INTRODUCERE ………………………….. ……………… 4 1. Generalități ………………………….. ………….. 4 2. Actualitatea… [606157]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:
Profesor dr. Bădicu Georgian

Absolvent: [anonimizat], 2019

2

STUDIU PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA
SISTEMELOR DE APĂRARE PE
ZONĂ 6:0 ȘI 5+1 LA NIVELUL
ECHIPEI REPREZENTATIVE
ȘCOLARE DE HANDBAL

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ……………… 4
1. Generalități ………………………….. ………….. 4
2. Actualitatea temei ………………………….. ………… 5
3. Scopul lu crării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
4. Sarcinile lucrării ………………………….. …….. 7
5. Ipoteza lucrării ………………………….. ………. 7
CAPITOLUL I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII …………. 8
I.1. Particularitățile de vârstă ale elevilor din ciclul
gimnazial ………………………….. ……………….. 8
I.2. Rolul și obiectivele generale ale echipei reprezentative
de handbal a școlii – învățământ gimnazial ……………… 15
I.3. Statutul, cadrul organizatoric și locul echipei
reprezentative de handbal în activitățile extrașcolare …… 17
I.4. Modelul de joc aplicat la nivelul echipei reprezentative
de handbal a școlii gimnaziale ………………………… 18
I.4.1. Componența echipei ………………………….. … 19
I.4.2. Structura echipei pe posturi ……………………. 20
I.4.3. Modelul de joc în atac …………………………. 20

3
I.4.4. Modelul de joc în apărare ………………………. 22
I.4.5. Sarcini de joc pe posturi ………………………. 23
I.4.5.1. Sarcini de joc pe posture în atac ……………… 23
I.4.5.1.1. Conținutul tehnico-tactic al modelului de joc pentru
juniorul III specializat pe postul de portar ……………. 23
I.4.5.1.2. Conținutul tehnico -tactic al mo delului de joc pentru
juniorul III specializat pe posturile din linia de semicerc . 23
I.4.5.1.3. Conținutul tehnico -tactic al modelulu i de joc pentru
juniorul III specializat pe posturile liniei de la 9 m …… 24
I.4.5.2. Sarcini de joc pe posture în apărare …………… 24
I.4.5.2.1. Pentru interi și centru (linia de 9 metri) ……. 25
I.4.5.2.2. Pentru extreme și pivot (linia de semierc) ……. 25
I.4.6. Model de joc pe posturi pentru faza a IV a a apărării 26
I.4.6.1. Pentru sistemul de apărare pe zonă 6:0 …………. 26
I.4.6.2. Pentu sistemul de apărare pe zonă 5:1 – jucătorul
avansat (zburător) ………………………….. ………. 27
I.4.6.3. Pentru sistemul de apărare pe zonă 1:5 – jucătorii de
pe semicerc ………………………….. …………….. 27
I.4.6.4. Pentru sistemul de apărare combinată 5+1 – jucătorul
care marchează om la om ………………………….. ….. 28
I.4.7. Evaluarea modelul ui de joc în competițiile oficiale .. 28
I.5. Criteriile, cerințele și demersurile necesare selecționării
elevilor pentru formarea echipei reprezentative de handbal a
școlii………………………….. …………………. 29
I.6. Apărarea pe zonă ………………………….. ……. 32
I.6.1. S istemul de apărare pe zonă 6:0 …………………. 34
I.6.1.1. Cerințele pe care trebuie să le îndeplinescă jucătorii
în apărare ………………………….. ……………… 34
I.6.1.2. Sarcinile apărătorilor în cadrul sistemului de apărare
6:0………………………….. ……………………. 34
I.6.1.3. Colaborarea tuturor jucătorilor în apărare ……… 35
I.6.1.4. Formarea zidului în apărare …………………… 37
I.6.1.5 Frecvente greșeli ale apărătorilor ……………… 37
I.6.1.6. Avantajele și si dezavantajele sistemului de apărare
6:0………………………….. ……………………. 38
I.6.2. Sistemul de apărare pe zonă 5+1 …………………. 38
I.6.2.1. Spațiul de joc ………………………….. ….. 38
I.6.2.2. Jucătorul și mingea ………………………….. 39
I.6.2.3. Sistemul de apărare pe zonă 5+1 ……………….. 40
I.6.2.3.1. Variante ale sistemului 5+1 …………………. 42
I.7. Lec ția de antrenament cu echipele reprezentative școlare
………………………….. ………………………. 43
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………….. 46
II.1. Data, locul și subiecții cercetării ………………. 46
II.2. Metode de cercetare ………………………….. … 48
II.3. Descrierea probelor de control experimentate în practică
………………………….. ………………………. 53
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII …………………… 59
III.1. Rezultatele obținute la probele de control în cadrul
testării inițiale ………………………….. ……….. 59

4
III.2. Elaborarea unor mijloace de acționare pentru
îmbunătățirea sistemelor de apărare pe zonă 6:0 ȘI 5+1…… 60
III.3. Rezultatele obținute la probele de control în cadrul
testării finale ………………………….. …………. 82
III.4. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 1 -PC1 ………………………… 83
III.5. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 2 -PC2 ………………………… 84
III.6. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 3 -PC3 ………………………… 85
III.7. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 4 -PC4 ………………………… 86
III.8. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 5 -PC5 88
III.9. Prelucrarea și interpretarea rezult atelor cercetării în
cadrul probei de control 6 -PC6 ………………………… 89
III.10. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control7 -PC7 …………………………. 90
CONCLUZII CU CARACTER TEORETIC ………………………… 92
CONCLUZII DESPRINSE DIN PARTEA EXPERIM ENTALĂ A CERCETĂRII … 92
RECOMANDĂRI METODICE ȘI PRACTICE ………………………. 93
Bibliografie ………………………….. ……………. 95
Bibliografie electro nică………………………….. …. 96

INTRODUCERE
1. Generalități
Apărarea propriu -zisă impune replierea mai rapidă și mai omogenă
decât în cazul contraatacului, în ideea că prin neefectuarea
unui contraatac nu se pierde posibilitatea înscrierii unui gol;
se asigură totuși păstrarea mingii și se menține posibilitatea
finalizării dintr -un atac organizat, pe când nereplierea la timp
presupune înscrierea sigură și ușoară a unui gol de către echipa
adversă.
„Dispunerea jucător ilor în dispozitivele de ap va avea în vedere
talia lor, cunoștințele tehnico -tactice, valoarea unor atacanți
adverși, momentele jocului, rezultatul, timpul etc” [Cercel P.,
pg. 32-33, 1980]
Pe toată durata fazei d e apărare, jucătorii trebuie să se miște
permanent atât pe partea unde se joacă mingea, cât și pe partea
opusă, pentru a se realiza, prin mobilitate colectivă și
continuă, o omogenitate de mișcare în zonă și pentru a se putea
acționa concomitent cu inițiat iva adversarului.
Jocul permanent de picioare, mai activ în zona în care se află
mingea și mai economic, dar existent în zona fără minge, ca și
omogenitatea de mișcare în sensul direcției de deplasare, a
dublajului, a închiderii culoarelor de pătrundere, a suplinirii
coechipierului, trebuie să fie în permanență sincronizată cu

5
preocuparea pentru împărțirea strictă a adversarilor direcți,
efectuându -se un marcaj „om la om”, până când atacantul
părăsește zona de acțiune a apărătorului. Predarea adversarului,
preluarea lui și schimbul de oameni în apărare mențin așezarea
apărătorilor în zonă și dau acestora posibilitatea de a acționa
conform principiilor de apărarea pe zonă.
În toate acțiunile de apărare se va manifesta un angajament
fizic total, dus până la limitele permise de regulamentul de joc
și de maniera de arbitraj. Acest angajament fizic trebuie să se
manifeste cu atât mai prompt, cu cât faza de atac se petrece mai
aproape de spațiul de poartă. Pentru a evita provocarea
aruncărilor de la 7 m, contactu l cu adversarul se va lua înainte
ca acesta să ajungă în faza de finalizare, acest angajament
fizic al apărătorului treuie să fie dublat de însușirea corectă
a tehnicii și tacticii individuale de apărare.
Atacarea permanentă a adversarului cu mingea, stânjenirea
circulațiilor în atac și determinarea apariției întârziate a
atacanților, în fazele eficiente de joc, constituie alte
preocupări ale apărătorilor care practică o apărare activă, cu
intenția de a inc omoda desfășurarea atacului advers și a
determina greșeli care să le favorizeze intrarea în posesia
mingii. În această direcție, de o importanță deosebită este
deprinderea de a sesiza intențiile adversarului, de a intui
pasele, angajările, fentele, aruncăr ile la poartă și acțiunile
tactice ale atacului advers și de a acționa calm dar hotărât,
pentru a împiedica reușita acestora, prin marcaj, prin ieșirea
promptă la adversar, prin intercepții, prin închiderea
culoarelor de pătrundere etc. [Cercel P., pg. 33-34,1980]

2. Actualitatea temei
Apărarea în jocul de handbal are ca principal scop împiedicarea
adversarului de a înscrie gol și ca scop secundar de a folosi
orice ocazie pentru a intra în posesia mingii.
Viteza, varietatea și surpriza, create de acțiunile colective
ale atacanților, cer jucătorilor aflați în apărare să -și unească
eforturile, să colaboreze și să -și acorde ajutor reciproc.
Pentru aceasta se folosesc cu precădere sistemele de apărare în
zonă în care jucătorii sunt dispuși în evantai, înaintea
spațiului porții, pe una, două sau chiar trei linii.
Principala caracteristică a apărării pe zonă, care o deosebește
fundamental de apărarea „om la om”, este aceea că apărătorul
urmărește în special mingea care circulă și apoi adversarul de
care răspunde. Pentru a urmări mingea, apărătorii se deplasează
lateral spre stânga sau spre dreapta. Aceste deplasări poartă
denumirea de mișcări de translație și au ca scop aglomerarea
apărătorilor pe direcția mingii.

6
Apărătorul răspunde de atacantul care acționează în subzona sa.
Pentru a ști care este acesta, fiecare apărător în parte face
numărătoarea și își autorepartizează un adversar. Numărătoarea
începe de la linia de poartă (atât din stânga, cât și din dreapta
porții) înspre linia de la 7 m.
Autorepartizarea est e continuată cu supravegherea și marcarea
atacantului. În cadrul apărărilor în zonă se aplică trei forme
de marcaj:
 de supraveghere, la jucătorii fără minge;
 strâns, la jucătorul care primește mingea;
 de intercepție, la pivot.
3. Scopul lucrării
Alcătuire a unei echipe reprezentative de handbal la nivelul
școlii reprezintă una dintre problemele importante ale
activității profesorilor de educație fizică din fiecare școală.
Această activitate trebuie situată, ca importanță, la același
nivel cu acțiunea didact ică desfășurată la lecțiile normale de
educație fizică.
Tot în sarcina profesorului de educație fizică intră și misiunea
de informare despre elevii dotați specific, de depistare a celor
mai indicați pentru jocul de handbal, elemente ce pot constitui
acolo unde este cazul și obiectul unei dirijări spre unitățile
sportive școlare de performanță.
De asemenea, profesorul trebuie să testeze elevii depistați în
școală, să -i supună la o serie de probe, alcătuite pe diferite
criterii, pentru a -i selecționa în echi pa reprezentativă a
școlii pe cei mai indicați.
După derularea acestor acțiuni, profesorul de educație fizică
trebuie să alcătuiască echipa și să o pregătească în vederea
participării la competițiile sportive prevăzute în calendarul
sportiv competițional ș colar.
Revenind la criteriile de selecție trebuie amintit faptul că,
profesorul de educație fizică – antrenor al echipei
reprezentative de handbal a școlii, trebuie să -și propună, să
aplice cele mai indicate criterii de selecție a jucătorilor, să
țină cont de faptul că el lucrează într -o unitate școlară normală
și nu într -una de profil specializată L.P.S. sau Club Sportiv
Școlar. De aceea criteriile de selecție pe care și le impune vor
fi mai „blânde”, dar vor păstra „amprenta” și caracterul
științific, iar calitatea pregătirii va fi asemănătoare cu cea
din antrenamentul sportiv.
Scopul prezentei lucrări este acela de a îmbunătății
sistemele de apărare pe zonă 6:0 și 5+1 la nivelul unei echipe
reprezentative școlare de handbal feminin din ciclul gimnazial.

7
4. Sarcinile lucrării
Sarcinile de lucru au fost următoarele:
 1. Informarea și documentarea amplă pentru întocmirea unei
bibliografii în conformitate cu tema aleasă.
 2. Emiterea ipotezei de lucru.
 3. Stabilirea unității școlare și a eșantionului de lucru.
 4. Pregătirea materialelor de lucru.
 5. Stabilirea probelor de control.
 6. Testarea inițială.
 7. Elaborarea unor mijloace de acționare pentru
îmbunătățirea sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1.
 8. Aplicarea în practică a programului de pregătire.
 9. Recoltarea finală a rezultatelor.
 10. Analiza și interpretarea rezultatelor:
– reprezentarea lor iconografică
 11. Formularea concluziilor și a recomandărilor.
 12. Tehnoredactarea lucrării.
 13. Susținerea lucrării.

5. Ipoteza lucrării
„Ipoteza este o presupunere, o explicație provizorie, cu care
inferăm asupra unei relații între fenomene, asupra legăturilor
cauzale, asupra mecanismelor sau structurii acestora. Formularea
ipotezei dă impuls cunoașterii tocmai a acelor fapte observate
sau experimentate și care nu -și găsesc explicația în teoriile
admise până în prezent” . (Epuran M., pg. 99, 2005)
În prezenta lucrare am plecat de la următoarea ipoteză: dacă vom
acționa în cadul lecțiilor de antrenament la o echipă
reprezentativă școlară de handbal feminin cu un sistem de
mijloace specifice apărării din jocul de handbal, atent
selecționate după criteriul eficienței, atunci se va asigura
îmbunătățirea sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1.

8

CAPITOLUL I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. Particularitățile de vârstă al e elevilor din ciclul
gimnazial
Pubertatea este o perioadă de durată variabilă de la individ la
individ în care caracterele sexuale primare (organele genitale),
printr-un proces accelerat de dezvoltare devin similare cu cele
ale adulț ilor, iar cele secundare (sânii, pilozitatea pubiană,
axilară și facială) ocupă și ele un loc din ce în ce mai
important în structura corpului uman.
În același timp se produc modificări semnificative în procesul
creșterii și dezvoltării: accelerarea îngroșării osoase în dauna
procesului de alungire, accelerar ea dezvoltării structurii
sistemului muscular, dezvoltarea aproape exploziv ă a laringelui
mai ales la băieț i, creșterea evidentă a trunchiului în raport
cu cea a membrelor. Treptat glandele suprarenale și hipofiza
secretă hormonii în cantități suficiente a sigurării procesului
de maturizare sexuală.
Fiecărei perioade de vârstă îi corespund anumite particularități
de structură și funcț ionare a diferitelor organe și si steme, de
dezvoltarea psiho -emoțională a personalității. Astfel, în
selecție și pregătire tr ebuie ț inut seama de aceste
particularităț i pentru a alege mijloace și metode de antrenament
adecvate fiecărei categorii de vârstă. Nu trebuie să uităm că
vârsta cronologică nu corespunde totdeauna cu vârsta biologică.
Cea mai importantă particul aritate a copiilor și adolescenț ilor
este procesul de crește re și diferenț iere, când organismul lor
suferă un mare număr de transformări atât fiziologice și
psihice, cât ș i psihosociale, cu mari influențe asupra
activităț ii lor fizice, sportive și a capacităț ii de efort.
În ceeea ce privește periodizarea creșterii, datele din
literatură oferă o mare varietate de puncte de vedere. Faptul
este justificat întrucât nu se pot delimita net diferitele etape
de creștere, ele fiind strâns întrepătrunse.

9
Clasificarea perioadelor cronologi ce pe care le parcurge în
evoluție ontogenetică ființ a umană este următoarea: [Mănescu.
S., p. 23, 1991]
1. Perioada embriofetală, de la concepț ie la naștere;
2. 2. Prima copilărie, cuprinsă de la naștere până la 3
ani. Ea cuprinde:
o perioada de nou-născut – primele 30 de zile;
o perioada de sugar – (30 de zile – 1 an);
o perioada de copil mic – antepreșcolar, (1 – 3 ani).
3. Perioada de preșcolar – (3 – 6 ani).
4. Perioada de școlar – (6 – 16 ani). Această perioadă, în
funcție de apariția pubertăț ii (12 – 14 ani la fete, 14
– 16 ani la băieți) se împarte în:
o perioada școlară mică (antepubertară: 6 – 11 ani);
o perioada școlară mijlocie (pubertară: 11 – 13 ani la
fete);
o perioada școlară mare (postpubertară: 14 – 18 ani).

Etapele de dezvoltare corespund caracteristicilor specifice
fiecărei vârste, chiar dacă între vârsta cronologică și cea
mentală nu există o coresponden ță deplină.

A. Particularitățile dezvoltării somatice
În sfera vieț ii somatice, peri oada pubertară reprezintă o fază
de accelerare a creșterii taliei și o ușoară încetinire a ce lei
ponderale, mai ales la băieț i. Accelerarea creșterii taliei se
referă în special la dezvoltarea în lungime a membrelor în raport
cu trunchiul . Copilul se lungeste, este subți re și înalt, slab
și puțin musculos, are un tors scurt și picioare prea lungi.
Dezechilibrul astfel creat poate deveni caricatural: mâini mari,
neîndemanatice la capătul unor braț e de copil, labe dorsale la
capătul unor gambe scheletice, trunchi îngust, pl at, așezat pe
membrele inferioare cu aspect de catalige, iar deasu pra tuturor
un cap în disproporț ie flagrantă cu trunchiul.
Asimetria corporală astfel creată, pe lângă faptul că este
inestetică, este de cele mai multe ori agravată de h iperlaxitate
a tuturor articulaț iilor și de o insuficientă depunere de calciu
în oase care favorizează deformările scheletului. Este vârsta
la care apare piciorul plat, mersul de raț ă, dezechilibrul
bazinului prin scurtarea relativă a unuia din membrele
inferioare, precum și toate deformaț iile coloanei vertebrale cum
sunt: scolioza, lordoza, cifoza și ale toracelui. Lipsa de
confort a mobilierului școlar, atitudinile vicioase în bancă,
purtarea unor greutăți în poziț ii asimetrice, accentuează aceste
tulburări. [Drăgan. M., p. 7 9, 1994]

a. Dezvoltarea oaselor în perioada pubertară

10
Oasele se dezvoltă la această vârstă mai ales pe seama creșterii
lor în grosime, prin depunerea de săruri minerale (calciu și
fosfor) și prin consolidarea structurii funcționale intime. În
această priv ință legile pubertăț ii stabilesc urmă toarele
relații:
a) înainte de pubertate creșterea în înălț ime se realizează în
special pe seama membrelor inferioare, iar după pubertate pe
seama trunchiului;
b) înainte de pubertate este mai viu procesul de alungire a
oaselor, iar în timpul ei și după, procesul de îngroșare;
c) înainte de pubertate procesele de creștere interesează în
special oasele, iar după pubertate masa musculară.
În evoluț ia procesului de osificare, vârsta pubertară (10 – 15
ani la fete și 11 – 17 ani la băieț i) este o etapă de proliferare
activă și la definirea act ivităților medulare.
La nivelul coloanei vertebrale între 13 – 15 ani are loc
închiderea canalului sacrat; la 13 ani se termină procesul de
sinostazare al pediculilor corpurilor vertebrale [Drăgan. I.,
p. 74, 1994].
„Dezvoltarea toracelui în prima parte a vârstei pubertare este
lentă (vârsta toracelui îngust) , după care urmează o dezvoltare
mai accentuată” [Ifrim. M., P. 53, 1986] .
Prin urmare, vârsta pubertară reprezi ntă o etapă de proliferare
activă în evoluț ia procesului de os ificare, fiind marcată de
apariția apofizelor, pr ecum și de definitivarea cavităț ii
medulare. Centrii de osificare secundari se sudează cu cei
principali. Toracele se dezvoltă lent în prima part e a etapei
pubertare (vârsta toracelui îngust), caracterizată de o
dezvoltare accentuată spre sfârși tul ei. Ligamentele și
articulaț iile sunt încă slab dezvoltate, rezistența lor la
tracțiuni și întinderi fiind mică. Talia și greutatea puberilor
suferă mod ificări importante în această perioadă.

b. Sistemul nervos și analizatorii
Segmentele inferioare ale sistemului nervos central la începutul
perioadei pubertare sunt maturizate , atât din punct de vedere
morfologic, cât și funcț ional. Doar structurile neurocorticale
cu rol deosebit de important în reglarea nervoasă generală, cum
sunt formațiunea reticulară și nucleii dorsali ai nervului vag,
își continuă maturizarea morfofuncț ională și în perioada
pubertară, prin depunerea de pigment caracteristic. [Demeter.
A., p.97, 1982]
Din punct de vedere funcț ional, sistemul nervos central, la
vârsta pubertar ă, prezintă unele particularităț i ce se impun a
fi luate în cons iderare, atât în practica educaț iei fizice
școlare cât și a sportului:

11
 Marea plasticitate a sistemului nervos central se păst rează
și în această etapă a vieț ii, deși a mai pierdu t ceva în
vitalitate și eficienț a datorată unor perturbări de origine
hormonală, care accentuează caracterul reactiv al
sistemului nervos, ducând la instabilitatea
comportamentului și a stării afective.
 Predominanța excitației față de inhibiț ia corticală este
evidentă la copiii de vârstă pubertară, dar și în acest
domeniu se produ ce treptat o atenuare a diferenței dintre
forța și energia celor două pro cese corticale funda mentale,
obținută nu prin slabirea forț ei și energiei proceselor de
excitare, ci printr -o dezvoltare tot mai accentuată a
proceselor de inhibi ție, indeosebi a inhibiției interne
(inhibiția de stingere, inhibiția de intârziere, inhibiția
de diferenț iere).
Totuși spre deosebire de alte organe și aparate, analizatorii
se prezintă la un nivel superior, aproape desăvârșit, atat din
punct de vedere morfologic cât și din punct de vedere funcț ional.

