INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3 PARTEA GENERALĂ… [621214]

Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Facultatea de medicină

LUCRARE DE LICENȚĂ
Tratamentul chirurgical al
fracturilor epifizei distale a
radiusului

Coordonator:
Prof. Dr. Gheoghe TOMOAIA
Absolvent: [anonimizat]

2019

2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
NOȚIUNI DE ANATOMIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
Anatomia osoasă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
Ligamente și articulații ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
BIOMECANICA ARTICULAR Ă ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
CLASIFICAREA FRACTURI LOR EPIFIZEI DISTA LE A RADIUSULUI ………………………….. ……. 11
Clasificarea AO ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 12
Clasificarea Fernandez ………………………….. ………………………….. ……………………. 15
Clasificarea cu eponime ………………………….. ………………………….. ………………….. 16
DIAGNOSTIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
Diagnosticul clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 19
Diagnosticul ra diologic și imagistic ………………………….. ………………………….. …… 20
TRATAMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
Tratamentul ortopedic ………………………….. ………………………….. ……………………… 23
Tratamentul chirurgical ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
COMPLICAȚII C OMUNE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 32
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32
MATERIAL ȘI METODĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 37
Incidența fracturilor pe sexe ………………………….. ………………………….. …………….. 37
Incidența pacienților în funcție de mediul de proveniență ………………………….. .. 38
Repartiția pe grupe de vârstă ………………………….. ………………………….. …………… 39
Repartiția în funcție de materialul de osteosinteză ………………………….. …………. 40
Distribuția în funcție de numărul de zile de spitalizare ………………………….. …………… 42
Teste statistice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 43
DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60

3

Introducere

Fracturile epifizei dist ale ale radiusului sunt unele dintre cele mai
frecvente fracturi întalnite î n practica medic ală și reprezintă aproximativ una
din 6 fracturi tratate în serviciul de urgență de ortopedie. Acest tip de
fractur ă are două vârfuri de incidență: unul cuprins î ntre 5 -14 ani și celalalt
între 60 -69 ani. De asemenea, acest tip de fractură este de 4 ori mai
frecvent la femeile pest e 35 de ani comparativ cu barbaț ii din acelaș i grup
de vârstă. Acest lucru se datorează mai ales osteoporozei post -meno pauză,
deși până la acest momen t nu sunt destule studii care să ateste câ te din tre
fracturile oaselor periferice sunt datorate acestei afecț iuni.[1],[2]
Fracturile epifizei distale a le ra diusului sunt produse de o forță cu
energie mare la tineri, cum sunt accidentele rutiere și că derile de la înălț ime,
fiind asociată frecvent cu leziuni ale țesuturilor moi și ale tendoanelor. În
ceea ce privește grupul de vârstă 60-69 de ani , fracturi le sunt produse de un
traumatism cu energie mică, cum sunt că derile de la acelasi nivel. Cel mai
frecvent mecani sm de producere este căderea pe mână cu p alma î n
hiperextensie. [3]
Chiar dacă tratamentul conservativ rămâne cea mai utilizată opț iune
de trata ment pentru fracturile epifizei distale a radiusului, î n ultimii ani s -a
observat o creștere a numă rului fracturilor tratate chirurgica l. De asemenea,
a fost observată o creștere a incidenț ei reducerii deschise și fixă rii interne cu
placă și ș uruburi în defavoarea fixatorului extern.[ 4] Acest fapt se datorează

4
în mare parte ra tei mai mici a complicațiilor, unei mai b une recuperări a
funcționalităț ii articulare ș i unei satisfacț ii mai mari postoperatorii din partea
pacienților în ceea ce priveș te fixarea in ternă . [5] Chiar si asa, recenziile
făcute de The Cochrane Collaboration au arătat că nu există destule d ate
clinice în literatură pentru a putea demonstra care este cea mai bună
metoda de tratament .[6]
Lucrarea de fata este structurată în două părți si re prezintă un studiu
asupra fracturilor epifizei distale ale radiusului. Partea generală cuprinde
noțiuni teoretice din literatura de specialitate despre anatomia, biomecanica,
fiziopatologia, simptomatologia, epidemiologia, diagnosticul și tratamentul
fracturilor epifizei distale a radiusului.
Partea specială este un studiu descriptiv retrospectiv realizat pe un
lot de 100 de pacienți tratați chirurgical în Clinica de Ortopedie și
Traumatologie Cluj -Napoca . Aceasta evidentiaz ă caracteristicile
demografice al e pacienților incluși în studiu și analizează rezultatele
postoperatorii în funcție de materialul de osteosinteză folosit și de indicii
radiologici specifici fracturilor epifizei distale a radiusului (înclinația radială,
înălțimea radială și înclinația pal mară).

5

Partea generală
Noțiuni de anatomie
Acesta parte ilustează noțiuni de anatomie de bază ale radiusului și
ale elementelor implicate î n fracturile epifizei distale a radiusului.
Anatomia osoasă
Radiusul este un os lung al antebrațului, si tuat lateral de ulnă.
Aceste două oase sunt conectat e prin intermediul articulației radio -ulnare
proximale și distale ș i a membranei interosoase.

Figura 1 . Epifiza distala a radiusului și a ulnei – suprafeț e articulare.
După: Cuculici GP, Gheorghiu AW, editori. Atlas de Anatomie a Omului.
Ediția a IV -a. Editura medicală Callisto, București, 2008. Planșa 439.

6

Epifiza proximală a radiusul ui este de dimensiuni mai mici și
participă la formarea articulaț iei cotului, prin intermediul capului radial, care
se articulează cu epic ondilul lateral al humerusului și cu incizura radială a
ulnei.
Diafiza radiusului este mai îngustă proximal, unde se continuă cu
tuberozitatea și colul radial și mult mai lată distal, unde se continuă cu
epifiza distală .
Epifiza distal ă a radiusului are f orma unei piramide patrulatere și
include o porțiune metafizară și una epifizară . Anat omic, este compusă din
procesul stiloid al radiusului, tuberculul dorsal și patru fețe: anterioară,
posterioară, laterală și medială .
Fața anterioară are forma concavă ș i este acoperită de musc hiul
pătrat pronator. Suprafața sa rugoasă prezintă punct de inserț ie pentru
ligamentele radiocarpiene palma re. Fața laterală se extinde lateral și
formează procesul stiloid a l radiusului. Acesta are o formă coni că ș i o
dimensiune de aproximativ 12 mm. Pe el se inseră capsula și ligamentele
articulare. Fața posterioară are o suprafață neregulată, convexă și prezintă
un tubercul dorsal (al lui Lister ). La acest nivel se inseră tendonul
extensorului lung al policelu i.[7]
Epifiza distală a radiusului are trei s uprafeț e articulare:
 foseta pentru osul scafoid;
 foseta pentru osul semilunar;
 incizura ulnară a radiusului.

7
Ligamente și articulaț ii

Figura 2. Oasele carpului.
După https://emedicine.medscape.com/article /1899456 -overview

Articulația radio -carpiană este o articulaț ie elipsoida lă care unește
radiusul cu primul râ nd de oase carpiene. Ulna nu ia parte la formarea ei,
fiind separată de oasele carpului prin in termediul unui disc al articulaț iei
radio-ulnare d istale. Partea radială a articulației este formată din fața
inferioară a epifizei distale radiale și fața inferioară a discului articular.
Partea car piană este reprezentată de o proeminență elipsoidală constituită
din oasel e carpiene: scafoid, semilunar ș i piramidal, unite prin intermediul
ligamentelor interosoase. [8]

8
Articulațiile carpului sunt înconjurate de o capsulă fibroasă și sunt
susținute de o s erie de ligamente, care le oferă stabilitate atât pe fața
ventrală, cât și pe cea dorsală. Aceste ligamen te au fost împărțite de
Taleisnik în funcție de localizarea lor în două categorii:
• intrinseci – îsi au originea și inserț ia la nivelul oaselor carpiene;
• extrinseci – leagă oasele carpului de radius ș i de oasele
metacarpului.[9]
Figura 3 . Ligamentele a rticula țiilor carpului: Vedere palmară .
După Cuculici GP, Gheorghiu AW, editori. Atlas de Anatomie a Omului.
Ediția a IV -a. Editura medicală Callisto, București, 2008. Planșa 454.
Ligamentele extrinseci palmare sunt reprezentate de: ligamentul
radioscafoca pitat, radiosemilunar lung, radiosemilunar scurt,
radioscafosemiluar, ulnosemilunar ș i ulnocapitat.

9
Ligamentele intrinseci palmar e sunt reprezentate de:
semilunaro piramidal, trapezotrapezoid, scafotrapez, scafotrapezoid,
scafocapitat, capitotrapezoid, capitohamat, piramidalocapitat ș i
piramidalohamat.
Figura 4. Ligamentele articulației carpului: vedere dorsală .
După Cuculici GP, Gheorghiu AW, editori. Atlas de Anatomie a
Omului. Ediția a IV -a. Editura medicală Callisto, București, 2008.
Planșa 455.
Ligamentele extrinseci dorsale sunt ligamentele intercarpiene ș i cele
radiocarpiene. Ligamentele intrinseci palmare sunt: intercarpiene,
trapezotrapezoidal , capitotrapezoid, capitohamat ș i piramidalohamat. [9]
Unele dintre cele mai frecvente leziuni asociate fracturilor epifizei
distale ale radiusului sunt rupturile ligamentare, mai frecvent a le

10
ligamentelor scafosemilunar ș i sem ilunaropiramidal. De aici rezidă
importanța cunoașterii acestor ligamente ș i verificarea integrității lor în
cadrul acestor fracturi. [11]
Biomecani ca articulară
Rikli ș i Regazzoni au descris pentru prima dată Conceptul celor trei
coloane , un mo del de biomecanică care ajută la o înț elege re mai bună a
biomecanicii fracturilor radio -carpiene.[12]

Figura 5 . Conceptul celor trei coloane .
După Rüedi TP, Buckley RE, Moran CG. AO Principles of Fracture
Management. Volume 2 – Specific fractures. Second expanded
edition. New York: Thieme New York. 2007 .
Conform acestui concept, epifiza dist ală radială și ulnară, articulația
radiocarpiană și articulația radio -ulnară distală pot fi împarțite în trei
coloane:[13]
1. coloana radială, care include stiloida radială și foseta pentru osul
scafoid;
2. coloana intermediară, compusă din foseta pentru osul se milunar și
incizura ulnară a radiusului (parte din articulația radio -ulnară distală);

