INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3 Importanța… [629749]

1
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
Importanța culturii plantelor medicinale și aromatice ………………………….. ………………………. 3
Scurt istoric al culturii plantelor medicinale și aromatice ………………………….. …………………. 4
CAPITOLUL 1 . NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE LAVANDĂ 6
1.1. Scurt istoric al culturii Lavandei ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.2. Importanța economică a culturii Lavandei ………………………….. ………………………….. …. 11
1.3. Originea și aria de răspândire ………………………….. ………………………….. …………………… 16
1.4. Caracterizarea botanică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
1.5. Clasificarea Lavandei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
1.6.Cerințe față de factorii de mediu ………………………….. ………………………….. ……………….. 28
1.6.1. Lumina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 28
1.6.2. Aerul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
1.6.3. Apa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 29
1.6.4. Solul și pH -ul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 30
1.6.5. Cerințele față de îngrășăminte ………………………….. ………………………….. ……………. 31
CAPITOLUL 2 . TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LAVANDEI ………………………….. ……… 33
2.1. Asolamentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 33
2.2. Pregătirea solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 33
2.3. Plantarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 34
2.3.1. Pregătirea patului germinativ ………………………….. ………………………….. …………….. 34
2.3.2. Metode de înmulțire ………………………….. ………………………….. …………………………. 34
2.4. Fertilizarea Lavandei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36
2.5. Lucrările de îngrijire ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 38
2.6. Recoltarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 40
2.7. Condiționarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 43

2
2.8. Valorificarea și utilizarea Lavandei ………………………….. ………………………….. ………….. 44
2.9. Atacul de boli și dăunători ………………………….. ………………………….. ………………………. 45
CAPITOLUL 3 . CONDIȚII PEDOCLIMATICE ALE LOCULUI DE EXPERIENȚĂ …….. 48
3.1. Așezarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 48
3.2.Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 49
3.2.1. Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. …………………………. 49
3.2.2. Umiditatea atmosferică ………………………….. ………………………….. …………………….. 49
3.2.3. Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. …………………… 49
3.2.4. Radiația solară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 50
3.2.5. Nebulozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 51
3.2.6. Vânturile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 51
3.3. Solul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 52
3.4.Conculzii privind condițiile climatice ………………………….. ………………………….. ………… 52
CAPITOUL 4 . CONTRIBUȚII LA ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNOLOGIEI DE CULTURĂ A
SPECIEI LAVANDULA ANGUSTIFOLIA ………………………….. ………………………….. ……….. 53
4.1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 53
4.2. Metoda de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 53
4.3. Rezultate obținute: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 56
4.4. Concluzii: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 61
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 63

3

INTRODUCERE

Importanța culturii pla ntelor medicinale și aromatice
Pantele medicinale sunt tot atât de vechi ca omul și în prezent (ul tima jumătate a secolului
XX), în urma cercetărilor noi, au fost readuse în actualitate și considerate ca o prețioasă
bogăție oferită de natură omului. Aceasta a făcut ca in ultimul timp plantele să fie utilizate din
ce în ce mai des in prevenirea și vindecarea a numeroase boli ce afectează organismul uman,
având un loc stabil, mult apreciat în contextul măsurilor complexe profilactice și curative are
terapeuticii zilelor noastre.
Utilizarea pl antelor medicinal e în terapia naturală prezintă avantaje de necontest at,
compara tiv cu medicamentele de sinteză, preparatele farmaceutice de origine vegetală sunt
mai bine to lerate de organism, nu prezintă efecte secundare, nu produc fenomenul de
obișnuință, au prețuri mai mici decât produsele de sinteză; unele, neavând un înlocuitor de
sinteză reprezintă singura posibilitate terapeutică.
România este una din cel e mai b ogate țări în plante medicinale și aromatice. Datorită
condițiilor climatice v ariate, ca și a multiplelor forme de relief și sol, precum și a altor condiții
favorabile, în țara noastră se întâlnesc, sunt prezente în flora spontană, peste 300 specii de
plante medicinale. Cele din flora spontană nu pot asigura necesarul de materie primă vegetală,
în continuă creștere, diferitele specii cresc răzleț pe areale mari , astfel încât depistarea,
culegerea, transportul lor se face greu. ”Solicitări mereu crescânde pentru materia primă
vegetală, ca urmare a revenirii la fitoterapie, au impus luarea în cultură a numeroase specii de
plante medicinale, paralel cu dezvoltarea lucrărilor de ameliorare, în scopul creării unor forme
bogate în principii active și specializate în componenți fiziologici activi. Plantele me dicinale
cultivate, deși destul de puține ca număr, dar cu perspective în agricultura durabilă, dau
posibilitatea ca recoltarea să fie făcută când au cel mai ridicat conținut de principii active
(analize chimice), uscarea produsului se poate face imediat după recoltare sau se poate
prelucra fără uscare, în instalații speciale. Mai mult, unele specii prezintă importan ță
fitoameliorativă, putând valorifica terenuri mai puțin propice altor culturi ”1.
Auzim adeseori pronunțându -se termenul homeopatie . El a fost introdus în anul 1820 de
către un cercetător german,care a constatat practic că unele plante pot fi folosite în formă
foarte diluată pentru a trata unele boli manifestate prin simptome similare celor induse de

1 Hălmăgean Lucian – Ecotehnologia plantelor medicinale , Editura Universității ”Aurel Vlaicu” Arad 2006

4
doze crescute din aceleași plante. Spre exemplu dacă o doză crescută induce senzația de
vomă, o doză scăzută, obținută prin diluția excesivă, va exercita un e fect antiemetic.
Aromaterapia este o modalitate terapeutică ce utilizează uleiuri esențiale sub forme de
inhalații, masaje, băi, parfumuri, în scopul tratării bolilor și menținerii stării de sănătate.
Uleiurile esențiale cunoscute încă din antichitate, sun t benefice sănătății atunci când se absorb
prin mucoasa nazală și bronhică sau când sunt absorbite prin piele (prin masajul pielii sau
adăugarea la apa de baie). Puterea curativă a substanțelor aromatice se manifestă prin acțiunea
directă asupra sistemului nervos central sau prin acțiunea spasmolitică și antiseptică.
Scurt istoric al culturii plantelor medicinale și aromatice
Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit pentru existența sa resursele naturale, provenite
din lumea vegetală și animală. Pe parcur sul a numeroase generații care s -au succedat, el a
reușit să identifice pe lângă plantele comestibile, pe cele cu efecte benefice asupra sănătăți i
sale, dar și pe cele toxice ( folosite la otrăvirea săgeților cu care vânau animalele pentru hrană).
Istoria medicinii își are originea din timpuri străvechi, odată cu începutul folosirii
plantelor de către om. Identificarea plantelor cu efect terapeutic a parcurs un drum greu,
presărat cu multe victime, deoarece multe dintre ele sunt toxice, otrăvitoare. În toate ținuturile
există specii toxice, care luate intern în diferite cantități produc intoxicații severe, delir sau
chiar moartea. Vindecarea bolilor prin folosirea plantelor a devenit o îndeletnicire, constituind
unul din pilonii medicinii și farmacie i, cu o importantă funcție socială.
Istoria culturii plantelor medicinale și aromatice este asociată cu evoluția civilizațiilor. În
toate regiunile lumii, istoria arată că aceste plante au ocupat încă din cele mai vechi timpuri
un loc important în medicin ă, compoziția parfumurilor și a preparatelor culinare.
Asirienii și babilonienii au întocmit cu cca 5000 de ani î.e.n. un dicționar de plante
medicinale și aromatice. „Din vestigiile aflate în British Museum din Londra, reiese faptul că
asirienii cultivau macul încă din anul 2700 î.e.n. și foloseau menta încă din anul 1200 î.e.n.
(O. Cosocariu, 1986)”2.
China este leagănul fitoterapiei, India, Orientul Mijlociu, în special în perioada arabo –
musulmană, Egiptul, Grecia, Roma antică sunt civilizații în perioad a cărora utilizarea
plantelor medicinale și aromatice a ocupat un loc de cinste. Gravuri și papirusuri atestă
utilizarea mentei, anasonului, chimenului, coriandrului în Egipt în urmă cu 5000 de ani. Din
tăblițele de argilă sumeriene învățăm că locuitorii v echii Mesopotamii cultivau fenicul,
cimbru, coriandru, iar grecii și romanii moștenesc și dezvoltă aceste cunoștințe. Hipocrat din

2 Muntean, Leon Sorin. Tratat de plante medicinale și spontane. Cluj-Napoca : Risoprint, 2007

5
Kos, Theophrast, Pliniu amintesc în mod regulat în lucrările lor proprietățile terapeutice a
numeroase specii de plante.
În Evul Mediu plantele aromatice au fost utilizate în mare măsură la mascarea mirosurilor
alimentelor, cu precădere a cărnii, a cărei prospețime nu era garantată întotdeauna.
În Franța la sfârșitul secolului al VII -lea, prin promulgarea c elebrului său capitol din
Villis, Carol cel Mare a cerut cultivarea unui anumit număr de plante medicinale și aromatice
în toate grădinile domeniului re gal. Aceste specii vor fi apoi cultivate, în principal în grădini
ca legume sau ierburi aromatice pentru nevoile zilnice în bu cătărie, și utilizate în principal
proaspete, în timp ce plantele medicinale au fost uscate în vederea comercializării în farmacii.
Odată cu dezvoltarea tehnicii științifice, multe din proprietățile plantelor, până în acel
moment doar presupuse, se confirm ă. Fitoterapia recâștigă interesul , plantele aromatice
autohtone sau introduse în cultură revin în grădinile parfumate, ornamentale, în stâncării,
borduri sau chiar ca plante izolate.

6
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE
LAVANDĂ

1.1. Scurt istoric al culturii L avandei
Lavanda, plantă medicinală, apare la origine sub denumirea Lavandula stoechas sau
Lavandula spica , având rădăcinile în vremea romanilor, care o foloseau ca parfum, pentru băi
și pentru îngrijirea rufelor. Astfel pretutind eni de -a lungul Mediteranei se dezvoltă utilizarea
plantei, regăsindu -se printre ”plantele prețioase” ale naturaliștilor romani, citată în mod
special de Pliniu.
Lavanda este cultivată de peste 2500 de ani. În Antichitate a fost folosită în procesele de
mumificare și, totodată, ca odorizant, pentru a înlătura mirosurile dezagreabile. Primii
promotori au fost egiptenii, fenicienii și popoarele arabe. În Europa, lavanda a fost răspândită
tocmai din Grecia în jurul anilor 600 î.Hr., fiind astfel întâlnită și î n următoarele țări: Franța,
Spania, Italia și Anglia. Speciile de levănțică engleză nu s -au dezvoltat în Anglia, ci mai
degrabă au fost aduse aici începând cu anul 1600, atunci când plantele de lavandă își făceau
drumul spre America.
Romanii foloseau uleiu rile de lavandă pentru baie, gătit și parfumarea aerului. Florile erau
apreciate pentru efectul lor tonic, liniștitor și mirosul repelent. Ulterior, plantele de lavandă
uscată au fost folosite în amestecuri de fumat și ca plante medicinale.”3 „Lavanda este
menționată de multe ori și în Biblie, nu cu denumirea de lavandă, ci cu numele folosit la acea
vreme – nard, ce provine de la numele grecesc de lavandă, naardus, după orașul sirian Naarda.
Totodată, unii creștini antici aveau credința că lavanda a fost lu ată din Grădina Edenului, de
către Adam și Eva, dar susțineau că mirosul acesteia a apărut ulterior. Și anume, potrivit
legendei, hăinuțele Pruncului Iisus au dăruit acest miros lavandei atunci când Fecioara Maria
le-a așezat la uscat într -un tufiș. Toate acestea explică de ce lavanda era considerată o formă
de protecție împotriva răului. Î n acest sens, în multe case creștine, o cruce din flori de
levănțică era atârnată deasu pra ușii în semn de ocrotire.”4
„Istoria monarhiilor europene este de asemenea, pli nă cu istorisiri despre lavandă. Carol
al VI -lea al Franței cerea perne umplute cu lavandă oriunde mergea, iar regina Elisabeta I a

3 IBIDEM
4 IBIDEM

7
Angliei considera indispensabilă mierea de lavandă la masă; ea a solicitat, de asemenea, flori
de lavandă proaspete, disponi bile în fiecare zi a anului. Ludovic al XIV -lea a iubit, de
asemenea lavanda și s -a scăldat în apa impregnată cu parfumul ei. Regina Victoria a folosit un
deodorant de lavandă, la fel ca și regina Elizabeta I și a Il -a . «Levănțică a fost condimentul
prefe rat în bucătăria englezească din perioada dinastiei Tudor și cea elisabetană, nelipsind din
preparatele de vânat, din fripturi și din salatele de fructe. De asemenea, levănțică se presăra pe
deserturi sau, pur și simplu, se făceau bomboane de levănțică» (J udyth McLeod în cartea
Lavender, Sweet Lavender, Paperback Revised edition July 1, 2000).
„Când spui lavandă, spui parfum. Lavanda, aurul violet. Este culoarea prin excelență a
peisajelor Provence -lui.”5 Regiunea Provence este renumită pentru lanurile de l evănțică
parfumată, iar locuitorii zonei sunt experți în culesul și distilatul acestor flori. Fiecare familie
din această zonă a Franței are propriul lan de lavandă, iar una dintre aceste familii de soi –
familia Lincele au pus bazele celui mai parfumat mu zeu din Europa: Muzeul Lavandei.
O legendă spune că „Lavandula, care era o zână frumoasă, blondă și cu ochi albaștri,
se născuse între lavandele sălbatice de munte din Lure. într -o zi când ea căuta un loc pentru a
se așeza cu caietul ei plin de peisaje, zâ na se opri în fața paginii cu Provence și începu să
plângă văzând aceste terenuri necultivate și lacrimi fierbinți de culoarea lavandei au pătat
pagina deschisă. Dorind să ascundă această mică dramă, zâna șterse ochii ei albaștri, dar se
produse un efect contrar, prin care picături fine de lacrimi se mai împrăștiară încă pe pagina
deschisă. Disperată, zâna trase atunci peste această Provence o mare bucată de cer albastru
pentru a acoperi toate aceste pete! Din acea zi, lavanda crește pe aceste terenuri și fetele
blonde din acea regiune au în irișii ochilor albaștri irizări de culoarea mov a lavandei, mai ales
când la sfârșit de amiază în zilele de vară ele privesc cerul metalic care cade peste c âmpul cu
lavandele în floare”.