B. Dezvoltarea morfologică și funcț ională a aparatului
cardiovascular
Dezvoltarea aparatului cardiovascular es te lentă, dar continuă,
pe toată perioada pubertară, cu unele deosebiri între cele două
sexe. Volumul inimii la vârsta pubertăți i crește mai lent la
fete, rămân ând mult în urmă de cel al băieț ilor. La 10 ani, la
fete, volumul este în medie de 80 cmc , iar la 15 ani ajunge la
120 cmc faț ă de 140 cmc și 180 cmc la băieț i. Viteza de creștere
a volumului și greutății inimii este minimă între 12 – 13 ani
și maximă între 13 – 14 ani. Greutatea medie la 11 an i este în
medie de 140 g, iar la 14 ani 220 g. Dimensiunile cordului cresc
și ele în perioada pubertară: lungimea ajunge în medie la 10,3
cm la 12 ani la fete, f ață de 9,8 cm cât era la 9 ani [ Demeter.
A., p.105, 1981] .
Arterele au un diametru proporț ional mai mare decât la adult.
În perioada pubertară se dezvoltă intens arterele de tip
muscular. Artera subclaviculară depășește artera iliacă, deși
au același dia metru. Artera renală are o poziț ie mai oblică la
copiii de vârstă școlară pubertară, devine orizo ntală, datorită
creșterii în volum a rinichilor. .
Frecvenț a cardiacă la inceputul perioadei pubertare este mai
ridicată ajungând la valori de 90 – 100 bătăi/mi nut. La 13 ani
valoarea frecvenț ei cardiace în repaus este de 82 bătăi/minut
la băieț i și 98 bătă i/minut la fete. Ea este mai scazută la
copiii care practică sportul.
Volumul sistolic cunoaște o cr eștere rapidă în timpul
pubertății, fiind de 45 ml la băieț ii de 13 ani și 40 ml la
fetele de aceeași vârstă, iar la 14 ani volumul sistolic c rește
ajungând la 60 ml la băieț i, respectiv 45 ml la fete, urmând ca

12
la 16 ani să ajungă la 50 ml la la fete, în timp ce la băieț i
urcă la 70 ml.
În timpul efortului fizic cu caracter dinamic, volumul sistolic
cunoaște o creștere moderată, ajungând uneori la valori de 80 –
90 ml la băieț i și 70 – 80 ml la fete.
Debitul cardiac sau minut volumul cunoaște în perioada pubertară
o dezvoltare, ajungând la 12 ani la valori de 2,5 litri/minut
la fete și de 3 litri/minut la băieți, la 14 ani de 3 lit ri la
fete și 3,6 litri la b ăieți; la 15 ani fetele au un deb it de 3,2
litri/minut, iar băieții se apropie de valorile adulț ilor, în
jur de 4,2 litri/minut.
În timpul efortului fizic debitul cardiac, la elevii de vârstă
pubertară, poate crește până la 15 – 20 litri/minut, având în
vedere atât mărirea frecvenț ei cardiace, cât și a volumului
sistolic.
În concluzie, dezvoltarea morfologică a aparatului
cardiovascular la elevii de vârstă pubertară este în curs de
desfășurare la nivelul miocardului cât și la n ivelul vaselor
periferice. Fun cțional însă, întreg aparatul cardiovascul ar
prezintă o labilitate pronunțată, adaptarea lui la cerinț ele
efortului intens și de lungă durată fiind deficitară.

C. Dezvoltarea psihică a puberului
În dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani, Șchiopu, U.,
și Verza, E., 1981 diferențiază trei stadii, după cum urmează:
 stadiul pubertății (de la 10 1a 14 ani), dominat de o
intensă creș tere, de accentuare a dimorfismului sexual
cu largi rezonanțe în dezvoltarea psihică și socială;
 stadiul adolescenței (de la 14 la 18/20 ani), dominat de
adaptarea la starea adultă, de câștigarea identității și
intelectualizarea pregnantă a conduitei;
 stadiul adolescenței prelungite (de la 18/20 la 24/25 ani),
stadiu dominat de integrarea socială și profesională.
La rândul său, stadiul pubertății cuprinde trei substadii și
anume:
 etapa prepuberală (de la 10 la 12 ani);
 pubertatea propriu -zisă (momentul culminant
al pubertății), de la 12 la 14 ani;
 momentul postpuberal , declanșat la puțin timp după
atingerea punctului cul minant al pubertății, el fiind un
moment și în același timp „puțin diferențiabil de mo mentul
preadolescenței”, ce se situează între 14 și 16/18 ani
[Șchiopu, U., Verza, E., p. 174,1981] .

13
Debesse. M., 1981 denumește această perioadă de evoluție ps ihică
drept „vârsta neliniștilor pubertare”.
În opinia autorului, este perioada neliniștilor atât pentru
copil, cât și pentru profesor. Pentru primul „neliniștea apare
ca un răsunet al transformărilor organice asupra vieții sale
mintale” [Debesse. M., p. 83, 1981], iar la profesor,
sentimentul respectiv provine din pericolele pe care le percepe
„în mod justificat sau nu, în jurul elevului său” și din
complexitate și noile responsabilități privind „misiunea” sa.
Majoritatea lucrărilor de specialitate sublin iază intensele
transformări și schimbări ce au loc pe plan fizic, psihic și
sociomoral. „Prima etapă a lunecării spre adolescență poate fi
situată în jurul vârstei de 11 ani, atât pentru motivul că atunci
se declanșează anumite transformări intelectuale ș i fizice, cât
și pentru aceea că atunci ies la lumină o anumită neliniște și
o anumită agitație” [Osterrieth. P., p. 138, 1976]. O analiză
profundă a transformărilor fiziologice și somatice și a
consecințelor acestora în planul devenirii psihice realizeaz ă
și psihologul Debesse, M., 1981, care precizează că în această
perioadă „evoluția însăși are ceva deconcertant. Intrarea în
adolescență se face uneori mergând de -a-ndăratelea”.
Maturizarea generală se exprimă și în planul capacităților de
cunoaștere: se amplifică și devin și mai fine sensibilitatea
tactilă, vizuală, cromatică, auditivă, se dezvoltă percepțiile
și spiritul de observație. Referitor la dezvoltarea
reprezentărilor, specialiștii apreciază că în perioada dintre
10/11 și 14/15 ani are loc aproap e o „convertire explozivă a
cunoașterii în sche me, simboluri și reprezentări” [Șchiopu. U.,
Piscoi. V., p. 214,1989]. Se dezvoltă operativitatea specifică
a gândirii, fenomen pus în evidență de utilizarea a numeroși
algoritmi în domeniile tuturor disciplin elor. Gândirea logică
se realizează „prin conștientizarea operativității gândirii
asupra realului”.
Cea mai importantă construcție intelectuală a acestui stadiu
este raționamentul ipotetico -deductiv , care facilitează
trecerea de la operarea asupra realului la operarea asupra
posibilului, școlarul mijlociu fiind capabil să opereze cu
concepte, judecăți, raționamente. Saltul de la operațiile
concrete la cele formale nu se realizează brusc, ci treptat,
astfel că în adolescență gândirea formală și reflexivă va
funcționa deplin. Achizițiile și transformările semnificative
din domeniul gândirii determină, totodată, creșterea
atribuțiilor acesteia privind orientarea, conducerea și
valorificarea celorlalte procese psihice: senzoriale –
perceptive, memorie, imaginație, limbaj etc.
Cucerirea treptată a autonomiei și creșterea capacității de
autocontrol, de conformare a comportamentului unor exigențe, și
norme interiorizate prin imitație și identificare, au drept

14
consecință sporirea gradului de autodeterminare și coerență
psihocomporta mentală. În acest sens, Piaget. J., a evidențiat –
paralelismul dintre evoluția logicii și a voinței care apare în
aceeași epocă pentru a introduce mai multă coerență în gândire
și acțiune”. Urmărirea cu perseverență a scopurilor, efortului
depus pentru conformarea regulii morale, instrumentarea psihică
de a lua decizii imprimă o mai pronunțată, coerență,
stabilitate, unitate ș i continuitate comportamentului.
„Nevoia de multiplicare a relațiilor interpersonale și nevoia
de grup” constituie al tă caracteristică a acestui stadiu,
denumit de Cousinet, R., „vârsta de grație socială”, la care
individul trăiește în simbioză cu grupul mai profund decât în
oricare altă perioadă a vieții”; acum „viața socială atinge
maximum de intensitate” [Osterrieth. P., p.141,1976).
Cunoașterea optimă a profilului psihologic al puberului
de către profesori, cooperarea cu familia acestuia și adoptarea
unor strategii educaționale adecvate atât sub raport individual,
cât și psihosocial favorizează traversarea normală a acestei
perioade. „O atitudine comprehensivă este la acest moment mai
necesară ca oricând și ea implică, în același timp bunăvoință
și fermitate.” [Debesse. M., p.96,1970]

D. Dezvoltarea calităților motrice la vârsta pubertară
Particularităț ile fiziologice ale acestei vârste, desemnează
această perioadă ca una dintre etapele cele mai favorabile
dezvoltării calităților motrice. În primul plan rămâne viteza
(viteza de deplasare) și îndemânarea, ca re se pot dezvolta fără
restricț ii deosebite, d istanțele parcurse cu viteze maxime fiin d
însă mai reduse decât la adulț i.
Tot în această perioadă este recomandată dezvolt area calității
motrice rezistenț a, deoarece VO2 max poate fi îmbunătăț it
înaintea vârstei adulte. Efortul de rezisten ță la volume și
intensită ți adecvate, reprezintă un stimulent biologic pentru
dezvoltarea marilor sisteme funcț ionale, în special a celor
implicate în transportul și utilizarea oxigenului la nivel
celular. Totuși, nu se va dezvolta în ritm și scop de
performanță, deoar ece volumul cardiac reprezintă 50% din cel al
adultului.
Din punctul de vedere al calităț ii motrice forța se va pune
accentul pe: dezvol tare musculară generală, se inițiază
antrenamentul de forță explozivă și cel de forț ă în regim de
rezistență.

15
I.2. Rolul și obiectivele generale ale echipei reprezentative
de handbal a școlii – învățământ gimnazial
Existența și pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a
școlii se încadrează în activităț ile extrașcolare cu potenț ial
educativ – formativ ridicat, de terminat de înțelegerea și
rezolvarea corectă a rolului și statutului acestei echipe.
Prevăzută în instrucț iunile și norm ativele de curriculum ale
educației fizice și sportului în învăț ământul preuniversitar,
formarea unei echipe reprezentative de handbal a școlii, își
extinde rolul și influenț a directă, pozitivă și î n afara ei, la
nivelul celorlalț i elevi ai școlii precum și a cadrelor
didactice.
Echipa de hand bal a unei școli, prin activităț ile pe care le
desfășoară își asumă misiunea și rolul de a reprez enta școala
respectivă și în afara acesteia, situație în care sunt angajați
sub o formă sau alta toț i elevii și toate cadrele di dactice din
acea unitate. Situaț ia este asemănătoare cu orice echipă sau
formație care reprezintă un colectiv, o localitate sau o
națiune, la întrecerile sau confruntările din afara lor.
[Șufaru. C., p.126, 2006]
În această situaț ie, echipa reprezentativă de handbal a unei
școli trebuie să își asume acest rol de ambasador care se extinde
și în afara întrecerii s portive propriu-zise. Desigur, ț inta sau
scopul întrecerii este câștigarea partidei prin rezultatul
pozitiv al acesteia, dar nu oricum și nu în orice condiț ii.
Ce satisfacț ie pot să aibă elevii și profesorul unei echipe dacă
în urma câștigării unei competiț ii sau întreceri de handbal, la
întoarcerea în școală nimeni din școală nu le dă nicio atenț ie,
nu știe nimeni nimic ca și cum evenimentul nu ar fi avut loc.
Sportul prin competiț iile respective își poate etala valenț ele
formative -educative numai atunci când este bine înț eles ca:
misiune, scop, orientare.
În acest sens echipa reprezentativă de handbal a unei școli
trebuie să fie expresia activităț ilor sportive extrașcolare –
interne, variate și multiple care să fie nu numai cuno scute de
toți elevii și profesorii, ci la care să pa rticipe sub o formă
sau alta toți elevii și toț i profesorii din școala respectivă,
iar participarea echipei la o competiț ie sau partidă oficială
să const ituie un eveniment major în viaț a școlii respective.
Aceasta ar presupune ca la acea co mpetiție sau partidă oficială
să fie prezenț i atât elevii școlii cât și profesorii lor, așa
cum se petrec lucrurile cu su porterii echipelor de performanț ă
la toate nivelele.
Spectatorii și suporterii echipelor fac parte din activitățile
sportive, sunt prac ticanți ai acestora, direct sau indirect, fac
parte din proc esul respectiv, pe care influenț ându-l sunt la

16
rândul lor influențaț i de evenimentele din teren. Acestea sunt
momente specifice care trebuie cunoscute, valorifica te și
exploatate de cei angrenați în activităț ile sportive. [Șufaru.
C., p. 153, 2006]
Desigur, pregătirea, participarea, rezultatele ca și comportarea
elevilor din echipă la competiț ii fac parte din aceeași misiune
– scop a unei echipe reprezentative de handbal a școlii
respective.
În esență, rolul sau misiunea formării și pregătirii unei echipe
reprezentative de handbal a școlii este ca prin calitatea
activităț ilor respective și a rezultatelor sportive să
contribuie direct la formarea și la permanentizarea unei
atmosfere educative favorab ile influenț ării pozitive a tuturor
elevilor școlii și nu numai a celor din echipa respectivă.
Formarea unei echipe reprezentative de handbal într -o școală din
învățământul gimna zial are o misiune complexă cu țintă în
influenț area pozitivă a t uturor elevil or acestora, situaț ie în
care pot fi analiza te mai multe obiective ca direcț ii strategice
sau manageriale:
1. Atragerea conducerii școlii în problemele formării,
pregătirii și participării echipei reprezentative de handbal la
competițiile oficiale.
Echipa să devină o problemă a conducerii școlii inclusă în
programul de management al ace steia. Obiectivele de performanț ă
și de pregătire ale echipei fac parte din același plan managerial
al școlii;
2. Asumarea misiunii formării, pregătirii și participării
echipei reprezentative de handbal a ș colii de către catedra de
educație fizică, de către toț i membrii acesteia cu nominalizarea
expresă a cadrului didactic care să răspundă direct de această
echipă;
3. Dezvoltarea tradiț iei practicării jocului de hand bal în
școală în orele de educaț ie fizică și mai ales în activitățile
extrașcolare (competiții și manifestaț ii handbalistice în
școală); echipa reprezentativă a școlii să fie for mată și să
rezulte din activitățile competiț ionale interne ale acestora;
4. Perfecționarea sau ameliorarea continuă a tuturor resurselor
necesare creșterii performan țelor echipei, re spectiv: resursele
umane (selecție – preselecție), resurse didactice
(perfecț ionarea demersurilor metodice), resurse materiale, de
pregătire și de prezentare, res urse financiare de participare,
etc.;
5. Perfecționarea selecț iei, a pregătirii și a conducerii
echipei în competiț ii să constituie prob lema comună a catedrei
de educaț ie fizică, a tuturor membrilor acesteia;

17
6. Mediatizarea ac tivităților sportive și a participării echipei
în competițiile și activităț ile sportive să reușească atragerea
majorității elevilor școl ii odată și cu lărgirea influenț elor
educative ca mijloace sau forme artistice sau culturale;
7. Atragerea cadrelor dida ctice de alte specialități și în
special al diriginților la toate activităț ile sportive
extrașcolare, inclusiv la competiț iile echipei reprezentative a
școlii;
8. Atragerea unor resurse externe din afara școlii, în
ameliorarea continuă a condiț iilor de pregăti re și de
participare la competiț ii a echipei reprezentative de handbal a
școlii;
9. Stabilirea unor relaț ii de colaborare cu cluburile și
secțiile de handbal de performanț ă din localitate sau din
apropiere. [Șufaru. C., p. 89, 2006]

I.3. Statutul, cadrul organizatoric și locul e chipei
reprezentative de handbal în activitățile extrașcolare
Pregătirea unei echipe reprezentative școlare de handbal din
învățământul gimnazial – masculină sau femin ină, este încadrată
în activităț ile sportive din școala respectiv ă, în afara orelor
de educație fizică, dar prezentă în a ria extracurriculară (plan
învățământ) al disciplinei, la dispoziț ia conducerii școlii.
Jocul de handbal este agreat de ele vi, are caracteristici și
valențe formativ – recreative deosebite, motiv pentru care es te
prezent î n planurile de învăț ământ pentru clasele I – XII. Este
solicitat de către elevi, fete și băieț i, să fie practicat și
în timpul liber, în momentele libere ale zilei de șc oală dar și
în sistemul competiț ional școlar.
Pregătirea echipei reprezentati ve școlare de handbal este o
opțiune individuală a fiecărei școli și a fiecărui elev deoarece
orele acestea sunt extracurriculare și pot fi alocate pregătirii
echipei numai de către conducerea școlii l a solicitarea catedrei
de educaț ie fizică.
Pentru a duce la îndep linire acest deziderat, de pregătire a
unei echipe reprezentative de handbal a școlii, trebuie luate
în considerare probleme manageriale variate și multiple, cum ar
fi:
 Existența, în școală, a unei tradi ții privind practicarea
jocului de h andbal în afara orelor de educaț ie fizică și a
pregătirii unei echipe reprezentative de handbal;
 Existența, în școală, a condi țiilor materiale specifice
practicării jocului de handbal: sală, mingi, echipament,
etc.;

18
 Existența în curricula școlii respective a unui număr de
ore distribuite pentru pregătirea echipei reprezentative
de handbal;
 Dorința conducerii școlii, a profesorilor de educaț ie
fizică, a celorlalte ca dre didactice, mai ales diriginț i,
de a se forma și instrui echipele reprezentative de
handbal, fete și băieț i;
 Existența în localitate sau în altele apropiate a altor
echipe de handbal de același nivel;
 Existența în calendarul sportiv al Inspectoratului Școlar
Județean și D.J.T.S. a competiț iilor școlare de handbal
pentru echipe de fete sau băieți. [Șufaru, C., p. 125,
2006]
Mai sunt și alte probleme care pot influen ța pregătirea
echipelor reprezentative școlare de handbal care trebuie
inventariate, cu noscute și evaluate în consecinț ă. În afară de
inventarierea tuturor problemelor este necesar, în continuare,
o eșalonare a lor, o gândire managerială privind resursele
umane, material – financiare, metodico – organizatorice și
desigur o acț ionare perseverentă pe măsură pentru rezolvarea lor
la un bun nivel calitat iv. Fiecare dintre aceste direcț ii
strategice este importantă și toate condiț ionează reușita
programului de pregătire a echipei reprezentative școlare de
handbal.
Având în vedere toate acestea se poate spune că formarea și
pregătirea echipei reprezentative școlare de handbal (masculină
sau feminină) constit uie un proces complex de management și, de
buna lui desfășurare depi nde succesul echipei în competiț iile
specifice. Obiectivul general sau misiunea echipei
reprezentative de handbal a unei școli gimnaziale este de a
reprezenta cu demnitate școala re spectivă pe plan local sau
județean și de ce nu, pe plan naț ional.
Pregătirea propriu -zisă a jucătorilor și a echipei cât și
conducerea ei în competiț ii, presupune un proces didactic
organizat științific, specific cerinț elor antrenamentului
sportiv – parte a sportului de performanț ă la nivelul copiilor
și juniorilor în jocul de handbal. Dar, în condițiile concrete
ale activității sportive din învăț ământul preuniversitar cu un
număr de 2 – 4 ore extracurriculare afectat pregătirii echipei
reprezentativ e de handbal, direcț ia strategică metodico –
organizatorică se deosebește de a altor unităț i școlare cu
profil sportiv. [Șufaru. C., p. 173, 2006]

I.4. Modelul de joc aplicat la nivelul echipei reprezentative
de handbal a școlii gimnaziale
Pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a școlii
gimnaziale (masculină și/sau feminină) se realizează pe baza
unui model de joc adecvat condi țiilor specifice fiecărei echipe,
fiecărei școli în parte. În general, un model de joc trebuie să

19
cuprindă toate structur ile jocului așa cum acestea se de rulează
(desfășoară) în competiț iile oficiale de la nivelul
campionatului respectiv: Olimpiada Națională a Sportului Școlar.
Modelul de joc al echipei reprezentative școlare de handbal
cuprinde toate datele, toate informaț iile necesare pentru
evidențierea obiectivă a jocului care va fi practicat în
competiț iile prevăzute în calendarul sportiv central și local.