11
3. coloana ulnară, formată din partea ulnară a articulației radio -ulnare
distale împreună cu complexul fibrocartilaginos triangular
(TFCC).[14]
În cazu l căderilor cu palma î n hiperextensie sau a traumei directe,
cea mai mare parte a forț ei transmise (aproximativ 82%) este transmisă prin
intermediul coloanei intermediare ș i a celei ulnare.[15] Doar o mică parte din
energie este transmisă prin coloana radial ă, ea având mai degr abă un rol
stabilizator, limitâ nd devierea radial ă și ulnară a articulați ei radio -carpiene.
Prin intermediul coloanei intermediare se transmite energia traumatică de la
nivelul oaselor semilunar ș i scafoid. [16]
Clasificarea fracturilor epifizei distale a radiusului
Primele clasificări ale fracturilor epifizei distale a radiusului au folosit
eponime. În 1918, Colles a descris pentru prima dată o fractură
extraarticulară cu deplasare posterioară și înfundare radială. [19] Barton, î n
1838 a descris fracturil e radiale distale intraarticulare cu deplasare palmară
sau dorsală. În 1847 Smith a clasificat fracturile radiusului distal cu
deplasare palmară în 3 tipuri, în funcție de aspectul anatomic. [20] Totuși,
eponimele furnizează informații limitate în legătură cu stabilitatea fracturii,
opțiunile de tratament și prognostic.
În ultimii 70 de ani au existat 15 sisteme de clasificări în literatura de
specialitate pentru fracturile distale ale radiusului, prezente la adult. Dintre
acestea, cele mai folosite sunt: Gartland și Werley, Older’s, Frykman,
Melone, AO/ASIF, Mayo, Fernandez și Uni versal classifications systems.
[21]

12

Figura 6 . Descrierea în timp a c elor 15 sisteme de clasificare.
După Shehovych A, Salar O, Meyer C, Ford DJ, Shehovych A. Adult distal
radius fractures classification systems: essential clinical knowledge or
abstract memory testing? [citat: 2018 Dec 11]; Disponibil la:
https://publishing.rcseng.ac.uk/doi/pdf/10.1308/rcsann.2016.0237
În continuare vor fi descrise Clasificarea AO, Fernande z și cea cu
eponime, în scop istoric.
Clasificarea AO
Fundaț ia Arbeitsgemeinschaft für Osteosynthesefragen (“Asociaț ia
pentru studiul fixării interne”) este o organizație non -profit fondată în 1958,
cu scopul de a îmbunătăț ii managementul pacienț ilor cu leziuni musculo –
scheletale.
În Clasificarea Müller AO, în funcț ie de lo calizare, fiecare os lung
mare și fiecare regiune anatomică primește o cifră. Radiusul și ulna sunt
luate î mpreună ș i primesc cifra 2. F iecare os lung este împărțit î n 3
segmente: 1 -proximal, 2 -diafizar, 3 -distal. Epifiza distală a radiusului este
astfel codată 23.
A doua parte a clasifică rii AO descri e morfologia fracturii (A,B,C) ș i
subtipul ficareia (1,2,3).[17] În total rezultă un numar de 27 de tipuri diferite
de fracturi.

13

Figura 7 . Fracturile extraarticulare .
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

23-A1- fractură ulnară , radius intact;
23-A2- fractură radială, simpla sau cu î nfundare ;
 23-A2.1 – fără deplasare ;
 23-A2.2 – cu deviere do rsală (fractura Pouteau -Colles);
 23-A2.3 – cu deplasare palmară (fractura Smith) ;
23-A3- fractură radială multifragmentară ;
 23-A3.1 – fractură cu înfundare ș i scurtare axial ă;
 23-A3.2 – fractură oblică cu fragment intermedi ar;
 23-A3.3 – fractură cominutivă ;

14

Figura 8 . Fracturile parțial articulare.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

23-B1 – fractură radială sagitală ;
 23-B1.1 – fractură simplă a fosetei scafoide;
 23-B1.2 – fractură multifragmentară a fosetei scafoide;
 23-B1.3 – fractură simplă fosetei semilunare.
23-B2 – fractură radială coronală, margine dorsală ;
 23-B2.1 – simplă ;
 23-B2.2 – cominutivă ;
 23-B2.3 – cu deviere dorsală .
23-B3 – fractură radială coronală , mar gine ante rioară .
 23-B3.1 – simplă ;
 23-B3.2 – cominutivă .

15

Figura 9 . Fractu rile complet articulare.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

23-C1 – fractură articulară simplă, metafizară simplă ;
23-C2 – fractură articulară simplă, metafizară cominutivă ;
23-C3 – fractură cominutivă .
Acest sistem de clasificare este ușor de înțeles și poate fi folosit
pentru a ghida opțiunile de tratament și pentru a face o evaluare
retrospectiva a fracturii. Totuși, datorită multiplelor subdiviziuni, aceasta
poate fi percepută ca fiind prea complicată pentru a fi aplicată în activitatea
clinică de zi cu zi.
Clasificarea Fernandez
Ca și răspuns la clasificarea AO, Fernandez a creeat în anul 1993
un sistem de clasificare simp lificat care este bazat pe mecanismul
producerii fracturii epifizei distale a radiusului și pe opțiunile de tratament.
Această clasificare descrie 5 tipuri de fracturi ; de la tip ul I la tipul V crește
complexi tatea fracturii și severitatea leziunilor asoci ate acesteia.

16

Figura 10 . Clasificarea Fernandez.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

Datorită faptului ca este pactică, oferă informații despre leziunile de
părți moi aso ciate și despre opțiunile de tratament recomandate atât pentru
adulți, cât și pentru pacienții pediatrici, clasificarea Fernandez este astăzi
una dintre cele mai folosite clasificări pentru fracturile epifizei distale
radiale.[21]
Clasificarea cu eponime
Această clasificare are astăzi mai mult un rol istoric, fiind primele
fracturi ale epifizei distale radiale descrise în literatură. Cele mai importante
sunt: fractura Poutea u-Colles, Goyrand -Smith și Rhea -Barton.

17
Fractura Pouteau -Colles
Aproximativ 15% din populație o aibă o fractură Pouteau -Colles la un
moment dat. Acest tip de fractură se întâlnește mai frecvent la adulții tineri și
la vârstnici, mai frecvent la femei decât la bărbați. Este numită după medicul
Abraham Colles care a descris -o în anul 1 814. [22]
Fractura Poteau -Colles este o fractură supraarticulară. Aceasta are
un traiect de fractura situat la 20 -25 mm deasupra articulației radiocarpiene.
Cel mai frecvent mecanis m de producere este că derea pe mână cu palma
în hiperextensie. [23]

Figu ra 11 . Fractura Pouteau -Colles .
După Colles Fracture / Broken Wrist [Internet]. [citat la 2018 Dec 11].
Disponibil la: https://www.medindia.net/patients/patientinfo/colles –
fracture.htm
Prezintă 3 tipuri de deplasări ale fragmentului epifizei distale radia le:
a) Deplasarea posterioară – produce deformarea în “dos de furculiță”
b) Deplasarea proximală – fragmentul superior fiind mai dens decât cel
inferior se va impacta, producând o scurtare a radiusului.
c) Deplasarea laterală – deformare “în baionetă”, ca urmare a
subluxației radio -ulnare distale. [23]

18
Fractura Goyrand -Smith
A fost prima dată descrisă de Jean -Gaspard -Blaise Goyrand, medic
francez (1746 -1814) și apoi de către chirurgul irlandez Robert William Smith
(1807 -1873). [24]

Figura 12 . Fractura Goyrand -Smith.
După Recent Fractures of the Inferior Extremity of the Radius |
Musculoskeletal Key [Internet]. [Citat în 2018 Dec 11]. Disponibil la:
https://musculoskeletalkey.com/recent -fractures -of-the-inferior -extremity -of-
the-radius/
Fractura Gourand -Smith est e de fapt opusul fracturii Pouteau -Colles,
deoarece deplasările și manevrele de reducere sunt inversate față de
aceasta. Se produce ca urmare a unei căderi pe dosul mâinii cu palma în
hiperflexie.[23]
Fracturile Rhea -Barton
Prima dată au fost descrise d e John Rhea Barton (1794 -1871).
Fractura Rhea -Barton este fractura marginalei posterioare radiale și se
produce în urma lovirii epifizei distale radiale de oasele carpului, în pronație
și extensie fortată. Opusul ei, fractura Rhea -Barton inversată (cunosc ută și

19
sub denumirea de fractura Letenneur sau fractura marginalei anterioare), se
produce în urma căderii pe palmă cu pumnul în hiperextensie și ca urmare a
smulgerii ligamentului radiocarpian anterior. [23]
Diagnostic
Diagnosticul clinic
Examenul clin ic este important în evaluarea leziunilor asociate
fracturii epifizei distale radiale. Acesta trebuie să înceapă cu inspecția
regiunii vătămate folosind ca și comparație membrul sănătos. [26] Clinic
pacientul poate prezenta durere și impotență funcțională situată la nivelul
articulației radio -carpiene. Inspecția decelează o tumefiere tegumentară și
deformări articulare ( în “dos de furculiță“, în baionetă – vizibilă la
examinarea din față a mâinii). La palpare pot apărea crepitații osoase și
mobilitate pato logică. [23]
Una dintre cele mai frecvente complicații ale acestui tip de fractură
sunt leziunile vasculare și nervoase. Pacientul poate prezenta Sindrom de
tunel carpian , cu parestezii la nivelul degetelor I -III, necesitând tratament de
urgență. [25] Nervul median este aproape întotdeauna comprimat într -o
fractură de epifiză distală radială, motiv pentru care trebuie în totdeauna
specificată funcționalitat ea sa. [26]
Diagnosticul diferențial se face cu: contuzia osoasă, luxația
radiocarpiană, fractură de os scafoid sau alt os carpian, fractură de epifiză
distală a ulnei, leziunea ligamentelor radiocarpiene sau a complexului
fibrocartilaginos triangular (TFCC), afectarea articulației radio -ulnare distale.
[34]

