau a interacțiunii cu instituțiile comunitare. Mai mult, traiul în comunitate creează
contextul adecvat în care să fie exersate abilitățile individului. Dincolo de îmbunătățirea
abilităților infractorilor, conceptul de reabilitare nu poate fi separat de imperativul
responsabilizării acestora, al asumării responsabilității în raport cu consecințele activității
infracționale și de r eparare a prejudiciului provocat prin infracțiune. Procesul de reabilitare a
infractorilor este văzut ca unul în care responsabilitatea, în raport cu succesul intervențiilor,

37
revine într -o egală măsură serviciilor de probațiune, dar și instituțiilor din co munitate. Totodată,
cadrul obligațiilor care pot fi impuse persoanelor aflate în supravegherea serviciului de
probațiune este unul flexibil, în raport cu nevoile criminogene ale acestora. În practica de
probațiune își fac loc din ce în ce mai mult interven țiile bazate pe implicarea infractorilor în
cadrul unor programe structurate, ca premisă a unei intervenții eficiente. Este recunoscută
importanța tratamentului comunitar al infractorilor, prevederile actuale oferind judecătorilor o
serie de alternative la executarea pedepsei în regim de detenție, atât pentru minori cât și pentru
majori (Oancea, Micle, 2015 :315).

3.3. Măsuri de supraveghere și obligații care por fi impuse condamnaților conform
vechiului și noului Cod Penal. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și Amânarea
aplicării pedepsei. Caracteristici

Soluțiile alternative la executarea pedepsei închisorii în cazul majorilor sunt prevăzute ca
fiind amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Analizând d ispozițiile legale incidente în privința instituțiilor amânării aplicării pedepsei și a
suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, se remarcă faptul că viziunea
legiuitorului cu privire la reabilitare este bazată pe o motivare extrinsecă a infractorilor.
Neaplicarea unei sancțiuni custodiale este condiționată de respectarea de către infractor a unor
măsuri sau obligații, unele dintre acestea având ca finalitate acoperirea nevoilor criminogene ale
infractorilor. Legiuitorul instituie un cad ru flexibil al obligațiilor care pot fi impuse infractorului
pe durata termenului de supraveghere, acestea putând fi adaptate în funcție de nevoile
criminogene ale infractorului, întrucât, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au
intervenit motive c are justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea
condițiilor de executare a celor existente, se pot modifica obligațiile în mod corespunzător.
Aceasta, după evaluarea prealabilă a persoanei aflate în conflict cu legea penală de c ătre serviciul
de probațiune, pentru a i se asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare (Oancea, Micle,
2015).

38
Măsuri de supraveghere și obligații puteau fi impuse persoanelor care au comis
infracțiuni, conform vechiului Cod Penal, ca urmare a aplic ării unei pedepse cu suspendarea
executării ei sub supraveghere, în condițiile art. 86 ind.1 -art.86 ind.6 din vechiul Cod Penal.
În acest sens, potrivit vechilor dispoziții, în situația în care erau întrunite condițiile
prevăzute de lege, respectiv pedeaps a aplicată inculpatului era de cel mult 4 ani, acesta nu a mai
fost condamnat în trecut la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și, în raport de persoana
inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, instanța de judecată aprecia că
pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru infractor, că acesta nu va
mai comite infracțiuni chiar dacă nu va executa pedeapsa în penitenciar, îi putea stabili
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de înc ercare.
Însă, pe durata acestui termen de încercare, condamnatul trebuia să se supună unor
măsuri de supraveghere impuse de instanță, precum și unora sau mai multor obligații, în măsura
în care se aprecia necesar. Măsurile de supraveghere care îi erau obli gatoriu impuse inculpatului
prin sentința de condamnare erau, conform art. 86 ind. 3 alin. (1) vechiul Cod Penal,
următoarele: a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la
Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în realabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea sa; c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloa cele lui de existență.
Cât privește obligațiile pe care instanța de judecată avea facultatea să le aplice
inculpatului prin sentința de condamnare pe durata termenului de încercare, acestea erau, potrivit
art. 86 ind. 3 alin. (3) vechiul Cod Penal, următoa rele: a) să desfășoare o activitate sau să urmeze
un curs de învățământ ori calificare; b) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută, ori să nu
depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță; c) să nu frecventeze
anumite locuri stabilite; d) să nu intre în legătură cu anumite persoane; e) să nu conducă niciun
vehicul, sau anumite vehicule; f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în
special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării de către condamnat a acestor măsuri și obligații impuse prin
sentința de condamnare era încredințată serviciului de probațiune. În ipoteza în care se constata
neîndeplinirea de către condamnat a măsurilor și neexecutarea obligațiilor impuse, se sesiza

39
instanța de judecată în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și
executarea în întregime a pedepsei în penitenciar.
Acestă modalitate de individualizare a executării pedepsei, respectiv suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere a f ost preluată și în Noul Cod penal, fiind reglementată la
art. 91 -98 din acest cod, cu unele modificări față de reglementarea anterioară.
Astfel, potrivit Noului Cod Penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
constă în stabilirea și aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani unui inculpat care
nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și care este de acord cu
prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. În aceste condiții, instanța de jud ecată,
în raport de persoana acestuia, de conduita pe care a avut -o anterior săvârșirii inracțiunii, de
eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de
posibilitățile sale de îndreptare, poate aprecia că aplicar ea pedepsei este suficientă și, chiar fără
executarea efectivă a acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară
supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată de timp.
Așa fiind, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă instrumentul în
baza căruia, dacă instanța de judecată apreciază că pentru reintegrarea socială a persoanei care a
săvârșit o infracțiune, și pentru atingerea scopului pedepsei, nu se impune executarea efectivă a
pedepsei aplicate, va dispune suspendarea executării ei sub supraveghere pe durata unui termen
în care va fi analizată conduita persoanei condamnate. Dacă persoana condamnată dovedește la
sfârșitul acestei perioade că s -a reintegrat în societate, pedeapsa va fi considerată ca executată. În
cazul în care nu respectă măsurile și obligațiile impuse în sarcina sa, sau săvârșește o nouă
infracțiune în tot acest timp, suspendarea urmează a se revoca, cu consecința executării în
întregime a pedepsei în regim de detenție.
Măsurile de supraveghere și obligațiile care permit supravegherea conduitei
condamnatului pe durata termenului de supraveghere stabilit de instanță sunt prevăzute la art. 93
din Noul Cod Penal.
Cât privesc măsurile de supraveghere prevăzute de lege în acest sens, și care sunt
obligatorii a -i fi impuse infractorului, acestea constau în: a) necesitatea acestuia de a se prezenta
la serviciul de probațiune la datele fixate; b) de a primi vizitele consilierului de probațiune
desemnat cu supravegherea sa; c) de a anunțar ea, în prealabil, schimbarea locuinței și a oricărei

40
deplasări mai mari de 5 zile; d) de a comunica schimbarea locului de muncă, precum și e) de a
comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Spre deosebire de vechea reglementare a suspendării executării sub supraveghere, în noua
ei reglementare, impunerea respectării uneia sau mai multor obligații nu mai este facultativă, ci
instanța trebuie să -i impună condamnatului și respectarea uneia sau mai multora din tre
următoarele obligații: a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori calificare profesională; b) să
frecventeze unui sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de
probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comuni tate; c) să se supună măsurilor de
control, tratament sau îngrijire medicală; d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul
instanței de judecată.
Totodată, conform noilor reglementări ale suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, condamna tul va fi obligat să presteze și o muncă neremunerată în folosul
comunității pe o durată cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, cu
excepția cazului în care nu este apt din punct de vedere medical. De asemenea, condamnatul ma i
are și obligația de a acoperi prejudiciul rezultat din infracțiune, cel mai târziu cu 3 luni înainte de
expirarea termenului de supraveghere stabilit de instanță.
Cât privește supravegherea respectării acestor măsuri și obligații impuse de instanță ca
urmare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aceasta este încredințată fie direct,
fie indirect, serviciului de probațiune. Obligația de a se supune măsurilor de control, tratament și
îngrijire medicală, precum și cea de a nu părăsi teritoriul țării vor fi supravegheate de organele
abilitate, care la rândul lor vor sesiza serviciul de probațiune în cazul nerespectării lor.
Dispoziții privind supravegherea respectării de condamnat a măsurilor de supraveghere și
a executării obligațiilor care i -au fost impuse prin sentința de condamnare sunt prevăzute și de
Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri
neprivative de libertate dispune de organele judiciare în cursul procesului penal.
Această lege cupri nde dispoziții în baza cărora consilierul de probațiune poate acorda,
prin decizie, permisiuni în executarea unora dintre obligațiile impuse condamnatului; poate
sesiza instanța de executare în situația în care se impune modificarea conținutului unora dint re
obligațiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor obligații noi, sau
încetarea executării unora dintre ele; poate sesiza instanța de executare în vederea revocării

41
suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru neîndeplin irea obligațiilor civile
rezultate din sentința de condamnare. De asemenea, consilierul de probațiune, pe baza evaluării
inițiale a persoanei supravegheate, poate stabili cursul de pregătire școlară sau calificare
profesională pe care trebuie să -l urmeze, precum și instituția din comunitate în care urmează să
aibă loc. Cât privește obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității,
consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale a condamnatului, decide în care dintre cele
două instituț ii din comunitate menționate în hotărâre urmează a se executa obligația, precum și
tipul de activitate care urmează să fie desfășurată, exercitând supravegherea și controlul
respectării acestei obligații atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția
din comunitate stabilită.
Așa cum menționează Canton (2013), dincolo de impactul pozitiv la nivelul comunității,
activitatea neremunerată în folosul acesteia poate sprijini procesul de reabilitare a infractorilor
prin faptul că îi sp rijină să își consolideze deprinderile necesare în desfășurarea de activități
lucrative, să faciliteze integrarea profesională, ori să contribuie la întărirea stimei de sine prin
gratificările pentru activitățile desfășurate, asumarea responsabilității, et c. ( Oancea, Micle,
2015)
Dispozițiile aceleiași legi privind executarea pedepselor indicată mai sus, se referă și la
supravegherea executării obligației de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare
socială. În acest sens, consilierul de prob ațiune, în baza evaluării inițiale a condamnatului, decide
programul sau programele de reintegrare socială care trebuie urmat și, dacă este cazul, instituția
din comunitate în cadrul căreia urmează să aibă loc aceste programe, exercitând controlul și
supra vegherea respcetării acestei obligații, atât cu privire la persoana condamnată, cât și cu
privire la instituția din comunitate stabilită. Cât privește obligația de a se supune măsurilor de
control, tratament sau îngrijire medicală, în vederea executării ei , consilierul de probațiune
decide care este instituția în cadrul căreia urmează ca această obligație să se execute, în cazul în
care nu este menționată de instanță. De asemenea, exercită supravegherea și controlul respectării
acestei obligații, atât cu pr ivire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția din
comunitate desemnată în acest scop.
În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul nu -și respectă
măsurile de supraveghere și nu-și execută obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa de

42
instanță, consilierul de probațiune desemnat cu supravegherea sa va verifica motivele care au
determinat această nerespectare, iar dacă apreciază că nerespectarea s -a făcut cu rea -credință, va
sesiza instanța în vederea revocări i suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În situația în care condamnatul a finalizat cu succes supravegherea, nu a săvârșit nicio
infracțiune în termenul de supraveghere, nu s -a dispus revocarea suspendării și nu s -a descoperit
o cauză de anul are a ei, pedeapsa care i -a fost aplicată prin hotărârea de condamnare se consideră
executată. Astfel, efectele definitive ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere se
produc la momentul împlinirii termenului de supraveghere stabilit prin hotărâ rea judecătorească.
Pe lângă instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, și instituția amânării
aplicării pedepsei presupune o serie de măsuri de supraveghere și obligații care pot fi impuse
condamnatului pe durata termenului de supravegh ere, măsuri și obligații a căror respectare este
încredințată serviciului de probațiune.
Amânarea aplicării pedepsei este un mijloc de individualizare judiciară de pedepsei
aplicate inculpatului. Instanța de judecată, fiind chemată să dozeze reacția socia lă care se
impune, proporțional cu gravitatea infracțiunii și cu persoana inculpatului, apreciază că simpla
stabilire a pedepsei, însoțită de ansamblul de obligații și măsuri de supraveghere este suficientă
pentru atingerea scopului pedepsei, nefiind neces ară condamnarea sau executarea efectivă a
pedepsei (Iugan, 2016).
Persoana față de care s -a luat această măsură este supusă unei supravegheri stricte, pe o
perioadă de 2 ani, iar pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte aceleași măsuri de
supraveghere prevăute și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prezentate
mai sus în cuprinsul lucrării. Cât privesc obligațiile care îi pot fi impuse condamnatului pe durata
termenului de supraveghere, în cazul amânării aplicării pede psei, spre deosebire de suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, acestea sunt facultative pentru instanța de judecată, în
sensul că îi poate impune inculpatului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele
obligații prevăzute de art. 85 al in. (2) din Noul Cod Penal: a) să urmeze un curs de pregătire
școlară ori calificare profesională; b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe
o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în condițiile stabilite de instanță; c) să frecvent eze unul
sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate
în colaborare cu instituții din comunitate; d) să se supună măsurilor de control, tratament sau

43
îngrijire medicală; e) să nu comunice cu victima sau c u membri de familie ai acesteia, cu
persoanele cu care a comis infracțiunea, sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se
apropie de acestea; f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,
culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; g) să nu conducă anumite vehicule
stabilite de instanță; h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; i) să
nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței; j) să nu ocupe sau să nu ex ercite funcția,
profesia, meseria ori activitatea de care s -a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Așa fiind,
obligațiile pe care instanța le are la îndemână și pe care i le poate impune inculpatului în cazul
amânării aplicării pedepsei sunt într -un num ăr mai mare decât în cazul suspendării executării
pedepsei sub supraveghere, putând fi aplicate în funcție de specificul infracțiunii săvârșite. Însă,
aplicarea uneia sau mai multora dintre ele rămâne la latitudinea instanței, spre deosebire de
suspendarea executării pedepsei sub supravegherea, unde instanța trebuie să aplice
condamnatului una sau mai multe obligații de respectat pe durata termenului de supraveghere.
În cazul amânării aplicării pedepsei, obligarea inculpatului la prestarea unei munci
nerem unerate în folosul comunității este lăsată la latitudinea instanței, în timp ce în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere pe noul Cod Penal, condamnatul va fi obligat
de instanța de judecată să presteze o astfel de muncă în folosul comunită ții.
Modalitatea amânării aplicării pedepsei se dispune în baza încrederii pe care instanța de
judecată o are în posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, fără ca în sacrina acestuia să fie
aplicată o pedeapsă. Simpla stabilire a pedepsei, însoțită d e un complex de măsuri de
supraveghere, fiind un avertisment suficient. Din acest considerent este firesc ca în momentul în
care se observă că persoana în cauză nu justifică, prin comportamentul său, menținerea unei
astfel de măsuri, să se revină asupra am ânării aplicării pedepsei stabilite initțial. Revenirea
asupra acestei măsuri impune revocarea ei, motivat de nerespectarea sau neexecutarea cu rea –
credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, ceea ce duce la aplicarea și
executarea efectiv ă a pedepsei amânată inițial (Iugan, 2016).
Efectele definitive ale amânării aplicării pedepsei se realizează la momentul împlinirii
termenului de supraveghere, în sensul că, odată respectare măsurile de supraveghere și executate
obligațiile impuse prin h otărârea judecătorească, nu se mai aplică pedeapsa stabilită inițial de
instanță. Persoana nu este supusă nici unei decăderi, interdicții incapacități ce ar putea rezulta din

44
infracțiunea comisă, precum și dintr -o hotărâre de condamnanare, dacă nu a săvârș it o nouă
infracțiune pe durata termenuluide supraveghere, și nu i s -a revocat sau anulat amânarea
aplicării pedepsei. Aceasta, întrucât, persoana în sarcina căreia s -a stabilit o pedeapsă cu
închisoarea a cărei aplicare a fost amânată, nu are pronunțată o hotărâre de condamnare în ceea
ce o privește pentru fapta comisă.
Cât p rivește supravegherea respectării măsurilor și executării obligațiilor impuse de
instanța de judecată în cazul amânării aplicării pedepsei, aceasta este încredințată serviciului d e
probațiune care, pentru atingerea acestui scop, procedează la fel ca și în cazul supravegherii
măsurilor și obligațiilor impuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Din
acest considerent, în cele ce urmează, se vor face referiri în ce privește modul de supraveghere
numai cu privire la acele obligații pe care instanța le poate impune în cazul amânării aplicării
pedepsei, suplimentar față de cele care pot fi impuse în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere prevăută de noul Cod Penal.
Aceste obligații sunt: obligația de a nu comunica cu victima sau cu membri de familie ai
acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea, sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori
să nu se apropie de acestea; de a nu se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,
culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; de a nu conduce anumite vehicule
stabilite de instanță; de a nu deține, folosi și purta nicio categorie de arme; de a nu părăsi
teritoriul Ro mâniei fără acordul instanței; de a nu ocupa sau de a nu exercita funcția, profesia,
meseria ori activitatea de care s -a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii. În cazul acestor
obligații, Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsu rilor educative și a altor
măsuri nep rivative de libertate, prevede comunicarea către autorități, instituții, sau persoanelor
însărcinate cu supr avegherea executării acestor obligații, a unei copii de pe dispozitivul hotărârii
judecătorești prin care au fo st stabilite. În acest sens, în cazul obligației de interzicere a dreptului
de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfășura activitatea de care
inculpatul s -a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, comunicarea se face persoanei juridice în
cadrul căreia inculpatul exercită respectiva funcție, profesie, meserie; în cazul interzicerii
dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, precum și în cazul interzicerii
dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță, comunicarea se face
inspectoratului județean de poliție în a cărui circumscripție se află domiciliul sau locuința

45
condamnatului; în cazul interdicției de a părăsi teritoriul României, comunicarea se face
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Direcției Generale de Pașapoarte și
Inspactoratului General pentru Imigrări în situația cetățenilor străini; în cazul interdicției de a se
afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări pub lice
stabilite de instanță, comunicarea se face inspectoratului județean de poliție în a cărui
circuscripție se află domiciliul sau locuința condamnatului, precum și Inspectoratului General al
Poliției Române în cazul în care s -a dispus interdicția pentru locuri, manifestări, adunări în afara
acestei circumscripții; în cazul interdicției de a comunica cu victima ori cu membri familiei
acesteia, cu persoanele împreună cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de
instanță, ori de a se apropi a de acestea, comunicarea se va face persoanelor în legătură cu care
condamnatul nu are dreptul să intre în legătură, ori de care nu are dreptul să se apropie, precum și
inspectoratului județean de poliție în a cărui circuscripție domiciliază condamnatul, iar pentru
cazurile în care persoanele stabilite de instanță sau victima nu domiciliază în aceeași
circuscripție, inspectoratelor județene de poliție de la domiciliul acestora.
Dacă aceste persoane abilitate să su pravegheze modul de executare a obligațiil or,
constată încălcarea de către condamnat a uneia dintre obligațiile impuse, sesizează serviciul de
probațiune cu privire la nerespectarea obligațiilor de către persoana supravegheată.
Dispozițiile Legii nr. 253/2013 mai prevăd că, în cazul în c are consil ierul de probațiune
constată nerespectarea /neexecutarea unora dintre măsurile de supraveghere și obligațiile impuse
de instanță pe durata termenului de supraveghere, inclusiv în cazul în care este ses izat cu privire
la neexecutarea obligațiilor , de alte pe rsoane sau instituții abilitate, verifică motivele care au
determinat această nerespectare , iar dacă apreciază că încălcarea s-a făcut cu re a-credință,
sesizează instanța în vederea revocării amânării aplicării pedepsei.
Totodată, pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probațiune are obligația
de a sesiza instanța de judecată potrivit art. 86 alin. (4) din Noul Cod Penal, in situația în care pe
parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică modificarea obligațiilor
impuse de instanță, sau încetarea executării unora dintre acestea; în situația în care persoana
supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite,
obligațiile ce îi revin; precum și în cazul în care persoana suprave gheată nu și -a îndeplinit

46
obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu trei luni înainte de împlinirea termenului
de supraveghere.

3.4. Reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracțiuni, prin conformarea față
de măsurile d e supraveghere și obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea
sistemului de probațiune, activitatea serviciului de probațiune se desfășoară în interesul
comunității, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor
noi infracțiuni și al creșterii gradului de siguranță în comunitate.
Pornind de la scopul activității de probațiune, reintegrarea socială a unei persoane
semnifică reintrarea acesteia în viața comunității ca o persoană de sine stătătoare și productivă.
Acest lucru implică mai mult decât o simplă tolerare a prezenței persoanei respective în viața
comunității, necesitând stabilirea unor relații caracterizate prin respe ct, angajament, respectarea
normelor sociale și înțelegere a comportamentului deviant. Scopul sancțiunilor și măsurilor
comunitare, așa cum a fost enunțat de Regulile Europene, este dezvoltarea simțului
responsabilității infractorului față de comunitate în general, precum și față de victimă în special,
pentru adaptarea corespunzătoare a acestuia la societate și la regulile care o guvernează.
Rolul conferit instituției probațiunii este acela de a supraveghea modul în care persoana
condamnată execută obligați ile stabilite de instanță în sarcina sa pe durata termenului de
supraveghere, prin oferirea unor servicii specializate în vederea depășirii nevoilor criminogene,
cu scopul final de a asigura reintegrarea socială a persoanei în cauză. Astfel, în cadrul proc esului
de reintegrare, consilierul de probațiune se centrează pe două dimensiuni importante în atingerea
acestui scop, respectiv, cea de control și de asistare a persoanei care a comis infracțiuni. Așa
fiind, activitatea de control, de supraveghere a respe ctării de către infractor a măsurilor de
supraveghere și obligațiilor impuse, are drept scopuri: reabilitarea juridică și socială a
persoanelor care au comis infracțiuni; scăderea riscului de a mai comite infracțiuni și prevenirea
săvârșirii de noi infracț iuni; protecția publicului și a victimelor/creșterea gradului de siguranță
socială; repararea prejudiciului față de comunitate. Această activitate de supraveghere a
infractorului are drept obiective, pe lângă asigurarea unui control asupra sa prin supraveg herea

47
modului în care își respectă măsurile și execută obligațiile impuse, și identificarea nevoilor sale
criminogene; motivarea acestuia de a se angaja în procesul de schimbare comportamentală;
oferirea unui suport pentru menținerea comportamentului dezir abil; asigurarea unui management
al riscului adecvat rezultatelor obținute prin evaluare; facilitarea posibilității acestei persoane de
a recompensa comunitatea vătămată prin infracțiunea comisă (Dumitrașcu, Schiaucu, 2008,
coord.).
O altă funcție pe care probațiunea o îndeplinește, pe lângă cea de control și monitorizare
a infractorului este cea de reabilitare, funcție care nu ar putea fi îndeplinită fără activ itatea de
asistență, activitate care este simultană cu consilierea infractorului. Asistarea repr ezintă acel
demers specializat prin intermediul căruia i se acordă ajutor de către o persoană specializată,
infractorului aflat în imposibilitatea temporară sau permanentă de a -și rezolva problemele cu care
se confruntă, prin facilitarea accesului la resu rsele comunității. Consilierea este acea metodă care
facilitează cunoașterea, dezvoltarea, acceptarea emoțională, maturizarea și mobilizarea optimă a
resurselor personale în vederea formulării și rezolvării unor probleme specifice și luării unor
decizii. Î n cursul procesului de intervenție realizat de serviciile de probațiune în scopul reeducării
și reintegrării sociale a infractorului, se disting trei tipuri de evaluări: a) evaluarea inițială a
infractorului care presupune întocmirea unui raport de evaluar e și întocmirea unui plan de
intervenție pentru realizarea scopului urmărit; b) evaluarea continuă utilizată pe parcursul
intervenției, cu scopul revizuirii planului de intervenție întocmit inițial, în funcție de nevoile
infractorului și de progresele obț inute în activitatea de asistență; c) evaluarea finală care se
realizează la încheierea supravegherii și urmărește atât identificarea modului în care infractorul a
îndeplinit măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță, cât și eficiența meto delor și
tehnicilor utilizate de personalul de probațiune în activitatea de supraveghere și asistență
desfășurată (Abraham, Szabo, 2007).
Înțeleasă ca pedeapsă, ori modalitate de executare a pedepsei, probațiunea este
caracterizată atât prin elementul de contrângere al pedepsei, cât și prin cel de ajutor al asistenței,
reorientând funcția retributivă a pedepsei către cea de reabilitare, de refacere a echilibrului
perturbat prin comiterea infracțiunii. În ceea ce privește funcția de incapacitare, care a fos t pusă
în practică prin izolarea infractorilor de restul comunității, probațiunea o îndeplinește prin
dezvoltarea de capacități, altele decât cele infracționale, care oferă infractorilor oportunități

48
legale de reintegrare în comunitate. Din acest considere nt, probațiunea promovează valori ca:
respectul pentru persoane, valoarea umană, integritate și intimitate; echitatea, deschiderea și
responsabilitatea; principiul minimei intervenții prin utilizarea forței și constrângerii doar atât cât
este necesar; prin cipiul normalizării, prin oferirea de condiții corespunzătoare celor asigurate
persoanelor aflate în afara sistemului de justiție penală; principiul continuității intervenției care
presupune preocuparea pentru cooperare cu alte instituții și organizații în vederea atingerii
scopului urmărit. Sarcina probațiunii este aceea de a împiedica infractorii să recidiveze,
consolidându -le încrederea în ei înșiși și autodisciplinarea, precum și întărirea capacității de
autoevaluare în contextul social, astfel încât să își poată folosi propria experiență în practică. De
asemenea, probațiunea are și sarcina de a contribui la siguranța societății prin stimularea
infractorilor să devină membri care respectă legea, prin supravegherea și monitorizarea eficientă
a acestora, astfel încât riscul de recidivă să fie redus și să dezvolte acele abilități care contribuie
la unui stil de viață pozitiv, care duce la reintegrarea lor socială (Abraham, Szabo, 2007).