Modelul de joc al unei echipe reprez entative școlare de handbal
conține următoarele elemente:

Fig. 1 – Modelul de joc al echipei reprezentative școlare
(după Popescu. D.C., p. 268, 2016)

I.4.1. Componența echipei
Echipa reprezentativă de handbal a școlii gimnaziale e ste
necesar să aibă în componenț ă un număr de minim 15 jucători din
care:
MODELUL DE
JOC AL
ECHIPEI
REPREZENTAT
IVE ȘCOLARE
1.
Compone
nța
echipei
2
.
Structura
echipei pe
posturi
3
. Modelul
de joc în
atac
4
.
Modelul
de joc în
apărare
5
. Sarcini
de joc pe
posturi în
atac și în
apărare
6.
Evaluarea
modelului
de joc
realizat la
competițiil
e oficiale
Componenț
a echipei
de
handbal a
școlii
3
portari
6
jucători
de 9
metri
6
jucători
de
semicerc

20
Fig. 2 – Componența echipei reprezentative școlare de
handbal

Oficial, echipa este formată și participă în competiț ii cu 12
jucători, cei șapte titulari având câte cinci jucători de
rezervă. În practică însă, este necesar ca lotul echipei să fie
mai numeros, ulti mii 5 – 6 jucători să fie selecționaț i din
clasele mai mici pentru a avea asigurată continuitatea
pregătirii și în anii următori.

I.4.2. Structura echipei pe posturi
În cadrul procesului de instruire se r ealizează o pregătire cu
un conținut general dar și o pregătire specializată pe linii de
posturi.
În structura de bază a echipei avem următoarele linii de posturi:

Fig. 3 – Structura de bază a echipei pe posture

Această structură a ech ipei se adaptează la posibilitățile și
particularităț ile jucătorilor din șc oala gimnazială respectivă
aflați în lotul echipei.
Orientarea copiilor spre specializare într -una sau într -alta
dintre aceste linii se va f ace avându -se în vedere înclinaț iile
și disponibilităț ile individuale de randament, pe de o parte,
iar pe de altă parte, d ezvoltarea somatică a acestora.

I.4.3. Modelul de joc în atac
La nivelul echipelor repreze ntative școlare de handbal,
conținutul modelului de joc este diferit de la o echipă la alta
în funcț ie de structura echipei, de vârsta și valoarea
jucătorilor din echipa respectivă, de nivelul de pregătire al
echipei. Profesorii îș i vor planifica realizarea modelului de
antrenament în conformitate cu condițiile de care dispun în
cadrul școlii.
Modelul de joc recomandat pentru o echipă reprezentativă școlară
de handbal și particularitățile instruirii acesteia sunt
asemănătoare cu cele prevăzute pentru eșaloanele de copii
avansați și de performanță (juniori III) din cluburile sportive

POSTURILE DE
JOC

Jucătorii liniei de semicerc
Jucătorii liniei de la 9 m
Jucătorii specializați pe
postul de portar

21
școlare, sta bilit de F.R.H., care corespunde vârstei de 12 – 14
ani, adică clasa a VII -a și a VIII -a.
Conținutul modelului de joc în atac cuprinde:
Faza I a atacului : contraatacul direct și cu intermediar cu unul
și cu două vârfuri [Ghermănescu. I.K., și colab., p. 244,1983]
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Startul rapid, oportun, anticipat;
 Alergarea de viteză;
 Degajarea mingii de către portar sau de către intermediar;
 Prinderea mingii venite din urmă, din alergare în plină
viteză;
 Pase din alergare de viteză, laterale, oblice înainte,
oblice înapoi;
 Demarcajul direct;
 Driblingul simplu și multiplu, în linie d reaptă și cu
schimbări de direcț ie;
 Aruncarea la poartă din săritură și din alergare.
Faza a II -a a atacului : contraatacul susț inut
Componentele tehnico-tactice de realizare sunt:
 Pase între doi și trei jucători aflaț i în alergare de
viteză, în diferite planuri;
 Schimbări de direcți e;
 Demarcajul;
 Angajarea jucătorilor de semicerc;
 Aruncarea la poartă de la distanț ă din săritură, cu pas
încrucișat și cu pas adăugat.
 Aruncarea la poartă de la semicerc.
Faza a III -a a atacului : organizarea atacului
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Pase diferite printre jucătorii care își caută posturile
în atac;
 Pase în potcoavă;
 Pase în pătrundere succesivă cu amenințarea reală a porț ii.
Faza a IV -a a atacului : atacul în sistemele cu unul și cu doi
pivoți, pozițional sau în circulaț ie.
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Circulaț ii de minge între jucătorii celor două linii de
atac;
 Circulaț ii de jucători la semicerc;
 Atacuri în pătrundere succesivă;
 Încrucișarea simplă și dublă;
 Combinaț ii de bază în triunghi între inter, extremă și
pivot;
 Angajarea jucătorilor de semicerc;
 Aruncarea la poartă de la semicerc, din săritură și din
plonjon;

22
 Aruncarea la poartă de la distanț ă, din săritură, cu pas
încrucișat sau cu pas adăugat, pe lângă șold;
 Aruncarea de la 7 metri;
 Aruncarea liberă de la 9 metri.

I.4.4. Modelul de joc în apărare
Conținutul modelului de joc în apărare cuprinde : [Ghermănescu.
I.K., și colab., p. 245, 1983]
Faza I a apărării : replierea
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Alergarea de viteză;
 Alergarea cu schimbări de dire cție;
 Alergarea cu spatele;
 Opriri, porniri, întoarceri din plină viteză;
 Marcajul;
 Oprirea contraatacului sau întârzierea contraatacului;
 Atacarea celui mai periculos adversar faț ă de poartă.
Faza a II -a a apărării : zona temporară
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Deplasări în poziț ie fundamentală;
 Atacarea adversarului aflat în posesia mingii;
 Scoaterea mingii de la adversar;
 Blocarea mingilor aruncate la poartă.
Faza a III -a a apărării : organizarea apărării
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Deplasări în poziți e fundamentală;
 Ocuparea posturilor în cadrul sistemului de apărare
practicat de echipă.
Faza a IV -a a apărării : apărarea în sistemele pe zonă 6:0, 5+1
și om la om
Componentele tehnico -tactice de realizare sunt:
 Deplasări în poziție fundamentală cu pași adăugaț i lateral,
înainte și înapoi;
 Mișcarea de translație;
 Marcajul strâns, de supraveghere și la intercepție, în zonă
și pe tot terenul;
 Atacarea adversarului aflat în posesia mingii;
 Schimbul de oameni în apărare;
 Dublarea, ajutorul reciproc;
 Așezarea apărătorilor în momentele fixe ale jocului,
aruncarea de la 7 metri și de la 9 metri.

23
I.4.5. Sarcini de joc pe posturi
Modelul, odată stabilit, capătă un dublu rol: sistem de
referință pentru selecț ia și orientarea (sau reorientare) pe
posturi și model lucrativ pentru pregătirea tehnico -tactică a
jucătorilor.
Corelarea modelului de pregătire cu cel somatic și motric est e
obligatorie, în funcț ie de aceasta realizându -se o bună așezare
pe posturi a jucătorilor.

I.4.5.1. Sarcini de joc pe posture în atac
I.4.5.1.1. Conținutul tehnico -tactic al modelu lui de joc
pentru juniorul III specializat pe postul de portar
Conținutul tehnico -tactic al modelului de joc pentru juniorul
III specializat pe postul de portar : [Ghermănescu. I.K., și
colab., p. 246, 1983]
 Deplasarea în poartă, în poziț ie fundamentală;
 Prinderea mingii aruncată la poartă;
 Respingerea mingii aruncată în col țurile de jos ale porții,
cu brațul și cu piciorul, fără și cu plonjon;
 Respingerea mingilor aruncate în colțurile de sus ale
porții, cu braț ul;
 Recuperarea rapidă a mingii și lansarea contraatacului;
 Apărarea mingilor aruncate de la 7 metri;
 Intervenția portarului prin intercepț ia mingii lansate pe
contraatacul advers;
 Plasamentul în funcț ie de apărători, proce deul tehnic de
aruncare, distanța adversarului faț ă de poartă și unghiul
din care se aruncă.

I.4.5.1.2. Conținutul tehnico -tactic al modelului de joc
pentru juniorul III specializat pe posturile din linia de
semicerc
Conținutul tehnico -tactic al modelului de joc pentru juniorul
III specializat pe posturile din linia de semicerc:
[Ghermănescu. I.K., și colab., p.247, 1983]
 Contraatac colectiv:
 Startul rapid și alergarea de viteză;
 Prinderea mingii venită din urmă;
 Dribling multiplu executat în mare viteză;
 Pasarea mingii în viteză la alt vârf de contraatac;
 Aruncarea la poartă din săritură, din alergare și cu boltă
peste portar;
 Alergare cu schimbări de direcț ie, depășire în dribling;
 Infiltrarea la semicerc.
 Atacul organizat:

24
 Pasarea mingii în pătrundere succesivă din prona ție și din
săritură;
 Aruncarea la poar tă: din săritură cu d ucerea braț ului
lateral stânga sau dreapta, în funcție de unghiul de
aruncare și poziția faț ă de poartă (stânga sau dreapta),
din săritură cu ateri zare pe piciorul din partea braț ului
de aruncare, din săritură cu bă taie pe piciorul din partea
brațului de a runcare, din plonjon sărit, din săritură,
venind la învăluire, cu boltă peste portar;
 Acțiunea individuală de depășire a apărătorului direct;
 Circulaț ia pe semicerc;
 Infiltrarea printre apărători.

I.4.5.1.3. Conținutul tehnico -tactic al modelului de joc
pentru juniorul III specializat pe posturile liniei de la 9 m
Conținutul tehnico -tactic al modelului de joc pentru juniorul
III specializat pe posturile liniei de la 9 m: [Ghermănescu.
I.K., și colab., p. 247, 1983]
 Contraatac colectiv:
 Lansarea contraatacului, în calitate de intermediar;
 Alergarea de viteză;
 Alergarea în dribling, urmată de aruncare la poartă de la
9 metri din să ritură, peste apărătorii replia ți cu primul
val.
 Atacul organizat:
 Pase în pătrunderi succesive azvârlite de deasupra u mărului
și din pronaț ie;
 Pase de angajare din săritură și pe la spate;
 Mișcări înșelătoare: schimbări de direcț ie (simplă –
dublă), fentă de aruncare urmată de depășire;
 Aruncarea la poartă: din săritură, din săritură precedată
de pas săltat, din sprijin pe sol cu pas încrucișat, cu pas
adăugat, pe lângă șold și pe lângă genunchi.

I.4.5.2. Sarcini de joc pe posture în apărare
Preocuparea pentru jocul de apărare trebuie să existe încă din
atac. Principalele măsuri pentru asigurarea echilibrului
defensiv sunt:
 retragerea unui jucător de pe o parte a terenului – când
mingea se joacă pe cealaltă parte;
 supravegherea de către jucătorii de 9 metri a adversarilor
care probabil vor pleca în contraatac.
Pentru fazele I -a, a II-a și a III -a a apărării modelul de j oc
pe posturi este după modalitatea de așezare a jucătorilor în
atac.

25

I.4.5.2.1. Pentru interi și centru (linia de 9 metri)
În faza I -a a apărării:
 asigurarea echilibrului defensiv;
 întoarcere;
 alergare de viteză;
 întoarcere de 180ș;
 alergare cu spatele;
 marcarea adversarului:
 strâns;
 la intercep ție.
 scoaterea mingii din dribling;
 interceptarea mingii;
 evitarea blocajelor și paravanelor;
 schimbul de adversari;
 oprirea contraatacului;
 blocarea mingilor aruncate la poartă pe faza a II -a.
În faza a II -a a apărării (zona temporară )
 ocuparea unui loc în sistemul defensiv conform situaț iei
create în timpul replierii se face începând din centru spre
margine, după cum au fost marcate vârfurile de contraatac
adverse;
 acțiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător
sarcinilor postului respectiv (ocupat după repliere).
În faza a III -a a apărării (organizarea)
Trecerea pe postul de bază din sistemul defensiv, în momente
prielnice, schimbând câte un loc, prin p lasarea laterală cu pași
adăugați și alunecare pe lângă coechipieri.

I.4.5.2.2. Pentru extreme și pivot (linia de semierc)
În faza I -a a apărării:
 plasamentul pentru întârzierea lansării contraatacului și
fazei a II -a a atacului advers;
 startul rapid;
 alergare de viteză, întoarcere de 180ș, alergare cu
spatele;
 marcarea adversarilor care vin pe faza a II -a:
 marcajul strâns;
 marcajul de intercep ție;
 interceptarea mingii;
 scoaterea mingii din dribling;
 schimbul de adversari;
 blocarea mingilor aruncate la poartă de la distanț ă pe faza
a II-a;

26
 împiedicarea angajării pivoț ilor și extremelor prin marcaj
strâns sau la intercepț ie.
În faza a II -a a apărării
Ocuparea unui post din sistemul defensiv conform situaț iei
create de contraatacul și faza a II -a a atacului advers
completând locurile din apărare.
Acțiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător
sarcinilor postului ocupat temporar.
În faza a III -a a apărării
Trecerea pe postul de bază în sistemul defensiv, în momente
prielnice, schimbând mereu câte un loc prin de plasare laterală
cu pași adăugaț i și alunecare pe lângă coechipieri.
Sunt situaț ii când una din extreme, asigurând încă din atac
echilibrul defensiv, participă cu linia de 9 metri, la oprirea
contraatacului advers.

I.4.6. Model de joc pe posturi pentru faza a IV a a apărăr ii
I.4.6.1. Pentru sistemul de apărare pe zonă 6:0 [Mihăilă. I.,
p. 110, 2006 ]
Apărătorii intermediari:
 determinarea adversarului direct și marcaj de supraveghere;
 deplasări laterale în poziț ia fundamentală a apărătorului;
 marcajul pivotului:
 strâns (strict);
 la intercepț ie;
 preluarea și predarea pivotului.
 blocarea mingilor aruncate la poartă;
 colaborarea cu portarul;
 închiderea pătrunderilor;
 evitarea blocajelor;
 atacarea adversarului cu mingea și retragerea pe semicerc;
 dublajul;
 evitarea depășiril or;
 schimbul de adversari care circulă la 9 metri;
 favorizarea alunecărilor;
 zidul la aruncările de la 9 metri;
 scoaterea mingii de la adversar:
 intercepț ie;
 dribling.
Apărătorii centrali:
 determinarea adversarului direct și marcaj de supraveghere;
 deplasări laterale în poziț ia fundamentală a apărătorului;

27
 dublajul;
 atacarea adversarului cu mingea și retrag erea la semicerc;
 evitarea depășirilor;
 blocarea aruncărilor la poartă;
 colaborarea cu portarul;
 schimbul de adversari;
 închiderea pătrunderilor;
 evitarea blocajelor;
 marcajul pivotului:
 strâns (strict);
 la intercepț ie.
 preluarea și predarea pivotului;
 favorizarea alunecărilor;
 zidul la aruncările de la 9 metri;
 scoaterea mingii de la adversar:
 din dribling;
 prin intercepț ie.
Apărătorii laterali:
 marcajul extremei adverse:
 supravegherea;
 strâns (strict);
 la intercepț ie.
 evitarea depășirilor;
 închiderea pătrunderilor spre interior și oferirea
culoarului spre exterior;
 evitarea blocajelor;
 schimbul de adversari;
 interceptarea mingii pasată la extremă;
 împiedicarea pătrunderii extremei pe semicerc.

I.4.6.2. Pentu sistemul de apărare pe zonă 5:1 – jucătorul
avansat (zburător)
 determinarea adversarului direct și marcaj:
 supravegherea;
 strâns;
 la intercepț ie.
 împiedicarea circulaț iei normale a mingii;
 oprirea circulaț iei jucătorilor adverși;
 interceptarea mingilor;
 depășiri rapide în toate direcț iile;
 evitarea depășirilor prin plasament și marcaj strâns.
Jucătorii de pe semicerc acț ionând ca la sistemul de apărare pe
zonă 6:0, vor realiza o bună colaborare cu jucătorul av ansat în
ceea ce privește împărț irea și marcajul adversarilor.

I.4.6.3. Pentru sistemul de apărare pe zonă 1:5 – jucătorii de
pe semicerc

28
 marcaj strâns la intercep ție a pivotului;
 deplasări cu pivotul pe toată lungimea semicercului;
 interceptarea mingilor pasate pivotului.
Ceilalți 5 jucători vor acț iona ca în sistemul de apărare 6:0,
dar pe o zonă mult avansată, unde vor face un marcaj apropiat
și vor împiedica ar uncările la poartă de la distanț ă. [Manole.
V., p. 94, 20 08]

I.4.6.4. Pentru sistemul de apărare combinată 5+1 – jucătorul
care marchează om la om
 marcaj strâns;
 intercepț ia mingilor;
 împiedicarea prinderii și pasării mingilor de către cel
marcat;
 evitarea blocajelor;
 schimbul de adversari când blocajul nu a putut fi evitat.

I.4.7. Evaluarea modelului de joc în competițiile oficiale
Se realiz ează pe baza înregistrărilor acț iunilor de joc
specifice pa rametrilor modelului, datele obț inute fiind
prelucrate pentru stabilirea valorilor cifrice și procentuale
ale parametrilor respectivi.
Evaluarea modelului de joc se va realiza în concordanță cu
parametrii lui, obținuți la competiț iile oficiale majore care a
determinat misiu nea și obiectivele de performanță ale echipei
reprezentative școlare de handbal.
Modelul de j oc din ,,jocurile școală” și ,,de verificare” se
compară cu modelul jocurilor oficiale și se raportează la
modelul de joc preconizat. Modelul de joc din jocurile oficiale
se compară cu modelul de joc stabilit. Concluziile rezultate se
concretizează prin mo dificări cantitativ – calitative aduse
modelului de pregătire. [Mihăilă. I, p. 132, 2006 ]
Ca parametru orientativ al modelului de joc, numărul de goluri
marcate de echipa proprie sintetizează corelarea nive lului de
manifestare a capacităț ii de adaptare la e fort, a nivelului
aptitudinilor psiho -motrice ale jucătorilor din echipă și
tehnica, plus eficiența individuală în execuț ia componentelor
tehnice individuale, a st ructurilor jocului, a combinaț iilor
tactice și sistemelor de joc în atac și în apărare.
Probele de control se constituie și ele într -un subsistem
propriu ori cărui model de pregătire, situaț ie în care apar mai
multe elemente, respectiv:
a) probe de control finale;
b) probe de control intermediare;
c) probe de control curente.

