INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………4 1. Prezentarea… [305569]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE AEROSPAȚIALĂ

DEPARTAMENTUL GRAFICĂ INGINEREASCĂ ȘI DESIGN INDUSTRIAL

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Design de ambalaj

BUCUREȘTI

2016

Cuprins

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………4

1. Prezentarea produsului ………………………………………………………………………………………6

1.1. Functiile ambalajelor……………………………………………………………………………………… 6

1.2. Rolul ambalajelor…………………………………………………………………………………………… 6

1.3. Termeni si criterii generale……………………………………………………………………………… 6

1.4. Clasificarea ambalajelor………………………………………………………………………………….. 7

1.5. Alegerea ambalajelor………………………………………………………………………………………..8

2. Materiale destinate ambalajelor …………………………………………………………………………12

3. Modelarea geometrică a produsului ……………………………………………………………………14

3.1. Modelul geometric al produsului………………………………………………………………………15

4. Analiza si fabricatie produs prin termoformare……………………………………………………..20

4.1. Termoformarea ambalajelor…………………………………………………………………………….21

4.2. Termoformare prin vacuum …………………………………………………………………………….21

4.3. Termoformarea prin presiune…………………………………………………………………………..23

4.4. Termoformarea mecanică………………………………………………………………………………..25

5. Promovare Produs …………………………………………………………………………………………….28

5.1. Brand…………………………………………………………………………………………………………….28

5.1.1 Strategii de constructie a brandului…………………………………………………………………29

5.1.1.1 Strategia…………………………………………………………………………………………………….30

5.1.1.2 Poziționarea……………………………………………………………………………………………….30

5.1.1.3 Diferențierea………………………………………………………………………………………………30

5.1.1.4 Energia………………………………………………………………………………………………………31

5.1.1.5 Relevanța…………………………………………………………………………………………………..31

5.2. Logo de produs……………………………………………………………………………………………….31

5.3. Eticheta………………………………………………………………………………………………………….33

5.4. Ambalaj Design grafic ……………………………………………………………………………………..36

6. CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………..40

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….41

Rezumat

In cadrul lucrarii de disertatie design de ambalaj m-am axat pe studiul si dezvolarea de ambalaje pentru produse lactate. Produsele din industria de lactate necesita o atentie mai amanuntita in ceea ce priveste ambalarea acestora. Ambalajele trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de ambalare.

Lucrarea este structurata pe șase capitole fiecare incercâd sa ofere o imagine cat mai clara despre designul de ambalaje dupa cum urmeaza:

Capitolul 1 cuprinde o scurta descriere a produsului cu functiile ce trebuiesc indeplinite de ambalaje, rolul acestora, termeni si criterii generale, urmate de o clasificare a ambelajelor si o serie de critrerii de care trebuie sa se tina cont atunci cand se proiecteaza un ambalaj.

Capitolul 2 descrie materialele plastice existente destinate confectionarii ambalajelor, cele mai folosite materiale plastice din industria de produse lactate sunt polistirenul si polipropilena.

În Capitolul 3 cercetarile s-au axat pe găsirea unei solutii de ambalaj, care sa reprezinte o rezolvare la problema capacului bombat care apare la produsele lactate. Umflarea capacului de iaurt nu reprezinta iesirea din termenul de garantie a produsului. Aceasta este reprezentat de procesul natural de fermentaie al iaurtului, iar aceasta problema poate fi rezolvata prin conceperea unui ambalaj care sa preia presiunea acumulată in interiorul ambalajui, si care este reflectatată asupra capacului. Aceasta problema aparuta la paharele de iaurt poate fi rezolvata prin deformarea controlata a unei portiuni pe suprafata ambalajului. Contributiile originale in cadrul acestui capitol sunt proiectarea unor modele de ambalaj cu sectiunea peretelui variabila astfel incat presiunea acumulata in interior sa poata deforma ambalajul.

În Capitolul 4 este prezentată analiza si fabricatia produsului prin termoformare cu tehnologiile existente in cadrul acestor procese.

Capitolul 5 prezinta contributiile originale in promovarea produsului conceput. Acestea sunt:

crearea unui nou Brand în industria de produse lactate numit “Nature Yogurt”;

crearea unui model de Logo pentru aceasta companie;

conceperea unei etichete de tip capac pentru paharul de iaurt;

conceperea unei etichete de tip banderola pentru paharul de iaurt;

prezentarea produsului final cu modelele de eticheta;

câteva randări ale acestor ambalaje.

Capitolul 6 prezinta concluziile generale in cadrul lucrarii de dizertatie Design de ambalaj.

Introducere

Ambalajul este principalul element care face trecerea de la produse, care ajung la consumatorul individual, la brand. Ambalajul este un element confecționat din diverse materiale cu rolul de a proteja, transporta, vinde sau utiliza un produs.

Design-ul de ambalaj de o calitate ridicată atrage atenția și provoacă cumpărătorul grăbit. Ambalajul trebuie să transmită potențialului client foarte multe informații într-un timp foarte scurt. De multe ori consumatorul modern care este grăbit nu alocă suficient timp pentru citirea descrierilor de produs, datelor tehnice, etc. și ia o decizie emoțională bazată pe instinct.

Această modalitate de a acționa în anumite împrejurări și situații se traduce prin alegerea ambalajului cel mai atractiv, ce face să se nască în conștiința consumatorului individual sentimentul de încredere.

Design-ul ambalajului trebuie să atragă din punct de vedere estetic și structural și să pună în evidență calitățile și beneficiile produsului. Design-ul ambalajului trebuie să țină cont atât de grafica de ambalaj cât și de designul structural al ambalajului

Design-ul trebuie să adapteaze necesitățile produsului cu ansamblul de trăsături prin care se remarcă brandul și va lua în considerare transmiterea acestor trăsături prin culori, forme, text și alte elemente particulare. Printr-un design de calitate al ambalajului, un brand poate ajunge printre preferatele consumatorului individual.

Capitolul 1

Prezentarea produsului

1. Prezentarea produsului

1.1. Functiile ambalajelor

Ambalajele și proiectarea lor s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Ambalajele au apărut în sec. al XIX-lea când dezvoltarea tehnologică a dat posibilitatea producătorilor să obțină un surplus de produse care trebuiau păstrate pentru a fi vândute.

