INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3 I. PREMIZELE CONSTITUIR II… [617747]

2

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3

I. PREMIZELE CONSTITUIR II ALIANȚEI NORD ATL ANTICE ………………. 6

1.1 Situația internațională după al 2 -lea război m ondial și construirea alianței Nord
Atlantice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …6
1.2 Organe le de conducere și militare NATO ………………………….. ………………………….. ….21

II. NATO LA ETAPA CONTE MPORANĂ ………………………….. ……………………… 40

2.1 Activitatea Nato în asigurarea securității Europene ………………………….. ……………….. 40
2.2 Relațiile dintre alianța Nord A tlantică și Republica Moldova ………………………….. …..48

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 56

3

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Scopul fundamental al NATO este acel a de a asigura libertatea și
securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul Nord –
Atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite. Tratatul Nord -Atlantic a fost semnat la data de 4
aprilie 1949. Acesta r eprezintă baza legală a Alianței, cu respectarea articolului 51 din Carta Națiunilor
Unite, care rafirmă dreptul statelor independete la apărarea individuală sau colectivă.
Chiar de la constituirea acestei alianțe, au fost depuse eforturi pentru stabilire a unei ordini
echitabilă și durabilă de pace în Europa , bazată pe valorile comune ale democrației, drepturilor omului.
Principiul esențial care stă la baza Alianței este un angajament comun față de cooperarea reciprocă
între statele membre, asigurând secur itatea acestora. Această Alianță este o asociere de state libere,
unite în hotărârea lor de a -și menține securitatea prin garanții comune și prin relații stabile cu alte țări.
Gradul de investigație al temei. Cu toate că Alianța Nord -Atlantică joacă un ro l important în
perceperea securității comune, în literatura de specialitate, tema asigurării membrilor acestei alianțe a
fost cercetată pe larg. NATO este unica Alianță din lume care dorește în continuare să promoveze și să
apere valorile fundamentale comu ne precum : democrația, libertatea individuală, dupremația legii,
economia de piață, rezolvarea pe cale pașnică a diferendelor, deschidere și transparență , dar și
cooperarea la nivel internațional.
Scopul și obiectivul tezei. Prin această teză am dorit să aduc la cunoștință tipurile de amenințări ce
evoluează și se modifică, NATO trebuie, la rândul său, să treacă printr -un proces de schimbare.
Această transformare reprezintă o provocare și o cerință constantă pentru Alianță, căreia va trebui să îi
facă faț ă permanent. Procesul de transformare va avea la bază întotdeauna valorile fundamentale ale
NATO.
Metodologia și me todele de cercetare a lucrării.

4

În august 1941, în timpul tulburărilor celui de -al doilea război mondial, Președintele S.U. A. și
Primul Mi nistru al Marii Britanii, Roosvelt și Churchill, au emis o declarație a principiilor comune
ambelor popoare, referitoare la s ituația de după război. Declarația lor a rămas cunoscută drept Carta
Atlantică. Ea subli nia aspirațiile lor pentru c ooperare înternațională și stabilea un cod de acțiune bazat
pe respectul suveranit ății și dreptului de autodetermi nare. Un an mai târziu, cu războiul departe de a se
încheia, ei au marcat aniversarea Cartei Atlantice și au evocat conceptul de un iune al „Na țiunilor
Unite” folosi nd resursele și eforturile ei combi nate pentru apărareaa libertății și i ndependenții.
Acestea au fost antecedentele semnării Tratatului Atlanticului de Nord la Washington în ziua de 4
aprilie 1949. În luna aprilie a anului anterior, Louis St. Laurent în Camera Comună a Parlamentului
Canadian a promovat ideea unui singur s istem de apărare reciprocă care să includă puterile semnat e ale
Tratatului de la Bruxelles și democrațiile nord americane. Ernest Bevîn din Camera Comună a
Parlamentu lui Marii Britanii a reacționat cu entuziasm. Se făceau pregătiri s imultan, de către senatorul
Vandenberg, din Senatul S.U.A., pentru a clarifica acea cale constituțională care să permi tă S.U.A. să
între în această a lianță embrionară împreună cu partenerii săi europeni, pentru că altfel nu ar fi putut
reuși.
Care a fost faptul ce a caracterizat acest exce pțional tratat și i -a permis să se dezvolte într -o
componență vitală a structurilor de securitate ale celui de -al XXI -lea secol al mileniului trei? Mai
presus de toate, în mod deliberat și conștient, stipulările ale acestui d ocument au dezvoltat o formulă
simplă ca re nu este departe de politica alianței de astăzi, ținerea în frî u a problemelor de securitate din
zilele noastre, concentrarea atenției asupra n evoilor de securitate care vor i nterveni în viitor,
înfruntarea tuturor pericolelor imediate și actuale pentru a g aranta pacea, planificarea elimi nării și
suprimării lor pe viitor.
Cu toate că atenția ei nu se îndreaptă către trecut, alianța se poate mînd ri cu el. Atunci cî nd nevoia
de garantare a păcii și supraviețuirii a libertății și democrației era foarte acută, a lianță a oferit cadrul
care a permis structurilor defens ive efective să fie aduse acolo. În același timp, a stabilit bazele ce vor
permite ap oi o redresare totală de după război și prin turnare a adus securita te și stabilitate care au
spriji nit succesul modelului economic european. Tributul pe care îl plătește trecutului are darul de -a
plasa aceste realizări în serviciul prezentului și viitorul ui.
Alianț a este o abordare fără precedent, din istoria ci vilizației umane, a rezolvării s ituațiilor de
conflict în Europa, o forță multi națională unificată N.A.T.O. încercî nd să asigu re o înțelegere
internațională pentru pace sub un manda t al Națiunilor Unite, cu spriji nul politic și milita r a 36 sau mai
multe națiuni. Cî te conflicte anterioare din istoria omenirii ar fi fost prevenite de la escaladarea în
războaie dacă mecanismele de consultare și cooperare, sprijinite cu fermitate și detemi nare politică ar
fi fost dezvoltate atunci astfel ca în prezent.

5
Totuși deși mecanismele de care dispune N.A.T.O. funcționează, ele totuși sunt încă departe de -a fi
perfecte. Procesul de construire a unei structuri ideale pentru garantarea securității în viitor este încă
departe de a se încheia. Dar abordarea a fost cea corectă și cont inuă să se îndrepte în direcția bună.
Tinerea în frî u a problemelor de securitate din zilele de astăzi, concentrare a atenției asupra nevoilor
de mîi ne. Forțe le conduse de N.A.T.O. care l ucrează în sprijinul păcii în diferite regiuni ale globului,
demonstreză capacitatea blocului dea soluțio na astfel de probleme. Paralel alianță și țările partenere îș i
îndreaptă privirile spre viitor și elaboreză mecanismele și uneltele de care vor avea ne voie pentru a
soluționa amenințările la adresa stabilității în secolul XXI. Este un proces bid imens ional care se
concentrează pe de o parte asupra punerii în ordine a aranjamentelor și p rocedurilor i nstituționale
necesare pentru a permite consultarea și co operarea pe de altă parte asupra clădirii confidenței și
încrederii care sunt esențiale în cazul în care con sultarea și cooperarea vor conti nua să lucreze cu
succes pe termen mai lung.
În cursul ultimelor decenii, securitatea europeană și Parteniriatul Eu roAtlantic pe care ea se bazează
au suferit o schi mbare profundă. Astăzi la depăși nd hotarul unui nou mileniu a fost dezvoltat un cadru
larg și inclusiv pentru abordarea problemelor de securitate, iar Europa ca întreg beneficiază de pe urma
lui. El oferă p roiecte de cooperare și încuraj are a scopurilor comune care nu ar fi putut fi închipuite cu
mai puți n de un deceniu în urmă.
După cum este evident din denumirea lucrării, care este i ntitulată „ Activitatea b locul N.A.T.O. în
menținerea păcii la etapa conte mporană , ea va fi în întregime consacrată studierii aspecte lor activității
N.A.T.O. în asigurarea securității Europene, ale structurii și modului de fun cționare a acestei
organizații i nternaționale cît și despre relațiile dintre alianța Nord Atlantică și R epublica Moldova.
Actualitatea efectuarii unui sdudiu consacrat acestui bloc e ste proporțională schimbărilor i ntervenite
pe arena internațională o dată cu extinderea ac estui bloc la 2 aprilie 2004, cî nd numărul membrilor
acestuia se m ărește încă cu șase st ate numărî nd în to tal 26 de state. De asemene pî nă în prezent această
temă a fost slab studiată pe teritoriul Republicii Mold ova, majoritatea literaturii fii nd editata în
străînătate . Însă nici în acele surse, puți ne la număr, înformația este partiala în d ependență de scopurile
în care a fost publicată.
Prezenta lu crare definește ce este totuși blocul militar NATO și locul pe car e îl ocupă acest bloc pe
arena i nternațională, în calit atea sa de actor al relațiilor i nternaționale . Circumst anțele în care el a fost
creat și evoluția lui ulterioară, pînă astăzi.
În ce privește istoriografia problemei date, ar fi de menționat că acest subiect a fost slab studiat pe
teritoriul Republicii Moldova, pî nă astăzi ne exist înd nici un studiu consacrat acestei organizații , deși
există o masă mare de documente care sunt în așteptarea cercetătorului. Din momentul creării acestui
bloc până în anii 90, dat fii nd faptul că teritoriul Republica Moldova a i ntrat în componența URSS și
era impusă să împărtăș iască punctul de vedere a Kremli nului, un studiu obiectiv al Organizației

6
Tratatului Atlanticuluii de Nord nici nu putea apărea. Chiar mai mult ca atît, aflî nduse în două sisteme
diferite, între care exista o rivalitate, întruchipată în „războiul rece”, iar ceea ce se afla în lag ărul
adversar era privit de pe poziții ostile. De aceea deși sa scris mult despre NATO, în această perioadă,
mai ales pentru uz înte rn în FA ale URSS, totuși sunt i nfluențat e de ideologia comunistă, ne fii nd un
studiu obiectiv.
Lucrarea de față elucidează unele probleme ce ți ne de structura și modul de funcționare a acestui
bloc. Această lucrare vizează, în special, activitatea acestui bloc în ulti mii ani, schimbările produse atît
în structura, cî t și în modul de funcționare a lui.
Lucrarea este împărțită în dou ă capitole. Pr imul capitol are drept scop de prezentarea premizele
constituirii alianței Nord Atlantice . De asemenea va fi elucidată evoluția acestui bloc, în special
acordî nd atenția conceptului strategic al acestui bloc. Capitolul doi este consacr at structurii acestui
bloc și modului de funcționare al acestuia la etapa contemporană . În capitolul următor mă voi o pri
asupra activității NATO în asigurarea securității Europene , acordând atenție ultimului deceniu. Voi
elucida relațiile dintre alianța No rd Atlantică și Republica Moldova .

I. PREMIZELE CONSTITUIRII ALIANȚEI NORD ATLANTICE

7
1.1 Situația internațională după al 2 -lea război mondial și construirea alianței
Nord Atlantice
Țările din Europa Occidentală și aliații acestora din America de Nord, respectiv S.U.A. și Canada,
au fost confruntate în peri oada 1945 -1949 cu nevoia urgent ă de restructurare economică , fiind în
același timp îngrijorat e de politica și metodele expans ioniste utilizate de U.R.S.S.. După ce trupelor
statel or occidentale li se redusese capacitatea combativă, ca urmare a întelegerilor dintre statele
Națiunilor Unite din timpul și de la sfârșitul celui de -al doilea ră zboi mondial, guvernele occidentale
erau din ce în ce mai preocupate de fa ptul că Uniunea Sovietică întentionă să -și mențină nedimi nuată
capabilitatea forțelor sale armate. În același timp, având în vedere ideologia declarată a partidului
comunist sovietic, era din ce în ce mai evident că a pelurile pentru respectarea Cărț ei O.N. U. și a
înțelegerilo r internaționale , încheiate la termi narea războiului, nu puteau garanta suveranitatea și
îndependența țărilor democr atice, confruntate atât cu amenințarea unei agres iuni e xterne cât și cu aceea
a subvers iunii interne . Înlocuirea regimului politic democrati c cu regimul nedemocratic, repres iunea
opoziției înstituționalizate și a celei neînstituționalizate, violarea flagrantă a drepturilor omului în cele
mai multe dintre țările Europei Centrale și de Est, dar și în As ia și în alte regiuni ale globului, au
constituit tot atâtea elemente ce s -au adă ugat temerilor preexistente.
O succes iune de evenimente periculoase au accelerat luarea unor măsuri politice și militare. Printre
aceste evenimente au fost amenințările directe la adresa suveranității Norvegiei, Grecie i, Turciei,
lovitura de stat pro -comunistă din 1948 din Cehos lovacia, blocada ilegala a Berli nului, începută în
aprilie același an de către U.R.S.S.
În martie l948, cînci state din Europa occidentală: Belgia. Franța, Luxemburg, Olanda și Marea
Britanie au semnat Tratatul de la Bruxelles, prin car e au decis să -și constituie un s istem comun de
apărare și să -și întăreasca relațiile, astfel încât să poată rezista unor primejdii de natură ideologică,
politică și militară, care ar fi putut fi operaționalizate sub forma unor amenințări directe la adresa
securității lor.
În perioada imediat urmatoare au urmat negocieri cu S.U.A. și Canada cu scopul de a crea o alianță
unică a Atlanticului de Nord, fondată pe garanții de securitate și angajamente mutuale între Europa și
America de Nord și alte state europene, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia și Portugalia au fost
învitate de puterile semnatare ale Tratatului de la Bruxelles să participe la acest proces. Negocierile s –
au fînalizat în aprilie 1949, prin semnarea tra tatului de la Washington, care înstituia un regim de
securitate comun, bazat pe un parteneriat între cele 12 țări. Grecia și Turcia au aderat la tratat în anul
1952, Republica Federală Germania în 1955, Spania în 1982, iar Republica Ceha, Polonia și Ungari a
în 1999.
Alianța Atlanticului de Nord a fost întemeiată pe baza unui tratat la care statele au aderat în mod
liber, după dezbaterea publică și ratificare de către parlamentele naționale . Tratatul precizează

8
drepturile acestor state, precum și obligațiil e lor internaționale , conform Cartei O.N.U. Ță rile membre
se angajează să împartă atât riscurile și responsabilită tile, cât și avantajele ce decurg din securitatea
colectivă, și să nu încheie nici o întelegere internațional ă care să fie incompatibilă cu Tr atatul.
Căderea zidului Berli nului, în noiembrie 1989, reunificarea G ermaniei în octombrie 1990,
dezintegrarea Uniunii Soviet ice în decembrie 1991 și schimbă rile spectaculoase survenite în Europa
Centrală și de Est au marcat sfârșitul războiului rece, ce a modificat situația politică din Europa și a
schimbat fundamental imperativele de securitate ale membrilor Alianței. Evenimentele ce au avut loc
ulterior au dovedit că pericolele și amenințările la adres a păcii și stabilității se menți n. În urma
hotărâril or luate de către șefii de stat și de guvern ai țărilor Alianței în cadrul reuniunilor la vârf de la
Londra (iulie 1990), Roma (noiembrie 1991), Bruxelles (ianuarie 1994), Madrid (iulie 1997) și
Washington (aprilie 1999), Alianță Atlanticului de Nord și -a adaptat strategia sa globala, în raport cu
schimbările produse în contextul strategic și politic. În urma deciziilor luate la Madrid trei state central
europene, Pol onia, Cehia și Ungaria au fost i nvitate oficial să se alăture Alianței, fapt fi nalizat prin
deciziile luate la Summit -ul de la Washington care, nu nu mai că a marcat aniversarea a ci ncizeci de ani
de la crearea Alianței Nord -Atlantice, dar pentru prima data în istoria acesteia a admis include rea de
noi membri din rândul statelor ce în urma cu nu mai mult de zece ani erau considerate adversare ale
acesteia.
Conceptul strategic adoptat la Roma a propus o viziune largă asupra securității, bazată pe dialog și
cooper are și pe menținerea unui potenț ial de apărare colectivă. Conceptu l a integrat într -un ansamblu
coerent, aspectele politice și militare ale doctri nei N.A.T.O. în materie de securitate, cooperarea cu
statele din Europa Centrală și de Est , devenite noi parteneri, devenind un punct de referi ntă în strategia
Alianței. Acest concept a adus ca el emente noi o mai mică dependență față de armele nucleare și
efectuarea unor schimbări esențiale la nivelul forțelor armate întrunite ale N.A.T.O., i ncluzând
reduceri substantiale sub raport numeric, al gradului de pregătire pentru lupta și a propus modific ări în
privința mobilitătii, flexibilității și capacităț ii de adaptare a acestor forțe armate la diferite situaț ii,
precum și utili zarea mai largă a forțe lor multi naționale . Au mai fost luate măsuri și în ceea ce privește
fluidizarea structurii militare de comandă a N.A.T.O. și pentru adaptarea aranjamentelor și
procedurilor alianței în ce privește planificarea apărării în funcție de evoluția climatului de securitate în
Europa și de ceri nțele procesului de gestionare a crizelor și de men ținere a păcii. Ș efii de state și de
guverne din țările membre N.A.T.O. au dat publicitații la Roma și o declaratie importantă, privind
pacea și cooperarea, în care au precizat contextul în care trebuia să se înscrie noul concept strategic al
Alianței. În această declarație e i au definit misiunile și orientările viitoare ale Alianței, pe de o parte, în
raport cu ansamblul înstituțiilor active în domeniul securității viitoare a Europei, iar pe de altă parte cu
dezvoltarea parteneriatului și cooperării cu țările din Europa Centr ală și de Est. De asemenea, s -a
asumat hot arârea întăririi rolului Conferi nței pentru Securitate și Cooperare Europeană (ulterior