29
Fiecare element, la rândul său, poate genera operaț ii și
evaluări proprii, specifice, contribuind direct la dirijarea
pregătirii în drum spre realizarea obiectivelor modelului.
Probele de control folosite în joc ul de handbal reprezintă
exerciții sau structuri standardizate prin timpul de lucru și
numărul de repetări. Ele sunt selecționate în mod rațional, în
concordanță cu conț inutul jocului practicat la competiț iile
oficiale, iar utilizarea lor permite aprecierea felului în care
s–a realizat pregătirea, prin:
 îmbunătățirea timpului de execuț ie;
 mărirea numărului de repetări în intervalul de timp
stabilit;
 reducerea timpului de pauză între re petări pe baza măririi
capacităț ii de adaptare la efortul specific handbalului
(aerob – anaerob);
 perfecționarea execuț iei componentelo r tehnice. [Șufaru.
C., p. 194, 2006]

I.5. Criteriile, cerințele și demersurile necesare
selecționării elevilor pentru formarea echipei reprezentative
de handbal a școlii
Selecția este o componentă importantă în orice model de joc al
unei echipe datorită implicaț iilor directe în realizarea
obiectivelor modelului de pregătire. Ea cuprinde mai multe
elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul model
operațional.
În jocul de handbal selecț ionarea copiilor și tinerilor, elevi
de școală gimnazială, este un proces continuu, sistematic, are
caracter activ și obiectiv. Ea vizează un evantai larg de laturi
ale personalităț ii celor care încep să practice organizat jocul
de handbal, laturi care sunt puse în valoare de criteriile de
selecție.
Aceste criter ii de selecț ie au caracter obiectiv și fiecare din
ele corespunde unei laturi definitorii pentru profilul
jucătorului de handbal.
1. Criteriile medico -biologice stabilesc starea de sănătate și
principalele date referit oare la dezvoltarea somato -funcțională
a organismului: examen antropometric, somatos copic,
determinarea stării funcț ionale a sistemelor cardio -respirator
și neuropsihic.
2. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică
generală și parametrii care favorizează obținerea performanț elor
în handbal.
Un jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni
mari ale anvergurii, dimensiuni mari ale palmei și labei

30
piciorului, dimensiune mică a diametrului bitroha nterian.
Determinante pentru obținerea performanț elor de valoare sun t în
primul rând, statura și anvergura braț elor, valorile acestora
fiind condiț ionate de factori genetici.
3. Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de
dezvoltare al aptitudinilor psiho -motrice ale tinerilor și
calitatea plus volumul deprinde rilor motrice de bază. N ivelul
de dezvoltare a capacităț ii motrice generale se stabilește cu
ajutorul probelor de control generale și specifice jocului de
handbal. [Rizescu. C., p. 67, 2010]
4. Criteriile psihologice determină nivelul de dezvoltare a
calităților psihice solicitate de practicarea jocului de handbal
la nivel de competiții oficiale. Prin observaț iile ps iho-
pedagogice efectuate în lecțiile de educaț ie fizică, în
competițiile din aceste lecț ii și din afara lor, în timpul liber,
profesorul va stabili dacă posibilii selecț ionabili pentru
echipa reprezentativă dau dovadă de:
 echilibru afectiv;
 capacitate de analiză rapidă a situaț iilor;
 putere de concentr are a atenț iei;
 combativitate, perseverență, iniț iativă;
 spirit de observație, luciditate în situații critice,
capacitate de anticipare;
 comportament cinstit faț ă de colegi și de adversari;
 implicare afectivă în activitatea echipei, colaborare,
întrajutorare.
Caracterul obiectiv al activității de selecț ie este asigurat de
modul în care se realizea ză în concordanț ă cu o serie de cerințe
dintre care cea mai importantă este asigurarea concordanței
dintre modelul selecțței și modelul care determină obținerea
performanței la nivelul unei echipe reprezentative școlare de
handbal – școală gimnazială.
Modelul selecț iei se alcătuiește pe baza:
1. Tipului somatic;
2. Capacităț ii motrice;
3. Capacităț ii psihice.
Fiecare dintre acești factori prezintă anumite componente
caracteristice între care se stabilesc raporturi cuantificate
procentual. Raporturile dintre factori și compon ente sunt
determinate de corelaț iile existente între caracterele genetice
stabile: statura, viteza, îndemânarea generală, detenta și
caracterele genetice labile, perfectibile : greutate corporală,
forța, rezistenț a pe de o parte și vârsta optimă la care se
poate acționa cu cea mai mare eficiență pentru influenț area lor,
pe de altă parte.

31
Cerințele fix ate în scopul optimizării selecț iei stabilesc
pentru fiecare factor și componentă următoarel e valori exprimate
în procente:

PORTAR
Tipul somatic – 40%
talia – 50%;
talie – greutate –
25%;
lungimea membrelor
superioare – 25%. Capacitatea motrică –30
%
îndemânarea – 35%;
viteză – 40%;
suplețe – 25 %. Capacitatea
psihică–30 %
curaj – 50%;
concentrare –
30%;
vigilenț ă – 20%.

JUCĂTORII LINIEI DE SEMICERC
Tipul somatic – 20%
talie – 40%
talie – greutate –
40%
mărime palmă – 20% Capacitatea motrică –50
%
viteză – 40%
îndemânare – 40%
forță – 20% Capacitatea
psihică–30 %
perseverenț a –
40%
combativitatea –
40%
echilibru
afectiv – 20%

JUCĂTORII LINIEI DE LA 9 m
Tipul somatic – 50%
talie – 60%
talie – greutate –
25%
mărime palmă – 15% Capacitatea motrică –30
%
forță – 50%
viteză – 30%
îndemânare – 20% Capacitatea
psihică–20 %
încredere în sine
– 45%
precizie rapidă –
30%
combativitate –
25%

La acestea se adăugă o stare de sănătate bună, ușurință în
învățarea motri că, preocupări bune pentru învăț ătură. [Rizescu.
I., p. 98, 2010]
Concepând selecț ionarea elevilor pentru echipa reprezentativă
de handbal ca pe o activitate cu reduceri cantitative pe fondul
preocupărilor calitative, profesorul întreprinde demersuri
metodico -organizatorice eșalonate astfel:

32
a) în prima etapă va urmări, din exterior, talia și aptitudinile
psiho-motrice ale elevilor;
b) în a doua e tapă va urmări și evalua calităț ile intelectuale
și particularităț ile afective și volitive;
c) în cea de a treia etapă vor fi ierarhizate valorile
individuale.
Toate aceste trei etape se înterpătrund, depistar ea, recrutarea
elevilor talentaț i care corespund ce lor mai multe criterii și
cerințe făcându -se în cadrul competițiilor din modulele
lecțiilor de educație fizică, competiț iilor între clase paralele
și pe școală. [Șufaru. C.,p. 21 4, 2006]
Investiga țiilor cu privire la tipu l somatic și capacitatea
motrică li se vor adăuga criteriul psihologic în urma căruia se
pot face aprecieri (în timpul jocurilor disputate în clasă și
între clase) privind valoarea unor procese intelectuale, gra dul
manifestărilor voliț ionale, încadrarea co mportamentului și
aptitudinilor în prototipul viitorilor jucător i de handbal din
echipa școlii.

I.6. Apărarea pe zonă
În handbalul m odern întâlnim trei forme de acț ionare în
apărare și anume:
Fig. 4 – Formele de apărare în jocul de handbal
Fiecare dintre aceste forme de joc în apărare prezintă
caracteristici specifice și se desfășoară după principii și
reguli tactice proprii. [Ghermănescu. I.K., și colab., p. 132,
1983]
În atapa actuală de dezvoltare a handbalului se folosesc cu
precădere sistemele de apărare pe zonă și apărare combinată.
În apărarea pe zonă, ficare apă rător răspunde de o anumită
porțiune de teren în care își marchează cu grijă a dversarul,
Forme
de
apărar
e
Pe
zonă
Om la
om
Combina
tă

33
împiedicându -l în acț iuni și mai ales în pătrunderea sau
aruncarea la poartă.
Apărătorul exerci tă marcajul asupra adversarului respectiv atâta
timp cât acesta se găsește în perimetrul său de apărare. Când
adversarul a trecut într -o zonă vecină, el este predat altui
apărător, care -l preia și răspunde în contiunuare de activitatea
lui.
Menționăm că p redarea și preluarea ad versarului se fac numai
prin faț a celor doi apărători .
Caracteristice pentru apărarea pe zonă sunt: mișcarea de
translaț ie și ieșirea la adversarul cu mingea. Mișcarea de
translație, determinată de locul și direcț ia de atac a
adversarilor, se execută în fața semicercului, de către toț i
apărătorii cu scopul aglomerării porți unii de teren unde combină
sau acționează individual adversarii.
Mișcarea de tr anslație este însoț ită și de ieșirea succesivă a
apărătorilor în faț ă, cu scopul de a -l ataca pe adversarul cu
mingea când se găsește într -o poziție de unde poate arunca
periculos la poartă. Locul rămas liber în dispozitivul de
apărare ca urmare a acestor ieșiri este acoperit prin mișcarea
de translaț ie a celor doi apărători învecinaț i, care se apropie
unul de altul la distanț a corespunzătoare fazei respective de
joc. După ce atacantul pasează mingea, apărătorul se retrage în
dispozitivul de apărare, acț ionând în continuare în func ție de
fază. [Ghermănescu. I.K., și colab., p. p. 132-133,1983]
Cele mai importante mijloace tehnico -tactice specifice apărării
pe zonă sunt:
o poziția fundamental ă specific ă jocului de ap ărare;
o mișcarea în teren a apărătorilor;
o atacarea adversarului aflat în posesia mingii;
o retragerea pe semicerc;
o marcajul adversarilor în zona de acționare;
o repartizarea adversarilor;
o închiderea culoarelor de pătrundere;
o preluarea, predarea și schimbul de oameni;
o dublajul coechipierului din zone apropiate;
o alunecarea în vederea evitării blocajelor;
o colaborarea cu coechipierii care acționează în zone
apropiate;
o scoaterea mingii de la adversar;
o blocarea mingilor aruncate spre poartă;
o marcajul efectuat asupra pivoților;
o zidul la aruncările de la 9 m;
o așezarea jucătorilor în momentele fixe ale jocului.
[Mihăilă. I., p.p. 123-124,2013]

34
I.6.1. Sistemul de apărare pe zonă 6:0
I.6.1.1. Cerințele pe care trebuie să le îndeplinescă
jucătorii în apărare
Jocul de apărare în handbal a câștigat în ultimii ani, foarte
mult în mobilitate și îndemânare. Astăzi se cere mult de la
jucătorul de apărare: abilita te, mobilitate, concentrare,
înțelegere perf ectă a adversarului, curaj, forț ă, înaltă etică
de luptă, gândire, reacție fulgerătoare, acțiune continuă și
condiție fizică excepț ională. Un apărător bun trebuie să
reacționeze repede și la timp la mișcările adversarului și să
intuiască dinainte intenț iile atacului advers pentru a putea
evita mai bine realiza rea acestuia. Un apărător excepț ional este
astăzi tot atât de important ca și un bun aruncător.
Importanț a apărării în lupta pentr u victorie este indiscutabilă.
Apărarea este la fel de importantă ca și atacul; câteodată chiar
mai importantă, fiindcă fiecare greșeală a jucătorului din
apărare este, de obicei, plătită cu un gol. Apărarea joacă un
rol impor tant, nu numai în anumite situ ații de joc, ci și în
toată dezvoltarea jocului de handbal. Apărarea promovează
dezvoltarea și ameliorarea atacului propriu (în orice caz, numai
atunci când ea însăși se îmbunătăț ește și dezvoltă mijloace tot
mai eficace pentru stoparea atacului advers). U ltimii ani au
demonstrat că pentru aceasta este nevoie de apărarea în zonă
6:0. Dezvoltarea jocului de handbal a inf irmat concepț ia
potrivit căreia sistemul 6:0 poate fi folosit doar la pregătirea
apărării în zonă, la echipele feminine și de juniori și împotriva
echipelor care duc lipsa de buni specialiști în aruncarea de l a
distanță.
De când jucătorii au căpătat bune deprinderi în apărare,
sistemul este deosebit de eficace prin supleț ea lui. Fiecare
echipă poate să uzeze de apărarea în zonă 6:0; dacă are pe zonele
centrale apărători înalț i, puternici și îndemânatici. Dacă o
echipă nu dispune de asemenea handbaliști, trebuie să aibă alt
sistem de apărare.

I.6.1.2. Sarcinile apărătorilor în cadrul sistemului de
apărare 6:0
„În cadrul acestui sistem de apăr are, jucătorii se plasează pe
semicercu l de la 6 m sau puțin mai în faț ă, într-o singură linie,
la intervale de 2 – 3 m depărtare unul de altul”. [Ghermănescu.
I.K., și colab. , p. 133, 1983]

35

Fig. 5 – Sistemul de apărare pe zonă 6:0

Prin această așezare s e urmărește acoperirea unei porț iuni cât
mai mari din lungimea semicercului.
 Apărătorii 2 și 7 se numesc apărători laterali;
 Apărătorii cu numerele 3 și 6 se numesc apărători
intermediari;
 Iar cei c u numerele 4 și 5 – apărători centrali.
În cadrul sistemului de apărare pe zonă 6:0, fiecare apărător
răspunde de o anumită zonă la linia de aruncare și întotdeauna
de un atacant al echipei adverse în zonă.
În rest, sistemul de apărare pe zonă 6:0 reacț ionează ca o
unitate inseparabilă l a toate acț iunile echipei adverse, mai
ales în ceea ce privește circulaț ia mingii. Apărătorul se
orientează, în primul rând, după imaginea atacului și se rotește
întotdeauna în direcț ia mingii. Ea se deplasează astfel î ncât
fiecare apărător are în faț a lui un atacant. Apărătorul nu
urmărește schimbarea de poziț ie a adversarului, ci îl predă
jucătorului de alături, pentru a prelua apoi atacantul sosit în
zona lui. În situaț ii deosebit de complicate, când nu este nici
un partener liber pentru preluarea adversa rului, apărătorul
poate să însoț ească pe atacant în zona „străină”, dar aceasta
trebuie să rămână o excepție. [Sotiriu. R., p. 152, 2000]

I.6.1.3. Colaborarea tuturor jucătorilor în apărare
Diversele acț iuni colective de atac ale adversaruiui nu pot fi
stopate prin măsurile individuale ale jucătorilor din apărare,
chiar dacă fiecare în parte acț ionează fără greș. Apărarea în
zonă, incluzând sistemul 6:0, se bazează pe colaborarea tuturor
apărătorilor, pe conlucrarea, la momentul stabilit, a doi
jucători, ca cea mai mică unitate de joc, sau a mai multor
jucători. Baza jocului colectiv în apărare o reprezintă

7
6
5
4
3
2
1

36
aplicarea corespunzătoare, exactă, pe cât posibil automatizată,
dar întotd eauna legată de o anumită situație de joc , a
calităților și deprinderilor individuale ale fiecărui jucător.
În toată ț esătura de apărare a echipei se pot țese trei „fire
de aur”:
 marcarea individuală a adversarulul direct;
 schimbul omului;
 asigurarea jucătorului învecinat în direcț ia mingii.
 la fel de importante sunt combinaț iile tactice ale unei
apărări strânse:
 mutarea î nainte a întregii zone în direcț ia mingii;
 prevenirea apari ției unor adversari supranumerici;
 blocarea în grup;
 evitarea blocajelor;
 numărarea adversarilor;
 colaborarea cu portarul;
 prevenirea aruncării libere;
 joc contra atacului supranumeric.
Schimbul de jucător i, predarea și preluarea atacanț ilor
personali ușurează apărătorilor marcarea vârfurilor ofensiv e
care-și schimbă continuu poziț iile, blochează și pun, prin
aceasta, defensiva , în mod continuu, în fața unor situații noi.
Așa cum s -a menționat deja, aparătorul nu -l urmează pe atacantul
care schimbă poziț ia, ci îi predă jucătorului de alături și
preia, în schimb, următorul adversar. Cu aceasta, apărătorul își
schimbă atitud inea în cadrul respectivei poziții, dar nu poziț ia
însăși. La schimbarea adversarului direct, se va avea grijă ca
apărătorul să marcheze atacantul atâta timp (și să răspundă de
el) până când îl preia jucătorul de alături. [Voicu. S., p. 103,
2003]
Pentru aceasta sunt potrivite chemări scurte, clare și lucide.
În timpul jocului se ajunge uneori la sit uații în care predarea
adversarului nu este posibilă. Atunci apărătorul îl urmează pe
acesta și în poziț ia cealaltă și răspunde de el atâta timp, până
când este posibil schimbul.
Schimbul de poziț ii al apărătorilor este și atunci necesar câ nd
pivotul advers este marcat.

37
I.6.1.4. Formarea zidului în apărare
Prin intermediul „zidului”, care
este necesar, mai ales, în
apărarea împotriva aruncărilor
libere, apărătorii depun eforturi
să respingă mingea aruncată la
poartă. Pentru aceasta, el apără
doar un anumit col ț al porț ii,
adică, de obic ei, pe acela
dinspre partea brațului de
aruncare, a atacantului care
aruncă. Apărătorii care
blochează, acț ionează mai întâi
la aruncarea la poartă și nu la
fente și la aruncări înalte; e l
ridică întotdeauna ambele braț e.
În cadrul ziduIui, la respingerea
aruncării libere, aparătorii stau
strânși unul lân gă celălalt și sar în sus doar dacă au în fa ță
aruncători înalț i.
Contra unor apărător i foarte periculoși într -o poziție centrală
favorabilă stau 3 jucători ai apărării care realizează „zidul”.
[Colibaba – Evuleț, D., Bota. I., p . 192, 1998 ]
Dacă aruncarea la poartă nu urmează imediat după prima pasă se
desface „zi dul”. Apărătorii își ocupă pozițiile lor de marcare
față de adversarii lor personali. La blocajul în grup,
apărătorii trebuie să fie atenți ca ceilalț i atacanți să nu
obțină o ocazie mare pentru aruncarea la poartă sau o pătrundere
în diagonală. Pentru a evita o aglomerare de mai mulț i jucători,
fiecare apărator trebuie să aibă în faț a lui un adversar .
Numărarea atacanț ilor se face din partea în care se află mingea.

I.6.1.5 Frecvente gre șeli ale apărătorilor
 Apărătorul nu se mută în direcț ia mingi i, ci rămâne
indiferent la pozițiile de joc, întotdeauna în faț a
atacantului pe care îl marchează.
 Apărătorul permite atacantului să se miște liber cu mingea.
 Apărătorul lateral permite atacantul ui să se îndrepte pe
la spatele l ui spre centru, fără să -și anunț e partenerul
învecinat.
 Apărătoru l lateral trece de la linia porț ii spre atacantul
– extrema și este ocolit de acesta.
 Apărătorul îi „predă” atacantul partenerului învecinat fără
să preia pe altul și contribuie astfel la reducerea
efectivulul de apărare.
 Atacantului îi revin doi apărători, care -l marchează.
 În fața atacantului cu mingea nu se află niciun apărător
care să-l marcheze.
Fig. 6 – Blocaj în grup la
respingere a
aruncărilor libere

38
 Apărătorul se îndreaptă prea târziu spre atacant.
 Apărătorul se îndreaptă la timp spre atacant, dar după
respingerea efectuată nu se întoarce la linie.
 Apărătorul permite a tacantului să cucerească o poziț ie
favorabilă de a runcare la poartă pe partea braț ului de
aruncare.
 Doi apărători urmăresc un pivot.
 Apărătorul se decide prea târziu să marcheze pe un anume
adversar și îngreunează a stfel partenerilor săi învecinaț i
o privire de ansamblu asupra distribuț iei efectivului.
 Apărătorul îi oferă atacantului ocazia unui blocaj.
[Dragnea. A., p. 219, 1996]

I.6.1.6. Avantajele și si dezavantajele sistemului de apărare
6:0
Avantajele sistemului defensiv 6:0 se pot remarca în faptul că:
 apărarea restrânge spațiul de acț ionare a adversarilor pe
extreme și pivoț i.
 întotdeauna există o privire de ansamblu asupra într egului
atac advers.
 sunt destul de bine fixate pozițiile fiecărui ap ărător; ei
se schimbă foarte puț in în timpul jocului.
 există posibilitatea unei foarte bune colaborări cu
portarul.
Sistemul 6:0 este favorabil și atacului rapid. Pe contraatac se
desprind, de obicei, doi apărători laterali și apărătorul
central, care a înaintat la timp. Apărarea în zonă 6:0 este,
în mare, ineficace faț ă de:
 speciali știi în aruncările de la distanț ă;
 față de un joc deosebit de rapid al atacului advers;
 față de un adversar care joacă pentru menținerea
rezultatului.

I.6.2. Sistemul de apărare pe zonă 5+1
Sistemele de joc în handbal se dezvoltă după modelul de execuț ie
a procedeelor și în funcț ie de sarcinile jucătorilor.
Componentelor: spaț iul, jucătorii și mingea, asupra cărora se
concentrează interes ul în joc determină modul execuț iei.
Sarcinite jucătorului sunt să apere poarta, sau să ata ce. Pentru
a analiza posibilităț ile apărătorilor, ne vom folosi de
componentele menț ionate.