Pentru prima dată, tehnologiile folosite au permis producerea în cantități mari și de produse proaspete care trebuiau transportate la piață. Producătorii sau intermediarii, pentru a nu se deteriora, trebuiau să vândă repede aceste produse. Pentru aceasta ei trebuiau să atragă atenția cumpărătorilor lucru care a fost realizat cu ajutorul a ceea ce s-a numit mai târziu ambalaj.

Scopul principal al ambalajului este acela de a proteja produsul pe parcursul transportului de la fabricare la consumator precum și asigurarea contra pierderii (logistică) și dezintegrării.

Funcțiile minimale ce trebuiesc îndeplinite de ambalaj:

a) protecția fizică – conținutul unor ambalaje necesită protecție împotriva: șocurilor, vibrațiilor, variațiilor de temperatură etc. Ambalajul poate fi o barieră de protecție biunivocă, nepermițând transmiterea proprietăților conținutului dintr-un mediu în altul. De exemplu: produsele alimentare necesită o atmosferă controlată în interiorul ambalajului; pentru produsele toxice, ambalajul protejază mediul nu produsul;

b) individualitate sau grup – obiectele mici sunt grupate într-un singur pachet din motive de eficacitate. De exemplu: 100 de coli din hârtie se grupează într-un pachet;

c) transmiterea informației – ambalajele și etichetele indică modul de utilizre, transport, reciclare sau modul de utilizare a produsului (unele ambalaje sau etichete sunt utilizate pentru localizarea și urmărirea produselor);

d) marketing – ambalajele și etichetele pot fi folosite pentru a încuraja potențialii cumpărători să achizitioneze produsul;

e) securitate – ambalajul poate juca un rol important în reducerea riscurilor în transport și nu numai. Ambalajele pot fi făcute cu rezistența îmbunătățită pentru a descuraja manipularea frauduloasă, ele pot fi considerate adevărate sigilii. Pachetele pot include dispozitive antifurt sau coduri de bare;

f) accesibilitate – ambalajele trebuie sa asigure comoditate în distribuție, manipulare, stivuire, vânzare, deschidere, utilizare și refolosire.

În prezent, aceste funcții de bază joacă un rol major în practica ambalării, oricât de sofisticate ar fi ambalajele.

1.2. Rolul ambalajelor

Ambalajele au dobândit în timp mai multe roluri, și anume:

ca unealtă de piață,

ambalajul este personificarea valorii și personalității unui brand; el comunică consumatorului calitatea brand-ului; de aceea se spune că „brand-ul vinde marfa”;

ambalajul diferențiază producătorii mărfurilor; etichetele de pe ambalaje (primele elemente ale ambalajului, cu care cumpărătorul ia contact) au devenit extrem de sofisticate; se apelează la culori, materiale și texturi care să-l impresioneze pe potențialul cumpărător. Astfel, producătorii din domeniul apei îmbuteliate aleg culoarea verde ca la brand-ul Perrier. În domeniul cosmeticelor și parfum-urilor, atingerea ambalajului comunică aspirațiile stilului de viață;

ambalajul modelează stilul de viață și comportamentul. Rolul ambalajelor s-a extins și asupra stilului de viață al consumatorilor cărora le-a permis o viață mult mai mobilă, le-a permis călătoriile și sportul, consumarea de lichide din ambalaje cu orificii corespunzătoare. Prin ambalare sunt păstrate: energia, dinamismul și tinerețea consumatorului. La ambalajele produselor de baie, consumatorul cere atractivitate și să-i dezvăluie stilul de viață. Nu mai este de ajuns ca ambalajul să aibă o etichetă care să comunice beneficiile și mirosul, ci trebuie să fie estetic, să atragă atenția pe rafturile magazinelor și în reclamele TV unde vedetele autentice adaugă valoare brand-ului.

Ambalajul a căpătat o valoare mult disproporționată față de produsul însuși. Ele transmit puterea brand-ului către utilizator.

1.3. Termeni și criterii generale

Ambalajul – totalitatea elementelor destinate să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, în vederea asigurării calității și integrității acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitării, desfacerii și consumului, precum și pentru înlesnirea acestora (STAS 5845/86);

Material de ambalaj – material pentru confecționarea ambalajelor și (sau) accesoriilor de ambalaj;

Material de ambalare – materialul destinat să învelească temporar produsul de ambalat;

Ambalaj confecționat – ambalaj fabricat, care în stare de utilizare constitue un corp destinat să cuprindă produsul de ambalat.

Produs de ambalat – produsul care necesită o protecție temporară de la locul de producție la locul de consum și a cărei manipulare, transport, depozitare, vânzare și consum trebuie înlesnită cu ajutorul ambalajului;

Produs ambalat – unitate formată din produsul de ambalat și ambalajul respectiv.

1.4. Clasificarea ambalajelor

Pentru clasificarea ambalajelor pot fi luate în considerare criterii numeroase și diverse în același timp.

Cele mai importante clasificări sunt:[2]

după modul de folosință:

de unică folosință: pentru industria alimentară, restaurante, fast-food, catering, uz casnic etc.(recipiente din aluminiu, polipropilenă, PET, foliialimentare, polistiren expandat, polietilenă PE etc.);

refolosibile (ambalaje metalice, sticle etc.);

după materialul de ambalaj:

ambalaje din hârtie și carton;

ambalaje din sticlă;

ambalaje din metal;

ambalaje din mase plastice;

ambalaje din lemn, înlocuitor din lemn și împletituri;

ambalaje din material texil;

ambalaje din materiale complexe.

după sistemul de confecționare:

ambalaje fixe

ambalaje demontabile

ambalaje pliabile

după tip:

plicuri, lăzi, pungi, plase, cutii, flacoane, borcane etc.

după domeniul de utilizare:

de transport;

de desfacere și prezentare.

după specificul produsului de ambalat (colective sau individuale):

ambalaje pentru produse alimentare;

ambalaje pentru produse nealimentare;

ambalaje pentru produse periculoase.

după gradul de rigiditate:

rigide

semirigide

suple.

după modul de circulație al ambalajului:

ambalaje refolosibile;

ambalaje de tip pierdut;

după căile de transport:

terestru,

fluvial-maritim

aerian.

Majoritatea produselor înainte de livrare sau după încheierea procesului de fabricație, necesită a fi ambalate. Ambalajul este ales de către proiectant astfel încât să satisfacă anumite funcții.