9
transformată în Organizația pentru Securitate și Coope rare Europeana O.S.C.E.), înt ărind consensul
existent între țările aliat e asupra dezvoltării identității europene de securitate și apărare.
O hotarâre crucială pentru dezvoltarea încrederii și cooperării Vest -Est a constituit -o crearea
Consiliului de Cooperare Nord -Atlantic -N.A.C.C. (transformat în 1997 în Consiliul Parteneri atului
Euro Atlantic -E.A.P.C.), având drept scop consultarea și cooperarea polit ică, militară, economică și
științifică dintre țările membre N .A.T.O. și noile democrații emergente din Europa Centrală și de Est.
După publicarea Declarației de la Roma au ma i fost luate și alte m ăsuri cu prilejul reuniunilor
miniștrilor Afacerilor Externe și ai Apărării și la Sesiunea permanentă a Consiliului Atlanticului de
Nord, toate cu scopul de a conti nua adaptarea și transformarea Alianței.
Sunt trei domenii de activit ate cărora li s -a acordat o ate nție deosebită: cadrul politic i nstituțional
creat pentru a favoriza aprofundarea relațiilor între NATO. și partenerii de cooperare din Europa
Centrală și de Est, dezvoltarea cooperării în sectorul apărării ș i în domeniul mil itar și în fi ne, rolul
N.A.T.O. în gestionarea crizelor și în menținerea păcii.
Evenimentul cel mai important survenit în acest context a fost reuniunea i naugurală a Consiliului de
Cooperare Nord Atlantic (N.A.C.C.) din 20 decembrie 1991, cu participarea miniștrilor Afacerilor
Externe, sau a reprezentanților țărilor N.A.T.O. și a 6 țări din Europa Centrală și de Est, (printre care și
România) precum și a 3 țări baltice.
Rolul N.A.C.C. a fost acela de a facilita cooperarea între toate țările, la toate nivel urile, privind
securitatea și cheltuielile legate de acest domeniu, de a supraveghea procesul de dezvoltare a unor
legături înstitutionale mai strânse, precum și a unor legături neoficiale. Cele 11 state succesoare ale
Uniunii Sovietice, ce au c onstituit C omunitatea Statelor I ndependente (C.S.I.) s -au alăturat acestui
proces în martie 1992.
Li s-au adaugat apoi Georgia și Albania în aprilie și iunie 1992, astfel încât în 1993, existau 22 de
parteneri de cooperare, membri ai N.A.C.C.. Cooperarea în cadrul acestui organism a fost începută pe
baza programelor de lucru stabilite inițial pe un an. Î ncepând cu anul 1995, acestea au fost elaborate
pentru doi ani. ”
Procesul ulterior de consultare și cooperare din cadrul N.A.C.C. s -a concentrat asupra unor subiecte
foarte diverse dar, în mod deosebit, a avut în vedere problemele politice și de se curitate: menținerea
păcii, defI nirea la nivel conceptual a controlului armamentelor și a dezarmării, planificarea apărării și
probleme militare, conceptele democratice asup ra relației dintre civili și militari, conversia producției
industriei de apărare în scopuri civile, cheltuielile și bugetele pentru apărare, cooperarea știi nțifică și
problemele de mediu legate de d omeniul apărării, difuzarea de i nformații despre N.A.T.O. în țările
partenere, planificarea politică și controlul traficului aerian civil și militar.
Pe fundalul crizelor din zona fostei Iugoslavii cât și din alte zone, a fost acordata o atenție sporită
rolului pe care Alianța Nord Atlantică le -ar putea avea în gestionarea crizelor și în mențin erea păcii, și

10
în special sprijinului pe care alianța 1-ar putea acorda activităților de menținere a păcii pe care O.N.U.
le-a desfasurat și încă le desfășoară în fosta Iugoslavie.
În 1992 și 1993 i nițiativele Alianței d in anii precedenți au fost consolidate și de zvoltate de către
statele NATO de multe ori în cooperare cu membrii N.A.C.C. și cu alte state cu care s -au stabilit relații
de cooperare și dialog.
O nouă reuniune la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern d in țările membre N.A.T.O. a avut loc la
Bruxelles, în ianuarie 1994. La această reuniune s-a confirmat faptul că Alianța Atlanticului de Nord
și-a dovedit forța și că ea ramâne i ndispensabilă, reînoi ndu-se atașamentul pentru un parteneriat
transatlantic pu ternic între America de Nord și Europa ce -și construiește o politică externă și de
securitate comună, pentru a avea o responsabilitate sporită în probleme de apărare. A fost reafirmată
valabilitatea funcțiilor principale ale Alianței și a fost exprimat sp rijinul depli n pentru edificarea unei
identități europene de securitate și apărare.
Au mai fost adoptate și alte decizii de mare importantă, printre care măsuri privind conti nua
adaptare a structurilor politice și militare ale Alianței, de natură să reflec te atât ansamblul misiunilor
sale, cât și apariția unei identități europene de securitate și apărare, cum ar fi conceptul de „ forțe
multi naționale de intervenție combi nată, reafirmarea faptului ca alianța ramâne deschisă pentru
celelalte țări europene, lan sarea i nițiativei Parteneriatului pentru Pace (P.f.P.), adoptarea măsurilor
privind intensificarea eforturilor alianței pentru a î mpiedica proliferarea armelor de distrugere în masă
și a vectorilor acestora, examinarea măsurilor desti nate să promoveze se curitatea în regiunea
mediterani ană.
Șefii de stat și de guvern prezenți la Bruxelles au adoptat o declarație conform căreia Alianță Nord
Atlantică era considerată deschisă și altor state europene în măsura să promoveze principiile Tratatului
și să contribu ie la Securitatea din zona Atl anticului de Nord. S -a hotarât i nițierea unui studiu detaliat
asupra oportunitații și criteriilor de eligibilitate pentru statele ce și -ar manifesta dori nta de a adera la
Alianță.
Totodata s -a hotarât studierea modului în car e Parteneriatul pentru Pace poate contribui la procesul
extinderii N.A.T.O..
Deși aliații au căzut de acord că era prematur să fie discutat calendarul exti nderii N.A.T.O. s au să se
decidă ce țări vor fi invitate să devi nă membre ale Alianței, e i au conven it asupra faptului că extinderea
ar trebui să contribuie la întărirea eficienței Alianței, la stabilitatea și la securitatea întregii regiuni
euro-atlantice și l a favorizarea obiectivului menți nerii unei Europe nedivizate. Operația de ex tindere ar
trebui făcută într -un mod care sa nu afecteze capacitatea N.A.T.O. de a -și îndeplini funcțiile esențiale
de apărare comună, de a întreprinde misiuni de menținere a păcii, cât și alte noi misiuni, în acord cu
principiile și obiectivele Tratatului de la Washington. Consiliul Atlanticului de Nord a declarat că toți
viitorii noi membri ai N.A.T.O. vor fi membri de drept ai Alianței, bucurându -se de toate drepturile și

11
asumându -și toate obligațiile pe care le implică acest statut, adaugând ca atunci când extinderea
N.A. T.O. va avea loc, hotar ârea va fi luată în urma studieri i fiecărui caz aparte, une le țări putand fi
acceptate înăi ntea altora.
Aliații și -au reafirmat voi nța de a întări structurile de cooperare care să se poată exti nde asupra
țărilor de pe întreg conti nent european, notând faptul că largirea N.A.T.O. trebuie înteleasa și în acest
context.
Miniștrii de externe ai țărilor N.A.T.O. și ai partenerilor de cooperare din Consiliul de Cooperare
Nord Atlantica reuniț i la Sîntra, în Portugalia la 30 mai 1997 au s tabilit transformarea N.A.C.C. în
Consiliul Parteneriatului Euro -Atlantic, ca urmar e a succesului activității desfășurate de la înființare în
1991 și în scopul înt ăririi și largirii cooperării politice și militare între statele N.A.T.O. și statele
partener e de cooperare.
Tot în primăvara anului 1997 s -a hotarât optimizarea Partener iatului pentru Pace cu N.A.T.O.
pentru a crește rolul operațional al parteneriatului, a da un rol mai important consult ărilor politice
dintre N.A.T.O. și statele partenere și de a da posibilitatea statelor partenere de cooperare să participe
într-o măsură mai mare la procesul de luare a deciziilor și de planificare a activităților din cadrul
Parteneriatului pentru Pace.
La 27 mai 1997 Consiliul Atlanticului de Nord a aprobat Act ul de Fundamentare a Relațiilor
Mutuale, Cooperare și Secur itate dintre N.A.T.O. și Federația Rusă , ce fusese negociat în prima parte a
anului 1997 între primul ministru rus Evgheni Primakov și secretarul general al N.A.T.O. Javier
Solana. Semnarea acestui document creează cadrul necesar pentru stabilirea unui context sta bil de
parteneriat între Alianța Nord Atlantică și Federația Rusă , urmărind atingerea unor interese comune
vizând creșterea stabilității europene și realizarea unei Europe Unite.
Documentu l se compune din patru secțiuni. În prima secțiune se detaliază principiile pe baza cărora
se fundamentează parteneriatul dintre N.A.T.O. și Rusia. Printre acestea se află hotarârea ambelor părți
de a respecta normele de drept i nternational, asa cum sunt r eflectate în Carta O.N.U. și în documentele
O.S.C.E.. Ambele părți au că zut de acord să întareasca Organizaț ia pentru Securitate și Cooperare în
Europa în scopul creării unei zone de securitate și stabilitate pe continentul nostru. Sectiunea a doua se
referă la crearea unui nou forum: Consiliul Permanent lntrunit N.A.T.O. Rusia având drept scop
consultarea ș i cooperarea dintre cele doua părți . Secțiunea a treia stabilește domenii le de consultare și
cooperare, i ncluzând prevenirea și solu ționarea conflictelo r, acțiuni le de menține re a păcii, prevenirea
proliferă rii armelor de distrugere în masă, schimbul de i nformații în probleme de securitate și apărare
și de construcție a forțelor armate, reconversia i ndustriei de apărare spre producția civilă, protecț ia
mediului în activitățile militare, pregătirea pentru limitarea urmă rilor unor dezastre. Ultima secțiune, a
patra este consacrată unor probleme strict militare. Statele membre N.A.T.O. reafirmă decizia lor de a
nu planifica și desfășura armament nuclear pe te ritoriile statelor ce vor fi primite în alianță ca noi

12
membri și de a nu modifica în nici un fel politica nucleară a N.A.T.O. sau de a opera modificări în
sensul întăririi c apabilității nucleare a NATO.
Ambele părti au căzut de acord că nici semnarea acest ui act și nici conținutul acestuia nu afectează
în nici un f el capacitatea N.A.T.O. și a Rusiei de a lua decizii în mod i ndependent.
Un document similar a fost semnat de N.A.T.O. cu Ucraina imediat după semnarea celui cu Rusia
(Carta N.A.T.O. -Ucraina). Se mnarea ambelor tratate a avut rolul de a pregăti desfășurarea reuniunii la
vârf de la Madrid din iulie 1997, urmarîndu -se în special obținerea acordului de principiu al Rusiei (ori
cel puțin obținerea acesteia âde a se opune formal) față de lărgirea Alianț ei și obținerea de garanții din
partea Ucrainei care își va păstra statutul de putere neposesoare de arme nucleare, iar pe de altă parte
relația stabilită între N.A.T.O. și Ucraina va consolida de curând câstigata îndependență a Ucrainei față
de Rusia.
Summit-ul de la Madrid a consacrat principalele schimbă ri ce au avut loc în perioada scursă de la
încetarea războiului rece în Europa: angajamentul statelor N.A.T.O. de a -și asigura securitatea și
apărarea; stabilirea Consiliului Parteneriatului Euro -Atlantic (E.A.P.C.) care reunește împreună toate
statele membre ale O.S.C.E. capabile și doritoare de a acționa împreună în cadrul unui proces de
cooperare în domeniul creșterii securității continentale; dezvoltarea Parteneriatului pentru Pace, ca un
program de co operare militară, destinat să perfecționeze abilitatea aliaților și partenerilo r acestora de a
acționa împreună în situații de criză; i ntroducerea unor noi mecanisme pentru realizarea unor relații
mai strânse și permanente cu Rusia; apli carea unei Cărț e pentru un parteneriat distinct cu Ucraina;
primirea de noi membri și lărgirea Alianței; optimizarea structurii de comanda a Alianței astfel încât
aceasta să poată performa toate atributele managementului crizelor și conducerea acțiunilor de pace
inclusiv cu participarea țărilor partenere; dezvoltarea unei Identitați de Securitate Europeană în cadrul
N.A.T.O. și asigurarea capabilitații Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.) de a conduce operații
militare utilizând, pe baza de î mprumut, înfras tructura, mijloacel e și capacită țile militare ale N.A.T.O.;
stabilirea unui dialog cu țările din bazinul mediteranean, destinat să contribuie la creșterea securității și
stabilității în această zona și să promoveze întelegerea între statele din regiune.
În zilele de 23 și 2 4 aprilie 1999 1a Washington a avut loc o nouă reuniune la vârf a șefilor de stat și
de guverne ai țărilor N.A.T.O.. Semnificaț ia acestei reuniuni este cu totul deosebită, ea marcând
aniversarea (la 4 aprilie) a ci ncizeci de a ni de la constituirea N.A.T.O.
Totodata a fost aprobat noul concept strategic al Alianței, iar trei state foste membre ale Tratatului
de la Varș ovia, Cehia, Polonia și Ungaria au fost admise oficial ca membre ale Alianței.
Conform aprecierilor participanților la summit, N.A.T.O. a reu șit să asigure libertatea membrilor săi
și să previna războiul în Europa timp de 4 0 de ani de razboi rece. Combinâ nd apărarea prin mijloace
militare cu dialogul, Alianța a jucat un rol indispensabil în efortul de a pune capăt în mod pașnic

13
confruntării Est -Vest. Schimbările spectaculoase aduse de sfârșitul războiului rece în peisajul
euroatlantic s -au reflectat în conceptul strategi c adoptat de Alianță în 1991.
De atunci s -au produs însa unele modificări profunde ale situației politice și de securitate. Per icolele
războiului rece i -au urmat perspective mai promițătoare, dar nu lipsite de provocări, oportunitați și
riscuri noi. O nouă Europă beneficiînd de o integrare politică se naste concomitent cu o nouă structură
de securitate euroatlantică, în care N.A.T .O. joacă rolul central. Alianța se află în centrul eforturilor
întreprinse pentru a stabili noi forme de cooperare și de întelegere reciprocă în regiunea euroatlantica
și s-a angajat în desfasurarea unor noi activități, favorizând inst aurarea unei stabili tăți mai mari.
Rolul Alianței în aceste evolutii pozitive s -a sprijinit pe adaptarea totală a activității sale la
problematica securității structurilor și procedurilor sale. În ultimii zece ani s -a constatat totuși apariția
de noi riscuri complexe pentru pacea și securitatea etnoatlantica, riscuri legate de noile politici de
oprimare, de conflictele etnice, de marasmul economic, de prăbușirea ordinii politice și de proliferarea
armelor de distrugere în masă.
Alianța joacă un rol indispensabil în consolida rea și pastrarea schimbărilor pozitive apărute recent,
și în consolidarea cu provocările la adresa securității actuale și viitoare. Alianța trebuie să apere
interesele comune de securitate într -un cadru care continua să evolueze, adesea într-un mod
imprevi zibil. N.A.T.O. trebuie să păstreze apărarea colectivă și să întareasca legătura transatlantice, să
asigure un echilibru care să permită aliaților europeni să -și asume o ma i mare responsabilitate. Alianța
trebuie sa -și întăreasca relațiile cu partenerii și să se pregateasca pentru atragerea de noi membri.
N.A. T.O. trebuie înainte de toate să mențină voinț a politică și mijloacele militare cerute de ansamblul
diferitelor sale misiuni.
Conceptul strategic al Alianței a fost aprobat de șefii de state și de gu verne participanți la reuniunea
Consiliului Atlanticului de Nord, ținută la Washington la 23 și 24 aprilie 1999 .
Obiectivul esențial și permanent al Alianței, asa cum a fost enunțat în Tratatul de la Washington,
constă în apărarea libertații și securității tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare.
Având la baza valori comune, cum ar fi democrația, drepturile omului și respectarea legilor, Alianța
s-a angajat încă de la crearea sa să asigure o ordine pașnică, justă și durabilă în Europa. Rea lizarea
acestui plan poate fi compromis de către crize și conflicte care afectează securitatea regiunii
euroatlantice. De aceea, Alianța vegheaza atât la apărarea membrilor săi cât și la asigurarea păcii și
stabilității în această regiune. Alianța stabileș te legătura perma nenă între securitatea Americană de
Nord și securitatea Europei.
Principiul fundamental care calauzeste Alianța este acela al angajamentului comun și al cooperării
mutuale între statele suverane, în situația de indivizibilitate a secur ității tuturor membrilor săi.