I.6.2.1. Spațiul de jo c
O posibilitate de aruncare la poartă se poa te aprecia doar de
la o

39
distanță de 12 m de ea (și mai puț in). Acest lucru nu este
valabil pentru unghiurile de aruncare; mai curând se reduc, tot
mai mult, posibilităț ile de aruncare la poartă, cu cât ne
depărtam mai mult de unghiul dr ept, spre mijlocul porț ii. La
un unghi de 10o între stâlpii (barele) și linia porț ii, aproape
că nu există nici -o șansă de realizare a unui gol. Numai la un
unghi de 90o față de mijlocul porții, distanța faț ă de ea este
de 12 m. În momentul în care handbalistu l se îndreaptă lateral
pe direcția asta distanț a scade, până când această li nie de
deplasare taie linia spațiului porții și distanța este doar de
6 m.
Astfel, spatiul de joc în interiorul căruia un sistem de apărare
trebuie s ă fie eficace se află în cadrul sectorutui de 10°.

În cadrul zonei de apărare prevăzute se pot realiza diferite
sisteme. Jucătorii pot fi distribuiț i în mod diferit în această
zonă, pentru ca fiecare să poată îndeplini sarcina individuală
și – pe lângă aceasta să reușească să -și joace rolul în cadrul
sistemului.
În zona de apărare juc ătorii trebuie să -și ocupe poziț ia de bază
în cadrul sectorului de 40°, sistemul de apărare obț ine
densitatea și adâncimea, ca unit ate, mai ales printr -o
distribuț ie corespunzătoare a jucătorilor, iar lărgimea, în
schimb, printr -o mobilitate comună laterală.
Prin mutarea later ală, apărarea câștigă atâta spațiu încât, în
ciuda distribuț iei de bază în sectorul (de 40° poate să opereze
ca unitate, cu succes și în cadrul sectorului de 20° (apărarea
în zonă). Dincolo de secto rul de 20° – deci până la 10° acț ionează
doar apără torul (individual) la linia spațiului porț ii.

I.6.2.2. Jucătorul și mingea
După ce s -a precizat sp ațiul de acț ionare al jucătorilor în
cadrul s istemului de apărare, trebuie să se definească sarciniie
și rolul fiecărui jucător în interiorul acestui cadru. Pentru
aceasta trebuie să se respecte factorii de care depinde

40
activitatea fiecărui jucător și care ușurează și clarifică
interacț iunea, adică: atacantul și mingea.
Există două principii după care se oriente ază acțiunile
apărătorilor. Unul afirmă că doar un jucător poate să înscrie
un gol. Astfel, mișcările și densitatea sistemului de apărare
sunt determinate de către atacanț i.
Apărătorii sunt în mod preponde rent, (aproximativ 70 %)
„ocupați” cu adversarii – adică cu atacanți – (apărarea „om la
om”) și mai puț in cu mingea (aproximativ 30%).
Celălalt principiu anunț ă că un gol se realizează doar cu mingea.
De aceea, apr oape 70% din eforturile și atenția apărătorului se
concentrează asupra mingii și doar în jur de 30% asupra
atacantului. În cazul acesta, direcț ia mingii determină sistemul
defensiv.
Apărătorii nu permit ca mingea – cu sau fără atacant – să ajungă
mai aproape de poartă decâ t în linia aruncării libere. Toț i
apărătorii joac ă un rol clar de „păzire” a porț ii și se află
întotdeaun a acolo unde se produce o situaț ie periculoasă, prin
minge. Dacă, cu această ocazie se creează impresia că at acanții
îndepărtaț i ar fi liberi, atunci aceasta est e doar o iluzie
optică, deoarece apărătorii s e mută odată cu mingea. El
reacționează pe momen t la fiecare schimbare de direcț ie a
mingii, imediat ce ea părăsește mâna atacantului.
Apărătorii îi lasă liberi pe atacanții îndepărta ți, dar îi
marchează totuși la timp, mutându -se în mo mentul zborului mingii
în direcț ia lor.
Principiile menț ionate mai sus pot fi asociate, din motive
tactice, realizându -se diferite sisteme combinate. Un sistem de
apărare poate fi consi derat bun, dacă nu duce la neînț elegeri
între apărători.
Neînțelegerile se pot exclude doar atunci când fiecărui jucător
din interiorul sistemului îi este clară evoluț ia atacului în
fiecare fază, știe ce trebuie s ă facă, când, unde și cum să
acționeze pentru a -și îndeplini sarcina.

I.6.2.3. Sistemul de apărare pe zonă 5+1
În cadrul acestui sistem de apărare, jucătorii se așează pe
teren ca în figură. [Ghermănescu. I.K., și colab. , p. 134, 1983]

4
2
3
5
6
7
1

41
Fig. 7 – Sistemul de apărare pe zonă 5+1

Cinci jucători sunt plasaț i pe semicercul de la 6 metri, și
anume:
 Apărătorii 2 și 6 sunt – apărători laterali;
 Apărătorii 3 și 5 sunt – apărători intermediari;
 Apărătorul 4 plasat în mijlocul apărării este – apărător
central;
În fața acestei linii de apărători, pe semicercul de la 9 m etri,
se află:
 Apărătorul 7 numit – zburător.
Jucătorul 7 plasat în fa ță, este situat la 7 – 10 m distanță de
mijlocul porț ii (și apără zona de aproximativ 6 m din fața ei,
cu unghiul de aruncare cel mai favorabil), ca și spre fiecare
latură – încă 1,5 m. Dacă există un pericol direct în zona sa,
se apropie de posesorul mingii până la 10 m.
Dacă mingea nu se află în apropierea zone i sale, atunci jucătorul
din față se retrage până la linia de la 7 m. Fizic el nu trebuie
să fie înalt, dar foarte îndemânatic ș i adaptabil. Sarcinile
sale sunt, înainte de toate, să nu permită nici o aruncare la
poartă sau pasă pivotului din zona sa, să respingă mingea, să
prevină acț iunile sau încercările de pătrundere ale adversarului
și să blocheze aruncările la poartă . În jocu l împotriva a doi
pivoți, el se retrage până la linia de 7 m și încearcă acolo să
intercepteze pase în diagonală și să -și sprijine prin aceasta
colegii, mai ales că în asemenea situaț ii de joc zona lui este
doar rareori ame nințată. La pornirea unui inter s au a unei
extreme, cu sau fără minge, în direcț ia zonei sale, el va intra
imediat în acț iune și va preveni pătrunderea adversarului.
[Balint. E., p. 192, 2009]
Cinci apărători operează între 6 și 7 m, distanță de poartă, la
linia spaț iului acesteia. Aceș tia trebuie să fie relativ înalț i,
mai ales pe posturile 2, 3 și 4 și să împiedice, pur și simplu,
prin gabaritul lor, vederea liberă a adversarului spre poartă.
Ei nu atacă adversarul cu mingea, depun eforturi să blocheze
aruncările la poartă și să preîntâmpine pasele către pivoț i și
eventualele pătrunderi. Ei se mută lateral odată cu mingea și
tind să formeze un zid dens.
Apărarea este mai densă acolo unde se află mingea. Cu cât
apărătorii sunt mai depărtaț i, cu atât mai mică (îngustă) v a fi
distanța int ermediară. Toț i apăratorii (70%) sunt concentraț i
asupra mingii și mișcarea întregului grup defensiv se orientează

42
după minge. Partea anterioară a apărătorului care este vizavi
de posesorul mingii, est e
îndreptată spre minge.
Ceilalți apărători se
orientează astfel (frontal)
încât dețin controlul vizual
asupra câmpu lui de atac, a
mingii și atacanților. [Naum.
H., p. 163, 1986]
Apărătorii 2, 6 reprezintă o
excepție atâta timp cât sunt
situați frontal faț ă de minge și cât aceasta se află pe aripa
opusă, unde ei vor încerca să intercepteze aruncările de la o
aripă la cealaltă și să efectueze un eventual contraatac. În
măsura în care apărătorii sunt foarte rapizi și îndemânatici,
ei pot părăsi o dată și linia spațiului porț ii. Cât pot avansa,
aceasta depinde de capacitatea lor de reacț ie individuală.
Atacanții la semicerc nu sunt marcaț i special și -și pot permite
mișcări în spatele apărătorilor. Aceste mișcări rămân, însă,
continuu sub control, prin semne, chemări și atingeri ale
apărătorilor, ca și prin avansar ea și retragerea elastică a
întregii apărării. La un asemenea compor tament închis al
apărării, pivoț ilor le este greu să ajungă la linia spațiului
porții, în poziț ii favorabile de aruncare.
În general, apărarea în zona 5+1 duce lipsă de adâncime,
dimensiu ne care este dată de zona din fața mijlocului porț ii,
unde doi apărători stau strânși unul lângă altul. De aceea acest
sistem se aplică numai împotriva echipelor care duc lipsă de
specialiști în aruncări de la distanță din al doilea ,,val” sau
care vor să -i termine în mod stereotip atacul, prin jucători
care operează pe linia spațiului porții. Sistemul de apărare 5+1
este foarte defensiv, așa că și echipe mai puțin bune pot rămâne
în posesia mingii printr -o ,,asigurare accentuată a mingii”, în
condițiile ev oluției atacului împotriva acestei formații de
apărare. [Balint. E., p. 193, 2009]
I.6.2.3.1. Variante ale sistemului 5+1
Pe lângă forma
,,defensivă”, descrisă mai înainte,
este cunoscut și sistemul ofensiv
5+1, care reprezintă o deviere
elastică de la sistemul
5+1 la sistemul 3+3 sau la 3+2+1.
Cei cinci apărători sunt plasați la
linia spațiului porții doar în
poziția de bază, fiindcă sarcinile
jucătorilor 3 și 4 se lărgesc în
măsura în care trebuie să vină rapid și energic în calea
posesorilor mingii, pană la lin ia de aruncare liberă. În

43
situația în care atacantul a pătruns până la linia aruncării
libere, apărătorul central 2 trebuie să pună sub control spaț iul
ajuns liber. În asemenea situații de joc, ceilalț i apărători
trebuie să se mute foarte rapid în direcț ia mingii, pentru a
forma un bloc dens și adânc. Jucătorii 5 și 6 ope rează atunci
doar la linia spațiului porț ii. Această variantă are avantajul
că apărătorii pot acț iona cu succes din linia a 2 -a împotriva
specialiștilor ce aruncă de la di stanță. Dezav antajos este
faptul că doi pivoți, care sunt depărtați pot fi foarte greu
marcați, din cauza spaț iului deschis. [Negulescu. I, p. 137,
2000]
Există și varianta că așa numitul ,,zburător” , adică jucătorul
7 mutat în faț ă, care operează la 8 – 12 m înaintea mi jiocului
porții și care caută să suprime orice intervenț ie a advers arului
în această zonă. El este foarte combativ și depune eforturi să
deranjeze toate traiectori ile mingii în această zonă. Această
variantă poate să ducă, mai ales în ceea ce privește pe a tacanții
puțin experimentaț i și dinamici, la efecte surprinzătoare. Ea
poate, însă, să fie și de efect pentru echipele car e-și prezintă
atacul cu combinațiile învăț ate.

I.7. Lecția de antrenament cu echipele reprezentative școlare
Pregătirea echipelor reprezentative de handbal se realizează în
special prin antrenamente sau lecții de pregătire specifică a
jucătorilor și echipei respective.
La acest nivel, de echipă școlară de handbal, lecțiile de
antrenament constituie forme organizatorice de bază, principale,
ale unui proces didactic, de instruire, care are ca scop,
selecția, pregătire a și conducerea în competiții a elevilor și
echipelor respective.
„Din acest proces didactic de instruire sportivă mai fac parte
și alte forme de organizare ca: jocuri de pregătire, activități
independente de pregătire a elevilor, jocuri of iciale, analize
etc”. [Șufaru. C., p.126, 2006]
Din toate aceste forme de organizare, lecției de antrenament ca
formă principală îi rev in obiectivele operaționale generale ale
întregului proces, respectiv:
 selecționarea elevilor pentru echipa reprezentativă a
școlii;
 învățarea acțiunilor de joc individuale și colective, a
tacticii de joc în atac și în apărare a echipei respective;
 realizarea celorlalte componente ale pregătirii specifice
handbalului de performanță la acest nivel, respectiv:
pregătirea fizică, pregătirea psihică, teoretică, morală
etc.
Prin finalitățile și obiectivele sale , lecția de antrenament a
echipelor reprezent ative școlare se înscrie în domeniul

44
sportului de performanță de la nivelul copiilor și juniorilor,
de unde își extrage și principalele demersuri structurale,
organizatorico -metodice.
În context, lecția de antrenament a echipelor reprezentative
școlare de handbal se deosebește de lecția de educație fizică
școlară și se apropie mai mult de structurile și conținutul
lecțiilor de antrenament de la nivelul echipelor de copii și
juniori din cluburile sportive școlare. Există însă diferențe
esențiale și între ace ste ultime două categorii de lecții de
antrenament cu echipele reprezentative școlare și cu echipele
de copii sau juniori III, II sau I din cluburile sportive
școlare. [Naum. H., p. 85, 1983]
Echipele de handbal de la nivelul unei școli gimnaziale pot fi
organizate diferit în funcție de tradiția și de condițiile
organizatorice din fiecare școală.
Cele mai multe situații sunt acelea în care într -o școală există
câte o singură echipă reprezentativă pentru băieți și una pentru
fete.
În această situație echipele respective preiau sarcinile
selecției și învățării acțiunilor individuale.
În alte școli aceste sarcini revin echipelor de nivel inferior.
De exemplu: selecționatelor claselor a V -a și a VI -a la școlile
gimnaziale.
Preluând obiective – demersuri din handb alul de performanță a
juniorilor, lecțiile de antrenament cu echipele reprezentative
școlare au o structură și o organizare proprie specifică
corespunzătoare statutului lor.
Conținutul și metodica lecției de antrenament cu echipa de
handbal a unei școli gi mnaziale depind de valoarea jucătorilor
și echipei în ansamblu și de perioada, etapa, factorii și
momentul planificării ei în cadrul microciclului săptămânal de
antrenament.
Două lecții de antrenament pe săptămână de 90 de minute în care
trebuie să se real izeze toate componentele și problemele
pregătirii elevilor din echipa reprezentativă școlară, creează
un cadru metodico – organizatoric caracteristic care -și pune
amprenta pe celelalte elemente de curriculum ale procesului
didactic de la acest nivel.
Cum sarcinile și obiectivele operaționale ale pregătirii
elevilor și echipei reprezentative școlare rămân aceleași ,
înseamnă că cele două sau trei lecții de antrenament în mod
excepțional pe săptămână, trebuie să rezolve toate aceste
probleme. [Șufaru. C., p.158, 2006]

45
În acest cadru organizatoric se pune problema celorlalte
demersuri metodice ale lecțiilor, obiective operaționale, tipuri
și structuri etc.
Obiectivele operaționale generale prezentate mai sus sunt
preluate și defalcate în fiecare lecție de antren ament în
funcțiile de condițiile concrete și de etapa de pregătire în
care se află echipa.
Cert este însă că indiferent de condițiile și de etapa de
pregătire în care se află echipa, în fiecare lecție de
antrenament trebuie să fie prezente toate obiectivel e
operaționale: selecție, învățare, perfecționare, dezvoltare,
verificare în joc etc., fiecare însă sub o formă concretă
specifică fiecărei lecții în parte.
În această situație tipurile lecțiilor de antrenament la nivelul
echipelor reprezentative școlare s e reduc mai ales la una:
lecție mixtă de antrenament având ca dominantă una sau două
obiective diminante: învățare + dezvoltare, învățare +
dezvoltare + perfecționare, învățare + dezvoltare + verificare
etc.
Pe fondul acestor tipologii ale lecțiilor de ant renament ale
echipelor reprezentative școlare de handbal se conturează și
structura sau structurile posibile ale acestor lecții în care
verigile, părțile sau momentele lor sunt dependente efectiv de
obiectivele operaționale și de condițiile concrete de
antrenament. Ca și în sportul de performanță verigile unei
lecții de antrenament ale echipei de handbal pot fi alese din:
încălzire generală – specifică, învățare – repetare,
perfecționare, dezvoltare, învățare – consolidare în joc,
verificare – joc, evaluare etc. În afară de veriga încălzirii
generale care nu poate să lipsească, celelalte verigi sau
momente pot fi prezente toate sau câte una – două – trei din
ele.
Lecția de antrenament a echipei reprezentative școlare de
handbal este necesar să fie structura tă pe structura jocului
competițional: încălzire înainte de joc, repriza I, cu cele două
perioade, pauza mare de 10 minute, repriza a II -a cu cele două
perioade, restabilirea organismului după efort. Fiecare repriză
constituie un MODUL al cărui conținut tr ebuie să se regăsească
în lecția de antrenament. Diferența este că, în cadrul
pregătirii o bună parte din mijloacele folosite sunt antrenate
în organizare algoritmică pentru a se as igura un număr suficient
de repetări pentru perfecționare, spre deosebire d e joc în ca re
execuțiile au un caracter aleator. În aceste condiții un rol
important îl au modelarea efortului, a duratei, a intensității
și complexității lui.
„Jocurile de pregătire din cadrul antrenamentului intră în
structura acestor lecții, ele fiind o rganizate cu echipe din

46
cadrul aceleiași școli, spre deosebire de jocurile de pregătire
sau de verificare cu echipe din afara școlii care uneori sunt
organizate și în lecțiil e de antrenament propriu -zis”. [Șufaru.
C., p. 161, 2006]
Condițiile specifice și variate impuse lecțiilor de antrenament
sportiv școlar atrag după sine adaptări permanente ale acestora
ca tipologie și structură, încât nu se poate vorbi de o
prezentare unitară a lor, în același timp în care principiile
didactice ale antrenamentului spor tiv își găsesc și a ici o
aplicativitate specifică.

CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1. Data, locul și subiecții cercetării
Pentru a verifica ipoteza lucrării, am organizat cercetarea
pornind de la respectarea întocmai a sarcinilor propuse .
Experimentul s -a realizat la echipa reprezentativă școlară de
handbal feminin a Școlii Gimnaziale Nr. 20 din Bucure ști.
Activitatea de pregătire s -a desfă șurat pe o perioad ă de 6
luni, cuprinz ând două antrenamente pe s ăptămână, efectuate
în zilele de miercuri și vineri de la orele 11 șș – 12³ș,
înainte de începerea programului școlar al elevilor.
Sistemele de ac ționare elaborate în scopul îmbunătățirii
sistemelor de ap ărare de zon ă 6:0 și 5+1 au fost stabilite
conform particularit ăților de v ârstă și nivelului lor de
pregătire, precum și în conformitate cu jaloanele metodologice
prescrise de teoria și metodica pred ării handbalului în
învățământ.
Locul: Mi-am desfășurat activitatea didactic ă ca profesor la
Școala Gimnazială Nr. 20 din Bucure ști în anul 2018 -2019 și am
ales ca locul cercetării de fa ță să fie în cadrul acestei unit ăți
școlare.
Referitor la condițiile în care s -a desfășurat activitatea, baza
sportivă și baza materială a școlii a fost alcătuită din:

47
 sală de sport în incinta școlii m odel vechi – mică;
 teren de handbal în aer liber;
 mingi de handbal (14);
 saltele (5);
 ladă de gimnastică (1);
 mingi medicinale (6);
 jaloane (10);
 cronometru (1);
 scară fixă.

Stabilirea eșantionului
Eșantionul a fost compus din 16 eleve, componente ale echipei
reprezentative școlare a Școlii Gimnaziale Nr. 20 din Bucure ști.