Proiectarea abalajului trebuie să țină seama de:

Fig. 1. Criterii de proiectare a ambalajului

1.5. Alegerea ambalajelor

Alegerea ambalajului trebuie să țină seama de:

dimensionarea ambalajului să se facă în funcție de produsul ce trebuie ambalat;

utilizarea materialelor corespunzătoare pentru produsul ce urmează a fi ambalat (se va ține cont de durabilitatea materialelor). Dacă produsul ce urmează a fi ambalat necesită protecție deosebită se va utiliza materiale de umplutură interioară a ambalajului;

produsele ce nu trebuie să vină în contact cu aerul se ambalează etanș. Lichidele trebuiesc transportate în containere ermetice. O încărcătură prost ambalată poate deteriora conținutul;

substanțele vâscoase, grase sau cu miros puternic trebuiesc sigilate și ambalate în hârtii rezistente la grăsimi;

pulberile și solidele în vrac se ambalează în saci de plastic și se depozitează într-o cutie cu o bază solidă;

ambalajele ce se transportă într-o anumită poziție trebuiesc etichetate cu o săgeată cu vârful în sus, săgeată ce indică poziția corectă a amplasării pachetului ambalat;

pentru ambalarea posterelor, hărților și desenelor, nu se folosesc tuburi cilindrice ci tuburi de formă prismatică.

pentru transportul obiectelor ascuțite, cum ar fi cuțite sau foarfece, se recomandă înfășurarea muchiilor ascuțite;

pentru ambalarea produselor plate și fragile se recomandă utilizarea separatoarelor din carton;

nu se recomandă utilizarea sacilor de pânză pentru ambalare;

se recomandă evitarea etanșării excesive;

etichetarea "Fragil" și "Atenție" nu este un substitut pentru o ambalare adecvată. Ele pot fi folosite doar în scopuri informaționale.

Fig. 2. Graficul lanțului de execuție al ambalajului

În producția unui ambalaj se combină mai multe discipline, nu există un format standard de urmat, dar se pot urmării pașii din lanțul de execuție prezentat mai sus pentru a obține o eficiență maximă.

Capitolul 2

Materiale destinate ambalajelor

2. Materiale destinate ambalajelor

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confecționare ambalaje foarte mare, datorită avantajelor pe care acestea le prezintă:

izolează bine produsele atât alimentare cât și cele nealimentare;

impermiabile la apă, aer și gaz

sunt nealterabile;

sunt rezistente la rupere;

sunt ușoare;

au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele și culorile realizabile;

rele conducătoare de căldura;

au rezistență termică atât la temparaturi înalte cât și la temperature joase;

preț scăzut.

Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecționarea ambalajelor sunt:

polipropilena – un material ușor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute, utilizat la confecționarea recipienților, care se pot steriliza;

polietilena – material relativ ușor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor;

clorura de vinil – material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C., moale sau dur.

Polistirenul.

În condițiile moderne, dezvoltarea metodelor de ambalare și de reambalare de produse lactate este deosebit de importanta și afectează direct procesul de menținere a proprietăților de calitate și de consum ale produsului. Principalii factori care determină produsele lactate de înaltă calitate, sunt:

compoziția și tehnologia produsului în sine;

condițiile de ambalare;

materialul de ambalare folosit.

Capitolul 3

Modelarea geometrică a produsului

3. Modelarea geometrică a produsului

Pentru o alegere corectă și utilizarea de materiale pentru ambalare și împachetare trebuie să țină seama de natura produsului ambalat, consistența, starea fizică, greutate, tehnologia de prelucrare, termenii și condițiile de depozitare și de realizare. Ambalajele pentru produsele lactate trebuie să aibă rezistență mecanică mare, rezistență la îmbătrânire, rigiditate sau flexibilitate, necesare pentru a forma sigilii.

Ambalajul trebuie să aibă aspectul estetic pentru a atrage clienții dar tot în același timp să îndeplinească cerințele pentru sortimentul de produse date. Pentru a preveni contaminarea produselor lactate, materialele de ambalare trebuie să aibă rezistență, la gaze, abur, apă, aromă. Ele ar trebui să fie rezistente la umezeală și grăsimi. Materiale trebuie să aibă fiabilitatea operațională să nu să se desfacă, și să nu să se deformeze.

Produsele lactate au capacitatea de a absorbi metale grele și compuși organici, inclusiv cele dăunătoare. De aceea, fără excepție, materialele de ambalare, și etichetare trebuie să fie inerte în ceea ce privește contactul cu produsul, pentru nu a permite in anumite conditii migrarea la produsul lactat.

Fig. 3 Pahar cu capacul bombat. [22]

In functie de conditiile de depozitare la unele pahare de iaurt apare capacul bombat, aceasta nu inseamna ca produsul aceste este alterat sau stricat, Fig. 3, aceasta face parte din procesul natural de fermentatie al iaurtului, din acest motiv aceste pahare sunt adeseori respinse de cumparatori , acestia crezand ca sunt alterate. Pentru a rezolva problema acestor pahare de iaurt am conceput cateva modele de pahar care ar putea rezolva aceasta problema.

Un principiu similar este aplicat si in cazul sistemului de deschidere la dozele de aluminiu, si anume deformarea controlata a unei anumite zone. Am ales sa folosesc acelasi principiu si sa il implementez in solutionarea acestei probleme.

3.1.Modelul geometric al produsului

In procesul de proiectare al unui ambalaj pentru produse lactate se poate tine seama de realizarea ambalajului cu sectiunea peretelui paharului variabila astfel incat presiunea acumulata in interior in urma procesului natural de fermetare sa poate deforma sesisabil acolo unde se urmareste aceste lucru sau insesizabil o anumita zona de pe suprafata ambalajului pentru influenta decizia de cumparare a produsului. Decizia de cumparare a produsului este influentata in subconstientul cumparatorului asupra unui produs cu capacul drept față de unul cu capacul bombat, acesta din urma fiind considerat expirat sau alterat.

Paharul pentru iaurt destinat pentru un anume segment de piata, si anume persoanelor gravide, paharul cu burtica , Fig.4.

Fig. 4 Pahar cu burtica

Practicarea unor nervuri pe suprafata paharului poate fi o solutie, datorita acestor nervuri practicate cu sectiunea mai mica, fiind mai flexibile paharul își poate mari inaltimea si astfel evitandu-se bombarea foliei de aluminiu. Fig.5 .