14
Solidaritatea și coeziunea în cadrul Alianței se exercită în domeniul poli tic și militar, garantându -se
că nici o țară aliată nu este constrânsă să conteze în mod unic pe pro priile sale eforturi pentru a
răspunde marilor prov ocări de securitate.
Pentru a realiza obiectivul esențial al țărilor semnatare a Tratatului de la Washington și a Ca rtei
O.N.U., N.A.T.O. îndeplinește urmă toarele misiuni fundamentale de securitate.
SECURITATEA -furnizează una dintre bazele îndispensabile unui cadru de stabilitate regională
euroatlantică, fondat pe dezvoltarea de instituții democratice și pe angajamentul de a regl ementa
neîntelegerile în mod paș nic și în care nici o țară să nu fie în masură să recurgă la întimidare sau la
constrângere împo triva unei alte țări, prin amenințarea cu forța sau prin folosirea ei.
CONSULTAREA -confonform dispozițiilor art. 4 din Tratatul de la Washington (Carta N.A.T.O.)
se constituie un cadru transatlantic esențial în care aliații se pot consulta asupra oricărei probleme care
afectează interesele lor vitale, în special asupra evenimentelor care reprezintă un risc pentru securitatea
lor. Aliații au dreptul sa proc edeze la o coordonare corespunz ăoare a eforturilor lor în domeniile de
înteres comun.
DESCURAJAREA și APĂRAREA – N.A.T.O. exercită misiunea de descurajare și de apărare
împotriva oricarei amenințări cu agresiunea care vizează orice țară membră, conform dispozițiunilor
art. 5 și 6 din Tratatul de la Washington și în scopul de a înt ări securitatea și stabili tatea regiunii
euroatlantice.
GESTIONAREA CRIZELOR – Alianța va fi pregătită permanent pentru a gestiona crizele, de la
caz la caz și în consens, conform art. 7 din Tratatul de la Washington, va contribui la prevenirea
eficientă a confl ictelor și se va an gaja activ gestionarea crizelor, inclusiv în executarea unor operații
militare de răspuns la acestea.
PARTENERIATUL -Alianță va promova ample relații de parteneriat, de cooperare și dialog cu alte
țări din regiunea euroatlantica, în vederea creșterii transp arenței, încrederii reciproce și capacitații de
acțiune comună cu Alianța.
Șefii de state și de guverne participanți la summit au analizat și provocările și riscurile la adresa
securității euroatlantice.
În pofida evoluției pozitive a cadrului strategic și a faptului ca o agresiune convențională de mare
amploare îndreptată îm potriva N.A.T.O. este foarte puțin probabilă, să menț ină posibilitatea apariției
unei astfel de amenințări pe termen lung.
Principalele riscuri și amenințări ce se manifestă în prez ent se apreciază a fi urmatoarele:
 posibilitatea apariției unor crize regionale la periferia Alianței, susceptibile de a evolua
rapid;
 confruntarea unor țări din regiunea euroatlantica și din zonele î nconjuratoare cu grave
dificultă ți economice, sociale și politice;

15
 crearea instabilității locale și regionale, ca urmare a unor rivalități etnice și religioase, litigii
teritoriale, violări ale drepturilor omului și dezmembrărea statelor. Toate acestea pot evolua
spre crize punând în pericol stabilitatea reg ională și care pot genera conflicte armate ce se
pot extinde în statele vecine inclusiv în țări membre ale N.A.T.O.;
 existența unor puternice forțe nucleare în exteriorul Alianței;
 proliferarea armelor N.B.C. (nucleare, bacteriologice și chimice) și a ve ctorilor de utilizare a
acestora de către state aflate la periferia zonei N.A.T.O. cât și în alte regiuni. În plus,
elemente materiale și tehnologice care pot servi la fabricarea acestor arme de distr ugere în
masă devin tot mai răspâ ndite, în timp ce depis tarea și prevenirea comerțului ilicit cu
asemenea materiale și tehnologii ramân dificile. Unele țări, altele decât cele care au
demonstrat că dețin potenț ial nuclear, ar putea profita producând și folosind asemenea arme;
 răspândirea la scara mondială a teh nologiilor de vârf ce pot servi la producerea unor noi
sisteme de armament, aeriene, terestre și navale, ofensive și defensive foarte performante;
 posibilitatea unor state dar și a unor ad versari, alții decât statele, să execute operații de
perturbare a s istemelor înformaționale al e Alianței, exploatând dependenț a N.A.T.O. față de
asemenea sisteme;
 acte teroriste, de sabotaj, proliferarea crimei organizate, blocaje ale aprovizionărilor cu
resurse vitale, marile mișcări necontrolate ale populației (rezulta te din conflictele armate).
Alianța încearcă să apere pacea și sa întarească securitatea în diferite moduri: ocrotind legătura
transatlantica; menținând o capacitate militară -eficientă pentru a asigura descurajarea și apărarea și
pentru a îndeplini gama c ompletă a misiunilor sale; dezvoltând identitatea europeană de securitate și
apărare în cadrul Alianței; pastrând capacitatea globală de a gestiona crizele cu succes; ramânând
deschisă unor noi adeziuni; continuând parteneriatul, cooperarea și dialogul cu alte țări în cadrul
abordării în comun a securității euroatlantice, în special în ceea ce priveste controlul armamentului și
dezarmarea.
LEGĂTURA TRANSATLANTICA. N.A.T.O. este legat de un parteneriat puternic și dinamic între
Europa și America de Nord, v enind în sprijinul valorilor și intereselor pe care le împărtășesc.
MENȚINEREA CAPACITĂȚ ILOR MILITARE ALE ALIANȚEI ramâne esențială pentru
realizarea obiectivelor în planul securității, pentru ca N.A.T.O. să poată preveni orice tentati vă de
constrângere s au de întimidare și să garanteze ca o agresiune militară împotriva să nu poată fi
percepută ca având șanse de succes. Capacitatea militară a Alianței este de asemenea fundamentală
pentru prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor p rin operații de ră spuns la crizele ce nu se
încădreaza în prevederile art. 5 din Tratatul de la Washington.
IDENTITATEA EUR OPEANĂ DE SECURITATE ȘI APĂRARE N.A.T.O. va spriji ni aliații
europeni să acționeze ei îns își potrivi t nevoilor, scop în care Alianța este pregătită să puna la dispoziție

16
mijloacele și capacităț ile sale, pe baza de con sens, pentru operații în care că nu ar fi angajata militar, și
care se vor afla sub controlul politic și militar al Uniunii Europei Occidentale.
PREVENIREA CONFLICTELOR ȘI GESTIONAREA CRIZELO R.
N.A.T.O. se va stradui să prevină conflicte le, sau dacă are loc o criză , să contribuie la gestiona rea
eficace, conform dreptului internațional, ceea ce i nclude posibilitatea de a conduce operații de răspuns
la crize care nu sunt pre văzute în art. 5 al Tratatului de la Washington. La asemenea acțiuni vor
participa și partenerii Alianței N.A.T.O. va sprijini, de la caz la caz și potrivit propriilor sale proceduri
operațiile de menținere a păcii și alte operații duse sub autoritatea Consiliului de Securita te al O.N.U.
sau aflate în r esponsa bilitatea O.S.C.E, inclusiv punâ nd la dispoziție resur sele de care dispune Alianța.
PARTENERIAT, COOPERARE ȘI DIALOG. Consiliul Parteneriatului EuroA tlantic (E.A.P.C.) va
ramâne cadrul general de consultare în toate aspe ctele de cooperare cu partenerii N,A.T.O„ el oferind o
dimensiune politică largită pentru consultări și cooperare .Parteneriatul pentru Pace este principalul
mecanism care permite stabilirea de legături practice în materie de securitate între alianță și pa rtenerii
săi și întărirea înteroper abilitaț ii între parteneri și N. A.T.0. Alianță este hotărâtă să dea partenerilor un
rol mai mare în luarea deciziilor și în planificarea de activități în cadrul P.f.P. și să facă acest
parteneriat mai operațional în cadr ul relațiilor de parteneriat, cooperare și dialog, N.A.T.O. va
dezvolta relațiile cu Rusia și Ucraina, ca urmare a rolului jucat de acestea în cad rul securității
euroatlantice.
Extinderea. Alianța ramâne deschisă adeziunii de noi membri, conform art.10 din Tratatu l de la
Washington. Ea consideră că în anii următori să lanseze noi invitații țărilor dornice și cap abile să -și
asume responsabilităț ile și obligațiile legate de statutul de membru. Î n acest scop N.A.T.O. : pus la
punct un program de activități des tinat să ajute țările care aspiră să devină membre, spre a se pregă ti în
vederea admiterii ca membre ale Alianței.
CONTROLUL ARMA MENTULUI, DEZARMAREA ȘI NEPROLIFERAREA. Aliații acordă o
importantă deos ebită rolului specific pe care î l joacă pentru a favor iza un larg proces inte rnațional de
control asupra armamentului de dezarmare, mai ușor de verificat.
Alianța își va accentua eforturile întreprinse pe plan politic în vederea reducerii riscurilor ce decurg
din proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora.
Scopul principal al Alianței și al membrilor săi î n domeniul neproliferării constă în a preveni
proliferarea sau, dacă acest lucru are loc, în a inversa cursul prin mijl oace diplomatice. Alianța acordă
o mare i mportantă validităț ii și deplinei aplicări a dispoziț iilor Tratatului C.F.E. ca element esențial
pentru a asigura stabilitatea regiunii euroatlantice.

17
Tot în cadrul documentului cuprinzând conceptul strategic al Alianței au fost abordate și principiile
strategiei acesteia.
Aceste principii sunt urmatoarele:
 menținerea capacităților militare necesare pentru a putea îndeplini gama completă de
misiuni a N.A.T.O.. Vor fi asigurate eficacitatea militară și libertatea de acțiune a Alianței
spre a se asigura se curitatea indivizibi lă a tuturor aliaților, căci un atac împotriva unuia este
un atac împotriva tuturor. Forțe le militare î ntrunite ale N.A.T.O. trebuie să fie cap abile să
descurajeze orice agres iune, să asigure apărarea colectivă, oprind orice agresor cât mai
depar te posibil și în același timp să fie pregătite să contribuie la prevenirea conflictelor și la
ducerea de operații de ră spuns la crizele neprevăzute de articolul 5 din Tratatul de la
Washington;
 partajarea echitabilă a rolurilor, riscurilor, resp onsabilită ților și a vantajelor legate de
apărarea colectivă are în vedere prezența în continuare în Europa a forțe lor convenționale și
nucleare americane. Pe masură ce pr ocesul de dezvoltare a identitaț ii Europene de Securitate
și Apărare va progresa, ali ații europeni își vor mări contribuț ia la apărarea comună, dar și la
pacea și stabilitatea internatională;
 efortul colectiv se materializează în primul rând în ap ărarea colectivă, care împiedică
reîntoarcerea la politicile de apărare pur naționale, fără a -i priva însă pe aliați de suveranitate
națională ;
 finanțarea multinațională va continua să joace un rol important pentru achiziț ionarea și
întreți nerea mijloacelor și a capacităț ilor militare necesare;
 se va menține, în c ontinuare, o combinație adecvată de forțe nucleare și forțe conventionale
dislocate în Europa, d eoarece forțe le conventionale și ngure nu pot asigura o descurajare
credibilă .
Misiunile forțe lor militare ale Alianței au fost stabilite ca fiind urmatoarele:
 rolul principal al forțe lor militare este apărarea pă cii și garantarea întegri tătii teritoriale, a
independenț ei politice și securității statelor membre. Ele trebuie să fie capabile să asigure o
descurajare și o apărare eficace, să mențină sau să restabilească integritatea teritorială a
țărilor aliate și în caz de conflict să pună capăt rapid răzb oiului, determinând agresorul să -și
reconsidere hotarârea, să înceteze atacul și să se retragă;
 un obiectiv important al forțelor aliate consta în înlaturarea sau contracararea riscurilor,
facân d față răpid crizelor potenț iale. Ele vor putea fi chemate să contribuie la apărarea păcii
și securității i nternaționale prin operații de sprijinire a altor organisme inter naționale ;
 forțe le militare vor fi bi ne antrenate și echipate, beneficiînd de struc turi de spriji n adecv ate
spre a contribui eficace și eficient la gestionarea crizelor prin operații militare;

18
 forțe le militare vor contribui la promovarea stabilității în regiune prin participare la
contacte între milițări, alte acțiuni de cooperare și înstruire în cadrul Par teneriatului pentru
Pace în d omeniile: antrenament și exerciț ii, înteroperabilitate, relații civili -milițări,
elaborarea de concepții și doctri ne, planuri de apărare, gestionarea crizelor, probleme
referitoare la proliferarea armamentelor, în special a cel ui nuclear, cooperarea în materie de
armament și par ticiparea la planificarea operațională și la operații și acțiuni militare.
Tot ca o componență a noului concept strategic al Alianței sunt oriențările pentru realizarea
dispozitivulu i forțelor militare. Alianța va continua să -și adapteze forțe le astfel încât să poată răspunde
cu eficacitate cerinț elor gamei complete de misiuni necesare.
Mărimea, nivelul de pregă tire, disponibilitatea și dislocarea forțe lor militare ale Alianței vor fi
adecvate apără rii co lective și conducerii operațiilor de raspuns la crize, uneori într -un timp foarte scurt,
departe de bazele lor naționale , inclusiv la mare distanță de teritoriul aliaților. Caracteri sticile forțe lor
N.A.T.O. vor ține cont în egală masu ră de prevederile aco rdurilor de control al armamentului în
vigoare.
Luând în cons iderare cele de mai sus, dispozitivul forțe lor aliate va avea în vedere urmatoarele:
 nivelul global a l forțelor aliaților va fi menți nut la cotele maxime compatibile cu nevoi le
apără rii colective și cu alte mi siuni ale Alianței, aceste forțe vor fi menținute la un nivel de
pregă tire corespunzator și gradual;
 repartizarea geografica a forțe lor în ti mp de pace va asigura o prezență militară suficienta pe
întreg teritoriul Alian ței, inclusiv staț ionarea și dislocarea forțe lor în afără teritoriului
național și al apelor naționale și dislocarea forțelor înai ntate, unde și când va fi necesar.
 trebuie să se țină seama de factorii de i nstabilitate de la periferia Alianței, ce pot să
degenereze în crize sa u conflicte ca re cer un ră spuns militar al Alianțe i, cu termene de
alarmare potenț ial scurte;
 structura de comandă a N.A.T.O. va fi în masură să asigure conducerea și controlul gamei
complete de misiuni militare ale Alianței, inclusiv prin u tilizarea unor puncte de comandă
multi naționale și interarme mobil e, îndeosebi punctele de comandă ale Grupărilor
multi naționale întercategorii de forțe , pentru comandă și controlul acestora;
Alianța va trebui ca, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung și pen tru întreaga gama de misiuni,
să posede capacitați operaț ionale esențiale, precum și potenț ial eficient de participare, capacitate de
dislocare și mob ilitate, capacitate de supravieț uire a forțe lor și a înfrastructurii, capacitate de
sprijin(inclusiv logistic) și de rotaț ie a forțe lor (a celor ce execută acțiuni de raspuns la crize). Pentru a
fi dezvoltate aceste capacități, în vederea operațiilor multi naționale este important să fie asigurată
interoperabili tatea, inclusiv pe plan uman, să fie utilizată o tehno logie avansată, să fie menținută
superiorit atea în plan înformational și să se dispună de un potenț ial uman calificat polivalent la un înalt

19
nivel. Existența unor capacităț i suficiente în domeniul con ducerii, controlului și comunicăț iilor,
precum și al inf ormaț iilor și suprav egherii va contribui la eficienț a forțe lor; în orice moment, un
procent limitat dar semnificativ din punct de vedere militar, al forțelor terestre, ae riene și navale va fi
capabil să re acționeze cu rapiditatea neces ară la o gamă largă d e situaț ii, inclusiv la un atac prin
surprindere împotriva oricarui aliat.
Vor fi disponi bile mai multe elemente de forță, la un nivel corespunzător de pregătire, în masură să
ducă acțiuni militare de amploare în i nteriorul cât și în exteriorul teritoriul ui Alianței.
Alianța va fi capabilă să dispună de forțe le principale, atât pentru a răspunde la schimbă rile
fundamentale ce au loc în mediul de securitate cât și pentru a face față unor nevoi limitate.
Aceste forțe vor putea fi înt ărite prin mobilizarea unor forțe suplimentare și prin reconstrui rea
forțe lor existente. Capacitățile de înt ărire și de reaprovizionare a forțelor atât în Europa, cât și în
America de Nord vor ramâne de o importantă primordiala pentru stabilitatea dispozitiv ului strategic și
Operațional, rezultând din aceasta necesitatea unei mari capacităț i de dislocare, de mobilitate și de
flexibilitate.
Sunt necesare s tructuri și proceduri corespunzătoare, care să permită sporirea, d islocarea și
redislocarea rapidă și se lectivă a forțe lor pe ntru a asigura o ripostă adecvată, suplă și oportună și
pentru a reduce și dezamorsa tens iuni generatoare de crize.
Dispozitivul d e apărare al Alianței trebuie să fie capabil să facă față corespunzator și eficient
riscurilor și amenințărilor legate de pro liferar ea armelor de distrugere în masă și vectorilor acestora,
riscurilor și amenințărilor la adresa populației, teritoriului și forțe lor Alianței. Este necesară o
combinație echilibrată de forțe , de capacități de ripostă și de spriji n.
Forțe le și în frastructura Alianței trebuie să fie protejate împotriva atacurilor teroriste.
În afara acestor orient ări generale, conceptul strategic al Alianței Atlanticului de Nord reliefeaza
caracteristici specifice forțe lor conventionale și celor nucleare.
Caracterist icile forțe lor conventionale sunt apreciate a fi urmatoarele:
 realizarea unui echilibru optim în tre forțe le cu un nivel de pregătire ridicat, care pot iniț ia
imediat operații de apă rare colectivă și operații de ră spuns la crizele nepre văzute de art. 5
din Tratatul de la Washingt on, forțe le cu un nivel de pregătire mai puți n ridicat care vor
constitui forțe le principale necesare aparării colective și execut ării înloc uirii periodice a
forțe lor desti nate gestionarii crizelor, altele decât cele aflate sub inci dența art. 5 și
capacitatea de a constitui și completa forțele în cadrul termenului maxim necesar
operaționaliză rii scenariului celui mai nefavorabil și anume operații de apă rare colectivă de
mare anvergură. O parte substanțială a forțe lor Alianței va fi c apabilă sa îndepli neasca mai
multe din aceste roluri;