Tab. 1 – Componen ța echipei reprezentative școlare de handbal,
a
Școlii Gimnaziale Nr. 20 din Bucure ști
Nr
.c
rt
. Numele și prenumele
COD
Postul în echipă Clasa
1 M. S. Portar a VII-a
2 P. A. Portar a VII-a
3 I. E. Portar a VII-a
4 P. T. Jucătoare linia
de 9 m a VII-a
5 A. M. Jucătoar e linia
de 9 m a VII-a
6 C. V. Jucătoare linia
de 9 m a VIII-a
7 T. D. Jucătoare linia
de 9 m a VII-a
8 S. A. Jucătoare linia
de 9 m a VII-a
9 R. M. Jucătoare linia
de 9 m a VII-a
10 C. A. Jucătoare linia
de 6 m a VII-a
11 L. A. Jucătoare linia
de 6 m a VIII-a
12 C. I. Jucătoare linia
de 6 m a VIII-a
13 T. A. Jucătoare linia
de 6 m a VII-a
14 M. S. Jucătoare linia
de 6 m a VII-a

48
15 D. M. Jucătoare linia
de 6 m a VII-a
16 F. A. Jucătoare linia
de 6 m a VII-a

Stabilirea programului de lucru
Cercetarea s -a desfășurat pe parcursul anului școlar 2018 – 2019.
După încheierea activită ții de selec ție pentru echipa
reprezentativ ă școlară de handbal feminin , elevelor componente
li s-a efectuat un control medical de către cadrele sanitare ale
cabinetului medical al școlii, în urma c ăruia a fost stabilit ă
starea de s ănătate a fiec ăreia dintre e le și, în final, toate
elevele au fost declarate apte pentru efortul din lec țiile de
antrenament. În afară de acest control, li s -a cerut s ă aducă
de la medicul de familie o adeverin ță care să consemneze acest
fapt.
Apoi, în prima et apă care s -a desfășurat între 11.11.2018 –
26.11.2018 au fost rezolvate următoarele sarcini:
1. Stabilirea probelor de control.
2. Efectuarea testării iniț iale la probele de control
stabilite.
3. Selecț ionarea celor mai eficiente mijloace menite să
ducă la îmbunătățirea siste melor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1.
4. Elaborarea sistemului de acț ionare și metodologia
aplicării lui.
În cea de -a doua eta pă, care s -a desfășurat între 27 .11.2018 –
20.05.2019 , s-a desfășurat experimentul de bază, în cadrul
căruia s -a aplicat în cadrul lecțiilor de antrenament, sistemul
de mijloace de acționare specifice apărării din jocul de handbal
și s-a verificat în ce măsură aceste mijloace au îmbunătățit
sistemele de apărare pe zonă 6:0 și 5+1.
La sfârșitul acestei etape a avut loc testarea finală la aceleași
probe de control, care a avut rolul de a urmări în ce măsură au
fost ale se și aplicate mijloacele selecț ionate și care au fost
progresele realizate de către jucătoare prin parcurgerea
întregului proces de instruire.
II.2. Metode de cercetare
1. Metoda analizei literaturii științifice
Metoda analizei literaturii științifice a constat în studierea
sistematică a cărților, îndrumarelor, revistelor, publicațiilor
și broșurilor de specialitate, pentru a forma fundamentul
teoretic al lucrării.
Studierea diferitelor cărț i și tratate de specialitate din
ramura sportivă handbal în care sunt abordate diferitele sisteme

49
de apărare, mi -au oferit date cu privire la această fază a
jocului de handbal, după care mi -am elaborat documentele de
planificare a proceselor de instruire precum și sistemele de
acționare.
Metoda studiului bibliografic m -a determinat să fac legături și
să înțeleg esența conținutului din materialele studiate pentru
stabilirea și verificarea ipotezei de lucru și elaborarea
prezentei lu crării.
2. Metoda observației pedagogice
„Observația este contemplarea (perceperea) intenționată a unui
obiect, document, fenomen sau proces”. [Epuran. M., p. 204,
2005] Cunoașterea științifică a unei realități prin contemplare
intenționată și metodică est e condiționată de prelucrarea prin
rațiune a datelor obținute.
Observația pedagogică este des folosită în lecțiile de
antrenament sportiv, în jocurile de verificare și în cele
oficiale. Observația pedagogică trebuie să se desfășoare după
un plan unde trebu ie specificate: scopul, locul, durata,
colectivul de lucru, ce anume trebuie observat.
Metoda observației, la nivelul echipei reprezentative școlare
de handbal feminin, a constat în urmărirea intenționată, atentă
a comportamentului elevelor din punct de ve dere motric, tehnico –
tactic și la progresul realizat în dezvoltarea capacității
motrice, dezvoltarea aptitudinilor motrice, dezvoltarea fizică,
îmbunătățirea bagajului conținutului tehnico -tactic, însușirea
corectă a acestora și aplicarea lor în timpul joc ului de handbal.
Pe baza observației s -au putut evidenția plusurile în procesul
de pregătire, a putut fi observată rata de progres a elevelor
între cele două testări.

3. Metoda probelor și testelor de control
Prin definiție „testul este o probă determinată, ce implică o
sarcină de îndeplinit, identică pentru toți subiecții examinați,
pe baza unei tehnici precise, în scopul aprecierii succesului
sau eșecului sau notării numerice a reușitei. Sarcina poate fi
relativă fie la cunoștințele dobândite, fie la funcți i senzori –
motrice sau mentale” [Piéron. H., p. 194, 1968]
Cercetarea multidisciplinară a demonstrat că organismul uman
pentru a fi mai bine cunoscut trebuie supus unor baterii de
teste. Folosirea testelor în domeniul educației fizice și
sportului nu poate fi discutată fără o prealabilă clasificare a
acestora pentru a putea astfel orienta specialistul asupra
tuturor profilurilor pe care testarea le poate aborda.

50
Cercetarea în sport are obligația de a -și extinde bateria de
teste atât către person alitatea sportivului cât și către
domeniul său de înțelegere adică asupra inteligenței. Trebuie
precizat că biometria nu poate fi concepută în afara
psihometriei sau sociometriei.
Este metoda cea mai palpabilă care dovedește fără putință de
tăgadă evoluți a spre valori superioare a unui copil și este un
ajutor neprețuit în munca antrenorilor în formarea și selecția
celor mai talentați copii.

4. Metoda experimentului pedagogic
Metoda experimentului este un sistem complex de cunoaștere a
realității, caracter izat prin utilizarea „raționamentului
experimental” care prelucrează atât faptele provenite din
observații, cât și din experiment. [Epuran. M ., p. 246, 2005]
Experimentul pedagogic se instituie în baza unei ipoteze. După
ce am fixat tema supusă cercetării și am formulat ipoteza,
urmează să planificăm experimentul, care va confirma sau infirma
ipoteza.
În urma selecț ionării unor mijloace de acționare pentru
îmbunătățirea sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1 și
aplicarea lor în cadrul lecț iilor de antrena ment la echipa
reprezentativă școlară de handbal feminin de la Ș coala
Gimnazială Nr. 20 din București, metoda experimentul ui
constatativ m -a condus la obț inerea unor rezultate care se
regăsesc în lucrare.
5. Metoda statistic o-matematică
Metoda matematică e ste legată de studiul cantitativ al
lucrurilor și fenomenelor pe care fiecare domeniu le cuprinde,
dar, conduce și la studiul aspectelor calitative ale
fenomenelor.
Interpretarea rezultatelor obținute de diferiți subiecț i supuși
probelor și testelor de control, în cadrul investigaț iilor
experimentale, reprezintă etapa cea mai importantă în aprecierea
randamentului elevului în educația fizică și sport.
Am folosit această metodă în vederea ana lizării și interpretării
mai raționale a informațiilor brute obț inute în urma testărilor
efectuate.
Datele recoltate prin trecerea probelor de control de la
testarea inițială și cea finală, le -am supus unui proces de
prelucrare statistică pentru a putea realiza interpretarea lor,
pentru a stabili în ce măsura sistemele de mijloace propuse de
mine și experimentate în cadrul procesului de instruire au
contribuit la realizarea obiectivelor planificate, respectiv

51
îmbunătățirea eficienț ei sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și
5+1.
Pentru a anali za și interpreta rezultatele ob ținute în
cercetarea noastră, am folosit următorii indicatori statistico
– matematici:
a. Media Aritmetică, calculată după formula:
X
=

în care:
X = media aritmetică
Σ xi = suma valorilor individuale
n = număr de subiecț i
Media aritmetică ne indică valoarea medie a șirului de date
în jurul căruia se grup ează celelalte valori. Aproximaț ia este
cu atât mai bună cu cât extremele sunt mai apropiate între ele.
b. Abaterea Standard sau Abaterea Tip (S), este indicatorul
dispersiei care se folosește cel mai des în practica cercetării
științifice, este un număr fictiv care aproximează măsura în
care rezultatele (unui șir de măsurători reale) se împrăștie în
jurul valorii centrale. Se calculează după f ormula:

Ordinea operaț iilor:
 1. se calculează diferenț ele dintre fiecare valoare
individuală x i și medie x;
 2. se ridică la pătrat fiecare diferenț ă calculată;
 3. se calculează suma diferenț elor ridicate la pătrat;
 4. se împarte la n -1 suma pătratelor diferențelor;
 5. se extrage rădăcina pătrată.

c. Amplitudinea (m)
m=
nS
xi
n
2
1
1

nxx
S

52
m=amplitudinea
s=abaterea standard
n=numărul de subiecț i

d. Coeficientul de Variabilitate (CV) reprezintă exprimarea în
procente a câtului dintre abaterea standard și media aritmetică
și se calculează astfel:

Statistica recomandă pentru interpretare următoarele
trepte de apreciere:
 0 – 10 % omogenitate mare;
 10 – 20 % omogenitate medie;
 peste 20 % lipsă de omogenitate.
e. Testul Student „t” , test ce se aplică în cazul unui stagiu
de pregătire pe o durată oarecare, cu lotul de sportivi, ne
indică în ce măsură au fost atinse obiectivele planificate.
Criteriul student (t) : t=
2
22
12 1
m mX X

t=criteri ul student
1X
=media aritmetică iniț ială
2X
=media aritmetică finală
m1=amplitudinea iniț ială
m2=amplitudiea finală
Această metodă o vom utiliza pentru obiectivizarea cercetării
în analiza și interpretarea datelor obținute pe parcursul
experimentului nostru și la finalul acestuia. Metoda ne permite
o analiză pertinentă pe baze obiective.
Valoarea astfel calculată se compară cu cea a lui „t” din tabla
lui Fischer.

6. Metoda grafică și tabelară
Această metodă reprezintă o metodă vizuală de evaluare a
procesului de pregătire. Afișând reprezentarea grafică pe
xSCV100*

53
diferite planșe se pot vedea scăderile sau creșterile în
pregătire, pe baza probelor de control și a evaluărilor lor.
În sportul de performanță această metodă este foarte importantă
ea arătând sportivului într -o anumită perioadă de pregătire,
saltul valoric, stagnarea sau regresul performanțelor sale.
Tabelele sunt un instrument utilizat frecvent pentru a reda date
brute sau date prelucrate, calcule care arată diferite faze ale
analizei.
Pe baza metodei grafic e pot fi prognozate unele rezultate
această metodă fiind strâns legată de metoda testelor
înregistrate, statistico -matematică. Metoda grafică reprezintă
imaginea tehnicilor de cercetare afișat ca un tablou finisat.

II.3. Descrierea probelor de control exp erimentate în practică
Evaluarea arată eficiența metodologiei folosite. Pentru o
evaluare cât mai obiectivă am stabilit următoarele probe:

Proba de control nr. 1 – DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (cod PC1)
Triunghiul se trasează în felul următor: baza triunghiului o
constituie linia dreaptă de 3 metri a semicercului de la 6 metri,
pe această bază, din mijlocul ei, se ridică o perpendiculară de
3 metri care ajunge la semicercul punctat și care va fi înălțimea
triunghiului isoscel. Laturile triunghiului se marchează prin
unirea celor 3 puncte astfel obținute. În vârful celor 3 unghiuri
și tangent la ele se trasează câte un cerc cu diametrul de 30
cm. Sportivul se găsește inițial cu faț a spre vârful
triunghiului , având piciorul stâng în centrul cercului din
stânga bazei triunghiului.
La semnalul de începere a probei, sportiv ul se deplasează cu
pași adăugaț i lateral spre dreapta, până atinge cu piciorul
drept celălalt cerc de la baza triunghiului; se deplasează, în
continuare, cu pași adăugaț i spre înainte, până la cercul din
vârful triunghiului, pe care este obligat să -l atingă cu un
picior, după car e, deplasându -se cu pași adăugaț i spre înapoi,
trebuie să ajungă cu un picior în cercul de la care a pornit
inițial. Deplasarea se continuă imediat spre cercul din vârful
triunghiului, în continuare înapoi spre cercul din dreapta bazei
triunghiului și înapoi spre cercul din dreapta bazei
triunghiului și apoi spre stânga la cercul (locul) de pornire
folosind în permanen ță aceeași tehn ică de deplasare cu pași
adăugați lateral, înainte și înapoi, specifică jocului de
apărare în handbal.

54

Acest drum dus -întors, descris mai sus, se socotește a fi un
traseu complet, format din 6 laturi ale triunghiului.
Sportivii sunt obligaț i să-l parcurgă de 3 ori fără oprire, deci
să acopere 18 laturi ale triunghiului.
În tot timpul executării acestei pr obe, spo rtivul trebuie să se
afle cu faț a spre vârful triunghiului.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.
Timpul se va înregistra în secunde și zecimi de secunde, de la
prima mișcare a jucătorului și până la revenirea, după
parcurgerea traseului complet (18 laturi), cu un picior în
cercul (locul) de plecare.

Proba de control nr. 2 – Ieșiri și retrageri între semicercul
de la 6 și 9 m timp de 30 secunde (cod PC2)
Această probă constă în ieșiri și retrageri efectuate între
semicercul de la 6 m și cel de la 9 m în poziț ie fundamentală,
cu atingerea celor două semicercuri de 6 și 9 m.
Ieșirea jucătorului la semicercul de la 9 m se va efectua oblic
spre înainte , iar retragerea spre semicercul de la 6 m oblic
spre înapoi.
Se notează numărul de ieșiri și retrageri efectuate pe durata
celor 30 de secunde.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.
O ieșire și o retragere rep rezintă un traseu.

Fig. 8 – Deplasare
în triunghi

55

Proba de control nr. 3 – leșiri și retrageri executate între
semicercul de la 6 și 9 m timp de 1 minut ( cod PC3)
Această probă este asemănătoare cu cea descrisă mai sus cu
deosebirea că ieșirile și retragerile se efectuează timp de 1
minut.
Se notează numărul de ieșiri și retrageri efectuate pe durata
timpului de 1 minut.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.
O ieșire și o retragere reprezintă un traseu.

Proba de control nr. 4 ( cod PC4)
Jucătorul pleacă din punctul A (punctul de plecare) și execut ă
următorul traseu dup ă figura de mai jos:

Fig. 9

a) deplasare în poziț ie fundamentală de apărare cu pa și adăugați
de-a lungul semicercului de la 6 metri (traseul A – B);
b) alergare de viteză pe diagonala mică a terenului (traseul B
– C);
c) deplasare în pozi ție fundamental ă cu pași adăugați pe linia
de centru a terenului (traseul C – D);
d) alergare de viteză pe d iagonala mică a terenului (traseul D
– E);
Alergare de viteză pe
diagonala mică a
terenului (BC)
A
Deplasare în poziție
fundamentală (AB )
Deplasare în poziție fundamentală
(CD)
Deplasare în poziție
fundamentală (EF)
B
C
D
E
Alergare de viteză pe
diagonala mică a
terenului (DE)
F
Plecare
A
Sosire F

56
e) deplasare în poziț ie fundamentală de apărare cu pa și adăugați
de-a lungul semicercului de la 6 metri (traseul E – F).
Punctul F (punctul de sosire) reprezintă finalul pobei. Se
înregistrează timpul (în secunde) în care este parcurs întregul
traseu.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.

Proba de control nr 5 ( cod PC5)
Jucătorul pleacă din punctul A (punctul de plecare) și execut ă
următorul traseu dup ă figura de mai jos:

Fig. 10

a) deplasare în poziț ie fundamentală de apărare cu pa și adăugați
de-a lungul semicercului de la 6 metri (traseul A – B);
b) alergare de viteză pe diagonala mare a terenului (traseul B
– C);
c) deplasare în poziț ie fundamentală de apărare cu pa și adăugați
de-a lungul celuilalt semicerc de la 6 metri (traseul C – D);
d) alergare de viteză pe diagonala mare a terenului (traseul D
– A);

Punctul A reprezintă punctul final al probei. Se înregistrează
timpul (în secunde) în care este parcurs întregul traseu.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.

Proba de control nr. 6 (cod PC6)
Alergare de viteză pe diagonala mare a
terenului (DA )

A
Deplasare în poziție fundamentală (AB)
Deplasare în poziție fundamentală (CD)
B
C
D
Alergare de viteză pe diagonala mare a
terenului (BC)

Plecare
– Sosire
A

57
Pe semicercul de la 6 m se trasează 5 cercuri A, C, E, G și I
la distanț e egale cu un diametru de 30 cm. Cercul E se află în
centrul semicercului de la 6 m. Pe semicercul de 9 m se trasează
4 cercuri B, D, F și H c u același diametru și la distanț e egale
unul de altul.
Jucătorul va pleca din punctul A și va parcurge traseul dus –
întors după cum urmează: A -B, B-C, C-D, D-E, E-F, F-G, G-H, H-
I după care schimbă sensul și va executa I -H, H-G, G-F, F-E, E-
D, D-C, C-B, B-A

Fig. 11
Pe parcursul acestui traseu jucătorul trebuie să atingă cu una
din tălpile picioarelor fiecare cerc de pe traseu.
În tot timpul executării acestei probe, spo rtivul trebuie să se
afle cu faț a spre vârful cercului de la 9 m.
Se înregistrează timpul (în secunde) în care este parcurs
traseul dus -întors.
Jucătorul are dreptul să execute proba de două ori consemnându –
se rezultatul cel mai bun.

Proba de control nr. 7 – Maratonul mare ( cod PC7)
Jucătorul pleacă de pe linia de poartă punctul A (punctul de
plecare) și execut ă următorul traseu dup ă figura de mai jos:
a) alergare de viteză până la semicercul de la 9 m și
întoarcere la linia de poartă;
b) alergare de viteză până la centrul terenului și
întoarcere la linia de poartă;
c) alergare până la celălalt semicerc de la 9 m și
întoarcere la linia de poartă;
d) alergare până la cealaltă linie de poartă a terenului
și întoarcere la linia de poartă.

A
B
C
D
E
F
G
H
I
Plecare
Sosire A
A

58

Fig. 12
Jucătorul trebuie să calce toate liniile în timpul alergării.
Cronometrul pornește în momentul în care jucătorul execută prima
mișcare și se oprește atunci când pieptul jucătorului trece de
linia de poartă.
Proba se execută o singură dată.
Se înregistrează timpul în care este parcurs acest traseu.

59

CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. Rezultatele obținute la probele de control în cadrul
testării inițiale
Înainte de a aplica în cadrul lecțiilor de antrenament sistemul
de mijloace elaborat în vederea îmbunătățirii sistemelor de
apărare pe zonă 6:0 și 5+1 am efectuat testarea inițială la
probele de control elabo rate cu scopul de a stabili coordonatele
experimentului.
Testarea iniț ială, la probele de control elabora te, am efectuat –
o în perioada 11 noiembrie 2018 – 26 noiembrie 2018 .
Rezultatele înregistrate în cadrul testării inițiale de către
componentele grupei experimentale se regăsesc în tabelul de mai
jos:
Tab. 2 – Rezultatele obținute în cadrul testării iniț iale

Nr.
crt. Cod
jucătoare PROBELE DE CONTROL – TESTAREA INI ȚIALĂ
PC1
(sec) PC2(nr.repet.) PC3(nr.repet.) PC4
(sec) PC5(sec) PC6
(sec) PC7(sec)
1 MS 22 12 25 31 28 20 49
2 PA 23 13 27 30 26 21 45
3 IE 25 10 25 31 29 23 50
4 PT 22 11 26 29 29 20 48
5 AM 23 11 24 27 31 24 47
6 CV 20 14 27 32 27 23 49
7 TD 22 10 24 34 28 22 50
8 SA 25 13 27 30 30 23 49
9 RM 23 12 20 29 27 25 48
10 CA 22 11 21 29 30 21 51
11 LA 21 14 22 27 27 20 46
12 CI 24 11 26 29 31 26 49
13 TA 23 10 23 33 28 24 49
14 MS 20 12 20 29 29 26 51
15 DM 24 13 26 28 28 25 48
16 FA 26 10 22 26 29 21 52
Media
aritmetică 22,81 11,68 24,06 29,62 28,56 22,75 48,81
Abaterea
standard (S) 1,72 1,40 2,46 2,18 1,45 2,11 1,83
Amplitudinea
(m1) 0,43 0,35 0,61 0,54 0,36 0,52 0,45

60
Coeficient
variabilitate
(CV%) 7,54 11,98 10,23 7,38 5,10 9,28 3,75

II.2. Elaborarea unor mijloace de acționare pentru
îmbunătățirea sistemelor de apărare pe zonă 6:0 ȘI 5+1

Apărarea constituie acea fază care oferă numeroase solu ții
pentru m ărirea poten țialului de joc al echipei, precum și pentru
practicatrea unui joc de bun ă calitate.
În vederea realizării acestei cerin țe, antrenorii au latitudinea
de a alege și a aplica cele mai eficiente exerci ții care prin
antrenare și repetare să dezvolte calită țile necesare
jucătorilor în apărare: vitez ă, rezisten ță, îndemânare, suple țe,
agilitate, mobilitate precum și procedeele tehnico -tactice
specifice acestei faze.
1. Mijloace de acționare pentru deplasările apărătorilor în
poziție fundamentală
Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii vor adopta pozi ția
fundamental ă de apărare și se vor
deplasa lateral, pe tot semicercul
de la 6 m.
Dozare
2 serii x 4 repetări
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
La început deplasarea se va
efectua spre stânga, iar după mai
multe repetări, spre dreapta.
Se poate lega în deplasarea
jucătorilor și alte procedee de
deplasare în teren.