5 IBIDEM

8

Așa se face că, din î naltul Alpilor Maritimi și până în largul mării, pe insula
călugărilor St. Honorat, trecând prin numeroasele piețe din târguri și târgușoare, levănțic a își
propagă intensa ei aromă. Astfel, arealul preferat al lavandei se plasează în Alpii francezi, la o
altitudine cuprinsă între 700 -800 m și se extinde în Alpii de jos, până în Italia și Spania.
„Alp ii oferă vizitatorului un imens teritoriu natural, văi și platouri, păduri și poteci, râuri, sate
și cătune. De un albastru nedeslușit și nehotărât, bătând spre nuanțe de mov, întrevederea cu
lavanda este în primul rând vizuală, iar apoi, puternic olfactiv ă. Grație impactului său extrem
de puternic emoțional, lavanda alunecă de la natural către cultural, în lunile Iunie și Iulie,
când este înflorită și întreaga lume vine să o admire în cunoscuta regiune Provence. Descrisă
cândva ca «sufletul regiunii Haute -Provence», lavanda a colorat platourile înalte și a adus
prosperitate în viața satelor, încă din Evul Mediu.”6
„Lavanda era una dintre cele 44 de ierburi mediteraneene pe care călugării de la St.
Honorat le puneau în lichiorul -medicament a cărui rețetă num ai ei o cunoșteau. Un fel de
variantă sudică a bitterului suedez, acest digestiv călugăresc din Mediterană, pe care și azi îl
fac monahii din insulă, o insulă celebră, deopotrivă, pentru al său limoncello și pentru vinul
preparat în pivnițele vechi de sute de ani. Dar cine mai știe azi că, numai cu o jumătate de
secol în urmă, pe când călugării din insulă începuseră a îmbătrâni și prea puțini tineri își mai
aflau vocația acolo, de la Avignon a venit vorba să se taie viile. Nu, nu era nici un fel de

6 http://www.cotidianul.ro/balada -lavandei -187957/
Tabel 1. Câmp cu lavandă (Sursa: http://www.informatia -zilei.ro/sm/trei -exemple -de-culturi -pentru -care-merita –
sa-investesti -in-agricultura/)

9
reflex.. .târziu zamolxian. Nici n -ar fi avut cum. Doar că gârbovii călugări nu mai puteau
munci la vie. În locul butucilor de viță s -a plantat lavanda. Câștigul era mai mic pentru
mănăstire, dar munca mai ușoara și viața mai plină de parfum. Azi, din întinsele gră dini cu
levănțică de pe insula monahilor au mai rămas câteva straturi pline de culoare; și vițe noi și -au
implantat rădăcinile în pământul roșu. Faima vinului de St. Honorat a crescut și -a ajuns, cred,
aproape la fel de mare ca și cea a lavandei din întrea ga regiune Provence.”7
„Când privești rândurile aliniate soldățește ale lavandei prin parcurile Nisei ori delimitând
grădinile de zarzavaturi de plantațiile de măslini și lămâi la Menton, ori pe culmile ce urcă
mai sus de Grasse (cetatea -mamă a parfumurilor), le admiri, fără să -ți imaginezi măcar că se
muncește la un petic de levănțică tot atât de mult ca la un strat de tomate: rărit, plivit și toate
celelalte eforturi care fac parte din rutina grădinarului.”8
Cam pe la sfârșitul lunii Iunie, lav anda înflorește, întâi timid, apoi vibrant și într -un final
copleșește. Culoarea mătăsoasă, drăgăstoasă, de un al bastru deschis ca al ochilor de copil, se
amplifică spre violet, și mai apoi dă impresia că arde peste munți. Odată cu adâncirea culorii,
și parfumul ei devine mai compact, mai intens.
„Orașul Grasse are un rol determinant în istoria lavandei. Aici a apărut în secolul al
XVII -lea o nouă modă, cea a articolelor din piele parfumată, ceea ce a condus la apariția
breslei maeștrilor parfumeri, care a devenit independentă de cea a tăbăcarilor în 1759. Crearea
companiei Antoine Chiris, creată în anul 1768, la Grasse (care avea să devină capitala
parfumurilor și care avea fabrici în mai multe țări – Franța,Italia și Algeria), face ca cererea de
lavandă și de plante aromatice din zonele rurale să crească simțitor.
Începând cu secolul al XVIII -lea, lavanda este regăsită în textele științifice, datorită
folosirii ei în scopuri terapeutice sub formă de uleiuri esențiale, atât intern, cât și extern, mai
ales c a urmare a epidemiei de ciumă din Provence. In acest sens, conform unei legende, se
spune că „patru hoți cutreierau Franța, în perioada anilor 1700, jefuind morminte și
deposedând de lucruri oamenii care căzuseră victime ale ciumei. La început, autoritățil e i-au
neglijat, crezând că ei vor fi curând morți datorită acelei boli îngrozitoare. Dar timpul trecea și
ei continuau să prade și să jefuiască, părând să rămână imuni la ciumă. într -un final,
autoritățile i -au capturat și trebuia să -i omoare, în afară de cazul în care ei divulgau secretul
lor, și anume. «Cum puteau ei evita molipsirea de ciumă?». Hoții au hotărât să divulge
secretul lor și, spre uimirea tuturor, ei au mărturisit că proveneau dintr -o familie de parfumeri

7 IBIDEM
8 http://jurnalul.ro/special -jurnalul/oda -lavandei -619487.html

10
care crease un oțet din ierburi ce îi proteja de această boală cruntă. Lavanda era un component
cheie în această faimoasă rețetă, care a fost folosită până la sfârșitul anilor 1800.”9
Apogeul culturii și culesului lavandei se situează între anii 1900 -1950, datorită
prezenței din belșug a mâinii de lucru și modului de întreținere a câmpurilor (prin trecerea
turmelor de oi, care netezeau terenul). În această perioadă se impune tehnica de înmulțire prin
butași la levănțică și cresc eforturile de a găsi plante cu randament crescut ca esență și ca
adaptare la condițiile geografice. Felix Eysseric (1902 -1988) a creat în 1952 la Nyons primele
utilaje destinate exploatării lavandei și anume prima mașină destinată tăierii lavandei. Cu
timpul, spre anii ’50, datorită deplasării culturilor, preferinței pentru culturile de levănțică
(randament mai mare la obținerea de ulei esențial) și utilizării produselor de sinteză, mai puțin
costisitoare, consumul de ulei esențial de lavandă a scăzut și suprafețele cultivate cu lavandă
au început să se diminueze. Lav anda rămâne însă de neînlocuit în două domenii de prestigiu
ale istoriei sale: parfumeria și sfera medicală (fitoterapie și aromaterapie).”10

În România, lavanda a început să fie cultivată destul de recent, în jurul anului 1950, odată
ce agricultorii au constatat că pot obține un randament mai bun al terenurilor agricole și a luat
amploare după anul 1970, când se cultivau câteva sute de hectare. Primele tufe de lavandă și
în special de lavandin au fost găsite izolate în jurul capitalei, după care au avut parte de o
extindere în culturile din sudul și vestul țării, astfel că, în anul 1990, existau peste 3.000 de
hectare cultivate. În ultimii 15 ani, defrișările iraționale au redus vehement suprafețele

9http://casutaculavanda.ro/planta -medicinala/
10 http://bioremed.ro/index.php?main_page=page&id=10
Figura 1. Prima mașină de tăiat balotat lavandă creată de Felix Eysseric ( Sursa: http://www.memoire –
drome.com/recherche – detail.html?id=146222 )

11
cultivate cu lavandă, rămânând aproximativ 420 de hectare, majoritatea în județele din sudul
țării. Cele mai favorabile zone de cultură în țara noastră se întâlnesc în Câmpia Timișului,
Dealurile Vestice, Câmpia Olteniei, Câmpia Burnazului, Câmpia Bărăganului, Podișul
Dobrogei, Podișul Transilvaniei.
În Județul Timiș, înainte de anul 1990 se cultiva lavandă pe o suprafață de aproxi mativ
240 ha (în localitățile Seceani, Ciacova, etc), iar în prezent, deși ar avea asigurată piața de
desfacere, se cultivă doar pe câteva sute de mp.
Tot înainte de revoluție, în Banat au existat 200 -300 de hectare de lavandă. Acestea au
fost însă convert ite la agricultura extensivă bazată în mare parte pe cereale și astfel în 20 de
ani horticultorii experimentați s -au pierdut și în prezent este destul de dificilă găsir ea unui
ajutor de specialitate.
1.2. Importanța economică a culturii Lavandei
„Lavanda e ste folosită ca plantă medicinală din vremuri imemoriale, iar proprietățile
terapeutice ale uleiului eteric extras din florile acesteia au fost descoperite la începutul
secolului al XX -lea, de către chimistul englez Rene Gattefosse care s -a vindecat de o a rsură
gravă fără să rămână cu semne.”11
Pe de -o parte, importanța economică a lavandei rezidă din numeroasele posibilități de
utilizare a acesteia cu precădere în sfera medicală, în două dintre domeniile de o importanță
mondia lă: fitoterapia și aromaterapia .
„Fitoterapia este o ramură a terapiei naturiste care folosește plantele și preparatele din
plante ca mijloc de tratare a bolilor”12. În acest sens, se poate spune că lavanda are o
însemnătate colosală, având în vedere beneficiile pe care le poa te aduce ca plantă medicinală.
În cadrul fitoterapiei, pentru a obține efectul maxim al substanțelor care se găsesc în plantele
de lavandă, se pot utiliza diverse procedee de preparare, cum ar fi: infuzia, decoctul,
maceratul, tinctura, oțeturile aromatice, inhalații le, băile din plante și altele. Respectând
modalitățile de preparare și urmând un tratament regulat, rezultatele vor fi extrem de
satisfăcătoare.
„Aromaterapia este una dintre ramurile Fitoterapiei, ea folosind materiale aromatice pe
bază de plante, cunoscute ca uleiuri volatile, eterice, uleiuri esențiale sau aromatice, scopul lor
fiind acela de a îmbunătăți starea de spirit sau chiar sănătatea oam enilor. Lavanda este des

11 www.mybestcv.co.il/TextPage.aspx?id=9504981
12 ro.wikipedia.org/wiki/Fitoterapie

12
întâlnită sub formă de uleiuri esențiale și eterice, care dacă sunt folosite în doze regulate și
fără exagerări, au un efect foarte benefic, mențin și întrețin starea de sănătate, energizează,
stimulează și relaxează organismul, el iberându -l de stres.”13
Lavanda se cultivă pentru inflorescențe ( Lavandulae flos, Lavandulae angustifoliae flos,
Flores Spicae ) utilizate în stare proaspătă sau uscată, iar de la lavandin se folosesc
inflorescențele proaspete (Lavandulae hibridae flos).
„Florile proaspete conțin între 0,7 și 1,4 % ulei volatil, iar raportat la planta uscată,
poate ajunge la 11,3 %. Prin uscare o parte din uleiul volatil se pierde (apreciat 35 – 47%),
astfel că florile uscate au în medie până la 1,5% ulei volatil (U. Stănescu și colab., 2001), cu
limite între 1 – 3 %, mai rar până la 2 – 6 % ( V. Cucu și colab., 1982, V. Istudor, 2001, A.
Flower, 2004). Componentul principal al uleiului volatil din florile de lavandă este linaloolul,
liber sau esterificat (mai ales ca acetat). Calitatea acestui ulei volatil este dată în principal de
proporția de acetat de linalil, care în medie este de 30 – 40 %, însă poate ajunge la peste 50 %
(E. Gildemeister și F. Hoffman 1961, citați de V. Cucu și colab., 1982). Conținutul în alcooli
liberi, exprimat în linalool, este cuprins între 40 – 60 %.”14
Comparativ cu lavanda , florile de lavandin (hibrid între cele două specii ) au
conținutul în ulei volatil ceva mai mare (2 – 3 % în flori uscate ), însă este mai sărac în esteri ,
mai bogat în ca mfor , avân d mirosul camforat m a i p u ți n f i n ( d e c ât u l e i u l d e
l a v a n dă).
A. Mih alea, 1975, a constatat o corelaț ie pozitiv ă între nu mărul de flori pe inflorescen ța
de lavand ă și co nținutul în ulei volatil. Nu s -a constatat corela ție între culoarea florilor și
calitate. In Farmacopeea Romans figurează Aetheroleum lavandulae (ulei de lavand ă),
obținut prin distilare cu vapori de ap ă, din infloresce nțe de lavandă, cu un conț inut de 35 – 55
g % esteri exprimați, î n acetat de linalil.
Pe de altă parte, importanța economică a plantelor de lavandă reiese din diversitatea
formelor de utilizare ale acestora. Astfel, lavanda poate fi întrebuințată cu succes și în
domenii precum: amenajarea spațiilor verzi , industria parfumeriei, dezinfecție, dezinsecție
naturală, cosme tică, industria alimenta ției și dulciurilor, apicultură.

13 www.romedic.ro/aromaterapie -0C210

14 IBIDEM

13

Uleiul volatil de lavandă este un aromatizant puternic, utilizat î n parfumerie și cosmetică,
însă are și utilizări medicinale. Se utilizează în tulburări digestive, având acțiune carminativă,
ca sedativ central în cefalee, ca stimulent general, aromatizant și corectiv. Are acțiune
antiseptică și cicatrizantă, folosindu -se la vindecarea rănilor, a reumatismului etc. Uleiul de
lavandă intră în compoziția unor produse farmaceutice (inhalant. etc.) și a oțetului aromatic
(cu care se fac fricțiuni în caz de răceală, gripe și stări febrile). Florile de lavandă au acțiune
carminativă și slabe e fecte stimulente nervoase etc. Florile se folosesc sub formă de infuzie,
acțiune calmantă asupra sistemului nervos. Ceaiul din flori de lavandă se folosește în tratarea
bolilor de rinichi și ficat, împreună cu alte plante, m ărind diureza și secreț ia biliară.
Datorită acț iunii sedative, florile de lavandă se folosesc în componenț a ceaiului pentru
bolnavii hipertensivi. Florile se folosesc în compoziț ia țigărilor antiastmatice. Lavanda se
utilizează și în amestecul pentru băi aromati ce pentru parfumul plăcut ce -1 dă apei, precum și
pentru acțiunea ei calmantă , antiseptică și cicatrizantă a rănilor.
Industria care valorifică la maxim potențialul lavandei este industria parfumeriei. Și nu
întâmplător, pentru că lavanda este o plantă ce dispune de calități o lfactive excepționale,
putând parfuma absolut orice, începând de la săpunuri, la detergenți, deodorante, creme,
loțiuni și chiar hârtie igienică. În parfumerie, lavanda este utilizată mai ales în cazul
parfumurilor bărbătești, dată fiind aroma sa ușor reco gnoscibilă, puternică și rezistentă .

Figura 2. Ulei esențial de lavandă (Sursa: https//uleidelavanda.wordpress.com )

14

Lavanda creează o adevărată industrie a dulciurilor, având în vedere multitudinea
de forme în care se găsește aroma ei inconfundabilă și pătrunzătoare. Florile de levănțică pot
fi folosite pentru decorarea brioșelor, torturilor, dar și a altor prăjituri. Extractele de levănțică
pot fi aplicate în compoziția diferitelor bomboane, pentru prepararea zahărului de lavandă sau
pentru aromarea ciocolatei. Totodată, levănțică oferă o aromă dulce și florală oricărui fel de
mâncare; în unele colțuri ale lumii aceasta este utilizată pentru parf umarea și aromatizarea
laptelui de oaie, a laptelui de capră și implicit a brânzeturilor rezultate din acest lapte.
Datorită aspectului ei și a mirosului pe care îl emană, lavanda creează un puternic
impact vizual și olfactiv, fapt pentru care este des înt âlnită ca plantă ornamentală în grădini,
parcuri, terase sau curțile interioare ale caselor. Aceasta decorează foarte bine stâncăriile,
zidurile, putând fi folosită și în borduri, rondouri sau în pete de culoare, oferind spațiilor
lumină, culoare și un mir os puternic, plăcut și relaxant. Totodată, plantele de levănțică sunt
frecvent întrebuințate ca flori tăiate uscate sau proaspete, ori sunt utile la crearea diverselor
aranjamente florale, în combinație cu alte flori.