20
 forțe le aliate vor fi structurate înt r-un asemenea fel încât sa se țina cont de natura
multinațională și interarme, respectiv intercategorii de forțe ale misiunilor Alianței.
Misiunile esențiale vor co nsta îndeosebi în a controla, a proteja și apă ra teritoriile statelor
membr e, precum și în asigurarea folosirii neîngrădite a liniilor de comunicaț ii maritime,
aeriene și teres tre, asigurarea controlului spaț iului maritim, protejarea di slocă rii de mijloace
de descurajare ambarcate (navale și aeriene) ale Alianței, desfășurarea operațiilor aeriene
multi naționale , asigurarea securității sp atiului aerian, supravegherea, informarea,
recunoaș terea și executarea operațiilor de ră zboi electronic, transportul st rategic, cât și
punerea în funcțiune a centrelor de comandă și de control eficace și flexibile, i nclusiv a
cartierelor generale intercategorii de forțe multi naționale dislocabile;
 mijloacele de apărare ale Alianței împotriva riscurilor și amenințărilor poten țiale de
proliferare a armelor N.B.C. și a vectorilor lor trebuie optimizate permane nt, inclusiv prin
luarea în considerare a măsurilor de apărare antirachetă ;
 forțele Alianței pot fi implica te în acțiuni militare dincolo de frontierele N.A.T. . iar pentru
aceasta ele trebuie să dispună de mijloace suple și mobile, ce pot fi disl ocate rapid, în
masura sa sprijine operații militare de lungă durată ;
 forțe le Alianței își vor pă stra flexibilitatea și eficiența în ciuda menținerii amenințăr ii ca
împotriva lor s ă fie folosite armele de distrugere în masă, doctri nele și planurile în vigoare
referitoare la pregătirea forțelor trebuind să asigure atât descurajarea credibilă cât și
apărarea împotriva orică rui atac împotriva lor cu aceste tipuri de arme.
Strategia Al ianței nu prevede utilizarea nici unui mijloc de razboi chimic sau biologic. Aliații sunt
favorabili unei adeziuni universale la acțiuni le de dezabr are vizând aceste tipuri de armament.
Capacitatea de colaborare strânsă va deveni i ndispen-sabilă pentru în deplinirea misiuni lor Alianței.
Structura militară integrată joacă un rol cheie în aranjamentele privind apărarea colectivă a N.A.T.O.
Diferitele elemente ale procesului de planificare a apărarii Alianței trebuie să facă obiectul unei
coordonaț i eficace, l a toate niv elurile, pentru asigurarea pregă tirii forțe lor și structurilor de spriji n în
vederea îndeplinirii tuturor misiunilor p osibile. Schimburile de înformații și consult ările între statele
membre N.A.T.O. sunt deosebit de importa nte în eventualitatea operării unor schimbă ri importante în
planurile de apărare ale țărilor respective.
Pentru a se putea adapta tuturor circumstanțelor, Alianaă are nevoie de capacităț i logistice suficiente
(transporturi, ajutor medical, realizarea stocur ilor pentru dislocare a și sprijinirea tuturor tipurilor de
forțe combatante și de sp rijin de luptă ).
Parametrii normali în aceste privinț e vor favoriza coope rarca și eficacitatea fînanciară pe timpul
furnizării de sprijin logistic forțelor aliate. Îniț ierea și executarea susț inută de operații în afăra
teritorii lor statelor aliate, unde sprijinul asigurat de țară pe teritoriul căreia se execută acțiuni le militare

21
este limitat, s au chiar înexistent, vor implica probleme lo gistice specifice și complexe; i nteracțiunea
dintre forțe le N.A.T.O. și mediul civil în care acestea evoluează este indispensabilă succesului
opera țiilor. Cooperarea civili -milita ri se bazeaz ă pe o relație de interdependență , autorităț ile civ ile
având din ce în ce mai multă nevoie de mijloac e militare, în acelaș i timp fii nd important ca sectorul
civil să acorde sprijin acțiunilor militare, din punct de vedere logistic, al comunicaț iilor, ajutorului
medical și al r elațiilor publice; forțe le multi naționale , în special cele care sunt capabile de a fi dislocate
rapid (de tipul forțelor de reacție rapidă) pentru a pune în aplicare mă surile de apărare colectivă sau
pentru a executa operații de raspuns la situatii de criză întaresc solidaritatea Alianței. De asemenea, ele
oferă posibilitatea de a disloca structuri mil itare mai performante, contribuind astfel la o folosire mai
eficientă a resurselor disponibile pentru apărare.

Caracteristicile forțe lor nucleare, ce completează caracte -risticile celor convenționale se referă la:
 obiectivul fundamental al forțe lor nuclear e ale N.A.T.O. este politic, constând în apărarea
păcii, prevenirea constrângerilor di n partea adversarilor și a orică rei forme de ra zboi. Forțele
nucleare vor continua să joace un rol esențial, menți nând orice agresor într -o stare de
incertitudine cu priv ire la modul în care ali ații vor riposta în caz de agresiune militară. Ele
demonstrează, prin însași existența lor, ca o agresiune, indiferent sub ce formă ar avea loc,
nu este și nu poate fi o opțiune rațională ;
 garanția supremă a securității aliaților e ste dată de forțe le nucleare strategice ale Alianței, în
special de cele ale S.U.A.. Forțe le nucleare îndependente ale Marii Britanii și Frantei, care
au un rol de descurajare proprie, conform întereselor naționale ale acestor două țări,
contribuie însă și la descurajarea globală și la securitatea aliaților;
 credibilitatea dispozitivului nuclear al Ali anței și demonstrarea solidarității membrilor săi,
cât și dorinta lor comună de a preveni ră zboiul, cere întotdeauna ca aliații europeni înteresați
de planif icarea apărării colectivă să participe lasarcinile nucleare prin staționarea de forțe
nucleare în timp de pace pe teritoriul lor.
Favorizî nd astfel securitatea și stabilitatea cu forța atasamentului statelor membre față de
democraț ie și de reglementare paș nică a diferendelor.

Conceptul strategic va determi na politica de securitate și de apărare a Alianței, conceptele sale
operaționale , dispozitivul său de forțe convenț ionale și nucleare și aranjamentele sale privind apărarea
colect ivă în funcție de evoluț ia mediului de securitate.

22
1.2 Organele de conducere și militare N.A.T.O.
Cooperarea celor 26 state membre se bazează pe o structură care a fost pusă în practică încă din
primii ani de existentă ai Alianței și ale carei elemente fundamentale sunt urmat oarele:
Consili ul Atlanticului de Nord (N.A.C. ), învestit cu autoritate politică și put eri decizionale reale,
este alcătuit din reprezentanț ii permanenti ai tuturor statelor membre, care se reunesc cel puțin odată pe
săptamâna. Con siliul se reuneș te și la nivel mai înalt, respectiv al miniștrilor de externe sau al șefilor
de stat și de guvern, dar exercită aceeași autoritate și aceleași puteri decizionale, iar statutul și
validitatea hotarârilor sale sunt aceleași i ndiferent de nivelul reuniunii.
Consiliul are de îndeplinit u n rol impor tant în raport cu opinia publică și difuzează declarații și
comunicate care explică marelui public și guvernelor țărilor care nu sunt membre ale Alianței
orient ările și ho țararile sale.
Consiliul este si ngurul organ al Alianț ei a cărui autoritate derivă în mod clar și explicit din Tratatul
Atlanticului de Nord, conform căruia are însarci narea de a crea organisme subordonate.
Drept consecință au fost create comitete și g rupuri de studiu pentru a spriji ni Consiliul Atlanticului
de Nord sau pentru a -și asuma responsabilităț i în anumite domenii, cum ar f i planurile de apărare, cele
nucleare sau problemele militare.
Consiliul oferă guvernelor țărilor m embre un for unic pentru consultări pe scara largă asupra tuturor
problemelo r leg ate de securitatea lor, fii nd cel ,mai important organ de decizie din cadrul N.A.T.O..
Cele 19 țări membre au aceleași drepturi, iar decizi ile sunt luate prin consens, fiind expresia voinț ei
colective a guvernelor țărilor membre. Toate gu vernele țărilor me mbre participă la elaborarea
orientărilor de către Cons iliu sau sub autoritatea a cestuia, utilizându -se ca regulă de luare a tuturor
deciziilor, consensul.
Reprezentanț ii guvernelor țărilor membre au rang de ambasador, fii nd secund ați de personal polit ic
și militar. Consiliul se află în sesiune permanentă, reunindu -se de regulă o dată pe saptamână.
Cel puțin de două ori pe an, Consiliul se reunește în sesiune ministerială, guvernul fiecărei țări fiind
reprezentat de mi nistrul de ext erne. Atunci când sunt e xami nate probleme deosebit de importante, au
loc reu niuni la vârf, cu participarea șefilor de stat și de guven .
Secretar ul General al N.A.T.O. este Președintele Consiliului i ndiferent de nivelul d e reprezentare la
care se reuneș te acesta. Autorităț ile mili tare ale N.A.T.O. sunt repr ezentate în N.A.C. de către
Președintele Comitetului Militar care est e responsabil cu asigurarea cons ilierii Consiliului în probleme
militare.

23
În caz de nevoie, Consiliul Atlanticului de Nord poate fi întrunit imediat, ziua sau noaptea, la
Cartierul General al N.A.T.O. din Bruxelles. Con siliul poate fi convocat de preș edintele acestuia, adica
de secretarul general al N.A.T.O. sau de oricare dintre membrii săi, și poate fi reunit în termen de două
ore din m omentul convocă rii.
În afără de ses iunile N.A.C. la nivelul membrilor N.A.T.O., Consili ul se întruneste la fiecare două
luni cu ambasadorii statelor partenere din cadrul Consiliului Parteneriatului Euro Atlantic (E.A. P.C.) și
de asemenea are consult ări periodice cu statele parten ere, conform princip iului ,,19+1", adică pe o
bază individuală .
De asemenea, au loc consult ări cu grupuri de state ce sunt implicăte în activități de cooperare cu
NATO. (de exemplu, statele ce nu su nt membre N.A.T.O. dar participă la misiuni de pace ce su nt
conduse de către N.A.T.0.).
La fiecare trei luni au loc reuniuni comune ale N.A.C. și Consiliului Europei Occidentale, ca o parte
a programul ui de cooperare dintre cele două organizaț ii.
Consiliul Atlanticului de Nord ține ses iuni anuale comune cu Adun area Atlanticului de Nord și cu
Adunarea Uniunii Europei Occ identale, care reunesc parlamenta ri ai țărilor participante în fiecare
dintre aceste organizații inter naționale .
Procesul de consultare este esențial pentru buna funcț ionare a Alianței. Mecanismul și procedurile
utiliza te pentru realizarea în practică a consult ării a fost stabilit încă din 1956 ș i de atunci el s -a dovedit
funcț ional și efic ient. Principiile care se aplică în relațiile dintre aliați referitor la consultarea dintre
acestia sunt urmat oarele :
 membrii trebuie să informeze Consiliul despre orice problemă care, în opi nia lor, ar putea
afecta Alianța în ansamblul sau;
 fiecare membru în parte are dreptul de a pune în dezbatere a Consiliului orice subiect de
interes pentru N.A.T.O;
 nici un m embru nu trebu ie, fără o consultare prealabilă cu aliații, să ia decizii polit ice sau
militare într -o problemă de i nteres pentru oricare dintre aliați;
 membrii trebuie sa țina cont de i nteresele tuturor aliaților atunci când î și stabilesc po liticile
secto riale la nivel naț ional;

24
 membrii trebuie să aplice cu consecvenț a orice hotarâre luată prin consens atunci când î și
stabilesc programele politice la nivel național, iar dacă nu pot să procedeze astfel, ei trebuie
să explice de ce.
În mod form al, în cadru l Alianței exista ci nci niveluri de consultare:
1. schimburi de vederi și informatii, cu sau fără o analiză a acestora;
2. comunicarea și informarea despre acțiuni le și deciziile care au fost luate sau care sunt
iminente;
3. discuț ii în sc opul realiză rii consens ului asupra politic ilor ce vor fi adoptate și a acțiunilor
urmând a fi luate de către țările aliate înteresate;
4. consultarea în scopul ajungerii la o întel egere asupra unor decizii și acțiuni comune ale
Aliaților.
Programul de lucru al ședintelor în regim normal ale ses iunii permanente începe cu „declaraț iile
asupra su biectelor politice". Sub această denumire reprezentanții permanenți sunt în masură să pună în
discuție și să dezbată subiecte de i nteres pentru Alianță.
De asemenea, ca parte a procesului de coopera re al N.A.T.O. cu alte organizații inter naționale , în
cadrul subiectelor politice întră și rapo artele de activitate în legătură cu Uniunea Europei Occidentale,
Uniunea Europeană și Consiliul de Securitate al O.N.U.
Sesiunile C onsiliului la nivel mi nisterial încep cu o ceremonie de deschidere ce este prezidată de
către P resedintele Consiliului, o funcție onorifică care este ocupată anual de către mi nistrul de externe
al unuia dintre cele 26 state membre prin rotaț ie, urmând ordin ea alfabetului din li mba engleză .
Decanul Consiliului aflat în sesiune permanentă este cel mai vechi în funcț ie dintre ambasadorii
statelor membre are de îndeplinit un rol ce remonial în timpul vizitelor șefilor de stat și de guvern și
îndepli neste un rol important în timpul co ntactelor neoficiale dintre delegaț ii.
Reami ntim un lu cru foarte important în legătură cu mecanismul lu mii deciziilor în cadrul N.A.C.
toate deciziile se adoptă în unanimit ate și de comun acord. Nu există nici vot, nici hotarâre lua tă pe
bază majorităț ii.
Fiecare țara reprezentată în Cons iliu sau într -unul dint re comitetele sale subordonate își păstrează
deplina suveranitate și deplina responsabilitate și hotărâ rilor sale.

25
b. Com itetul pentru planificarea apară rii (D.P.C.) este alcatui t în mod normal din reprezentanții
permanenți și se reunește cel puțin de două ori pe an la nivelul miniștrilor apă rarii țărilo r membre.
Acest comitet se ocupă de majoritatea problemelor de apărare și de cele legate de planilicarea apără rii
colective. Cu excepția Franț ei, to ate țările membre sunt reprezentate în acest organism. C omitetul
pentru planificarea apărării elaboreaza orientări pentru autoritațile militare ale N.A.T.O. și în limi tele
responsabilitatilor sale, își asumă aceleași funcț ii și dispune de aceleași puteri c u cele ale N.A.C., în
probleme ce țin de competenț a sa.
c. Gru pul pentru planificarea nucleară (NP. G.) este principalul c adru în care au loc consultări
asupra tuturor problemelor legate de rolul forțelor nucleare în cadrul politicii de securit ate și de apărare
și N.A.T.O.. În mod normal, se reunește de două ori pe an la nivelul miniștrilor apărării. Î n general în
același timp cu C omitetul pentru planificarea apărării (D.P.C.) și, în funcție de necesități, și la
reprezentanț ilor permanenț i (ambasadorilor)
d. Secretarul general este o personalitate politică de talie internațională , numit de țăril e membre
pentru a -și asuma funcțiile de Preș edinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Com itetului pentru
planificarea apă rarii, al Grup ului pentru planificar e nucleară și al altor comitete principale,
concomitent cu cea de secretar general al N.A.T.O.. Este , de asemenea, principalul purtător de cuvânt
al Organizaț iei, atât în relațiile acesteia cu exteriorul, cât și în cadrul discutiilor și contactelor cu
guve rnele țărilor membre.
e. Statul major i nternational este alcătuit din cetăț eni ai țărilor membre care lucrează pentru
Cons iliu, pentru Comitetele și grupurile de lucru subordonate lui și functionează în permanență având
de rezolva t o gamă larga de probleme curente ce interesează Alianța .
În afără de aceasta, mai multe agenții și organisme civile ce funcționează pe teritoriul diferitelor țări
membre se ocupă de sectoare bi ne specializate, cum ar fi telecom unicațiile și spriji nul logistic.
f. Comitetul mili tar este însărcinat să recomande autoritaților politice ale N.A.T.O. mă surile socotite
a fi necesare pentru apărarea comună a zonei N.A.T.O. și de a orienta asupra p roblemelor militare pe
Comandanț ii Comandamentelor Strategice ale N.A.T.O.. La reuniunile N .A.C., ale D.P.C. și ale
N.P.G., Comitetul militar este reprezentat de preș edintele sau, sau de către imputemicitul acestuia.
Comit etul militar este cea mai înaltă instanta militară a Alianței, plasat sub autoritatea politică a
Consiliului Atlanticului de Nord, a Comit etului pentru planificarea apărării sau, dacă este vorba despre
probleme nucleare, a Grupului pentru planificarea nucleara. Este alcă tuit din șefii de Stat Major ai
armatelor fiecă reia dintre țările membre, cu exceptia Fra nței, care este repr ezentată de o mis iune

26
militară. Islanda, care nu deține forțe armate, poate fi reprezentată în Comitetul militar de o
personalitate civilă.
Șefii de Stat Major (sau omologii acestora) se reunesc de cel puțin două ori pe an. Î n restul
timpului, țările memb re își trimit aici reprezentanții militari naționali, numiț i de Șefi i Statelor Majore
Generale. Președinț ia Co mitetului Militar este asigurată pe rând de către fiecare din tre țările membre,
pe o perioadă de un an, în ordinea alfabetului englez.
Președinte le Comitetului militar este reprezentantul Comitetului în alte organisme și este și
purtă torul de cuvânt al Comitetului. El conduce de asemenea activitățile curente ale Comitetului.
g. Structura mili țara integrata este plasată sub contr olul autorităț ilor p olitice de nivelul cel mai
înalt. Ea serveste drep t cadru pentru organizarea apărăr ii teritoriului țărilor membre împotriva
amenințărilor îndreptate împotriva securității sau stabilității lor.
Aceasta structură include o reț ea de coman damente strategice ș i operaționale , care acoperă
împreună, întreaga zonă a Atlan ticului de Nord. Aceasta asigură desfășurarea exerciț iilor comune ale
forțe lor armate, precum și colaborarea în domenii cum ar fi sistemele de comunicații și î nformare,
apărare a aeriană, spriji nul logistic al forțe lor armat e și standardizarea la nivelul interoperabilităț ii în
domeniul echipamentelor, tehnicilor, tacticilor utilizate și a proceduril or de stat major și a celor
admi nistrative.
Forțe le armate ce apartin structurii i ntegrate a Alianței au misiun ea de a garanta securitatea și
integritatea teritorială a țărilor membre, de a contribui la menținerea stabilității și a echilibrului în
Europa și la gestionarea c rizelor, ca și la asigurarea apră rii zonei strategice desemnate de Tratatul de la
Washington și în Noul Concept Strategic al Alianței.
h. Statul major militar internațional spriji na activit atea Comitetului militar. Există mai multe agenții
militare ce se ocupă de aspecte specifice ale activității sale. Statul major m ilitar internațional este
alcătuit din personal militar detașa t din diferite ță ri N.A.T.O. și din personal admi nistrativ civil. În
cadrul organizaț iei membrii săi au acel ași statut ca personalul secretariatului internațional
În fruntea Statului major mi litar internațional se află un director cu grad de gen eral cu trei stele. El
este nomi nalizat de către țările membre și selecț ionat de Comitetul militar.
Directorul Statului major militar international poate fi cetăț ean al oricarei țări membre N.A.T.O.,
dar trebuie să fie din a ltă tară decât preș edintele Comitet ului militar. Este secundat de șase directori
adjuncț i cu rang de general cu o stea și de sec retarul Statului major militar internaț ional.