49
Capitolul IV. Prezentarea cercetării

4.1. Scopul ce rcetării: Analiza procesului de supraveghere în cazul persoanelor majore
aflate în atenția Serviciului de Probațiune Cluj sub aspectul: A) felului în care au fost respectate
măsurile de supraveghere și au fost executate obligațiile impuse de instanță pe pa rcursul
termenului de supraveghere împlinit în cursul anului 2016; B) al modului în care s -a desfășurat
finalizarea supravegherii acestora în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj în perioada
decembrie 2017 – ianuarie 2018

Prezenta lucrare de cercetare ur mărește un singur scop, respectiv analiza procesului de
supraveghere în cazul persoanelor majore, aflate în a tenția Serviciului de P robațiune Cluj, însă
din două perspective. Prima perspectivă este cea a felului in care aceste persoane și -au
respectat/ nu ș i-au respectat măsurile de supraveghere și și-au executat/nu și -au e xecutat
obligațiile impuse în sarcina lor de instanță, iar cea de -a doua perspectivă este cea a felului în
care s -a desfășurat procesul supravegherii sub aspectul finaliz ării lui , cu ident ificarea percepției
persoanelor supravegheate cu privire la înt reg procesul supravegherii, precum și a planului de
acțiune și a obiectivelor pe care și le -au stabilit post -probațiune.
Deși lucrarea de cercetare are un scop comun, am ales să stabilesc obiec tive, întrebări de
cercetare și concluzii distincte pentru fiecare din cele două părți ale cercetării, întrucât analiza a
vizat etape distincte ale procesului de supraveghere al acestor persoane, respectiv parcursul
supravegherii și etapa finalizării lui. Totodată, prima etapă a cercetării a avut în vedere parcursul
procesului de supraveghere al persoanelor aflate în atenția Serviciului de Probațiune Cluj până la
sfârșitul anului 2016, în timp ce partea a doua a cercetării a avut în vedere finalizarea proce sului
de supraveghere a l persoanelor în perio ada decembrie 2017 – ianuarie 2018.
Chiar dacă scopul comun al cercetării a fost analiza parcursului procesului de
supraveghere al persoanelor aflate în atenția Serviciului de Probațiune Cluj , etapele distinct e ale
procesului de supra veghere care au fost analizate au presupus obiective, întrebări de cercetare și
concluzii spec ifice pentru fiecare dintre ele, motiv pentru care lucrarea de cercetare cuprinde o
astfel de structură.

50
O astfel de structură a lucrării am considerat că poate evidenția mai bine aspectele
urmărite în fiecare dintre cele două etape ale procesului de supraveghere analizate, precum și
concluziile care au rezultat pentru fiecare dintre acestea.
În finalul cercetării am înțeles să unific concl uziile parțiale astfel rezultate , pentru ca
acestea să fie în acord cu scopul unic al cercetării, respectiv analiza întregului parcurs al
procesului de supraveghere, inclusiv momentul finalizării lui și planul personal de acțiune post –
probațiune.

A) 4.2. Obiectivele cercetării

În cadrul primei părți din prezenta cercetare s -a urmărit analiza factorilor care au
determinat respectarea /executarea , respectiv în călcarea /neexecutarea măsurilor de supraveghere
și obligațiilor impuse de instanța de judecată, condamnaților majori care și -au finalizat
supravegherea în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj într -o anumită perioadă de referință,
respectiv anul 2016. Totodată, s -a urmărit identificarea percepției consilierului de probațiune la
finalizarea supravegherii , cu privire la respectarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor
impuse de instanță, precum și motivele determinante ale nerespectării /neexecutării acestor
măsuri și obligații.
Obiectivele stabilite în cadrul cercetării se referă la identificarea/de terminarea/observarea
factorilor favorizanți ai respectării, precum și a celor favorizanți ai încălcării obligațiilor și
măsurilor de supraveghere impuse de instanță. Printre acești factori analizați au fost: vârsta la
care persoana a intrat în supravegher ea serviciului de probațiune; sexul; natura infracțiunii
comise și momentul comiterii ei; pedeapsa aplicată infractorului și modalitatea de executare a
acesteia, respectiv amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării ei sub supraveghere pe
vechiu l sau noul Cod Penal; măsurile de supraveghere și obligațiile impuse prin hotărârea
judecătorească; nivelul de educație al infractorului; antecedența penală a acestuia și natura
infracțiunii sau a infracțiunilor comise în trecut; statutul marital și profes ional al infractorului la
intrarea în supraveghere, precum și pe parcursul supravegherii; situația financiară și locativă
avută pe parcursul supravegherii; suportul/sprijinul familial, sau de altă natură avut pe parcursul

51
supravegherii; anturajul din care a făcut sau face parte infractorul; starea de sănătate a acestuia;
eventualele adicții pe care le are, respectiv consum de alcool, droguri sau alte substanțe.
De asemenea, printre obiectivele lucrării s -au numărat și observarea atitudinii față de
fapta co misă și față de victima infracțiunii; măsurile de supraveghere și obligațiile nerespectate;
motivele care au dus la nerespectarea lor; măsura luată de consilierul de probațiune în caz de
nerespectare a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, în sensul aplicării avertismentului
și/sau sesizării instanței; soluția pronunțată de instanța de judecată în cazul sesizării consilierului
de probațiune cu privire la nerespectarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor; factorii
favorizanți ai comportamentului infracțional adoptat de condamnat; concluziile consilierului de
probațiune la finalizarea supravegherii, relativ la modul în care s -a reușit punerea în executare a
sentinței de condamnare și perspectivele de reintegrare socială ale persoanei supravegheate .

4.3. Întrebările de cercetare

Întrebările de cercetare au fost următoarele:
a) Există vreo diferență, din punct de vedere al infracțiunii săvârșite, între categoria
persoanelor care au încheiat cu succes supravegherea ș i categoria celor care nu și-au respectat
măsurile de supraveghere și nu și -au executat obligațiile impuse de instanță?
b) Mediul din care provin infractorii este diferit la persoanele care s -au conformat
supravegherii, față de persoanele care nu s -au conformat supravegherii?
c) Ni velul de educație al persoanelor care s -au conformat supravegherii este diferit față
de cel al persoanelor care nu s -au conformat supravegherii?
d) Gravitatea sancțiunii aplicate persoanei supravegheate de consilierul de probațiune
(avertisment/sesizarea i nstanței cu revocarea măsurii) a depins de numărul de măsuri
nerespectate și de obligații neexecutate pe durata termenului de supraveghere?
e) Sancțiunea aplicată cel mai frecvent persoanei aflate în probațiune pentru
nerespectarea supravegherii a fost av ertismentul, sau sesizarea instanței cu revocarea măsurii?
f) Statutul profesional și situația financiară a persoanei supravegheate , influențează
comportamentul pro -social al acesteia?

52
g) Lipsa unui loc de muncă stabil și angajarea în activități lucrative fără forme legale ,
reprezintă factori favorizanți ai nerespectării măsurilor de supraveghere și ai neexecutării
obligațiilor impuse persoanei supravegheate de către instanță?
h) Persoanele care se asociază și soc ializează cu semeni delincvenți, prezintă riscuri mai
mari de a se implica în activități antisociale și de a nu se conforma măsurilor de supraveghere și
obligațiilor impuse de instanță?

4.4. Metode și instrumente folosite în cercetare

Metoda utilizată în realizarea primei părți a cercetării este metoda analizei documentelor ,
ca metodă de cercetare calitativă.
Prezenta cercetare, fiind o cercetare de tip calitativ, aceasta are la bază presupunerea că
oamenii atribuie anumite semnificații lumii în care trăiesc, iar aceste semnificații sunt într -o
anumită măsură diferite de la o persoană la alta (Popa, 2012, apud Myers, 2000). Investigarea
modului în care oamenii își trăiesc experiențele de viață oferă posibilitatea de a descrie realități
subiective diferite. Prin contrast, cercetarea calitativă p resupune o realitate unică în varietatea
experiențelor individuale. Datele calitative surprind experiența trăită de subiect în toată bogăția și
dinamica ei, iar unul dintre punctele tari ale abordării calitative constă tocmai în faptul că
surprind evenimen te reale, care apar în condiții naturale.
Acest tip de cercetare este, de regulă, o procedură de recoltare a datelor empirice care
investighează un număr relativ mic de cazuri, în condițiile unei interacțiuni strânse între
cercetător și cazurile pe care le investighează (Popa, 2012, apud Schwab, 2005).
Principalele obiective ale acestui tip de abordare sunt atitudinile, modelele
comportamentale cotidiene, experiențele individuale în relația cu mediul social și interpersonal,
aspecte care țin de valorile și normele culturale, comunicarea interpersonală, verbală și non
verbală (Popa, 2012, apud Dawson, 2002; Dincă, 2003; Yin, 2011).
Așadar, cercetarea calitativă se b azează pe interpretare, nu ur mărește obținerea unor
informații generice despre grupuri ci, dimpotrivă, urmărește să atingă niveluri informaționale
mai profunde legate de anumiți subiecți și studiază în profunzimea lor motivațiile, emoțiile,
percepțiile, sentimentele care îi determină pe oameni să acționeze în diverse moduri.

53
Instrumentul folosit l a analiza documentelor în cadrul acestei cercetări a fost grila de
analiză a documentelor . Grila de analiză a documentelor cuprinde fiecare dintre factorii urmăriți
în cadrul dosarelor studiate și care au fost analizați în cuprinsul lucrării. Această grilă de analiză
se regăsește în Anexa nr. I ce face parte integrantă din prezenta lucrare.

4.4.1. Metoda analizei documentelor

Pentru realizarea cercetării a fost utilizată metoda analizei documentelor, ca metodă de
cercetare calitativă, respectiv a document eleor aflate la dosarele de supraveghere ale infractorilor
din arhiva Serviciului de P robațiune Cluj .
Analiza documentelor, ca metodă de cercetare calitativă, presupune studierea acelor
documente care pot oferi informații despre un anumit fenomen social și ajută la obținerea datelor
necesare cercetării, în ipoteza în care nu se poate urmări fenomenul care interesează și nu există
posibilitatea interogării persoanelor care cunosc acest fenomen. În acest sens se recurge la
cercetarea subiectului prin folosire a urmelor pe care acesta le -a lăsat. Tehnica prin care se
transformă documentele analizate în date necesare cercetării este analiza de conținut care este
reprezentată de orice tehnică utilizată pentru efectuarea de inferențe prin identificarea
caracteristi cilor specificate ale mesajelor (Șandor, 2011).
Tehnica documentară constituie una dintre principalele surse de date și informații
sociologice. Prin natura și complexitatea lor, documentele asigură o diversificare a informațiilor
și permit elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale. Termenul de document în
sens sociologic este utilizat cu înțelesul de text sau orice obiect care oferă informații, imagini
asupra domeniilor vizate, date despre contextul social în care a fost construit, fiind marcat atât de
particularitatea epocii în care a fost elaborat, cât și de personalitatea sau subiectivit atea autorului
său (Cauc, et al , 2004).

4.5. Subiecții cercetării

Persoanele care au fost avute în vedere la realizarea prezentei cercetări sunt perso ane
majore, care au săvârșit infracțiuni și cărora li s -a stabilit pedeapsa închisorii pentru faptele

54
comise, pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată, sau a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere potrivit vechiului sau noului Cod Penal, pe du rata unui ter men stabilit de instanță.
Pentru a ceste persoane, termenul de supraveghere în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj s -a
împlinit în cursul anului 2016, când dosarele lor de supraveghere au fost finalizate.
După cum rezultă din Tabelul nr. 1 p rezentat mai jos în cuprinsul lucrării, dosarele care
au făcut obiectul studiului, au fost în număr de 72 de dosare de s upraveghere, finalizate în cursul
anului 2016 . Din aceste 72 de dosare studiate, în 25 dintre cazuri persoana supravegheată nu și -a
îndeplinit /execuat una sau mai multe dintre măsurile de supraveghere și/sau obligațiile care i -au
fost impuse de instanță, ceea ce a atras în 13 dintre cazuri aplicarea sancțiunii avertismentului de
către consilierul de probațiune, iar în 12 dintre cazuri a fo st sesizată instanța în vederea revocării
măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sau a amânării aplicării pedepsei, cu
consecința executării pedepsei aplicate în penitenciar.
În 26 dintre cazurile studiate, persoanele supravegheate și -au îndeplinit /executat măsurile
de supraveghere și/sau obligațiile impuse de instanță, fără aplicarea de sancțiuni din partea
consilierului de probaținune, nici chiar a sancțiunii avertismentului, ceea ce a dus la finalizarea
cu succes a supravegherii.
În 3 dintre cazurile studiate, perioada de supraveghere nu s -a putut finaliza cu succes,
întrucât persoana supravegheată a săvârșit noi infracțiuni în termenul de supraveghere, ceea ce a
dus la revocarea măsurii aplicate din acest considerent. De asemenea, în 9 dintre cazuri a fost
vorba despre persoane supravegheate minore, care și -au îndeplinit cu succes măsurile educative
aplicate; în 2 cazuri persoanele s -au aflat în executarea unei pedepse privative de libertate la
momentul alocării cazului, motiv pentru c are supravegherea nu s -a putut realiza; într -un singur
caz a fost vorba despre continuarea supravegherii într -un alt dosar, ca urmare a anulării
suspendării sub supraveghere aplicată anterior persoanei în cauză; în 2 dintre cazuri persoanele
supravegheate au decedat în cursul termenului de supraveghere; un singur caz a fost declinat
pentru lipsa de competență teritorială a Servicului de Probațiune Cluj; într -un singur caz nu a
putut fi identificată persoana supravegheată și nu s -a putut pune în executare mă sura aplicată;
într-un singur caz persoana supravegheată a fost încarcerară în alt dosar, ulterior începerii
supravegherii; într -un singur caz s -a anulat măsura suspendării sub supraveghere pentru
comiterea unei alte infracțiuni.

55
Tabel nr. 1 – Dosarele de supraveghere obiect al studiului, finalizate în anul 2016 în
cadrul Serviciului de Probațiune Cluj

Nr.
dosare Modul de finalizare al dosarelor studiate Nr. total
dosare
studiate
26 Respectarea /executarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse
de instanță
13 Nerespectarea /neexecutarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor
impuse de instanță, cu sancțiunea avertismentului
12 Nerespectarea /neexecutarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor, cu
sancțiunea sesizării instanței pentru revocarea măsurii
3 Revocarea măsurii pentru comiterea de noi infracțiuni în termenul de
supraveghere
9 Minori cu măsuri educative executate
2 Executare pedeapsă privativă de libertate la momentul alocării cazului
1 Continuarea su pravegherii în alt dosar ca urmare a anulării suspendării
anterioare
2 Decesul persoanei supravegheate
1 Declinare competență
1 Imposibilitate identificare persoană
1 Încarcerare ulterioară începerii supravegherii
1 Anulare suspendare sub suprave ghere pentru comiterea unei alte
infracțiuni
72

Din numărul total de 72 de dosare studiate, cu relevanță pentru tema prezent ei lucrări a
fost un număr de 51 de dosare de supraveghere, dosare în care persoanele supraveghe ate fie s -au
conformat î n totalitate supravegherii, fie nu s -au conformat, sens în care li s -a aplicat sancțiunea
avertismentului, sau chiar a fost sesizată instanța în vederea revocării măsurii aplicate. Situația

56
acestor persoane care a fost analizată în cuprinsul prezentei cerc etări este prezentată în cuprinsul
Tabelului nr. 2 de mai jos.

Tabel nr. 2 – Dosare de sup raveghere finalizate în anul 2016 în cadrul Serviciului de
Probațiune Cluj cu respectarea /executarea, sau nerespectarea/neexecutarea măsurilor de
supraveghere și obligațiilor impuse de instanță
Nr.total dosare
relevante studiate Modul de finalizare al dosarelor de supraveghere relevante studiate

51 Respectarea măsurilor
de supraveghere și
obligațiilor Nerespectarea măsurilor de supraveghere și
obligațiilor

26 Avertisment Sesizarea instanței pentru
revocarea măsurii
13 12

4.6. Prezentarea, analiza și interpretarea datelor.

Culegerea datelor necesare c ercetării s -a realizat în urma studiului documentelor afla te la
dosarul de supraveghere al fiecărei a dintre cele 51 de persoane supravegheate, la sediul
Serviciului de Probațiune Cluj, în perioada iunie – iulie 2017. Documente studiate și aflate la
dosarele de supraveghere, potrivit dispozițiilor Legii nr. 252/20 13 privind organizarea și
funcționarea serviciului de probațiune au fost: copia hotărârii judecătorești prin care s -a dispus
amânarea aplicării pedepsei, sau suspendarea sub supraveghere; documente referitoare la
contactarea, informarea și evaluarea persoa nei supravegheate; la planificarea și derularea
activității de supraveghere, control și asistare, la colaborarea cu instituții din comunitate;
documente justificative privind situația persoanei, modul de conformare față de măsurile de
suprtaveghere și de e xecutare a obligațiilor impuse; înștiințări adresate instanței de executare, sau
judecătorului delegat cu executarea, precum și alte documente relevante pentru fiecare caz în
parte.

57
Documentele din dosarele puse la dispoziție pentru realizarea cercetării au fost supuse
analizei pentru identificarea și culegerea datelor necesare cercetării, în vederea determinării
utilități i lor pentru cercetare , precum și pentru a se stabili dacă oferă informații relevante pentru
studiu. În urma analizei acestor documente au fost selectate din cuprinsul lor acele date relevante
pentru realizarea cercetării, în raport de factorii menționați mai sus.
Pentru analiza informațiilor obținute în urma studiului dosarelor , prin metoda de analiză
calitativă a datelor, s -a impus parcu rgerea celor trei faze ale analizei datelor, și anume: a) faza
reducerii datelor, în care datele au fost selectate, simplificate, conceptualizate și transformate; b)
faza de prezentare a datelor, în care informația este asamblată în forme mai accesibile și mai
compacte pe baza cărora să se poată identifica mai ușor ceea ce se petrece; c) faza de elaborare și
verificare a concluziilor care pot apărea încă din stadiul incipient al colectării datelor, putându -se
astfel verifica regularități, explicații, lanțur i cauzale. Pe măsură ce datele sunt analizate,
concluziile incipiente se pot transforma într -un set coerent de concluzii. Următorul pas în această
a treia fază este cel al verificării datelor, prin încercarea de a verifica cât de credibile sunt
înțelesuril e extrase din date, comparându -le cu alte teorii, discutând din nou datele obținute și
cautând să vedem dacă se potrivesc pe alte seturi de date. ( Șandor, 2011: 172, apud Miles,
Huberman, 1999:10).
Datele culese în urma studiului dosarelor în ceea ce -i privește pe cei 51 de infractori
majori , a căror supraveghere în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj s -a finalizat în anul 2016,
fie prin respectare a măsurilor de supraveghere și executarea obligațiilor impuse, fie prin
nerespectarea și neexecutarea acesto ra, au drept conținut anumite caracteristici individuale ale
acestor persoane, precum și unele caracteristici care țin de mediul social și familial din care
aceștia provin. Datele culese cuprind, de asemenea, și informații legate de modul de îndeplinire a
măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse prin hotărârea judecătorească.
În vederea atingerii scopului cercetării și determinării relațiilor/legăturilor dintre aceste
caracteristici ale celor supravegheați și gradul de conformare față de obligațiil e și măsurile de
supraveghere, am stabilit în concret câțiva factori care am considerat că pot influența conduita de
conformare sau neconformare față de supraveghere. .
În acest sens, am urmărit ca în procesul de studiu al dosarelor și de colectare a datel or
necesare cercetării, să identific pentru fiecare caz în parte existența acestor factori pe care i -am

58
apreciat, din perspectiva literaturii de specialitate, ca având impact în conformarea, sau
neconformarea față de dispozițiile sentinței judecătorești.
Conform grilei de analiză a dosarelor, factorii stabiliți în prealabil colectării datelor, în
ordinea în ca re au fost identificați sunt: vârsta; sexul persoanei supravegheate; infracțiunea
săvârșită și pedeapsa aplicată; mediul din care provine persoana su pravegheată; măsurile de
supraveghere și obligațiile impuse de instanță în sarcina sa; nivelul de educație; antecedența
penală; statutul profesional și familial; situația financiară și locativă; suportul primit pe parcursul
supravegherii (familial sau de a ltă natură); anturajul din care provine; starea de sănătate;
consumul de alcool, droguri sau alte substanțe; atitudinea față de fapta comisă și față de victima
infracțiunii; măsurile de supraveghere și obligațiile nerespectate; măsura luată de consilierul de
probațiune în caz de nerespectare a măsurilor și obligațiilor impuse, acolo unde a fost cazul;
soluția pronunțată de instanță în caz de sesizare în vederea revocării măsurii; programele de
reintegrare socială la care a participat pe durata supravegherii ; motivul adoptării
comportamentului infracțional; riscul de recidivă, precum și concluziile formulate de consilierul
de probațiune la finalizarea supravegherii.
În cele ce urmează, am înțeles să analizez comparativ situația persoanelor care si -au
finaliz at cu succes supravegherea fără să fie sancționați, prin raportare la fiecare factor în parte,
cu situația persoanelor care nu și -au respectat una sau mai multe dintre măsurile de supraveghere
și nu și -au executat una sau mai multe din obligațiile impuse, fapt care a atras sancțiunea
avertismentului sau sesizarea instanței cu revocarea măsurii stabilite în sarcina lor. .
Am înțeles să procedez în acest mod pentru a putea prezenta, în raport de fiecare factor
urmărit în parte, eventuale similitudini sau dif erențieri existente între aceste două categorii de
persoane.
Astfel, persoanele care și -au îndeplinit cu succes supravegherea au fost în număr de 26,
toate fiind persoane de sex masculin, cu vârste cuprinse între 20 de ani și 61 de ani în momentul
în care au intrat în supraveghere.
Persoanele care nu și -au respectat una sau mai multe dintre măsurile de supraveghere și
obligațiile impuse de instanță, au fost în număr de 25, toate fiind persoane de sex masculin, cu
vârste cuprinse între 21 și 59 de ani împl iniți la momentul începerii supravegherii.

59
Infracțiunile pentru care persoanele care și -au îndeplinit cu succes supravegherea au fost
condamnate, precum și modalitățile de executare ale pedepselor aplicate acestor persoane, vor fi
prezentare sumar în Tabelul nr. 3 de mai jos, cu următoarele precizări:
Natura infracțiunilor comise de aceste persoane a fost diversă. Una singură dintre
persoanele care și -au îndeplinit cu succes supravegherea a fost condamnată pentru infracțiunea
de trafic de droguri de ri sc și deținere de droguri în vederea consumului propriu; 1 persoană
pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat; 2 persoane pentru infracțiunea de furt
calificat; 3 persoane pentru infracțiunea de ucidere din culpă; 1 persoană pentru infracțiunea de
dare de mită; 1 persoană pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și 2 persoane pentru
vătămare corporală din culpă; 1 persoană pentru infracțiunea de înșelăciune; 2 persoane pentru
infracțiunea de loviri sau alte violențe; 5 persoane pentru in fracțiunea de conducere fără permis
de conducere; 1 persoană pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și violare de
domiciliu; 1 persoană pentru infracțiunea de sustragere de la prelevarea de probe biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei ș i 9 persoane pentru infracțiunea de conducere sub influența
alcoolului. Se impune mențiunea că unele dintre aceste persoane au fost condamnate pentru
săvârșirea mai multor infracțiuni dintre cele descrise mai sus și nu doar pentru una singură. Se
poate obs erva faptul că infracțiunile săvârșite de aceste persoane au fost diverse, predominând
cele de conducere sub influența alcoolului care au fost săvârșite de un număr de nouă persoane,
fiind vorba despre infracțiuni săvârșite fără violență.
Pedepsele aplica te acestor persoane, au fost pedepse cu închisoarea care au variat între 4
luni și 3 ani, și 6 luni închisoare, în funcție de specificul înfracțiunilor săvârșite și de gravitatea
acestora. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de insta nță, aceasta a fost
suspendarea executării ei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare în baza vechiului
Cod Penal pentru un număr de 21 de persoane; suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe durata unui termen de supraveghere potrivit Noului Cod Penal pentru 1
persoană, și amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere potrivit Noului
Cod Penal pentru 4 persoane. Așa fiind, modalitatea de executare a pedepsei care a predominat, a
fost suspendarea executării sub sub praveghere potrivit vechiului Cod Penal, motivat de faptul că
infracțiunile au fost săvârșite sub imperiul vechiului Cod Penal, sau această lege a fost apreciată
de instanță ca fiind mai favorabilă inculpatului cu ocazia deliberării și pronunțării hotărâri i.

60

Tabel nr. 3 – Infracțiunile săvârșite și modalitățile de executare ale pedepselor aplicate
persoanelor care și -au finalizat cu succes supravegherea

Nr.pers.
supravegheate Infracțiunea săvârșită Modalitatea de executare a pedepsei
Suspe ndarea sub
supraveghere v.
C.pen Suspendarea
sub
supraveghere
NCP Amânarea
aplicării
pedepsei
1 Trafic de droguri de risc și deținere
de droguri pentru consum propriu X
1 Complicitate la furt calificat X
2 Furt calificat X
3 Ucidere din culpă X
1 Dare de mită X
1 Vătămare corporală gravă X
2 Vătămare corporală din culpă X X
2 Loviri sau alte violențe X X
5 Conducere fără permis de conducer e X
1 Ultraj contra bunelor moravuri și
violare de domiciliu X
1 Sustragere de la prelevare probe
biologice pentru stabilirea
alcoolemiei X
9 Conducere sub influența alcoolului X X

Infracțiunile săvârșite de persoanele care nu au reușit să -și finalizeze cu succes
supravegherea, întrucât nu și -au respectat /nu și -au executat una sau mai multe dintre măsurile de
supraveghere și obligațiile impuse de instanță, au fost, de asemenea, diverse. O prezent are
succintă a acestor infracțiuni, precum și a modalităților de executare stabilite, se va regăsește în
Tabelul nr.4 prezentat mai jos în cuprinsul lucrării.

61
Astfel, un număr de 9 persoane au săvârșit infracțiunea de furt calificat; 3 dintre ele au
condu s pe drumurile publice fără a deține permis de conducere; 1 persoană a condus cu permisul
suspendat și alta a condus un autovehicul neînmatriculat; 1 persoană a condus sub influența
alcoolului; 2 persoane au tulburat liniștea și ordinea publică; 3 persoane au comis infracțiunea de
înșelăciune; 2 persoane infracțiunea de uz de fals; 1 persoană a comis infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată; 1 persoană infracțiunea de transfer neautorizat de date dintr -un
sistem informatic; 1 persoană a comi s infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri; 1 persoană
infracțiunea de violare de domiciliu; 2 persoane infracțiunea de loviri sau alte violențe; 1
persoană infracțiunea de delapidare; 1 persoană infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional
organizat; 1 persoană infracțiunea de tălhărie; 1 persoană nu a respectat regimul armelor și
munițiilor; 1 persoană infracțiunea de mărturie mincinoasă și o altă persoană infracțiunea de
distrugere. Se impune precizarea că, în unele cazuri, una și aceeași pe rsoană a fost sancționată
pentru săvâtșirea mai multor infracțiuni dintre cele prezentate.
Astfel, se poate observa că infracțiunea predominantă comisă de această categorie de
persoane a fost infracțiunea de furt calificat, fiind săvârșită de un număr de 9 persoane, spre
deosebire de categoria persoanelor care și -au încheiat cu succes supravegherea, în cazul cărora,
infracțiunea predominantă a fost cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub
influența alcoolului.
Pedepsele aplicate acest ei categorii de persoane au fost pedepsele cu închisoarea cuprinsă
între 6 luni și 3 ani, și 6 luni, în funcție de specificul infracțiunii săvârșite, precum și de
gravitatea acesteia. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei care a fost stab ilită de
instanță, acesta a fost suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare potrivit
vechiului Cod Penal pentru un număr de 16 persoane; suspendarea sub supraveghere pe durata
unui termen de încercare potrivit Noului Cod Penal pentru u n număr de 6 persoane și amânarea
aplicării pedepsei pentru un număr de 3 persoane.
La fel și în cazul categoriei de persoane care și -au respectat supravegherea, modalitatea
de executare a pedepsei care a predominat a fost suspendarea executării pedespei sub
supraveghere, potrivit vechiului Cod Penal.