20
Diagnosticul radiologic și imagistic
Invest igațiile radiologice și imagistice oferă o mai bună întelegere a
fracturii și a leziunilor asociate .
Radiografia
Radiografiile în plan antero -posterior (AP) și latero -lateral (LL)
trebuie efectuate pentru orice fractură de epifiză distală a radiusului. În
unele situații, radiografia în plan oblic poate fi utilă. [18]
Pentru o mai bună înțelegere a imaginilor radiologice ale fracturilor,
trebuie cunoscut mai întâi aspectul normal.
Pe radiografia AP:
 Înclinația radială – suprafața articulară a radiusulu i are o deschidere
internă care măsoară în medie 23 °;
 Înălțim ea radială – distanța între două linii paralele între ele, fiecare
perpendiculară pe axul lung al radiusului: una pornește din vârful
stiloidei radiale, cealaltă din unghiul ulnar al fosetei semi lunare; în
medie măsoară 12 mm. [18]
Pe radiografia LL:
 Înclinația palmară – unghiul format de o linie perpendiculară pe axul
lung al radiusului si cealaltă tangentă la suprafața articulară radială
distală ( cu o medie de 12 °);
 Unghiul scafosemilunar – unghiul format de axul osului semilunar și
axul osului scafoid; media = 30 -80°.[18]

21

Figura 13 . Anatomia radiologică normală – Vedere AP. Măsurarea
înclinației și înălțimii radiale.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management.
Stuttgart: Thieme, . Vol. 2. 2000

Figura 14. Anatomia radiologică normală – vedere LL. Măsurarea
înclinației palmare.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

22
Criteriile pentru instabilitate articulară, vizibile pe radiografi e, sunt:
 Cominuție semnificativă;
 Deformare unghiulară > 10°;
 Scurtare > 5 mm;
 Deplasare articulară > 2 mm. [28]
Tomografia computerizată (CT)
Majoritatea informațiilor necesare pentru planificarea tratamentului
sunt furnizate de radiografiile AP și LL. T otuși, CT -ul este de mare ajutor în
fracturile complicate (deplasări, fragmente multiple și implicarea suprafețelor
articulare). Procesul stiloid este vizualizat foarte bine pe CT. Reconstrucția
3D este utilă în unele cazuri.
Tratament
Scopul tratamentul ui în fracturile epifizei distale a radiusului este de
a opține o vindecare a fracturii și de a restabili mobilitatea articulară. Cu
excepția unor tipuri de fracturi care au indicație absolută de tratament (care
vor fi discutate în capitolul destinat trata mentului chirurgical), până la acest
moment nu există un algoritm standard de a alege opțiunea de tratament,
datorită lipsei de dovezi din literatura de specialitate. O meta -analiză
realizată în anul 2003 de Cochrane a arătat că majoritatea studiilor inclu se
nu au putut demonstra beneficiul unei metode de tratament chirurgical în
defavoarea alteia. [29]
În alegerea opțiunii de tratament trebuie sa se țină cont de o serie de
factori , cum ar fi: leziunile asociate (leziuni ligamentare, ale oaselor
carpiene, etc.), mecanismul de producere, criteriile radiologice, vârsta
pacientului și calitatea osului și bineînteles de preferințele pacientului. [30]

23
Tratamentul ortopedic este metoda de elecție pentru fracturile
epifizei distale a radiuslui la momentul actual în majoritatea cazurilor, mai
ales în cazul pacienților vârstnici. [31] Totuși, de când s -a introdus fixarea
cu placă în T și șuruburi, tratamentul chirurgical a stârnit un interes din ce în
ce mai mare. [32]
Tratamentul ortopedic
Tratamentul ortopedic este metoda de elecție în cazul majorității
fracturilor epifizei distale a radiusului . Dacă fractura este fără deplasare, se
tratează prin imobilizare cu atelă gipsată timp de 4 săptămâni. În cazul
fracturilor cu deplasare, trebuie efectuată mai întâi red ucerea fragmentelor,
urmată apoi de imobilizare în atelă gipsată. [33]
Reducerea ortopedică trebuie efectuată de urgență sub anestezie
locală cu Novocain ă (Lidocaină) 1%, introdusă în focarul de fractură sau sub
anestezie loco -regională sau sedare. Apoi s e realizează o tracțiune cu
ajutorul unei mâini de policele pacientului, în timp ce mana cealaltă
tracționează degetele II -IV. Nu se tracționează de degetul V pentru a evita
elongarea nervului median. Un ajutor va realiza o contraextensie prin
prinderea an tebrațului cu ambele mâini. [18]
Se tracționează policele în axul antebrațului și degetele II-IV prin
înclinare ulnară. Astfel se vor dezangrena fragmentele osoase, se va reface
lungimea radiusului și oblicitatea liniei bistiloidiene și se va elimina
deformarea în “baionetă”. Se va efectua o flexie palmară prin tracțiunea
degetelor II-IV cu scopul de a corecta deplasarea posterioară și implicit de a
anula deformarea în “dos de furculiță”. [18]
După realizarea reducerii, se va aplica o atelă gipsată la niv elul feței
dorsale a antebrațului, de la nivelul cotului până la articulațiile

24
metacarpofalangiene. Se va face un control radiologic pentru a verifica
starea de reducere a fragmentelor osoase. [33]
Pacienții trebuie ținuți sub supraveghere în primele 24 -48 de ore
datorită riscului comprimării nervoase și vasculare, cu edem consecutiv al
țesuturilor. [33]
Tratamentul chirurgical
Zeci de ani tratamentul fracturilor epifizei distale radiale a fost
dominat de tratamentul ortopedic și de tehnicile chirurgical e închise, cum
este fixarea fragmentelor osoase cu broșe Kirschner. În ultimii ani s -a
produs o schimbare a preferințelor datorită apariției și diseminării rapide a
osteosintezei cu placă în ”T” și șuruburi. [35]
O meta -analiză care a inclus 14 studii cli nice (5 trialuri controlate
randomizate și 9 studii descriptive), a comparat evoluția post -operatorie pe
parcursul a 12 luni a pacienților operați cu broșe Kirschner și a celor cu
placă în ”T” și șuruburi. Studiul a demontrat ca pe termen scurt și mediu,
caracteristicile clinice și radiologice au fost similare. În schimb, osteosinteza
cu broșă Kirchner a fost asociată cu o rată mai mare a complicațiilor iar
osteosintezei cu placă în ”T” și șuruburi cu o rată mai mare a reinvervențiilor
post-operatorii. [36]
Broșa Kirschner
În ciuda dezvoltării a altor procedee de fixare, osteosinteza cu brosă
Kirschner joacă în continuare un rol important în tratamentul fracturilor
stabile și instabile ale epifizei distale radiale. [37] Aceasta oferă: timp
operator scurt, scoaterea ușoară a materialului de osteosinteză și mobilizare
rapidă post -operator.

25
Tehnica convențională constă în reducerea fracturii urmată de o
mică incizie în dreptul procesului stiloid radial. Prin acea incizie se introduc
percutan două broșe Kirs chner în direcție proximală, pană când se
ancorează în corticala osoasă contralaterală. Capătul distal al broșelor este
îndoit și apoi așezat sub piele, care va fi suturată. [38]
Tehnica Kapandji impli că reducerea î nchisă a fracturii urmată de
introducere a a două broșe Kirschner intrafocal la nivelul fracturii: prima
printr -o incizie realizată la nivelul procesului stiloid iar cealaltă printr -o incizie
la nivelul tuberculului lui Lister. Această metodă este viabilă la pacienții sub
55 de ani care au minimă comunuție, nefiind indicată pacienților vârstnici, cu
osteporoză sau celor cu cominuție marcată. [34] O tehnică modificată de
Fitz implică inserarea unei a treia broșe la nivelul procesului stiloid cu scopul
de a aduce un plus de stabilitate fracturii. [3 9]

Figura 15. Osteosinteză folosind broșe Kirschner. a. Introduse percutan b.
introduse intrafocal .
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

26
Osteosinteza folosind broșe Kirshchner (indiferent de metodă) este
urmată de aplicarea unei atele gipsate timp de 4 -6 săptămâni, pentru a
imobiliza fractura. Tehnica este identică cu cea din tratamentul ortopedic.
După perioada de imobilizare broșa va fi scoasă sub anestezie locală. [40]
Osteosinteza percutană cu ș urub canulat
O altă metodă de fixare după reducerea închisă este aplicarea
percutană a unui șurub canulat. Este indicată în cazul fracturilor de stiloidă
radială, simple sau multifragmentare. Șurubul este introdus printr -o incizie
de 2 cm realizată la niv elul stiloidei radiale și este poziționat și verificat
folosind razele x. Este urmată de imobilizarea într -o atelă gipsată timp de 3 –
4 săptămâni. [41]

Figura 16 . Fixarea percutană a procesului stiloid radial cu ajutoru l unui
șurub canulat.
După Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000

Fixare a externă
Fracturile epifizei distale a radiusului pot fi fi xate folosind fixatorul
extern, metoda “bridging” sau cea “ non-bridg ing”. Șur uburile sunt introduse

27
proximal și distal de fractură, iar dacă este nevoie poate fi introdusă și o
broșă Kirschner pentru fixare suplimentară.
În cazul fixării externe folosind metoda “bridging” două șuruburi
distale sunt fixate la nivelul osului metaca rpian II iar altele două proximal la
nivelul diafizei radiusului. O bară de conexiune leagă cele două șuruburi
distale iar o a lta pe cele distale. O a treia bară c onectează cele două bare ,
dând per ans amblu aspectul unui pod (engleză : bridge ), de unde vine și
numele.
O altă formă de fixare externă este cea “ non-bridg ing”. În acest caz
șuruburile distale nu mai sunt poziționate la nivelul metacarpianului II, ci la
nivelul radiusului, în fragmentul distal al fracturii. Această metodă are
avantajul de a permi te pacientului să înceapă recuperarea a doua zi după
intervenție. [42] Inconvenientele acestei metode sunt: aplicabilă unui număr
limitat de fracturi, tehnică laborioasă (necesită experiență vastă în domeniu),
dificil de aplicat pe osul osteoporotic și ris c mare de a leza tendoanele
mușchilor extensori. [43]
În ciuda faptului că și -a pierdut din popularitate după introducerea
osteosintezei cu placă și șuruburi, fixatorul extern este încă folosit în unele
situații: fracturi int ra sau extraarticulare cu mini mă deplasare și în cazul
fracturilor deschise cu leziuni extinse de țesuturi moi, mai ales dacă sunt
asociate leziuni severe sau politraumă. [44]
Osteosinteza cu placă și șuruburi
În ultimele două decenii, reducerea deschisă și fixarea internă cu
placă și șuruburi s-a bucurat de o mare popularitate. Este acum cea mai
folosită metodă chirurgicală pentru fracturile cu deplasare ale epifizei distale
a radiusului, în cazul pacienților tineri. [45]