27
Acest organism este însărcinat ca, în calitate de organ executiv al Comitetului m ilitar, sa vegh eze la
executarea în bune condiții a hotărâ rilor și directivelor Comit etului militar. Mai are ca sarcină să
elaboreze planuri, sa intreprindă studii și să recomande politic a de urmat în probleme de natură
militară pe care autorităț ile, coman damentele sau organismele N.A.T.O., sau țări le membre le -au supus
spre atenț ie Alianței sau Comitetului militar. Pe de altă parte, în cadrul Programului de activitate
pentru dialog, parteneriat și cooperare stabilit de Consiliul Parteneriatului Euro Atlant ic (E.A.P.C.) și
al programelor de activități militare adoptate de Comitetul militar, Statul major militar internațional
participă activ la procesul de cooperare cu țările din Europa Centrală și de Est, atât în cadrul E.A.P.C.
cât și în cadrul Parteneriatu lui pentru pace (PfP).
Consiliul Parteneriatului Euro Atlantic. Cadrul largit d e cooperare consultare pe care îl oferă
E.A.P.C. oferă statelor partenere N.A.T.O. posibilitatea de a dezvolta rel ații politice directe cu Alianța .
În pl us, E.A.P.C. oferă cadrul general necesar pentru a da statelor partenere o mai mare putere de
decizie în legătura cu ac tivitățile la care ele participă . Statul Major militar internațional al N.A.T.O.
E.A.P.C. are sesiuni de două ori pe an la nivelul miniș trilor apără rii și de externe, și în afără de
această, ca regulă generală la nivel de ambasadori, o dată pe lună , la Bruxelles. De asemenea, E.A.P.C.
se poate întruni, atunci câ nd este necesar și la nivel de ș efi de state și de guverne. E.A.P.C. are 44 de
membri, încluzând toate cele 26 state membre și în plus Albania, Armenia, Austria, A zerbaidjan,
Belarus, Elvetia, Fi nlanda, fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Georgia, Kazahstan, Kirghistan,
Moldova, Suedia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan.
În momentul con stituirii, E.A.P.C. a adoptat planul de activitate al Consiliului de coop erare Nord
Atlantic (N.A.CC.) căruia i -a succedat, care includea consult ări periodice în probleme politice și de
securita te ca și alte activități. În ses iunea d e toamnă din anul 1997 E.A.P.C. a adoptat un nou plan de
activitate, cel valabil p entru perioada 1998 -2000. Direcțiile de acțiune incluse în acest plan sunt
următoarele: consult ări între statele E.A.P.C. în prob leme politice și de securitate i ncluzând
mana gementul crizelor; prob leme sensibile de i nteres regional și subregional; probleme referitoare la
controlul ar mamentului; prevenirea proliferă rii armamentului nuclear, chimic și biologic; combaterea
terorismului internațional ; planificarea apărării și stabilirea p oliticii de apă rare și construcția bugetului
desti nat apărării; impactul dezvolt ării economice asupra sec urității. De asemenea sunt prevăzute
consultări și acțiuni de cooperare practică în situații de intervenție pentru înlaturarea urmă rilor unor
dezastre, realizar ea sec urității nucleare, protecț ia mediului în cadrul activităților militare, coordonarea
traficului aerian între structurile abilitate civile și milit are; cooperarea în domeniul stii ntific; probleme
referitoare la sprijinul operațiilor de pace.

28
Partener iatul pe ntru pace, în forma sa îmbunătățită, se afirmă că un element cu identitate precisă în
planul coo perării practice în domeniul acțiunilor militare, beneficiînd de cadrul general al E.A.P.C..
Parteneriatul pentru pace își va menține și în continuare caracteru l bazat pe relația N.A.T.O.+l, așa
cum rezulă din programele individuale de parteneriat. Nu este nici o noutate ca țara noastră a fost
prima care în 1994 a aderat la programul PtP și a treia în ordine cronologică care a prezentat un
program individual de parteneriat.
Formula îmbunătațită permite un proces de consultare politică mai larg și mai complex, oferă
partenerilor un rol mai important în procesul planificării și luării deciziilor și oferă o concentrare mai
pronunțată a atenț iei asupra activităților practice.
Această implica re a statelor partenere în procesul de luare a deciziilor în cadrul P.f.P. este reflectată
de constituirea unui număr de nouă structuri de stat major disti ncte pentru PfP în cadrul Statului major
militar internațional la Cartierul General al N.A.T.O., cât și în cadrul comandamentel or militare
strategice și Operaționale ale Alianței. Un număr de 38 de ofițeri din 13 țări partenere au fost selectați
și încădrați în aceste celule, lucrând împreună cu ofiț erii țărilor N.A.T.O. ce încădr eaza aceste
comandamente întreaga activitate a programului P.f.P. este condusă de către celula de coordonare a
Partene riatului, structura ce operează sub autoritatea Consiliului Atlanticului de Nord, având sediul la
Mons, la Cartierul General al Comandame ntului N.A.T.O . pentru Europa (SHAPE). Această celulă de
coordonare este încădrată atât cu ofițeri din țări N.A.T.O. cât și cu ofițeri din țările partenere, începând
cu anul 1998.
Rolul acestei celule de coordonare este de a planifica activitățile militare ce urmează să se
desfăș oare în conformitate cu Programul de lucru al part eneriatului, în Special în privința exercițiilor și
a acș iunilor de menținere a păcii, a operațiilor umanitare, a celor de cautare și salvare și a eva luării
activităților executate. În cadrul Celulei de Coordonare a Parteneriatului lucrează în prezent 7 ofițeri
din țări partenere.
Conceptul de Fortă multinațională (C.J. T.F. ). Conceptul de Forța multinatională întrunită (C.J.T.F.)
a fost lansat pentru prima dat ă la summit -ul șefilor de state și de guverne ai N.A.T.O. de la Bruxelles,
din ianuarie 1994. Ei au stabilit drept m ișiune pentru Alianța să exami neze în ce fel pot sa fie
dezvoltate și adaptate structurile și proced urile utilizate de către aceasta pentru îndeplinirea misiunilor
specifice, inclusiv pentru misiunile de me nținere a păcii, astfel încât să se asigure o eficienț a și o
flexibilitate sporite a acțiunilor militare și în același timp să se perfecț ioneze cooperarea cu Uniunea
Europei Occidentale (W.E .U.) și să fie reflectat rolul în ascensiune ai Identităț ii Europene de
Securitate și Apărare (E.S.D.I.). Ca parte componentă a acestui proces ei au stabilit dezvoltarea și
imple mentarea conceptului de C.J .T.F , drept mijloc de facilitare a conducerii și d esfășură rii operațiilor

29
militare neprevă zute, inclusiv a acelor operații la care sa participe țări din afăra Alianței și în cazul
unor situații care să nu fie determi nate de apărarea colectivă. Utilizar ea unor structuri militare
multinaționale și în acelaș i timp intercategorii de forțe ale armatei nu este ceva nou în cadrul N.A.T .O.
Principiile pentru construcț ia unor asemenea structuri au fost aplicate timp îndelungat în cadrul
operațiilor militare planificate de către Alianță. Noutatea adusă de conceptul C.J.TF. se referă în
special la organizarea Cartierelor Generale necesare pentru exercitarea funcțiilor de comandă și control
asupra forțelor subordonate. Opțiunea Alianței a fost să creeze cartiere generale flexibil e, apte de a fi
deplasate, multinaț ionale și intercategorii de f orțe ale armatei utilizând un procedeu s imilar cu cel a l
construirii unui bloc de locuinț e.
De regulă, se selectează un nucleu de bază de la unul din cartierele generale permanente ale
N.A.T.O. și se întareste cu alte module asigurate de alte cartiere gene rale ale N.A .T.O., de către
comandamente naționale ale țărilor membre cât și cu personal detaș at individual . Inițial, se caută ca
modulele ce se repartizează C.J.T.F. să aparțină unor structuri NATO. și numai dacă acestea sunt
însufi ciente se apelează la structuri naționale și persoane ataș ate individual . În afără de structurile
constitutive propriu -zise ale cartierului general se stabilesc și modul de asigurare a sprijinul ui de luptă
și a sprijinul ui logistic cât și persoana care va asigura conducerea și c ontrolul C.J.T.F. indeplinind
funcția de comandant al acesteia.
Acest concept include de asemenea opț iunea de utilizare a cartierelor generale N.A.T.O. pentru
C.J.T.F. în vederea unor operații militare organizate și conduse de către U.E.O. sau pentru unel e
acțiuni militare la care ar putea participa și țări nemembre ale N.A.T.O., implicând d eci o participare
internațională mult mai largă . Structurile militare utilizate în operațiile desfasurate în
BoșniaHertzegovi na de către N.A.T.O. sub denu mirea de I.F.O .R.-S.F.O.R. (Forța de Implementare
urmată de Forța de Stabilizare) au fost construite după un model apropiat conceptul ui CJ .T.F .aducând
o experientă prețioasă pentru clarificarea și fundamentarea acestuia.
Consiliul Atlanticului de Nord (N.A.C.) a reco mandat utilizarea experimentală a conceptului
C.J.T.F . în decembrie 1996, astfel încâ t Comitetul Militar a stabilit ca cei doi comandanț i ai
comandamentelor strategice ale N.A.T.O., cel din Europa și cel al Atlanticului să treaca la
implementarea conceptul ui C.J.T.F. utilizând un plan cuprinzând trei faze.
Faza 1 -a a prevă zut stabilirea a trei comandamente operaționale ale N.A.T.O. (cel pentru Europa
Centrală, cel pentru Europa de Sud și cel al FloteiAnamicului) care să asigure nucleel e de bază pentru
constituirea car tierelor generale ale CJ.T.F. as igurând concomitent capacitatea de deplasare a unor
cartiere generale existente în structurile permanente ale N.A.T.O. Au fost stabilite și executate două
exerciț ii pentru a putea trage concl uzii pertinente cu pr ivire la funcționalitatea acestui s istem.

30
În septembrie 1998 Comitetul Militar al N.A.T.O. a hotarât trecerea la faza a 2 -a, faza d e evaluare,
pentru a putea pregăti ultima fază , cea a i mplemențării complete. Cele două exerciț ii care să permită
evaluarea prevăzut a pentru faza a 2 -a sau desfă surat într -un termen relativ scurt, de 11 luni, un termen
în contradicț ie cu ciclurile normale de planificare utilizate de către N.A.T.O. care sunt ciclu ri de câte 2
ani. Primul exerciț iu de proba „Allied Effort 97" a f ost realiza t pornind de la o serie de exerciții
desfăș urate anual de către Comandamentul Central (AFCENT) al Alianței sub numele de „Coope rative
Guard“. Al doilea exercițiu de probă a fost stabilit în cadrul unui exercitiu complex „Strong Resolve
98", ce a avut de so luționat managementul unor situatii multiple de criză (exerciț iu la care au partic ipat
și structuri militare aparți nând țării noastre).
În ca drul primului exercitiu de probă cartierul ge neral al C.J.T.F. a trebuit sa ție pregătit pentru o
opera ție de spri jin al păcii într -o zona fictivă , departe de zona de dislocare permanentă a unităților
aparținând AFCENT, beneficiând de o înfrastructură rudimen țară (fără drumuri modernizate,
aeroporturi și rețele de comunicații), de un spriji n limitat din par tea țării g azda a operației de pace
respectivă. Acest prim exercițiu de probă s -a desfăsurat sub forma unui exerciț iu de comandament pe
un singur eș alon, u tilizând doar elemente de sprijin ale eșalonului superior și ale celor i nferioare
C.J.T.F.
Al doilea exerciț iu de probă s-a desfasurat cu trupe (Strong Resolve 98) în luna martie 1998, în
acesta fiind implica te atât pentru planificare cât și pentru execmie ambele comandamente strategice ale
N.A.T.O. Exerciț iul a vizat constituirea unui cartier general pe ntru C.J.T.F. utilizând în principal
componente navale, în paralel cu formarea unei forțe subordonate acestui cartier general, umiate de
deplasarea se uti lizarea lor într -o zona de criză. Acest exerciț iu s-a desf asurat, de asemenea, într -o zonă
fictivă , dar spre deos ebire de primul exerciț iu și probabil și de realitatea acțiunilor militare, a beneficiat
de un spriji n dep lin al țării gazda cât și de o infrastructura modernă și dezvoltată .
Întrucât exercițiul sa desfășurat la mai multe eșaloane și a implica t constituir ea reală a unei forțe
subordonate cartierului general al C.J .T.F . a avut un efe ct pozitiv major asupra capacităț ii statelor
majore operaționale de a planifica, organiza și conduce nemijlocit activități concrete.
Evaluarea celor două exercitii nu a inclus performanț ele operaționale ale cartierelor generale ale
C.J.T .F., în schimb a fost focalizată asupra aspectelor conceptuale și doctri nare. De aceea evaluarea s -a
referit la formarea comandamentului, capacitate a de planificare la nivel operaț ional, exercitarea
control ului și comenzii într -un cadru i ntercategorii de forțe , deplasarea și sprijinul acțiunilor militare,
capacitatea cartierului general de la care a fost dislocat nucleul principal al cartierului general al
C.J.T.F. de a -și îndeplini a tribuț iile funcționale la capacitate normală în lipsa acestui nucleu, cerinț ele
pe care trebuie sa le îndeplineasca un sistem de informații și comunicații corespunză tor.