62
Tabel nr. 4 – Infracțiunile săvârșite și modalitățile de executare ale pedepselor aplicate
persoanelor care nu s -au conformat măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță
Nr.pers.
supraveghe ate Infracțiunea săvârșită Modalitatea de executare a pedepsei
Suspendarea sub
supraveghere v.
C.pen Suspendarea
sub
supraveghere
NCP Amânarea
aplicării
pedepsei
9 Furt calificat X X
3 Conducere fără permis X
1 Conducere cu permis suspen dat X
2 Conducere autovehicul
neînmatriculat X
1 Conducere sub influența alcoolului X
2 Tulburarea ordinii și liniștii publice X X
3 Înșelăciune X
2 Uz de fals X
1 Complicitate la înșelăciune X
1 Fals în înscrisuri sub s emnătură
privată X
1 Instigare la transfer neautorizat de
date dintr -un sistem informatic X
1 Ultraj contra bunelor moravuri X
1 Violare de domiciliu X
2 Loviri sau alte violențe X X
1 Delapidare X
1 Sprijinire grup infracțional o rganizat X
1 Tâlhărie X
1 Nerespectarea regimului armelor și
munițiilor X
1 Mărturie mincinoasă X
1 Distrugere X

63
Un alt aspect urmărit în cadrul cercetării a fost mediul din care provin infractorii care s –
au afla t în supravegherea Serviciului de Probațiune Cluj în perioada de referință. În ceea ce îi
privește pe cei care nu și -au respectat /nu și -au executat măsurile de supraveghere și obligațiile
impuse, 14 dintre ei au provenit din mediul rural și doar 11 din med iul urban. În cazul celor care
și-au îndeplinit cu succes supravegherea, majoritatea lor au provenit din mediul urban, respectiv
19 persoane, în timp ce doar 7 persoane din mediul rural.
Aceste date pot fi interpretate în sensul că mediul din care provin persoanele care se află
în supraveghere ar putea fi considerat un factor care influențează adoptarea unui comportament
contrar normelor sociale și care poate să afecteze inclusiv conformarea față de măsurile de
supraveghere și obligațiile stabilite în sarc ina persoanelor supravegheate. Aceasta, în condițiile
în care, cei care nu s -au conformat măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse au fost în
marea lor majoritate din mediul rural, spre deosebire de cei care s -au conformat supravegherii
care majo ritatea au provenit din mediul urban.
Nivelul de educație al inculpaților care nu s -au conformat măsurilor de supraveghere și
obligațiilor stabilite în sarcina lor a variat între 3 și 12 clase. Doar unul dintre ei s -a declarat ca
având studii superioare. Cei care și -au îndeplinit cu succes supravegherea au avut un nivel de
educație cuprins între 6 clase și 12 clase, 3 dintre ei au absolvit și școli profesionale, iar alți 3 au
avut și studii superioare, unul chiar studii în domeniul juridic.
Se poate obse rva faptul că nivelul de educație este unul mai scăzut în cazul persoanelor
care nu și -au respectat /nu și -au executat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, aceste
persoane nu au urmat nici școli profesionale sau alte studii pentru calificare într -un anumit
domeniu, unul singur dintre ei urmând cursurile unei facultăți. Astfel, un nivel de educație mai
scăzut, poate să limiteze abilitatea unei persoane de a aprecia consecințele acțiunilor sale, de a -și
gestiona problemele cu care se confruntă și de a conștientiza necesitatea conformării față de
anumite obligații pe care le are de îndeplinit, ceea ce a putut să contribuie semnificativ la
nerespectarea /neexecutarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor care se impuneau a fi
respectate pe parcursul supravegherii.
Măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanța de judecată în cazul
persoanelor care s -au conformat supravegherii au fost în majoritatea cazurilor aceleași. În cazul
unui număr de 21 de persoane cărora li s -a stabilit o pedeap să cu suspendarea executării ei sub

64
supraveghere potrivit vechiului Cod penal, măsurile de supraveghere impuse de instanță au fost
cele obligatorii, prevăzute de art. 86 ind. 3 alin (1) Cod penal, respectiv: de a se prezenta la
datele fixate de judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probațiune; de a
anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliul, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea; de a comunica și justifica schimbarea locului de mu ncă;
de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Pe lângă aceste măsuri de supraveghere stabilite în sarcina acestei categorii de persoane,
unui număr de 2 persoane li s -a stabilit suplimentar obligația prevăzută la art. 86 indice 3 alin (3)
lit. a) din vechiul Cod penal, respectiv aceea de a urma un curs de învățământ sau de calificare
profesională pe durata termenului de încercare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat;
unei singure persoane i s -a impus obligația prevăzută la lit d), respectiv aceea de a nu lua
legătura cu ceilalți inculpați împreună cu care a comis fapta de complicitate la furt calificat; unei
persoane i s -a impus obligația de a participa la programe de consiliere pentru rezolvarea
problemelor legate de consumuul de alcool pe durata termenului de încercare, pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere sub influența alcoolului; pentru un număr de 6 persoane a fost stabilită
obligația prevăzută la lit. e), respectiv de a nu conduce nici un autovehicul pe perioada termenului
de încercare, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și conducere sub influența
alcoolului; unei persoane i s -a stabilit obligația de a urma cursurile școlii de șoferi pentru a
obține permisul de conduce re, întrucât a condus un autovehicul fără a deține permis de
conducere; pentru 2 persoane a fost stabilită obligația de a nu lua legătura cu persoana vătămată
prin infracțiunile de înșelăciune și ultraj contra bunelor moravuri, violare de domiciliu și lovi ri
sau alte violențe.
Una singură dintre persoanele care și -au respectat/nu și -au executat măsurile de
supraveghere și obligațiile impuse a fost condamnată potrivit noului Cod penal, cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere și i s -au stabilit mă surile de supraveghere impuse de art 93
Cod penal, respectiv: să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate; să primească
vizitele consilierului de probațiune; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare
care depășește 5 zil e; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și
documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență. Suplimentar față de aceste
măsuri, i s -a stabilit și obligația prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. a) noul Cod Penal, respectiv

65
aceea de a urma un curs de pregătire școlară sau calificare profesională pentru săvârșirea
infracțiunilor de loviri sau alte violențe și tăinuire, precum și obligația prevăzută la alin. (3) al
aceluiași articol, respectiv aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o
perioadă de 60 de zile.
Persoanele din această categorie cărora li s -a stabilit amâ narea aplicării pedepsei, au fost
în număr de 4 persoane, cărora li s -a impus respectarea măsurilor de supraveghere prevăute la
art. 85 din noul Cod Penal, repsectiv: să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate; să
primească vizitele consili erului de probațiune, să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice
deplasare mai mare de 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații și documete de natură a permite controlul mijloacelor de existen ță. În
cazul acestor persoane, în raport de natura infracțiunilor săvârșite, de persoana acestor infractori
și de posibilitățile lor de îndreptare, instanța nu a apreciat necesar ca, pe lângă aceste măsuri de
supraveghere să mai impună respectarea și a alt or obligații prevăute la alin. (2) al art.85 din noul
Cod Penal.
Așadar, persoanele din această categorie au respectat toate măsurile de supraveghere
stabilite în sarcina lor și și -au executat obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească în funcție
de specificul infracțiunii săvârșite, finalizând cu succes supravegherea, fără să înregistreze vreo
abatere și fără să li se fi aplicat sancțiunea avertismentului.
Persoanele care nu s -au conformat supravegherii și care au avut la rândul condamnări la
pedeap sa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării ei potrivit vechiului Cod penal,
au fost în număr de 16 persoane, care au avut de respectat măsurile de supraveghere prevăute de
art 86 indice 3 alin. (1) vechiul Cod Penal, măsuri pe care le -am in dicat mai sus în cuprinsul
lucrării în cazul persoanelor care și -au îndeplinit corespunzător supravegherea, sens în care
înțeleg să nu le mai reiau. Pentru 2 dintre aceste persoane, a fost stabilită suplimentar obligația de
a nu conduce niciun autovehicul pe perioada termenului de încercare pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere
suspendat, precum și pentru cea de conducere sub influența băuturilor alcoolice; o persoană a
fost obligată să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere pentru că a săvârșit
infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere; o persoană a fost
obligată să urmeze un curs de învățământ sau calificare profesională pentru săvârșir ea

66
infracțiunii de furt calificat; o persoană a fost obligată să nu ia legătura cu persoana vătămată
prin comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii și liniștii
publice, violare de domiciliu și loviri sau alte violențe.
Persoanele care nu și -au respectat supravegherea și care au fost condamnate la pedeapsa
închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării ei potrivit noului Cod Penal au fost în
număr de 5 persoane. În sarcina acestora, pe lângă măsurile de supraveg here prevăute de art. 93
alin. (1) noul Cod Penal, le -au fost impuse suplimentar obligația de a urma un curs de pregătire
școlară sau calificare profesională în cazul a două persoane care au săvârșit infracțiunea de
conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, furt calificat și nerespectarea regimului
armelor și munițiilor; obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cazul
tuturor celor 5 inculpați; obligația de a nu părăși teritoriul României, în cazul unei singure
persoa ne care a săvârșit infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice; obligația de a se
supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală în cazul unei singure persoane
pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Persoanele care nu și -au respectat supravegherea și în sarcina cărora s -a stabilit amânarea
aplicării pedepsei, au fost în număr de 4 persoane. În sarcina lor, pe lângă măsurile de
supraveghere prevăute la art. 85 alin (1) din noul Cod Penal, le -au fost impuse: obligația de a
presta o muncă neremunerată în folosul comunității pentru un număr de 2 persoane care au
săvârșit infracțiunea de delapidare și mărturie mincinoasă. În cazul celorlalte 2 persoane, instanța
nu a apreciat ca fiind necesară impunerea unor obligații suplimenta re pe care aceste persoane să
le respecte pe durata termenului de supraveghere.
În Tabelul nr. 5 de mai jos este prezentată comparativ categoria persoanelor care și -au
respectat /executat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, cu cea a persoanelor care nu
le-au respectat /nu le -au executat , prin raportare la felului măsurilor de supraveghere și
obligațiilor care au fost stabilite de instanță în sarcina lor.

67
Tabel nr. 5 – Măsuri de supraveghere și obligații impuse persoanelor care și -au încheiat
sau nu supravegherea cu s ucces
Persoane care și -au încheiat supravegherea cu
succes Persoane care nu și -au încheiat supravegherea cu
succes
Măsuri de supraveghere Obligații Măsuri de supraveghere Obligații
Art 83 indice 3 alin(1)
vechiul C. Pen;
Art. 93 alin. (1) noul C.
Pen;
Art. 85 alin. (1) noul C.
Pen. Art. 86 indice 3 alin (3):
lit. a) vechiul C. Pen –
de a urma un curs de
învățământ sau de
calificare profesională;
lit d) vechiul C.Pen. – de
a nu lua legătura cu
ceilalți inculpați; lit. a)
vechiul C.P en.- de a
participa la programe de
consiliere pentru
rezolvarea problemelor
legate de consumuul de
alcool; de a urma un
curs de învățământ sau
calificare profesională;
lit. e) -de a nu conduce
niciun autovehicul; lit a)
– de a urma cursurile
școlii de șofe ri; lit. d) –
de a nu lua legătura cu
persoana vătămată;
Art. 93 alin.(2) noul
C.Pen: lit. a) –de a urma
un curs de pregătire
școlară sau calificare
profesională; Art. 93
alin.(3) noul C.Pen. – de Art 86 indice 3 alin. (1)
vechiul C. Pen;
Art. 93 alin. (1) noul
C.Pen;
Art. 85 alin. (1) noul
C.Pen. Art 83 ind.6 alin. (3)
vechiul C.Pen:l lit.e) –
de a nu conduce niciun
vehicul sau anumite
vehicule; lit.a) – de a
susține examenul pentru
obținerea permisului d e
conducere; de a urma un
curs de învățământ sau
calificare profesională;
lit. d) – de a nu lua
legătura cu persoana
vătămată;
Art. 93 alin (2) : lit. a) –
de a urma un curs de
pregătire școlară sau
calificare profesională;
lit d) de a nu părăsi
teritoriul R O; lit. c) de a
se supune măsurilor de
control, tratament,
îngrijire medicală;
Art. 93 alin. (2) noul
C.Pen. – de a presta o
muncă neremunerată în
folosul comunității;
Art. 85 alin. (2) lit.b)
noul C.Pen. – de a

68
a presta muncă
neremunerată în folosul
comunității; presta o muncă
neremunerată în folosul
comunității.

Măsurile de supraveghere și obligațiile care au fost impuse celor 25 de persoane
supravegheate și care nu au fost respectate /executate pe durata termenului de supraveghere, au
fost următoarele:
Obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, obligație care nu a
fost respectată de 2 dintre cei aflați în supraveghere, fapt pentru care au fost sancționați cu
avertisment de către consilierul de probațiune. Mai mult, unul dintre ei a încercat să realizeze o
înțelegere cu con silierul de probațiune în ceea ce privește sustragerea sa de la prestarea muncii
neremunerate în folosul comunității, propunând consilierului chiar posibilitatea de a fi prestată
munca de altcineva în locul său.
Obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
serviciul de probațiune sau de alte organizații nu a fost respectată de o singură persoană, aspect
care a atras sancțiunea avertismentului.
Nu s -au prezentat la o singură întrevedere la serviciul de probațiune, deși aveau această
obligație, un număr de 7 persoane cărora li s -a aplicat sancțiunea avertismentului. Motivele care
au împiedicat prezenta acestor persoane la întrevedere au fost prezentate ca fiind diverse, fie că
au uitat, fie că programul de muncă nu l e-a permis prezența, că au fost plecați la țară pentru a -și
ajuta familia la muncile câmpului, că au fost prea obosiți pentru a se prezenta, sau că au fost
plecați la muncă în străinătate și nu au reușit să se întoarcă până la data întrevederii. Aceste
motive nu au fost considerate ca fiind plauzibile și de natură să justifice lipsa lor de la
întrevederea cu consilierul de probațiune, motiv pentru care au fost sancționați pentru conduita
pe care au înțeles să o adopte.
Obligația de a urma cursurile școlii de șoferi în vederea obținerii permisului de conducere
a fost încălcată de o singură persoană, în cazul căreia consilierul de probațiune a sesizat instanța
în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sesizare care a fost
respinsă de instanța de judecată. Nu s -a reușit identificarea motivelor pentru care sesizarea
consilierului de probațiune a fost respinsă de instanță, întrucât nu am avut acces la motivarea
sentinței, aceasta neaflându -se la dosarul de supraveghere al acestei pers oane.

69
Obligația de a se prezenta la prima întrevedere în scopul începerii supravegherii a fost
încălcată de un număr de 5 persoane. În cazul acestor persoane a fost sesizată instanța de
judecată cu solicitarea de revocare a măsurii aplicate, sesizare care a fost admisă față de toate
aceste persoane, cu consecința dispunerii executării pedepsei în penitenciar.
Un număr de 4 persoane nu și -au respectat obligația de a se prezenta la mai multe
întrevederi la serviciul de probațiune, din motive care țin de să nătate, lipsa timpului,
imposibilitatea de a pleca de la locul de muncă, sens în care au fost sancționați de consilierul de
probațiune cu unul sau mai multe avertismente.
Au efectuat deplasări mai mari de 5 zile fără să aducă acest lucru la cunoștința
consilierului de probațiune un număr de 5 persoane, care au plecat în străinătate la muncă fără să
justifice neanunțarea serviciului de probațiune și fără să depună dovezi din care să rezulte
imposibilitatea anunțării acestor deplasări. Nu au depus nici dovez i din care să rezulte locul de
muncă și veniturile pe care le -au realizat în străinătate, sens în care a fost sesizată instanța de
judecată în vederea revocării măsurii, sesizare care a fost admisă în cazul tuturor acestor
persoane, cu consecința dispuneri i executării pedepsei în penitenciar.
Ar fi fost relevantă pentru această cercetare, cunoașterea motivelor reținute de instanță la
pronunțarea soluțiilor de revocare a măsurilorr aplicate acestor persoane, însă hotărârile
judecătorești în integralitatea lo r nu au fost accesibile, neexistând la dosarul de supraveghere al
acestor persoane. Accesibilă a fost doar minuta acestor hotărâri care a fost preluată de pe portalul
instanțelor de judecată.
O prezentare succintă a măsurilor de supraveghe re și obligațiil or
nerespectate/neexecutate pe durata termenului de supraveghere, precum și a sancțiunilor aplicate
fie consilierul de probațiune, fie de instanța de judecată în urma sesizării acesteia de către
consilierul de probațiune, este redată în cele ce urmează în cuprinsul Tabelului nr. 6.

70
Tabel nr. 6 – Măsuri de supraveghere, obligații nerespectate /neexecutate și sancțiuni corelative

Nr. persoane
supravegheate Măsuri de supraveghere și obligații
nerespectate /neexecutate Sancțiunile aplicate
2 Munca nerem unerată în folosul
comunității Avertisment
1 Obligația de a frecventa unul sau mai
multe programe de reintegrare socială
derulate de serviciul de probațiune sau de
alte organizații Avertisment
7 Neprezentarea la o singură întrevedere Avertisment
1 Oblig ația de a urma cursurile școlii de
șoferi Sesizare instanță pentru revocare măsură,
respinsă
5 Nerespectarea obligației de a se prezenta
la prima întrevedere Revocarea măsurii aplicate și dispunerea
executării pedepsei în penitenciar
4 Nerespectarea ob ligației de a se prezenta
la mai multe întrevederi Avertisment (unul sau mai multe)
5 Nerespectarea obligației de a anunța, în
prealabil, orice deplasare mai mare de 5
zile, precum și întoarcerea Revocarea măsurii aplicate și dispunerea
executării pedepse i în penitenciar

În urma analizării situației persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, se poate
observa faptul că măsurile de supraveghere și obligațiile nerespectate /neexecutate sunt diverse,
însă au predominat neexecutarea obligațiilor de a s e prezenta la prima întrevedere sau la una
dintre întrevederi, și obligația de a anunța, în prealabil, serviciul de probațiune cu privire la orice
deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea. Totodată, sancțiunnea preponderent
aplicată de consil ierul de probațiune acestor persoane pentru atitudinea lor de neconformare față
de supraveghere, a fost măsura avertismentului. Această sancțiune a fost aplicată în mai multe
cazuri decât cele în care a fost sesizată instanța pentru revocarea măsurii.
De asemenea, în urma datelor rezultate, se mai poate afirma faptul că un număr mai mare
de măsuri și obligații încălcate, nu a atras aplicarea unei sancțiuni mai grave persoanei
supravegheate. Aceasta poate însemna că nu numărul măsurilor și obligațiilor nere spectate a

71
determinat consilierul de probațiune să ia hotărârea sesizării instanței în vederea revocării
măsurii, ci gravitatea măsurilor și obligațiilor încălcate, precum și motivele pentru care aceastea
nu au fost respectate. În acest sens, o gravitate m ai ridicată a avut -o neprezentarea la serviciul de
probațiune pentru realizarea primei întrevederi, întrucât în lipsa prezentării nu s -a putut pune în
executare hotârârea judecătorească și nu s -a putut începe supravegherea, precum și obligația de a
anunța serviciul de probațiune cu privire la orice deplasare mai mare de 5 zile, întrucât s -a
apreciat că a fost vorba despre sustragerea de la punerea în executare a hotărârii judecătorești și
implicit de la efectuarea supravegherii.
Un alt factor cu potenț ial criminogen urmărit în cazul acestor două categorii de persoane
a fost istoricul penal al persoanelor supravegheate, respectiv antecedența lor penală.
Persoanele care nu au înr egistrat abateri în îndeplinirea măsurilor de supraveghere și
obligațiilor i mpuse, au înregistrat antecedente penale doar în 5 dintre cazurile studiate. Dintre
aceștia, doar 2 persoane au comis în trecut alte infracțiuni decât cele pentru care s -au aflat în
supraveghere, restul fiind la a doua faptă de aceeași natură.
Antecedența penală a persoanelor care nu s -au conformat supravegherii a fost prezentă la
un număr mai mare de persoane, respectiv la 12 persoane. Dintre acestea, 3 persoane au comis în
trecut infracțiuni de aceeași natură ca și cea care pentru care s -au aflat în supr aveghere.
Așadar, categoria persoanelor care nu și -au respectat măsurile de supraveghere și
obligațiile impuse este și cea în care antecedența penală a fost întâlnită mai frecvent. În acest
sens, s -ar putea afirma că în cazul persoanelor cu antecedente pe nale, riscul de săvârșire a unor
noi infracțiuni și de nerespectare /neexecutarea a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse
este mai ridicat, dată fiind atitudinea acestora de ignorare și indifierență față de necesitatea
respectării unor norme soci ale și dispoziții legale imperative. În cazul acestor persoane, scopul
pedepsei aplicate anterior, respectiv acela de reabilitate și reintegrare socială, nu a afost atins.
Acest aspect a dus la comiterea de noi infracțiuni care au atras necesitatea respect ării/executării
unor măsuri de supraveghere și obligații impuse de instanță, care au fost la rândul lor
nerespectate datorită aceleiași indiferențe față de necesitatea schimbării comportamentului
infracțional și adoptării unei conduite pro -sociale.

72
Statut ul profesional pe care persoanele aflate în supraveghere l -au avut pe toată durata
termenului de supraveghere/încercare, precum și situația financiară pe parcursul supravegherii au
fost, de asemenea, urmărite în cadrul cercetării.
Dintre cei care și -au respectat supravegherea, unul singur a fost elev, în continuarea
studiilor liceale, fără un loc de muncă și care s -a aflat în întreținerea părinților pe toată durata
supravegherii. Fără loc de muncă și fără vreo calificare profesională s -au declarat un num ăr de 5
persoane, a căror situație financiară pe parcursul supravegherii a fost una problematică, fiind
întreținute de rude sau de părinți. Dintre aceste persoane, 2 au fost pensionare, cu o situație
financiară modestă, realizând venituri din pensie. Nu a u avut un loc de muncă stabil pe perioada
supravegherii un număr de 5 persoane, desfășurând munci necalificate în construcții, agricultură,
inclusiv munci ocazionale pe la vecini, rude, prieteni, cu o situație financiară instabilă, precară
care în unele ca zuri a fost completată cu venitul din alocația copiilor, sau cu venitul din
ajutoarele sociale primite. Persoanele care la începutul supravegherii nu au avut un loc de muncă,
însă pe parcursul ei au reușit să se angajeze în muncă și să realizeze venituri s uficiente unui trai
decent au fost în număr de 2 persoane; Cei care au intrat în supraveghere cu un loc de muncă
stabil și care și l -au menținut pe toată perioada cât s -au aflat în probațiune, realizând venituri
stabile, care le -au permis un trai decent, î n unele situații chiar peste mediu, au fost în număr de
13 persoane.
Situația profesională și financiară a persoanelor care nu și -au respectat /executat măsurile
de supraveghere și obligațiile impuse a fost următoarea: unul singur dintre cei supravegh eați a
fost elev, în efectuarea studiilor la școala de arte și meserii, fără loc de muncă, fără venituri, însă
motivat doar de câștiguri substanțiale, fiind întreținut de familie; fără ocupație și fără loc de
muncă pe parcursul supravegherii ( incluși fiin d aici și cei care nu s -au prezentat la prima
întrevedere, dar a căror situație profesională a rezultat din hotărârea judecătorească de
condamnare) au fost 7 persoane, care nu au realizat niciun venit, fiind întreținute de familie; 4
persoane s -au angajat în muncă cu forme legale pe parcursul supravegherii, realizând venituri
modeste, iar unii dintre ei au fost susținuți financiar și de familie; 5 persoane au desfășurat munci
necalificate pe parcursul supravegherii în construcții, agricultură, menaj, obținâ nd venituri
reduse, aproape insuficiente traiului zilnic; 8 persoane au fost angajate cu forme legale pe toată

73
durata supravegherii, având o situație financiară modestă, cu excepția unei singure persoane care
a realizat venituri consistente din activitățil e pe care le desfășura.
În Tabelul nr. 7 prezentat mai jos este evidențiată situația profesională și cea financiară a
acestor două categorii de persoane, astfel cum a fost prezentată anterior în cuprinsul lucrării.