28
Placa fixată cu șuruburi permite o recontrucție osoasă anato mică și
o recuperare a mobilității mult mai rapidă în comparație cu celelalte metode
de tratament chir urgical. Fixarea și stabilizatea osoasă este realizată mai
degrabă de șuruburi decât de placă, nefiind necesară o atașare strânsă a
plăcii de os care ar p utea compromite vascularizația periostului. Reducerea
fracturii, poziția plăcii și a șuruburilor sunt verificate prin intermediul
radiografiei.
Decizia fixării plăcii dorsal sau ventral în fracturile epifizei distale
radiale se bazează atât pe direcția d e deplasare a fragmentelor de fractură,
cât și pe experiența și preferința chirurgului. [46] Marele avantaj al abordului
dorsal este reprezentat de vizualizarea directă a fragmentelor osoase.
Totuși, s -a raportat o rată mai mare a complicațiilor asociate p lăcilor
dorsale, mai ales în cazul celor de generație mai veche. [45]
Osteosinteza cu placă volar ă și șuruburi a fost în trecut rezervată
cazurilor cu deplasare ventrală, dar a devenit astăzi gold-standar d-ul și în
fracturile epifizei distal e radiale cu d eplasare dorsală, deoarece a fost
asociată cu o mai bună refacere osoasă și o rată mai mică a complicațiilor.
De asemenea, permite o acoperire adecvată cu țesuturi moi a implantului
reducând astfel riscul de iritare postoperatorie a tendoanelor.
Reducere a asistată artroscopic a fracturilor intra –
articulare
Artroscopia articulației radio -carpiene este astăzi recunoscută a fi o
procedură importantă în tratamentul fracturilor intra -articulare ale epifizei
distale radiale. Ea aduce beneficiul vizualizării di recte a fragmentelor de
fractură dar și a evaluării și tratării leziunilor intra -articulare. Este mai facil de
folosit împreună cu osteosinteza cu broșă Kirschner și cu fixatorul extern
față de fixarea cu placă și șuruburi. [47]

29
Avantajele artroscopiei în tratamentul fracuturilor epifizei distale a
radiusului sunt:
1) Acuratețea reducerii fragmentelor intra -articulare este superioară
reducerii ghidate radiografic.
2) Pot fi vizualizate fragmente osoase intra -articulare care au scăpat
radiografiei sau CT -ului.
3) Protruzia șurubelor în articulație poate fi mai bine controlată.
4) Leziunile de țesuturi moi intra -articulare pot fi mai bine evaluate și
tratate. [47]
Complicații comune
Tratamentul ortopedic (reducere închisă și imobilizare gipsată) a fost
considerat mult timp cea mai bună opțiune de tratament în cazul fracturilor
epifizei distale a radiusului. Totuși, de -a lungul timpului s -a demonstat că
acesta este asociat cu o rată mare a complicațiilor, cum ar fi consolidarea
vicioasă. Acest fapt a făcut necesară dezvo ltarea opțiunilor de tratament
chirurgical. [48]
Rata complicațiilor după o fractură de epifiză distală radială variază
între 6% și 80%, depinzând de tipul fracturii și de metoda de tratament
aleasă. [49] Când se alege o anumită metodă de tratament este i mportant
ca ortopezii să -și focuseze atenția pe recunoașterea, managementul și
profilaxia complicațiilor. Factorii individuali ai pacientului trebuie luați și ei în
calcul, cum ar fi: stilul de viață, vârsta, status mental, nivel socio -economic,
comorbidit ăți asociate și complianța la tratament. [50]
În continuare vor fi prezentate pe scurt câteva complicații frecvent
întâlnite după o fractură a epifizei distale radiale.

30
 Sindromul durerii regionale complexe (CRPS)
Rata CRPS după o fractură de epifiză dis tală a radiusului variază
între 1% -37% și poate apărea în cazul oricărui tratament, ortopedic sau
chirurgical . Nu se cunoaște cu exactitate cauza; se bănuiește a fi implicat
sistemul n ervos simpatic care ar suferi un răspuns inflamator anormal la
stimuli.
Clinic pacientul prezintă: hiperestezie sau allodinie, diferență de
temperatură și culoare între membrul bolnav și cel sănătos, edem,
slăbiciune musculară și modificări ale fanerelor de partea afectată. [48]
Tratamentul este unul complex, necesitând o com binație între terapie
psihiatrică, ocupațională și cea a durerii. [51]
 Consilidare a vicioasă
Consolidarea vicioasă este cea mai comună complicație întâlnită
după o fractură de epifiză distală a radiusului și reprezintă vindecarea unei
fracturi cu deformă ri; acestea pot fi extra – sau intra -articulare. [48] Nu
întotdeauna este simptomatică. Pacientul poate acuza durere, mobilizare
defectuoasă sau dureroasă sau poate avea un inconvenient pur estetic.
Oricare ar fi motivele, ar trebui luată în considerare o r eintervenție
chiru gicală pentru a reduce anatomic fragmentele osoase .
 Infecții
Semnele unei infecții după o fractură a epifizei distale radiale sunt:
eritem , căldură locală, edem, durere și impotență funcțională. [48] O meta –
analiză realizată de Margali ot et. al a demonstat o rată a infecțiilor de 0.8%
după reducerea internă a și de 11.9% după utilizarea fixatorului extern. [52]
Indiferent de metoda de tratament aleasă, tratamentul trebuie instituit cât
mai precoce pentru a preveni apariția osteomielitei .

31
 Complicații ale tendoanelor
După o fractură de epifiză distală a radiusului pot rezulta leziuni ale
tendoanelor extensoarilor sau flexoarilor antebrațului. Aceste leziuni pot fi
minore (simple iritații, aderențe, tenosinovită) sau severe (rupturi sau
dilacerări). [48] Osteosinteza cu placă și șuruburi este asociată cu cea mai
mică rată a leziunilor tendinoase (16%), fiind totuși una destul de ridicată .
[53]

32
Partea specială
Introducere
Fracturile epifizei distale a radiusului sunt un t ip foarte frecvent de
fractură și incidența lor pare sa crească în întreaga lume. [54] Un studiu
recent realizat în Statele Unite a arătat că radiusul este osul lung cel mai
implicat în patologia traumatică osteo -articulară. [55]
Cel mai frecvent mecanis m de producere al fracturilor epifizei distale
radiale este caderea pe mână cu palma în hiperextensie. Acest mecanism
este mai frecvent în rândul populației geriat rice datorită patologiilor a socia te,
în special cele neuro -psihiatric e.
În ceea ce privește diferențele între sexe, la vârsta pediatrică sexul
masculin prezintă o indicență mai ridicată a fracturilor epifizei distale a
radiusului. Diferența între sexe continuă să se păstreze în aceeași direcție
până la vârsta de 50 de ani când sexul feminin prezi ntă o creștere marcată
a incidenței acestui tip de fractură. [56] Acest lucru se poate pune pe seama
dispariției protecției hormonale și a apariției osteoporozei în perioada post –
menopauză.
În ceea ce privește tratamentul chirurgical al fracturilor epifi zei
distale radiale, încă există numeroase discuții și controverse în privința
alegerii metodei cele mai bune. De aceea am considerat ca fiind necesară
realizarea unui studiu în care să fie abordat acest subiect.
Scopul lucrării de față este să obțină o imagine de ansamblu asupra
fracturilor epifizei distale tratate chirurgical în Clinica de Ortopedie și
Traumatologie din Cluj Napoca în ceea ce privește distribuția parametrilor
lotului țintă (sex, vârstă, mediu de proveniență, durata internării), să
evalu eze eficiența metodelor de tratament, precum și preferințele actuale de
tratament .

33
Material și metodă
În funcție de tipul de intervenție, studiul de față este unul
observational. În ceea ce privește metoda de culegere a datelor, este unul
longitudinal retrospectiv. Lotul studiat cuprinde 100 de pacienți cu
diagnosticul de fractură de epifiză distală a radiusului, internați și tratați
chirurgical în Clinică de Ortopedie și Traumatologie din ClujNapoca în
perioada 1 Ianuarie 2016 – 31 decembrie 2018.
Din totalul de 238 de pacienți internați pentru fractură de epifiză
distală de radius în perioada menționată au fost selectați 100 de pacienți
care au indeplinit criteriile de includere.
Criteriile de includere au fost:
 Fractură de epifiză distală radială;
 Pacienți t ratamen ți chirurgical.
Criterii de excludere:
 Internare pentru operație de revizie după o fractură de epifiză
distală radială;
 Internare pentru o fractură de epifiză distală de radius veche,
consolidată vicios ;
 Pacienți internați dar t ratamen ți conservator;
 Fractură de membru inferior concomitentă;
 Fractură de humerus concomitentă;
 Politraumatism;
 Traumatism cranio -cerebral.

34
Criteriile de excludere au fost alese atfel datorită faptului că
diagnosticele secundare respective ar fi putut reprezenta m otive de
prelungire a duratei de spitalizare sau de alegere a unei metode de
tratament în defavoarea alteia.
Datele culese din Foile de Observație ale pacienților au fost:
 Sex;
 Vârstă ;
 Mediu de proveniență ;
 Durata spitalizării (în zile) ;
 Diagnostic ;
 Mater ialul de osteosinteză folosi t.
Pentru evaluarea eficienței tratamentului chirurgical cu fiecare
material de osteosinteză în parte am decis să măsor indicii radiografici
caracteristici fracturilor de epifiză distală de radius (prezentați în detaliu în
capit olul Partea generală ):
 Înclinația radială;
 Înălțimea radială;
 Înclinația palmară.
Pentru accesarea și vizualizarea imaginilor radiografice ale
pacie nților incluși în lotul studiat, am utilizat programul DICOM Viewer. Am
calculat cei trei indici radiografi ci pre – și postoperator pentru fiecare pacient.