31
În ambele exercitii constituirea cartierului general al C.J.T .F. în jurul unui nucleu de bază a pus
probleme, realizându -se cu oarecare dificultate, datorita a ngajarii N.A.T.O. în Bosnia și s istemului de
înlocuire a trupelor N.A.T.O. participante la S.F.O.R. (la fiecare 6 luni) . De aceea s -a utilizat mai puțin
detaș area unor module cât alo carea individual ă a unor milit ări spre a completa comandamentele
respective.
Implica rea unor țări partenere la ambele exercitii, având statut de observator la „Allied Effort 97" și
cu statut de participare efectiva la „Strong Resolve 98" a constituit un e lement pozitiv al cooperării
dintre NATO. și partenerii săi din cadrul E.A.P.C. și PfP. Bulgaria, Cehia, Ungaria, Lituania, Polonia,
România, Slovacia, Slovenia și Fosta Republica lugoslava a Macedoniei au asigurat participarea unor
structuri militare în c adrul celor trei componente: terestră, navală și aeriană participante la exercițiul
„Strong Resolv e 98”. Mai mult chiar, faptul că un modul de stat major a fost asigurat de către țara
noastră a demonstrat ca participarea mili tară a țărilor partenere poate crea premis ele unei colaboră ri
viitoare din ce în ce mai st rânse. În cadrul ambelor exerciț ii, cât și în cele ce au urmat, cartierele
generale ale CJ .T.F . s -au dovedit capabile de a trece în timp scurt de la conducerea unor acțiuni de
lupta, specifice ră zboiului, la acțiuni militare de tipul celor altele decât razboiul, fii nd apte să planifice,
organizeze și să conduca nemijlocit operații militare în sprijinul păcii.
Atât cele doua exerciții desfășurate în această fază de implementare a conceptului de C.J .T.F. cât și
cele ulterioare, mai ales „Allied Mix 99", condus de AFSOUTH câ t și activitățile militare desfăș urate
de N.A.T.O. în BosniaHertzegovîna și ulte rior în Kosovo, au demonstrat că pentru desfasurarea
simultană a doua C.J .T.F ., capacitatea de sus ținere proprie a comandamentelor operaționale ale
N.A.T.O. din Europa nu este schienta, fii nd necesare resurse suplimentare, în principiu asigurate nu la
nivelul structurilor N.A.T.O. i ntegrate, ci al celor naționale . Concepț ia de utilizare a C.J.T.F. ramâ ne
unul dintre conceptele operaționale de bază pentru prezentul și perioada imediat urmatoare a acțiunilor
militare ale N.A.T.O.
Noua structură milițara de comandă a N.A.T.O. După douazeci de luni de studiu, Comitetul Mil itar
al N.A.T.O. a propus o nouă st ructură de comandă a Alianței. Miniștrii de exteme, reuniț i în cadrul
Consiliului Atlanticului de Nord ( N.A.C.), au aprobat aceasta nouă structură atât în întregul sau, ca
sistem, cât și în Particular fiecare tip, număr și localizare a cartierelor generale . Această restructurare
reduce număr ul cartierelor generale de la 65 la 20.
Cele două comandamente strategice unul pentru Atlantic și celalalt pentru Europa, au fiecare în
subordine comandamente operaționale (sau regionale); trei pentru Comandamentul stra tegic al
Atlanticului și două pentru cel din Europa. Comandamentele regionale din Europa au în subordine atât
comandamente alecategoriilor de forțe cât și comandamente întrun ite subregionale. Noua structură dă

32
posibilitatea Alianței de a -și asuma toate rol urile și misiunile mult mai eficace și eficient, as igurând o
mai mare flexibilitate acționala, în același timp as igurând rolurile cele mai potrivite pentru fiecare din
țările membre ale N.A.T.O.. De asemenea noua structura va ușura i ntegrarea noilor membri i ai
Alianței și da posibilitatea implicării celei mai adecvate tuturor țărilor membre.
Implementarea noii structuri de comanda a Alianței este unul di ntre cele trei domenii de adaptăre
internă a N.A.T.O. după sfârșitul răz boiului rece, celelalte doua fii nd punerea în aplicare a conceptului
Forțe i multi naționale întrunite și dezvoltarea Identitatii Europene de Securitate și Apă rare. Acest
proces de adaptare internă se desfasoară în paralel cu reducerea și restructurarea forțelor armate ale
N.A.T.O. ca într eg și ale fiecareia din țările membre în parte.
Noua structură de comandă, ca parte componentă a procesului de adaptare trebuie sa optimizeze
capacitatea N.A.T.O de a -și duce la îndepl inire rolul și misiunile, urmari nd trei obiective: asigurarea
eficacită ții actionale a Alianței, prezervarea legăturii transatlantice și dezvoltarea Identitatii Europene
de Securitate și Apărare.
Imperativul principal al dezvo lțării noii structuri de comandă este acela al orient ării spre
îndeplinirea misiunilor, de la acelea tradiț ionale, de asigurare a apărării colective, mergând pâna la
acelea de management al crizelor, incl usiv prin operații militare în ș ituatii ce nu se încădreaz a în art. 5
din Carta N.A.T.O.
În afără de acestea trebuie luate în considerare necesitatea asi gurării fl exibilitatii acționale și
funcționale a fiecă reia dintre structurile nou constitu ite sau restructurate, a asigură rii coeziunii interne
a Alianței și a eficacitatii acțiunilor intreprinse atât în plan politic cât și în cel militar, a posibilităț ii de
sprijin și susți nere a acțiunilor militare, cât și pă strarea și c hiar sporirea caracterului multinaț ional atât
al structurilor cât și al acțiunilor militare întreprinse de Alianță.
Cerinț ele ce au stat la baza constructiei noilor structuri au fost de a putea as igura ca cel puțin două
cartiere generale de C.J.T.F. să -și poată asuma conducerea unor acțiuni militare de amploare
conco mitent. În afără de aceasta cerinț a, va trebuie sa se poata forma, în mod suplimentar, un număr de
cartiere generale de C.J .T.F. mai mici, capabile sa subordoneze și sa conduca forțe terestre de valoare
brigada sau divizie, care sa acționeze împreună cu unități comparabile aparți nând forțe lor aeriene și
marinei militare. Noua structură de comandă a avut în vedere și ca, odata cu primirea în NATO. a
Republic ii Cehe, Ungariei și Poloniei să nu le fie necesară o nouă restructurare, nefii nd nevoie sa se
constitui e noi cartiere generale. Această structură de comandă trebuie sa -și dovedeasca viabilitatea și
în situația în care în vii tor vor fi i nvitate și alte state sa adere la N.A.T.O.. De asemenea ea trebuie sa
faciliteze cooperarea și colaborarea cu țările partenere în cadrul E.A.P.C. și P.f.P.

33
Comandamentul Strategic al Atlanticului are cartierul general la Norfolk, Virgînia, în S .U.A. și este
responsa bil pentru planificarea generală, direcț ionarea și conducerea activităților militare ale Alianței
în zona sa de responsabilitate și în afara acesteia, conform mandatului încredintat. În cadrul acestui
comandament strategic comandament ele regionale sunt responsabile în mod direct de planificarea și
executarea tuturor activităților militare ale Alianței, încluzând delegarea de autoritate în zona de
responsabilitate a eș alonului superior.
Comandamentul strategic al Atlanticului are în su bordine:
Comandamentul regional (R. C. ) Vest, are cartierul general în Norfolk, Virigînia, S.U.A. având ca
zonă de responsabilitate partea de vest a Oceanului Atlantic;
Comandamentul regional (R. C.) Est are cartierul general la Northwood în Marea Brita nie având ca
zonă de responsabilitate partea de est și de nord -est a Oceanului Atlantic, inclusiv Islanda și se afla în
aceeași localitate cu Comandamentul naval Nord al Comandamentului strategic pentru Europa;
Comandamentul regional (R. C.) Sud -est are c artierul general la Lisa bona în Portugalia având ca
zonă de responsabilitate partea de sud est a Oceanu lui Atlantic și teritoriul conti nental al Portugaliei;
Flota de lovire din Atlantic este direct subordonata Comandamentului st rategic al Atlanticului.
Asigură o capa citate navală de lovire gata de luptă Permanent precum și un cartier general pentru o
C.J.T.F. d eplasabil la nevoie atât în cadru l zonei de responsabilit ate al Alianței, cât și în afăra acesteia;
Flota de submari ne din Atlantic , al carei cart ier general as igură coordonarea și managementul
doctrinar necesar întregii Alianț e, pentru ambele comandamente S trategice, în utilizarea submari nelor
militare și a flotei lor de lovire. Este autoritatea de coordona re de baza și principala sursa de doctrin ă
privind Operațiile submarine la nivel operaț ional și tactic.
Comandamentul Strategic pentru Europa are c artierul general la Mons, în Belgia și este responsa bil
pentru planificarea generală, direcț ionarea și conducerea tuturor activităților militare ale Alianței din
cadrul zonei sale de responsabilitate și la nevoie în afără acesteia. Are subordonate doua
comandamente regionale.
Comandamentul regional (R. C.) Nord are cartierul general la Brunsum, în Olanda. Este responsabil
în mod direct de planificarea și executia tuturor activităților militare ale N.A.T.O. în partea de Nord a
Europei și la nevoie și în afăra zonei sale de respons abilitate. Are în subordine urmă toarele structuri:
Comandamentul Forțe lor Aeriene din Nordul Europei având cartierul general la R amstei n, în
Germania și Comandamentul Naval din Nordul Europei care are cartierul general la Northwood în
Marea Britanie. Are de asemenea în subordine trei coman damente întrunite subregionale i ntercategorii

34
de forțe centru la Heidelberg: Centru în Germ ania; Nord -Est la Karup, în Danemarca și Nord în
Stavanger, Norvegia;
Comandamentul regional (R. C.) Sud , are cartierul general la Napoli, în Italia și are ca zona de
responsabilitate sudul Europei. Are în subordine Comandamentul forțe lor aeriene din Sudul Europei și
Comandamentul naval din sudul Europei, ambele având cartierul general la Napoli în Italia. Are de
asemenea în subordin e patru comandamente întrunite i ntercategorii de forțe : Sud -central având
cartierul general la Larissa în Grecia, Sud -est avâ nd cartierul general la Izmir în Turcia, Sud -vest
având cartierul general la Madrid în Spania și Sud având cartierul general la Verona, în Italia.
În plus față de creare a noii structuri organizatorice, N.A.T.O. și dezvoltat și noi concepte privind
relați ile stabilite între structurile care sunt sprijin ite în vederea îndeplinirii unei acțiuni militare și cele
ce acorda acest sprijin . Acest aspect este deosebit de important a fi soluț ionat deoarece însuși
conceptul C.J.T.F. implică resubordonari de forțe care aparți n unor comandamente diferite. Noile
concepte reprezin tă o abordare mult mai flexibilă în vederea ducerii acțiunilor militare.
Aceste noi concepte se refer ă la:
 stabilirea unui nou tip de relații între comandamentele care sprijin ă și cele care sun t
sprijin ite, permitând Alianței Nord Atlantice (N.A.C. , Comitetului Militar, comandanț ilor la
toate nivelurile) realizarea unei mai mari flexibilitati în transferarea efortului în desfasurarea
acțiunilor militar e asupra centrului de greutate i ndiferent de tipul acțiunilor respective și
stabilind secvenț ele cele mai adecvate în derularea activităților militare. Caracteristicile noii
structuri organizatorice realizează o legătura mult mai puternică între cele doua
comandamente strategice, realizându -se o întegrare și o coordonare funcțională și acțională
neatănsă niciodata anterior. Aceasta asigură o mai mare flexibilitate Alianței și ceea c e este
de asemenea important, mă reste capacitatea de sprijin reciproc a diverselor structuri
militare;
 conducerea tutur or activităților mi litare inclusiv a celor de luptă (adică a operațiilor) se
va realiza la nivel re gional, luându -se în calcul însă și i nteracțiunea la nivelul diferitelor
regiuni. Existenta unor cartiere generale la nivelul comandamentelor regionale asigu ra atât
luarea în subordine a unor forțe alocate pentru o anume operație, pe o perioadă determinată
de timp, cât și sprijin irea prin punerea la dispoziție a unor forțe la nivel întra sau i nter-
regional;

35
 abordarea cu flexibilitate a mă surilor de conducere și cont rol, ca de exemplu stabilirea liniilor
de desparțire între diferite unitați și mari unitați, aliniamente de coordonare și alo niamente ale
misiunilor de îndeplinit care vor asigur a optimizarea conducerii exerciț iilor și operațiilor. De
exempl u, în ti mp de pace nu există stabilite linii de despă rtțire la nivelul i nferior
comandamentelor region ale. Responsabilitatea stabilită structurilor su bordonate este numai
orientativă ;
 funcț ionarea noilor cartiere generale ține cont în mult mai mare mă sura de real izarea
caracterului multi national al activităților și structurilor. Aceasta conduce l a reprezentarea
tuturor unităților în structurile de comandă la ni vel Strategic. Reprezentarea națională va fi
acordată cu ca racteristicile zonelor în care se află cartier ele generale ale diferitelor
comandamente r egionale, subregionale sau funcț ionale.
Noua structură militară de comandă asigură necesitățile constituirii C.J.T.F.. Ca parte componentă a
identitatii Europene de S ecuritate și Apărare se dezvoltă capacitatea a cțională a N.A.T.O. de a pune la
dispozitia Uniunii Europei Occidentale a structurilor militare și a înfrastructurii necesare precum și de
a asigura mijloacele de luptă și logisti ce necesare pentru ca aceasta să poată să -și îndepli neasc a
misiunile și sarci nile.
Identitatea Europeană de Securitate și Apărare (E.S.D.I. ) este cel de -al treilea domeniu de adaptare
internă a NATO. la schimbarile din mediul strategic ce au avut loc în ultimii zece ani.
Formulă adoptată de către mi niștrii de externe ai țărilor A lianței la Berlîn în 1996 și continuată de
șefii de state și de guverne reuniți la Madrid în 1997 ținteste spre reconcilierea dorinț ei țărilor europene
de ali se asigura o mai mare autonomie în stabilirea li niilor directoare ale politicii europene de
secur itate cu necesitatea păstră rii unei legături transatlantice. Formula adoptată dă statelor europene un
rol mai important în procesul de luare a deciziilor în cadrul N.A.T.O. și pune la dispozitia Uniunii
Europei Occidentale mijloacele necesare spre a -și înd eplini propriile misiuni.
Elementele esențiale ale formul ei pe care se bazeaza E.S.D.I. i nclud:
 asigurarea unui sprijin depli n de către N.A.T.O. procesului de consolidare și dezvoltare a
Identitatii Europene de Securitate și Apărare pr in punerea la dispoz iția Uniunii Europei
Occid entale a mijloacelor și capacităț ilor militare de car e dispune N.A.T.O., pentru
desfăș urarea unor acțiuni militare proprii ale U.E.O.
 asigurarea de sprijin pentru operațiile conduse de U.E.O., ca un element al conceptului
C.J.T.F.

36
 asigurarea aranjamentelor necesare în cadrul noii structuri de Comandă , punerea la pun ct a
procedurilor necesare pregă tirii, sprijinul ui și conducerii nemijlocite a operațiilor executate
sub conducerea U.E.O.;
 crearea unor forțe capabile să acționez e sub controlul politic și conducerea Strategică a
U.E.O.
 punerea la punct a algoritmului necesar identifică rii mi jloacelor N.A.T.O. care sa poată
sprijin i operațiile conduse de U.E.O. și aranjamentele necesare realizării consult ărilor
N.A.T.O. -U.E.O. în c ontextul unor asemenea operații;
 hotarârea de a asigura deplina transparență în relațiile de colaborare și cooperare dintre
N.A.T.0. și U.E.O. în procesul de management al crizelor, inclusiv printr -un proces de
consultare reciprocă ;
 întărirea cooperării și colaborarii instituționalizate dintre cele două organizaț ii, cât și la
nivelul structurilor și instituț iilor subordonate acestora;
 implicărea U.E.O. în procesul de planificare a apărării specific N.A.T.O.
Principalul rol al N.A.T.O. în era post ră zboiu l rece, este în continuare garantarea păcii în Europa,
dar acest obiectiv nu mai este ati ns cu preponderenta prin mijloace militare ci în pri mul rând prin
coeziunea politică a membrilor Alianței. Țările din Europa Centrală și de Est dore sc să adere la
N.A. T.O. în primul rând datorită faptului că apartenenț a la N.A.T.O. este singur ul mijloc credibil prin
care pot să -și asigure stabilitatea necesară îndeplinirii politicilor de reformă pe care le aplică pe plan
intern. De asemenea, perspecti va aderării la Alia nță le dă acestor state i mpulsul necesar și le
stimulează să participe la rezolvarea pe cale pașnică a problemelo r regionale cu care se confruntă .
În aceste condiții rolul politic al N.A.T.O. tinde sa deviă predomi nant asupra celui mil itar, ceea ce
explic ă preocuparea unora dintre țările Europene de a avansa pe drumul reformelor instituț ionale în
cadrul Alianțe i, concentrându -se asupra direcției de acțiune politică. Cu toate acestea influența și
poziț ia pe care o ocupa S.U.A. în cadrul N.A.T.O. nu rezultă în nici un fel din nomativitatea ce
guvernează activitatea organizatiei, ci în pri mul rând din realitatea politică și m ilitară a deosebitei
puteri și capacități pe care o posedă S.U.A. în toate domeniile specifice securității și apărării cât și în
domeniil e conex e acestora. Statele Unite posedă tehnologie informaționala, inclusiv tehnologie
spațială, de supraveghere de la distanțp, de comunicații, transport, logistică, descurajare nucleară ,
acțiuni aeroterestre și aeronavale pe care nu l e posedă nici un alt stat în prezent, ceea ce asi gura
N.A.T.O. eficacitatea funcțională și acționalî asa cum de altfel au asigurat -o încă de la constituirea

37
Alianței. Acest lucru a f ost evident în Bosnia Hertzegovi na, unde statele europene nu s -au dovedit
capabile să pună capat luptei dintre forțe le rivale, înainte ca S.U.A. să ia decizia de a juca un rol mai
activ în operațiile de impunere a păcii.
Europa nu va reuși să egaleze S.U.A. în ceea ce priveste capacitatea mili tară fără un efort
substanț ial, pe c are se pare ca nu es te hotarâtă ăa -l facă. Țările europene s -au ară tat dispuse din ce î n ce
mai mult în ultimul timp să -și armonizeze resursele necesare apărării , dar aceasta atitudine este
determinată de constrângerile bugetare în mult mai mare masură decât de dorinț a de a a sigura Europei
mijloacele necesare unei politici regionale unitare mai active decât în trecut.
Unele țări europene au avut în vedere o reechilibrare a relațiilor t ransatlantice, încercând sa obțonă
aceasta fie prin crearea unei politici internaționale și de securitate comune în cadrul Uniunii Eu ropene,
prin încurajarea dezvoltării unor capacităț i operaționale proprii în cadru l Uniunii Europei Occidentale,
inițiînd chiar un s istem european de supraveghere prin satelit.
Aceste realităț i nu p ot fi ignorate. El e însa explică dificultatile în tâmpi nate de către țările europene
în obținerea unei mai echilibrate împărțiri a responsabilităț ilor în cadrul N.A.T.O., ca masură de
realizare a i ndependentei în acțiuni le militare prin aplicarea conceptului de C.J.T.F .
Există bunăvoința și bună credinâă atât de partea aliaților europeni cât și de partea S.U.A., dar o
reală partajare a responsabilităț ilor între Europa și S.U.A. nu s e poate realiza atâta timp cât i negalitatea
în capacitatea mili tară dintr e acestea continuă s ă se accentueze arată în 1998 Lluis Maria de Puig,
președinte al Adunarii Uniunii Europei Occidentale.
Există însă un factor care contribuie la punerea sub semnul întrebarii a identităț ii Europene de
Securitate și Apărare. Acest factor constă în aceea ca ț ările cumpene nu reușesc să cadă de acord
asupra defi nirii obiectivelor lor comune. Identific area amenințărilor și a priorităților strategice
determinate de acestea variază într -o plajă foarte largă, depinzând de situația concretă a fiecărui stat în
parte.
De aceea asigurarea unei identităț i de securitate ș i apărare europeana într -o formă instituționalizată
nu poate fi realizată fără a se ajunge la un punct de vedere comun cu privire la problematica securității
și apărării conti nentale.
Multi dintre me mbri i europeni ai N.A.T.O. caută să se pună de acord asupra unei politici comune de
securitate în contextul înstituț iilor Uniunii Europene. În timp ce Uniunea Europeana a obți nut rezultate
remarcabile, ce nu pot fi contestate în sfera sa de competenta în mod d eosebit în domeni ul economic și
în cel al realizării și armoniză rii unei politici externe comune, problemele în legătura cu s ecuritatea și
apărarea natională ramân prerogative naționale . Faptul ca din cei 15 membri ai Uniunii Europene patru