Exerciți ul 2
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii vor adopta pozi ția
fundamental ă de apărare și vor
executa deplas ări laterale,
urmărind mingea pasat ă între
atacanți.

Dozare
3 serii x 1 minut

61
Pauză

Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Deplasarea apărătorului se va
efectua în func ție de pasarea
mingii.
Deplasarea în pozi ție fundamental ă
se face cu pa și adăugați.
Se va insista pe adoptarea de către
apărători a pozi ției fundamentale
joase.

Exerciți ul 3
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și pe teren în
formație de cerc, în pozi ția
șezând, iar în mijloc un ap ărător,
în poziția stând. Mingea va fi
pasată din jucător în jucător, iar
apărătorul prin deplas ări încearcă
să atingă sau să intre în posesia
mingii.

Dozare
2 serii x 5 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
În momentul în care a atins sau a
prins mingea va schimba locul cu cel
care a gre șit.
Mingea va fi pasată cu o mână sau
cu ambele, iar prinderea ei cu
ambele.
Se va insista pe deplasarea cât mai
rapidă a apărătorului.

Exercițiul 4
Descriere Reprezentare grafică
Trei apărători se vor deplasa
lateral pe semicercul de la 6 m, în
evantai, în sensul pasării mingii
de către cinci atacan ți.

Dozare
3 serii x 1 minut
Pauză

62
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Deplasarea în pozi ție fundamental ă
se face cu pa și adăugați în
direcția impus ă de pasarea mingii.
După fiecare serie se vor schimba
rolurile jucătorilor.
Se va insista pe adoptarea de către
apărători a pozi ției fundamentale
joase.

Exercițiul 5
Descriere Reprezentare grafică
Atacanții sunt dispu și sub form ă de
suveică simplă și vor executa
dribling multiplu, în fața porții.
Cei doi apărători vor executa
deplasări sincronizate.

Dozare
2 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra adoptării de
către apărători a pozi ției
fundamentale c ât mai joas ă.

Exercițiul 6
Descriere Reprezentare grafică
Un grup de trei apărători vor
executa deplasări laterale între
două jaloane, ace știa urm ărind
mingea pasat ă de către trei
atacanți.

Dozare
4 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice

63
Se va insista ca în momentul
deplasării în pozi ție fundamental ă
jucătorul nu ridice prea mult
piciorul care se deplaseaz ă de pe
sol, deoarece atacantul care
pătrunde poate avea șanse de
reușită.

Exercițiul 7
Descriere Reprezentare grafică
Un apărător se deplasează din
poziție fundamental ă pe întregul
semicerc, sub forma unei suveici,
odată cu circula ția mingii
efectuat ă de către jucătorii din
atac.

Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va urmări ca deplasarea
apărătorului în pozi ție
fundamental ă joasă să se
realizeze c ât mai rapid.

Exerciți ul 8
Descriere Reprezentare grafică
Exercițiu cu suveic ă dublă, în
care juc ătorii ap ărători de pe
semicercul de la 6 m pasează
mingea interului de pe partea lor,
atacă adversarul în diagonală,
după care se retrag la coada
șirului învecinat.

Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra deplasării
rapide a apărătorului.
Retragerea se va efectua cât mai
rapid, urmărind ac țiunile
coechipierilor.

Exercițiul 9

64
Descriere Reprezentare grafică
Pe semicercul de la 6 m se găsesc
trei apărători care blochează
mingile aruncate la poartă, din
săritură sau din sprijin pe sol,
ale atacan ților din linia de la 9
m.
Dozare
3 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra ie șirii cât
mai rapide la atacantul care
aruncă la poart ă.

Exercițiul 10
Descriere Reprezentare grafică
Apărătorii se vor deplasa în
subzonele din apropierea
semicercului de poartă în func ție
de poziția adversarului, jaloane,
inițiativă proprie.

Dozare
4 serii x 1 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra adoptării
unei pozi ții fundamentale c ât mai
joase.

Exerciți ul 11
Descriere Reprezentare grafică

65
Apărătorii vor efectua deplasări
între puncte fixe marcate printre
jaloane: în triunghi, cu vârful
înainte sau înapoi; în pătrat; în
dreptunghi și sub form ă de T.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista ca deplasările să se
execute în pozi ție fundamental ă
joasă.

Exercițiul 12
Descriere Reprezentare grafică
Apărătorul va executa deplasare
laterală cu pa și adăugați, ieșire
și blocarea aruncărilor la poartă
din săritură efectuate de către
atacanți.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra ie șirii cât
mai rapide și blocării arunc ării
la poart ă.

Exercițiul 13
Descriere Reprezentare grafică
Atacanții punctează cu mingi
medicinale mici, iar apărătorii
blochează.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice

66
Apărătorii pot bloca mingile fie
individual fie pe perechi.

2. Mijloace de acționare pentru ieșirea la atacantul cu mingea
Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și pe grupe de
câte doi, unul atacant cel ălalt
apărător.
Când atacantul cu mingea amenin ță
poarta, ap ărătorul iese rapid din
zonă, apoi se retrage.

Dozare
3 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Atacarea și retragerea se va face
în linie, dar în mare vitez ă.

Exerciți ul 2
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și pe grupe
după cum urmeaz ă: o grup ă de
apărători plasa ți la semicercul
de la 6 m și o grup ă de atacan ți,
plasați la 11 – 12 m de poart ă.
Apărătorii atacă succesiv pe
atacanții care-și transmit pasele
în lanț.
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Jucătorul cun mingea este atacat
pe partea bra țului de aruncare.
Retragerea se va face oblic spre
direcția de pasare a mingii.
Se vor schimba rolurile după
fiecare serie, atacan ții devin
apărători și invers.

Exercițiul 3
Descriere Reprezentare grafică

67
Doi apărători plasa ți la
semicercul de la 6 m ies hot ărâți
din zonă pentru a ataca interul
care urmeaz ă să primeasc ă mingea.
Există două alternative: prima,
atunci c ând centrul este activ și
a doua, atunci c ând interul se
află în pătrundere.
Dozare
2 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va insista asupra atacării
adversarului cu mingea.
Se vor schimba rolurile după
fiecare serie, atacan ții devin
apărători și invers.

Exercițiul 4
Descriere Reprezentare grafică
Doi apărători sunt plasați la
semicercul de la 6 m. Pentru ca
apărătorul, care a ie șit la
atacantul cu minge, s ă se retrag ă
imediat în apărare, se introduc și
doi pivo ți.
Dozare
4 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicați i metodice
Se va insista asupra atacării
adversarului cu mingea și pe
retragerea c ât mai rapid ă în
apărare.

Exercițiul 5
Descriere Reprezentare grafică
Ieșirea la adversar și retragerea
apărătorului în zonă este de
obicei continuat ă și cu deplasări
laterale în sensul pasării
mingii.
Dozare
2 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice

68
Atacantul va păstra mingea un
moment, până la contactul cu
apărătorul, iar apărătorul nu se
va retrage până când atacantul nu
a pasat.

Exercițiul 6
Descriere Reprezentare grafică
De cele mai multe ori, retragerile
sunt efectuate oblic, de exemplu
după o pasă la pivot.

Dozare
2 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va urmări retragerea oblică la
semicerc.

Exercițiul 7
Descriere Reprezentare grafică
Doi atacan ți își transmit mingea,
posesorul a șteaptă reacția
apărătorului. Ap ărătorul iese la
atacantul cu mingea, se retrage
la semicerc și imediat porne ște
către celălalt atacant.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va urmări ca retragerea oblică
la semicerc să se efectueze cât
mai rapid.

Exercițiul 8
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și pe partea
apărătorului lateral. La
semicercul de la 9 m, se vor plasa
patru jaloane. Se vor executa
deplasări oblice efectuate
lateral-înainte (c ătre jaloane)
continuate cu retrageri laterale –
înapoi la semicerc.
Dozare
4 serii x 5 repetări
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii

69
Indicații metodice
Exercițiul se poate relua și în
sens invers.
Se urmăre ște deplasarea oblic ă
spre înainte urmat ă de retragerea
laterală înapoi la semicerc.

3. Mijloace de acționare pentru însoțirea, marcarea dijn
deplasare și atacarea adversarului cu corpul

Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și pe partea
apărătorului lateral dreapta și
vor executa deplasare laterală,
în poziție fundamental ă, în timp
ce extrema dribleaz ă în spațiul
dintre cele dou ă semicercuri.
Dozare
4 serii x 4 repetări
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Extrema va efectua driblingul cu
brațul din afar ă pentru a proteja
mingea.
Se va urmări ca deplasarea
laterală cu pa și adăugați a
apărătorului s ă se facă cât mai
rapid.

Exercițiul 2
Descriere Reprezentare grafică
Apărătorii se deplasează cu
extremele care, pasând mingea
interilor, schimbă locurile între
ele.
Dozare
4 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va urmări ca deplasarea
apărătorului să se efectueze cât
mai rapid adoptând pozi ția
fundamental ă joasă.

Exerciți ul 3
Descriere Reprezentare grafică

70
În timpul deplasărilor laterale
apărătorul urmăre ște: atacarea
adversarului cu pieptul,
împiedicarea arunc ării la poart ă
sau blocarea arunc ării.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista asupra atacului
corect efectuat de către
apărător.

Exercițiul 4
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și astfel:
patru atacan ți aflați pe
semicercul de la 9 m și patru
apărători afla ți la semicercul de
la 6 m. Atacan ții își paseaz ă
mingea u șor iar ap ărătorii ies din
zonă și atacă cu pieptul pe
posesorul de minge.
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista ca ie șirea și
retragerea ap ărătorului s ă se
facă cât mai rapid.

2. Mijloace de acț ionare pentru închiderea culoarelor
Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii din atac sunt dispu și
pe posturile de interi și centru,
fiecare cu minge. Ei atac ă poarta
succesiv pe intervalele dintre
patru ap ărători. Ap ărătorii
închid culoarele.
Dozare
2 serii x 5 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va insista pe colaborarea
apărătorilor învecina ți care se
apropie unul de altul,
împiedicându -l pe atacant să
treacă.

71

Exercițiul 2
Descriere Reprezentare grafică
Patru atacan ți și patru
apărători: la semnalele vizuale
date de antrenor, atacantul
pătrunde în spațiul dintre doi
apărători care sunt obliga ți să
închidă culoarul.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va insista pe colaborarea
apărătorilor învecina ți.
Se va insista asupra deplasării cu
joc de picioare în apărare.

Exercițiul 3
Descriere Reprezentare grafică
Deplasări laterale
sincronizate, executate de către
doi apărători care atunci când
se apropie î și lovesc palmele
sau ating un jalon.

Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între
serii
Indicații metodice

72
Inițierea și efectuarea
acțiunilor în timp util.

Exercițiul 4
Descriere Reprezentare grafică
Pentru cre șterea solicitărilor
față de acțiunea de la închiderea
culoarelor, se m ăresc distan țele
pe care ace știa le parcurg.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va insista pe ritmul continuu
și susținut în acțiune.
Anticiparea ac țiunilor de
apărare.

Exercițiul 5
Descriere Reprezentare grafică
Joc doi la doi: apărătorii apără
o suprafa ță delimitat ă a
spațiului de poart ă: atacan ții
caută să pătrundă și să atingă cu
palma spa țiul apărat.
Dozare
4 serii x 1minut
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice

73
După fiecare serie se vor schimba
rolurile.
Se va insista asupra atacării
rapide a adversarului.
Acordarea oportună a ajutorului
reciproc.

Exercițiul 6
Descriere Reprezentare grafică
Același exerci țiu dar se
precizeaz ă prin jaloane locul
unde se vor efectua acestea.
Dozare
3 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Deplasarea apărătorului se va
face cât mai rapid.

Exercițiul 7
Descriere Reprezentare grafică
Exerciții sub form ă de joc la dou ă
porți, în care atacan ții sunt
numeric superiori și caută să
pătrundă pentru a înscrie goluri
numai de pe semicerc; ap ărătorii
se opun, deplas ându-se după minge
și închizând culoarele dintre ei.
Dozare
2 reprize de 10 minute
Pauză
Pauză pasivă, 3 minute
Indicații metodice

A

74
Anticiparea ac țiunilor de
apărare.
Acordarea oportună a ajutorului
reciproc.

Exercițiul 8
Descriere Reprezentare grafică
Închiderea intervalului dintre
apărători se poate face și ca
răspuns la p ătrunderea unui
atacant care prime ște mingea de la
un coechipier.
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Închiderea culoarului să se
realizeze prin deplasări laterale
sincronizate ale apărătorilor.
Se recomandă ca linia umerilor
celor doi apărători să fie în
același plan.

Exercițiul 9
Descriere Reprezentare grafică
Adesea închiderea culoarului este
însoțită de blocarea mingilor
aruncate la poart ă.
Dozare
3 serii x 3 minute
Pauză

75
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se va insista supra vitezei de
mișcare a bra țelor de jos în sus
și dintr -o parte în alta a
corpului pentru blocarea mingii
aruncate la poart ă.

Exercițiul 10
Descriere Reprezentare grafică
În meci jucătorul execută ac țiuni
legate de ap ărare: blocarea
mingii și, în continuare,
închiderea culoarului.
Dozare
3 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Acordarea oportună a ajutorului
reciproc.

Exercițiul 11
Descriere Reprezentare grafică
În meci jucătorul execută
acțiuni legate de ap ărare:
deplasare cu extrema, închiderea
culoarului, predarea – preluarea
extremei și apoi deplasare cu
aceasta din urmă.
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Deplasarea să se execute cât mai
rapid în pozi ție fundamental ă
joasă.
Predarea -preluarea extremei să
se facă numai prin fa ță.

Exercițiul 12
Descriere Reprezentare grafică
În meci jucătorul execută ac țiuni
legate de ap ărare: ie șire la
atacant, însoțirea acestuia și
închiderea culoarului, atacarea
cu pieptul a adversarului care
pornește cu mingea.

76
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Se insistă pe ie șirea cât mai
rapidă la atacantul direct.
Atacantul care are mingea trebuie
atacat imediat.

4. Mijloace de acț ionare pentru apărarea în zonă 6:0
Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii sunt dispu și astfel:
trei atacan ți care își paseaz ă
mingea și trei ap ărători care ies
din dispozitiv la atacantul cu
mingea, se retrag apoi în apărare
la semicerc, din deplasare ating
jalonul de pe partea respectivă
și mai departe particip ă la
mișcarea de transla ție.
Dozare
2 serii x 3 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Ieșirea la atacantul cu mingea cu
pași adăugați oblic înainte s ă se
facă fără sărituri, pentru a
evita fenta sau dep ășirea.

Exercițiul 2
Descriere Reprezentare grafică
Joc la o poartă în care antrenorul
dă indica ția ca numai doi juc ători
apărători să facă ieșiri spre
înainte, spre interi de exemplu.
Pentru a exersa mecanismul de
funcționare al zonei în aceste
condiții, atacul va avea în
componen ța sa șapte juc ători, din
care doi pivo ți.

Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice

77
Când interul cu mingea amenin ță
poarta, ap ărătorul din subzona
respectiv ă iese la el și îl
marcheaz ă pe partea bra țului
îndemânatic.
Când interul a pasat mingea,
apărătorul se retrage elastic și
rapid în zonă, încadrându-se în
dispozitiv și particip ând la
mișcarea de transla ție.

Exercițiul 3
Descriere Reprezentare grafică
Joc la o poartă în cadrul căruia
atacanții au voie să paseze mingea
numai prin faț a apărării, pentru
ca apărătorii să se obi șnuiască cu
mișcarea de translaț ie.
Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Infiltrarea pivoți lor nu este
admisă, în schimb se permite
atacanților să arunce la poartă.
După fiecare serie se schimbă
rolurile jucătorilor.

Exercițiul 4
Descriere Reprezentare grafică
Joc la o poartă în cadrul căruia
atacanții au voie să paseze mingea
numai prin faț a apărării, pentru
ca apărătorii să se obișnuiască cu
atacarea omului cu mingea,
dublajul și acordarea ajutorului
reciproc.

Dozare
4 serii x 2 minute
Pauză
Pauză pasivă, 1 minut între serii
Indicații metodice
Mingea va fi pasată între
atacanții plasaț i pe semicercul
de la 9 m.
Fiecare apărăto r va ataca pe
adversarul din faț a sa în momentul
când acesta se găsește în posesia
mingii.
După ce atacantul pasează mingea
unui coechipier alăturat,
apărătorul se va retrage oblic
înapoi pe semicerc pentru a dubla
pe coechipierul său s.a.m.d.

5. Mijloace de acțio nare pentru apărarea în zonă 5+

78
Exercițiul 1
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii apărători sunt dispuși
pe postul de zburător. Ei se vor
deplasa lateral între jaloanele
așezate pe teren.
Dozare
2 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista pe deplasarea în
poziție fundamenatl ă joasă a
zburătorului.
Deplasarea zburătorului să se
realizeze cu cea mai mare viteză.

Exercițiul 2
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorii apărători sunt dispuși
pe postul de zbur ător. Ei se vor
deplasa între cei doi interi care
își paseaz ă mingea.

Dozare
3 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Jucătorii interi vor pasa mingea
în pătrundere spre poartă.
Zburătorul se va deplasa spre
stânga și spre dreapta c ât mai
rapid încercând intercep ția
mingii.

Exercițiul 3
Descriere Reprezentare grafică
Pase în triunghi între trei
jucători cu un apărător în mijloc.
Apărătorul trebuie să întrerupă
pasarea.
Dozare
4 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice

79
Se va insista pe deplasarea cât
mai rapidă a zburătorului în
poziție fundamental ă joasă.
Jucătorul care a greșit intră în
mijloc.

Exerciți ul 4
Descriere Reprezentare grafică
Jucătorul zburător se deplasează
odată cu mingea pasată, în
formație de potcoavă, de către
cinci jucători atacan ți.
Dozare
4 serii x 30 secunde
Pauză
Pauză pasivă, 15 secunde între
serii
Indicații metodice
Atunci când mingea ajunge la
extremă, zburătorul se poate
retrage spre spațiul de poartă.

Exercițiul 5
Descriere Reprezentare grafică
Atacanții vor pasa mingea dup ă
sistemul din figur ă iar
apărătorul se va deplasa.

Dozare
4 serii x 1 minut
Pauză
Pauză pasivă, 30 secunde între
serii
Indicații metodice
Se va insista pe cre șterea
solicitărilor ap ărătorului.
Se va schimba jucătorul apărător.

Exercițiul 6
Descriere Reprezentare grafică
Joc la o poartă, în care echipa
din apărare aplică sistemul de
apărare pe zonă 5+1. Sarcinile pe
care le au cei patru apărători
centrali sunt:
– când atacantul din centru are
mingea, zburătorul îl atacă;
-când interul primește mingea,
apărătorul intermed iar stânga
iese în faț ă, apărătorul central
marchează pivotul, iar zburătorul
se retrage spre stânga în zonă;
1
2
2
2

.

80
– dacă pivotul se deplasează odată
cu mingea , apărătorul central îl
va însoț i, iar zburătorul se va
retrage la 7 m;
– când zburătorul supraveghea ză o
zonă din care finalizează
adversarul sau un inter
periculos, apărătorul intermediar
de pe partea respectivă se apără
în linie și are sarcini legate de
pivot.
Dozare
2 reprize x 15 minute
Pauză
Pauză pasivă, 5 minute
Indicații metodice
Apărătorii nu atacă d ecisiv
jucătorul cu mingea, ci fac cel
mult un pas în direcț ia acestuia.

Exercițiul 7
Descriere Reprezentare grafică
Se joacă cinci atacanț i contra 6
apărători, deci din sistemul de
atac lipsește pivotul.
– cei cinci atacan ți paseaz ă
mingea în pătrundere, iar interul
de pe partea extremei care
inițiază circulația de minge
pătrunde;
– același exerciț iu, dar interul
pătrunde spre zona centrală;
– din circulaț ia mingii în
pătrundere, interii fac retur
spre centru;
– după o circul ație completă de la
extrema stângă la extrema
dreaptă, aceasta transmite mingea
la extrema stângă pr intr-o pasă pe
deasupra suprafeț ei de poartă.
Dozare
2 reprize x 15 minute
Pauză
Pauză pasivă, 5 minute
Indicații metodice
Atacanții joacă numa i pe
pozițiile lor, fără a -și schimba
locurile;
Atunci când mingea ajunge la
extremă, zburătorul se poate
retrage până la nivelul spaț iului
de poartă;
Apărătorul central nu trebuie să
fie plasat pe aceiași linie cu

81
zburătorul, atunci când
zburătorul atacă centrul.