35

Figura 1 . Înclina ția radial pre și postoperator – după osteosint eză cu placă
volară și șuruburi.

Figura 2 . Înălțimea radială – după osteosint eză cu placă volară și șuruburi.

36

Figura 3 . Înclinația palmară ( după osteosinteză cu Broșe Kirschner) .
Pentru stocarea și analiza datelor am folosit programul Microsoft
Excel 2010. În prima parte am realizat o analiză statistică de tip descriptiv,
reprezentată prin intermediul tabelelor și a graficelor.
În a doua par te am aplicat Testul Student pentru eșantioane pereche
pentru a evalua rezultatele tratamentului chirurgical pentru fiecare material
de osteosinteză. Am ales acest test deoarece am comparat valorile
preoperator și postoperator pentru fiecare pacient în par te (valori pereche).
În cadrul Testului Student, pragul ales a fost de 0.05. Ipoteaz nulă a fost de
tipul: Nu există diferențe semnificativ statistice între valoarea înclinației
radiale preoperator și postoperator în urma aplicării tratamentului chirurgica l
de osteosinteaz ă cu broșe Kirschner. (adaptată pentru fiecare caz în parte).
Dacă p<0,05, se respinge ipoteza nulă, ceea ce înseamnă că avem
diferențe semnificativ statistice între indicatorii radiografici calculați
preoperator și postoperator.

37
Rezu ltate
Incidența fracturilor pe sexe
Din totalul de 100 de pacienți tratați chirurgical pentru fractură de
epifiză distală radială, 72 au fost femei și 28 bărbați (tabel 1). Procentual,
72% au reprezentat pacienți de sex feminin și 28% pacienți de sex mas culin
(figura 4).
Tabel 1 . Incidența fracturilor epifizei distale a radiusului tratate chirurgical în
funcție de sex
Sex Numă r pacienți
Feminin 72
Masculin 28

Figura 4. Repartiția procentuală a fracturilor epifizei distale a radiusului
tratate chirurgical în funcție de sex .

38
Incidența pacienților în funcție de mediul de
proveniență
Studiul arată că din totalul de 100 de pacienți, 58 au provenit din
mediul urban și 42 din mediul rural (tabel 1). Din totalul de 42 de pacienți din
mediul rural, 14 au fost bărbați și 28 femei, iar din cei 58 de pacienți cu
proveniență în mediul urban 28 au fost bărbați și 30 femei (figura 5).
Tabel 2. Repartiția în funcție de mediul de proveniență
Număr pacienți
Mediu de
proveniență
Urban 58
Rural 42
Total 100

Figura 5 . Repartiția pe mediu de proveniență și sex

39
Repartiția pe grupe de vârstă

Tabel 3. Repartiția pe grupe de vârstă a fracturilor epifizei distale a
radiusului
Grupa de vârstă Număr pacienți
18-30 11
31-40 10
41-50 13
51-60 26
61-70 26
71-80 9
81-90 5

Figura 6. Repartiția pe grupe de vârstă a fracturilor epifizei distale radiale

40
Figura 7 . Repartiția pe grupe de vârstă și sex
Repar tiția în funcție de materialul de osteosinteză

Tabel 4. Repartiția în funcție de materialul de osteosinteză utilizat
Material de
osteosinteză Număr pacienți
Broșă Kirschner
24
Fixator extern
15
Placă volară și
șuruburi 56
Placă dorsală și
șuruburi 5

41

Figura 8 . Repartiția în funcție de materialul de osteosinteză folosit
În urma studiului de față, s -a putut constata că din totalul de 100 de
pacienți tratați chirurgical pentru fractură de epifiză distală a radiusului, la 24
de pacienți au fost folosite Broșe Kirschner, la 15 fixator extern, la 5 placă
dorsală și șuruburi și la un număr de 56 de pacienți placă volar ă și șuruburi
(Tabelul 4). Procentual , 56% dintre pacienți au fost tratați chirurgical folosind
o placă volar ă și șuruburi, 24% Broșă Kirschner, 15% fixator extern și 5%
placă dorsală și șuruburi.

42
Distribuția în funcție de numărul de zile de spitalizare

Tabelul 5 . Distribuția pacienților în funcție de numărul de zile de spitalizare
Număr de zile de
spitaliare Număr pacienți
1 0
2 21
3 24
4 14
5 10
6 10
7 10
8 7
9 3
10 0
11 0
12 1

Figura 9 . Reprezentarea grafică a pacienților în funcție de numărul de zile
de spitalizare

43
Tabel 6 . Media zilelor de spitalizare în fun cție de materialul de osteosinteză
folosit
Broșă
Kirschner Fixator
extern Placă
volară și
șuruburi Placă
dorsală și
șuruburi Media per
total
Media
zilelor de
spitalizare 4,29 4,93 4,41 4,2 4,45

Teste statistice
Broșa Kirschner

Tabel 7 . Test Studen t pentru eșantioane pereche – compararea mediilor
înclinației radiale preoperator și postoperator pentru osteosinteza cu Broșă
Kirschner

Înclinația radială
preoperator Înclinația radială
postoperator
Mean 14.50666667 20.52958333
Variance 73.532892 75 35.90361286
Observations 24 24
Pearson Correlation 0.220414464
Hypothesized Mean Difference 0
df 23
t Stat -3.167290598
P(T<=t) one -tail 0.002150832
t Critical one -tail 1.713871528
P(T<=t) two -tail 0.004301663
t Critical two -tail 2.06865 761

44
Tabel 8 . Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația radială – Broșă
Kirschner
Înclina ția radială preop erator postop erator
media 14.6025 20.52958333
DS 8.4173616 5.991962355

Tabel 9. Test Student pentru eșantioane perech e – compararea mediilor
înălțimii radiale preoperator și postoperator pentru osteosinteza cu Broșă
Kirsc hner

Înălțimea Radială
preoperator Înălțimea Radială
postoperator
Mean 5.610833333 11.39916667
Variance 8.588660145 3.747668841
Observations 24 24
Pearson Correlation 0.2181517
Hypothesized Mean Difference 0
df 23
t Stat -9.030224485
P(T<=t) one -tail 2.52572E -09
t Critical one -tail 1.713871528
P(T<=t) two -tail 5.05144E -09
t Critical two -tail 2.06865761

Tabel 10 . Media și deviația standard (DS) pentru Înălțimea radială – Broșă
Kirschner
Înălțimea radială preop erator postop erator
media 5.6108333 11.39916667
DS 2.9306416 1.935889677

45
Tabel 11. Test Student p entru eșantioane perech e –
compararea mediilor în clinației palmare preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu Broșă Kirschner
Înclinația palmară preoperator postoperator
Mean -10.68666667 11.66291667
Variance 51.60846667 4.327665036
Observations 24 24
Pearson Correlation -0.001654602
Hypothesized Mean
Difference 0
df 23
t Stat -14.63312002
P(T<=t) one -tail 0.00919538
t Critical one -tail 1.713871528
P(T<=t) two -tail 0.01839076
t Critical two -tail 2.06865761

Tabel 12. Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația palmară – Broșă
Kirschner
Înclin ația pa lmară preop erator postop erator
media -10.13 9.767083333
DS 9.0674166 6.4496144

Fixator extern

Tabel 13 . Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația radială (ÎR) –
Broșă Kirschner
ÎR preoperator postoperator
media 13.403333 21.596
DS 9.3688394 4.017456196

46

Tabel 14. Test Student pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor înclinației radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu Fixator extern

Înclinația Radială preoperator postoperator
Mean 13.40333333 21.596
Variance 87.77515238 16.13995429
Observations 15 15
Pearson Correlation 0.333986325
Hypothesized Mean Difference 0
df 14
t Stat -3.575042907
P(T<=t) one -tail 0.00152283
t Critical one -tail 1.761310136
P(T<=t) two -tail 0.003045661
t Critical two -tail 2.144786688

Tabel 15 . Media și deviația standard (DS) pentru Înălțimea radială – Fixator
extern
Înălțimea radială preoperator postoperat or
media 3.2406667 12.57266667
DS 1.5232318 1.67645232

47

Tabel 16. Test Student pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor înălțimii radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu Fixator extern

Înălțimea Radială
preoperato r postoperator
Mean 3.240666667 12.57266667
Variance 2.320235238 2.810492381
Observations 15 15
Pearson Correlation 0.648061043
Hypothesized Mean Difference 0
df 14
t Stat -26.78398958
P(T<=t) one -tail 9.94608E -14
t Critical one -tail 1.761310 136
P(T<=t) two -tail 1.98922E -13
t Critical two -tail 2.144786688

Tabel 17 . Test Student pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor în clinației palmare preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu Fixator extern

Înclinația palmară
preoperator postoperator
Mean -8.204666667 7.298666667
Variance 155.9450838 71.61938381
Observations 15 15
Pearson Correlation 0.313409831
Hypothesized Mean
Difference 0
df 14
t Stat -4.727433219
P(T<=t) one -tail 0.000161977
t Critical one -tail 1.761310136
P(T<=t) two -tail 0.000323954
t Critical two -tail 2.144786688

48
Tabel 18. Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația palmară –
Fixator extern
Înlclina ția palmară preoperator postoperator
media -9.838 8.358666667
DS 12.589496 7.800998898

Placă volară și șuruburi

Tabel 19 . Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația radială (ÎR) –
Placă volară și șuruburi
Înclina ția radială preop erator post operator
media 10.85625 21.92571429
DS 8.812956 2.495149372

Tabel 2 0. Media și deviația standard (DS) pentru Înălțimea radială – placă
volară și șuburi
Înălțimea radială preoperator postoperator
media 4.2869643 12.88410714
DS 2.5066319 2.007006615

49
Tabel 21. Test Student pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor înclinați ei radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu placă volară și șuruburi