Figura 3.Săpun cu lavanda (Sursa: http//sapun -naturalhandmade.blogspot.ro201111lavender -sapun –
natural -cu-lavanda -si.html)

15

Este considerată una din cele mai tonice plante pentru sistemul nervos. Infuzia de lavandă
combate chiar melancolia (stările depresive). Lava nda se folosește în producerea unor
medicam ente sedative (Nervoflux), colagoge (Chol -Traw, Cholagutt -N), antireumatice de uz
intern (Dolo -Cylo1). Florile se utilizează ca insectifug, alungă moliile parfumează hainele .
Uleiul de lavan dă este foarte mult folosit în industria parfumurilor și cosmetică, a
detergenților și porțelanurilor, uleiul fiind un valoros dizolvant și fixator de vopsele. După
cum s -a arătat, ea poate fi folosită și ca plantă fitoameliorativă.
Lavanda este o apreciată plantă decorativă și meliferă, obținându -se 100 – 120 kg/ha
miere, c u o bună capacitate nectariferă și o înflorire eșalonată pe o lungă perioadă de timp, în
intervalul Iunie – Iulie – August. Capacitatea nectariferă situează lavanda printre cele mai
valor oase plante melifere din flora erbacee. Nectarul său plăcut parfumat, cu o concentrație în
zahăr la maximum de înflorire de 45 -48%, este foarte atractiv pentru insecte, producția de
miere fiind evaluată la 50 -100 kg/ha.
Figura 4. Tort cu lavandă (Sursă: http://www.marawvegan.ro/wp -content/uploads/2013/06/Tort -raw-cu-
lavanda -si-mure.jpg)

16

1.3. Originea și aria de răspândire
Lavanda este originară din sudul Europei, având centrul de răspândire partea apuseană
a bazinului mediteranean, de la răsărit până la coasta Dalmației și în Grecia (E. Faun, 1995).
Crește spontan și se cultivă pe suprafețe mai mari în Grecia, Franța, Itali a, Spania, Africa de
Nord, iar în Orientul Apropiat ajungând până în India. Cele mai mari suprafețe cu lavandă se
întâlnesc în Franța, urmată de fosta Iugoslavie, Bulgaria, Spania, țări care sunt principalele
producătoare a produsului vegetal. La no i în țară, deține suprafețe mai mari în sudul și sud
vestul țării, iar prin grădini se cultivă și în alte zone agricole.
De mai bine de două secole, lavanda este o veritabilă emblemă a regiunii Provence,
din sudul Franței. Drumul lavandei , așa cum este numit, ar putea fi considerat urmașul
modern al Drumului mătăsii . Indiferent de anotimp, câmpurile nesfârșite de lavandă spun
povestea plină de farmec a fragilei plante de munte cu proprietăți miraculoase, al cărei renume
a făcut, de -a lungul timpului, înconjurul lu mii.
Datorită variabilității genetice și adaptabilității ecologice mari, lavanda poate fi
cultivată cu succes și în afara arealului său natural, în diverse părți ale lumii, însă în zone cu
expoziție însorită și ferite de vânturi puternice și de curenți rec i.
Figura 5. Câmp cu lavandă (Sursă: http://www.levantica.com/?p=821#prettyphoto/0/)

17
1.4. Caracterizarea botanică
”Numele botanic al celei mai cunoscute și apreciate specii de lavandă este Lavandula
angustifolia sau Lavandula officinalis (Lavandula vera). Italienii îi spun lavanda, spaniolii:
lavanda sau espliego (adică spicușorul, din lat. spiculum), francezii: lavande, grecii: levanta
(Λεβάντα ) și englezii: lavender.”
Nume le este de origine latină, lavare înseamnă «a spăla »; aluzie la băile cu plante de
levănțică , fiind utilizată și ca aromatizant . ”În latina populară circula pluralul lavandaria,
«lenjerie de spălat» (din lavandarius = «care trebuie spălat »), care a dat în spaniolă, de pildă,
lavanderia = «spălătorie » și lavandero/lavandera = «spălător », «spălătoreasă », iar în
franceză, lavanderie, «atelierul unde se pregătește leșia » și lavandier/lavandiere =
«spălător », «spălătoreasă ». Denumirea de levănțică s -a format în limba română, ca diminutiv
de la lavandă, ca o traducere a lui Lavandula, numele științific pe care i l -a dat lavandei, în
sec. XVIII, na turalistul suedez Karl von Li nné, probabil de la forma lavendula apărută în
latina medievală. ”15
„Lavanda este un semiarbust înalt de 30 -100 cm. Tulpina este lemnoasă, puternic
ramificată de la bază, formând o tufă cu aspect globulos, înaltă de 30 -70 cm”16. Ramificațiile
bătrâne sunt lignificate, brune cu scoarța exfoliată, cele tinere sunt patrunghiulare, pubescente,
iar coloritul general este verde cenușiu. Ramificațiile care poartă inflorescențe au 25 – 30 cm
lungime și poartă frunze numai în partea inferi oară, iar cele sterile sunt mai scurte și foliate
complet. „Din mugurii de pe tulpină pornesc lăstar i pe care se formează florile. Î n primii ani,
lăstarii au 25 cm lungime, iar pe măsură ce plantele îmbătrânesc, lăstarii sunt mai scurți (10
cm). Lăstarii p oartă în vârf inflorescențe spiciforme, cu flori de culoare albă -violetă, albastră
mov-închis.”17
Frunzele lavandei sunt dispuse opus , întregi, sesile, linear -lanceolate, acute, pe
margini ciliate, cu marginea răsucită în sus. C ele inferioare fiind de culoa re cenușie, de 1 -2
cm lungime și 1,5 -2 mm lățime, pe ambele fețe pubescente, cu peri ramificați, stelați, iar cele
superioare cenușii -verzui, de 2 -3,5 cm lungime si 3 -6 mm lățime, mai puțin păroase. Frunzele
lavandei nu cad toamna la sfârșitul vegetației, ci schimbarea frunzelor se realizează treptat, în
timpul perioadei de repaus, când o parte din frunzele bătrâne se usucă și cad.

15 http://www.romania -actualitati.ro/lavanda_iarba_caminului -46150
16 Gheorghe Valentin Roman, Lenuța Iuliana Epure, Maria Toader – Plante aromatice produse în condiții
ecologice, Editura Alpha MDN. Buzău, 2008, p. 60
17 Nicoleta Ion, Gheorghe Valentin Roman, Viorel Ion, Lenuța Iuliana Epure, Maria Toada, Adrian Gheorghe
Bășa – Specii de plante medicinale și aromatice melifere, Editura Alpha MDN, Buzău, 2008, pp. 53 -54

18
Florile sunt dispuse în partea terminală a ramurilor în inflorescențe asemănătoare cu
un spic (3 – 7 cm lungime), formate din 3 – 8 pseudoverticile, fiecare cu 2 – 7 flori labiate,
scurt pediculate . Florile sunt compuse dintr -un caliciu cilindric (5 – 6 mm lungime) cu 4 dinți
scurți, albăstrui, des, păros și glandulos; corola de cca 10 mm lungime, albastră, cu labiul
superior adân c, bilobat, iar cel inferior cu 3 lobi înguști; androceul din 4 stamine dispuse în
tubul corolei; gineceul cu ovar superior, la baza căruia se găsește glanda nectariferă
,disciformă, stilul de 3 – 3,5 mm lungime și stigmatul inegal bifurcat. Înflorirea are loc în
lunile iunie – iulie. ”Polenizarea este alogamă entomofilă , după cum s -a arătat, fiind o
valoroasă plantă meliferă. Fructele sunt nucule, brune, lucioase, ovoidale, de cca 2 mm
lungime și 1 mm grosime, grupate câte 4 la baza caliciului persistent; MMB este de cca 0,9 –
1 g.”18
Semințele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrană slab permeabilă, fapt pentru
care germinează și răsar într -o perioadă îndelungată. După răsărire plantele de lavandă
formează tufe, ca urmare a apariției de noi ramificații, sporind totodată producția de
inflorescențe. Creșterea numărului de ramificații ajunge la un nivel maxim, după care acestea
încep să se usuce, ceea ce impune ca periodic, o dată la 7 -10 ani, să se execute lucrările de
întreținere.
„Levănțica este foarte b ine cunoscută datorită florilor sale tubuloase, albastre,
puternic parfumate, dispuse în spice, pe tulpini drepte rigide.
Este în egală măsură și un arbust decorativ, ale cărui frunze gri, uneori sectate, împrăștie o
aromă caracteristică. Florile pot fi us cate și își conservă foarte multă vreme parfumul.
Pentru a obține cele mai bune rezultate, se vor culege chiar înainte de înflorire, când sunt încă
sub formă de boboci.” 19
Florile dețin o „corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături , cel
inferior cu 3 straturi, stamine libere, caliciul cilindric 5 -dințat. cu 13 -15 nervuri, albastru
păros, plăcut mirositoare, dispuse 2 -10 în verticile reunite într -o inflorescență spiciformă,
lungă pană la 10 cm, fără peduncul; frunzele opuse, foarte î nguste, cu margini revolute,
nedivizate sau divizate.”20.

18 IBIDEM
19 Jean Courtier, Grădinar Fără Grădină.Ghid indispensabil pentru grădinăritul în cel e mai restrânse spații, p.
200
20 Dr. ing. Milea Preda – Dicționar Dendrofloricol. Ed. Științifică, și Enciclopedică, București, 1989

19

”Descrierea botanică a plantei, organelor florale. Kohler's Medizand Pflazen, 1887
A. Plantă cu flori. 1. Segment de inflorescență (pseudoverticil) cu caliciul (sepalele) în
creștere; 2. Segment din spicul floral cu 2 flori; 3. Floare deschisă; 4. Secțiune longitudinală a
florii deschise; 5. Stamină; 6. Stamină deschisă; 7 . Polen; 8. Ovar; 9 Gineceu ; 10. Partea
inferioară a gineceului cu ovar; 11. Sămânța; 12, 13. Sămânța în secțiunea transversală și
longitudinală. ”21
„Lavanda este o plantă aloga mă, entomofilă și prin înmulțire generativă produce
numeroși indivizi cu variab ilitate morfogenetică chimică și cu eficiență economică
diferențiată”22. „înmulțirea prin semințe determină varietatea de culoare, deoarece se produce
o segregare puternică. Varietatea culorilor reflectă neuniformitatea în ritmul de dezvoltare a
plantelor ș i diferențe în producția de ulei volatil. Din acest motiv, este recomandată înmulțirea
vegetativă, deoarece aceasta permite obținerea unui material mai uniform (Gh.V. Roman,
2002).”23
Ca una dintre cele mai iubite plante odorifere, levănțica îmbracă cu bună dispoziție
grădinile, parcurile, ori terasele și curțile interioare ale caselor, locuri în care mirosul lor va fi
apreciat. Totodată, fiind o plantă obișnuită în condiții de uscăciun e, prezintă în general frunze

21 http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24558/violeta_butnarasi_thesis.pdf
22 http://documents.tips/documents/cultivarea -lavandei-55c3b6ec38862.html
23 IBIDEM
Figura 6. Lavandula angustifolia (Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Lavandula_angustifolia)

20
suculente sau ceroase, adesea cu o tentă de un gri -argintiu, care le permite să suporte lipsa de
apă.

1.5. Clasificarea Lavandei
Regnul Labiatae
Clasa Magnoliopsida
Ordinul Lamiales
Familia Lamiaceae
Genul Lavandula
Lavandula L. este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea
mediteraneană până în Africa tropicală și în regiunile sud -estice ale Indiei. Genul Lavandula
cuprinde cca 30 de specii erbacee perene sau subfrutescente. Pentru cultură , cea mai
importan tă este Lavandula angustifolia Mill. (sin. L. vera DC, L. officinalis Chaix et Vill ).
Această specie are mai multe varietăți, din care cea mai importantă este var. delphinensi
(lavanda mică), apoi var. fragrans (lavan da mijlocie ) etc. Mai puțin răspândite sunt:
Lavandula latifolia (L) Medic (sin. L. spica L.), numită lavanda spaniolă; Lavandula hybrida
(L. intermedia), numit Reverșon (lavandin, sau lavandă englezească), un hibrid între L.
angustifolia și L. latifolia ; Lavandula lanata Boiss (cultivată în Spania).
”După A. Laza și G. Rácz, 1975, L. angustifolia Mill . are 2n = 36, 42, 48,50, 54, L.
angustifolia Mill. este o specie europeană, crește spontan în bazinul mediteranean (sudul
Franței, Italiei, Spaniei și Greciei), pe versanții meridionali ai Alpil or francezi, între 700 –
1800 m. L. latifolia (L.) Medic. crește în același areal însă la altitudini mai mici (ex. în Alpii
francezi intre 400 – 700 m), iar la limita între cele două specii (600 – 800 m) apare hibridul
natural reverșonul((lavandinul) (E. Coiciu G. Râcz, 1962). La noi în țară se cultivă
specia L. angustifo lia Mill. care produce un ulei volatil de calitate superioară, însă este mai
puțin productivă și mai pretențioasă le condițiile pedoclimatice decât L. hybrida (lavandin).
Lavandinul se cu ltivă sporadic prin grădini. Este mai tardiv cu 10 – 14 zile decât L.
angustifolia Mill.
Din Lavandula angustifolia Mill. se cultivă soiul „Codreanca" (din anul 1992)
și soiul local (populația) "De Moara Domnească" (din anul 1973), iar din Lavandula hib rida

21
se cultivă soiul local (populația) „De Brănești" (din anul 1970). ”24

Lavandula angustifolia Mill (L.spic a L.,L.vera DC.,L.officinalis Cha ix.)
Este specia cea mai cultivată în scop ornamental, medicinal și cosmetic, fiind
cunoscută ca levănțica adevărată sau englezească; era prețuită întotdeauna pentru proprietățile
sale antiseptice, calmante și antispasmodice și de aceea a fost cunoscută mult timp ca plantă
medicinală, fiind folosită în vechile mănăstiri și grădinile de la țară.
Planta, cu o înălțime medie de 30 -90 cm, are aspectul unei tufe cu mai multe
ramificații din partea bazală. Frunzișu l bogat și persistent este alcătuit din frunze întregi,
îngust liniare, ca de pâslă, ușor răsfrânte pe margini, cu o pubescență de cu loare gri -verzui.
Florile labiate mici, de obicei purpuri i-albastre, dar uneori albe roz, sunt așezate în
inflo rescențe spiciforme terminale. Înflorește abundent în prima part e a verii (Iunie -Iulie).
Lavandula angustifolia are multe varietăți, dintre care amintim : Twickel Purple, Munstead,
Hidcote blue, Dwarf Blue, Nana Alba, Roșea , Blue scent etc.

Lavandula angustifolia „Twickel Purple”
Este o frumoasă specie de levănțică, sferică și semi -înaltă (70 -80 cm), cu frunze de culoare
verde -deschis spre verde -gri. Spicele sunt lungi, de 8 -19 cm, cilindrice și întrerupte cu spirala
de la bază la 1 -7 cm sub spicul principal. Bracteele fertile sunt înguste la spicele tinere, mai
largi în cazul spicelor bătrâne și adeseori verzi la spicele în floare. Bracteolele sunt foarte mici

24 IBIDEM
Figura 7. Lavandula angustifolia mill (Sursă:
http://www.actaplantarum.org/floraitaliae/viewtopic.php?t=13912 )

22
și ramificate, aproape nesemnificative, având 0.5 -2 mm. Corolele sunt pubescente și au o
culoare violet -închis. Această specie este foarte utilă în crearea diverselor aranjamente florale
sau poate fi plantată individual în spațiile verzi, pentru a -i fi scoase în evidență forma și
culoarea pronunțată. Ea necesită cu regularitate o curățar e și o tundere, pentru a menține
forma sa rotundă.

Lavandula angustifolia „Munstead” – are o culoare de la albastru pană la violet intens, cu un
parfum pătrunzător, fiind perfectă pentru decorarea bordurilor sau pentru a fi utilizată în pete
de culoare; crește până la 45 cm.

Lavandula angustifolia’’Hidcote blue” – numită astfel după faimoasa grădină englezească de
Figura 8. Lavandula angustifolia „Twickel Purple” (Sursă: http://fairweathers.co.uk/wp –
content/uploads/2015/06/lavandula_a_twickel_purple.jpg)
Figura 9. Lavandula angustifolia „Munstead”(Sursă: http://www.cnseed.org/munstead -lavender -lavandula –
angustifolia -munstead.html)

23
la Hidcote Manor, care formează de obicei tufe compac te, rotunde cu flori violet -intens până
la albastru – închis, având 50 cm înălțime.

Lavandula angustifolia „Dwarf Blue” – 30/40 cm, este ca o tufă compactă, având flori
albastre -închis. Această varietate oferă o creștere uniformă și înflorire bu nă, numeroase
ramificări bazale și o formă perfect rotundă.