Tabel nr.7 – Statutul profesional și fi nanciar al persoanelor care au respectat/ executat
sau nu au respectat /nu au executat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de ins tanță
pe perioada supravegherii
Statutul profesional pe
parcursul supravegherii Statutul financiar pe
parcursul supra vegherii Nr. persoane care
s-au conformat
supravegherii Nr. persoane care
nu s-au conformat
supravegherii
Fără loc de muncă și fără
ocupație Situație financiară
problematică, întreținuți
de părinți, rude 6 8
Loc de muncă instabil,
sezonier, fără forme le gale pe
toată durata supravegherii Situație financiară instabilă,
precară 5 5
Angajați în muncă cu forme
legale pe parcursul
supravegherii Situație financiară
modestă 2 4
Loc de muncă stabil, cu forme
legale pe toată perioada
supravegherii Situație finan ciară
corespunzătoare unui trai
decent 13 8

Din analiza statutului profesional și a situației financiare a acestor două categorii de
persoane, se poate observa faptul că persoanele care și -au respectat /executat măsurile de
supraveghere și obligațiile im puse au fost angajate într -un număr mai mare în activități lucrative
stabile, cu forme legale pe toată durata supravegherii, ceea ce le -a adus și venituri
corespunzătoare unui trai decent.
Lipsa unui loc de muncă și lipsa unor venituri stabile poate rep rezenta un factor de risc
pentru aceste persoane, întrucât pot fi marcate de scăderea sau lipsa unui nivel de trai decent, pot

74
intra într -o situație de instabilitate care îi face să nu -și mai poată controla dorințele, atât ei cât și
membri familiei lor pot fi afectați de situația în care se găsesc și în acest context se naște ideea
săvârșirii de infracțiuni pentru acoperirea nevoilor și lipsurilor cu care se confruntă.. Un nivel de
trai scăzut, angajarea în muncă pe perioade reduse de timp, sezoniere, fără forme legale, îl poate
determina cu ușurință pe individ să comită infracțiuni și să adopte un comportament contrar
normelor sociale, pentru a -și asigura un trai mai decent. În aceeași ordine de idei, problemele
legate de lipsa unui loc de muncă, lipsa veni turilor, instabilitatea sau precaritatea lor, dorința de
a-și satisface cât mai multe dintre nevoile cu care se confruntă, i -a putut determina cu ușurință
pe cei aflați în supraveghere să adopte o conduită necorespunzătoare, de neconformare față de
măsur ile de supraveghere și obligațiile impuse. Aceasta, pe de -o parte pentru faptul că sunt
interesați mai mult de obținerea de venituri necesare traiului zilnic, indiferent prin ce metode și
mijloace, decât de conformarea față de normele sociale. Pe de altă p arte pentru faptul că însăși
respectarea acestor măsuri și obligații implică uneori costuri pe care majoritatea persoanelor care
nu se conformează supravegherii, nu le pot acoperii. Astfel, persoanele cu un statut social mai
scăzut, sunt mai predispuși să se angajeze în comportamente contrare normelor sociale, și mai
dezinteresați să se conformeze anumitor dispoziții stabilite în sarcina lor, întrucât concentrarea
lor este pe satisfacerea nevoilor cu care se confruntă, și nu pe un comportament corespunzăto r
social.
Lipsa unui loc de muncă, sau angajarea în activități lucrative fără forme legale o perioadă
mai lungă de timp, a generat situația financiară precară în care s -au aflat o mare parte dintre cei
supravegheați. Aceștia au înregistrat venituri modest e, situate la limita supraviețuirii și asigurării
celor necesare întreținerii. Unii dintre condamnații care la începutul supravegherii nu aveau nici
un loc de muncă și niciun venit, au reușit totuși pe parcursul supravegherii să -și găsească un loc
de munc ă și să realizeze venituri din care să se poată întreține, ceea ce înseamnă că au reușit să -și
acopere o parte din nevoile cu care s -au confruntat și care în unele cazuri au dus chiar la
săvârșirea infracțiunii pentru care s -au aflat în supraveghere.
Statutul marital și situația locativă pe perioada supravegherii au fost, de asemenea,
urmărite în cadrul acestei cercetări. Concluzia la care s -a ajuns în cazul persoanelor care s -au
conformat supravegherii a fost următoarea: un număr de 4 persoane au fost nec ăsătorite și fără
partener pe parcursul supravegherii; 8 persoane au fost implicate într -o relație de concubinaj, din

75
care o persoană a avut și un copil minor aflat în întreținerea sa; o persoană a fost divorțată, având
doi copii minori în întreținere; 2 p ersoane au fost căsătorite legal, fără a avea copii, iar restul
persoanelor s -au aflat într -o căsătorie legal încheiată, din care au rezultat unul sau mai mulți
copii. Cât privește situația locativă a acestor persoane pe parcursul supravegherii, în 25 dint re
cazuri aceasta a fost stabilă, persoanele supravegheate au locuit fie în locuința proprietate
persoanlă, în locuința familiei, sau a părinților, fie în chirie, în condiții bune sau modeste, fără a
se confrunta cu probleme deosebite din acest punct de ve dere. În cazul unei singure persoane
spațiul locativ pe perioada supravegherii a fost instabil, problematic, deoarece în trecut a locuit
într-un centru de plasament, iar ulterior ocazional la rude, neavând părinți și nici posibilitate de a
locui cu chirie.
În cazul persoanelor care și -au încălcat măsurile de supraveghere și obligațiile, 9 dintre ei
nu au fost căsătoriți și nici nu au avut partener pe perioada supravegherii; într -o relație de
concubinaj au fost 8 persoane, din care două persoane au avut ș i copii minori în întreținere;
căsătoriți au fost un număr de 3 persoane, din care două persoane au avut unul sau mai mulți
copii. În cazul celorlalte persoane care nu și -au respectat măsurile și obligațiile, nu a putut fi
identificat statutul marital. Sit uația locativă a acestei categorii de persoane a fost una stabilă în
17 dintre cazuri, persoanele locuind fie într -o locuință proprietate personală, fie cu chirie sau în
locuința părinților, împreună cu familia. În cazul a 3 persoane spațiul locativ a fos t o problemă,
fiind instabil, fără să se precizeze alte detalii. În celelalte cazuri nu s -a putut identifica situația
locativă a persoanelor supravegheate.
Din analiza acestor factori, respectiv a statutului marital și a situației locative pe care
persoa nele supravegheate le -au avut pe parcursul suprvegherii, a rezultat că numărul persoanelor
care nu au fost căsătorite și nu au fost implicate într -o relație pe parcursul supravegherii a fost
mai mare în cazul persoanelor care nu și -au respectat supraveghe rea. Totodată, relațiile de
căsătorie legal încheiate au predominat în cazul persoanelor care și -au respectat supravegherea.
Așa fiind, o relație de căsătorie legal încheiată, ar putea să ofere un mai mare grad de stabilitate,
de echilibru membrilor aceste ia și mai multă determinare înspre respectarea normelor și valorilor
morale și sociale, precum și pentru adoptarea unui comportament dezirabil în societate. Acest
lucru a putut contribui și la conformarea față de supraveghere a unui număr mai mare de
perso ane angajate într -o relație de căsătorie. În ceea ce privește situația locativă, aceasta a

76
reprezentat o problemă pentru un număr mai ridicat de persoane care nu și -au respectat
supravegherea, sens în care lipsa unei locuințe stabile și corespunzătoare un ui trai decent, la fel
ca si lipsa unui loc de muncă sau instabilitatea veniturilor, poate constitui un factor care să
influențeze neconformarea față de obligațiile și măsurile de supraveghere.
Suportul, susținerea pe care au primit -o persoanele care și -au respectat /executat măsurile
de supraveghere și obligațiile impuse de instanță, a fost în majoritatea cazurilor din partea
familiei restrânse sau extinse, precum și din partea persoanelor cu care au fost implicate în relația
de concubinaj. Acest suport a fost de natură financiară, locativă, morală, și afectivă, în
majoritatea cazurilor. O singură persoană a declarat faptul că beneficiază de suport și din partea
statului, sub formă de ajutor social. Situația este asemănătoare din acest punct de vedere și în
cazul persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, majoritatea au beneficiat de suport din
partea familiei, sau a persoanelor cu care au trăit în concubinaj, și doar una dintre aceste
persoane a declarat faptul că beneficiază de ajutor social, pe lân gă suportul primit din partea
familiei.
Anturajul din care au făcut parte aceste două categorii de persoane am considerat că este
relevant de analizat în această cercetare. Persoanele care și -au respectat /executat măsurile și
obligațiile impuse, și care au avut un anturaj cu preocupări infracționale pe durata supravegherii
au fost în număr de 7 persoane. Restul persoanelor au făcut parte dintr -un anturaj cu preocupări
pro-sociale. Persoanele care nu s -au conformat supravegherii și în cazul cărora s -a put ut
determina anturajul din care fac parte, respectiv anturajul cu preocupări infracționale, au fost în
număr de 13 persoane. Celelalte persoane, fie nu au făcut parte dintr -un astfel de anturaj, fie nu
s-a putut identifica în cazul lor anturajul din care a u făcut parte pe perioada supravegherii.
Astfel, și în ceea ce privește factorul anturajului persoanei supravegheate, un număr mai
mare al pers oanelor care nu și -au respectat/nu și -au executat măsurile de supraveghere și
obligațiile impuse de instanță au fost implicați într -un anturaj cu preocupări infracționale. Acest
lucru poate să ducă la concluzia că persoanele care socializează cu semeni delincvenți, în special
tinerii, prezintă riscuri mai mari de a se implica în comiterea de infracțiuni sau în a ado pta un
comportament antisocial, deorece aceste persoane cu un comportament infracțional transmit și
celorlalți atitudini și valori deviante, care se abat de la orice încercare de respectare a normelor
legale și sociale. Persoanele aflate în supraveghere, v ulnerabile fiind, într -un anturaj cu

77
comportamente infracționale prezintă un risc mai mare de a nu respecta măsurile de
supraveghere și obligațiile impuse în sarcina lor, tocmai datorită acestor influențe, valori și
atitudini deviante care le sunt transmis e de ceilalți membri ai grupului din care fac parte.
În ceea ce privește starea de sănătate a persoanelor supravegheate, acesta nu a constituit
un impediment major la parcurgerea cu succes a supravegherii pentru niciuna dintre persoanele
supravegheate. În cazul celor care s -au conformat supravegherii, un număr de 9 persoane s -au
declarat ca având probleme minore de sănătate, menținute sub tratament, fără complicații majore
care să -i împiedice să se conformeze măsurilor și obligațiilor impuse, iar restul nu au avut nicio
problemă de sănătate. La persoanele care nu s -au conformat supravegherii, în doar 2 dintre
cazuri au fost identificate probleme de sănătate. Una dintre ele a avut probleme minore care nu
constituiau un impediment la nerespectarea măsurilor și obligațiilor, iar cealaltă a avut nevoie de
tratament psihiatric la recomdanraea consilierului de probațiune, datorită tulburărilor de
personalitate pe care le avea. În consecință, starea de sănătate a persoanelor supravegheate nu ar
fi trebuit să const ituie un impediment la încălcarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor
impuse de instanță.
Consumul de alcool, droguri și alte substanțe a fost, de asemenea, analizat în ca zul
acestor două categorii de persoane. Cei care și -au respectat supravegherea și care s -au delcarat ca
fiind consumatori ocazional de alcool au fost în număr de 22 de persoane, unul dintre ei relatând
faptul că, deși consumă ocazional, consumă în exces. Consumatori de droguri s -au declarat 2
persoane și niciuna nu a declarat că ar consuma substanțe de altă natură.
Persoanele care nu și -au respectat supravegherea, s -au declarat consumatoare ocazional
de alcool în număr de 14 persoane; consumatoare frecvent de alcool 3 persoane; consumatoare
ocazional de droguri 2 persoane și o sing ură persoană consumatoare zilnic de produse
etnobotanice. În cazul celorlalte persoane, nu s -a putut identifica dacă sunt sau nu consumatoare
de alcool, droguri, sau alte substanțe.
Consumul de alcool are ca efecte iritabilitatea, tulburări de percepție, deficite de atenție,
scăderea inhibiției și implicit a autocontrolului, efecte care îl determină pe consumator să ignore
consecințele pe care le are un comportament antisocial, de nerespectare a unor norme legale.
Aflându -se sub acțiunea directă a impulsur ilor, un astfel de consumator poate cu ușurință să
adopte un comportament indezirabil și să nesocotească anumite măsuri sau obligații care i -au

78
fost impuse de instanță. De asemenea, și consumul de droguri provoacă vulnerabilitate în rândul
consumatorilor, determinându – să fie instabili emoțional, lipsiți de resursele necesare pentru a
face față exigențelor din viața cotidiană, să fie depresivi, anxioși, în dezacord cu normele sociale
pe care trebuie să le respecte. Astfel de stări contribuie inclusiv la ne conformarea, sau
conformarea cu dificultate față de măsurile și obligațiile impuse în sarcina lor, și de a căror
respectare depinde realizarea cu succes a supravegherii și implicit reintegrarea lor în societate.
Atitudinea persoanei supravegheate față de fapta comisă a fost un alt aspect urmărit în
cadrul cercetării. Din rândul persoanelor care s -au conformat supravegherii, majoritatea
persoanelor au recunoscut integral și au regretat faptele pentru săvârșirea cărora s -au aflat în
supraveghere, cu excepți a a două persoane care au recunoscut doar parțial că ar fi vinovate.
Percepția cu privire la faptele comise de aceste persoane care au recunoscut acuzațiile a fost
diferită. Astfel, unele persoane deși au recunoscut acuzațiile, au considerat că faptele lor nu sunt
de o gravitate ridicată, că activitatea infracțională nu a fost de amploare, au minimizat partea lor
de vină sau de contribuție la săvârșirea faptei, unii au invocat starea de provocare, sau că
sancțiunea care le -a fost aplicată este disproporțion ată în raport de fapta comisă. Alte persoane
au recunoscut acuzațiile în integralitate, au considerat faptele grave, au conștientizat consecințele
faptelor lor, precum și faptul că acestea puteau fi mult mai grave, și -au manifestat dorința de
schimbare, un ii au fost profund marcați, apăsați de consecințe și și -ar fi dorit sa nu fi comis
faptele. Două persoane au recunoscut doar parțial faptele pentru care s -au aflat în supraveghere,
în sensul că au recunoscut că au fost prezenți în momentul săvârșirii lor, însă responsabilitatea
pentru fapte nu le aparține, învinovățindu -i pe ceilalți participanți.
Persoanele care nu s -au conformat supravegherii, dar au recunoscut și au regretat faptele,
au fost în număr de 15 persoane. Dintre aceste persoane care și -au re cunoscut faptele, unele au
invocat fie starea de provocare din partea victimei, fie au plasat ideea infracțională în sarcina
coinculpaților, minimizând contribuția lor la săvârșirea faptei. Unii nu au considerat faptele de o
gravitate ridicată, au invocat presiunea grupului în comiterea lor, sau au considerat că sancțiunea
care le -a fost aplicată este disproporționată în raport de fapta comisă. Au recunoscut doar parțial
faptele pentru care se află în supraveghere un număr de 3 persoane, care și -au minimiz at
responsabilitatea față de aceste fapte, iar 2 persoane nu au recunoscut deloc acuzațiile,
considerându -i vinovați pe ceilalți coinculpați. În cazul celorlalte persoane nu s -a putut

79
determina atitudinea pe care au avut -o față de fapta comisă, întrucât nu s-au prezentat pentru
prima întrevedere la serviciul de probațiune în vederea începerii supravegherii.
Consider că și atitudinea față de fapta comisă, manifestată de persoana supravegheată, a
cântărit la luarea hotărârii de respectare sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere și
obligațiilor instituite în sarcina acestor persoane. Atitudinea de recunoaștere integrală a faptelor,
manifestarea regretului, constientizarea consecințelor faptelor săvârșite și dorința de schimbare,
de conformare pe viitor față de normele sociale, de adoptare a unui comportament pro -social,
consider că au stat la baza parcurgerii cu succes a perioadei de supraveghere. Acest aspect poate
fi confirmat și de faptul că persoanele care și -au recunoscut faptele săvârșite și care s-au
conformat perioadei de supraveghere au fost într -un număr mai mare.
Referitor la programele de reintegrare socială/ cursuri de calificare profesională efectuate
pe perioada supravegherii, una dintre persoanele care și -au îndeplinit cu succes supravegherea a
participat la un program de consiliere individuală în vederea rezolvătii problemelor asociate cu
consumul de alcool, finalizat cu succes; o altă persoană a participat la un program de reinterare
socială organizat de servicul de probațiune î n colaborare cu IPJ Cluj – Biroul de Analiză și
prevenire a Criminalității, program parcurs cu succes; o persoană a urmat un curs pentru
obținerea permisului de conducere pe care nu a reușit să -l promoveze, iar altă persoană a parcurs
și a finalizat cu succ es un curs de calificare profesională pentru a -și găsi un loc de muncă.
În ca zul persoanelor care nu și -au respectat /nu și -au executat măsurile și obligațiile
impuse pe parcursul supravegherii, doar una dintre ele a participat la un program de reintegrare
socială, respectiv la Programul STOP! Gândește -te și schimbă!, pe care l -a finalizat cu succes.
În cazul persoanelor care și -au respectat supravegherea, comportamentul infracțional a
fost favorizat de consumul de alcool în 13 dintre cazuri; de consumul de droguri în 2 dintre
cazuri; de motive de ordin financiar în 3 dintre cazuri; de încrederea că nu va fi prins de
autorități, încrederea în propriile abilități, într -un singur caz; de condiții externe, meteo,
neadaptarea vitezei la condițiile de drum, nea tenție, lipsă de prevedere, factori independenți de
voința persoanei, în 4 dintre cazuri; de circumstanțe emoționale într -un singur caz; de încurajări
și presiuni din partea grupului într -un singur caz. O singură persoană a declarat că nu a fost
influențat ă de nimic în comiterea faptei.

80
Persoanele care nu și -au respectat /executat măsurile de supraveghere și obligațiile
impuse, au avut un comportament infracțional favorizat de consumul de alcool în doar 2 dintre
cazuri; de dificultățile financiare în 6 dintr e cazuri; de presiunea exercitată de grupul în 8 dintre
cazuri; de consumul de droguri într -un singur caz; de depedendeța de jocuri de noroc într -un
singur caz; de neglijență într -un singur caz; de desconsiderare față de normele legale într -un
singur caz; de circumstanțe emoționale într -un singur caz. Se impune precizarea că, în unele
dintre cazuri, una și aceeași persoană a adoptat un comportament infracțional influențat de mai
mulți dintre factorii indicați mai sus. De asemenea, factorii care au determin at comportamentul
infracțional al celorlalte persoane care nu s -au prezentat pentru prima întrevedere, nu au putut fi
identificați.
Cât privește riscul de recidivă al persoanelor care și -au respectat /executat măsurile și
obligațiile impuse, risc estimat de consilierul de probațiune de la începutul supravegherii și până
la finalul acesteia, a fost unul redus pe toată perioada supravegherii în cazul a 15 persoane; risc
inițial scăzut spre mediu, iar la finalul supravegherii risc scăzut de recidivă în cazul a 2 persoane;
risc mediu pe toată durata supravegherii în cazul unei singure persoane; risc mediu inițial și risc
scăzut la finalul supravegherii în cazul a 4 persoane; risc mediu inițial și crescut la finalul
supravegherii în cazul a două persoane; risc mar e inițial și scăzut la finalul supravegherii în cazul
unei singure persoane; risc mare pe toată durata supravegherii în cazul unei singure persoane.
Concluzia consilierului de probațiune cu privire la parcursul supravegherii acestor
persoane care și -au înd eplinit corespunzător măsurile de supraveghere și obligațiile impuse în
sarcina lor a fost aceea că, în cazul majorității persoanelor, respectiv pentru un număr de 23 de
persoane, parcursul supravegherii a fost reușit, acestea s -au reintegrat în societate și și-au propus
planuri dezirabile social. Nevoile sociale rămase neacoperite pe perioada supravegherii au fost
puține, iar cele criminogene au fost acoperite mulțumitor; au manifestat un comportament
adecvat, fără incidente pe parcursul supravegherii; nu au comis alte infracțiuni; și -au acoperit
nevoile de bază prin muncă, cu sau fără forme legale, pe parcursul supravegherii; au avut un
parcurs de viață aliniat normelor sociale pe toată durata supravegherii; au avut motivațe crescută
spre schimbare și au d ovedit un grad ridicat de dezvoltare morală. În cazul unei singure persoane
consilierul de probațiune a reținut, la finalul supravegherii, faptul că aceasta s -a abătut de la
normele sociale pe parcursul supravegherii, fiind sancționată cu amenda pentru un scandal

81
provocat, precum și faptul că nevoile legate de lipsa locului de muncă stabil, lipsa resurselor
financiare, lipsa empatiei față de victimă, se mențin la același nivel de la începutul supravegherii.
Însă, în cazul acestei persoane s -a identificat mo tivația de a evita pe viitor implicarea în activități
infracționale, precum și planuri de viitor precum angajarea cu forme legale și întemeierea unei
familii. În cazul unei alte persoane, consilierul de probațiune a constatat la finalul supravegherii
o ușo ară întârziere intelectuală, emoțională și morală. Însă, această persoană a avut o conduită de
conformare față de dispozițiile sentinței judecătorești, controlul consumului de alcool de durata
supravegherii aducându -i un beneficiu la reintegrarea sa social ă. În cazul unei alte persoane,
consilierul de probațiune a constatat la finalul supravegherii că aceasta, deși a respectat măsurile
și obligațiile care i -au fost impuse a făcut acest lucru cu dificultate legată mai ales de consumul
de droguri cu care s -a confruntat. Însă, motivat de faptul că această persoană s -a conformat într –
un final tuturor dispozițiilor, șansa sa de reintegrare socială există.
Riscul de recidivă estimat de consilierul de probațiune în cazul persoanelor care nu s -au
conformat supravegh erii a fost unul scăzut pe toată durata supravegherii doar în cazul unei
singure persoane. Risc scăzut inițial și mediu la finalul supravegherii a fost identificat pentru un
număr de 6 persoane; risc mediu de recidivă pe toată durata supravegherii în cazul a 4 persoane;
risc mediu inițial și scăzut la finalul supravegherii în cazul unui număr de 2 persoane; risc mare
de recidivă pe toată durata supravegherii în cazul unui număr de 5 persoane; risc mare de
recidivă inițial și scăzut la finalul supravegherii în caul unui număr de 2 persoane. În cazul
celorlalte persoane nu a putut fi estimat riscul de recidivă pe toată durata supravegherii, dat fiind
faptul că nu s -au prezentat la prima întrevedere la serviciul de probațiune, fiindu -le revocată
măsura aplicată . Însă, pentru faptul că nu s -au conformat supravegherii, cel mai probabil riscul
de recidivă al acestor persoane este unul ridicat
Concluzia consilierului de probațiune la finalizarea supravegherii persoanelor care nu și –
au respectat /executat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse în sarcina lor a fost aceea că,
în cazul majorității acestor persoane, s -au regăsit o serie de factori de risc care au rămas constanți
pe toată durata supravegherii; nevoile identificate la începutul supravegherii legate de lipsa unui
loc de muncă, consumul de alcool sau alte substanțe au rămas în mare parte aceleași pe tot
parcursul ei; nu s -au înregistrat progrese semnificative, inclusiv din cauza unor blocaje
emoționale; s -au conformat cu dificultate măsurilor de supra veghere și obligațiilor impuse,

82
incălcând deseori condițiile de executare ale pedepsei; nu s -a înregistrat o schimbare
semnificativă a atitudinii față de normele sociale și legale; au manifestat o atitudine de ignorare a
dispozițiilor din sentința judecăt orească prin încălcarea măsurilor și obligațiilor impuse; au fost
preocupați de obținerea veniturilor în mod facil și de prestarea unor activități fără forme legale.
În cazul a 10 dintre aceste persoane care nu și -au respectat măsurile de supraveghere și
obligațiille impuse, chiar dacă s -au conformat mai greu supravegherii, consilierul de probațiune a
identificat o conduită pozitivă pe parcursul supravegherii, cu unele excepții legate de
neprezentarea la datele stabilite pentru întrevederi; angajare constan tă în activități lucrative
aducătoare de venituri; loialitate și responsabilitate față de familie și bunăstarea acesteia;
motivație crescută spre schimbare, spre neimplicare pe viitor în activități infracționale și spre o
conduită pro -socială; schimbări de comportament, maturizare, progrese în viața personală și
socială; perspective de reintegrare în societate; acoperirea unei părți din nevoile identificate la
începututl supravegherii, chiar dacă acest lucru s -a realizat cu dificultate;
Riscul de recidivă al persoanelor aflate în probațiune și care a fost estimat de consilierul
de probațiune pe parcursul supravegherii, poate fi definit ca fiind posibilitatea de apariție a unui
eveniment/comportament negativ viitor care este asociat cu o ”pierdere” sau cu pr oducerea
unei ”daune” ori a unui ”rău” . Riscul este cel mai bine înțeles ca o predicție incertă asupra
comportamentului viitor. Așa fiind, consilierul de probațiune nu poate garanta prevenirea acestui
risc, ci poate doar identifica, în mod profesional, pro babilitatea de apariție a riscului și poate
acționa adecvat pentru diminuarea acestuia, sens în care poate realiza: evaluarea riscului și
managementul riscului de recidivă (Poledna, 2002).
În legătură cu estimarea, evaluarea riscului de recidivă, Durnescu, (2000), afirmă că
estimarea acestui risc are o importanță deosebită în probațiune, pentru stabilirea condițiilor de
supervizare în comunitate, respectiv pentru stabilirea duratei și intensității programelor de
reabilitare; pentru estimarea performanțelor programelor de reabilitare – ca diferență între riscul
de recidivă estimat și nivelul real al recidivei; pentru deciziile de încheiere a supravegherii în
comunitate, etc. Același autor prezintă ca fiind etape ale procesului de evaluare a riscului de
recid ivă: a) definirea comportamentului a cărei producere va fi estimată cu luarea în considerare
a factorilor de risc, analiza vizând comportamentul periculos și nu persoana periculoasă; b) cel
care realizează analiza riscului de recidivă trebuie să fie conști ent de posibilele surse de eroare,

83
eroare care ține de calitatea și tipul de informații de care se dispune; c) fiecare comportament
estimat trebuie analizat în context, întrucât comportamentul uman se formează ca urmare a
interacțiunii omului cu mediul – cerințe, exigențe, factori stresanți, etc; d) identificarea situațiilor
în care e nevoie de expertiza unui specialist -psiholog, psihiatru, etc; e) identificarea factorilor
care pot influența pozitiv sau negativ producerea comportamentului estimat; f) reali zarea unui
plan de prevenire a comportamentului indezirabil. Același autor reține că definirea
comportamentului implică și precizări legate de influențele predispozante, alegerea victimei,
factori dezinhibatori, factori precipitatori, etc., astfel că princ ipiul după care se poate conduce o
analiză comprehensivă a comportamentului este cel potrivit căruia comportamentul trecut este un
bun predictor pentru cel viitor. Estimarea riscului de recidivă trebuie să țină seama de cât de des
s-a produs în trecut ace l comportament, prezumția fiind aceea că, cu cât s -a produs mai des în
trecut, cu atât probabilitatea de a se repeta este mai mare; dacă există pattern -uri ale acelui
comportament; dacă există un repertoriu comportamental mai larg; dacă s -a produs regulat în
trecut acel comportament, în sensul că dacă s -a produs regulat există o probabilitate mai mare de
recidivă; în ce tip ce circumstanțe s -a produs comportamentul; cum a fost comportamentul
afectat de activitățile de reabilitare sau de sancțiunile anterio are; care este rata actuală de recidivă
a infractori lor din acea categorie. De ase menea, în analiza comportamentului trecut trebuie să se
țină seama de factorii precipitatori interni – gânduri, emoții, și externi – situații speciale, grupul de
prieteni, et c; de factori care pot consolida acel comportament; de factori care pot să descurajeze
acel comportament; de anumite discontinuități cognitive; de anumite trăsături de personalitate;
de consumul de alcool, droguri; atitudinea față de victima infracțiunii ; de anumiți factori de
mediu – sociali, emoționali, subcultura din care face parte, situații riscante, etc. (Durnescu,
2000).

4.7. Concluzii parțiale ale cercetării

Concluziile care se pot desprinde în urma analizării datelor colectate din dosarele de
supraveghere ale persoanelor supuse analizei în prezenta c ercetare, în raport cu întrebările de
cercetare stabilite inițial și cu concluziile consilierului de probațiune cu privire la parcursul
supravegherii fiecărei persoane în parte, sunt următoarele: n econformarea față de măsurile de

84
supraveghere și obligațiile impuse de instanță a fost favorizată în cea mai mare parte de un mediu
familial dezorganizat, lipsit de suport moral din partea membrilor săi, precum și de lipsa sau
instabilitatea veniturilor p ersoanelor aflate în supraveghere; lispa unui loc de muncă stabil sau
angajarea în activități lucrative fără forme legale; lipsa de pregătire școlară și calificare
profesională care, de asemenea, au contribuit semnificativ la manifestarea unui comportament
dezinteresat față de respectarea normelor legale și sociale, dezorganizat, orientat spre obținerea
de venituri în mod facil și fără prea mult efort.
De asemenea, lipsa de conștientizare a consecințelor nerespectării /neexecutării măsurilor
de supraveghere și obligațiilor impuse, neglijența și indiferența față de necesitatea îndreptării
comportamentului infracțional în scopul reintegrării sociale, incapacitatea de a se supune unor
reguli și programe impuse, au contribuit în mare parte la neconformarea față de dispozițiile
sentinței judecătorești, și practic la împiedicarea reintegrării sociale corespunzătoare.
La prima întrebare de cercetare stabilită, se poate răspunde în sensul că există o diferență
în ceea ce privește natura infracțiunii identificată ca predominantă în cazul persoanelor care și -au
îndeplinit cu succes supravegherea, și natura infracțiunii predominantă în cazul persoanelor care
nu și -au respectat /nu și -au executat măsurile și obligațiile impuse de instanță. Prima categorie de
persoane a co mis mai frecvent o infracțiune de pericol, respectiv de conducere pe drumurile
publice sub influența alcoolului, ceea ce a evidențiat o atitudine de neglijență și indiferență față
de respectarea normelor legale, determinată pe de -o parte și de efectele co nsumului unei astfel de
substanțe. Cea de -a doua categorie de persoane a comis mai frecvent o infracțiune contra
patrimoniului, respectiv infracțiunea de furt calificat, din motive bine determinate, respectiv
lipsurile financiare și situația materială prec ară care a reprezentat o problemă majoră cu care
aceste persoane s -au confruntat și care practic le -a împins către un comportament infracțional.
Răspunsul la cea de -a doua întrebare de cercetare este în sensul că, m ediul din care au
provenit infractorii și nivelul de educație al acestora este diferit în cazul acestor două categorii de
persoane. Majoritatea celor care și -au respectat supravegherea au provenit din mediul urban, în
timp ce în cazul celor ca și -au încălcat supravegherea mediul din care major itatea lor au provenit
a fost cel rural. În acest sens, mediul din care provin infractorii ar putea fi consierat un factor
care influențează un comportament contrat normelor sociale și care a afectat inclusiv
conformarea față de măsurile de supraveghere și obligațiile impuse.