38
nu au aderat la N.A.T.O. și sunt în curs de urmarire a diferitelor tipuri de politici de neutralitate, iar
șase țări membre ale N.A.T.O.(i ncluzând Cehia, Polonia și Ungaria) nu sunt m embre ale Uniunii
EurOpene previne orice integrare globală și nedisc riminatorie a Identi tatii Europene de Securitate și
Apărare în N.A.T.O.. Decizia, luată la summit -ul din iunie 1997 de la Amsterdam de a nu da Uniunii
Europene responsabilitati în problema apărării subliniau și mai mult acest fapt.
U.E.O. este deocamdată singur a organizaț ie care poate îndeplini acest rol întegrator deoarece toți
membrii săi sunt membr i ai Alianței Nord Atlantice, că ci tratatul de la Bruxelles, care a fost piatra de
temelie a U.E.O. prevede stabilirea unei relații oficiale și oticializate cu N.A.T.0. și deoarec e acest
tratat asigură reflectarea suveranităț ii statel or în domeniul sau de competență. În plus, dimensiunea
continentală a U.E.O. este consolidată , ca urmare a asocierii sale foarte strânse cu Uniunea Europeana,
așa cum s -a stabilit prin Tratatele de la Maastricht și Amsterdam.
Dacă în viitor U.E.O. se va întegra în Uniunea Europeana sau dacă în viitor Tratatul de la Bruxelles,
cu toate modifică rile de rigoare ulterioare va fi prevăzut spre a raspunde cerinț elor unei Europe unite,
ramâne de vazut.
Probl ema care se pune acum este ce anume poate și trebuie făcut astazi în cadrul general oferit de
U.E.O. pentru a da substanță identitaț ii Europene de Securitate și Apă rare și pentru a o face capabilă să
reflecte mai bine i nteresele colective ale Europei în co ntextul N.A.T.O..
Prima condiție pentru ca statele europene să poată avansa în această direcție este să mențină, cel
puțin la nivel colectiv, forțe le și mijloacele ne cesare spre a -și asigura lor înș ele capacitatea de a
valorifica în plan internațional propria lor putere. Cheltuielile alocate apărării sub nivelul de 3% din
P.I.B. nu pot conferi statelor europen e un rol important de jucat în s istemul colectiv de apărare.
Forțe armate profes ioniste, modernizarea armamentului și a tehnicii militare, accesul l a teh nologiile
cele mai moderne necesită asigurarea acestui nivel de cheltuieli militare. Dacă nu vor putea asigura
resursele necesare la un nivel corespunză tor, statel e europene nu vor fi capabile să ducă la îndeplinire
operații militare îndependente, apr ecia Lluis Maria de Puig.
De asemenea, Europa trebuie să -și asigure mecanismul eficient de luare a decizii lor politice și
militare care să nu ducă la paralizarea oricarei inițiative, chiar înainte ca aceasta să poată fi transpusă
în pra ctică . Procesul de luare a deciziilor atât în Uniunea Europeana, cât mai ales în Uniunea Europei
Occidentale este adecvat activităților desfășurate de aceste două organizații, cu excepția activităților
militare, fii nd deosebit de complex, laborios și de lu ngă durată . În lume a de azi acțiuni le militare
necesită luarea unor decizii rapi de și hotarâte spre a putea obți ne Succesul dorit.

39
În domeniul operațional s -au obți nut unele progrese în ultimii ani, de exemplu Crearea Comitetului
Militar, creșterea capacitatii Celulei de Pl anificare a U.E. O. și a Centrului pentru Sateliț i și stabilirea
unui program logistic. Cu toate acestea U.E.O. este încă departe de a putea să -și asume ră spunderea
pentru managementul operațiilor militare de mare amploare, în mod special datorită penuriei de
capacităț i Strategice de transport a statelor europene. Cu toate acestea U.E.O. poate conta pe efective
apreciabile ale forțe lor terestre pe care țările europene le pot pune la dispozitia uniunii.
În anul 1996 a fost creată o agenț ie specializată în dez voltarea tuturor sistemelor de armam ent
necesare U.E.O., Structura intrunită de cooperare în domeniul ar mamentului (O.C.C.A.R.). această
agenț ie și-a început activitatea având inițial doar atribuții în domeniul cercetării, apoi atribuț iile sale
fiind extin se și în domeniul producț iei.
Pe masură ce capacitatea Uniunii Europei Occidentale de a conduce acțiuni militare pe c ont propriu
crește, ea putând răspunde eficient provocă rilor la adresa Securității conti nentale și atacurilor la adresa
intereselor vitale europene, cu atâ t mai mult Identitatea Europeană de Securit ate și Apărare va fi
recunoscută în lume. Crearea unei forțe navale multi naționale „EUROMARFOR" a aratăt că realitatea
militară a unei Europe tot mai unite este pe cale de a cap ata consistenț a. În același timp țările Europei
Occiden tale sunt preocupate ca modificările și adaptările instituț ionale, în mod deosebit procesul de
largire a N.A.T.O. a Uniunii Europene și a Uniunii Europei Occidentale să nu mărească distanț a dintre
aceste trei organizații și sa nu pună bariere artificiale în calea colaborarii și cooperării europene.
În ceea ce priveste Uniunea Europei Occidentale, aceasta a aplicat consecvent principiul conform
caruia numai țările deja membre ale Uniunii Europene și ale N.A.T.O. pot fi acc eptate ca membre ale
sale. În același timp s -a acordat un status special acelor țări membre ale NATO. care nu sunt și
membre ale UE. și anume li s -a acordat statutul de „membru asocia ". Acest statut li s -a acordat și
Ungariei, Cehiei și Poloniei care au f ost primite în NATO. în urma summit -ului de la Washington din
aprilie 1999.
Cheia succesului acțiunilor militare iniț iate și conduse de U.E.O. va fi însă în gradul ridicat de
independență și sprijin pe care N.A.T.O. le va acorda unitaț ilor puse la dispozi ția U.E.O. conform
conceptului C.J.T.F., la care ne -am referit pe larg anterior.
Este de asemenea important pentru Consiliu l Uniunii Europei Occidentale să facă uz de
independență conferiț a de Tratatul de la Bruxelles, asa cum a fost el modificat de curând , pentru a
stabi li misiunile ce pot fi încredinț ate structurilor mi litare actionând sub mandatul său. Trebuie să se
țina cont ca ci nci țări membre ale Uniunii Eu ropene au stabilit ele însele să nu facă parte nici din
U.E.O. și nicidin N.A.T.O. și d e aceea nu trebuie ca acestea să exercite o influență prea mare, prin

40
întermediul Uniunii Europene, asupra unei organizaț ii din care au ales prin propria voință, să nu facă
parte.
Perspectiva realiză rii unei contopiri a Uniunii Europene cu Uniunea Europei Oc cident ale poate fi
luată în cons iderare numai în masura în care toate statele membre ale Uniunii Europene își vor
demonstra dorinț a și capacitatea de a -și asuma obligațiile și de a accepta obiectivele stabilite prin
Tratatul de la Bruxelles cu modificarile ulter ioare (Carta U.E.O.). F ără îndoiala, conceptul Identităț ii
Europene de Securitate și Apărare în cadrul N.A.T.O. poate fi dezvoltat în continuare . Nimeni nu poate
prognoza care va fi evoluț ia N.A.T.O. pe termen lung ori în ce masură o pos ibilă Europa unită în
cadrul mecanismelo r europene de întegrare politică va iniția și dezvolta o politică de securitate și
apărare uni tară și viabilă în viitorul pe termen mediu și lung.
De asemenea, î ncă nu sunt previzibile modifică rile ce vor înterveni în mediul strategi c ca urmare a
procesului de extindere a instituțiilor și organizaț iilor europene și euroatlantice de securitate.
Fără îndoiala conceptul Identitatii Europene de Securitate și Apărare asa cum a fost deja formulat
constituie un progres rea l în directia unei abordă ri realiste în pr oblema securității europene. Desigur,
prevă d oficialii U.E.O., nu se poate încă pune problema apărării Europei fără o strânsă cooperare cu
Statele Unite, care se poate realiza numai în cadrul N.A.T.O.. Totuși aceas tă cooperare necesi tă o
echilibrare a Alianței, impunându -se o implicare mai hotarâtă și o participare mai substanțială din
punct de vedere politic și militar a țărilor europene.

41
II. NATO LA ETAPA CONTEMPORANĂ
2.1 Activitat ea Nato în asigurarea securității Europene
Continuare a procesului de extîndere N.A.T.O. a fost decis la Summit -ul de la Washington de către
șefii de state și de guverne ai Alianței, de aceea s -a aprobat de către Consiliul Atlanticului de Nord
(N.A.C.) un P lan de Ac țiune pentru Aderarea N.A.T.O.
Conform prevederilor acestuia porț ile N.A.T.O. ramân deschise pentru noi membri, conform art. 10
al Tratatului Atlanticului de Nord. Planul d e Acțiune stabilește un dialog intens ificat cu țările
candidate la admiter ea în Alianță și un progr am concret de activitate care să sprijin e aceste țări în
eforturile lor pentru a putea deveni membri în viitor. Programul oferă țărilor aspirante la statutul de
membru al N .A.T.O. o lista de activități din care ele pot să le sel ecteze pe acelea pe care le consideră
cele mai preț ioase spre a le sprijin i eforturile în această direcț ie. Participarea la activitățile P.f .P. și
E.A.P.C. ramâne esențială pentru țările care doresc sa -și adânceasca implicărea politică și mili tară în
activit atea Alianței.
Orice decizie de a învita o țara aspirantă să înceapa convorbirile necesare admiterii în N.A.T.O. vor
fi făcute pe baza unei analize individuale a fiecărui caz în parte. Participarea la programele prevăzut e
în Planul de Acțiune în vederea ad erarii la N.A.T.O. nu implică nici un fel de limite de timp
prestabilite pentru luarea unei decizii privind admiterea și de asemenea nu im plică acordarea nici unei
garanț ii vreunuia dintre statele as pirante. Programul poate fi cons iderat însa o listă de cr iterii pentru
accederea la condiț ia de membru al Alianței.
Planul de acțiune pentru Aderare, care este o manifestare practica a politicii ușilor deschise,
cuprinde patru capitole: probleme politice și economice; probleme militare și în legătura cu apărare a;
resurse; securitate; probleme legale. Pentrufiecare capitol sunt prevăzut e problemele ce pot fi disc utate
și sunt scoase în evidență mecanismele prin care pregătirea fiecă rei țări aspirante pentru a deveni
membră a N.A.T.O. poate fi r ealizată în conditi ile cele mai bune.
Fieca rei țări candidate i se solicită să puna la punct un program anual național referitor la pregă tirea
în vederea unei posib ile admiteri în Alianță, stabili nd obiecti ve clare ale procesului de pregătire,
conținând i nforma tii referitoa re la pașii deja făcuț i, autorităț ile responsabile pentru fiecare activitate,
iar acolo unde se poate, un plan de lucru cu privire la anumite prob leme specifice ale acestor Pregă tiri.
Programul individual constituie un element de bază pentru N.A.T.O. pentr u a urmari și evalua
progresul țărilor aspirante și de a le sprijin i în acest proces. Toate sedințele de analiză vor avea loc în
structura 26+1 în cadrul Consiliului Atlanticului de Nord și în alte organisme abilitate. N.A.T.O.
desemneaz a o echipă condusă de un as isten t al secretarului general, un as istent al directorului Statului
major militar internațional , un sef de departament ori un reprezentant al unuia dintre acestia, care va
participă la ședințele de analiză .

42
În fiecare an Alianța va elabora un rapo rt detaliat pentru fiecare țară aspirante în parte, cuprinzând
aprecierile privind progresul fă cut în fiecare domeniu prevăzut în programul individual național de
pregătire în vederea aderă rii. Acest do cument constituie baza de discuț ii purtate de Consiliu l
Atlanticului de Nord cu fiecare țară în parte. De asemenea, ap recierile din raport facilitează
identificarea unor direcț ii ulteriore de acțiune , dar ramâne la aprecierea fiecărei țări în parte sa ia
măsurile practice necesare adâncirii și dezvoltării dir ecțiilor de acțiune identificate.
În ceea ce priveste problemele politice și econom ice, țările aspirante trebuie să se conformeze
principiilor de bază prevăzut e în Tratatul Atlantic ului de Nord, cum ar fi democraț ia și libertatea
individual ă. De asemenea se cere țărilor aspi rante la aderarea la N.A.T.O. să -și rezolve disputele
internaționale utilizând mijloace pașnice, să demonstreze hotarârea de a respecta statul de drept și
drepturile omului, de a rezolva disputele etnice și cele terit oriale prin mijloac e paș nice conform
principiilor O.S.C.E. și de a urmă ri menținerea unor relații de bună vecină tate, de a face controlul
democratic și cel al puterii politice civile asupra forțe lor armate, dea se abține de la ameninț area cu
utilizarea forțe i și de la utiliz area acesteia în conformitate cu scopurile Organizatiei Natiunilor Unite,
de a contribui la dezvoltarea unor relații internaționale pașnice și prietenești, să sprijin e și să fie
angajate în Consiliul Parteneriatului Euro Atlantic (E.A.P.C.) și în Parten eriatul pentru Pace (P.f.P.), să
demonstreze hotarâre și angajare în p romovarea stabilității și bunastării prin libertate economică,
justiție socială și responsabilitate în protectia mediului.
După aderarea la N.A.T.O. statele aspirante tr ebuie să -și unească eforturile, ală turi de ceilalti
membri, în vederea realizarii apărării colective, prezervari i păcii și securității, sa mențină eficacitatea
Alianțe i prin partajarea responsabilităț ilor, costurilor și beneficiilor, să dovedească bună credință în
realizarea consensului necesar în toate problemele ce neceșită o rez olvare în comun de către Alianța, sa
participe fără reți neri la procesul de consultare din cadrul N.A.T.O. și la procesul de luare a deciziilor
în problemele politice și de securi tate ce privesc Ali anța, să dovedească hotarâre în continuare a
procesului de exti ndere a N.A.T.O., conform Tratatului de l a Washington și Declaratiilor fă cute de
șefii de state și de guverne participanț i la Summit -urile de la Madrid și Washington.
Țările as pirante vor explic a în ce masură politică pe care o practică este adaptată astfel încât sa
reflecte consideraț iile făcut e de N.A.T.O. și în același timp să demonstreze dorănț a lor și în același
timp capacitatea de a ră spunde exigentelor N.A.T.O., inclusiv celor cuprinse în conceptul strategic
adoptat la Summit -ul din aprilie 1999 de la Washington. Țările aspir ante vor furniza în fiecare an
informatii referitoare la starea economiei (atât o analiza la nivel macroeconomic cât și la nivel
microeconomic), la m odul de construcți ei a bugetului statului, și la deciziile politice adoptate în scopul
dezvolțării economiei.