Lavandula angustifolia „Nana Alba” – ajunge pană la 50 cm, mirosul nu este atât de
pronunțat ca și la celelalte specii de lavandă; are flori albe, puse în evidență de culoarea gri –
argintie a frunzelor.
Figura 10.Lavandula angustifolia’’Hidcote blue” (Sursă http://www.hgtv.com/outdoors/flowers -and-
plants/herbs/hidcote -lavender -our-favorite -flowers)
Figura 11. Lavandula angustifolia’’Dwarf blue” (Sursă: https://loghouseplants.com/plants/shop/lavender –
dwarf -blue-lavandula -angustifolia/)

24

Lavandula angustifolia ”Roșea” – are o creștere de până la 50 cm, foliaj gri -verzui. Este o
specie de lavandă pitică, care crește și se dezvoltă ușor și produce o mu lțime de flori care
înfloresc încă de la mijlocul primăverii și durează câteva luni, până în vară. Aceasta poate fi
utilizată în decorarea bordurilor sau gardurilor vii și sunt foarte atractive datorită florilor sale
de un roz -purpuriu.

Lavandula angustifolia ”Blue scent” este de fapt, un arbust cu creștere scăzută, 30 – 35
cm. Florile și frunzele parfumate o fac favorită pentru grădinile cu plante medicinale și pentru
borduri perene. Tufă compactă, stufoasă cu frunze gri -verde și în vârf flori de culoare albastru
adânc pe ntru un sezon lung.
Figura 12.Lavandula angustifolia’’Alba” ( Sursă:
https://www.mountainvalleygrowers.com/images/lavxintermediawhitegrossobush.jpg )
Figura 13. Lavandula angustifolia’’Rosea” (Sursă:
http://l7.alamy.com/zooms/14f32f3ce31942229b4377810b680c25/lavandula -angustifolia -rosea -accama.jpg )

25

Alte specii atractive și cultivaruri
L. x intermedia (Levănțica) sau hybrida – este un hibrid narural steril rezultat din încrucișarea
L. angustifolia si L. latifolia. Este o plantă de semi -înaltă 40 cm, are frunziș verde -argintiu
care devine gri foarte dens spre sfârșitul sezonului. Ramificațiile laterale sunt lungi, singure
sau uneori duble, ori așezate una în fața celeilalte. Spicele sunt compacte, larg -conice și medii
spre lungi (5 -9 cm), uneori cu o spirală la bază la 1 -3 cm sub spicul principal, foarte
productive. Bracteele fertile sunt intermediare s pre lungi și înguste; bracteolele sunt scurte (1 –
3 mm), largi și ramificate. Înflorește abundent în lunile Iulie – August.
Levănțica în comparație cu Lavandula angustifolia, are flori mai multe, care produc o
cantitate mai mare de ulei esențial, dar calitatea acestuia este mai slabă, datorită conținutului
ridicat de camfor, care îi dă un iz de medicament. De asemenea, proprietățile medicinale ale
uleiului esențial de levănțic ă sunt mult diminuate în comparație cu cele ale uleiului de
lavandă adevărată. Din acest motiv uleiul de levănțică este folosit pentru produsele mai
ieftine, cum ar fi: spray – urile de cameră, odorizantele de toaletă, soluțiile de curățat
parfumate, iar ul eiul de lavandă este folosit pentru parfumuri, loțiuni, săpunuri și așa mai
departe. Datorită formei sale sferice și a masei de spice cu flori, este deseori utilizată în
decorarea spațiilor verzi, în borduri sau pentru mascarea colțurilor.

Figura 14. Lavandula angustifolia’’Blue scent” (Sursă: https://plant -shop.ro/1417 -large_default/lavandula –
angustifolia -blue-scent -early -blue-.jpg)

26

Lavandula latifolia (portugheză, frunze foioase) – se distinge prin vegetația viguroasă,
frunzele mai mari și colorate verde – argintiu. Este un arbust puternic aromat, cu o creștere de
30-80 cm înălțime. Frunzele au între 3 -6 cm lungime și 5 -8 mm lățime. Mirosul de
Lavandula latifolia este mai puternic, cu mai mult camfor și mai iute decât la specia
Lavandula angustifolia, din acest motiv, cele două soiuri sunt cultivate în câmpuri separate.

Lavandula multifida – este denumită lavanda egipteană sau lavanda -ferigă și atinge o
înălțime de 45 -60 cm. Foliajul acestei plante este de un verde intens și este foarte apreciată
pentru florile sale care oferă un miros mai pătrunzător decât al celorlalte specii de lavandă.
Figura 15. Lavandula x intermedia ”Grosso” (Sursă: http://www.edenproject.com/learn/for -everyone/plant –
profiles/lavender)
Figura 16. Lavandula latifolia (Sursă: http://www.lavendel.net/files/2012/02/Speiklavendel -Strauch.jpg)

27

Lavandula dentata sau lavanda franțuzească, este originară din Spania, cu toate că nu o
numim lavadă spaniolă. Plantă perenă destul de sensibilă la ger, recomandabil să se cultive în
ghiveci și iarna să se transfere în casă în zonele cu ierni grele. Arbust cu creștere înal tă ce
înflorește la mijlocul verii, florile comprimate asemănătoare cu forma ananasului, cu parfum
ușor camforat.

Figura 17. Lavandula multifida (Sursă: http://2.bp.blogspot.com/ –
HKZYyXxHHQE/Tm5CMUvaPfI/AAAAAAAAAa8/58fa5ow -lb0/s1600/FERN+LEAF+LAV+PLANT.jpg)
Figura 18. Lavandula dentata. (Sursa: http://everything -lavender.com/french -lavender.html)

28

Lavandula stoechas — numită și levănțica franceză sau spaniolă, această specie este o tufă
mică, stufoasă de 90 -100 cm înălțime. Frunzele ei sunt liniare, de aproximativ 4 cm lungime,
de culoare verde -argintie. Inflorescența este încoronată de un smoc impresionant de bracte e
purpurii, sub care se află florile de un purpuriu -închis cu parfum extraordinar.

1.6.Cerințe față de factorii de mediu
Plantele se dezvoltă normal în măsura în care fiecare factor de mediu este asigurat la
un anumit nivel cantitativ, considerat ca valoare optimă și care se află între două praguri de
toleranță, minim și maxim, iar valorile aflate în afara acestui interval cauzează moartea
plantelor.
1.6.1 . Lumina
Lumina reprezintă unul dintre principalii factori care influențeză viața tuturor plantelor
Lavanda este o plantă iubitoare de lumină , lipsa luminii va avea o influență negativă asupra
tuturor elementelor de productivitate, inclusiv asupra calității producției, prin reducerea
conținutului în acetat de linalil, unul dintre componenții majori ai uleiului volatil conținut de
inflorescențele lavandei. P lantele crescute în locuri însorite au tufe mai mari, cu de 3 ori
mai multe inflorescențe și înfloresc mai repede decât cele crescute în locuri umbrite. Lumina
este cea care determină formarea cantității de masă foliară, și, totodată, provoacă și
influențează asimilarea și producerea uleiului volatil.
Figura 19. Lavandula stoechas (Sursă: http://gardensonline.com.au/Uploads/Plant/2406/Lavandula -Stoechas –
Avonview.jpg)

29
Lumina intensă va determina o creștere viguroasă a lavandei și va ajuta la dezvoltarea
inflorescențelor cu un conținut mai ridicat în linalool și esterul acestuia, acetatul de linalil;
florile vor fi mai intens colorate, parfumul mai puternic, iar întreaga plantă va beneficia de o
stare fitosanitară foarte bună.
Astfel, fiind o plantă pretențioasă față de lumină, este necesară amplasarea lavandei în
locuri cu expoziție însorită, unde zilnic poate beneficia de lumină directă timp de cel puțin 4 -6
ore .
1.6.2 . Aerul
Aerul are o influență directă asupra plantelor, asupra procesului de creștere și
fructificare nu numai prin componentele sale, ci și ca urmare a mișcării vânturilor.
Prin urmare, în momentul înființării unor culturi de lavandă, trebuie avute în ved ere
tăria, viteza și direcția dominantă a vânturilor din zonă, deoarece acestea pot provoca daune
însemnate, precum ar fi: deformarea tufelor și florilor de lavandă sau chiar și ruperea
ramurilor tinere și nelignificate ale acestor plante.
Lavanda se arată rezistentă față de condițiile de temperatură ridicate și chiar „prezintă
rezistență la secetă, cu excepția perioadei de răsărire a semințelor sau de prindere a răsadurilor
la transplantarea în câmp.”25
1.6.3. Apa
Față de umiditate, lavanda este mai puțin p retențioasă, suportând bine seceta, datorită
înrăd ăcinării adânci, a frunzelor î nguste și pubescente. Planta are o foarte mare plastici tate
ecologică, fiind răspândită și î n afara arealului ei de origine. Cerințe mai ridicate față de apă
are la germinația semințelor sau după plantare înainte de înflorire. În perioada înfloririi și la
recoltare, precipitațiile sunt dăunătoare.
În România, care este o țară aflată într -o zonă cu climă temperat -continentală, pentru
plantele de lavandă cultivate în câmpuri, grăd ini și parcuri, necesarul de apă este asigurat în
toate zonele geografice unde precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 500 – 1000 mm,
atâta timp cât în cele 3 luni (Iunie – August), în care se desfășoară perioada de vegetație,
precipitațiile să fie cuprinse între 380 – 420 mm.
Cerințele cele mai mari sunt în perioada Iulie -August, atunci când temperaturile,

25 Gheorghe Valentin Roman, Lenuța Iuliana Epure, Mana Toader – Plante aromatice produse în condiții
ecologice. Editura Alpha MDN. Buzău, 2008, p. 60

30
evaporația solului și transpirația plantelor de levănțică sunt cele mai intense.
Având în vedere faptul că lavanda este o specie cu rezistență mo derată la secetă, în
perioada verii se recomandă irigarea prin picurare. Udarea periodică trebuie făcută pentru a
menține pământul reavăn, dar necesită foarte mare atenție, deoarece executată în exces va
avea un impact negativ asupra lavandei, aceasta va s uferi prin putrezirea rădăcinilor, ceea ce
va pricinui îmbătrânirea și uscarea rapidă a tufelor.
Totodată, semințele de lavandă vor răsări doar atunci când stratul superficial de sol în
care sunt încorporate va avea umiditatea suficientă. De asemenea, în c azul producerii de
butași înrădăcinați, pentru lavandă umiditatea este un factor determinant, iar transplantarea la
loc definitiv a butașilor înrădăcinați sau a răsadului se va săvârși numai într -un sol umed. În
cazul lipsei umidității, plantele vor fi în mod obligatoriu udate la cuib.

1.6.4. Solul și pH -ul
”Lavanda este puțin pretențioasă față de sol, spontan crescând pe pante sărace
sau chiar stâncoase. ”26 Valorificarea într -un grad cât mai înalt al potențialului productiv al
speciilor de levănțică se realizează în condițiile cultivării acestor plante pe soluri cu un grad
înalt sau cel puțin moderat de fertilitate. Cerințele plantelor de lavandă în raport cu solul se
definesc printr -un înalt grad de specificitate, astfel că lavanda oferă randament și rezultate
dintre cele mai bune pe soluri profunde , bogate în calcar, cu textura mijlocie, bine structurate,
permeabile, cu apa freatică aflată la o adâncime de a proximativ 2 -2,5 m și cu expoziție sudică.
cu un pH între 6,5 și 7,5 și vegetează în valori mai largi de pH între 5,8 -8,3 .
Nu se recomandă plantarea lavandei în locuri mlăștinoase sau pe solurile cu eroziune
excesivă, cu toate că lavanda valorifică bine p antele erodate cu soluri calcaroase și
nisipurile de natură calcaroasă și de aceea ea poate ocupa terenuri aflate în pantă, dar al
căror unghi de înclinare să nu depășească 15; de asemenea, solurile foarte nisipoase, solurile
grele, lutoase, reci și umede nu sunt i ndicate pentru cultura lavandei, de asemenea, lavanda nu
merge pe solurile reci, grele, cu exces de umiditate și apa freatică la mică adâncime.
Spre deosebire de alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol
cantități mari de su bstanțe nutritive. Numeroase cercetări pentru clarificarea influenței
diferitelor substanțe nutritive asupra producției și calității au dovedit faptul că pe solurile
ușoare, podzolice, cel mai important efect îl are azotul, iar pe soluri mai grele, carbona tice,
fosforul.

26 IBIDEM

31

1.6.5 . Cerințele față de îngrășăminte
Prin intermediul administrării îngrășămintelor se constituie posibilitatea îmbunătățirii
fertilizării solului, realizându -se în acest mod condiții de existență și de activitate
microorganismelor din so l și, de asemenea, este garantată o bună creștere și dezvoltare a
plantelor de lavandă și, implicit, mărirea producției.
Se cunoaște faptul că majoritatea plantelor de cultură, în vederea creșterii și dezvoltării
lor, au nevoie de un pH al solului neutr u sau slab acid. Pentru creșterea și dezvoltarea
normală, plantele de levănțică au nevoie de elemente nutritive, dintre care cele mai importante
sunt fosforul, potasiul, zincul, borul, magneziul, azotul.
Speciile de lavandă reacționează foarte puternic la ac țiunea îngrășămintelor, mai ales
atunci când sunt plantate pe terenuri sărace în elemente nutritive. De aceea, în cazul înființării
unei culturi de lavandă, este necesar să se afle tipul de sol, gradul de aprovizionare cu
elemente nutritive și pH -ul, pentr u a putea stabili cele mai potrivite doze de îngrășăminte ce
urmează a fi administrate.
Fertilizarea cu Fosfor asigură dezvoltarea organelor generative, determinând
formarea mai multor inflorescențe pe tufă și grăbind coacerea semințelor. Totodată, fosforu l
îmbunătățește calitatea uleiurilor volatile prin sporirea conținutului în acetat de linalil.
Superfosfatul este cel mai adecvat îngrășământ fosfatic pentru cultivarea lavandei, ajutând la
sporirea aproape dublă a inflorescențelor pe tufe. Fosforul va fi administrat în doze de 70 -80
kg/ha substanță activă.
Fertilizarea cu Azot: azotul sporește substanțial producția de inflorescențe, dar folosit
în exces, acesta va determina creșteri vegetative luxuriante, ceea ce va duce la obținerea unei
producții scăzute de uleiuri eterice. „Carențele de azot au un efect nedorit asupra plantelor de
levănțică prin aceea că inflorescențele lor vor rămâne mici, iar înfloritul se va desfășura foarte
rapid și fără o acumulare normală de uleiuri volatile. Fiind o specie perenă se recomandă
folosirea îngrășăminte lor pe bază de azot mai greu solubile, aplicate în cantități de
aproximativ 60 -80 kg/ha substanță activă”27.
Fertilizarea cu potasiu: „pe tipurile de sol pe care se cultivă lavanda, potasiul se
întâlnește în cantități sat isfăcătoare, dar de multe ori se poate afla în diferite combinații greu
asimilabile. Potasiul favorizează schimbul substanțelor nutritive în plantă, sporind rezistența

27 http://w w w. le vantica.com/?p=4

32
acestora la îngheț și la boli, doza recomandată fiind de 40 -60 kg/ha substanță activă.”28
Fertilizarea cu gunoi de grajd: „lavanda este o plantă care valorifică foarte bine
îngrășămintele organice, al căror efect se va face resimțit mai mulți ani. Se propune
administrarea a 30 -50 tone/ha de gunoi de grajd bine fermentat. Acesta se aplică sub a rătura
de desfundare, înainte de înființarea plantației, pe când îngrășămintele pe bază de fosfor și
potasiu se vor administra atât la constituirea plantației, cât și toamna, odată cu ultima prașilă,
iar cele pe bază de azot primăvara timpuriu, înainte de pornirea vegetației sau la începutul
acesteia.”29

28 IBIDEM
29 IBIDEM

33
CAPITOLUL 2
TEHNOLOGIA DE CULT URĂ A LAVANDEI

2.1. Asolamentul
”Cultura de lavandă durează 20 – 30 ani și este amplasată în afara asolamentului. Se
cultivă după plante care lasă solul curat de buruieni mai ales perene (pălămida etc.) și
eliberează terenul devreme (la începutul verii), pentru a se putea executa lucrăril e solului și
fertilizarea de bază. Se recomandă cultivarea după plante pentru nutreț verde. Pe același teren
poate reveni după 8 – 9 ani. Lavanda este un bun mijloc antierozional dar se poate cultiva pe
terenuri a căror unghi de inclinare să nu depășească 15°.”30 (E. Păun, 1988).
2.2. Pregăt irea solului
„Toate lucrările solului au ca scop afânarea acestuia în profunzime, nivelarea și
distrugerea buruienilor. Numai pe asemenea soluri se pot realiza plantații cu rânduri drepte,
ceea ce va permite efectuarea me canizată a lucrărilor de întreținere și a recoltării.
Primăvara , terenul va fi grăpat și discuit în repetate rânduri, pentru menținerea
umidității, dar mai ales pentru distrugerea buruienilor anuale.
Este recomandat a se cultiva cu plante furajere cu perio ada de vegetație scurtă, ca
borceagul pentru masa verde sau alte culturi (cereale) la care se pot aplica erbicide pentru
distrugerea buruienilor.”31
După recoltarea acestora, în lunile Iulie -August cel mai târziu, se va executa arătura de
desfundare la 50 -70 cm, în funcție de adâncimea solului. Imediat după arătura de desfundare,
terenul se va nivela perfect, iar apoi se va menține curat de buruieni prin discuiri și grăpări
dese.
Toamna, înainte de plantare, terenul se va discui din nou mai adânc, iar atunci când nu
este suficient mobilizat se va executa o arătură superficială la 20 cm, după care se va pregăti
pentru plantare cu ajutorul discului în agregat cu grapa. În cazul terenurilor infectate de
buruieni perene, după desfundare solul se va menține curat de buruieni încă un an prin lucrări
repetate cu plugul, urmat de discuiri. Se recomandă folosirea erbicidelor pentru combaterea
buruienilor perene apărute pe ogor.