Înclinația Radială preoperator postoperator
Mean 10.85625 21.92571429
Variance 1506.445562 6.22577039
Observations 56 56
Pearson Correlation 0.050212255
Hypothesized Mean Difference 0
df 55
t Stat -2.136726598
P(T<=t) one -tail 0.018541966
t Critical one -tail 1.673033965
P(T<=t) two -tail 0.037083932
t Critical two -tail 2.004044783

Tabel 22. Test Student pentru eșantioane perech e –
compara rea mediilor înălțimii radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu placă volară și șuruburi

Înălțimea Radială preoperator postoperator
Mean 4.286964286 12.88410714
Variance 6.283203344 4.028075552
Observations 56 56
Pearson Corre lation 0.231776826
Hypothesized Mean
Difference 0
df 55
t Stat -22.77549979
P(T<=t) one -tail 5.56529E -30
t Critical one -tail 1.673033965
P(T<=t) two -tail 1.11306E -29
t Critical two -tail 2.004044783

50
Tabel 23. Test Student pentru eșantioa ne perech e – compararea mediilor
înclinației palmare preoperator și postoperator pentru osteosinteza cu
placă palmară și șuruburi

Înclinația palmară
preoperator postoperator
Mean -2.711428571 11.23357143
Variance 184.9906197 17.58290338
Observa tions 56 56
Pearson Correlation 0.076509274
Hypothesized Mean
Difference 0
df 55
t Stat -7.495204856
P(T<=t) one -tail 2.91241E -10
t Critical one -tail 1.673033965
P(T<=t) two -tail 5.82481E -10
t Critical two -tail 2.004044783

Tabel 24 . Medi a și deviația standard (DS) pentru Înălțimea radială – placă
volară și șuruburi
Înclina ția palmară preoperator postoperator
media -2.7114286 11.23357143
DS 13.601126 4.193197274

Placă dorsală și șuruburi

Tabel 25 . Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația radială (ÎR) –
Placă dorsal ă și șuruburi
Înclinația radială preop erator postop erator
media 6.358 22.066
DS 5.5055808 3.058444049

51

Tabel 2 6. Test Student pen tru eșantioane perech e –
compararea mediilor înclinației radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu placă dorsală și șuruburi

Înclinația Radială preoperator postoperator
Mean 6.358 22.066
Variance 30.31142 9.35408
Observations 5 5
Pearson Correlation -0.307051202
Hypothesized Mean
Difference 0
df 4
t Stat -4.967004261
P(T<=t) one -tail 0.003833901
t Critical one -tail 2.131846786
P(T<=t) two -tail 0.007667802
t Critical two -tail 2.776445105

Tabel 27. Test Studen t pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor înălțimii radiale preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu placă dorsală și
șuruburi

Înălțimea Radială preoperator postoperator
Mean 1.73 11.72
Variance 1.8745 2.312
Observations 5 5
Pearson Correlation 0.032664219
Hypothesized Mean
Difference 0
df 4
t Stat -11.09931488
P(T<=t) one -tail 0.00018741
t Critical one -tail 2.131846786
P(T<=t) two -tail 0.00037482
t Critical two -tail 2.776445105

52
Tabel 28. Media și deviația stan dard (DS) pentru Înălțimea radială – placă
dorsală și șuruburi
Înălțimea radială preope rator postoperator
media 1.73 11.72
DS 1.3691238 1.520526225

Tabel 29. Media și deviația standard (DS) pentru Înclinația palmară – placă
dorsală și șuruburi
Înclina ția palmară preoperator postoperator
media -13.06 12.696
DS 7.1793454 3.859576402

Tabel 28 . Test Student pentru eșantioane perech e –
compararea mediilor în clinației palmare preoperator și
postoperator pentru osteosinteza cu placă dorsală și șuruburi

Înclinația palmară preoperator postoperator
Mean -12.575 11.01
Variance 67.15583333 49.46953333
Observations 4 4
Pearson Correlation 0.020038777
Hypothesize d Mean
Difference 0
df 3
t Stat -4.411777174
P(T<=t) one -tail 0.010804045
t Critical one -tail 2.353363435
P(T<=t) two -tail 0.02160809
t Critical two -tail 3.182446305

53
Discuții
În urma analiz ei lotului de 100 de pacienți internați la Clinica de
Ortopedie și Traumatologie în perioada 1 Ianuarie 2016 – 31 Decembrie
2018 cu diagnosticul de fractură de epifiză distală a radiusului și care au
beneficiat de tratament chirurgical, se pot evidenția unele aspecte
particulare.
Fracturile epifizei dist ale a radiusului se întâlnesc la ambele sexe,
dar într -o proporție diferită. Din totalul de 100 de pacienți, 72% au fost femei
și 28% bărbați. Pentru a putea trage mai multe concluzii, trebuie s ă
analizăm distribuția pe grupe de vârstă și sex.
Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților relevă o incidență
crescută a fracturilor epifizei distale a radisului între 51 și 70 de ani. Acest
lucru poate fi explicat de alterarea funcțiilor cognitive după 50 de ani, cum ar
fi atenția și capacitatea de concentrare, fapt care ar predispune la o
frecvență mai mare a accidentelor de muncă și casnice. După vârsta de 70
de ani, incidența fracturilor de epifiză distală radială tratate chirurgical scade
semnificativ. Putem pune acest lucru pe seama speranței de viață mai
scazută în Estul Europei, cât și pe seama incidenței crescute a
comorbidităților cardio -vasculare în acest grup de vârstă, care ar putea
reprezenta o contraindicație pentru intervenți a chirurgicală.
În ceea ce privește sexul, se poate observa o distribuție u nimodală la
femei, cu un peak al incidenței fracturilor epifizei distale a radiusului dup ă
vârsta de 51 de ani. Putem pune acest lucru pe seama incidenței crescute a
osteoporozei după vârsta de 50 de ani, aceasta fiind o cauză cunoscută de
fragilizare a st ructurii osoase și atfel o forță de intensitate mai mică poate
produce o fractură. Un studiu recent publicat de Oyen și colaboratorii a
arătat că scăderea densității osoase ca urmare a apariției osteoporozei este

54
un factor de risc pentru apariția fracturii de epifiză distală de radius la femei.
[57]
În ceea ce privește sexul masculin, există o distribuție bimodală: se
remarcă un peak al incidenței între 18 și 30 de ani și altul între 41 și 50 de
ani. Putem pune asta pe seama faptului că în aceste perioade bărbații sunt
mai activi și mai implicați în activități sportive, care ar putea favoriza
accidentele și apariția fracturilor.
Dacă analizăm pacienții cu vârsta de peste 65 de ani, Baron și
colaboratorii susțin că cea mai mare discrepanță între sexe se poa te
observa la fracturile distale ale antebrațului, femeile fiind de 4.88 mai
predispuse de a prezenta o astfel de fractură. [58] Așadar, putem spune că
datele obținute în studiu de față concordă cu cele din literatura de
specialitate.
Repartiția paciențil or din lotul studiului de față pe medii de
proveniență relevă că 58 de pacienți operați pentru fractură de epifiză
distală radială au provenit din mediul urban și 42 din mediul rural. Din totalul
de 58 de pacienți din mediul urban, 30 au fost femei și 28 b ărbați, iar din
totalul de 42 de pacienți provenind din mediul rural, doar 14 au fost bărbați,
restul de 28 fiind femei. Pentru a putea trage concluzii privind repartiția pe
medii de proveniență, ar trebui studiată prevalența unor factori de risc, cum
ar fi: indicele de masă corporală, densitatea osoasă, consumul de alcool și
fumatul, cât și mecanismele de producere. Acesta ar putea reprezenta
subiectul unui studiu viitor în această clinică.
Omsland și colaboratorii au realizat un studiu longitudinal pe 1 1000
de femei din Tromsø (Norvegia) aflate în post -menopauza, în care au arătat
că femeile din mediul urban prezintă un risc cu 30% mai are de a prezenta o
fractură de antebraț comparativ cu femeile din mediul rural. Acest lucru este
datorat Indicelui de m asă corporală mai mare și unei densități osoase mai

55
scazute. Alți factori de risc precum: activitatea fizică, fumatul, numărul de
nașteri și comorbiditățile nu au putut fi incriminați. [59]
În studiul de față, numărul de femei din mediul rural a fost egal cu cel
din mediu rural. Această diferență în ceea ce privește repartiția mediu
rural/urban dintre România și Suedia poate fi pusă pe seama consumului
crescut de carne de porc și grasimi în mediul rural din România (ceea ce ar
duce la un Indice de masă cor porală mai crescut la femeile din mediu rural),
cât și pe seama unei complianțe mai scazute la tratamentul pentru
osteoporoză în rândul femeilor din Romania.
Distribuția pacienților în funcție de numărul de zile de spitalizare
relevă că majoritatea pacienț ilor au fost spitalizați între 2 și 7 zile de
spitalizare, cu un peak la 3 zile de spitalizare. Spitalizarea cât mai scurtă
este unul dintre principiile de bază ale osteosintezei, alături de reducerea
cât mai anatomică și recuperarea cât mai rapidă.
În cee a ce privește materialul de osteosinteză folosit, se poate
observa o preferință certă de a folosi placa volară fixată cu șuruburi în
tratamentul fracturilor epifizei distale a radiusului (56% dintre pacienți). 24%
dintre pacienți au beneficiat de osteosint eză cu broșe Kirschner, 15% cu
fixator extern și doar 5% au fost tratați cu placă dorsală.
Se poate observa așadar că în Clinica de Ortopedie și
Traumatologie din Cluj -Napoca osteosinteza cu placă dorsală și șuruburi a
fost înlocuită aproape în totalitate de cea cu placă fixată ventral, care este
astăzi considerată gold-standar d-ul în tratamentul fracturilor de epifiză
distală de radius. Acest lucru se datorează unei mai bune refaceri osoase și
a unei rate mai reduse a complicațiilor post -operatorii în caz ul fixării volare a
plăcii.
În ceea ce privește media zilelor de spitalizare în funcție de
materialul de osteosinteză folosit, nu putem observa o diferență