Practicarea unei diferente de sectiune de-a lungul inaltimii . Fig.6 , Fig. 7, sau practicarea in partea de jos a paharului o extremitate de sectiune mai mica care poate avea un rol dublu , crearea unui vacuum in partea de sus a paharului prin propria greutate a iaurtului care se lasa pe suprafata din partea de jos si aceasta dilatandu-se, sau atunci cand se creeaza presiune aceasta se mareste pana la baza paharului acest lucru ne mai permitand foliei de aluminium sa se umfle. Fig 8, Fig 9.

Fig. 5 Pahar cu nervuri

Fig. 6 Pahar cu sectiune variabila

Fig. 7 Pahar cu sectiune variabila

Fig. 8 Pahar cu baza dilatabila

Fig. 9 Pahar cu baza dilatabila

Capitolul 4

Analiza si fabricatie produs

4. Analiza si fabricatie produs prin termoformare

În industria de ambalaje pentru produse alimentare, procesul de termoformare reprezintă transformarea unei folii de plastic utilizând diverse procese astfel încât aceasta să îndeplinească condițiile de ambalare a produsului de ambalat. Procesul de termoformare reprezintă conturarea unei folii de plastic prin încălzirea acesteia pe o matriță cu geometria ambalajului, urmând ca prin procesul de termoformare aceasta sa preia gometria matriței. Spre deosebire de procesul de injecție sau extrudare a maselor plastice, folia de polimer nu este topită, aceasta se incălzește și se modelează astfel încât să preia forma unei matrițe.

Mai jos am prezentat cele trei procedee de termoformare și am proiectat o matriță pentru un model de design de ambalaj. Întrucât este necesară o bună calitate a suprefeței exterioare, termoformarea se va realiza într-o matriță negativă peste care se va pune folia de polimer și se va sufla aer sub presiune, astfel folia se va mula perfect pe suprafață și se va forma un ambalaj cu o calitate exterioară foarte bună ce va scoate în evidență suprafața tehnologică a matriței.

Ulterior utilizand programe speciale de simulare, se va optimiza folia de polimer astfel încât să îndeplinească condițiile de termoformare în vederea formării ambalajului cu secțiunea peretelui variabilă.

Fig. 10 Matrita termoformare ambalaj cu bază dilatabilă

4.1. Termoformarea ambalajelor

Termoformarea reprezintă un procedeu de încălzire termoplastică prin care o folie de plastic ajunsă la punctul de înmuiere în funcție de procesul de termoformare utilizat, aceasta este întinsă într-o matriță sau peste aceasta, unde folia este ținută pe poziție pe durata necesară răcirii și solidificării acesteia în vederea formării ambalajului.

Procesul poate începe de la o folie plană tăiată la dimensiunea cadrului mașinii sau de la o folie ce se derulează de pe o rola. Necesitatea derulării foliei de pe rolă o impune piesele care sunt realizate printr-o producție rapidă și care provin dintr-o folie subțire, foaia este trasă de pe rolă cu un mecanism special. Apoi folia este pusă sub sau peste o sursă de căldură pentru a se înmuia, apoi este transferat la stația de mulare unde matrița vine în contact cu folia.

Folia este prinsă într-un element de susținere și încălzită printr-un cuptor folosind fie convecția (mișcare pe verticală a aerului, de natură termică ) sau a unei surse de căldură radiantă până când se înmoaie. Folia este apoi ținut orizontal pe o matriță și presată în sau întins pe matriță cu ajutorul presiunii de vid, presiunea aerului, sau forță mecanică.

Folia moale respectă forma matriței și este menținută în poziție până la răcire. Surplusul de material este apoi tăiat. Termoformarea este utilizată foarte des pentru ambalarea produselor alimentare. Foile subțiri cu grosimea mai mică de 1,5 mm sunt cele mai utilizate pentru ambalarea rigidă sau de unică folosință.

Termoformare constă în două etape principale: de încălzire și de formare. Încălzirea se realizează de obicei prin încălzitoare electrice radiante, situate pe una sau pe ambele fețe ale foliei de plastic, la o distanță de aproximativ 125 mm. Durata ciclului de încălzire necesar pentru a înmuia suficient foaia depinde de natura materialului, grosimea foliei și culoarea.

Metodele prin care etapa de formare este realizată pot fi clasificate în trei categorii de bază:

Formare prin vacuum,

Formarea prin presiune,

Formare mecanică.

4.2. Termoformare prin vacuum

Prin acest procedeu se formează un vid între matriță și folie. Presiunea de vid (de obicei 1 bar) obligă folia să se muleze pe matriță.

Cea mai veche metodă de termoformare (a fost dezvoltată în anii 1950), în care presiunea negativă este folosit pentru a modela o foaie preîncălzită într-o cavitate profilată.

Procesul este explicat mai jos, în forma sa cea mai de bază. Găurile pentru crearea vidului în matriță sunt de ordinul a 0,8 mm în diametru, deci efectul lor pe suprafața de plastic a piesei formate este minor.

Fig. 11 Termoformare prin vacuum [19]

Termoformare prin vid:

a) o folie de material plastic se înmoaie prin încălzire;

b) foaia dedurizată este plasat peste o cavitate de tipar concavă;

c) o pompă de vid atrage foaia în cavitatea;

d) materialul plastic se întărește la contactul cu suprafața matriței care este rece.

Fig. 12 Termoformare prin vid [23]

Mai jos avem o schema a sistemului de vacuum/presiune.

Fig. 13 Sistemul de vacuum/presiune

4.3. Termoformarea prin presiune

În plus față de utilizarea unui vid sub folie, presiunea aerului (de obicei 3,5 bar – până la 7 bar) este aplicat pe partea din spate a foii pentru a ajuta forța necesară mulării. Această forță suplimentară permite formarea foilor groase și crearea unor detalii fine, degajări și colțuri ascuțite.

Fig. 14 Termoformare prin presiune [19]

O alternativă la formarea prin vid, formarea prin presiune implică existența unei forțe de presiune pozitivă pentru a forța folia de plastic încălzită să pătrundă în cavitatea matriței. Aceasta se numește presiune de termoformare. Procesul este similar cu cel anterior, diferența fiind că folia este presurizată de sus în cavitatea matriței.