30 IBIDEM
31 IBIDEM

34
La înființarea plantației terenul se desfundă la 40 – 50 cm, cu care se încorporează 30 –
50 t/ha gunoi de grajd . Toam na, cu 2 – 3 săptămâni înainte de plantare, se face o arătură la 20
– 22 cm cu care se încorporează îngră șămintele cu fosfor și potasiu, apoi anual se aplică 70 –
80 kg/ha P 2O5 și 40 – 60 kg/ha K 2O ( toamna) și 60 – 80 kg/ha N ( p rimăvara ). S olul se
menține curat de buruieni prin lucrări cu discul urmat de grapă.

2.3. Plantarea
2.3.1 . Pregătirea patului germinativ
Cu 3 -4 zile înainte de plantare, solul se va lucra cu grapa cu discuri în agregat cu
grapa cu colți reglabili, la o a dâncime de aproximativ 12 -15 cm. Această lucrare urmărește
nivelarea solului, distrugerea buruienilor și în aceeași măsură afânarea stratului superficial al
solului.
2.3.2 . Metode de înmulțire
Lavanda se poate înmulți pe cale generativă ( prin sămânță semă nată direct în câmp
sau mai frecvent prin răsad), și pe cale vegetativă (butași înrădăcinați sau despărțirea tufei).
Sămânța trebuie să aibă puritatea de 95 % (minimum 85 %), iar germinația de 70 %
(minimum 50 %). La înmulțirea prin semințe se obțin planta ții eterogene, ceea ce va îngreuna
mult determinarea epocii de recoltare, dată fiind neuniformitatea înfloritului. Soiurile
valoroase trebuie să fie înmulțite prin butași, pentru a păstra calitățile pe care le -au impus.

Producerea răsadului din semințe
Semințele lavandei sunt mici, tari și cu capacitate germinativă redusă și lentă, fapt
pentru care, de obicei, nu se seamănă direct în câmp, ci în straturi reci, în vederea obținerii
răsadului. Semănatul se poate efectua atât toamna târziu, în lunile Octomb rie-Noiembrie, cât
și primăvara devreme, în Februarie – Martie, dar numai în straturi special pregătite, care
trebuie să dețină o lățime de aproximativ 1 -1,2 m și o lungime 8 -10 m și chiar mai mult de
atât, între straturi lăsându -se poteci late de 40 – 50 cm . Semănatul se execută imediat după ce
se pregătesc straturile în rânduri distanțate la 10 -15 cm. La 1 mp sunt necesare 3 -5 g semințe
cu germinație de minim 50%.
Atât înainte, cât și după semănat, stratul va fi bine tasat. Semințele puse în șănțulețe
foart e superficiale, lăsate de marcator la o distanță de 0,5 -1 cm, vor fi acoperite cu un strat de
mraniță, curățată de buruieni, bine mărunțită și cernută, în grosime de 1 -1,5 cm.

35
„Răsărirea semințelor începe primăvara, atunci când temperatura aerului se va me nține
permanent la o valoare cuprinsă între 14 -15 °C. La semănatul de primăvară semințele
germinează încet și răsar greu, fapt ce pretinde îmbibarea acestora timp de 3 -4 zile în apă sau
stratificarea lor, operație care trebuie să d ebuteze cu 1,5 -2 luni îna inte. Î n acest scop,
semințele se îmbină cu nisip de râu umed în proporție de 1 : 5 -6 și se păstrează afară până la
semănat, timp în care se amestecă pentru a nu mucegăi. Spre sfârșitul perioadei de stratificare
semințele încolțesc și vor fi semănate imedi at în sol cald.
După răsărire, în momentul în care plantele au 2 -3 perechi de frunze se aplică răritul,
acțiune prin care se lasă între plante o distanță de 3 -5 cm. Până la încheierea procesului de
vegetație, în toamnă, răsadul trebuie păstrat curat de bur uieni, prin pliviri frecvente, udare,
aplicarea îngrășămintelor și prășit. Totodată, de cel puțin de 2 ori se vor reteza toate tijele
florale apărute, cu scopul de a obliga planta să producă ramificații cât mai aproape de sol.
înălțimea de tăiere a tulpini lor florifere va fi de aproximativ 8 -10 cm de la nivelul solului.”32
Răsadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfârșitul lunii Septembrie și
începutul lunii Octombrie, moment în care se scoate, se sortează și se păstrează stratificat în
nisip sau în sol umed, până la plantare. Răsadul din clasa 1, obținut din semințe, are
următoarele caracteristici:
• Lungimea părții aeriene este de 12 cm
• Lungimea rădăcinii principale este de 15 cm
• Diametrul coletului minim 4 mm și are 3 ramificații
Pentru un ha de lavandă, răsadul se obține de pe circa 100 – 150 m2, straturi semănate la 10 –
15 cm între rânduri, cu 0,3 – 0,35 kg sămâ nță. Așa cum am amintit, plantarea răsadului se
face în septembrie – octombrie , la 100 cm între rânduri și 50 cm pe rând (orientat e pe curbe
de nivel ), revenind 20 000 plante/ha. În concluzie, se poate spune că producerea răsadului prin
înmulțirea generativă este un procedeu nu foarte costisitor și destul de rapid de înmulțire a
lavandei.

Înmu lțirea prin înrădăcinarea but așilor
Butașii sunt lăstari ierboși cu baza lignificată, „recoltarea butașilor se face toamna, în
lunile Septembrie -Octombrie sau în primăvară, în Martie -Aprilie, în timpul perioadei de
repaus vegetativ. Butașii sunt recoltați de la plante sănătoase, bine dezvoltate , de preferabil în
vârstă de 3 -5 ani. Tăierea butașilor este făcută cu un cuțit foarte bine ascuțit ori cu o lamă,

32 IBIDEM

36
direct sub mugure. Î ndepărtarea frunzelor se va face cu mare atenție, în așa fel încât să nu se
distrugă mugurii vegetativi.
La baza butașilor se realizează o singură tăietură în formă de pană, imediat după mugure.
Butașii astfel pregătiți trebuie să aibă o lungime de aproximativ 5 -6 cm și sunt gata de
plantare, ce urmează a se efectua în decursul a 1 -2 ore. Î n cazul păstrării m ai îndelungate, dar
nu mai mult de o zi, butașii se mențin în vase cu apă curată.”33
Terenul selectat pentru straturile în care vor fi plantați butașii va fi curățat de buruieni,
situat în apropierea unei surse de apă, dar fără pericol de băltire. Se va ara la 30 cm adâncime,
se va nivela, mărunți și apoi se va tasa ușor, după care se vor fixa tocurile de răsadniță,
avându -se grijă să se lase între acestea o distanță de circa 40 -50 cm. Î n tocuri se plasează un
strat de nisip bine cernut, gros de 8 -10 cm, car e după nivelare se udă din abundență. După
udare, pentru ușurarea plantării, se vor marca viitoarele rânduri, utilizându -se marcatoare
special pregătite pentru această lucrare. Plantarea se întocmește manual, punând butașii de
levănțică la o distanță de 8 -10 cm. Operația de introducere a butașilor în nisip se va săvârși cu
foarte multă atenție, altfel există riscul de a distruge frunzele din vârful acestora.
Îndată după plantare sau simultan cu aceasta, butașii vor fi udați din abundență, iar tocul
de răsad niță se va acoperi cu rame ale căror geamuri au fost anterior văruite și acoperite cu
rogojini până la ivirea primelor rădăcini pe butași. Odată cu formarea primelor rădăcini, se va
începe călirea butașilor prin deschiderea răsadnițelor la început câteva o re, numai în cursul
dimineții sau serii. În momentul apariției tijelor florale, acestea se vor reduce la jumătate,
pentru a provoca ramificarea butașilor.
Lavandinul, fiind un hibrid steril, se înmulțește prin butași de 7 – 8 cm cu baza lignificată,
înrădă cinați în straturi de 10/5 cm. Toamna butașii înrădăcinați se scot și se plantează la
100/100 cm, circa 10 000 plante/ha.
2.4. Fertilizarea L avandei
Prin intermediul administrării îngrășămintelor se constituie posibilitatea îmbunătățirii
fertilizării solului, realizându -se în acest mod condiții de existență și de activitate
microorganismelor din sol și, de asemenea, este garantată o bună creștere și dezvoltare a
plantelor de lavandă și, implicit, mărirea producției.
Se cunoaște faptul că majoritatea pl antelor de cultură, în vederea creșterii și dezvoltării
lor, au nevoie de o reacție a solului neutră sau slab acidă. Pentru creșterea și dezvoltarea

33 IBIDEM

37
normală, plantele de levănțică au trebuință de o serie de elemente nutritive, dintre care cele
mai însemnat e sunt următoarele: fosforul, potasiul, zincul, borul, magneziul, azotul.
Speciile de lavandă reacționează foarte puternic la acțiunea îngrășămintelor, mai ales
atunci când sunt plantate pe terenuri sărace în elemente nutritive. De aceea, în cazul înființă rii
unei culturi de lavandă, este necesar să se afle tipul de sol, gradul de aprovizionare cu
elemente nutritive și pH -ul, pentru a putea stabili cele mai potrivite doze de îngrășăminte ce
urmează a fi administrate.
Fertilizarea cu Fosfor asigură dezvoltar ea organelor generative, determinând
formarea mai multor inflorescențe pe tufă și grăbind coacerea semințelor. Totodată, fosforul
îmbunătățește calitatea uleiurilor volatile prin sporirea conținutului în acetat de linalil.
Superfosfatul este cel mai adecva t îngrășământ fosfatic pentru cultivarea lavandei, ajutând la
sporirea aproape dublă a inflorescențelor pe tufe. Fosforul va fi administrat în doze de 70 -80
kg/ha substanță activă.
Fertilizarea cu Azot: azotul sporește substanțial producția de inflorescenț e, dar folosit
în exces, acesta va determina creșteri vegetative luxuriante, ceea ce va duce la obținerea unei
producții scăzute de uleiuri eterice. „Carențele de azot au un efect nedorit asupra plantelor de
levănțică prin aceea că inflorescențele lor vor rămâne mici, iar înfloritul se va desfășura foarte
rapid și fără o acumulare normală de uleiuri volatile. Fiind o specie perenă, în cazul lavandei
se recomandă folosirea de îngrășăminte pe bază de azot mai greu solubile, aplicate în cantități
de aproximati v 60-80 kg/ha substanță activă”34.
Fertilizarea cu potasiu: „pe tipurile de sol pe care se cultivă lavanda, potasiul se
întâlnește în cantități satisfăcătoare, dar de multe ori se poate afla în diferite combinații greu
asimilabile. Potasiul favorizează schi mbul substanțelor nutritive în plantă, sporind rezistența
acestora la îngheț și la boli, doza recomandată fiind de 40 -60 kg/ha substanță activă.”35
Fertilizarea cu gunoi de grajd: „lavanda este o plantă care valorifică foarte bine
îngrășămintele organice, a l căror efect se va face resimțit mai mulți ani. Se propune
administrarea a 30 -50 tone/ha de gunoi de grajd bine fermentat. Acesta se aplică sub arătura
de desfundare, înainte de înființarea plantației, pe când îngrășămintele pe bază de fosfor și
potasiu s e vor administra atât la constituirea plantației, cât și toamna, odată cu ultima prașilă,
iar cele pe bază de azot primăvara timpuriu, înainte de pornirea vegetației sau la începutul
acesteia.”36

34 http://w w w. le vantica.com/?p=4
35 IBIDEM
36 IBIDEM

38

2.5. Lucrările de îngrijire
Lucrările de îngrijire a plantaț iilor de lavandă încep primăvara devreme și consistau
în prășitul intervalelor dintre rânduri, care se execută cu prășitori cu tracțiune animală pe
terenurile aflate în pantă și în plantațiile în vârstă sau cu ajutorul cultivatorului purtat pe
tractor.
Încă din primul an, vor fi executate lucrări de prășit și de plivit, pentru a fi ținute sub
control buruienile. În plantațiile tinere sunt necesare 4 -6 prașile, iar la plantațiile mai bătrâne,
2-3 prașile. În primul an, va fi acordată o atenție deosebită d istrugerii buruienilor perene de
genul costreiului, pirului, volburei, în scopul de a simplifica lucrările în anii următori.
„Combaterea buruienilor se poate face și pe cale chimică, motiv pentru care aceasta a
constituit obiectul a numeroase experiențe să vârșite în numeroase țări. În România, pentru
lavandă este omologat erbicidul Gesagard 50, în doza de 8 -10 kg/ha și se poate aplica toamna
târziu, când plantele se află în perioada de repaus sau primăvara timpuriu, înainte de pornirea
în vegetație a plante lor.”37 Pe lângă acesta, se recomandă și următoarele erbicide: Triflurex,
Basagran, Furore, Fusilade, Pantera, Mecloran, Afalon.
Culturile atacate de lăcuste de pășune (peste 4 – 5 ex./m2) se tratează cu unul din
insecticidele Karate (0,02 %), Fastac (0,02 %), Sumi -alpha (0,02 %) sau Danex 80 PS (0,15
%), Wofatox 50 CE (0,15 %), Carbetox 37 CE (0,4 %), iar contra făinării se aplică Zeamă
bordeleză 0,25 %, înainte de înflorire sau după recoltarea inflorescențelor(E. Păun, 1986).
În parcelele destinate produce rii de sămânță se face purificarea biologică, înlăturând
plantele netipice și bolnave. Plantele (tufele) de la care se recoltează sămânța trebuie să aibă
flori de culoare albastru -violet(F. Crăciun și colab., 1977).
În perioada de repaus a culturilor de le vănțică, adică primăvara devreme sau toamna
târziu, se propune utilizarea unor erbicide care inhibă germinația semințelor de buruieni:
Triflurex – 4 1/ha, Mecloran – 61/ha sau Afalon – 2 kg/ha. In perioada de vegetație se va folosi
erbicidul Basagran, 2 1/ha, pentru a combate buruienile dicotiledonate anuale și perene, iar
pentru cele monocotiledonate anuale și perene se vor utiliza erbicidele : Furore sau Fusilade –
2 1/ha, ori Pantera 1 1/ha. Erbicidarea se va face cu mașina de stropit MET – 1200 sau cu
ajutor ul echipamentului pentru stropit EEP -600, folosind o cantitate de 300 1 soluție/ha.
Combaterea buruienilor perene (pir, costrei, pălămidă, susai, volbură) cere o atenție cu

37 http://www.horticultorul.ro/page/4/?s=luna

39
totul deosebită, aceste specii putând conduce chiar la compromiterea culturii. Buru ienile din
interiorul tufelor se distrug prin plivire. Buruienile dintre rândurile de levănțică se pot
combate și prin folosirea erbicidului Prometrin (3,5 -5 kg/ha s.a.).
În plantațiile de lavandă, l ucrările propriu -zise de în grijire constau în primul rând în
completarea golurilor, care trebuie făcută imediat în toamna anului următor, orice întârziere în
această privință fiind neprielnică. Amânarea completării golurilor atrage după sine obținerea
unor plante care întârzie în creștere și în formarea tufei, î ntârziere care nu mai poate fi
recuperată. Cultura rămâne astfel cu goluri pe toată durata exploatării.
Totodată, se fac și anumite tăieri pentru formarea tufei, acestea fiind recomandate doar
în primul an de vegetație, prin această lucrare urmărindu -se re alizarea formei globuloase a
tufelor. Tăierile pentru formarea tufei constau în eliminarea tuturor inflorescențelor, indiferent
de stadiul de înflorire sau de efectul economic al acestei lucrări (E. Păun, 1988). Pe această
cale se asigură ramificarea tufel or, fapt cu consecințe pozitive pentru recoltele din anii
următori. Nu sunt indicate lucrări ulterioare pentru menținerea sau regenerarea tufelor.
Recoltarea cu atenție a inflorescențelor (la tăiere pedunculii inflorescențelor să nu se lase prea
lungi sau să nu se taie inflorescențele cu o parte din vârful ramificațiilor cu frunze), suspendă
lucrările suplimentare de tăiere și conduce la producții ridicate în anul următor. Se pot însă
îndepărta din tufe ramurile uscate. Aplicarea îngrășămintelor se face toa mna sau primăvara
foarte timpuriu.