85
La cea de -a treia întrebare de cercetare se poate răspunde în sensul că, nivelul de educație
al persoanelor supravegheate a fost mai ridicat în cazul celor care s -au conformat supravegherii,
decât în cazul celor care nu s -au conformat . În acest sens se poate afirma că un nivel de educație
mai scăzut determină o incapacitate a persoanei de a aprecia consecințele acțiunilor sale, de a -și
gestiona problemele cu care se confruntă și de a conștientiza importanța conformării față de
anumite măsuri și obligații care i -au fost impuse, precum și importanța adoptării unui
comportament corespunzător normelor sociale.
Răspunsul la cea de -a patra întrebare de cercetare este în sensul că, un număr mai mare
de măsuri și obligații nerespectate/neexecu tat pe perioada supravegherii, nu a atras aplicarea unei
sancțiuni mai grave din partea consilierului de probațiune . Acest lucru înseamnă că gravitatea
sancțiunii aplicate de consilierul de probațiune nu a fost determinată de numărul de măsuri și
obligații încălcate, ci de gravitatea acestor măsuri, de motivele pentru care aceastea nu au fost
respectate și de importanța lor pentru desfășurarea în condiții normale a supravegherii. O
gravitate mai ridicată a avut -o neprezentarea la serviciul de probațiune pen tru realizarea primei
întrevederi, întrucât în lipsa prezentării nu s -a putut începe supravegherea. Aceeași gravitate
ridicată a avut -o și neanunțarea serviciul de probațiune cu privire la orice deplasare mai mare de
5 zile, întrucât s -a apreciat că a fost vorba despre sustragerea de la punerea în executare a
hotărârii judecătorești și implicit de la efectuarea supravegherii.
La cea de -a cincea întrebare de cercetare, răspunsul este în sensul că, s ancțiunea
predominant aplicată pentru încălcarea măsuril or de supraveghere și obligațiilor impuse a fost
cea a avertismentului. Aceasta înseamnă că un număr mai redus dintre persoanele supravegheate
au încălcat măsuri de supraveghere și obligații de o gravitate mai ridicată și care au atras
sesizarea instanței cu solicitarea de revocare a măsurii aplicate.
La cea de -a șasea întrebare de cercetare, răspunsul este în sensul că statutul profesional și
situația financiară a persoanelor supraveghea te, influențează adoptarea unui comportament pro –
social. Persoanele care și -au respectat supravegherea au fost angajate într -un număr mai mare în
activități lucrative durabile, cu forme legale, ceea ce le -a și adus venituri corespunzătoare unui
trai decent.
Răspunsul la cea de -a șaptea întrebare este în sensul că, în cazu l persoanelor care nu și -au
respectat supravegherea, lipsa unui loc de muncă stabil și lipsa unor venituri constante, stabile a

86
reprezentat un factor de risc. Acest aspect le-a creat o situație de instabilitate, au fost afectate de
situația în care s -au af lat și au recurs la adoptarea unui comportament antisocial în ideea de a -și
acoperii cât mai multe din lipsurile și nevoile cu care s -au confruntat. Aceste persoane au fost
preocupate mai mult de acest aspect, decât de o conduită corespunzătoare pe parcurs ul
supravegherii.
Anturajul a reprezentat, de asemenea, un factor care a influențat neconformarea față de
măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, întrucât un număr mai mare al persoanelor care
nu s-au conformat supravegherii au făcut parte dintr -un anturaj cu preocupări infracționale pe tot
parcursul supravegherii. În acest sens, răspunsul la ultima întrebare de cercetare este acela că,
persoanele care se asociază și socializează cu semeni delincvenți prezintă riscuri mai mari de a se
implica în a ctivități antisociale și de a nu se conforma măsurilor și obligațiilor care le -au fost
impuse. Astfel de persoane care adoptă un asemenea comportament, transmit și celorlalți
atitudini și valori deviante care îi distrag de la orice intenție de respectare a normelor legale.
Tocmai datorită acestor influențe, valori și atitudini deviante ale grupului, persoanele aflate în
supraveghere prezintă un risc mai mare de neconformare față de măsurile și obligațiile care le -au
fost impuse.

B) 4.8 . Obiectivel e cercetării

Obiectivele urmărite în cea de -a doua parte a cercetării au vizat modul în care s -a
desfășurat finalizarea procesului de supraveghere al persoanelor majore aflate în atenția
Serviciului de Probaț iune Cluj în perioada decembrie 2017 – ianuarie 2018; schimbările
intervenite pe plan personal, familial, profesional pe parcursul supravegherii , precum și utilitatea
întocmirii unui plan personal de acțiune post -probațiune .
În acest sens, s -a urmărit cunoaște rea felul în care persoanele aflate la fina lizarea
supravegherii au perceput această perioadă din viața lor; felul în care această perioadă de
supraveghere s -a desfășurat; schimbările care au intervenit pe parcursul ei; achizițiile dobândite
în această perioadă; felul în care aceste persoane inten ționează să ducă mai departe, după
probațiune, obiectivele pe care și le -au formulat în perioada în care s -au aflat în supraveghere;
planurile pe care și le -au făcut pentru perioada de după probațiune.

87
Obiectivele stabilite pentru realizarea acestei cercet ări au vizat: identificarea schimbărilor
intervenite pe plan personal, familial și profesional pe durata supravegherii; identificarea
dificultăților întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor stabilite în probațiune și natura acestor
dificultăți; descrierea modului în care achizițiile ( cunoștințe, deprinderi învățate/formate, aspecte
de viață conștientizate) dobândite pe parcursul supravegherii au fost valorificate de persoana
supravegheată, în care situații și sub ce formă; determinarea gradului de eficien ță și utilitate a
achizițiilor dobândite în probațiune, pentru situațiile care vor interveni post -probațiune; stabilirea
obiectivelor planului personal de acțiune post -probațiune ( muncă, educație, familie, investiții,
sănătate, comportament social dezira bil), obiective pe termen scurt și lung; determinarea
resurselor necesare (capital uman, capital social) pe perioada supravegherii pentru îndeplinirea
obiectivelor stabilite, precum și cele necesare post -probațiune pentru îndeplinirea planurilor de
viitor.
4.9. Întrebările de cercetare

Întrebările formulate pentru cercetare au fost următoarele:
a) Situația personală, familială și profesională a persoanei supravegheate, influențează
finalizarea cu succes a supravegherii?
b) Îndeplinirea obiectivelor planulu i de supraveghere este influențată de conștientizarea
comportamentului infracțional adoptat și de motivația pentru schi mbare a persoanei
supravegheate?
c) Deprinderile învățate și abilitățile dobândite pe parcursul supravegherii, ajută la
evitarea comporta mentului antisocial post -probațiune?
d) Motivația ridicată pentru schimbare pe perioada supravegherii scade riscul adoptării
unui comporta ment antisocial post -probațiune?
e) Responsabilizarea persoanelor aflate la finalul supravegherii, are drept cauză
conștientizarea comportamentului antisocial adoptat?
f) Adoptarea unei conduite pro -sociale după finalizarea supravegherii este influențată de
stabilirea și îndeplinirea planului personal de acțiune post -probațiune?
g) Schimbările intervenite în plan personal , social și profesional pe parcursul
supravegherii, sprijină reintegrarea post -probațiune a persoanei supravegheate ?

88
4.10. Metode și instrumente folosite în cercetare
Metoda folosită în cea de -a doua parte a cercetării a fost metoda interviului, ca metodă de
cercetare calitativă.
Aspectele menționate relativ la cercetarea de tip calitativ în cadrul primei părți a
cercet ării se aplică și în cadrul celei de -a doua părți, cu privire la persoanele aflate la finalizarea
procesului de supraveghere în cadrul Serv iciului de Probațiune Cluj , în perioada decembrie
2017 -ianuarie 2018.
Instrumentul folosit în realizarea interviurilor în cadrul cercetării a fost ghidul de interviu .
Acest ghid de interviu cuprinde scopul și obiectivele urmărite prin realizarea interviuri lor;
întrebările de cercetare stabilite; principalele unități tematice în baza cărora au fost formulate
întrebările, precum și întrebările prestabilite adresate persoanelor intervievate. Ghidul de interviu
se regăsește în Anexa nr. II ce face parte integra ntă din prezenta lucrare.
4.10.1. Metoda interviului
Metoda de cercetare calitativă utilizată în cea de -a doua parte a cercetării a fost metoda
interviului individual, semi -structurat. Scopul interviului într -o cercetare calitativă este să descrie
și să in terpreteze temele din universul de viață al subiectului intervievat . Interviul este piatra
unghiulară a metodologiei calitative și una dintre cele mai utilizate tehnici de colectare a datelor.
Tehnica interviului permite înțelegerea profundă și nuanțată a ființei umane și a relațiilor ei cu
lumea, sau a punctelor de vedere specifice unor grupuri (Băban, 2000, apud McCracken, 1990).
Într-o formulare mai succintă, interviul poate fi definit ca ”arta de a pune întrebări și de a
asculta” (Băban, 2000, apud Font ana și Frey, 1994).
Interviul este o metodă de cercetare calitativă cu ajutorul căreia se încearcă obținerea
unor informațiii cât mai bogate de la fiecare subiect intervievat în parte, în raport de tema care se
dorește a fi analizată. Interviul individual semi -structurat se realizează pe baza unui ghid de
interviu prestabilit care cuprinde cele mai importante intrebări care se doresc a fi adresate
subiectului în legătură cu tema supusă analizei, intervievatorul având libertatea ca, în funcție de
răspunsul p rimit, să exploreze în adâncime problema în modul pe care -l consideră de cuviință.
( Șandor, 2011).

89
4.11. Subiecții cercetării
Cea de -a doua parte a cercetării a avut ca subiecți un număr de 4 persoane majore, cărora
instanța le -a stabilit pedeapsa închisorii pentru faptele comise, pedeapsă a cărei aplicare a fost
amânată, sau a cărei executare a f ost suspendată sub supraveghere . Aceste persoane au parcurs
perioada de supraveghere în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj până în luna decembrie 2017,
respectiv ianuarie 2018, iar la momentul realizării interviurilor acestea se aflau la finalul
supravegherii, respectiv la ultima întrevedere cu consilierul de probațiune. Toate cele 4 persoane
intervievate și-au respectat măsurile de supraveghere și și -au executat obligațiile impuse de
instanță în sarcina lor, fără a înregistra abateri.

4.12. Prezentarea, analiza și interpretarea datelor

Datele prezentate în cuprinsul cercetării au rezultat atât din dosarele de supraveghere ale
celor 4 persoane supraveghe ate, cât și din interviurile realizate cu acestea.
Din studiul dosarelor de s upraveghere am putut observa infracțiunile pentru săvârșirea
cărora aceste persoane s -au aflat în supravegherea serviciului de probațiune. U na dintre ele a fost
condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar celelalte 3 pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere sub influența alcoolului. Pe lângă măsurile de supraveghere de a se
prezenta la datele fixate la serviciul de probațiune; de a primi vizitele consilerul ui de probațiune,
de a anunța în prealabil orice schimbare a domiciliului și orice deplasare mai mare de 5 zile,
precum și întoarcerea; de a comunica schimbarea locului de muncă și documente pentru
controlul mijloacelor de existență, măsuri care au fost ap licate tuturor celor 4 persoane, în sarcina
acestora instanța de judecată a stabilit și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunității. Totodată, uneia dintre aceste persoane i s -a impus și obligația de a frecventa unul
sau mai multe pr ograme de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune, iar alteia
obligația de a urma un curs de pregătire școlară, sau calificare profesională. Aceste măsuri de
supraveghere și obligații au fost respectate și îndeplinite cu succes de toate per soanele
intervievate.
Tot din cuprinsul dosarelor de supraveghere a rezultat motivul determinant al comiterii
infracțiunilor de către aceste persoane. A cesta a fost consumul de alcool în 3 dintre cazuri, iar

90
într-un singur caz, lipsurile financiare. Acest e persoane nu au înregistrat nevoi speciale
peparcursul supravegherii ; și-au asumat responsabilitatea pentru faptele comise; nu au avut
antecedente penale; situația financiară pe care au avut -o pe parcursul supravegherii a fost una
modestă, dar stabilă, cu excepți a unuia dintre ei. În acest sens, supravegherea lor nu a ridicat
probleme deosebite.
Datele prezentate în cuprinsul cercetării și care au rezultat din dosarele de supraveghere
ale persoane lor intervievate , respectiv natura infracțiunii comise și m otivul determinant al
comiterii ei , vor fi prezentate sintetic în cuprinsul Tabelului nr. 8 de mai jos.

Tabel nr. 8 – Infracțiunea comisă de persoanele intervievate și motivul determinant al comiterii ei

Nr. persoane
supravegheate Infracțiunea comisă Motivul determinant al comiterii
infracțiunii
3 Conducere sub influența alcoolului Consumul de alcool
1 Furt calificat Lipsurile financiare

Modalitatea de executare a pedepsei stabilită în sarcina acestor persoane și măsurile de
supraveghere și obligațiile impuse de instanță pe parcu rsul termenului de supraveghere sunt
prezentate în Tabelul nr. 9 de mai jos.

Tabel nr. 9 – Modalitatea de executare a pedepsei, măsurile de supraveghere și obligațiile
impuse de instanță persoanelor intervievate
Nr. persoane
supravegheate Modalitatea de
executare a pedepsei Măsuri de supraveghere Obligații
4 -de a se prezenta la datele fixate la
serviciul de probațiune;
-de a primi vizitele consilerului de
probațiune;
-de a anunța în prealabil orice
schimbare a do miciliului și orice
deplasare mai mare de 5 zile, precum – de a presta o muncă
neremunerată în folosul
comunității

91
și întoarcerea;
-de a comunica schimbarea locului
de muncă;
-de a comunica documente pentru
controlul mijloacelor de existență.
3 Suspenda rea
executării pedepsei
sub supraveghere
1 Amânarea aplicării
pedepsei
1 -de a frecventa unul sau
mai multe programe de
reintegrare socială
1 -de a urma un curs de
pregătire școlară, sau
calificare profesională

Culegerea datelor supuse analize i și interpretării în cadrul cercetării s-a realizat cu
ajutorul metodei interviului individual, semi -structurat, pe baza unui ghid de interviu prestabilit.
Interviurile cu aceste persoane aflate la finalul supravegherii, respectiv la ultima întrevedere, s -au
realizat după ce în prealabil li s -a obținut consimț ământul. De asemenea, le -a fost adus la
cunoștință scopul cercetării; au fost informați despre necesitatea transcrierii răspunsurilor pe care
le vor oferi; le -a fost garantat anominatul și confidenți alitatea informațiilor pe care le vor oferi;
le-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a opri oricând interviul în cazul în care nu se vor
simți confortabil, precum și posibilitatea de a refuza să răspundă la întrebările la care nu vor dori.
Interviur ile s-au desfășurat ”față în față”, în baza unui ghid de interviu prestabilit, cu un număr
de 43 de întrebări corespunătoare unui număr de 8 unități tematice, cu mențiunea că, unele
întrebări adresate au fost adaptate situației fiecărei persoane intervieva te în parte. Limbajul
utilizat a fost unul comun, cu oferirea de explicații persoanelor intervievate în situațiile în care nu
s-au înțeles, sau nu au fost destul de clare unele dintre întrebările adresate, pentru ca aceste
persoane să poată răspunde cores punzător întrebărilor adresate.Interviul cu fiecare persoană în
parte s -a realizat în cadrul unei singure întâlniri și a avut o durată de aproximativ 1 -2 ore, iar

92
răspunsurile au fost transcrise textual, cuvânt cu cuvânt, pe măsură ce au fost oferite de pe rsoana
intervievată. O eventuală înregistrare audio a interviurilor ar fi putut crea scepticism persoanei
intervievate și ar fi putut duce la un refuz din partea acesteia de a răspunde întrebărilor.
Unitățile tematice1 care au fost avute în vedere la real izarea interviurilor și din care s -au
desprins întrebările adresate fiecărei persoane au fost în număr de 8, iar prin intermediul lor s -a
urmărit determinarea percepției persoanei supravegheate cu privire la perioada petrecută în
supravegherea Serviciului de Probațiune Cluj, inclusiv din perspectiva experienței de viață pe
care a trăit -o; progra mele de reabilitare urmate, percepția experienței participării la astfel de
programe și utilitatea lor pentru persoana supravegheată, acolo unde a fost cazul; stabii lirea unui
plan personal de acțiune post -probațiune și a obiectivelor cuprinse într -un astfel de plan;
identificareea perioadei în care s -au produs cele mai multe schimbări în ceea ce privește
conștientizarea consecințelor comportamentului antisocial avut și a nevoii de schimbare;
resursele necesare pe durata supravegherii pentru îndeplinirea planului de supraveghere;
învățăturile desprinse în urma parcurgerii perioadei de supraveghere, aspectele dificile și mai
puțin dificile ale unei astfel de proceduri; pregătirea petntru încheierea supravegherii și
reintegrarea post -probațiune; resursele necesare post -probațiune pentru îndeplinirea obiectivelor
cuprinse în planul personal de acțiune.
Prin întrebările adresate acestor persoane s -a urmărit identificarea t uturor aspectelor
menționate mai sus, precum și a altor as pecte care au fost în măsură să ofere informații relevante
pentru studiu.
În cele ce urmează, am înțeles să prezint datele culese în urma fiecărui interviu, în raport
de fiecare unitate tematică în parte. De asemenea, am ales să prezint comparativ datele și
răspunsurile obținute de la persoanele intervievate, în scopul de a determina eventuale asemănări
sau deosebiri în raport de modul în care aceste persoane au perceput întreaga perioadă a
supraveg herii, precum și în raport de planurile pe care și le -au făcut post -probațiune.

1 Structura unităților tematice din cadrul ghidului de interviu a fost adaptată după Proiectul ”Consolidarea
capacității sistemului românesc de probațiune de a f urniza servicii eficiente alternative închisorii”. Programul RO 23
”Servicii corecționale, inclusiv sancțiuni non -privative de libertate”. Evaluarea, monitorizarea și măsurarea
rezultatelor privind reabilitarea și reintegrarea și persoanelor care au comis infracțiuni, București, 2017

93
Astfel, prima unitate tematică în raport de care au fost adresate întrebări celor 4 persoane
intervievate s -a referit la percepția pe care o au față de perioada petrecută în s upravegherea
Serviciului de Probațiune Cluj.
În acest sens, persoanele au fost întrebate dacă apreciază benefică pentru ele perioada de
supraveghere parcursă în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj. Răspunsul unanim al acestora a
fost în sensul că apreci ază benefică această perioadă de supraveghere, chiar educativă, în sensul
că ”te face să -ți dai seama de fapta pe care ai făcut -o”, să îți dorești ”să nu mai ajungi în
situația asta niciodată” și doar ”în vizită să mai vrei să ajungi aici de acuma încolo”. De
asemenea, toate cele 4 persoane au fost de părere că ar fi fost mai bine dacă nu ar fi ajuns în
situația de a fi nevoiți să parcurgă perioada de supraveghere.
În legătură cu experiența de viață pe care au dobândit -o fiind în probațiune, o persoană a
relatat faptul că probațiunea l -a responsabilizat mai mult în muncă și că cei trei ani petrecuți în
probațiune ”au fost o experiență lungă care m -a îndrumat să nu mai fac nimic rău și m -a retras
mult din anturaje, grupuri de prieteni” . Altă persoană a pr ecizat că nu i s -a întâmplat nimic
extraordinar în urma probațiunii, iar celelalte două au considerat că experiența pe care au
dobândit -o a fost una pozitivă, în sensul că ”te face mult mai responsabil, atât moral cât și din
punct de vedere fizic pentru că dacă și se trasează o sarcină trebuie să o îndeplinești exact așa
cum trebuie”.
Întreb ați fiind de utilitatea cunoștințelor dobândite și deprinderilor învățate în
supraveghere, pentru dezvoltarea lor personală și profesională post -probațiune, persoanele
intervievate au relatat faptul că le consideră utile. Au putut comunica mai bine cu cei din jur, au
învățat să fie mai responsabili, au tras concluzia că ”din orice lucru rău poți învăța un lucru
bun”, iar unul dintre ei a precizat că a fost chiar în măsu ră să dea sfaturi celor din jur în legătură
cu adoptarea unui comportament adecvat în societate.
La întrebarea legată de situațiile grele cu care s -au confruntat pe perioada supravegherii,
una dintre aceste persoane a relatat că nu i s -a părut nimic greu, totul i s -a părut normal. Altă
persoană a relatat că i -a fost greu cu programul când a fost la munca în folosul comunității, dar
activitatea nu i s -a părut grea. Altei persoane i -a fost greu să se descurge din punct de vedere
financiar pe perioada supraveg herii pentru că a avut de achitat despăgubiri fostei soții în urma
divorțului, însă legat de activitatea de supraveghere nu i s -a părut nimic dificil. Altă persoană a

94
fost de părere că ”cel mai greu și stresant mi s -a părut că trebuie să vin la probațiune” , în sensul
că pentru el reprezenta o povară psihică inclusiv gândul că trebuie să se prezinte ”la semnat”,
însă spre finalul supravegherii s -a dus ”mai relaxat” pentru că s -a obișnuit cu gândul și cu ceea
ce presupunea supravegherea.
Au fost întrebate ac este persoane dacă au avut momente când li s -a părut dificil să se
conformeze planului de supraveghere stabilit. O singură persoană a relatat că i -a fost dificil
pentru că lucra în străinătate ca șofer de camion și îi era greu să se învoiască de la muncă p entru
a se prezenta la datele stabilite pentru întrevederi. Celorlalte persoane nu le -a fost greu nici
măcar o dată să se conformeze planului de supraveghere, una dintre ele spunând că nu i -a fost
greu pentru că ”eu am greșit și din cauza mea s -a întâmplat totul” .
În legătură cu obiectivele care li s -au părut mai greu de îndeplinit pe parcursul
supravegherii, persoanele intervievate au relatat că nu au avut obiective care să li se pară greu de
îndeplinit. O persoană a spus că, ”pe lângă 12 ani de căsnicie a fost o joacă de copil” . Așa fiind,
obiectivele li s -au părut ”normale și utile” , dar unul dintre ei și -a pus totuși retoric întrebarea
”De ce a trebuit eu să ajung aici?” .
În cadrul acestei unități tematice, experiența probațiunii este descrisă de acest e persoane
în sens pozitiv, fiind considerată utilă, văzută ca o oportunitate pentru schimbarea
comportamentului, descrisă prin prisma învățămintelor desprinse din întreaga perioadă a
supravegherii, dar și ca o situație uneori constrângătoare, alteori stre santă din cauza experiențelor
trăite. După cum am arătat mai sus, una dintre persoanele intervievate a descris experiența
probațiunii ca fiind una stresantă, altele ca fiind una utilă, normală, ceea ce duce la concluzia că
percepțiile, sentimentele legate de această perioadă din viața fiecărei persoane supravegheate,
precum și înțelesurile date acesteia sunt diferite de la o persoană la alta.
A doua unitate tematică în raport de care le -au fost adresate întrebări acestor persoane a
avut în vedere programe le de reabilitare urmate pe parcursul supravegherii, percepția asupra
experienței participării la astfel de programe, precum și utilitatea lor pentru persoana
supravegheată. Una singură dintre aceste persoane a urmat, pe lângă munca în folosl comunității,
un curs de reintegrare socială desfășurat de Serviciul de Probațiune Cluj în colaborare cu IPJ
Cluj – Biroul de Analiză și Prevenire a Criminalității. Acest progam a constat în prezentarea de
date statistice, proiecții de materiale informative cu privire la legea circulației pe drumurile

95
publice; reguli privind normele de conviețuire socială; violență domestică, etc. Celelalte 3
persoane nu au participat la astfel de programe, ci doar au desfășurat muncă în folosul
comunității pe durata termenului de supra veghere. Fiind întrebată persoana care a participat la
programul de reintegrare menționat despre ceea ce a învățat în urma participării la program;
despre experiența trăită; abilitățile și deprinderile dobândite sau dezvoltate și felul în care acestea
o vor ajuta post -probațiune, aceasta a relatat faptul că experiența a fost una pozitivă. A înțeles că
trebuie să respecte mai mult autoritățile, legile și pe cei din jur; să solicite mai des ajutor în
rezolvarea problemelor cu care se confruntă de la persoane le în drept să îi ofere ajutor; că a fost
motivat să facă relatări despre propria viață, despre experiențele trăite și să se prezinte exact așa
cum este el. Momentul pe care l -a considerat de impas în program a fost acela în care a trebuit
să-și pună ochel arii care simulează starea de ebrietate. În urma acestei experiențe pe care a trăit -o
a spus că nu și -a imaginat că ”vezi așa rău când esti băut” . Celelalte persoane care au prestat
muncă neremunerată în folosul comunității, au relatat că activitățile pe c are le -au desfășurat i -au
responsabilizat, s -au simțit de folos pentru munca pe care au făcut -o cu plăcere. Activitățile pe
care le -au desfășurat au fost diverse, respectiv activități în bucătărie, grădinărit, curățenie,
reparații auto, birotică, activităț i pe care nu le -au considerat dificil de îndeplinit și nici josnice.
Toate aceste persoane aveau cunoștință despre modul de desfășurare al activităților la care au
participat, nu au învățat lucruri noi în urma muncilor prestatei, și nu au prestat cu reține re aceste
activități. De asemenea, au fost de părere că persoanele pentru care au lucrat au fost mulțumite
de felul în care și -au îndeplinit sarcinile încredințate.
Una dintre aceste persoane a participat și la un curs de calificare profesională pe
parcur sul supravegherii, respectiv la un curs de igienă alimentară organizat de Crucea Roșie și
pe care l -a promovat cu succes. Susține că nu i -a fost de ajutor până în prezent și nu -și mai
amintește ”mare lucru din ce a învățat” . Din cele relatate, această p ersoană își dorea să urmeze
un alt curs de calificare, respectiv de mecanic auto, calificare de care avea nevoie urgent pentru
că avea cunoștință despre un loc de muncă în acest domeniu.
A treia unitate tematică în baza căreia s -au formulat întrebările, a avut în vedere stabilirea
unui plan personal de acțiune post -probaține și îndeplinirea obiectivelor cuprinse în acest plan.
Fiind întrebate care sunt planurile de viitor pe care și le -au făcut și care au fost domeniile în care
și-au făcut astfel de planuri , 3 dintre persoanele intervievate au relatat faptul că nu și -au făcut în