Secvențele de formare (etapele b și c) sunt ilustrate mai jos.

Fig. 15 Etapele de Termoformare prin vid [23]

La un moment dat trebuie să se facă distincția între forme pozitive și negative. Cele prezentate mai sus sunt matrițe negative, deoarece acestea au cavități concave. O matriță pozitivă are o forma convexă. Ambele tipuri sunt folosite in termoformare. În cazul matrițelor pozitive, folia încălzită îmbracă forma convexă iar presiune negativă sau pozitivă este utilizată pentru a forța folia de plastic să se muleze pe suprafața matriței.

Utilizarea unei matrițe pozitive în termoformarea prin vacuum: a) foaie de plastic încălzită este poziționată deasupra matriței convexe și b) clema este coborât în poziția de învelire a matriței iar forța de vacuum atrage folia peste matriță.

Diferența dintre utilizarea unei matrițe pozitive și utilizarea unei matrițe negative poate părea lipsită de importanță, deoarece piesele finite sunt practic identice, așa cum reiese din figurile anterioare. Cu toate acestea, în cazul în care folia este atras în matrița negativă, atunci suprafața exterioară a piesei finite va avea contur exact ca suprafața cavității matriței.

Suprafața interioară va fi o aproximare a conturului și va poseda un finisaj corespunzător celui din folia de plecare. Prin contrast, în cazul în care folia învelește o matriță pozitivă, atunci suprafața sa interioară va fi identică cu cea a matriței convexe; iar suprafața sa exterioară va urma aproximativ conturul. În funcție de cerințele de produs, această distincție ar putea fi importantă.

O altă diferență constă în subțierea folie de plastic, una dintre problemele din termoformare (cu excepția cazului în care matrița este foarte mică sau foliei i se aplică o deformare mică pentru formarea piesei, subțierea foaie nu va fi semnificativă) Utilizarea matrițelor pozitive sau negative produc un model diferit de subțierea într-o anumită parte a foliei. În cazul matritei pozitive, folia este drapată peste forma convexă, matrița intră în contact cu suprafața superioară (corespunzând bazei piesei) și se solidifică rapid și în acea zonă nu se întinde. Acest lucru duce la o bază groasă a produsului, dar cu subțierea semnificativă a pereților.

O modalitate de a îmbunătăți distribuția acestei subțieri constă în întinderea foliei înaintea tragerii ei peste matrita convexă. Așa cum se arată în figura de mai jos, foaie de plastic încălzită este întinsă uniform de presiunea de vid într-o formă sferică, înainte de tragerea ei peste matriță.

Fig. 16 Termoformare prin vid [23]

Întinderea foliei se realizează în faza a) printr-o aspitrație ușoară apoi se aplică o presiune astfel încât folia să îmbrace matrița, presiunea se menține până când forma se solidifică.

4.4. Termoformarea mecanică

Folia este forțată mecanic să intre în matrița de bază prin intermediul unui miez care împinge folia prin contact direct în cavitatea matriței și o forțează să capete forma dorită.

Fig. 17 Termoformara mecanică [19]

A treia metodă, numită termoformare mecanică, foloseste matrițe pozitive și negative, care sunt aduse împreună împotriva folie de plastic încălzite, forțând-o să-și asume forma lor. În această metoda mecanică pură de formare, aerul sub presiune (pozitiv sau negativ) nu este folosit. Procesul este ilustrat mai jos. Avantajele aceste metode sunt: un mai bun control dimensional și posibilitatea obținerii unei suprafețe detaliate pe ambele părți ale piesei. Dezavantajul este că necesită execuția a două matrițe; matrițele pentru celelalte două metode sunt, prin urmare, mai puțin costisitoare.

Fig. 18 Procedeu termoformare prin vid [23]

Capitolul 5

Promovare produs

5. Promovare Produs

Culoarea reprezinta un element de identitate în designul de ambalaj. Culorile au multe aplicații în designul de ambalaj. În primul rând, ele pot fi folosit ca parte a identității unui brand, ajutând pentru a defini vizual brandul. Utilizarea unei culori în mod constant conduce la devenirea ei ca "proprietate" a unui brand. Atunci când un consumator vede culoarea o asociază imediat cu marca.

Asimilarea culorii de către un brand este realizată numai prin utilizarea consecventă a acesteia, precum și gestionarea riguroasă a modului în care culoarea este aplicată. Designeri trebuie să respecte echitatea brand-ului vizual, crearea de noi modele dintr-o paletă de culori deja prestabilite. Culoarea poate fi folosită pentru a diferenția un produs în gama similară competitivă.

Se va prezenta mai jos câțiva factori ce ne sugerează importanța culorii în designul de ambalaj:

Culoarea se poate identifica cu un brand;

Culoarea poate induce o stare de spirit;

Culoarea se poate identifica culorii produsului din interiorul ambalajului, ea poate ajuta la diferențierea produselor, soiurilor de produse sau arome;

Verdele, o culoare inacceptabilă pentru ambalajele produselor alimentare în urmă cu câțiva ani, este acum o culoare standard pentru sugerarea vitalității;

Culorile strălucitoare, pline de viață sunt deseori utilizate pe pachetele de cereale pentru copii;

Culoarea albă sau culorile deschise se folosesc pentru produsele dietetice, fără sare, și fără calorii;

Culorile puternice sunt adesea folosite pentru produsele alimentare pentru a comunica bunul gust și pofta de mâncare;

Gri și negru pe ambalajele care conțin produse electronice reflectă "high-tech";

Negru și auriul sunt deseori utilizate pe pachetele asociate cu moda și eleganța;

Culorile metalizate placate sunt utilizate pentru efecte vizuale rezervate produselor care doresc să comunice imagini de lux și de înaltă calitate.

5.1. Brand

Un produs este creat într-o fabrică; un brand este cumparat de către consumatori. Un produs poate fi copiat de competitori; un brand este unic. Un produs poate să se învechească rapid; un brand de succes nu are varstă.[11]

Brandul poate reprezenta o știință, cunoaștere, creativitate, însă există mai multe definiții date de specialiști în domeniul brand-ului. Se poate spune că brandul este conceput de ambele parți atât de companiile care crează un nou brand dar și de consumatori.