Tabel 2. Influența înălțimii și a epocii de tăiere pentru regenerarea plantelor de lavandă asupra producției de
inflorescențe și ulei volatil
Înălțimea de tăiere Epoca (luna) Producția de
inflorescențe Producția de ulei volatil
q/ha % Kg/ha %
Netăiat (Mt) – 8,9 100 6,24 100
Tăiat la 2 cm Februarie 34,1 383 31,51 504
Iulie 10,5 118 7,85 126
Octombrie 26 292 22,88 367
Noiembrie 40,3 453 35,48 568
Tăiat la 10 cm Februarie 18,1 203 14,26 228
Iulie 6,5 73 4,86 78
Octombrie 10,2 115 6,73 108
Noiembrie 15,8 177 13,9 223

La plantațiile îmbătrânite se face operația de regenerare, prin tăierea ramurilor
lignificate la 12 – 16 cm, primăvara sau imediat după recoltare. Tăierile de regenerare se

40
execută manual sau cu mașini de tăiat ( POL -1). Influența înălțimii și a epocii de tăiere pentru
regenerarea plantelor de lavandă, asupra producției de inflorescențe și ulei vo latil se prezintă
în tabelul 2.5 .1. S -a constatat că tăierile de regenerare la 2 cm, executate în noiembrie și
februarie, asigură producții ridicate de inflorescen țe și ulei volatil.
2.6. Recoltarea
Recoltarea se începe din anul al II -lea de cultură (anul al III -lea de viață), o cultură
menținându -și capacitatea ridicată de producție 12 – 15 ani , după care apar goluri , exploatarea
ei, devenind mai puțin rentabilă. De la lavandă se valorifică inflorescențele în stare proaspătă
sau uscată. Perioada de recoltare este la înflorirea deplină, când conținutul de ulei volatil (și
de esteri) este maxim. Perioada și durata î nfloririi depind de zona de cultură. Înflorește în
iunie – iulie, mai devreme în silvostepă (unde durata înfloririi este de 15 – 20 zile) și mai
târziu în zone mai răcoroase (unde înflorirea durează 25 – 30 de zile) (E. Coiciu și G. R ácz,
1962).

Recoltarea se face pe vreme uscată și senină, atunci când aproximativ 50 % din flori sunt
înflorite și sunt puține flori veștejite , ” inflorescențele mov trebuie culese înainte de a fi
înflorite complet. Tija florală trebuie tăiată exact în momentul în care bobocii tind să se
Figura 21. Recoltarea manuală a lavandei ( Sursă: http://www.levantica.com/wp –
content/uploads/2015/06/cules -lavanda.jpg)

41
deschidă.”38 În ceea ce privește momentul din zi în care se execută recoltarea, aceasta se face
după ora 10, pe ti mp însorit și călduros.
„Inflorescențele de lavandă se recoltează manual cu secera, începând din al doilea an de
vegetație, având grijă ca tija să nu depășească 12 cm. Mecanizat, inflorescențele vor fi tăiate
cu ajutorul unor echipamente specializate de re coltat lavanda pe un rând cu b ancar propriu de
colectare a herbei tăiate, cu echipamente specializate de recoltat lavanda pe un rând prevăzut
cu toba de tocare a herbei, cu echipamente pe 2 rânduri, sau pe 3 rânduri, care pot fi atașate la
combinele de rec oltat furaje. După tăiere, herba care se toacă se va încărca direct în remorcile
agricole și se va transporta imediat la locul de uscare sau distilare.”39

38 http://adelaparvu.com/2016/07/12/cum -sa-usuci -lavanda -ca-sa-te-bucuri -mai-mult-timp-de-parfumul -ei/
39 http://medplanet.dbioro.eu/doc/Ghid%20tehnologii%20de%20recoltare%20RO.pdf
Figura 22. Mașina românească de recoltat lavandă (Sursa: http://agrointel.ro/wp –
content/uploads/2015/09/masina -de-recoltat -lavanda.jpg)

42

Figura 23. Echipament specializat de recoltat lavanda
fără tobă de tocare (Sursa:
http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20tehnologii%20
de%20recoltare%20RO.pdf)

Figura 24. Echipament specializat de recoltat lavanda
cu tobă de tocare (Sursa:
http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20tehnologii%20
de%20recoltare%20RO.pdf)

Tabel 3. Influența duratei de păstrare a inflorescențelor la lavandă asupra conținutului în ulei volatil
Felul inflorescențelor Conținutul în ulei volatil
% % față de inflorescențele proaspete
Inflorescențe proaspete 1,01 100
Inflorescențe păstrate în strat
subțire 9 ore 0,596 59
Inflorescențe încinse 0,519 51

După cum rezultă și din tabelul 2. 6.8 (după Topalov, citat de E. Păun, 1988) , păstrarea
Figura 25. Echipament de recoltat lavanda pe
2 rânduri
(Sursa:http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%2
0tehnologii%20de%20recoltare%20RO.pdf) Figura 26. Echipament de recoltat lavanda pe 3
randuri
(Sursa:http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20te
hnologii%20de%20recoltare%20RO.pdf)

43
lavandei în grămezi sau chiar în strat subțire duce la pierderi semnificative de ulei volatil.
Plantele destinate producerii de sămânță se recoltează când fructele ajung la maturitate pe
majoritatea inflorescențelor. După recoltare, sămânța obținută se condiționează și se păstrează
în saci de pânză.
2.7. Condiționarea
Uscarea inflorescenț elor se face fie pe cale naturală (î n încăperi aerisite, uscate și ferite
de soare), s au artificial la maximum 35 °C. Pen tru uscare naturală inflorescenț ele se așează în
straturi subțiri (pe rame, rogojini etc.) și se întorc după un timp, pentru a se usca uniform și a
evita brunificarea. După uscare, inflorescențele se strujesc, iar florile se ambalează în lăzi,
care se vor păstra în depozite curate, aerisite și uscate. Randamentul la uscare este de 5 – 7/1.
Condițiile tehnice de recepție la produsul în stare uscată prevăd: impurități maximum
5 % (resturi de tulpini florale, flori brunifica te, fructificații etc.); corpuri străine organice nu se
admit, iar cele minerale, maximum 0,5 %, umiditatea maximum 11 %. La produsul în stare
proaspătă, se admit: maximum 2 % impurități (tulpini florifere peste 7 cm lungime înainte de
ultima floare, dar n u mai lungi de 10 cm, flori brunificate, resturi de frunze, fructificații);
corpuri străine organice, maximum 0,25 %, iar cele minerale, maximum 0,5 %. Um iditatea
trebuie să fie cea normală a produsului proaspăt, fă ră urme de apă pe inflorescențe. Conținut ul
de ulei volatil, de minimum 0,55 %. Produc ția de inflorescențe proaspete în primii 2 – 3 ani
este de 2 – 3 t/ha, iar în anii urm ători 5 – 6 t/ha. Dintr -o tonă de inflorescențe proaspete rezultă
până la 10 kg ulei volatil. Producția de flori uscate este de cca. 1000 kg/ha. În loturile
semi ncere de lavandă se realizează î ntre 300 – 400 kg/ha nucule.

Figura 27. Uscarea lavandei in straturi subtiri. (Sursa : http://jurnalulverde.info/wp –
content/uploads/2015/06/uscarea -lavandei.jpg)

44

Figura 28. Uscarea lavandei sub formă de buchete. (Sursa : http://adelaparvu.com/wp –
content/uploads/2016/07/adelaparvu.com -despre -uscarea -lavandei -Text-Carli-Marian -6.jpg)

2.8. Valorificarea și utilizarea L avandei
Datorită aspectului său, a formei, culorii și proprietăților sale farmaceutice, lavanda
oferă un vast registru de utilizare. Parfumul ei puternic și inconfundabil , dulce floral cu tonuri
balsamice, a introdus -o cu succes în industria parfumeriei.
Mirosul și culoarea sa o fac să fie una dintre cele mai iubite plante ornamentale, fiind
adesea întâlnită în grădini, parcuri, bucurându -și privitorii de pretutindeni. Pe lângă calitățile
sale de corative din spațiile exterioare, lavanda își face loc și în interioarele caselor, oferind o
notă de prospețime și relaxare, dar în același timp își îndeplinește funcțiile sale de plantă
repelentă și odorizantă, îndepărtând moliile, furnicile, gândacii și puricii, dar și mirosurile
neplăcute. Levănțica poate fi folosită ca și condiment în diferite preparate culinare, dând o
notă delicioasă și rafinată, dar își găsește folosința și în decorarea torturilor, brioșelor sau a
diverselor prăjituri, instituind ast fel o adevărată artă culinară.
Fiind o plantă aromatică și medicinală, încă din cele mai vechi timpuri, lavanda și -a
dezvăluit proprietățile sale terapeutice, fiind folosită pe scară largă, atât extern cat și intern, în
cadrul industriei farmaceutice. Inte rn, lavanda poate fi folosită sub formă de pulbere, tincturi,
ceaiuri sau bai de plante, în vederea ameliorării stării de sănătate și chiar a tratării unor boli
grave, precum: dischinezie biliară, depresie, anxietate, aritmie cardiacă, iritabilitate psihic ă,
dureri de cap, migrene, reumatism etc. Extern, levănțica este un puternic adjuvant în

45
pneumonie și bronșita cronică, dar poate fi utilizată și pentru creșterea părului, întreținerea
pielii uscate sau vindecarea unor eczeme sau tumefacții produse de lovi turi.
2.9. Atacul de boli ș i dăunători
Boli:
”Septorioza cu pătarea frunzelor, produsă de Septoria lavandulae. Atacă frunzele,
fiind evidentă în partea superioară a lor, sub forma unor pete roșii -cafenii în fază incipientă,
care cu timpul devin albicioas e, cu o dungă roșiatică pe margine. în centrul petelor apar
puncte negre care reprezintă picmidiile. Frunzele atacate se usucă si cad.”40 Această boală se
combate prin:
• igiena culturală și încorporarea adâncă în sol a tuturor resturilor vegetale
• stropiri cu Dithane M -45, concentrație 0,2%
Phoma lavandulae este o ciupercă care se reproduce foarte ușor și repede, făcând
ravagii în plantațiile de lavandă. În cazul infectării cu această boală, se cere arderea plantelor
infectate.
Armillaria mellea (ghebe), o ciu percă responsabilă pentru putrezirea rădăcinilor
lavandei. Le atacă și se hrănește pe seama lor, consumându -le apa și nutrienții necesari. O
principală modalitate de prevenție ar fi asigurarea unui drenaj bun, pentru a evita cumularea
apei în rădăcini.
Botrytis cinerea (putregaiul cenușiu), duce la putrezirea inflorescențelor, atunci când
umiditatea aerului este foarte ridicată. O soluție ar fi aerisirea culturilor și aplicarea unor
tratamente chimice cu fungicide specializate.
Rhizoctomia, ciupercă ce atac ă rădăcinile lavandei. Î n vederea dezvoltării acestei
ciuperci, sunt esențiale exc esul de umiditate, îngrășăminte bogate în azot aplicate în exces,
combinate cu temperaturi ridicate. Sim ptomele acestei boli sunt apariția unor pete maronii pe
frunze sau pe ramurile plantei. Metodele de prevenire implică un bun drenaj al solului, o bună
aerisire și utilizarea moderată a azotului.

40 http://www.horticultorul.ro/page/4/?s=luna

46

Dăunători:
Thomasiniana lavandulae, este principalul dăunător al lavandei, o insectă zburătoare
ale cărei larve se adăpostesc în ramurile plantei, făcându -le să putrezească și omorând planta.
Tratamentele pentru acest dăunător presupun aplicarea insecticidelor adecvate iama sau la
începutul primăverii, pentru a înlătura insecta înainte ca aceasta să își depună ouăle.
Figura 29. Septoria lavandulae.
(Sursa:
http://c8.alamy.com/comp/DDC4FK/
lavender -leaf-spot-septoria –
lavandulae -spotting -on-lavender –
leaves -DDC4FK.jpg) Figura 30. Septoria lavandulae.
(Sursa:https://onspecialtycrops.files.wordp
ress.com/2013/07/fig -4.jpg)
Figura 31. Phoma lavandulae(Sursa: http://www.floraviva.it/images/stories/lavandapatogeno.jpg)

47
„lsophya tenuicerca, ce atacă în luna Mai, atunci când depune ouăle izolat sau în
grupe în sol la aproximativ 1 -2 cm adâncime. Pentru combatere, culturile de levănțică vor fi
riguros menținute curate de buruieni. Un efect deosebit în combaterea dăunătorului îl au
lucrările de mărunțire a solului după recoltare, pentru a distruge o parte din ouăle depuse în
sol. Combaterea chimică se realizează cu Lindatox 3 PP, Wofatox 30 CE 0, 1 %.”41
Meligethes subfurumatus sau Meligethes exilis, două tipuri de gândaci care atacă
florile plantei, perimând producția de flori. Pentru a -i combate, se vor aplica pesticide înainte
de înflorire.
Cuscuta pentagona (cuscuta), o plantă parazită, ale cărei haustori extrag seva
plantelor de lavandă. Poate fi îndepărtată manual, înainte să invadeze cultura, ori dacă este
necesar, cu ajutorul erbicidelor.
Sophronia humerella, este un fluture ale cărui larve agresează ram urile și plantele
tinere.
„Un alt dăunător este Lăcusta verde de pășune (Tettigonia viridissima). Aceasta se
hrănește cu frunzele de lavandă. O femelă depune cca 250 de ouă, în lunile Iunie și Iulie,
așezându -le izolat în porțiunile de sol nelucrat. La dep ășirea unui număr de 4 -5 exemplare
/mp, se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu unul dintre insecticidele: Karate, Fastac
sau Sumi -alpha în concentrație de 0,02%;
Dăunător poate fi și Viermele rădăcinilor (Heterodera mariori Schm). Dezvoltă
până la 3-4 generații pe an. Din ouăle depuse în sol apar larvele care intră în rădăcinile
plantei, hrănindu -se cu sucul acestora. Combaterea este extrem de anevoioasă. Se recomandă
utilizarea unui material săditor absolut sănătos.”42

41 IBIDEM
42 IBIDEM

48
CAPITOLUL 3
CONDIȚII PEDOC LIMATICE ALE LOCULUI DE EXPERIENȚĂ

3.1. Așezarea geografică
Situată la limita de Est a Județului Bihor, la 75 km de Municipiul Oradea și 88 km
distanță față de municipiul Cluj -Napoca, ”comuna Bulz este o așezare montană, brăzdată de
văi în care stâncile fac să clocotească apa. Este înconjurată de dealuri și munți, cu stânci
izolate, fapt ce ne face să credem că natura a creat acest nume de „bulz”, pe care un î nțelept
anonim al locului 1 -a pronunțat, iar obștea 1 -a adoptat ca nume al așezării.
Aici întâlnim și o curiozitate geografică, rar întâlnită și puțin cunoscută, faptul că
în apropierea confluenței Iadului cu râul Crișul Repede, bazinetul format prin eroziunea
apelor este mărginit de trei masive muntoase distincte, Munții Plopiș (Șes), ult imele
ramificații ale Masivului Vlădeasa și Masivul Pădurea Craiului. Astfel oglinda liniștită a
apelor celor două râuri Crișul Repede și afluentul său pe stânga Iadul, reflectă întâlnirea
veșnică a celor trei masive muntoase Vlădeasa, Pădurea Craiului și Plopiș.
Comuna Bulz are în componența sa trei sate : Bulz, Munteni și Remeți așezate pe
cursul Văii Iadului. Acest areal supus cercetării este situat între paralela de 46° 47' 34″ și 46°
55' 21" latitudine nordică și meridianul de 22° 41′ 06" – 22° 45' 24″ longitudine estică, și
se învecinează la Est și Nord cu satul Bucea com una Negreni, județul Cluj, la Sud cu
comuna Budureasa, la Vest și Sud Vest cu comuna Curățele și satele Ponoară și Lorău,
comuna Bratca.
Astăzi, suprafața comunei este de 9 939 ha, din care 4 721 ha teren agricol, 310 ha
suprafață arabilă, 4 ha livezi și pepiniere, 2 915 ha, pășuni, 1 492 ha fânețe, restul
reprezentând cursuri de apă, drum uri, mlaștini etc .”43
Prin comuna Bulz trece râul Crișul Repede, pe o distanță de 3 -4 km, între Bucea și
Lorău, având ca afluenți Valea Iadului și Valea Satului. În anii 1980, în dreptul satului
Tileagd a fost conceput primul hidrobaraj pe Crișul Repede .