III.3. Rezultatele obținute la probele de control în cadrul testării
finale
După aplicarea în cadrul lecțiilor de antrenament a sitemului de
mijloace menite să ducă la îmbunătățirea sistemelor de apărare pe
zonă 6:0 și 5+1 a urmat testarea finală care a urmărit în ce masură
au fost sau nu realizate două obiective prioritare:
 Cât de bine au fost selectate și aplicate mijloacele folosite.
 Care au fost progresele realizate de către jucătoare prin
parcurgerea întregului proces de instruire.
Rezultatele înregistrate în cadrul testării finale de către
componentele grupei experimentale se regăsesc în tabelul de mai jos:

Tab. 3 – Rezultatele obț inute în cadrul testării finale
Nr.
crt. Cod
jucătoare
PROBELE DE CONTROL – TESTAREA FINALĂ

PC1
(sec) PC2
(nr.repet.) PC3
(nr.repet.) PC4
(sec) PC5
(sec) PC6
(sec) PC7
(sec)
1 MS 18 14 28 27 26 17 43
2 PA 19 14 31 25 24 17 41
3 IE 20 12 28 26 25 21 45
4 PT 19 13 30 26 26 19 44
5 AM 19 14 28 25 26 21 43
6 CV 16 17 29 27 24 21 44
7 TD 18 11 26 29 24 19 45
8 SA 21 15 30 28 25 17 44
9 RM 19 15 26 25 24 21 43
10 CA 18 14 27 26 26 18 45
11 LA 16 16 26 24 23 17 41
12 CI 20 13 28 25 26 21 45
13 TA 18 13 28 27 25 21 44
14 MS 18 14 26 26 25 21 45
15 DM 20 14 29 25 25 20 43
16 FA 20 11 27 24 25 18 46
Media
aritmetică
18,68 13,75 27,93 25,93 24,93 19,31 43,81
Abaterea
standard (S) 1,40 1,61 1,56 1,38 0,92 1,74 1,42
Amplitudinea
(m2) 0,35 0,40 0,39 0,34 0,23 0,43 0,35
Coeficient
variabilitate
(CV%) 7,49 9,72 5,61 5,35 3,72 9,01 3,25

83
III.4. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 1 ( cod PC1)
La proba de control 1 (Cod PC1), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea inițială, diferența fiind de 4.13 s.

Fig. 13 – Compararea medie i aritmetice între testarea inițială și
cea finală în cadrul probei de control PC 1

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 22,81 s, cu o abatere
standard de S = 1,72 – abatere ce se încadrează în limite normale –
peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu valoarea
de CV = 7,54 % valoare ce se încadrează în pragul de omogenitate
mare (0 – 10%).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 18,68 s, valoare superioară
testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,40 și un coeficient
de variabilitate de CV = 7,49 % ce se încadrează în limitele de
omogenitate mare (0 – 10%).
PC1
TI TF
„t” = 7,43
Valoarea testului Student, criteriul „t ” calculat între rezultatele
obținute de subiecții cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 7,43
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
14.416.418.420.422.424.4
Grupa experimentală
Testarea
inițială22.81
Testarea finală 18.68Proba de control 1 (PC 1)

84
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnific ative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.
Găsind această valoare la un prag de semnificaț ie mai mic de 0,01 și
deci diferenț a fiind foarte semnificativă, ipoteza nulă se respinge,
astfel încât se poate afirma cu o probabilitate de peste 99,9 % că
viteza de deplasare în triunghi a crescut semnificativ.

III.5. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 2 (cod PC2)
La proba de control 2 (Cod PC2), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea inițială, diferența fiind de 2.07
repetări.

Fig. 14 – Compararea medie i aritmetice între testarea inț ială și
cea finală în cadrul probei de control PC 2

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 11,68 repetări, cu o
abatere standard de S = 1,40 – abatere ce se încadrează în limite
normale – peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu
valoarea de CV = 11,98 % valoare ce se încadrează în pragul de
omogenitate medie (10 – 20 %).
14.416.418.420.422.424.4
Grupa experimentală
Testarea
inițială22.81
Testarea finală 18.68Proba de control 1 (PC 1)

85
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 13,75 repetări, valoare
superioară testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,61 și
un coeficient de variabilitate de CV = 9,72% ce se încadrează în
limitele de omogenitate mare (0 – 10%).
PC2
TI TF
„t” = 3,86
Valoarea testului Student, criteriul „t ” calculat între rezultatele
obținute de subiecț ii cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 3,86
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.

III.6. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării în
cadrul probei de control 3 (cod PC3)
La proba de control 3 (Cod PC3), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea inițială, diferența fiind de 3.87
repetări.

Fig. 15 – Compararea medie i aritmetice între testarea inițială și
cea finală în cadrul probei de control PC 3
2021222324252627282930
Grupa experimentală
Testarea
inițială24.06
Testarea finală 27.93Proba de control 3 (PC 3)

86

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 24,06 repetări, cu o
abatere standard de S = 2,46 – abatere ce se încadrează în limite
normale – peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu
valoarea de CV = 10,23 % valoare ce se încadrează în pragul de
omogenitate medie (10 – 20 %).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetic e realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 27,93 repetări, valoare
superioară te stării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,56 și
un coeficient de variabilitate de CV = 5,61% ce se încadrează în
limitele de omogenitate mare (0 – 10%).
PC3
TI TF
„t” = 5,30
Valoarea testului Student, criteriul „t ” calculat între rezultatele
obținute de subiecții cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 5,30
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%
III.7. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetăr ii în
cadrul probei de control 4 (cod PC4)
La proba de control 4 (Cod PC4), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea inițială, diferența fiind de 3.69 s.

87

Fig. 16 – Compararea mediei aritmetice între testarea iniți ală și
cea finală în cadrul probei de control PC 4

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 29,62 s, cu o abatere
standard de S = 2,18 – abatere ce se încadrează în limite normale –
peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu valoarea
de CV = 7,38 % valoare ce se încadrează în pragul de omogenitate
mare (0 – 10 %).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice r ealizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 25,93 s, valoare supe rioară
testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,38 și un coeficient
de variabilitate de CV = 5,35 % ce se încadrează în limitele de
omogenitate mare (0 – 10%).
PC4
TI TF
„t” = 5,69

Valoarea testului Student, criteriul „t” calculat între rezul tatele
obținute de subiecții cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 5,69
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.

20212223242526272829303132
Grupa experimentală
Testarea
inițială29.62
Testarea finală 25.93Proba de control 4 (PC 4 )

88
III.8. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetăr ii în
cadrul probei de control 5 (cod PC5)
La proba de control 5 (Cod PC5), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea iniția lă, diferența fiind de 3.63 s.

Fig. 17 – Compararea mediei aritmetice între testarea
inițială și cea finală în cadrul probei de control PC 5

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 28,56 s, cu o abatere
standard de S = 1,45 – abatere ce se încadrează în limite normale –
peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu valoarea
de CV = 5,10 % valoare ce se încadrează în pragul de omogenitate
mare (0 – 10 %).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 24,93 s, v aloare superioară
testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 0,92 și un coeficient
de variabilitate de CV = 3,72 % ce se încadrează în limitele de
omogenitate mare (0 – 10%).

PC5
TI TF
„t” = 8,38
2021.222.423.624.82627.228.429.630.832
Grupa experimentală
Testarea
inițială28.56
Testarea finală 24.93Proba de control 5 (PC 5)

89
Valoarea testului Student, criteriul „t” calculat între rezultatele
obținute de subiecții cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 8,38
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.

III.9. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetăr ii în
cadrul probei de control 6 (cod PC6)
La proba de control 6 (Cod PC6), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea iniția lă, diferența fiind de 3.44 s.

Fig nr. 18 – Compararea mediei aritmetice între testarea inițială
și cea finală în cadrul probei de control PC 6

În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 22,75 s, cu o abatere
standard de S = 2,11 – abatere ce se încadrează în limite normale –
peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu valoarea
de CV = 9,28 % va loare ce se încadrează în pragul de omogenitate
mare (0 – 10 %).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 19,31 s, valoare superioară
testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,74 și un coeficient
1516.417.819.220.62223.424.8
Grupa experimentală
Testarea
inițială22.75
Testarea finală 19.31Proba de control 6 (PC 6)

90
de variabilitate de CV = 9,01 % ce se încadrează în limitele de
omogenitate mare (0 – 10%).
PC6
TI TF
„t” = 5,02
Valoarea testului Student, criteriul „t” c alculat între rezultatele
obținute de subiecții cercetării la testarea iniț ială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 5,02
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că rezultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.

III.10. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetăr ii în
cadrul probei de control 7 (cod PC7)
La proba de control 7 (Cod PC7), valoarea mediei aritmetice
înregistrată la testarea finală, ne arată o valoare superioară față
de cea obținută la testarea inițială, diferența fiind de 5 s.

Fig. 19 – Compararea mediei aritmetice între testare a inițială și
cea finală în cadrul probei de control PC 7

4041.442.844.245.64748.449.8
Grupa experimentală
Testarea
inițială48.81
Testarea finală 43.81Proba de control 7 (PC 7 )

91
În cadrul testării iniț iale jucătoarele grupei experimentale au
înregistrat o valoare a mediei aritmetice de 48,81 s, cu o abatere
standard de S = 1,83 – abatere ce se încadrează în limite normale –
peste 68% din cazuri și un coeficient de variabilitate cu valoarea
de CV = 3,73 % valoare ce se încadrează în pragul de omogenitate
mare (0 – 10 %).
În cadrul testării finale valoarea mediei aritmetice realizată de
jucătoarele grupei experimentale este de 43,81 s, valoare superioară
testării iniț iale, cu o abatere standard de S = 1,42 și un coeficient
de variabilitate de CV = 3,25 % ce se încadrează în limitele de
omogenitate mare (0 – 10%).
PC7
TI TF
„t” = 8,61
Valoarea testului Student, criteriul „t ” calculat între rezultatele
obținute de subiecț ii cercetării la testarea inițială și cea finală,
ne prezintă pentru grupa experimentală o valoare a lui „t” de 8,61
valoare care comparată cu cea a lui ,,t” din tabelul lui Fischer, la
numărul de cazuri n -2, adică 16 – 2 = 14, pentru pragul de
semnificație (p< 0,01) ne arată că re zultatele sunt semnificative cu
o siguranț ă de 99,9%, risc de a greși 0,1%.
Găsind această valoare la un prag de semnificaț ie mai mic de 0,01 și
deci diferenț a fiind foarte semnificativă, ipoteza nulă se respinge,
astfel încât se poate afirma cu o probabilitate de peste 99,9 % că
viteza de deplasare la această probă a crescut foarte mult.

92

CONCLUZII CU CARACTER TEORETIC
 Activitatea de pregătire pe care profesorul de educație fizică
o desfășoară cu elevele în cadrul orelor de educație fizică din
învățământul gimnazial trebuie să fie orientată către formarea
unei echipe reprezentative cu care să participe la competiția
școlară organizată de către Olimpiada Națională a Sportului
Școlar și prevăzută în calendarul sportiv.
 Întreaga activitate de construire a unei echipe rămâne și
trebuie să fie una din problemele de bază ale activității
profesorului de educație fizică indiferent de treapta de
învățământ în care își desfășoară activitatea.
 Participarea la activitățile sportiv e de performanță se bazează
în primul rând pe inițiativa și activitatea sportivă a elevilor
sub directa conducere a profesorului de educație fizică care
organizează procesul de pregătire. Această activitate urmărește
în primul rând concretizarea ideii educ ării sportive a tuturor
elevilor în concordanță cu aptitudinile lor, cu baza materială,
cu tradiția sportivă a unității de învățământ, în vederea
cuprinderii acestora în practicarea sistematică a unor ramuri
sportive, respectiv a jocului de handbal.
 În ace lași timp, profesorul de educație fizică are
posibilitatea de a depista și selecționa din rândul masei largi
de elevi, cuprinși în această activitate, elementele cele mai
dotate pentru practica competițională a jocului de handbal.
 Competiția, jocul oficial reprezintă momentul de vârf pentru
elevi și, totodată, și pentru profesor, referința modului în
care s-au pregătit.

CONCLUZII DESPRINSE DIN PARTEA EXPERIMENTALĂ A CERCETĂRII
În urma cercetărilor efectuate privind îmbunătățirea sistemelor de
apărare pe zo nă 6:0 și 5+1, la nivelul echipei reprezentative școlare
de handbal feminin, prin utilizarea unor mijloace specifice apărării

93
din jocul de handbal, atent selectate, se pot formula următoarele
concluzii:
 1. Sistemul de mijloace de acționare specifice apără rii din
jocul de handbal elaborat și utilizat în cadrul procesului de
pregătire la echipa reprezentativă școlară de handbal feminin
a dus la o îmbunătățire a sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și
5+1. Aceasă îmbunătățire este demonstrată de progresul
constatat la probele de control de către toate jucătoarele
supuse experimentului în urma testărilor inițiale și a celor
finale.
 2. Îmbunătățirea modelului de instruire se mai poate evidenția
analizând și comportarea jucătoarelor în jocul bilateral.
Comportarea presupune însușirea de către jucătoarele grupei
experimentale a bagajului tehnico -tactic pentru apărarea pe
zonă 6:0 și 5+1. Aplicarea în procesul de instruire a unor
metode, mijloace menite să dezvolte gândirea creatoare și
conștientizarea actelor și acți unilor motrice, influențează
favorabil creșterea nivelului de pregătire, a potențialului
tehnico-tactic al jucătoarelor din grupa experimentală.
 3. De asemenea, am constatat că la testarea finală grupa
experimentală a devenit omogenă la toate probele de c ontrol
comparativ cu testarea inițială.
 4. În concluzie, experimentul practic a vizat îmbunătățirea
sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1 la nivelul echipei
reprezentative școlare de handbal feminin. Se confirmă astfel
ipoteza cercetării noastre referitoare la îmbunătățirea
sistemelor de apărare pe zonă 6:0 și 5+1 prin utilizarea în
cadrul lecțiilor de antrenament a unui sistem de mijloace
specifice apărării din jocul de handbal, în conformitate cu
particularitățile de vârstă atent selecționate după criteriul
eficienței.

RECOMANDĂRI METODICE ȘI PRACTICE
 Apărarea pe zonă 6:0 prezintă avantaje în fața unor echipe care
nu posedă aruncători buni de la distan ță și care își axe ază
jocul în special pe combinaț iile cu pivoții.
 Profesorul trebuie să aibe în vedere faptul că jucătoarele
sunt atrase mai mult de învățarea și perfecț ionarea jocului de
atac, care e mai atractiv, decât a celui de apărare. El ar
trebui să intercaleze exerciț iile de apărare cu c ele de atac și
să stimuleze ambiț ia jucătoarelor prin diferite forme de
întrecere.
 Sistemul de apărare pe zonă 5+1 se poate aplica cu succes
împotriva echipelor care nu posedă jucători de valoare în linia
de 9 metri și se bazează în special pe pătrunderi ș i depășiri.
Poate fi aplicat cu succes împotriva atacului aflat în
inferioritate numerică sau împotriva unui atac stereotip sau
lent.

94
 Acțiunea de selecție a elevelor care posedă aptitudini pentru
jocul de handbal și, care, ar putea să facă parte din
reprezentativa școlii are o importanță deosebită în obținerea
ulterioară a rezultatelor de valoare. Ele pot să constituie
„echipa a II -a”, de perspectivă, la o unitate școlară care se
respectă.
 Întocmirea programului de pregătire a echipei reprezentative
școlare de handbal trebuie să țină cont de următorii factori:
o structura anului școlar, de perioadele de învățământ și de
vacanțe;
o de structura campionatului de handbal inclus în „Olimpiada
Națională a Sportului Școlar”;
o de perioadele mai „încărcate” ale elevelor , pentru pregătirea
unor sarcini strict școlare: lucrări practice, teze,
extemporale, etc.
o de problemele fiziologice specifice sexului lor.
 Planificarea mijloacelor de pregătire trebuie să țină cont de
nivelul la care se lucrează și este recomandat să se u tilizeze
sisteme de acționare conform posibilităților lor fizice,
accesibile nivelului lor de pregătire și în concordanță cu un
anumit model recunoscut de metodica jocului de handbal.
 Pentru ridicarea calitativă a nivelului de pregătire se pot
organiza co mpetiții. Aceste activități sunt necesare pentru a
„roda” echipa. Competițiile pot fi inter școli cu caracter de
antrenament și verificare, dar și competiții organizate la
nivelul claselor mai mici (a V -a, a VI -a), pentru a avea o
viziune cât mai clară asu pra potențialului fetelor ce ar putea
face parte, în viitor, din reprezentativa școlară.

95

Bibliografie
1. BALINT, E., 2009, Handbal. Teoria și metodica jocului de bază,
Brașov.
2. CÂRSTEA, GH., 2000, Teoria și Metodica Educaț iei Fizice și
Sportului, Edit. AN -DA, București
3. CERCEL, P., 1980, Handbal, exerciț ii pentru fazele de joc,
Edit. Sport-Turism, București.
4. COLIBABA -EVULEȚȚ, D., BOTA, I., 1998, Jocuri sportive, teorie
și metodică, Edit. Aldin, București
5. DEBESSE, M., 1981, Etapele educației, Edit. Didactică și
Pedagogică, București.
6. DEMETER, A., 1982, Bazele fiziologice și biochimice ale formării
deprinderilor motrice, Edit. Stadion, București.
7. DRAGNEA, A ., și colab., 2006, Educaț ie fizică și sport – teorie
și didacti că, Edit. FEST, București.
8. DRĂGAN, I., 1994, Medicina sportivă aplicată, Edit. Editis,
București.
9. EPURAN, M., 2005, Metodologia cercetării activitățilot
corporale. Exerciții fizice, Sport, Fitnes, Ediția a 2 -a, Edit.
FEST, București.
10. GHERMĂNESCU, I., K., 1966, Handbal în 7, Edit. U.C.F.S,
București.
11. GHERMĂNESCU, I., K., 1978, Handbal, Edit. Sport -Turism,
București.
12. GHERMĂNESCU, I., K. și colab., 1983, Teoria și metodica
handbalului, Edit. Didactică și Pedagogică, București.
13. IFRIM, M., 1986, Antropolo gie motrică, Edit. Științifică
și Enciclopedică, București.
14. MANOLE, V., 2008, Condiția fizică în handbalul feminin,
Edit. Pim, Iași.
15. MĂNESCU, S., și colab., 1991, Igiena, Edit. Medicală,
București.
16. MIHĂILĂ, I., 2006, Evaluarea în selecția și pregătirea
handbaliștilor de performanță, Edit. Universitaria, Craiova.
17. NAUM, H., 1983, Ultimul apărător, Edit. Sport-Turism,
București.
18. NAUM, H., 1986, Handbal de la A la Z, Edit. Sport-Turism,
București.
19. NEGULESCU, I., 2000, Handbal, tehnica jocului, Edit.

96
A.N.E.F.S.,București.
20. OSTERRIETH, P., 1976, Introducere în psihologia copilului,
Edit. Didactică și Pedagogică, București.
21. PIAGET, J., 1965, Psihologia inteligenței, Edit.
Științifică, București.
22. PIÉRON, H., 1968, Vocabulaire de la psyhologie, Paris,
PUF.
23. RIZESCU, C., 2010, Handbal. Teoria jocului, Edit. Ovidius
University Press, Constanța.
24. SOTIRIU, R., 2000, Handbal, de la inițiere la performanț ă,
București.
25. ȘCHIOPU, U., PISCOI, V., 1989, Psihologia generală și a
copilului, Edit. Didactică și Pedagogică, București.
26. VOICU, S., F., 2003, Handbal, Tehnică și tactică, Ed it.
Universităț ii de Vest, Timișoara.

Bibliografie electronică
1. https://documents.tips/documents/aplicatii -din-jocuri-
sportive -handbal-fotbal-in-kpdf.html , accesat pe data de 2
aprilie 2019, ora 13:34
2. https://www.slideshare.net/dragonyahoo/curs -handbal, accesat
pe data de 17 aprilie 2019, ora 20:11
3. http://www.usefs.md/PDF/Cursuri%20electronice/Pr acticarea%20h
andbalului%20in%20scoala.pdf , accesat pe data de 21 mai 2019,
ora 18:23
4. http://www.fefs.usv.ro/pagini/cursuri/CURS%20HANDBAL%2010.ppt
, accesat pe data de 5 mai 2019, ora 21:31
5. http://www.frh.ro/frh/pdf/regulamente/Conceptia%20de%20joc.pd
f, accesat pe data de19 mai 2019, ora 22:57
6. http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Proiectarea –
didactica -in-activ24.php , accesat pe data de 30 mai 2019, ora
00:14