Brandul poate fi comparat cu o amprentă, o garanție că produsele vor avea aceeași calitate cu care sunt obișnuiți consumatorii, cu aceeași pricepere în satisfacerea nevoilor. Brandul reprezintă întreaga reputație a firmei transmisă printr-un singur nume. Motivul urmărit de companii atunci cand se creează un brand este de a vinde un produs. Cea mai bună metodă de a vinde un produs este plasarea lui acolo unde există cerere, iar dacă nu există cerere se poate dezvolta o nouă nișă. Atunci când se creează un nou produs, în urma analizelor comportamentului consumatorilor, se urmărește modul în care decizia de cumpărare este influențată.

Un consumator îi rămane fidel unui produs sau brand în urma experiențelor dobândite în urma utilizării produsului respectiv. Atunci când satisfacția în urma utilizării unui produs scade, consumatorul poate alege o altă companie concurentă. Pentru a menține un client, compania trebuie să adapteze produsul la nevoile clientului pentru fidelizarea acestuia. Clienții sunt încurajați să își exprime nevoile, iar brandul este utilizat ca unealtă pentru seducerea și manipularea consumatorului în favoarea companiei.

Fig. 19 Brand [1]

Pentru toate produsele care trebuie să ajungă la consumatorul individual, ambalajul este principalul mediator de brand. Ambalajul în perspectiva brandului poate fi definit ca și o imagine vizuală a unui brand. Deci nu putem spune că ambalajul este el însuși un brand.

Se poate spune că ambalajul este parte integrantă a mixtului comunicării grafice pentru multe branduri, și că brandul se manifesta prin publicitate, marketing, relații publice și comunicare. Ca atare, ambalarea devine doar un alt mod de comunicare util a valorilor unui brand.

In cele ce urmeaza pentru crearea unui nou tip de ambalaj am ales sa creez un nou brand. Avand in vedere ca piata este plina cu nume mari din industria de lactate, am ales ca nume pentru acest nou brand „Nature Yogurt”. Acesta are ca public tinta toata gama de varsta, de la copii la persoane in varsta, femei si barbati, urmand ca sortimentele de iaurt sa ilustreze publicul tinta prin varietatea sa.

5.1.1 Strategii de construcție a brandului

Construirea unui brand se poate spune ca este un proces continuu, iar pentru gestionarea acestuia se parcurg cateva etape printre care:[20]

Strategia

Poziționarea

Diferențierea

Energia

Relevanța

5.1.1.1 Strategia

Strategia intregii companii este reflectata de o strategie de brand eficienta, in cadrul careia se gaseste strategia de marketing mix. Asta porneste din interiorul companiei, si se reflecta in modul cum este vazuta compania cu brandurile sale de catre clientii ei, de la modul cum interactioneaza cu ei. În alta ordine de idei trebuie sa se cunoasca prin ce mijloce si unde vrea sa ajunga compania.

Aceste mijloace sunt advertisingul, promotiile si campaniile eficiente pe termen lung, care sa ilustreze pozitia companiei in comparatie cu competitorii. Aceste sarcini nu sunt desemnate departamentului de marketing, ci este desemnata o persoana care sa cunoasca toate aspectele cu privire la companie si brand, de regula managerul de brand. Scopul acestor mijloace sunt de a vinde brandul. Atunci cand brandurile sunt afectate de factori externi cum ar fi o criza financiara, cei responsabili sunt obligati sa adapteze strategia la noile conditii.

5.1.1.2 Pozitionarea

Pozitionarea este o etapa in stransa legatura cu fiecare din elementele de promovare a brandului si marketing, ce cuprinde ambalajul, pretul, relatiile publice, angajatii, sponsorizarile. Pozitionarea depinde de ce afirma compania despre clienti, despre ceea ce face compania sau nu. Pozitionarea brandului se poate determina printr-o analiza SWOT. Managerul de brand trebuie sa identifice punctele tari, sa imbunatateasca punctele slabe, sa profite de oportunitati si sa fie constient de amenintarile aparute din partea concurentei.

Modul in care un brand este definit si construit in prezent se modifica in ritm diferit, iar acest lucru este reflectat mai ales in advertising avand un impact in privinta creativitatii. Deoarece totul este intr-o continua schimbare, unele conventii sunt depasite azi in pozitionarea brandului, deoarece asteptarile si dorintele clientilor se schimba. Consumator se schimba si pentru a avea success brandurile trebuie sa fie adaptabile din constructie, pentru ca aceste sa poata fi modificate cand cerientele clientilor se modifica. Brandul trebuie sa se adapteze la noua schimbare, dar nu se poate modifica la nesfarsit.

Structura brandului este construita dintr-o serie de valori, iar misiunea managerului de brand si a celor care gestioneaza si promoveaza brandul este de a identifica aceste valori. Ca o provocarea pentru companii este sa se asigure ca imaginea din interior sa corespunda cu cea vazuta din exterior.

5.1.1.3 Diferentierea

Un articol din comert este foarte diferit fata de un brand, care este un serviciu sau un produs, dar este perceput de consumator ca fiind destul de asemanator cu serviciile si produsele din categorii similare. De obicei amanuntul decisiv in cazul produs sau serviciu este pretul, calitatea fiind considerata aceeasi. Diferenta apare de obicei acolo unde apare si valoarea, iar firmele trebuie sa transmita consumatorilor un mesaj clar, de ce sa aleaga brandurile lor in locul celor concurente.

Chiar daca nu exista nici o diferenta intre produse, consumatorii nu cumpara lucruri identice si mereu vor face deosebirea produselor in functie de pret. O metoda prin care se poate diferentia brandul este sa convinga potentialul client ca produsul sau poate oferi ceva in plus fata de cel al concurentei pentru o suma de bani in plus. Aceasta tehnica este des intanita la branduri puternice precum CocaCola, Microsoft, IBM , McDonal’s, etc. Sa oferi mai mult nu este de ajuns, ci trebuie sa comunice acest mesaj clar publicului tinta.

Un produs branduit, ca de exemplu o componentă sau o tehnologie, are capacitatea de a oferi credibilitate promisiunilor brandului, așa cum se întâmplă în cazul unor branduri de automobile sau aparate electronice.

5.1.1.4 Energia

Un brand de success are energie, si aceasta se axeaza pe satisfacerea publicului tinta. Un element care confera energie bradului este un simbol, o promotie, un produs, o sponsorizare sau orice alt element de brand care imbunatateste si energizeaza brandul. Un brand energizat poate fi descris cu usurinta de unul din termenii: interesant, nou, dinamic, activ , tineresc, contemporan. O buna metoda de a conferi energie unui brand este fluxul de noi produse. Consumatorii sunt in general atrasi de notiunea de nou.