43 Todinca, Vasile și Barburaș , Mariana . Valea Iadului.Istorie.Economie.Demografie.Etnologie.Turism. Oradea :
Editura Primus, 2016

49
3.2.Clima
3.2.1. Temperatura aerului
Comuna Bulz deține condiții climatice tipice de munte , clima fiind influențată de
masele de aer vestice, bogate în precipitații. Îndreptându -ne spre Stâna de Vale, odată cu
creșterea altitudinii, cresc precipitațiile, nebulozitatea, viteza vântului și scad tempe ratura și
presiunea atmosferică, datorită efectul ui orografic.
Temperatura medie anuală oscilează, între 6 °C și 8 °C, valorile maxi me de vară
situându -se între 30°C și 33°C , iar minimele de iarnă între -20°C și -22°C . Cele mai scăzute
temperaturi au fost con semnate la Stâna de Vale, -30,4°C în ianuarie 19 42, și -28,9°C , la 31
ianuarie 1987. Maximele pot ajunge până la 33°C (la Stâna de Vale, 29,6°C , în iulie 1987).
Bruma poate apărea în toate lunile anului, în special în luna septembrie, exceptându -le pe cele
de vară. Cel mai timpuriu îngheț de toamnă se î nregistre ază la Stâna de Vale în 7 august
1987, iar ultimul îngheț de primăvară – tot la Stâna de Vale pe 20 iulie .44
3.2.2 . Umiditatea atmosferică
Umiditatea atmosferică se situează în jur de 80%, iar precipitațiile ajung la 1400 mm
pe an (la Stâna de Val e, pe versantul vestic, se cumulează o cantitate medie anuală r ecord
pentru România, de 1668 mm). Uneori, în tim pul verii, din norii cumulonimbus se dezlănțuie
ploi puternice (la Stâna de Vale, în 20 mai 1940, valoarea maximă căzută în 24 de ore a atins
94,4 mm). În medie, anual, numărul zilelor cu precipitații poate ajunge la 170 (Stâna de Vale
este supranumită și “polul ploilor din România”, precipitațiile putând atinge și 217 zile),
dintre care cele cu ninsori sunt în jur de 70 -80. Zăpada se menține pe s ol între 40 și 80 de zile.
La Stâna de Vale, procentual, în cele patru anotimpuri, precipitațiile cad astfel: iarna – 23,3%;
primăvara – 24,9%; vara – 29,3%; toamna – 22,5%. Aici, zăpada se poate menține la sol
uneori și 136 de zile, datorită, în special, grosimii stratului (194 cm, în ianuarie 1987; 310 cm,
în ianuarie 2000). Căderile de grindină înregistrează, în medie, circa 4 -5 zile anual. Pe culmile
înalte, frecvența cea mai mare o au vântul de vest și vântul de sud -vest.45
3.2.3 . Precipitațiile atmosfe rice
Precipitațiile medii anuale sunt în jur de 700 mm, în anii ploioși urcând până la 950
mm. Pe anotimpuri, cantitatea ce an i mare de precipitații cade vara, circa 31%, iarna căzând

44 http://comunabulz.ro/comuna/relieful -si-vegetatia_p179.html
45 IBIDEM

50
cele mai reduse cantități, în jur de 20%. Primăvara și toamna cumulează împreună circa 48 -49
% din precipitații, respectiv, circa 24% și 25%.
Luna cea mai ploi oasă este iunie (70 -82 mm), urmată de mai (57 -70 mm), iulie (49 -59
mm). Mersul precipitațiilor pe totalul unui an indică o creștere din luna aprilie cu un maxim
de 70 -82 mm iunie , apoi o descreștere lentă până în septembrie și un alt maxim, dar redus, în
octombrie -decembrie, luna noiembrie fiind între ele cea mai ploioasă (50 -57 mm .
Precipitațiile maxime c ăzute în 24 de ore sunt provocate de convecții termice și se pot
produce in toate lunile de vară.
3.2.4 . Radiația solară
Dintre componentele bilanțului radiativ, partea cea mai semnificativă o constituie
radiația solară globală, care reprezintă suma a două fluxuri: radiația solară directă și radiația
solară difuză, măs urate pe unitatea de suprafață. Mersul radiației solare globale (totale), este
condiționat de o serie de factori cosmici și telurici. Cantitatea de radiație globală ce ajunge la
suprafața subiacentă activă depinde de: latitudine și de declinația Soarelui, care determină
înălțimea Soarelui deasupra orizontului, de transparența aerului atmosferic, de nebulozitate,
felul și grosimea norilor, poziția norilor în raport cu poziția Soarelui, de albedoul suprafeței
subiacente active, etc.
Depinzând esențial de star ea atmosferei, de procesele atmosferice ce au loc în
atmosferă, ca și de poziția geografică a locului, radiația globală prezintă o distribuție variată
în spațiu și timp, potrivit cu variația factorilor menționați mai sus.
”Numărul redus de puncte de observ ație actinometrică, face dificilă studierea
distribuției valorilor radiației solare globale. Pentru suplinirea acestei deficiențe s -au întocmit
formule de calcul, bazate pe observațiile de radiometrie existente și corelate cu date statistice
asupra unor el emente meteorologice (nebulozitate, durata de insolație), din punctele lipsite de
observații directe asupra radiației solare globale. Î n acest sens s -a folosit formula Angstrbm –
Savinov: ”46
”Q=Q 0[1-(1-k)n]
În care :
Qo – radiația solară totală in condiții de cer senin

46 Cristea , Maria. Riscurile climatice din Bazinul hidrografic al Crișurilor. Oradea : Editura Abaddaba, 2004.

51
k – coeficient ce variază în funcție de latitudine (0, 35)
n- valoarea nebulozității medii lunare exprimată în zecimi ”47
3.2.5 . Nebulozitatea
Nebulozitate a este un element climatic important, a cărui influență creează o serie de
particularități esențiale în distribuția celorlalte elemente climatice. Norii prin existența, durata,
întinderea și constituția lor modifică mai mult sau mai puțin bilanțul radiativ al suprafeței
terestre. Existența norilor în timpul zilei, atenuează intensitatea radiație i solare directe, în timp
ce în cursul nopții reduce, pierderea prin radiație a căldurii acumulate de suprafața terestră.
După cum se știe, norii se formează în urma condensării sau sublimării vaporilor de
apă din atmosferă în condițiile unui aer saturat c u vapori de apă și a existenței nucleelor de
condensare. Starea de saturație se realizează prin răcirea aerului umed, pe calea destinderii
adiabatice, datorită mișcărilor ascendente. ”48
Nebulozitatea medie anuală este 5,8 zecimi, aceasta crescând cu altitudinea, iar
minimul nebulozității înregistrându -se în luna august.
3.2.6 . Vânturile
Reprezentat prin mișcarea orizontală a aerului, determinată de evoluția sistemelor
barice, generate de circulația generală a atmosferei, vântul es te un important fact or climatic.
În apropierea suprafeței terestre, vântul se caracterizează, prin variații de scurtă durată ale
vitezei și direcției sale. Aceste caracteristici sunt în funcție, în primul rând, de valoarea
gradientului baric orizontal.
Viteza medie anuală est e de 2.1 m/s. Distribuția în timpul anului a valorilor medii a
vitezei vântului se caracterizează prin două perioade: de intensificare a vântului primăvara
și de diminuare a vitezei toamna.
Vitezele maxime măsurate, în perioada analizată s -au produs mai al es în sezonul cald
și s-au datorat gradientului baric orizontal mare, existent la trecerea unor linii de
instabilitate (linii de green), deosebit de active.

47 IBIDEM
48 IBIDEM

52
3.3. Solul
Textura solului variază de la luto -nisipoasă la luto -argiloasă și este uniformă pe profil.
Humusul ajunge până la 1,5%. Rezerva de humus este de 60 – 120 t/ha, reacția este moderat
acidă, pH -ul cuprins între 5,5 – 6,8. Aprovizionarea cu humus și elemente nutritive este bună. Au o
fertilitate naturală bună nu numai pentru pădurile de foioase și de amestec, ci și pentru plante
cultivate.
Plantele ornamentale au cerințe diferite față de reacția substratului, fiecare specie putând
extrage din sol elemente nutritive la un anumit pH. Majoritatea speciilor însă au o dezvoltare
normală în soluri ușor acide.
PH-ul este măsura acidității sau alcalinității solului exprimat în logaritmul cu sens
schimbat a l concentrației de ioni de H . Scara pe care se notează pH -ul se întinde de la 0 la 14. PH –
ul poate fi corectat în limitele cerute de plantele care urmează să fie sădite. Pentru creștere a
pH-ului se folosește agro -calcarul, dolomitul, varul, iar pentru scăderea pH -ului se poate utiliz a
sulful sau sul fatul de amoniu. Valoarea pH-ului în solul unde se înființează spațiul verde este de 6,1 .

3.4.Conculzii privind condițiile climatice
Alte fenomene meteorologice, cum ar fi: grindina, vânturile puternice, chiciura etc. nu
prezintă diferenți eri care să se abată de la aspectul climatic general al zonei de cultură și care
să creeze dificultăți în desfășurarea normală a culturii de lavandă.
Din studiul condițiilor climatice pe o perioadă mai îndelungată și a celor din anii
experimentali, rezultă că în locul în care s -au desfășurat lucrările de cercetare, au existat și s-au
asigurat condiții prielnice pentru cultivarea plantelor de lavandă.
.

53
CAPITOUL 4
CONTRIBUȚII LA ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNOLOGIEI DE CULTURĂ
A SPECIEI LAVANDULA ANGUSTIFOLIA

4.1. Scopul cercetării
Levănțica (Lavandula angustifolia) crește în formă de tufe mici, cu tulpini foarte
ramificate de la bază, cu frunze liniare întregi. Se înmulțește prin butași, marcotaj și semințe.
Frumusețea deosebită a florilor, mirosul plăcut al acestora fac ca și în țara noastră
levănțica să fie căutată de cumpărători. De aceea la Bulz(Bihor) am inițiat cercetări menite să
dovedească efectul favorabil al fertilizărilor cu îngrășăminte organice și chimice asupra
creșterii și dezvoltării plantelor de levănțică.

Figura 32. Lanul de Lavand ula angustifolia în luna iunie

4.2. Metoda de lucru
Experiențele au cuprins următoarele variante:

54
V1 – cultură în sol nefertilizată
V2 – cultură fertilizată numai cu îngrășăminte minerale (200 kg/ ha azotat de amoniu, 200
kg/ha superfosfat ș i 400 kg/ha sulfat de potasiu )
V3 – cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea de îngrășăminte aplicată la varianta doua și
4 kg/m2 de îngrășământ organic.
V4 – cultură fertilizată numai cu îngrășăminte organice 6kg/m2
V5 – cultură fertilizată numai cu îngrășăminte organice 8kg/m2
Fiecare variantă a fost plantată pe suprafața de 10 m2, cuprinzând 62 de plante.
Observațiile și determinările făcute se referă la numărul de flori pe o plantă, lungimea tijelor
florale și lungimea inflorescențelor.

Figura 33. Lavandula angustifolia în primul an de cultură

55

Figura 34. Lavandula angustifolia în anul al II -lea de cultură , plantă fertilizată

Figura 35. Lavandula angustifolia în al II -lea an de cultură , plantă nefertilizată

56
4.3. Rezultate obținute:
Așa cum rezultă din tabelul 1, numărul de flori pe m2 diferă de la 187 fire la varianta
1, cultură în sol nefertilizată și 312 fire la varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din
cantitatea de îngrășăminte aplicate la varianta a doua și 4 kg/m2 îngrășăminte organice.