56
semnificativă. Media zilelor de spitalizare per total a fost de 4,45 zile.
Așadar, putem trage concl uzia că durata de spitalizare nu a fost influențată
de metoda de tratament chirurgical aplicată.
Dacă analizăm testele statistice aplicate pentru indicii radiologici pre –
și postoperatori ai pacienților la care s -au folosit broșe Kirschner, putem
observa că:
 În ceea ce privește înclinați a radial ă, p<0.05, deci putem
respinge ipoteza nulă și putem spune că există o diferență
semnificativ statistică între valorile incidenței radiale pre – și
postoperator. Media incidenței radiale postoperator a fost de
20.52 ± 5.9 DS, foarte aproape de cea ideală (23 °).
 În ceea ce privește înălțimea radial ă, p<0.05, deci se
respinge ipoteza nulă. V aloarea mediei înălțimii radiale a fost
de 11.39 ± 1.9 DS, ceea ce ne arată că rezultatele operatorii
obținute au fost foarte apro piate de valoarea ideală de 11 °.
 Înclinația radială – p<0.05 – se respinge ipoteza nulă și putem
afirma că există o diferență semnificativă între valorile pre – și
postoperatorii. Media înclinației radiale a fost de 9.76 ±6.44,
ceea ce ne arată că rezultate le au fost satisfăcătoare
(valoarea ideală este de 11 °, dar se acceptă valori între 0 –
11°).
Un studiu realizat de Özkan și colaboratorii în decembrie 2018 pe o
cohortă de 34 de pacienți a avut drept scop evaluarea rezultatelor
tratamentului chirurgical c u broșe Kirschner. Pentru asta, au evaluat aceeași
parametrii radiologici pre – și postoperator precum studiul de față. Media
incidenței radiale postoperator a fost de 20.52 ± 3.9 DS, a înălțimii radiale
de 9.6 ± 2.1 , iar a înclinației palmare de 0.39 ± 8.3 . [60] Așadar, cu excepția
înlinației palmare, rezultatele studiului citat sunt asemanatoare cu cele ale

57
studiului de față. Această diferență pozitivă în favoarea clinicii noastre poate
fi pusă pe seama experienței colectivului chirurgical (studiul de față a inclus
toți pacienții care au îndeplinit criteriile de includere, fără să țină seama de
medicul curant).
Dacă analizăm testele statistice aplicate pentru indicii radiologici pre –
și postoperatori ai pacienților la care s -a folosit fixator extern, putem observa
că:
 Înclinați a radial ă – p<0.05, deci putem respinge ipoteza nulă
și putem spune că există o diferență semnificativ statistică
între valorile incidenței radiale pre – și postoperator. Media
incidenței radiale postoperator a fost de 21.52 ± 4 DS, foa rte
aproape de cea ideală (23 °).
 Înălțimea radial ă – p<0.05, deci se respinge ipoteza nulă.
Valoarea mediei înălțimii radiale a fost de 12.57 ± 1.67 DS,
deci rezultatele operatorii obținute au fost apropiate de
valoarea ideală de 11 °.
 Înclinația radială – p<0.05 – se respinge ipoteza nulă și putem
afirma că există o diferență semnificativă între valorile pre – și
postoperatorii. Media înclinației radiale a fost de 8.35 ±7.8,
ceea ce ne arată că rezultatele postoperatorii au fost
satisfăcătoare (valoarea idea lă este de 11 °, dar se acceptă
valori cuprinse între 0 -11 °).
Dacă analizăm testele statistice aplicate pentru indicii radiologici pre –
și postoperatori ai pacienților la care s -a folosit o placă volară fixată cu
șuruburi, putem observa că:
 Înclinați a radială – p<0.05, deci putem respinge ipoteza nulă
și putem spune că există o diferență semnificativ statistică
între valorile incidenței radiale pre – și postoperator. Media

58
incidenței radiale postoperator a fost de 21.96 ± 2.4 DS,
foarte aproape de cea idea lă (23 °).
 Înălțimea radial ă – p<0.05, deci se acceptă ipoteza nulă ( Nu
există diferență semnificativ statistică între valorile înălțimii
radiale preoperator și cele postoperator.) . Valoarea mediei
înălțimii radiale a fost de 12.88 ± 2 DS, deci rezultatele
operatorii obținute au fost apropiate de valoarea ideală de 11
°.
 Înclinația radială – p<0.05, deci se respinge ipoteza nulă .
Media înclinație i radiale a fost de 11.23 ±4.19.
În ceea ce privește placa dorsală și șuruburi, rezultatele au fost bune
pentru toți cei 3 parametrii radiologici, dar datorită faptului că numărul d e
pacienți a fost foarte mic (5 pacienți), nu putem să considerăm rezultatele ca
fiind reprezentative pentru populația din care am extras eșantionul.
Dacă analizăm valorile înclinației radiale , rezultatele sunt foarte
apropiate. În ceea ce privește restabilirea înălțimii radiale, toate metodele de
tratament chirurgical au imbunat ățit semnificativ aspectele radiologice.
Înclinația palmar ă a avut rezulate foarte aproapiate de cele dorite în cazul
tututor metodelor de tratament.
Așadar, toate metodele de tratament chi rurgical analizate în studiul
de față au rezultate asemanatoare din punct de vedere al rezultatelor
radiolog ice preoperator și postoperator, foarte apropiate de valorile țintă.
Acest lucru pledează pentru o reducere anatomică, care faciliteaza o
recuperare funcțională bună. Analizând doar aspectele paraclinice nu putem
să pledăm pentru o metodă de tratament în defavoarea alteia.
Acest lu cru întărește și mai mult afirmația din Introducere care spune
că tratamentul chirurgical al fracturilor epifizei distale a radiusului este la ora
actuală un subiect de numeroase discuții și controverse în privința alegerii

59
metodei cele mai bune. Neajunsur ile studiului de față sunt date de lipsa
concluziilor legate de aspectele clinice, lipsa datelor privind complicațiile
imediate și c ele tardive. Acestea ar putea reprezenta obiectul unui studiu
viitor.
Concluzii

Fracturile epifizei distale a radiusului sunt mai des întâlnite în rândul
bărbaților tineri și a femeilor de vârsta aflate la climax. Acest lucru se
datorează stilului de viată mai activ al primilor și osteoporozei în cazul
femeilor. Incidența cea mai mare a fracturilor epifizei distale radiale tratate
chirurgical se întâlnește între 51 și 70 ani. După această v ârstă, se preferă
tratamentul ortopedic datorită multiplelor comorbidități și riscului anestezic
ridicat, cu prețul unei reducer i mai puțin anatomice.
Rezultatele indicilor radiologici (înclinația radială, înălțimea radială și
înclinația palmară) măsurați preoperator și postopera tor au valori foarte
apropiate și în același timp semnificative din punct de vedere statistic, în
cazul metodelor de tratament analizate: osteosinteza cu placă volară și
șuruburi, cu placă dor sală și șuruburi, cu broșă Kirschner și cu fixator
extern. Acest lucru pledează pentru o reducere anatomică, care fa cilitează o
recuperare funcțională adecvată și o reintegrare socială bună.
În ceea ce prive ște Clinica de Ortopedie și Traumatologie din Cluj-
Napoca , materialul de osteosinteză cel mai utilizat în este placa volară cu
șuruburi .
Acest studiu nu a adus suficiente argumente pentru a pleda în favoarea
unei metode de tratament chi rurgical sau în defavoarea alteia, din punctul
de vedere strict al rezultatelor radiologice .

60
Bibliografie
[1] Beil FT1, Barvencik F, Gebauer M, Mumme M, Beil B, Pogoda P, Rueger
JM, Püschel K, Amling M. The distal radius, the most frequent fracture
localiz ation in humans: a histomorphometric analysis of the
microarchitecture of 60 human distal radii and its changes in aging. J
Trauma. 2011 Jan;70(1):154 -8
[2] O’Neill TW, Cooper C, Finn JD, et al. Incidence of distal forearm fracture
in British men and women . Osteoporosis Int. 2001;12:555 –558.
[3] Diaz -Garcia RJ, Oda T, Shauver MJ, Chung KC. A systematic review of
outcomes and complications of treating unstable distal radius fractures in
the elderly. J Hand Surg Am. 2011 May;36(5):824 -35.e2.
[4] Hevonkorpi TP , Launonen AP, Huttunen TT, Kannus P, Niemi S, Mattila
VM. Incidence of distal radius fracture surgery in Finns aged 50 years or
more between 1998 and 2016 – too many patients are yet operated on?.
BMC Musculoskelet Disord. 2018 Mar 2;19(1):70.
[5] Koval K J1, Harrast JJ, Anglen JO, Weinstein JN. Fractures of the Distal
Part of the Radius. The Evolution of Practice Over Time. Where’s the
Evidence? J Bone Joint Surg Am. 2008 Sep;90(9):1855 -61.
[6] Sander AL, Leiblein M, Sommer K, Marzi I, Schneidmüller D, Fra nk
J.Epidemiology and treatment of distal radius fractures: current concept
based on fracture severity and not on age. Eur J Trauma Emerg Surg. 2018
Oct 1.
[7] Obert L, Loisel F, Gasse N, Lepage D. Distal radius anatomy applied to
the treatment of wrist f ractures by plate: a review of recent literature. SICOT
J. 2015; 1: 14.
[8] Papilian V. Anatomia omului: Aparatul locomotor, ediția a XI -a, Editura
Bic All, București, 2003.