5.1.1.5 Relevanta

In urma unor cercetari anterioare care demostreaza ca brandul este puternic si are parte de inovatie calitate si pricepere, iese in evidenta iar consumatorii sunt in continuare satisfacuti si raman loiali. In timp categoria de produse cu care este asociata brandul isi pierde din importanta, fiind inlocuita prin intermediul alteia. Toate pietele se afla intr-o schimbare rapida in ceea ce priveste definirea unei categorii sau subcategorii de produse. Atunci cand se creaza o noua nevoie de categorii de produse, este necesara ca responsabilitatea sa fie dezvoltata de noi aptitudini organizationale care sa identifice factorii care influenteaza categoria de produse.

5.2. Logo de produs.

Logo, un element important de imagine și identitate, se constituie într-un factor grafic-vizual cu impact asupra receptării organizației. El ocupă un loc distinct într-o strategie de comunicare grafică a unei organizații.

Logo poate fi un semn, un simbol, un ansamblu de elemente grafice care exprimă valori și evidențe caracteristice organizației respective. Un logo este, așa cum se precizează în unele lucrări de specialitate, o semnătură a companie, a mărcii. În același timp un logo poate reprezenta sau induce în public un mod de viață, o idee, o concepție. Este ca un pod de legătură în comunicarea dintre organizație si public, contribuind la popularizarea acestuia.[7]

Logo, un element sugestiv de comunicare într-o grafică concentrată, care trebuie să satisfacă câteva ținte importante:

să atragă atenția asupra organizației / produsului / serviciului oferit;

să contribuie la respectarea și prestigiul companiei;

să promoveze o adevărată garanție a companiei.

Un logo trebuie să fie:

lizibil (ușor de înțeles);

simplu (ușor de recunoscut);

relevant (corespunzător identificării companiei);

distinctiv (design special, personalizat);

memorabil (nu este de uitat);

adaptabil (înscris pe diferite suporturi);

reproductibil (posibilitatea de a-l reprezenta în diferite mărimi, fără pierderea detaliilor);

coerent (prezintă un mesaj clar);

rezistent (“un supraviețuitor” în timp).[8]

Logo-ul brandului „Nature Yogurt” îndeplinește toate condițiile și elementele unui logo, este sugestiv, coerent, reproductibil, distinctiv. Acesta evidențiază numele brandului și activitatea companiei având ca scop producerea și comercializarea de produse lactate naturale.

Logo-ul poate fi permanet, sau cu ușoare modificări în ceea ce priveste fontul, culoarea, fundalul sau alte pictograme pentru sortimentul ales pentru produsul respectiv. Mai jos am conceput câteva modele de logo pentru câteva sortimente de iaurt, natural, cu aromă de kiwi și portocale.

Fig.20 Model de logo

Fig.21 Model de logo

Fig.22 Model de logo

5.3. Eticheta

Etichetarea este, de asemenea, considerată ca făcând parte din ambalare. Aceasta conține informații imprimate care apar pe/sau împreună cu ambalajul. Eticheta reprezint un ansamblu de elemente informative vizuale ce determina identitatea unui produs deosebindu-l de altele. Conform statisticilor, trei secunde sunt necesare consumatorului pentru a decide ce produs va cumpăra.

Etichetele trebuiesc să fie scrise într-o limbă pe care consumatorii o înțelege, și acest lucru poate însemna etichete diferite pentru diferitele grupuri etnice. Majoritatea etichetelor sunt etichete multilingve. Eticheta este aplicată de producătorul primar și oferă informații despre produs. Ea poate să fac diferența selecției unui produs de a fi cumpărat față de altul.

Informațiile ( acolo unde este cazul) inscripționate se pot referii la:

numele brandului care este unic și care face publicitate produsului;

tipul produsului în termeni generali;

ingredientele produsului: listează numele comun și/sau componentele chimice și cantitatea din fiecare ingredient;

utilizarea produsului;

necesitatea amestecării produsului;

cum să se aplice în mod corespunzător produsul;

numele și adresa producătorului, informații suplimentare referitoare la toxicitate, proprietățile chimice și măsurile de precauție necesare pentru personalul de urgență;

conținutul net;

modalități de stocare a produsului;

termenul de garanție al produsului;

Etichetele au scopuri multiple. Ele identifică produsele, încurajează achiziționarea produsului prin grafică, și conțin informații menite să protejeze și să informeze consumatorul.

Tipuri de etichete:

folii banderole lipite împrejurul sticlelor sau conservelor: etichete simple utilizate pe scară largă pentru conserve alimentare și băuturi;

folie termocontractantă : folie de plastic care se potrivește în jurul sticlei și prin încălzire ia forma sticlei;

etichete pentru produse alimentare ștanțate: pentru o anumită marcă;

etichete pentru sticle: un exemplu de etichetă se utilizează pentru multe produse;

etichete rotunde pentru brânză: folosite pentru a sigila ambalajul cutiilor de brânză rotunde;

etichete pentru condimente: ștanțate pentru o anumită marcă;

etichete pentru sticle / borcane: etichete utilizate în mod obișnuit pe verticală pe sticle și borcane;

folii dreptunghiulare lipite împrejurul borcanelor: etichete simple utilizate pe scară largă pentru borcane

Etichetele adezive sunt fabricate din hârtie, plastic, laminate, pânză, și acrilic. Acestea pot fi, de asemenea, imprimate direct pe ambalaj. Adezivi sunt de obicei adezivi acrilici pe bază de apă și mai puțin adezivi pe bază de solvenți.

Cele mai frecvente tipuri de adezivi sunt:

adezivi permanenți: în mod normal, nu poate fi îndepărtată eticheta fără a nu fi ruptă și deteriorată;

adezivi amovibili: această etichetă este ușor de îndepărtat fără a se deteriora;

adezivi ultra-amovibili: capacitatea de a elimina eticheta, fără a lăsa nici un fel de reziduuri și nici o deteriorare a suprafeței ambalajului;

adezivi cu fixare la îngheț: eticheta permanente cu capacitatea de a fi gestionată la temperaturi de -40o C;

adezivi de înaltă tehnologie: un adeziv permanent ce aderă la suprafețe dificile cum ar fi suprafețe texturate sau murdare;

Dupa crearea unui brand si a unui logo care sa fie usor retinut si de recunoscut de publicu tinta am creat cateva modele de etichete. Aceste etichete pot fi folosite impreuna acolo unde ambalaju permite acest lucru sau separat. Pentru unele modele de ambalaje am ales sa fac o eticheta pentru capac iar restul ambalajului urmand sa fie colorat intr-o culoare care sa sugereze sortimentul continutului.