Tabel 4. Producția de flori de Lavandula angustifolia sub influența fertilizărilor (valori medii 2015 -2016)
Varianta Numărul de flori
±Δ Semnific
ația
diferenț
ei Absolut
buc/m2 Relativ %
V1 –nefertilizată 187 100 – –
V2 – 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat și
400 kg/ha sulfat de potasiu 281 150 94 XXX
V3 –jumătate din cantitatea de
îngrășăminte aplicată la varianta
doua și 4 kg/m2 de îngrășământ
organic 312 167 125 XXX
V4 –îngrășăminte organice
6kg/m2 218 117 31 X
V5 –îngrășăminte organice
8kg/m2 250 134 63 XX
ΔL 5% – 29,7
ΔL 1% – 47,5
ΔL 0,1% – 76,1
În funcție de fertilizarea efectuată numărul de flori la unitatea de suprafață (m2) este
mai mare cu 67% la varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea de îngrășăminte
aplicate la varianta a doua plus 4 kg/m2 de îngrășăminte organice, cu 50% la varianta 2,
cultură fertilizată numai cu îngrășăminte minerale – 200 kg azotat de amoniu, 200 kg
superfosfat și 400 kg sulfat de potasiu la hectar, 43% la varianta 5, cultură fertilizată n umai cu
îngrășăminte organice 8kg/m2 și 17% la varianta 4, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte
organice 6kg/m2 față de varianta 1, martor, cultură în sol nefertilizată.
Calculul statistic arată diferența foarte semnificativă dintre varianta 3, cultur ă
fertilizată cu jumătate din cantitatea de îngrășăminte aplicate la varianta a doua plus 4 kg/m2
de îngrășăminte organice, varianta 2, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte minerale, 200
kg/ ha azotat de amoniu, 200 kg/ha superfosfat și 400 kg/ha sulf at de potasiu și varianta 1,

57
martor, cultură în sol nefertilizată, distinct semnificativă între varianta 5, cultură fertilizată
numai cu îngrășăminte organice 8kg/m2 și semnificativă între varianta 4, cultură fertilizată
numai cu îngrășăminte organice 6kg/ m2 și varianta martor, cultură în sol nefertilizată.
Din tabelul 2 rezultă că lungimea tijei f lorale la Lavandula angustifolia este puternic
influențată de fertilizare. Astfel la varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea de
îngrășăminte ap licate la varianta a doua plus 4 kg/m2 de îngrășăminte organice, lungimea tijei
florale este cu 64% mai mare decât la varianta martor, cultură nefertilizată. De asemenea la
varianta 2, – cultură fertilizată numai cu îngrășăminte chimice, lungimea tijelor florale este cu
47% mai mare ca la variantele martor, iar la variantele 4 și 5, fertilizate numai cu
îngrășăminte organice, tijele florale sunt cu 17%, respectiv 31% mai lungi decât la varianta
martor, nefertilizată.
Tabel 5. Lungim ea tijelor florale la Lavandula angustifolia sub influența fertilizărilor(valori medii) Bulz 2015 –
2016
Variantele Lungimea tijelor florale ±Δ Semnificația
diferenței Absolută – cm Relativa %
V1 –nefertilizată 36 100 – –
V2 – 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat
și 400 kg/ha sulfat de potasiu 53 147 17 XXX
V3 –jumătate din cantitatea de
îngrășăminte aplicată la
varianta doua și 4 kg/m2 de
îngrășământ organic 59 164 23 XXX
V4 –îngrășăminte organice
6kg/m2 42 117 6 X
V5 –îngrășăminte organice
8kg/m2 47 131 11 XX
ΔL 5% – 5,91
ΔL 1% – 9,45
ΔL 0,1% – 15,12
Analiza statistică ne arată diferența foarte semnificativă între variantele 2 și 3 față de
martor, distinct semnificativă între varianta 5 și martor și semnificativă între varianta 4 și
martor.
Lungimea inflorescențelor Lavandulei angustifolia este de asemenea influențată de
fertilizare. Din tabelul 3 rezultă că la varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea

58
de îngrășăminte aplicată la varianta doua și 4 kg/m2 de îngrășă mânt organic, lungimea
inflorescențelor a fost cu 154 % mai mare decât la varianta 1, martor, cultură la sol
nefertilizată.
La varianta 2, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte minerale 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat și 400 kg/ha su lfat de potasiu, lungimea inflorescențelor a fost
cu 90% mai mare decât la varianta martor, cultură în sol nefertilizată. La varianta 5, cultură
fertilizată numai cu îngrășăminte organice 8kg/m2 , lungimea inflorescențelor a fost cu 54%
mai mare ca la vari anta martor, iar la varianta 4, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte
organice 6kg/m2 , lungimea inflorescențelor a fost cu 36% mai mare ca la varianta martor,
cultură în sol nefertilizată.
Calculul statistic ne arată diferența foarte semnificativă înt re varianta 2, varianta 3 și
martor și semnificativă între variantele 4 și 5 și martor.
Diametrul tijelor florilor la 10 cm sub inflorescență diferă de la o variantă la alta.

Tabel 6. Lungimea inflorescențelor la Lavandula angustifolia sub influența fertilizărilor (valori medii) Bulz
2015 -2016
Variantele Lungimea inflorescențelor ±Δ Semnificația
diferenței Absolută – cm Relativa %
V1 –nefertilizată 11 100 – –
V2 – 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat
și 400 kg/ha sulfat de potasiu 21 190 10 XXX
V3 –jumătate din cantitatea de
îngrășăminte aplicată la
varianta doua și 4 kg/m2 de
îngrășământ organic 28 254 17 XXX
V4 –îngrășăminte organice
6kg/m2 15 136 4 X
V5 –îngrășăminte organice
8kg/m2 17 154 6 X
ΔL 5% – 3,89
ΔL 1% – 6,22
ΔL 0,1% – 9,95

59

Tabel 7. Diametrul tijelor florale la Lavandula angustifolia sub influența fertilizărilor (valori medii) Bulz 2015 –
2016
Variantele Diametrul tijelor florale
±Δ Semnificația
diferenței Absolută – cm Relativa %
V1 –nefertilizată 0,9 100 – –
V2 – 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat
și 400 kg/ha sulfat de p otasiu 1,8 200 0,9 X
V3 –jumătate din cantitatea de
îngrășăminte aplicată la
varianta doua și 4 kg/m2 de
îngrășământ organic 2,1 233 1,2 XX
V4 –îngrășăminte organice
6kg/m2 1,1 122 0,2 X
V5 –îngrășăminte organice
8kg/m2 1,6 178 0,7 X
ΔL 5% – 0,19
ΔL 1% – 1,10
ΔL 0,1% – 1,76
Astfel la varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea de îngrășăminte
aplicată la varianta doua și 4 kg/m2 de îngrășământ organic, diametrul mediu al tijelor florale
a fost cu 100% mai mare decât la varianta 1 martor, cultură la sol nefertil izată, iar la
variantele 5 și 4, culturi fertilizate numai cu îngrășăminte organice, diametrul mediu al tijelor
florale a fost cu 78%, respectiv 22% decât la varianta martor, cultură la sol nefertilizată.
Analiza statistică arată diferența distinct semnifi cativă între varianta 3, cultură
fertilizată cu jumătate din cantitatea de îngrășăminte aplicată la varianta doua și 4 kg/m2 de
îngrășământ organic și varianta martor nefertilizată și diferența semnificativă între varianta 2,
cultură fertilizată numai cu î ngrășăminte minerale, varianta 4, cultură fertilizată numai cu
îngrășăminte organice, varianta 5, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte organice și
varianta martor, cultură în sol nefertilizată.

60
În ceea ce privește diametrul tijelor de Lavandula angust ifolia în primul și al doilea an
de la plantare (tabelul 5) se constată că variază de la o variantă la cealaltă. Astfel plantele cu
diametrul cel mai mare îl au cele din varianta 3, cultură fertilizată cu jumătate din cantitatea
de îngrășăminte aplicată la varianta doua și 4 kg/m2 de îngrășământ organic cu 50% și
diferență foarte semnificativă față de varianta martor, cultură nefertilizată. De asemenea în
varianta 2, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte minerale, plantele au avut diametrul cu
42% mai m are decât varianta martor, la fel cu diferență foarte semnificativă.
Varianta 5, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte organice are diametrul cu 27%
mai mare decât varianta martor, cu diferență distinct semnificativă.
În varianta 4, cultură fertilizată numai cu îngrășăminte organice plantele au diametrul
cu 15% mai mare decât varianta martor, cultură la sol nefertilizată, cu diferență semnificativă.

Tabel 8. Diametrul tufelor de Lavandula angustifolia influențat de fertilizările efectuate (valori medii) Bulz 2015
-2016
Variantele Diametrul tufelor
±Δ Semnificația
diferenței Absolut cm Relativ %
V1 –nefertilizată 26 100 – –
V2 – 200 kg/ ha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat
și 400 kg/ha sulfat de potasiu 37 142 11 XXX
V3 –jumătate din cantitatea de
îngrășăminte aplicată la
varianta a doua și 4 kg/m2 de
îngrășământ organic 39 150 13 XXX
V4 –îngrășăminte organice
6kg/m2 30 115 4 X
V5 –îngrășăminte organice
8kg/m2 33 127 7 XX
ΔL 5% – 3,93
ΔL 1% – 6,28
ΔL 0,1% – 10,06

61
4.4. Concluzii:
1. Levănțica este o plantă perenă cu creștere în formă de tufă cu tulpini foarte
ramificate de la bază.
2. Florile de levănțică plăcut mirositoare pot fi folosite pentru decor interior în stare
proaspătă în vaze sau uscate ( în șoproane a târnate cu inflorescența în jos) când florile devin
persistente sau nemuritoare.
3. În stare uscată florile nu au nevoie de apă în vaze sau în diverse aranjamente în care
se utilizează.
4. Levănțica se înmulțește destul de ușor prin butași, marcotaj și s emințe.
5. Semănatul se poate face în pepiniere, la adâncimea de 1,5 cm – 2 cm ( de 8 ori
diametrul mic al seminței) primăvara sau toamna. Pretind un repicat.
6. Înmulțirea prin butași lemnificați sau erbacei se poate face în răsadnițe, solarii sau
sere în substrat format din nisip, turbă sau perlit.
7. Plantare la loc definitiv în spațiile verzi se face toamna sau primăvara la distanța de
40-50 cm.
8. Deși aparține familiei Labiatae solicită locuri însorite.
9. Experiențele pe care le -am efectuat la B ulz arată tehnologia de cultură a plantei
poate fi îmbunătățită, iar fertilizarea făcută corect și la timp duce la obținerea unor plante
aspectuoase, cu inflorescențe mari, viu colorate și deosebit de ornamentale.
10. Cea mai bună variantă de fertilizare a fost varianta 3, adică cultură fertilizată atât
cu îngrășăminte minerale cât și organice, adică jumătate din cantitatea de îngrășăminte
aplicată la varianta a doua plus 4 kg/m2 de îngrășăminte organice.
11. Varianta 2, fertilizată numai cu îngrășăminte minerale, a dat rezultate bune însă nu
la nivelul variantei cu fertilizare mixtă (minerale și organice).
12. Variantele fertilizate numai cu îngrășăminte organice (variantele 4 și 5), au dat
rezultate inferioare variantei cu fertilizare mixtă, chiar dacă la varianta 5 s -a folosit o cantitate
mare de îngrășăminte organice 8 kg/m2 (80t/ha).

62
13. Rezultatele obținute în urma experiențelor efectuate sunt diferențiate în funcție de
natura și cantitatea îngrășămintelor folosite.
14. Recomand folosirea fertiliză rii mixte ( atât îngrășăminte organice cât și minerale)
pentru obținerea unor rezultate bune la cultura speciei Lavandula angustifolia.

63
Bibliografie
1. Ahmadiani, A. și colab. 2004. Journal of essential oil research. 2004.
2. Alexander, J. și colab. 2004. Sănătatea cu tratamente naturiste( trad ) Reader's Digest.
București : s.n., 2004.
3. Alexandru, A. 2002. Plante medicinale. București : Editura Alex – Alex, 2002.
4. Budoi, Gheorghe. 2000. Agrochimie I Solul și planta. Bucureș ti : E.D.P., 2000.
5. Burzo, Ioan, Amăriuței, Alexandrina și Vâșcă -Zamfir, Diana. 2005. Fiziologia
plantelor de cultură.vol. VI. Fiziologia platelor floricole. București : Editura Elisavaros,
2005.
6. Courtier, Jean. Grădinar fără grădină, Ghid indispensab il pentru grădinăritul în cele mai
restrânse spații.
7. Cristea , Maria. 2004. Riscurile climatice din Bazinul hidrografic al Crișurilor. Oradea :
Editura Abaddaba, 2004.
8. Davidescu, D. și Davidescu, Velicica. 1999. Agrochimia horticolă. s.l. : Editura
Academiei Române, 1999.
9. Domuța, Cornel. Agrotehnica terenurilor în pantă din Nord -Vestul României.
10. Domuța, Cornel. 2003. Oportunitatea irigațiilor în Câmpia Crișurilor. Oradea : editura
Universității din Oradea, 2003.
11. Dr. Robert Rădulescu, Ing. Florică Matei. 2011. Plante medicinale. s.l. : Editura
M.A.S.T., 2011.
12. Dragoș, D. și colab. 2002. Plante de leac pentru tămăduirea sufletului. București :
Editura Tritonic, 2002.
13. Gheorgieș, Cornel și Geamăn , Ioan. 2003. Bolile plantelor horticole. Editura
Universitas : s.n., 2003.
14. Guș, P. și colab. 2004. Sisteme de semănat, fertilizat și întreținere a culturilor. Cluj-
Napoca : Editura Risoprint, 2004.

64
15. Hălmăgean, Lucian. 2006. Ecotehnologia plantelor medicinale. Arad : Editura
Universității ”Aurel Vlaicu” , 2006.
16. http://adelaparvu.com/2016/07/12/cum -sa-usuci -lavanda -ca-sa-te-bucuri -mai-mult-timp-
de-parfumul -ei/. [Interactiv]
17. http://bioremed.ro/index.php?main_page=page&id=10. [Interactiv]
18. http://casuta culavanda.ro/planta -medicinala/. [Interactiv]
19. http://comunabulz.ro/comuna/relieful -si-vegetatia_p179.html. [Interactiv]
20. http://documents.tips/documents/cultivarea -lavandei -55c3b6ec38862.html. [Interactiv]
21. http://jurnalul.ro/special -jurnalul/ oda-lavandei -619487.html. [Interactiv]
22. http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20tehnologii%20de%20recoltare%20RO.pdf.
[Interactiv]
23. http://w w w. le vantica.com/?p=4. [Interactiv]
24. http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24558/violeta_butnarasi_thes is.pdf. [Interactiv]
25. http://www.cotidianul.ro/balada -lavandei -187957/. [Interactiv]
26. http://www.horticultorul.ro/page/4/?s=luna. [Interactiv]
27. http://www.romania -actualitati.ro/lavanda_iarba_caminului -46150. [Interactiv]
28. https://ro.wikipe dia.org/wiki/Fitoterapie. [Interactiv]
29. Ion, Nicoleta, și alții. 2008. Specii de plante medicinale și aromatice melifere. Buzău :
Editura Alpha MDN, 2008.
30. Ivașcu, Maria. 2007. Flori comestibile. Sănătate și culoare. Târgoviște : Editura Cetatea
de Scaun, 2007.
31. Lane, C. 1997. Cottage Garden Annuals. London : Ed. David & Charles, 1997.
32. Mărgărit , Adrian și Mărgărit, Ana. 2004. Plante rezistente pentru grădini rustice. vol.
I Flori. Târgoviște : Editura Cetatea de Scaun, 2004.
33. medplanet.dbi oro.eu/doc/Ghid%20tehnologii%20de%20recoltare%20RO.pdf. [Interactiv]

65
34. Mohan, Gh. 2001. Tratarea bolilor cu plante medicinale. București : Editura Corint,
2001.
35. Muntean, Leon Sorin. 2007. Tratat de plante medicinale și spontane. Cluj-Napoca :
Risopr int, 2007.
36. Pelikan, W. 2000. Omul și plantele medicinale, vol. 1. Cluj-Napoca : Editura Triade,
2000.
37. Polese, Jean -Marie. 2006. La culture des plantes aromatiques. Presov : Editura Plygraph
Print GmbH, 2006.
38. Popa, E. Giurgiu Maria. 2002. Ghid de vindecare fitoterapeutică și apiterapie. Cluj-
Napoca : Editura Studia, 2002.
39. Posea, Grigore. 1997. Câmpia de Vest a României. București : Editura Fundației
”România de mâine”, 1997.
40. Roman, Gheorghe Valentin și Epure, Lenuța Iuliana. 2008. Plante aromatice produse
în condiții ecologice. Buzău : Editura Alpha MDN, 2008.
41. Șelaru, Elena. 2002. Culturi pentru flori tăiate. București : Editura Ceres, 2002.
42. Șelaru, Elena . 2001. Flori cultivate în grădină. București : Editura M.A.S.T., 2001.
43. Șelaru, Elena și Petrescu, Mira. 1993. Floricultura. București : Editura Tehnică
Agricolă, 1993.
44. Țepordei, Rodica. 2002. Floricultura. București : Editura Științelor Agricole, 2002.
45. Todinca, Vasile și Barburaș , Mariana. 2016. Valea
Iadului.Istorie.Economie.Demografie.Etnologie.Turism. Oradea : Editura Primus, 2016.
46. Verzea, Maria și colab. 2002. Tehnologii de cultură la plantele medicinale și aromatice.
București : Editura Orizonturi, 2002.
47. Vlad, Ioan. Lucrări practice d e floricultură. Oradea : Editura Imprimeriei de Vest.
48. www.mybestcv.co.il/TextPage.aspx?id=9504981. [Interactiv]
49. www.romedic.ro/aromaterapie -0C210. [Interactiv]

66
50. Zaharia, D. 1986. Lucrări practice de floricultură. Cluj Napoca : Editura Tipo –
Agronomă, 1986.