96
mod special planuri de viitor după ce vor ieși din probațiune și că merg înainte cu planurile pe
care le au deja. Acestea au fost legate de bunăstarea familiei, de sănătate și de act ivități în
gospodărie, una dintre persoane fiind de părere că ”omul toată viața face planuri în jurul casei” .
Altă persoană a răspuns că planul de viitor pe care și l -a făcut este de a pleca la muncă în
străinătate pentru a căștiga bani pe care vrea să -i investească în casa pe care a început să o
contruiască. Planurile pe termen scurt pe care aceste persoane și le -au făcut au fost legate de
familie și de petrecerea sărbătorilor de iarnă în familie într -unul din cazuri; de ideea deschiderii
unei afaceri în d omeniul service -ului auto într -un alt caz; de renovări în gospodărie într -un alt
caz. Una dintre aceste persoane a relatat că se pregătește în scurt timp pentru nașterea unui copil
în familia sa și că planurile pe care le are ”nu mai sunt de furat” . Planu rile pe termen lung ale
acestor persoane au fost legate de fericirea copiilor într -unul din cazuri; într -un alt caz de
căutarea unui loc mai sigur de muncă pentru întreținerea familiei și asigurarea tratamentelor
necesare copilului cu probleme locomotorii; într-un alt caz de deschiderea unei afaceri în familie;
într-un alt caz de decreșterea și îngrijirea copilului care urma să se nască în familia uneia dintre
aceste persoane.
Obiectivele pe care aceste persoane și le -au stabilit și pe care le -au considera t prioritare
au fost legate ” de sănătate pentru că e cea mai importantă” , precum și de muncă pentru
câștigarea existenței și întreținerea familiei. Întrebate fiind aceste persoane dacă consideră că
vreunul dintre obiectivele pe care și le -au stabilit va fi mai greu de îndeplinit, răspunsul
majorității a fost în sensul că niciun obiectiv nu li se pare mai greu de îndeplinit. Atâta timp cât
au sănătate, putere și chef de muncă, au considerat că ”celelalte lucruri se obțin ușor” . Uneia
dintre aceste persoane i s-a părut mai dificil să -și găsească un loc de muncă în străinătate unde
dorește să lucreze în construcții, pentru că i se cere limba engleză și nu o cunoaște, dar vrea să
meargă ”și așa pentru că se câștigă mai bine” . Toate aceste persoane au considerat că
întocmirea unui plan de acțiune, cu stabilirea unor obiective de îndeplinit după probațiune este
eficientă, iar dacă se vor orienta spre îndeplinirea obiectivelor, vor evita cu siguranță să mai
adopte un comportament infracțional pe viitor, susținând că ”dacă ai planuri de viitor nu te mai
gândești la fapte penale” .
S-a putut observa faptul că după sănătate, munca a fost domeniul în care aceste persoane
vor să acționeze după probațiune, considerând că aceasta le -ar putea aduce cele mai mari

97
satisfacții . Fie că a fost vorba despre găsirea unui loc de muncă mai bine plătit, mai stabil, fie de
deschiderea unei afaceri, tot în jururl muncii și al unui trai mai decent s -a definit viața lor după
probațiune.
A patra unitate tematică s-a referit la identificare a perioadei în care s -au produs cle mai
multe schimbări privind conștientizarea comportamentului infracțional adoptat și a nevoii e
schimbare. Fiind întrebați despre schimbările pe care le -au făcut după săvârșirea faptei pentru
care au ajuns în probațiune și despre momentul în care acestea s -au produs, aceste persoane au
relatat că și -au dat seama de comportamentul pe care l -au avut, imediat după săvârșirea faptelor.
Schimbările pe care le -au resimițit au fost de responsabilizare, de precauție și au ajuns să
gândească în sensul că ”nu iți mai trebuie să repeți asta cât trăiești” . O persoană a relatat faptul
că ”și-a mâncat foarte mulți nervi pentru fapta pe care a făcut -o” și că tot timpul a fost stresat și
și-a dat seama că se putea întâmpla ceva mult mai rău. Altă persoană a relatat faptul că i -a fost
foarte greu să treacă peste pentru că ”știam că am tot timpul fapta asta pe cap, dar am fost
foarte tare psihic, chiar dacă m -a marcat mult fapta” . Altă persoană a relatat faptul că s -a
schimbat mai ales du pă perioada probațiunii pentru că a înțeles că se putea întâmpla mult mai
rău, iar acum este în măsură să sfătuiască și alte persoane, să le explice ce înseamnă să nu
respecți legea și că ” nu merită riscat” . Aceeași persoană a fost de părere că ”din orice lucru rău
poți să înveți un lucru bun” , iar probațiunea l -a învățat asta. O altă persoană a relatat că imediat
după faptă i s -a născut un copil și acest lucru l -a determinat și mai mult să conștientizeze ce a
făcut. Consideră că ar fi putut să fie totul mult mai grav, să ajungă în închisoare fără să -și mai
vadă copilul o lungă perioadă de timp, dar a fost de părere că ”nu a trebuit să mă condamne ca
să-mi dau seama de tot ce am făcut”.
Aceste persoane au mai fost întrebate care au fost cauzele care au de terminat aceste
schimbări în viața lor. Una dintre persoane a indicat drept cauză ” faptul că familia m -a văzut în
situația ingrată de a fi urmărit penal” ; altă persoană a fost de părere că ”necazul ăsta m -a
determinat să mă schimb”, respectiv consecințele faptei pe care a comis -o; altă persoană a spus
că ”am conștientizat pericolul și din cazua asta m -am schimbat” , iar altă persoană a fost de
părere că ”m-am schimbat pentru că am realizat ce am făcut și mi -a spus și multă lume să -mi
văd de treabă că nu e d e bine”.

98
Întrebate fiind aceste persoane despre felul în care le -au fost de ajutor schimbările pe care
le-au făcut în perioada de supraveghere, una dintre ele a răspuns că aceste schimbări din perioada
de supraveghere i -au creat ” un mod de viață de la ca re nu poți să te abați” ; alta a răspuns că a
trecut mai ușor perioada de supraveghere dacă a reușit să -și schimbe gândirea și
comportamentul; altă persoană a răspuns că a ajutat -o să treacă mai ușor peste supraveghere
faptul că a acceptat că a greșit și că trebuie să plătească pentru ce a făcut; altă persoană a răspuns
că probațiunea l -a schimbat atât de mult încât dacă îi trecea prin minte să facă ceva rău, sau dacă
vreun prieten încerca să -i propună să facă ceva rău era suficient să se gândească la suprav eghere
și îi trecea totul. A reușit să se stăpânească mult mai bine pe perioada supravegherii.
Toate aceste persoane au relatat că au fost foarte motivate pe parcursul supravegherii
pentru a se schimba. În acest sens au fost întrebate dacă apreciază că mo tivația pe care o au
pentru schimbare îi va ajuta pe viitor să evite comportamentele antisociale. Răspunsurile lor au
fost în sensul că sunt motivați să nu mai aibă ”necazuri cu legea”; că apreciază că s -au schimbat
deja; că nu se mai gândesc să încalce le gea și sigur acest lucru îi va împedica să mai comită fapte
penale în viitor. Ceea ce au trăit după comiterea faptei consideră că ”a fost o lecție de viață”.
Unul dintre ei a precizat că și înainte de faptă s -a gândit la ce i s -ar putea întâmpla, dar nu s -a
gândit că i se poate întâmpla chiar lui așa ceva. Nu a crezut că dacă vrea să facă o faptă bună, să
ajute niște prieteni, poate să ajungă chiar în situația în care a ajuns.
Din relatările acestor persoane se poate observa faptul că reintegrarea lor soci ală este
facilitată de atitudinea pe care o au la trecerea dincolo de probațiune. Această reintegrare este
susținută de toată experiența pe care au dobândit -o în probațiune și care a contribuit la ideea
adoptării unei vieți normale, pro -sociale, care se do rește a fi continuată și după încetarea
supravegherii.
Cea de -a cincea unitate tematică avută în vedere la realizarea interviurilor a fost legată de
resursele de care aceste persoane au avut nevoie pentru a -și îndeplini planul de supraveghere și
obiectivel e stabilite.
Capitalul social, în funcție de resursele care îl compun, se evidențiază în capital social de
atașament care descrie legăturile între oameni aflați în circumstanțe similare (familie, prieteni,
vecini); capital social de unificare, care includ e legături mai distante (cunoștințe, colegi de
serviciu), legături care, chiar dacă sunt mai slabe, sunt semnificative pentru că permit accesul la

99
persoane și resurse diverse; capital social de relaționare care se referă la interacțiunea cu oamenii
care se află în situații și poziții diferite în ierarhia socială (Durnescu, et all, 2009).
Persoanele intervievate au fost întrebate despre astfel de resurse (de natură financiară,
suport familial, social, de la rude, prieteni) de care au avut nevoie pentru înde plinirea
obiectivelor, precum și despre ajutorul pe care l -au primit efectiv, de ce natură a fost acest ajutor,
de la cine l -au primit și cât de mult a contat pentru ei acest ajutor. Majoritatea au răspuns în
sensul că nu au avut nevoie de un ajutor specia l pentru a -și îndeplini supravegherea, cel mai mult
au primit susținere morală din partea familiei, susținere care a și contat cel mai mult pentru
fiecare dintre ei. Unul dintre cei intervievați a încercat să implice cât mai puțin familia în toată
această problemă cu care s -a confruntat, spunând că ”nici fetele mele nu știu și nu au auzit că eu
am fost în probațiune” , încercând oarecum să -și protejeze familia de ”lucrurile urâte” pe care
le-a făcut. O altă persoană a răspuns în sensul că, deși familia a dor it să-l încurajeze spunându -i
că va fi totul bine, el a fost cel care i -a încurajat la rândul său spunându -le că ”dacă eu am făcut
fapta, eu trebuie să suport totul” . O altă persoană a relatat că în perioada respectivă se afla în
plin proces de divorț și, datorită stării de vulnerabilitate în care se afla, a avut nevoie de mai mult
suport moral din partea surorilor și a prietenilor. Însă, aceste persoane l -au înțeles, l -au încurajat
și l-au consolat, fapt care l -a ajutat foarte mult să treacă peste supraveg here, bucurându -se
totodată de ajutorul primit. O altă persoană a răspuns că a avut nevoie de un mic suport financiar
pentru a -și achita cursul de calificare pe care l -a urmat pe perioada supravegherii, precum și de
susținerea morală a familiei sale care l -a ”retras de la grupuri, anturaje, prieteni” și i-a explicat
”că nu e bine ce se întâmplă” .
Au mai fost întrebate aceste persoane dacă în lipsa sprijinului pe care l -au primit pe
perioada supravegherii, ar fi putut atinge obiectivele stabilite în planul de supraveghere. Au
răspuns în sensul că s -ar fi descurcat destul de greu singuri, fără niciun ajutor, unul dintre ei
precizând că ”fără familie nu puteam să mă ridic singur, copilul a fost cel care m -a ambiționat
să termin cu bine supravegherea”.
Astfel, capitatul social de care aceste persoane au avut nevoie și au beneficiat pe
parcursul supravegherii a fost capitalul social de atașament pe care l -au primit de la familie, rude
și prieteni. Nu au avut nevoie de capital social de unificare sau de relaționa re pentru parcurgerea
supravegherii.

100
Cea de -a șasea unitate tematică a urmărit identificarea învățăturilor desprinse în urma
parcurgerii procedurii supravegherii, aspectele dificile și mai puțin dificle ale percurgerii unei
astfel de proceduri. În acest se ns întrebările adresate au vizat identificarea aspectelor învățate în
probațiune și care vor ajuta persoanele intervievate pe viitor să dezvolte relații
sociale/profesionale benefice. Părerea uneia dintre persoane a fost că probațiunea te învață să îți
faci un program ”de care să te ții fără să te abați” și că ”că trebuie să -ți faci viața în așa fel
încât să știi că legile trebuie respectate”. Totodată, aceeași persoană a precizat că probațiunea
”te disciplinează vrei nu vrei” , și că l -a ajutat să învețe să interacționeze mai bine cu alți oameni
și cu alte meserii, ceea ce a considerat util. O altă persoană a fost de părere că ”omul tot timpul
învață din experiențele pe care le are” , iar probațiunea a fost pentru el o experiență bună care l -a
făcut să fie mai atent cu ceea ce face, mai responsabil și mai calculat. Și celelalte două persoane
au considerat că ” am avut de învățat numai lucruri bune în probațiune, rău nu am avut ce” și că
tot ce au învățat în probațiune pot aplica cu ușurință în relațiile cu c ei din jur și la locul de
muncă, în special felul de a comunica cu oamenii. După părerea unuia dintre ei, în probațiune ”s-
au spus niște fapte bune pe care le -am acceptat, le -am pus toate cap la cap și am ținut cont de
ele în relațiile pe care le -am avut ș i le voi avea”.
La întrebarea dacă li s -a părut simplu sau dificil de parcurs supravegherea, majoritatea au
perceput -o ca fiind ușor de parcurs, unei persoane chiar foarte ușor. Alteia i s -a părut destul de
dificil pentru că tot timpul trebuia să se prezin te ”la semnat” și a cheltuit mulți bani pe drumuri
pentru că venea din străinătate unde avea un loc de muncă. Majoritatea persoanelor intervievate
au considerat că vor putea pe viitor să evite mult mai ușor un comportament infracționat datorită
experienței pe care au dobândit -o în probațiune. Una dintre aceste persoane a precizat că va evita
cu siguranță pentru că e ”marcat pe viață” de ceea ce i s -a întâmplat, în timp ce alta a răspuns că
”îmi va fi puțin mai greu să mă abțin pentru că mai am niște prieten i care mă tot încearcă, dar o
să mă străduiesc să fac față”. În cazul acestei persoane, riscul de recădere în mediul infracțional
ar putea exista, având în vedere faptul că la finalul supravegherii consideră că îi va fi puțin mai
greu să se abțină de la a mai comite în viitor infracțiuni, iar din dosarul de supraveghere al
acestuia rezultă faptul că doar o parte din nevoile pe care le -a avut au fost acoperite pe perioada
supravegherii. Acesta se confruntă cu instabilitatea modului de a obține venituri, lo cuiește într -o

101
zonă cu criminalitate crescută și încă nu a renunțat complet la anturajul cu preocupări
infracționale pe care îl avea anterior începerii supravegherii.
Cea de -a șaptea unitate tematică a fost legată de pregătirea acestor persoane pentru
încheierea supravegherii și reintegrarea lor socială post -probațiune. În legătură cu sensul în care
această perioadă de supraveghere și -a atins scopul în ceea ce -i privește, cei intervievați au
considerat că această perioadă de supraveghere și -a atins în cea m ai mare parte scopul urmărit.
Unul dintre ei consideră că l -a ajutat să se gândească cum să facă un ban cinstit ca să nu -i mai fie
greu și să să nu mai fie nevoit să fure de la alții; altul a precizat că probațiunea a avut rolul ei
bine definit în viața sa ; altul a considerat că s -a mai liniștit după probațiune, iar altul a considerat
că a învățat multe lucruri în probațiune pe care nu le -a cunoscut anterior și pe care dacă le
cunoștea, poate nu ajungea în această situație. Întrebați fiind dacă consideră că ar fi putut face
schimbările pe care le -au făcut în viața lor, fără parcurgerea perioadei de supraveghere, unul
dintre cei intervievați a considerat că ar fi putut să se schimbe, întrucât, atunci când a săvârșit
faptele avea doar 18 ani, era un copil și ”nu știa ce -i în capul lui”, dar dacă mai creștea un pic
era în măsură să -și dea seama și singur că nu e bine ce a făcut. O altă persoană a considerat că nu
ar fi fost în măsură să se schimbe fără perioada de supraveghere, pentru că nu era determinat să
fie la fel de responsabil cum e acum și a ignorat faptul că ”dacă ai greșit trebuie să plătești”.
Celelalte persoane au fost de părere că ar fi putut face schimbări în viața lor și fără să parcurgă
supravegherea, pentru că în societate s -au comportat cum treb uie, nu au avut probleme cu legea
niciodată, dar au considerat că ”tot a fost bună supravegherea pentru că ți -ai dat seama de niște
lucruri” .
În legătură cu ceea ce urmează să facă aceste persoane și ce -și doresc cel mai mult să facă
imediat după ce termi nă supravegherea, unii au răspuns că au de gând să -și ia viața ”de la zero”
imediat ce termină supravegherea, să se realieze din punct de vedere financiar, să -și găsească un
loc de muncă mai bun și să aibă ”un comportament normal” în societate. O singură p ersoană a
răspuns că nu este genul de om care să -și facă dinainte planuri bine stabilite și că merge înainte
cu ce -i rezervă viitorul, spunând că ”nu-mi propun ce să fac mâine și poimâine” . Însă, toți s -au
bucurat că vor ieși din probațiune și că nu vor ma i fi nevoiți să se reintoarcă ”la semnat”.
Cei intervievați au mai fost întrebați dacă îi îngrijorează ceva la finalizarea supravegherii
și care sunt lucrurile, sau situațiile care îi îngrijorează. Majoritatea au răspuns că nu -i

102
îngrijorează nimic pentru c ă nu au motive. Unul din ei a spus că e cu sufletul împăcat că a
terminat cu bine; altul a spus că nu îi va fi frică de nimic de acum încolo și că n -o să-l sperie nici
faptul că nu -și va găsi un loc de muncă pentru că ”nimeni nu știe când o să apară ceva ș i până
atunci ne descurcăm cum putem, nu ne plângem”; altă persoană a considerat că dacă e sănătos
poate să le facă pe toate în continuare și nu are ce să -l sperie sau să -l îngrijoreze; altă persoană a
considerat că dacă va fi un om cumpătat pe viitor, nu are ce să -l sperie sau să -l îngrijoreze.
Unul singur dintre cei intervievați și -a manifestat îngrijorarea legată de cazierul pe care îl
va avea în urma faptei pe care a comis -o, spunând că îi va fi greu să se angajeze din punctul
acesta de vedere la locur i de muncă unde se cere cazierul, pentru că ”nimeni nu te angajează
dacă vede că ai fost hoț”. A mai precizat că greu ca toți colegii să știe că a fost condamnat
pentru furt, deoarece, ”dacă ar dispărea ceva, tot timpul pe mine o să mă ia la întrebări” . Însă,
soluția pe care acestă persoană a găsit -o pentru a se putea totuși întreține a fost aceea de a se
angaja la prieteni și cunoscuți care ”merg pe încredere și nu cer cazierul” . Așa fiind, cazierul a
reprezentat pentru această persoană o barieră important ă când a fost vorba de posibilitatea de a -și
îndeplini un obiectiv pe care și l -a stabilit, respectiv găsirea unui loc de muncă mai stabil și mai
bine plătit.
În legătură cu reintegrarea lor în societate și la locul de muncă după probațiune, aceste
persoan e au fost întrebate dacă consideră că le -ar fi greu să se reintegreze, având în vedere că au
săvârșit o faptă penală, pentru care li s -a aplicat o pedeapsă și pentru care au fost nevoiți să
parcurgă perioada de supraveghere la serviciul de probațiune. Aceș tia au considerat că nu le va fi
greu să se reintegreze și că nu consideră că cineva îi va ”arăta cu degetul” pentru că au fost în
supraveghere. Mai mult, au considerat că nici relațiile cu prietenii nu cred că se vor schimba în
vreun fel, având în vedere că nici până acum nu i -au privit altfel. Două dintre persoane au
precizat că nici la locul de muncă nu au avut probleme, au fost înțeleși de toată lumea, iar pe
unul dintre ei colegii l -au ajutat ”să nu se mai streseze pentru că nu e nici primul și nici ul timul
care a condus băut” . Această persoană a fost de părere că dacă fura, sau tâlhărea pe cineva,
atunci avea motive să nu mai iasă pe stradă și să fie îngrijorat față de modul în care va fi privit de
cei din jur.
Un alt aspect urmărit în cadrul interviur ilor au fost resursele necesare pentru îndeplinirea
planurilor de viitor după terminarea supravegherii. Aceste persoane au precizat că nu au nevoie

103
de niciun fel de sprijin pentru a -și îndeplini planurile și că se descurcă singure, fără să aibă
nevoie de n iciun fel de ajutor sau resurse, doar de sănătate.. Unul dintre cei intervievați a
considerat că a învățat suficiente lucruri în cei 3 ani de supraveghere, iar probațiunea, familia și
prietenii l -au sprijinit suficient, iar după probațiune ar fi cazul să s e descurce singur. Cu toate
acestea, de sprijinul cel puțin moral al familiei, aceste persoane au recunoscut că au nevoie
pentru a -și îndeplinii planurile pe care le au după finalizarea supravegherii.
Cele mai importante arii de interes în care aceste pers oane și -au stabilit obiectivele pe
care vor să le îndeplinească după probațiune sunt legate de familie, muncă și investiții. Ordinea
în care sunt tratate aceste arii de interes depinde de fiecare persoană intervievată în parte, de
natura problemelor și nev oilor cu care se confruntă și pe care nu au reușit să le rezolve în
totalitate pe parcursul supravegherii. Aceste persoane simt nevoia să -și consolideze ariile de
interes, după probațiune.
În urma interviurilor desfășurate cu aceste persoane, trebuie rema rcat faptul că planurile
de viitor pe care și le -au făcut și pe care vor să le îndeplinească, scot în evidență nevoia de
autodeterminare și dorința lor de a fi autonomi în ceea ce vor face în viitor. Acțiunile lor viitoare
au ca scop bunăstarea familiei l or, ceea ce îi responsabilizează și mai mult. De asemenea, din
răspunsurile pe care le -au oferit, nu a rezultat o atitudine pesimistă a acestor persoane față de
soarta lor după probațiune ci, dincontră, au arătat că au căpătat încredere în ei înșiși în toa tă
această perioadă. Se consideră persoane capabile să -și stabilească o direcție în viață și să -și
formuleze obiective a căror îndeplinire să le aducă schimbări pozitive. Scopul principal pe care l –
am identificat la majoritatea acestor persoane a fost evit area unor comportamente infracționale și
conformarea față de normele sociale în viitor.
Obiectivele stabilite post -probațiune, ariile de interes în care aceste obiective au fost
stabilite și resursele necesare, aflate la îndemâna persoanelor supravegheate pentru îndeplinirea
planului de acțiune post -probațiune sunt prezentate sintetic, în cele ce urmează, în cuprinsul
Tabelul nr. 8

104
Tabel nr. 8 – Arii de interes, obiective și resurse pentru îndeplinirea obiectivelor post –
probațiune ¹
Arii de interes post –
probațiune Obiective post -probațiune Resurse necesare și accesibile
post-probațune
Familie -bunăstarea familiei;
-petrecerea sărbătorilor împreună cu
familia;
-creșterea și îngrijirea copiilor;
-activități în gospodărie;
– întemeierea unei familii;
-nașterea unui copil. – soț/soție;
– rude, prieteni apropiați;
– părinți
Muncă – loc de muncă în străinătate pentru
venituri mai mari;
-loc de muncă mai stabil pentru
întreținerea familiei;
-un trai decent;
-păstrarea locului de muncă existent;
-angajarea în m uncă cu forme legale -calificare profesională (în
construcții, mecanic auto);
-susținerea colegilor de muncă;
-încrederea prietenilor la care
muncesc;
Sănătate -sănătatea membrilor familiei;
-îngrijirea copilului cu probleme
locomotorii -sprijinul soției;
– salariul meu
Investiții -construcția casei;
-deschiderea unei afaceri;
-renovări în gospodărie; -sprijinul rudelor;
– salariu meu;
-salariul soției.
Respect față de lege -comportament pro -social;
-conduite, acțiuni, atitudini conforme cu
legea;
-antur aj fără preocupări infracționale -achiziții dobândite în probațiune
(responsabilizare,
autodeterminare, încredere în
sine, autonomie, atitudine
pozitivă, motivație);
-loc de muncă;
-sprijinul familiei;

105
¹Structura tabelului adaptată după Tabel sintetic Ar ii de interes -Resurse -Obiective din cuprinsul Proiectului
”Consolidarea capacității sistemului românesc de probațiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii”.
Programul RO 23 ”Servicii corecționale, inclusiv sancțiuni non -privative de liber tate”. Evaluarea, monitorizarea și
măsurarea rezultatelor privind reabilitarea și reintegrarea ș i persoanelor care au comis infracțiuni, pg. 43, București,
2017.

4.13. Concluzii parțiale ale cercetării

Conc luziile care se pot desprinde din cea de -a doua parte a cercetări i, prin raportare la
întrebările de cercetare ca re au fost stabilite inițial și la răspunsurile oferite de persoanele
intervievate la întrebările adresate sunt următoarele: experiența probațiunii a fost una benefică
pentru fiecare dintre a ceste persoane, din toate punctele de vedere, dacă ne raportăm la achizițiile
dobândite pe parcursul supravegherii și la gradul de responsabilizare pe care această procedură l –
a creat pentru persoanele supravegheate.
Răspunsul care se poate oferi la prima întrebare de cercetare este acela că, s ituația
personală, familială și profesională a acestor persoane a influențat în sens pozitiv bunul mers al
supravegherii lor, conformarea față de planul de supraveghere stabilit inițial, precum și
formularea de obiect ive pro -sociale post -probațiune. Obținerea unui loc de muncă, sau păstrarea
celui existent a fost cel mai urmărit obiectiv pe tot parcursul supravegherii, obiectiv asupra
căruia aceste persoane au continuat să se concetreze și la finalul supravegherii. Ace st obiectiv a
fost unul important, întrucât are capacitatea de a influența și chiar reduce riscul de recidivă al
acestor persoane, cu atât mai mult cu cât el a fost urmărit de fiecare și după finalizarea
supravegherii. Aceasta, deoarece un loc de muncă st abil asigură atât persoanei supravegheate, cât
și familiei sale posibilitatea de a avea un mod de viață bogat în resurse și perspective de viitor.
O altă arie de interes importantă pentru aceste persoane pe parcursul probațiunii și post –
probațiune a repr ezentat -o familia, bunăstarea și unitatea ei, precum și preocuparea pentru
sănătatea copiilor, creșterea și întreținerea lor. O dată cu ieșirea din probațiune, interesul pentru
formularea de obiective legate de familie a fost mai evident, datorită maturiz ării persoanelor
supravegheate, precum și valorificării achizițiilor pro -sociale dobândite în probațiune. De
asemenea, în urma interviurilor cu aceste persoane s -a putut constata faptul că familia reprezintă
cea mai importantă resursă cu ajutorul căreia au reușit să treacă peste experiența săvârșirii unei
fapte penale și implicit a probațiunii. Și aria de investiții, de deschidere a unei afaceri a fost
importantă pentru una dintre persoanele intervievate în formularea obiectivelor pentru viitor.