Mai jos avem cateva modele de eticheta de tip capac pentru ambalajul de iaurt .

Fig.23 Model de eticheta de tip capac

Fig.24 Model de eticheta de tip capac

Eticheta te tip banderola care inconjoara ambalajul de iaurt are in componenta toate elementele necesare identificarii unui ambalaj, ca de exemplu valori nutritionale, coduri de bare, gramajul, ingrediente, sugestii de pastrare si consum.

Aceasta eticheta de tip banderola poate fi una fizica din hartie sau plastic lipita cu un adeziv de ambalaj, sau poate fii printata direct pe ambalaj folosind tehnologii moderne.

Fig.25 Model de eticheta de tip banderola

Aceasta eticheta pentru a fi usor de memorat si identificat fata de produsele concurente, am pastrat constructia sa relativ simpla. Aceasta are fundalul de culoare albastra si pe acesta cateva pete albe de lapte. Pentru produsele cu fructe cum sunt si cele de fata eticheta mai prezinta si cateva felii de fruncte care se regasesc si in logo dar si in continut.

Fig.26 Model de eticheta de tip banderola

5.4. Ambalaj Design grafic

În urma procesului de design a unui nou timp de ambalaj, ce curpinde bradul, logo, eticheta și ambalajul propriu-zis, mai jos avem câteva variante finale a ambalajelor împreună cu etichetele și o randare a acestora. Am ilustrat ambele modele cu ambalaj, primul model fiind un ambalaj cu etichetă de tip capac și restul paharului este colorat fără eticheta de tip banderolă, și cea de-a doua variantă cu ambele etichete prezente pe ambalaj.

Fig.27 Model ambalaj cu eticheta de tip capac kiwi

Fig.28 Model ambalaj cu eticheta de tip capac portocală

Fig.29 Randare ambalaj portocale

Fig.30 Randare ambalaj kiwi

Capitolul 6

Concluzii

6. Concluzii

Ambalajul este un element confecționat din diverse materiale cu rolul de a proteja, transporta, vinde sau utiliza un produs. Scopul principal al ambalajului este acela de a proteja produsul pe parcursul transportului de la fabricare la consumator precum și asigurarea contra pierderii (logistică) și dezintegrării. Ambalajele trebuie să joace mai multe roluri, de la cele pur funcționale, la brand-uri campioane, de la distribuție efectiv eficientă, la produs și brand diferit.

Brandul poate fi comparat cu o amprentă, o garanție că produsele vor avea aceeași calitate cu care sunt obișnuiți consumatorii, cu aceeași pricepere în satisfacerea nevoilor. Brandul reprezintă întreaga reputație a firmei transmisă printr-un singur nume.

Dezvoltarea ambalajelor a fost influențată de dezvoltările din tehnologie și transport, precum și de schimbările din societate. Prin ambalaje și tehnologii, producători au dezvoltat noi soluții pentru nevoile clienților, prin brand-uri, managerii au impus pe piață profile diferențiate și prin proiectanți, priceperea de a răspunde repede și economic cerințelor clienților.

Conceptul de Design de ambalaj pentru produse lactate prezentat in lucrare poate fi solutia la aceasta problema. Toate variantele propuse in lucrare au acelasi scop, de a rezolva problema capacului bombat, motiv pentru care aceste produse sunt respinse de cumparatori. Prin proiectarea de noi ambalaje,producatorii trebuie sa tina cont si sa se adapteze la nevoile clientilor.

Design-ul ambalajului trebuie să atragă din punct de vedere estetic și structural și să pună în evidență calitățile și beneficiile produsului. Design-ul de ambalaj de o calitate ridicată atrage atenția și provoacă cumpărătorul grăbit. Un consumator îi rămane fidel unui produs sau brand în urma experiențelor dobândite în urma utilizării produsului respectiv.

Etichetarea este, de asemenea, considerată ca făcând parte din ambalare. Aceasta conține informații imprimate care apar pe/sau împreună cu ambalajul. Eticheta reprezint un ansamblu de elemente informative vizuale ce determina identitatea unui produs deosebindu-l de altele. Eticheta poate să fac diferența selecției unui produs de a fi cumpărat față de altul.

bibliograFIE

http://gemssty.com

http://documents.tips/documents/tipuri-de-ambaje-si-ambalarea-produselor-nealimentare-copy.html

http://www.ekaterinawalter.com/2014/10/forget-the-coupons-5-innovative-ways-to-reward-customer-loyalty/

http://www.nivea.ro

http://www.coca-cola.co.uk/

http://www.nestle.com/brands/cereals

http://www.zf.ro

V. ADÎR, N.E. PASCU, G. ADÎR, Comunicare Vizuală prin Grafică, Editura PRINTECH, BUCUREȘTI, 2014;

V. ADÎR, N.E. PASCU, G. ADÎR, Design de Logo, Editura PRINTECH, BUCUREȘTI, 2015;

tx.english-ch.com

http://documents.tips/documents/brandul.html

http://conspecte.com/Bazele-merceologiei/functiile-ambalajelor.html

http://www.prevenireambalaje.ro/functia-ambalajului/

http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-alimentare/definirea-si-clasificarea-ambalajelor.html

http://biblioteca.regielive.ro/referate/marketing/etichetarea-ambalajelor-127346.html?ref=doc3

http://www.ro-ambalaje.ro/193-articol-strategii-de-marketing-puterea-ambalajelor.html

http://ro.wikipedia.org/

http://www.custompartnet.com/wu/thermoforming

http://xa.yimg.com/kq/groups/23238560/1547960524/name/STRATEGII+ALE+BRANDULUI.doc

http://www.technologystudent.com/despro2/packfn1.htm

http://www.jsonline.com/blogs/news/222189291.html

http://procesosdemanufacturaespoch.blogspot.ro/