61
[9] Benjamin Z Phillips, Scott T Schmidt, Thomas R Gest. Wrist joint
anatomy. https://emedicine.medscape.com/article/1899456 -overview .
Accesat la 12 Octombrie 2018.
[10] Taleisnik J. The ligaments of the wrist. J Hand Surg Am. Sep
1976;1(2):110 -8
[11] Wichelhaus A, Gradl G, Mittlmeier T. Die distale Radiusfraktur.
Orthopädie und Unfallchirurgie up2date 7. Georg Thieme Verlag KG
Stuttgart;2012:251 -271
[12] Rikli DA, Regazzoni P. Fractures of the distal end of the radius treated
by internal fixation and early funct ion. A preliminary report of 20 cases. J
Bone Joint Surg Br 1996;78(4):588 –92.
[13] Kennedy SA, Hanel DP. Complex distal radius fractures. Orthop Clin
North Am 2013;44(1):81 –92.
[14] Rüedi TP, Buckley RE, Moran CG. AO Principles of Fracture
Management. Vol ume 2 – Specific fractures. Second expanded edition. New
York: Thieme New York. 2007.
[15] Fractures and Injuries of the Distal Radius and Carpus David J. Slutsky,
A. Lee Osterman Elsevier Health Sciences, 21.12.2008 – page 125 592
pages

[16] Biomechan ics of distal radial fractures
https://www2.aofoundation. org/wps/portal/surgerypopup?contentUrl=/srg/po
pup/further_reading/23/Biomechanics -dist-
radFX.jsp&soloState=seo&title=&Language=zh&bone=Radius&segment=Di
stal
[17]Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 1. 2000

62
[18] Rüedi TP MW. AO Principles of Fracture Management. Stuttgart:
Thieme,. Vol. 2. 2000
[19] Colles A. On the fracture of the carpal extremity of the radius. N Engl J
Med 1814; 3(4):368 –372
[20] Smith R. A Treatise on Fractures in the Vicinity of the Joints and on
Certain Forms of Accidental and Congenital Dislocations. Dublin: Hodges
and Smith; 1847.
[21] Shehovych A, Salar O, Meyer C, Ford DJ, Shehovych A. Adult distal
radius fractures classification systems: essential clinical knowledge or
abstract memory te sting? [citat: 2018 Dec 11]; Disponibil la:
https://publishing.rcseng.ac.uk/doi/pdf/10.1308/rcsann.2016.0237
[22] Blakeney, WG (18 November 2010). "Stabilization and treatmen t of
Colles' fractures in elderly patients". Clinical Interventions in Aging. 5: 337 –
44.
[23] Tomoaia G. Traumatologie osteoarticulară. Ediția IV. Cluj -Napoca:
Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”; 2012.
[24] Latil F, Hueston JT. [Goyrand J.G. B (1803 -1866), surgeon and
academician from Aix en Provence]. (1992) Annales de chirurgie plastique
et esthetique. 37 (5): 574 -8.
[25] Wrist (Distal Radius) Fracture – Reno Orthopedic Clinic [Internet]. [Citat
în 2018 Dec 15]. Disponibil la: https://renoortho.com/center -for-fracture –
trauma/wrist -distal -radius -fracture/
[26] Wrist Fracture in Emergency Medicine Clinical Presentation: Physical,
Complications [Inter net]. [Citat în 2018 Dec 15]. Disponibil la:
https://emedicine.medscape.com/article/828746 -clinical
[27] Distal Radius Fractures Clinical Presentation: History and Physical

63
Examination , Classification [Internet]. [Citat în 2018 Dec 15].
Disponibil la: https://emedicine.medscape.com/article/1245884 –
clinical
[28] Cooney WP, Linscheid RL, Dobyns JH (1979) External pin fixation for
unstable Colles‘ fracture. J Bone Joint Surg Am; 61(6):840 –845.
[29] Handoll HH, Madhok R. Surgical interventions for treating distal radial
fractures
in adults. Cochrane Database Syst Rev. 2003;CD003209.
[30] Wichelhaus A, Gradl G, Mittlmeie r T. Die distale Radiusfraktur.
Orthopädie und Unfallchirurgie up2date 7. Georg Thieme Verlag KG
Stuttgart;2012:251 -271
[31] K.A. Egol, M. Walsh, S. Romo -Cardoso, Seth Dorsky, N. Paksima;
Distal Radial Fractures in the Elderly: Operative Compared with
Nonoperative Treatment. The Journal of Bone & Joint Surgery. 2010
Aug.
[32] Kevin C. Chung, Melissa J. Shauver, John D. Birkmeyer; Trends in the
United States in the Treatment of Distal Radial Fractures in the
Elderly. The Journal of Bone & Joint Surgery. 20 09 Aug.
[33] F. Gornea. Ortopedie și traumatologie. Ediția a doua. Chișinău: Centrul
Editorial Poligrafic Medicina; 2010.
[34] T.H. Hunt. J. M. Flynn. Operative techniques in hand, wrist, and forearm
surgery. LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS. Philadelphia, 20 11.
[35] Thelen S, Grassmann J -P., Jungbluth P, Windolf J. Die distale
Radiusfraktur. Der Chir [Internet]. 2018 Oct 19 [citat 2018 Dec
16];89(10):798 –812. Disponibil la: http://link.sprin ger.com/10.1007/s00104 –
018-0724 -0

64
[36] Youlden DJ, Sundaraj K, Smithers C. Volar locking plating versus
percutaneous Kirschner wires for distal radius fractures in an adult
population: a meta -analysis. ANZ J Surg [Internet]. 2018 Oct 24 [citat în
2018 Dec 16]; Disponibil la: http://doi.wiley.com/10.1111/ans.14903
[37] Fritz T, Wersching D, Klavora R, Krieglstein C, Friedl W. Combined
Kirschner wire fixation in the treatment of Colles fracture. A prosp ective,
controlled trial. Arch Orthop Trauma Surg 1999;119:171 -8.
[38] Willenegger H, Guggenbühl A. Operative treatment of certain cases of
distal radius fracture. Helv Chir Acta. 1959;26:81 -94.Germany
[39] Fritz T, Heyer T, Krieglstein C, Mattern R, Kalli eris D, Friedl W.
[Biomechanics of combined Kirschner wire osteosynthesis in the human
model of unstable dorsal, distal radius fractures (Colles type)].
Chirurg.1997;68: 496 -502. German.68496 1997
[40] Kapandji A. [Internal fixation by double intrafocal p late. Functional
treatment of non articular fractures of the lower end of the radius (author’s
transl)]. Ann Chir. 1976;30:903 -8. French.
[41] Wichelhaus A, Gradl G, Mittlmeier T. Die distale Radiusfraktur.
Orthopädie und Unfallchirurgie up2date 7. Georg T hieme Verlag KG
Stuttgart;2012:251 -271
[42] McQueen MM. Redisplaced unstable fractures of the distal radius. A
randomised, prospective study of bridging versus non -bridging external
fixation. J Bone Joint Surg Br. 1998 Jul;80(4):665 -9.
[43] Hayes AJ, Duffy PJ, McQueen MM. Bridging and non ‐bridging external
fixation in the treatment of unstable fractures of the distal radius: A
retrospective study of 588 patients. Acta Orthop [Internet]. 2008 Ianuarie 8
[citat în 2018 Dec 16];79(4):540 –7. Disponibil la:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17453670710015553

65
[44] Richard A. Rogachefsky, MD; Scott R. Lipson, MD; Brooks Applegate,
PhD; Elizabeth Anne Ouellette, MD; Arnold M. Savenor et al. Treatment of
Severely Comminuted Intra -Articular Fractures of the Distal End of the
Radius by Open Reduction and Combined Internal and External Fixation
J Bone Joint Surg, 2001 Apr 01;83(4):509 -509
[45] Disseldorp DJG, Hannemann PFW, Poeze M , Brink PRG. Dorsal or
Volar Plate Fixation of the Distal Radius: Does the Complication Rate Help
Us to Choose? J Wrist Surg [Internet]. 2016;05(03):202 –10.
[46] Martineau PA, Berry GK, Harvey EJ. Plating for distal radius fractures.
Orthop Clin North Am 2007;38(2):193 –201.
[47] Abe Y, Fujii K. Arthroscopic -Assisted Reduction of Intra -articular Distal
Radius Fracture. Hand Clin. Elsevier Inc; 2017;33(4):659 –68.
[48] Mathews AL, Chung KC. Management of Complications of Distal
Radius Fractures. Hand Clin. El sevier Inc; 2015;31(2):205 –15.
[49] McKay SD, MacDermid JC, Roth JH, et al. Assessment of
complications of distal radius fractures and development of a complication
checklist. J Hand Surg Am 2001;26(5):916 –22.
[50] Ilyas AM, Jupiter JB. Distal radius fract ures: classification of treatment
and indications for surgery. Orthop Clin North Am 2007;38(2):167 –73, v.
[51] Patterson RW, Li Z, Smith BP, et al. Complex regional pain syndrome
of the upper extremity. J Hand Surg Am 2011;36(9):1553 –62.
[52] Margaliot Z; Haase SC; Kotsis SV; Kim HM; Chung KC. A meta –
analysis of outcomes of external fixation versus plate osteosynthesis for
unstable distal radius fractures. J Hand Surg Am. 2005 Nov;30( 6):1185 -99

66
[53] Arora R, Lutz M, Hennerbichler A, et al. Complications following internal
fixation of unstable distal radius fracture with a palmar locking -plate. J
Orthop Trauma 2007;21(5):316 –22.
[54] Nellans KW, Kowalski E, Chung KC. The epidemiology of distal radius
fractures.
Hand Clin. 2012;28(2):113e125.
[55] Bonafede M, Espindle D, Bower AG. The direct and indirect costs of
long bone
fractures in a working age US population. J Med Econ. 2013;16(1):169e178.
[56] Cummings SR, Black DM, Rubin SM. Lifetime risks of hip, Colles’, or
vertebral
fracture and coronary heart di sease among white postmenopausal women.
Arch Intern Med. 1989;149:2445e2448.
[57] Oyen J, Brudvik C, Gjesdal CG, et al. Osteoporosis as a risk factor for
distal radial fractures: a casecontrol study. J Bone Joint Surg Am
2011;93:348 –56.
[58] Baron JA, Ka ragas M, Barrett J, et al. Basic epidemiology of fractures
of the upper and lower limb among Americans over 65 years of age.
Epidemiology 1996;7:612 –8.
[59] Omsland TK1, Ahmed LA, Grønskag A, Schei B, Emaus N,
Langhammer A, Joakimsen RM, Jørgensen L, Søga ard AJ, Gjesdal CG,
Meyer HE. More forearm fractures among urban than rural women: the
NOREPOS study based on the Tromsø study and the HUNT study. J Bone
Miner Res. 2011 Apr;26(4):850 -6. doi: 10.1002/jbmr.280.
[60] Özkan S, Westenberg RF, Helliwell LA, Mud gal CSDistal Radius
Fractures: Evaluation of Closed Reduction and Percutaneous Kirschner
Wire Pinning. J Hand Microsurg. 2018 Dec;10(3):134 -138. Epub 2018 May
28.