106
Acest aspe ct a creat o motivație ridicată pentru îmbunătățirea calității vieții pe care această
persoană o avea, fiind conștientă că acest lucru i -ar crea perspectiva întemeierii și întreținerii
unei familii în viitor, fapt care ar menține -o pe o traiectorie pozitiv ă.
Răspunsul la cea de -a doua întrebare de cercetare este în sensul că, faptul conștientizării
comportamentului infracțional adoptat și a consecințelor unui astfel de comportament, precum și
motivația pentru schimbare a acestor persoane a dus și la îndepl inirea corespunzătoare a
obiectivelor planului de supraveghere stabilite inițial, precum și la formularea de obiective pro –
sociale pentru perioada de după probațiune. Experiența probațiunii, după cum au relatat aceste
persoane, i -a determinat să adopte un comportament social dezirabil și, mai mult, să
conștientizeze pericolul pe care l -ar fi putut produce prin comportamentului antisocial pe care l –
au avut anterior. Planurile de viitor pe care aceste persoane și le -au conturat la finalul
supravegherii au fos t legate tocmai de un astfel de comportament pro -social pe care sunt hotărâți
să-l adopte în viitor; de menținerea acelor conduite, atitudini și acțiuni care exprimă respectul
față de lege, față de semeni și față de autorități. La finalul supravegherii, aceste persoane au
manifestat o motivație ridicată pentru schimbare, și -au stabilit obiective centrate pe valori pro –
sociale și o viziune pozitivă asupra vieții pe care urmăresc să o trăiască post -probațiune, viziune
care poate promova desistarea și evitar ea adoptării unui comportament infracțional în viitor.
La cea de -a treia întrebare de cercetare se poate răspunde în sensul că deprinderile și
abilitățile pe care persoanele intervievate le-au dobândit în perioada de supraveghere îi vor ajuta
să evite cu u șurință în viitor un comportament infracțional, datorită faptului că toată ex periența
dobândită în această perioadă i-a responsabilizat mai mult, i -a ajutat să înțeleagă importanța
conformării față de normele sociale și legale, i -a disciplinat, și a avut u n rol bine definit în viața
fiecăruia dintre ei așa încât niciunul să nu -și mai dorească să ajungă în situația de a mai comite
noi infracțiuni.
Totodată, experiența probațiunii i -a determinat pe fiecare în parte să -și stabilească un
plan după care să acțio neze post -probațiune, să -și stabilească obiectivele pe care fiecare le -a
considerat importante de îndeplinit, obiective care sunt pro -sociale și care nu ar putea să ducă
decât la adoptarea unei conduite pro -sociale după probațiune.
La cea de -a patra întreb are de cercetare, răspunsul care poate fi oferit este în sensul că,
motivația ridicată pentru schimbare pe care aceste persoane au arătat -o pe parcursul

107
supravegherii este de natură să ducă la scăderea riscul ui de adoptare a unui comportament
infracțional în viitor. Aceasta, întrucât toate persoanele intervievate, prin răspunsurile pe care le –
au oferit și prin obiectivele pe care și le -au stabilit pentru perioada post-probațiune s-au arătat
motivate să adopte o conduită pro -socială și să evite orice contac t cu mediul infracțional.
Răspunsul la cea de -a cincea întrebare de cercetare este unul afirmativ, în sensul că
responsabilizarea persoanelor supravegheate, are drept cauză conștientizarea comportamentului
infracțional adoptat. Persoanele intervievate a u confirmat că i -a responsabilizat mai mult faptul
că în supraveghere au reușit să -și dea seama de comportamentul infracțional pe care l -au avut,
mai ales de consecințele care s -ar fi putut produce în urma conduitei lor infracționale.
În legătură cu cea de-a șasea întrebare de cercetare, din răspunsurile oferite de persoanele
intervievate a rezultat faptul că stabilirea unui plan personal de acțiune post -probațiune, cu
obiective pro -sociale , și îndeplinirea conformă a acestui plan, îi va deter mina cu ușuri nță să
adopte o conduită corespunzătoare în societate după finalizarea supravegherii.
La ultima întrebare de cercetare, răspunsurile oferite de aceste persoane au fost în sensul
că schimbările pe care le -au făcut în viața lor pe tot parcursul supravegher ii, îi vor ajuta să se
descurce mai bine după ce vor termina supravegherea, fie în relațiile cu familia, fie la locul de
muncă sau în relațiile cu cei din jur. Au învățat să comunice mai eficient cu cei din jur, să -și
asume responsabilitatea pentru acțiuni le lor, să conștientizeze pericolul acțiunilor pe care le
întreprind, m otiv pentru care reintegrarea lor post -probațiune va fi mai ușor de realizat.
În legătură cu îndeplinirea obiectivelor planului de supraveghere, precum și a obiectivelor
planului person al de acțiune post -probațiune, din răspunsurile oferite de persoanele intervievate a
rezultat faptul că îndeplinirea acestor obiective este strâns legată de suportul moral și uneori
financiar pe care l -au primit, sau îl vor primi din partea membrilor famil iei. Acest suport a fost
apreciat ca fiind suficient pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, fără să mai necesite un alt
sprijin, de altă natură.
Chiar dacă unii dintre cei intervievați au apreciat că ar fi putut face unele schimbări în
plan personal, s ocial și profesional, fără să fie nevoie de parcurgerea perioadei de supraveghere,
toți au admis faptul că reintegrarea lor socială, după comiterea faptei, nu s -ar fi putut realiza
complet și eficient fără parcurgerea perioadei de supraveghere și fără înd rumarea și supervizarea
serviciului de probațiune.

108
4.14. Concluzii finale ale cercetării

În urma analizării datelor referitoare la fiecare dintre cele două aspecte studiate,
respectiv: primul reprezentat de analiza procesul de supraveghere al persoanel or majore aflate în
atenția Serviciului de Probațiune Cluj, sub aspectul felului în care au fost respectate măsurile de
supraveghere și executate ol igațiile impuse de instanță pe parcursul termenului de supraveghere
implinit în cursul anului 2016 , precum ș i la cel de -al doilea aspect reprezentat de modul în care s –
a desfășurat fi nalizarea supravegherii acestor persoane în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj în
perioada decembrie 2017 -ianuarie 2018 , concluziile care se pot desprinde în urma cercetării sunt
următoarele:
În urma analizării datelor obținute în prima parte a cercetării, ca urmare a studiului celor
51 de dosare de supraveghere , precum și în raport de concluziile consilierului de probațiune cu
privire la parcursul supravegherii fiecărei persoane în parte, a rezultat faptul că respectaea
măsurilor de supraveghere și executarea obligațiilor impuse de instanță a fost influențată în cea
mai mare parte de mediul familial al persoanelor supravegheate; de suportul oferit de membri
familiei, de situația f inanciară; de existența unui loc de muncă; de nivelul de educație și calificare
profesională; de conștientizarea consecinț elor comportamentului infracțional adoptat.
Nerespectarea măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță
acestor persoane a fost influențată de aceiași factori menționați mai sus, doar că de latura
negativă a acestora, respectiv de un mediu familial dezorganizat, lipsit de suport din partea
membrilor săi; de lipsa sau instabilitatea veniturilor; de lipsa unui l oc de mu ncă stabil sau de
angajarea în a ctivități lucrative fără forme legale pe perioade lungi de timp; de lipsa de pregătire
școlară și calificare profesională ; lipsa de conștientizare a consecințelor comportamentului
antisocial adoptat; indiferența față de necesitatea îndreptării comportamentului infracțional;
incapacitatea de a se supune unor reguli și programe impuse. Acești factori au dus la
manifestarea unui comportament antisocial, dezinteresat față de respectarea normelor legale și
sociale.
Din totalul de 51 de dosare studiate, persoanele care și -au respecta t măsurile de
supraveghere și și-au executat obligațiile impuse , fără a înregistra vreo abatere , au fost în număr
de 26 de persoane. Cele care nu s-au conformat supravegherii au fost în număr de 25 de

109
persoane . Dintre aceastea, un număr de 13 persoane au fost sancționate cu măsura
avertismentului pentru nerespectarea/neexecutarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor, iar
pentru celelalte 12 persoane a fost sesizată instanța cu solicitarea de revocare a măsurilor
aplicate.
Cele mai relevante rezultate ale acestei primei părți a cercetării au fost în legătură cu
următorii factori urmăriți pentru fiecare dintre persoanele supravegheate în parte: în raport de
infracțiunea comisă, a rezultat f aptul că majoritatea persoanelor care s -au conformat
supravegherii au comis infracțiuni de pericol, respectiv conducerea sub influența alcoolului, în
timp ce majoritatea persoanelor care nu s -au conformat supravegherii au comis infracțiuni contra
patimoniu lui, respectiv furturi. În acest sens se pot observa motivele determinante în comiterea
unei categorii de infracțiuni sau a altei categorii, respectiv lipsa de prevedere a consecințelor,
atitudinea neglijentă față de prevederile legale pe de -o parte, și li psurile financiare, situația
materială precară , pe de altă parte.
Mediul din care au provenit infractorii a influențat, de asemenea, comportamentul acestor
persoane. Majoritatea persoanelor care s -au conformat supravgherii au provenit din mediul
urban, în timp ce în cazul celor care nu s -au conformat supravegherii, mediul de proveniență a
fost cel rural.
Nivelul de educație a fost unul mai ridicat în cazul persoanelor care s -au conformat
supravegherii, decât în cazul celor care nu s -au conformat supr avegherii. Acest lucru se poate
explica prin faptul că nivelul de educație mai scăzut poate determina incapacitatea de apr ecia
consecințele acțiunilor și de a gestiona problemele cu care se confruntă persoanele cu un nivel de
pregătire redus.
Un număr mai m are al măsuri lor și obligații lor încălcate de persoana supravegheată pe
parcursul supravegherii, nu a atras aplicarea unei sancțiuni mai grave din partea consilierului de
probațiune. Aceasta înseamnă că gravitatea sancțiunii aplicate de consilierul de pro bațiune, nu a
fost determinată de numărul de măsuri și obligații încălcate/neexecutate, ci de cât de gravă a fost
încălcarea acestora, de motivele pentru care aceastea nu au fost respectate și de importanța
respectării lor pentru desfășurarea în condiții n ormale a supravegherii.
Sancțiunea predominant aplicată de consilierul de probațiune persoanelor care nu și -au
respectat/executat măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță a fost avertismentul.

110
Anturajul persoanelor care și -au respectat mă surile de supraveghere și și -au executat
obligațiile a fost unul fără preocupări infracționale în majoritatea cazurilor, în timp ce
majoritatea persoanelor care nu s -au conformat supravegherii au avut un anturaj cu preocupări
infracționale pe tot parcursu l supravegherii.
Cât privește antecedența penală, aceasta a fost mai frecvent întâlnită în cazul persoanelor
care nu s -au conformat supravegherii, decât în cazul celor care s -au conformat. Riscul de
recidivă estimat de consilierul de probațiune pe toată d urata supravegherii a fost unul scăzut în
majoritatea cazurilor persoanelor care s -au conformat supravegherii, în timp ce în cazul
persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, nivelul riscului de recidivă care a predominat
a fost cel mediu și mare.
Majoritatea persoanelor care s -au conformat supravegherii au fost angajate în activități
lucrative durabile, cu forme legale, ceea ce le -a adus venituri corespunzătoare. Î n cazul
persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, majoritatea lor nu au avut u n loc de muncă
stabil, nu au avut venituri constante, ceea ce le -a creat o situație de instabilitate financiară pe care
au încercat să o acopere prin adoptarea unui comportament infracțional.
În urma analizării datelor obținute în cea de -a doua parte a ce rcetării, ca urmare a
interviurilor realizate cu cele 4 persoane aflate la finalul supravegherii, precum și în urma
studiului dosarelor de supraveghere ale acestor persoane, a rezultat faptul că aceste persoane au
apreciat exeperiența probațiunii ca fii nd benefică . Au susținut că aceasta și -a atins în totalitate
scopul urmărit în ceea ce -i privește, creându -le un grad mai ridicat de responsabilizare ca urmare
a tuturor achizițiilor dobândite pe parcursul termenului de supraveghere.
Toate aceste 4 persoa ne intervievate s -au conformat supravegherii, fără să fie sancționate
în vreun fel pe tot parcursul ei, iar infracțiunea predominant comisă de acestea a fost una de
pericol, respectiv conducerea sub influența alcoolului. Din acest punct de vedere, situația acestor
persoane a fost similară cu situația persoanelor care s -au conformat supravegherii din prima parte
a cercetării. Și în cazul acestor persoane, motivul determinant al comiterii infracțiunii a fost lipsa
de prevedere a consecințelor faptelor lor și neglijența, indiferența față de necesitatea res pectării
unor dispoziții legale.
La fel ca în cazul persoanelor care s -au conformat supravegherii din prima par te a
cercetării, conduita corespunzătoare pe parcursul supravegherii a acestor 4 persoane a fo st

111
determinată de situația familială, financiară și profesională favorabilă, ceea ce a dus inclusiv la
formularea de obiective pro -sociale post -probațiune
Obținerea unui loc de muncă mai stabil , sau păstrarea celui existent a fost cel mai
urmărit obiec tiv pe tot parcursul supravegherii, obiectiv asupra căruia aceste persoane au
continuat să se concetreze și la finalul supravegherii.
Un alt aspect important asupra căruia aceste persoane au înțeles să se concetre ze post –
probațiune a fost familia, bunăsta rea și unitatea ei, precum și preocuparea pentru sănătatea
copiilor, creșterea și întreținerea lor. Aceste persoane au prezentat familia ca fiind cea mai
importantă resursă cu ajutorul căreia au reușit să treacă peste experiența săvârșirii unei fapte
pena le și implicit a supravegherii. Și aria de investiții a fost indicată ca fiind importantă în
formularea obiectivelor pentru viitor. Acest aspect a creat o motivație ridicată pentru
îmbunătățirea calității vieții , precum și perspectiva întemeierii și întreț inerii unei fami lii în viitor.
La fel ca și în cazul persoanelor care s -au conformat supravegherii din prima parte a
cercetării, și în cazul acestor 4 persoane intervievate, c onștientizarea comportamentului
infracțional pe care l -au avut , și a consecințe lor unui astfel de comportament, precu m și
motivația pentru schimbare au fost determinante în respectarea/executarea măsurilor de
supraveghere și obligațiilor impuse de instanță. Acest aspect a cântărit și în formularea de
obiective pro -sociale post -probaț iune, pentru adoptarea unui comportament dezirabil social.
La finalul supravegherii, aceste persoane au manifestat o motivație ridicată pentru
schimbare, și -au stabilit obiective centrate pe valori pro -sociale și o viziune pozitiv ă asupra vieții
pe care d oresc să o trăiască post -probațiune, viziune care poate promova desistarea și evitarea
adoptării unui comportament infracțional în viitor.
Deprinderile și abilitățile dobândite de aceste persoane în perioada de supraveghere vor
contribui la evitarea unui comportament infracțional viitor , datorită responsabilizării și
disciplinării lor în toată această perioadă. Din răspunsurile oferite de aceste persoane a re zultat
faptul că experiența pe care au dobândit -o în supraveghere i-a determinat pe fiecare în parte să-și
stabilească obiective personale pro-sociale, pe care să urmărească după probațiune.
Aceste persoane au fost de părere că pentru îndeplinirirea obiectivelor pe care și le -au
propus la finalizarea supravegherii , nu au nevoie decât de suportul moral și uneori financiar al

112
familiei lor, suport pe care l -au apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopulu i pe care -l
urmăresc în viitor.

113
Capitolul V. Concluziile lucrării

În acord cu scopul urmărit prin prezenta lucrare, respectiv analiza parcursului procesului
de supraveghere în cadrul serviciului de probațiune, precum și a modului de finalizare a acestuia
de către persoanele supravegheate, principalele concluzii care se desprind la finalul lucrării sunt
următoarele:
Activitatea din cadrul serviciilor de probațiune se desfășoară în interesul comunității, în
scopul reabilitării sociale a persoanelor care au comis infracțiuni, al diminuării riscului de
săvârșire a unor noi infracțiuni de către aceste persoane, precum și al creșterii gradului de
siguranță în comunitate.
Rolul pe care serviciile de probațiune îl joacă în sistemul justiției penale este un rol
dublu, în sensul că munca consilierilor de probațiune are ca finalitate siguranța publică pe de -o
parte, iar pe de altă parte reabilitarea persoanel or aflate în supraveghere.
În activitatea lor, consilierii de probațiune sunt centrați pe evaluarea și intervenția asupra
nevoilor criminogene ale infractorilor, nevoi care se află la baza adoptării comportamentului
infracțional. Un infractor cu un înalt r isc de recidivă are ca și nevoi criminogene: un
comportament antisocial; un grup de prieteni cu preocupări infracționale; atitudini antisociale; și
o personalitate antisocială care se corelează cu problemele de management al agresivității, cu
impulsivitate a și cu abilitățile scăzute de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
Pentru conformarea persoanelor aflate în supraveghere față de măsurile de supraveghere
și obligațiile impuse de instanță în sarcina lor, în scopul reintegrării sociale și al dimin uării
riscului de recidivă este nevoie de asigurarea unui complex de servicii pentru de a le sprijini în
demersurile acestora pentru crearea unui mediu de viață corespunzător nevoilor fiecăruia dintre
ei, departe de mediul infracțional, pentru prevenirea r ecăderii lor.
Demersurile făcute de serviciul de probațiune au tocmai acest scop, de a oferi sprijin și
susținere în reintegrarea socială a acestor persoane intrate în contact cu legea penală, contribuind
în mod eficient la reducerea riscului de recidivă.
Prin intermediul programelor și activităților desfășurate în cadul serviciului de probațiune
se realizează o intervenție efectivă în determinarea infractorului să -și asume și să -și dezvolte

114
diverse abilități și responsabilități, ajutându -l să conștientiz ee consecințele săvârșirii de
infracțiuni pentru ca în viitor să -și îndrepte comportamentul antisocial.
Pentru ca intervențiile de asistență și implicit consiliere din cadrul activității de
supraveghere să aibă aceeași finalitate și să fie eficiente, ele trebuie să fie ghidate de: principiul
nevoii criminogene, potrivit căruia programele de intervenție sau intervențiile care țintesc factorii
în legătură directă cu infracțiunea au o probabilitate mai mare de eficiență ; principiul riscului,
potrivit căruia i ntensitatea și durata intervenției trebuie să fie direct corelate cu nivelul riscului ;
principiul responsivității, care presupune adecvarea intervenției la stilul de învățare și ritmul de
lucru al celor asistați, programele eficiente fiind cele care coresp und stiilului de învățare al
clientului; principiul integrității, care presupune accentuarea nevoii pentru integritatea
programului de intervenție și se referă la desfășurarea în practică a unui program de intervenție
așa cum a fost el conceput în teorie.
Consilierului de probațiune, în activitatea de asistență a infractorilor pe care o
desfășoară, trebuie să aibă capacitatea de a fi empatic, autentic, să aibă o concepție pozitivă și
liberală despre om, precum și cel puțin două calități esențiale, respec tiv maturitatea emoțională și
înțelegerea de sine. În lipsa acestora, activitatea de supraveghere nu ar putea fi una eficientă.
Activitatea în cadrul serviciilor de probațiune, pentru atingerea scopului urmărit, trebuie
să se desfășoară prin intermediul un or tehnici ca: evaluarea nevoilor infractorilor, interviul
motivațional, modelarea pro -socială și derularea de programe eficiente în lucrul cu infractorii.
Nevoile infractorilor care se impun a fi evaluate în activitatea de probațiune sunt nevoi
sociale ș i nevoi criminogene. Concentrarea consilierilor de probațiune se axează mai ales pe
evaluarea și intervenția la nivelul nevoilor criminogene, întrucât acestea stau la baza adoptării
comportamentului infracțional.
Principalul instrument de evaluare utiliza t de consilierii de probațiune este interviul, iar
pe baza informațiilor culese se evidențiază nevoile sociale și criminogene care sunt incluse în
planul de supraveghere și care fac obiectul procesului de asistență a infractorilor.
Prin intermediul modelă rii pro -sociale, se urmărește dezvoltarea unei relații empatice
între consilierul de probațiune și infractor, relație în cadrul căreia se întărește comportamentul
pro-social al acestuia și se descurajează comportamentul și atitudinea lui antisocială. Prin
intermediul modelării pro -sociale infractorul își dobândește noile abilități pro -sociale, prin

115
simpla observare a consilierului de probațiune care acționează ca un model pozitiv, de natură să -l
motiveze pe infractor în procesul de schimbare.
Programele de lucru cu infractorii în cadrul serviciilor de probațiune, în special cele
bazate pe abordarea cognitiv -comportamentală, s -a demonstrat că pot avea rezultate în procesul
de reabilitare a infractorilor, rezultate concretizate printr -un risc de recidivă mai r edus.
Abordare a cognitiv -comportamentală se fundamentează pe principiul conform căruia , persoanele
sunt cele care își construiesc propria realitate, iar elementele fundamentale cu care operează
teoria sunt: gândurile, sentimentele și comportamentul. În ace ste condiții, programele de
reabilitare își propun să determine infractorul să conștientizeze că își poate îmbunătății abilitățile
rezolutive și poate să evite situația unui nou conflict cu legea penală.
Ca și modele de reabilitare a infractorilor utiliza te în activitatea serviciilor de probațiune
distingem: Modelul Risc -Nevoi -Responsivitate (RNR) , bazat pe teoria cognitiv –
comportamentală, vizează programele dovedite ca fiind eficiente în munca cu infractorii. Acest
model este descris ca fiind cea mai impo rtantă teorie a reabilitării infractorilor care există astăzi
și cuprinde cele trei principii ale practicii eficiente, respectiv principiul riscului, al nevoilor
criminogene și al responsivității. Un alt model care poate fi utilizat în procesul de reabilit are al
infractorilor este Modelul Vieții Bune (GLM), care în comprație cu Modelul RNR, se bazează pe
principiile psihologiei pozitive potrivit căreia, indivizilor, ca să se desiste, trebuie să le fie oferite
cunoștințele, aptitudinile, oportunitățile și re sursele necesare pentru a trăi ”o viață bună”, ceea ce
ține seama de preferințele, interesele și valorile fiecărui individ.
Punctele de referință ale oricărui proces de reabilitate a persoanelor care au comis
infracțiuni sunt motivația, capacitatea și opo rtunitățile. Astfel că în procesul de intervenție,
consilierul de probațiune trebuie să ofere suport continuu persoanei supravegheate și să
coordoneze toate intervențiile pentru susținerea acestor trei puncte de referință în procesul de
reabilitare . În c rearea capacității și a motivației spre schimbare a persoanei supravegheate
intervine ca pitalul uman, care se referă la motivația, abilitățile, resursele și calitățile de care
infractorul poate avea nevoie în procesul de reintegrare socială . În dezvoltarea o portunităților
spre schimbare, i ntervine capitalul social (de atașament, de unificare și de relaționare) . Prin
acesta se înțeleg în primul rând rețelele sociale și relațiile din cadrul familiilor și comunităților
care pot sprijinii sau creea oportunități pentru schimbare.

116
Sancțiunile penale alternative la detenție sunt strâns legate de apariția și evoluția
sistemului de probațiune, deoarece, oricare ar fi sancțiunile penale alternative la pedeapsa
închisorii, acestea nu pot funcționa și nu -și pot atinge scopul decât sub supravegherea, asistența
și controlul personalului specializat din cadrul serviciilor de probațiune. Scopului pedepsei se
poate atinge nu doar prin eliminarea din societate a celui care a comis o infracțiune, ci și prin
aplicarea unor măs uri neprivative de libertate care, raportat la fapta comisă, la gradul de pericol
social concret al acesteia, la persoana infractorului, pot conduce la atingerea acestui scop și fără a
se lua măsura încarcerării într -un loc de detenție. Sancțiunile alterna tive la detenție, spre
deosebire de privarea de libertate sunt mai potrivite pentru anumite tipuri de infracțiuni și
infractori; sunt mai avanatajoase pentru că evită încarcerarea; sunt centrate pe reintegrarea în
comunitate și reabilitare, motiv pentru ca re sunt mult mai umane; sunt mai puțin costisitoare și
duc la evitarea supraaglomerării din penitenciare, prin descreșterea numărului de condamnaț i din
închisori; duc la îmbunătățirea calității programelor educative în care sunt integrați cei care
rămân în detenție. U n tratament penal comunitar este de natură a crește șansele infractorului de a
se reintegra social , ca urmare a menținerii contactului cu factorii de sprijin, sau a interacțiunii cu
instituți ile comunitare. Mai mult, viața în comunitate îi ofer ă infractorului posibilitatea de a -și
exersa abilitățile.
Soluțiile alternative la executarea pedepsei închisorii analizate în prezenta lucrare sunt
amânarea aplicării pedepsei și suspendarea execu tării pedepsei sub supraveghere. În urma
analizei dispoziț iilor legale incidente în privința instituțiilor amânării aplicării pedepsei și a
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se remarcă faptul că viziunea legiuitorului cu
privire la reabilitare este bazată pe o motivare extrinsecă a infractorilor. Neaplicarea unei
sancțiuni privative de libertate este condiționată de respectarea de către infractor a unor măsuri
sau obligații, unele dintre acestea având ca finalitate acoperirea nevoil or sale criminogene .
Legiuitorul instituie un cadru flexibil al obl igațiilor care pot fi impuse infractorului pe durata
termenului de supraveghere, acestea putând fi adaptate în funcție de nevoi le criminogene ale
fiecărui infractor în parte. Scopul sancți unilor și măsurilor comunitare este de a dezvolta simțul
responsabil ității infractorului față de comunitate în general, precum și față de victimă în special,
pentru adaptarea corespunzătoare a acestuia la societate și la regulile care o guvernează.

117
Rolul pe care îl are activitatea desfășurată în cadrul serviciului de proba țiune este acela de
a supraveghea modul în care persoana condamnată își respectă măsurile, sau execută obligațiile
stabilite de instanță în sarcina sa pe durata termenului de supraveghe re. Acest rol se manifestă
prin oferirea unor servicii specializate în vederea depășirii nevoilor criminogene, cu scopul final
de a asigura reintegra rea socială a infractorului. Î n cadrul procesului de reintegrare, consilierul de
probațiune se centrează pe două dimensiuni importante în at ingerea acestui scop. Aceste două
dime nsiuni sunt: cea de control și cea de asistare a persoanei care a comis infracțiuni.
Activitatea de control, de supraveghere a respectării /executării de către infractor a măsurilor de
supraveghere și obligațiilor impuse, are drept scopuri: reabilitarea ju ridică și socială a
persoanelor care au comis infracțiuni; scăderea riscului de a mai comite infracțiuni și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni; protecția publicului și a victimelor/creșterea gradului de siguranță
socială; repararea prejudiciului față de comunitate.
O altă funcție pe care activitatea desfășurată în cadrul serviciilor de probațiune o
îndeplinește, pe lângă cea de control și monitorizare a infrac torului este cea de reabilitare.
Această funcție nu ar putea fi îndeplinită fără activ itatea de asistență și implicit de consiliere a
infractorului .
Sarcina activității serviciilor de probațiune este aceea de a împiedica infractorii să
recidiveze, consolidându -le încrederea în ei înșiși și autodisciplinarea, precum și întărirea
capacității de a utoevaluare în contextul social, astfel încât să își poată folosi propria experiență în
practică. De asemenea, activitatea desfășurată în serviciile de probațiune contribui e la siguranța
societății prin stimularea infractorilor să devină membri care respec tă legea, prin supravegherea
și monitorizarea eficientă a acestora, astfel încât ri scul de recidivă să fie redus, iar aceștia să
dezvolte acele abilități care contribuie la unui stil de viață pozitiv, care duce la reintegrarea lor
socială .
În acord cu sco pul urmărit în cadrul cercetării realizate în prezenta lucrare, respectiv
analiza procesului de supraveghere al persoanelor majore aflate în atenția Serviciului de
Probațiune Cluj, din perspectiva felului în care au respectat măsurile de supraveghere și au
executat obligațiile impuse pe parcursul termenului de supraveghere, precum și al modului în
care s -a desfășurat finalizarea procesului de supraveghere, principalele concluzii care se pot
desprinde, precum și cele mai importante rezultate obținute sunt ur mătoarele:

118
Respectarea măsurilor de supraveghere și executarea obligațiilor impuse de instanță,
persoanelor majore aflate în atenția Serviciului de Probațiune Cluj a fost influențată în cea mai
mare parte de factori ca: mediul familial; suportul oferit de membri familiei; situația financiară;
existența unui loc de muncă; nivelul de educație și calificare profesională; conștientizarea
consecințelor comportamentului infracțional adoptat; anturajul avut peparcursul supravegherii;
nivelul de educație.
Pe de al tă parte, neconformarea față de măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de
instanță a fost favorizată de aceeași factori, doar că de latura negativă a acestora, respectiv de un
mediu familial dezorganizat, lipsit de suport moral din partea membrilor săi, precum și de lipsa
sau instabilitatea veniturilor persoanelor aflate în supraveghere; lispa unui loc de muncă stabil
sau angajarea în activități lucrative fără forme legale pe perioade lungi de timp; lipsa de pregătire
școlară și calificare profesio nală care; lipsa de conștientizare a consecințelor nerespectării
măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse; neglijența și indiferența față de necesitatea
îndreptării comportamentului infracțional în scopul reintegrării sociale; incapacitatea de a se
supune unor reguli și programe impuse; anturajul cu preocupări infracționale, nivelul scăzut de
educație.
În raport de acești factori determinanți ai respectării/executării măsurilor de supraveghere
și obligațiilor impuse, respectiv ai nerespectării/neex ecutării acestor măsuri și obligații s -au
înregistrat și cele mai importante rezultate ale cercetării, care vor fi prezentate în cele ce
urmează.
Majoritatea persoanelor care s -au conformat supravegherii au comis infracțiuni de
pericol, respectiv conducer ea sub influența alcoolului, în timp ce majoritatea persoanelor care nu
s-au conformat supravegherii au comis infracțiuni contra patimoniului, respectiv furturi. În acest
sens se pot observa motivele determinante în comiterea unei categorii de infracțiuni sau a altei
categorii. Aceste motive au fost lipsa de prevedere a consecințelor, atitudinea neglijentă față de
prevederile legale pe de -o parte, și lipsurile financiare, situația materială precară, pe de altă parte.
Persoanelor care s -au conformat supravg herii au provenit în cea mai mare parte din
mediul urban, în timp ce persoanele care nu s -au conformat supravegherii, majoritatea au
provenit din mediul rural. Nivelul de educație a fost unul mai ridicat în cazul persoanelor care s –
au conformat supravegher ii, decât în cazul celor care nu s -au conformat supravegherii.

119
Persoanele supravegheate au încălcat cel mai frecvent obligația de a se prezenta la prima
întrevedere, sau la una dintre întrevederile stabilite cu consilierul de probațiune, precum și
obligaț ia de a anunța, în prealabil, serviciul de probațiune cu privire la orice deplasare mai mare
de 5 zile, precum și întoarcerea. Pentru încălcarea acestor obligații a fost sesizată instanța de
judecată în vederea revocării măsurii aplicate.
Sancțiunnea prep onderent aplicată de consilierul de probațiune pentru neconformarea față
de măsurile de supraveghere și obligațiile impuse a fost măsura avertismentului. Această
sancțiune a fost aplicată în mai multe cazuri decât cele în care a fost sesizată instanța pent ru
revocarea măsurii.
Majoritatea persoanelor care s -au conformat supravegherii au fost angajate în activități
lucrative durabile, cu forme legale, ceea ce le -a adus venituri corespunzătoare. În cazul
persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, maj oritatea lor nu au avut un loc de muncă
stabil, nu au avut venituri constante, ceea ce le -a creat o situație de instabilitate financiară, pe
care au încercat să o acopere prin adoptarea unui comportament infracțional.
Anturajul persoanelor care și -au respe ctat măsurile de supraveghere și și -au executat
obligațiile a fost unul fără preocupări infracționale în majoritatea cazurilor, în timp ce
persoanele care nu s -au conformat supravegherii, în marea lor majoritate au avut un anturaj cu
preocupări infracțion ale pe tot parcursul supravegherii.
Cât privește antecedența penală, aceasta a fost mai frecvent întâlnită în cazul persoanelor
care nu s -au conformat supravegherii, decât în cazul celor care s -au conformat. Riscul de
recidivă estimat de consilierul de pr obațiune pe toată durata supravegherii a fost unul scăzut în
majoritatea cazurilor persoanelor care s -au conformat supravegherii, în timp ce în cazul
persoanelor care nu s -au conformat supravegherii, nivelul riscului de recidivă care a predominat
a fost ce l mediu și mare.
Cât privește modul în care s -a desfășurat finalizarea procesului de supraveghere în cadrul
Serviciului de Probațiune Cluj, concluziile care se pot desprinde sunt în sensul că experiența
probațiunii a fost una benefică pentru toate persoa nele intervievate, dacă ne raportăm la
achizițiile dobândite pe parcursul supravegherii și la gradul de responsabilizare pe care această
procedură l -a creat pentru persoanele supravegheate. Experiența probațiunii este descrisă de
persoanele intervievate în sens pozitiv, fiind considerată utilă, văzută ca o oportunitate pentru

120
schimbarea comportamentului, dar și ca o situație uneori constrângătoare, alteori stresantă din
cauza experiențelor trăite.
Situația personală, familială și profesională a persoanelo r intervievate a influențat în sens
pozitiv bunul mers al procesului de supraveghere, conformarea față de planul de supraveghere
stabilit inițial, precum și formularea de obiective pro -sociale post -probațiune. Obținerea unui loc
de muncă, sau păstrarea cel ui existent a fost cel mai urmărit obiectiv pe tot parcursul
supravegherii, obiectiv asupra căruia aceste persoane au continuat să se concetreze și la finalul
supravegherii.
O altă arie de interes importantă pentru aceste persoane pe parcursul probațiunii și post –
probațiune a reprezentat -o familia, bunăstarea și unitatea ei, precum și preocuparea pentru
sănătatea copiilor, creșterea și întreținerea lor. Pentru persoanele intervievate, familia reprezintă
cea mai importantă resursă cu ajutorul căreia au reu șit să treacă peste experiența săvârșirii unei
fapte penale și implicit a probațiunii.
Aria de investițiilor a fost indicată, de asemenea, ca fiind importantă în formularea
obiectivelor pentru viitor. Acest aspect a creat o motivație ridicată pentru îmbun ătățirea calității
vieții, precum și perspectiva întemeierii și întreținerii unei familii în viitor.
Conștientizarea comportamentului infracțional adoptat și a consecințelor unui astfel de
comportament, precum și motivația pentru schimbare a dus atât la îndeplinirea corespunzătoare a
obiectivelor planului de supraveghere stabilite inițial, cât și la formularea de obiective pro –
sociale post -probațiune. La finalul supravegherii, aceste persoane au avut motivație ridicată
pentru schimbare, și -au stabilit obi ective centrate pe valori pro -sociale și o viziune pozitivă
asupra vieții pe care urmăresc să o trăiască post -probațiune, viziune care poate promova
desistarea și evitarea adoptării unui comportament infracțional în viitor.
Deprinderile și abilitățile pe c are persoanele intervievate le -au dobândit în perioada de
supraveghere îi vor ajuta să evite cu ușurință în viitor un comportament infracțional, datorită
faptului că toată experiența dobândită în această perioadă i -a responsabilizat mai mult, i -a ajutat
să înțeleagă importanța conformării față de normele sociale și legale și i -a disciplinat.
Stabilirea unui plan personal de acțiune post -probațiune, cu obiective pro -sociale și
îndeplinirea conformă a acestui plan, va ajuta persoanele intervievate să adopte c u ușurință o
conduită corespunzătoare în societate după finalizarea supravegherii.

121
Schimbările intervenite în situația persoanelor intervievate pe parcursul supravegherii îi
vor ajuta să se descurce mai bine după încheierea supravegherii, fie în relațiil e cu familia, fie la
locul de muncă sau în relațiile cu cei din jur. Au învățat să comunice mai eficient, să -și asume
responsabilitatea pentru acțiunile lor, să conștientizeze pericolul acțiunilor pe care le inițiază.
Îndeplinirea obiectivelor planului per sonal de acțiune post -probațiune este strâns legată
de suportul moral și uneori financiar pe care l -au primit, sau îl vor primi din partea membrilor
familiei. Acest suport a fost apreciat ca fiind suficient pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Reinteg rarea socială a persoanelor supravegheate, după comiterea faptei, nu s -ar fi putut
realiza complet și eficient fără parcurgerea perioadei de supraveghere în cadrul serviciului de
probațiune.

.

122
Bibliografie

1. Abraham, P, Szabo, A, (2007) . Sisteme de probațiune – Suport de curs . Universitatea din
București Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. București
2. Anghel, I, G, (2010). Alternativele detențiunii în dreptul penal român. Universitatea
”Nicolae Titulescu” București. Facultatea de Dre pt. Teză de Doctorat. Preluat de pe
www.univnt.ro
3. Balahur, D, (2008). Pedeapsă și control social în modernitatea târzie. Pluralismul socio –
juridic și justiția alternativă. V. Schiaucu, R. Canton (coord.). Manualul de Pr obațiune:
Editura EuroStandard. București.
4. Băban, A, (2000) . Strategii și metode de cercetare calitativă. Interviul și Observația.
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Universitatea Babeș – Bolyai. Cluj –
Napoca.
5. Cauc, I, Manu, B, Pârlea, D, Go ran, L, (2004). Metodologia cercetării sociologice.
Metode și tehnici de cercetare. Universitatea Spiru Haret. Facultatea de Sociologie –
Psihologie. Ediția a II – a. Editura Fundației România de Mâine. București.
6. Ciuchi, O, (2011). Devianță și criminalitate într-o societate în tranziție : Editura Lumen.
Iași.
7. Dumitrașcu, L, Schiaucu, V, (2008). Supravegherea în comunitate . În V. Schiaucu, R.
Canton (coord.). Manualul de Probațiune: Editura EuroStandard. București.
8. Durnescu, I, Oancea, G, (2012). Asistență și consiliere în serviciile de probațiune . În H.
Dumitrașcu (coord.). Consilierea în asistența socială: Editura Polirom. București.
9. Durnescu, I, Lewis, S , McNeill, F, Raynor, P, Vastone, M, (2009). Reducerea riscului de
recidivă după închisoare : Editura Lumi na Lex. București.
10. Durnescu, I, (2000). Estimarea riscului de recidivă. Revista de sociologie, nr. 1 -2/2000.
Preluat de pe www.revistadesociologie.ro
11. Durnescu, I, Haines, K, Lazăr, C, Whillie, A, (2002). Probațion in Romania. Ministry of
Justice. Social Reintegration and Supervision Departament, nr. 1/2002. Didactical and
Pedagogic Publishing House. Bucharest.

123
12. Florea, N, Minea, V, Ionescu, R, (2008). Programul dezvoltarea abilităților sociale la
majori . În. V. Schiaucu, R. Canton (coord.). Manualul de probațiune: Editura
EuroStandard. București.
13. Florian, Gh, (2014) . Bandele infracționale și utopia securității. Revista de studii
psihologice, nr.1/2014, pg. 11 -12. Universitatea Hyperion. București.
14. Ghedeon , R, Groza, D. (2008). Asistarea persoanelor condamnate . În V. Schiaucu,
R.Canton (coord.). Manual de probațiune: Editura EuroStandard. București.
15. Iancu, A, M, (2011), Tratamentul cvasi -coercitiv -alternativă la pedeapsa cu închisoarea
pentru infractorii consuma tori depedenți de droguri . Academia de Poliție ”Alexandru
Ioan Cuza” București. Facultatea de Drept. Teză de Doctorat. Preluat de pe
www.juridice.ro
16. Iugan, A, (2016). Individualizarea judiciară a executării pedepsei. Alternative la
pedeapsa închisorii. Univeritatea ”Nicolae Titulescu” București. Facultatea de Drept.
Teză de Doctorat. Preluat de pe www.univnt.ro
17. Micle, M, I, Oancea, G, Săucan, D, Ș, Dragomirescu, S, (2013). Factorii asociați
recidivei în cazul persoanelor condamnate. Cercetări filosofico -psihologice, anul V, nr.
1, p. 119 –130. București. Preluat de pe: www. cercetari.institutuldefilosofie.ro
18. Nicolae, G, Badea, M, (2008). Programul STOP! Gândește -te și schimbă . În V.
Schiaucu, R. Canton (coord.). Manualul de probatiune: Editura EuroStandard. București.
19. Oancea, G, Micle, I, M., (2015) . Noi abordări în legislația penală cu privire la
reabilitarea psihosocială a infractorilor . Revista de psihologie nr. 4/2015. pg. 315 . Vol.
61. Preluat de pe www.academia.edu
20. Pescaru, M, (2009). Factorii sociali determinanți ai alcoolismului și efectele consumului
de alcool asupra vieții sociale. Revista Universitară de Sociologie. Anul IV -nr. 2/2009.
pg. 70. Universitatea din Pitești. Editura Universitaria. Craiova.
21. Popa, M, (2012). Metodologia cercetării. Noțiuni de cercetare calitativă. Note de Curs.
Preluat de pe www.apio.ro
22. Poledna, S, (2002). Modalități de inter venție psihosocială în activitatea de probațiune.
pg. 144. Editura Presa Universitată Clujeană. Cluj -Napoca.

124
23. Rădule scu, S, M, Dâmboeanu C, (2006) . Consumul și abuzul de alcool ca problemă
socială și medicală. Revista Română de Sociologie, anul XVIII, nr. 5-6, pg. 433 -461.
București. Preluat de pe www.revistadesociologie.ro
24. Săucan, D, Ș, Micle, M, I, (2013). Recidivă și probațiune. Studiu pilot pe persoane aflate
sub supravegherea Serviciului de Probațiune B ucurești . Revista de psihologie. 59(4). pg
275-284. București .
25. Szabo, A, (2010). Greșeală, vinovăție și pedeapsă: despre reabilitarea persoanelor care
au comis infracțiuni . În Buzducea, D. (coord.). Asistența Socială a Grupurilor de Risc:
Editura Polirom. Iași.
26. Szabo, A. Sancțiunile și măsurile comunitare în România: opinii și atitudini . Preluat de
pe www.academia.edu.
27. Șandor, D , Ș, (2011). Metode și tehnici de cercetare în științele sociale . Suport de Curs.
Preluat de pe www. apubb.ro
28. Tatu, A, (2015) . Reflecții privind activitatea serviciului de probațiune în procesul penal .
Revista Universul Juridic, nr. 12, p 22 -37. Preluat de pe www.revista.universuljuridic.ro
29. Vlad, M, Mihăilă, P, (2008). Programul Unu la Unu . În V. Schiaucu, R. Canton (coord.).
Manua lul de Probațiune: Editura EuroStandard. București.
***Proiectului ”Consolidarea capacității sistemului românesc de probațiune de a furniza
servicii eficiente alternative închisorii”. Programul RO 23 ”Servicii corecționale, inclusiv
sancțiuni non -privative de libertate”. Evaluarea, monitorizarea și măsurarea rezultatelor
privin d reabilitarea și reintegrarea a persoan elor care au comis infracțiuni. București. 2017.
Preluat de pe www.just.ro
*** Legea nr. 252/2013 privind or ganizarea și funcționarea sistemului de probațiune.
***Regulamentul de aplicare a Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea
sistemului de probațiune.
*** Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organe le judiciare în cursul procesului penal.
***Regulamentul din data de 24.08.2016 de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea
pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate disp use de
organele judiciare în cursul procesului penal.

125
*** Cod Penal 1969
***Noul Cod Penal
***Noul Cod de Procedură Penală

126
Anexe:
I. Grila de analiză a documentelor cuprinse în dosarele de supraveghere

Nr.
pers. Genul Vârsta Infracțiunea
comisă Pedeapsa aplicată și
modalitatea de executare Mediul de
proveniență
Bărbați Femei CP NCP Amânarea
aplicării
pedepsei Suspendarea
executării
pedepsei sub
supraveghere urban rural

Nr.
pers. Măsuri de
supraveghere și
obligații impuse de
instanță Nivelul de
educație Antecedența
penală Statutul
profesional pe
parcursul
supravegherii Statutul marital pe
parcursul supravegherii
Căsătoriți Necăsătoriți

Nr.pers. Situația financiară
pe parcursul
supravegherii Situația locativă pe
parcursul
supravegherii Suportul primit pe
parcursul
supravegherii Anturajul
Familial Altă
natură Cu
preocupări
infracționale Fără preocupări
infracționale

127
Nr.
pers. Starea de sănătate pe
parcursul supravegherii Consumator Atitudinea
față de f apta
comisă Măsuri de
supraveghere
nerespectate și
obligații neexecutate Cu
probleme de
sănătate Fără
probleme
de sănătate Alcool Droguri Alte
substanțe

Nr.pers. Măsura luată de consilierul de
probațiune în cazul
nerespectării/neexecută rii
măsurilor de supraveghere și
obligațiilor Soluția pronunțată de
instanță Programele
de reintegrare
socială
urmate Comportamentul
infracțional
favorizat de
Avertisment Sesizarea
instanței cu
revocarea măsurii Admiterea
propunerii
de revocare Respinge rea
propunerii
de revocare

Nr.
pers. Nivelul riscului de recidivă pe
parcursul supravegherii Concluzia consilierului de probațiune la
finalul supravegherii

128
II. Ghidul de interviu

Scopul cercetării:
Analiza parcursului procesulu i de supraveghere în cazul persoanelor majore aflate în
atenția Serviciului de Probațiune Cluj, sub aspectul modului în care s -a desfășurat finalizarea
supravegherii acestora în perioada decembrie 2017 – ianuarie 2018 .

Obiectivele cercetării:
1. Identificare a schimbărilor intervenite pe plan personal, familial și profesional pe
durata supravegherii.
2. Identificarea dificultăților întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor stabilite pe durata
supravegherii, și natura acestor dificultăți.
3. Descrierea modului în care achizițiile (cunoștințe, deprinderi învățate/formate,
aspectele de viață conștientizate) dobândite pe perioada supravegherii au fost
valorificate de persoana supravegheată. În care situații și sub ce formă.
4. Determinarea, din perspectiva persoanei supraveg heate, a gradului de eficiență și
utilitate a achizițiilor dobândite pe perioada supravegherii, pentru situațiile care vor
interveni post -probațiune.
5. Stabilirea obiectivelor planului personal de acțiune post -probațiune (muncă, educație,
familie, investiți i, sănătate, comportament social dezirabil). Obiective pe termen scurt
și pe termen lung.
6. Determinarea resurselor necesare (capital uman, capital social) pe perioada
probațiunii pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, precum și cele necesare post –
proba țiune pentru îndeplinirea planurilor de viitor.

Întrebări de cercetare :

a) Situația personală, familială și profesională a persoanei supravegheate, influențează
finalizarea cu succes a supravegherii?
b) Îndeplinirea obiectivelor planului de supraveghere este influențată de conștientizarea
comportamentului infracțional adoptat și de motivația pentru schimbare a persoanei
supravegheate?
c) Deprinderile învățate și abilitățile dobândite pe parcursul supravegherii, ajută la
evitarea comportamentului antisoci al post -probațiune?
d) Motivația ridicată pentru schimbare pe perioada supravegherii scade riscul adoptării
unui comportament antisocial post -probațiune?

129
e) Responsabilizarea persoanelor aflate la finalul supravegherii, are drept cauză
conștientizarea comp ortamentului antisocial adoptat?
f) Adoptarea unei conduite pro -sociale după finalizarea supravegherii este influențată de
stabilirea și îndeplinirea planului personal de acțiune post -probațiune?
g) Schimbările intervenite în plan personal, social și profe sional pe parcursul
supravegherii, sprijină reintegrarea post -probațiune a persoanei supravegheate?

Unități tematice și întrebări corelative:
1.Percepția persoanei supravegheate cu privire la perioada petrecută în supravegherea
Serviciului de Probațiune C luj, inclusiv din perspectiva experienței de viață.
1.1. Apreciați benefică pentru dvs. perioada de supraveghere parcursă în cadrul SP Cluj?
1.2. Cum apreciați experiența de viață dobândit ă la finalizarea supravegherii?
1.3. Consider ați că ați dobândit c unoștințe/învățături în probațiune?
1.4.Cât de utile considerați că sunt cunoștințele pe care le -ați dobândit și deprinderile pe
care le -ați învățat în probațiune, pentru dezvoltarea personală și profesională post -probațiune?
1.5.Ați avut momente în care v i s-a părut dificil să vă conformați planului de
supraveghere stabilit?
1.6. Care obiective vi s -au părut mai greu de îndeplinit?
1.7.Cum ați reușit s ă depășiți momentele dificile pe care le -ați avut în îndeplinirea
planului de supraveghere?

2. .Programu l/programele de reabilitare urmat/urmate, percepția asupra experienței
participării la astfel de program/programe, precum și utilitatea lui/lor pentru persoana
supravegheată.
2.1. Care este/sunt programul/programele de reabilitare la care ați participat pe parcursul
supravegherii?
2.2. Care sunt lucrurile pozitive pe care le -ați învățat în urma participăriii la astfel de
program/programe și care credeți că vă vor ajuta pe viitor ? Puteți face o descriere a experienței
trăite?
2.3. Ce considerați că a fo st negativ în participarea la astfel de program/programe?
2.4. Ce considerați că ați învățat (deprinderi, abilități dobândite sau dezvoltate) în urma
participării la programul/programele de reabilitare la care ați participat?
2.5. Care sunt deprinderil e pe care coniderați că le -ați dobândit în urma participării la
astfel de program/programe?

130
2.6. Considerați că deprinderile pe care le -ați dobândit, le puteți aplica cu succes în
situațiile cu care vă veți confrunta post -probațiune?
2.7. Ce alte aptit udini/deprinderi v -ați fi dorit să dobândiți pe perioada supravegherii?
3. Stabilirea, la finalul supravegherii, a unui plan personal de acțiune post -probațiune și
îndeplinirea obiectivelor cuprinse în planul de acțiune.
3.1. V -ați făcut planuri de viit or pe care să le urmați după finalizarea supravegherii?
3.2. Care sunt domeniile în care v -ați stabilit astfel de obiective (educație, muncă, familie,
investiții, sănătate, comportament social corespunzător )?
3.3. Puteți indica planurile pe care vi le -ați făcut pe termen scurt ( imediat ce terminați
supravegherea) ?
3.4. Care sunt planurile pe care vi le -ați făcut pe termen lung (pentru câțiva ani) ?
3.5. Care dintre obiective stabilite considerați că sunt prioritare pentru dvs. și de ce?
3.6. Considerați că vreunul dintre obiectivele stabilite va fi mai dificil de îndeplinit? Care
ar fi motivele?
3.7. Considerați eficientă întocmirea unui plan per sonal de acțiune post -probațiun e,
pentru prevenirea pe viitor a unui comportament antisocial?

4. Identif icarea perioadei în care s -au produs cele mai multe schimbări în ceea ce
privește conștientizarea consecințelor comportamentului antisocial adoptat și a nevoii de
schimbare.

4.1. Care sunt schimbările (de comportament, atitudine, mod de gândire) pe care
considerați că le -ați făcut după săvârșirea faptei pentru care ați fost condamnat?
4.2. Care ar fi perioada în care considerați că s -au produs cele mai multe schimbări în
viața dvs. după săvârșirea faptei?
4.3. Care sunt cauzele care au determinat ace ste schimbări?
4.4. În ce sens v -au fost de ajutor aceste schimbări în perioada de supraveghere?
4.5. Considerați că motivația pentru schimbare pe care ați avut -o pe parcursul
supravegherii vă va ajuta să evitați un comportament antisocial în viitor?

5. Resursele necesare pe durata supravegherii pentru îndeplinirea planului de
supraveghere

5.1. Care au fost resursele ( financiare, suport familial, social, de la rude, prieteni) și
ajutorul de care ați avut nevoie pe parcursul supravegherii pentru îndepli nirea planului de
supraveghere?
5.2. De ce natură a fost ajutorul și sprijinul pe care l -ați primit ?
5.3. De la cine ați primit un astfel de sprijin ?

131
5.4. Cât de mult a contat pentru dvs. suportul primit pentru îndeplinirea obiectivelor
planului de suprave ghere?
5.5. În lipsa suportului de care ați beneficiat, considerați că ați fi putut atinge obiectivele
stabilite?

6. Învățăturile desprinse în urma parcurgerii procesului de supraveghere , aspectele
dificile și mai puțin dificile ale parcu rgerii unui as tfel de proces

6.1. Cum considerați că experiența probațiunii v -a schimbat/influențat viața?
6.2. Care sunt aspectele pe care considerați că le -ați învățat în probațiune și care vă vor
ajuta pe viitor să vă dezvoltați relațiile sociale/profesionale?
6.3.Cum ați perceput întreaga procedură a supravegherii? Vi s -a părut simplu, sau dificil
de parcurs?
6.4. Considerați că vă va fi mai ușor în viitor să evitați faptele antisociale datorită
experienței dobândite în probațiune?

7. Pregătirea pentru încheierea supravegherii și reintegrarea post -probațiune.

7.1. La finalizarea supravegherii, sunteți de părere că aceasta și -a atins scopul în ceea ce
vă privește? Puteți explica în ce sens?
7.2. Considerați că ați fi putut face schimbările care au intervenit în pl an personal, social
profesional, fără parcurgerea perioadei de supraveghere?
7.3. Ce intenționați să faceți, după finalizarea supravegherii, din ceea ce v -ați propus?
7.4. Care dintre obiectivele stabilite vă doriți cel mai mult să -l îndepliniți?
7.5. Ce v ă îngrijorează cel mai tare după finalizarea supravegherii?
7.6. Considerați că va fi greu să vă integrați/reintegrați în societate și la locul de muncă
după probațiune?
7.7. Credeți că relațiile cu cei din jur se vor schimba în vreun fel?
7.8. Considerați că aveți nevoie de vreun sprijin pentru a vă duce la îndeplinire planurile
de viitor?