43
Țările aspirante vor fi în masură să contribuie din punct de vedere militar la apărarea colectivă și la
noile misiuni stabilite de Alianță, în acela și timp luând mas uri pentru optimizarea capacităț ii lor
militare.
Participarea fără restrictii la ope rațiile P.f.P. este o componență esențială , în Masura în care aceasta
va strânge ș i mai mult legăturile cu Alianța, ajutându -le să se pregătească pentru o gamă cât mai
diversificată de misiuni. No ii membri ai N.A.T.O. trebuie să fie pregătiți să -și asume roluri, riscuri,
responsabilităț i dar și beneficiilee securității și apărării colective.
După admiterea în organizatie, noii membri își vor asuma pe depli n responsabilităț ile prevăzut e în
conceptul strategic, vor pune la dispoziț ia Alianței forțele și mijloacele necesare, vor participa în
structura mili tară întegrata a 343.10. cu forțe le și mijloacele stabilite, vor participa la procesul colectiv
de planificaree a apărării , vor participa la activitatea agentiilor N.A.T.O., vor sprijin i pe depli n
programele PIP. și dezvoltarea unor relații de colaborare cu sta te membre ale N.A.T.O., vor urmări
realizarea standardiză rii și î n primul rând a înteroperabilităț ii.
Implementarea pro blemelor militare și în legătura cu apărarea vizeaza ajutarea țărilor aspirante de
a-și dezvolta capabilitatea mili tară, inclusiv o interoperabilitate perfecț ionate, în masura sa contribuie
în mod real la eficacitatea Alianței, demonstrând astfel ca aderar ea la N.A.T.O. este o decizie corectă și
potrivita pentru țările respective.
Țările aspirante vor fi în măsură să solicite și sa aplice Programe de Parteneriat Individual , pentru a –
și putea concentra participarea la P.f.P. pe problemele esențiale pentru ca litatea de membru al Alianței.
Anual, N.A .T.O. va organiza coordonarea asistenței și multilateral acordată de către Alianța, în
formatul l9+l. Aspiranț ii vor stab ili obiective precise de iudepli nit în cadrul planurilor individuale , a
caror îndeplinire să poată fi comensurată , pe baza consulțărilor avute de către N.A.T.O. cu fiecare țară
aspiranta în parte.
Ca un semn de transparență , țăril e aspirante vor fi încurajate să facă schimb reciproc de documente
individuale de pregă tire pentru aderare, de asemene a țările ilspirante vor fi învitate să participe la
anumite faze ale exerciț iilor N.A.T.O., atunci când Consiliul Atlanticului de Nord ho tăraste ca acest
lucru este posibil, Statele aspir ante vor utiliza tehnologia de s imulare pentru pro cesul de pregă tire și
antrenare a forțe lor.
Referitor la utiliza rea resurselor, țările ce aspiră la statutul de membru al N.A.T.O. vor aloca
suficiente resurse bugetare astfel încât să -și poata asuma obligațiile reieșite din calitatea de membru al
N.A.T.O , în eventualitatea aderă rii la Alianță.
Referitor la admiterea în N.A.T.O. țările aspirante vor aloca suficiente resurse bugetare pentru
aplicarea deciziilor luate de Alianță, vor participa la activitățile desfășurate și pentru a caror
desfăș urare fonduril e se alocă în comun , cu partea stabilită la nivelul Alianței, vor participa în

44
structurile militare ale Alianței. Implementarea tuturor acestor mă suri se va face prin mecanismele deja
existente, inclusiv prin P.f.P.
În ceea ce priveste problemele de securitate, țările aspira nte vo r pune în aplicare suficiente măsuri
de protecț ie conform procedurilor N.A.T.O., pentru a asigura securitatea celor mai importante
înformatii.
Personal ul țărilor candidate va fi pregă tit prin cursuri speciale, referitoare la probleme de p ersonal,
documente, securitate industriala și securitatea informaț iilor.
Referitor la problemele legale, țările aspirante se vor familiariza cu aranjamentele legale și
acordurile specifice N.A.T. O., care de altfel reglementează cooperarea dintre țările Aliante.
Acea sta va determina țările aspirante să -și armonizeze legislația internă în concord anta cu realizarea
compatibilităț ii cu regulile și normele N.A.T.O..
Evoluț ia procesului de largire al Alianței. Conceptul strategic al Alianței adoptat la Roma în 1991,
formu lează două obiective complementare ale extinderii: i ntegrarea n oilor membrii într -o structură
instituțională comună și marirea fondului fie securitate colectivă existent. De asemenea, se afirmă că
„amenințarea unui atac s imultan, pe scar ă largă asupra tutu ror flancurilor Europene ale N.A.T. O. a fost
realmente înlaturata dar ca riscurile la adresa securității Europene care ramân multiforme și
multidirecționate și ca i nstabilitatile po t proveni din serioase dificultăț i economice, sociale și politice,
inclusiv rivalitati etnice și dispute t eritoriale, cu care se confruntă multe state din Europ a Centrală și de
Est.
Prin urmare, extinderea nu reprezintă doar o aplic are a art.10 din tratat, ci diminuarea sau
elimi narea unor riscuri dificil de evaluat, la dresa sec urității.
La Bruxelles, în ianuarie 1994, s -a convenit ca, în baza parteneriatului strâns dintre aliații nord –
americani și cei europeni N.A.T.O. va participa la întărirea securității și stabilității în întreaga Europă
și, prin urmare, se doreș te consolidar ea legăturilor cu state le democratice din Est. „Acceptă m și am
saluta extinderea N.A.T.O. spre statele democratice din Est, în cadrul unui proces evolutiv ținându -se
seama de dezvolt ările și de securitatea întregii Europe. Studiul asupra exti nderii N.A.T.O . elaborat în
cadrul Alianței după această reuniune și fă cut public în septembrie 1995, aduc ea ca argumente în
favoarea extinderii ocazia unică de a construi o arhitectură de securitate, fără a recrea linii de separa ițe
și avantajele apărării comune și ale întegrarii în instituț iile europene și euroatlantice.
Aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est la organizaț ie, ar avea potrivit studiului mai multe
avantaje: „stimularea reformelor democratice, inclusiv a controlului civil și democratic asupra
factorulu i militar; consolidarea capacităților defensive ale N.A.T.O.; îmbunătăț irea relațiilor dintre
statele din regiune; ameliorarea sistemului de repartizare a sarci nilor în înteriorul N.A.T.O.;
ameliorarea securității regiona le în beneficiul securității R usiei și a celorlalte foste state sovietice, prin
ameliorarea stabilității europene generale; c rearea unui mediu propice comerțului, investiț iilor și

45
creșterii economice în Europa Centrală și de Est; sprijin irea întregii Europe pentru a deveni un par tener
mai puternic pentru SUA, s ub aspect politic, economic și de securitate.
Prin recomandă rile sale din luc rarea „Geostrategia pentru Euras ia", Brezezinski inițiază expresia
„dubla exti ndere" și are în vedere consolidarea unui Pluralism politic în Europa, în tr-o primă etapă, și
ulterior pregătirea unui sistem de securitate transeuroasian. „Dubla exti ndere" a N.A.T.O. în Europa
presupune acceptarea de noi state membre din alte zone ale Europei și extinderea sarci nilor și
Misiunilor Alia nței peste frontierele o rganizaț iei.
Până în iulie 1997, au cerut să adere la Alianță 12 tări (Albania, Bulgaria, R. Ceha , Estonia,
Letonia, Lituania, Fosta Republica Iugoslava Macedonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia,
Ungaria). Cu ocazia Summit -ului de la Madrid, din iu lie 1997, au fost învitate, sa înceapa convorbirile
de aderare la N.A.T.O. Polonia, R, Ceha și Ungaria. La 16 decembrie 1997 se semnează Protocolul de
Aderare a celor trei țări la N.A.T.O. , pentru ca la 12 martie 1999 să se desfăș oare ceremonia primirii
oficiale în N.A.T.O.. Astfel, număr ul statelor membre NATO. a ajuns la 19.
Celelalte state au ră mas în continuare pe lista candidatelor la o viitoare aderare. Pentru acestea a
fost impus un proces de selecție nediscrimi natoriu și în concordanță cu propriile interese. Soluția
adoptată la summit este materializată în documentul i ntitulat „Planul de Acțiune pentru Aderare"
(MAP).
Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP). Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP) este realizat pe
baza Dialogului Individual intens ificat asupra problemelor privind aderarea și nu constituie o listă de
criterii de aderare, fiind desti nat sa înglobeze chestiunile pe care țăril e candidate le -au declarat ele
însele că doresc ă a le abordeze. Statele aspirant e vor înai nta programe naționale anuale, de natură
individual ă, în car e se stabilesc obiectivele pregă tirii, cu date specifice. Dezbaterile privind
desfaș urarea programelor vor avea loc sub forma întrunirilor anuale l9+1 de evaluare, sub auspiciile
Consili ului. O agenție informativă va asig ura coordonarea asistenț ei oferite de NATO. și de sta tele
membre în domeniul militar de apărare. Rezultatele monitoriză rii progreselor înregistrate în domeniul
Programelor naționale , vor constitui subiectul unui raport întocmit anual de Alianță.
Înainte de a conti nua demersurile pentru aderare, țările candidate trebuie să îndeplinească o serie de
condiț ii generale:
-să-și rezolve pe cale pașnică eventualele dispute cu alte state;
-să-și manifeste ataș amentul față de principiul primatului dreptului și cel al drepturilor omului;
-să-și rezolve problemele etnice sau cele teritoriale de ordin extern, inclusiv revendică rile
iredentiste sau litigiile Jurisdicționale de ordin intern prin mijloace paș nice în conformitate cu
principiile OSCE, să dezvolte și sa în trețină relații de bună vecină tate;
-să stabileasca un control democratic și civil al forțe lor lor armate;

46
-să se abțina de a recurge la ameninț area cu forța sau folosirea ei într -o manieră incompatibilă cu
obiectivele ONU;
-să contribuie la dezvoltarea relațiilor internaționale pașnice și amicale, întărîndu -și instituț iile
libere și promovând stabilit atea și bunastarea; -sa-și mențină deplina susți nere și angajare în EAPC și
PfP;
-să-și manifeste voi nta de a promova st abilitatea și bunăstarea prin liber tate economică, justiție
socială și o atitudine responsabilă în domeniul mediului înconjurator;
Problematica MAP este divizată pe ci nci capitole: economice și politice; mi litare și de apărare;
resurse fi nanciare; securitate și juridice. În fiecare capitol sunt identificate problemele care pot fi
abordate și sunt evidenț iate mecanismele cele mai eficien te prin care se pot derula pregătirile pentru o
eventuală aderare.
În momentul aderării aspiranții trebuie sa îndepli neasca urmă toarele:
• domeniul econom ic și politic:
-participarea neconditionată la apărarea colectivă a membrilor Alianței;
-asumarea co sturilor și altor responsabilități necesare asigurării eficacitaț ii Alianței;
-angajarea pentru obți nerea, cu prioritate, a consensu lui în problemele pus e în discuț ie în cadrul
Alianței;
-participarea deplină la consult ările Alianței și la procesul de decizie asupra problemelor politice și
de securitate;
-angajarea și susți nerea politicii de deschidere a Alianței, în continuare , în conformitate cu Tratat ul
de la Washington și cu declaratiile summit -urilor de la Madrid și Washington;
• domeniul militar și al apărării :
-să accepte Conceptul Strategic al N.A.T.O.;
să asigure forțe le și capacităț ile necesare pentru realizarea apărării colective a altor mis iuni a
Alianței
-Să participecu efective în structurile militare
-să partipice la planificarea apărării colective a Alianței;
-Să activez e în cadrul agentiilor N.A.T.O.
-să sprijin e în continuare PfP și sa extindă relațiile de cooperare cu țările parte nere care nu sunt
membre NATO.;
-să urmarească standardizarea și înteroperabilitatea;
• domeniul alocă rii resurselor:
-să participe la activitățile cu finanț are comună ale Alianței, potrivit cotei convenite;
-să participe la încădrarea cu personal a s tructurilor Alianței;"

47
• domeniul securității:
-să pună în funcțiune procedurile și mă surile de securitate pentru protecția infomațiilor, conform
politicii N.A.T.O .; domeniul juridic:
-după îndeplinirea procedurilor respective, vor adera la Tratatul de la Washington, precum și la
celelalte acorduri și protocoale;
-legislația internă să fie compatibilă cu practicile de implementare a cooperăriii largire a N.A.T.O..
Pentru atingerea fînalităților specificate pă na la începerea convorbirilor de ader are, s tatele candidate
vor desfăș ura acțiuni specifice domeniilor menț ionate anterior
• Domeniul economic și politic:
-să prezi nte, să descrie și să motiveze punctele de vedere referitoare la modul în c are sunt reflectate,
în politicp și practi cile de aplicare specilice, dorinț a și c apacitatea de a respecta Concepția Strategică a
N.A.T.O., IESA, Documentul Fuundamental NATO. -Rusia și Carta NATO. -Ucraina;
-să pună la dispoziție anual informaț ii cu privire la starea economiei naționale , inclusiv macro –
econ omice ș i bugetare, cât și evoluț ia politicii economice,
• Domeniul militar și al apărării :
-să solicite programe care să direcționeze mai bi ne participarea la PfP, direct pe problemele legate
de apărare;
-să stabilească în cadrul PARP ex tins și adaptat, obiec tive de planificare pentru pregă tirea
structurilor forțe lor și capacităț ilor disponibilizate pentru PiP, aplicate la toate structurile de forțe
existente;
-să transmită documente PARP și altor tar i candidate, pe care sa le învite să participe la procesul de
exami nare a obiectivelor de planificare;
-să as iste cu statut de observator sau să participe cu efec tive la anumite faze ale exerciț iilor militare
N.A.T.O.
• Domeniul resurselor:
-să solicite, prin mecanismele N.A.T.O., inclusiv pri n cele specifice P fP consultanța pentru
perfecț ionarea structurilor, procedurilor și mecanismelor cerespunzatoare forțe lor naționale , astfel încât
să rentabilizeze la maxim cheltuielile de apărare;
• Domeniul securității:
-să solicite sprijin în domeniile securității în m aterie de personal, al securit ății documentelor,
securității industriale și informativă .
• Domeniul juridic:
-să examineze și să as imileze aranjamente și acorduri conforme cu cele ce guvernea za cooperarea în
cadrul N.A.T.O ;

48
-să fur nizeze infomiații asupr a legislaț iei naționale existente, a masurilor preționizate pentru
accederea la aranjamentele și acordurile agreate de N.A.T.O.,precum și a piedicilor pe care le -ar pu tea
ridica în calea unei întegră ri imediate și totale în activitățile Alianței.
Etapele extinderii, scu rtă prezentare politico -juridică . Extinderea N.A.T.O. propune un proces mult
mai complicat, din punct de vedere politic și juridic, decât aplicarea propriu -zisa a art. 10 din Tratatul
de la Washington. Dacă în cuprinsul tratatului se specifi ca clar că acesta are aplicabilitate asupra
orică rui „alt stat eur opean" (sunt excluse cele ale căror teritorii se situează în afara Europei), mai puțin
se spune însă care este moment ul în care un stat european devi ne membru.
Din mom entul nominalizarii ță rilor care vor fi invitate să adere la N.A.T.O. și pâna în momentul
aderarii efective, se vor parcurge probabil. urmatoarele etape:
-înainte de nominalizarea oficială a statelor i nvitate, Consili ul Nord -Atlantic decide asupra î nceperii
contactelor explora torii cu acestea;
-urmează o notificare oficială a angajamentului ferm de aderare la Alianță, adresată Secretarului
General de către statul în cauză . Acesta este un act unilateral formal. Odata cu notificarea
angajamentului se semneaza și celelalte docume nte privitoare la domenii adiacente;
-formalităț ile de aderare încep din momen tul în care Secretarul General intra în posesia notificării și
presupune desfăsurarea consult ărilor detaliate în legătura cu conți nutul Protocolului de aderare;
-un alt pas î l reprezintă formularea de către aliați a Protocolului de aderare. După ce Protocolul d e
aderare este formulat, urmează aprobarea și semnarea acestuia de către Consiliul Nord -Atlantic;
-are loc apoi ratificarea, acceptarea sau aprobarea Protocolului de cătr e Statele membre ale Alianței,
potrivit dispozițiilor lor constituț ionale;
-o altă etapa este adresarea invitaț iei oficiale, țării candidate admise, de aderare la Tratatul de la
Washington. Pe parcursul acestei etape, dacă este necesar, are loc ratificare a Protocolului de aderare de
către parlamentul statului invitat să adere;
-depunerea pe lânga guvernul SUA a i nstrumentelor de aderare de către țara ce a fost oficial invitată
să adere (SUA, în calitate de depozitar primeș te și pastre ază toate instrumentel e, notificările și
comunică rile relati ve la Tratat). Este ultima etapă, juridică, necesară pentru ca aderarea sa devină
efectivă .

49
2.2 Relațiile dintre alianța nord atlantică și Republica Moldova
Relațiile dintre Republica Moldova și Alianța Nord -Atlantică au fost stabilite după declararea
independenței țării. La 20 decembrie 1991, la Bruxelles, a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare
Nord -Atlantică, creat în urma hotărâ rii reuniunii la nivel înalt a țărilor membre ale NATO de la Roma
din 7 -8 noi embrie 1991. Scopul creării CCNA a fost de a institui un organism permanent de consultări
între adversarii de altă dată în problemele primordiale de securitate europeană. La prima reuniune
CCNA a participat Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldov a, Moldova devenind astfel stat
membru al acestui Consiliu.
La 6 ianuarie 1994, cu ocazia reuniunii la nivel înalt a Alianței Nord -Atlantice, la care a fost
examinată inițiativa americană Parteneriatul pentru Pace, Republica Moldova și -a exprimat interesul
de a adera la acest Program.
În vederea coordonării câ t mai eficiente a activităților pe linia NATO, la 16 decembrie 1997 a fost
instituită Misiunea Republicii Moldova pe lângă NATO. Funcția de sef al Misiunii este exercitată de
ambasadorul Republicii Mo ldova în Regatul Belgiei.
Începînd cu anul 2002, RM este parte din Grupul de Cooperare în domeniul Securității în Sud -Estul
Europei, parte a Inițiativei central Europene care întrunește în prezent 20 state membre și 14 partenere.
La 30 octombrie 2008, Jaap de Hoop Scheffer, Secretar General NATO, a efectuat o vizită de lucru
la Ch ișinău. Înaltul demnitar al Alianței a avut întrevederi cu Președintele RM, viceprim -ministrul,
Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene și Ministrul Apărării. Programul a mai cuprins o
prelegere la Universitatea de Stat din Moldova și o vizită la Centrul de informare și documentare
NATO.
La 29 septembrie 2009, Prim -ministrul Republicii Moldova Vlad Filat a efectuat o vizită la
Cartierul General NATO și a avut o întrevede re cu Secretarul General adjunct NATO Claudio
Bisogniero. Filat a subliniat interesul Republicii Moldova pentru dezvoltarea dialogului politic și
cooperării practice cu Alianța Nord -Atlantică în conformitate cu prevederile Planului Individual de
Acțiuni al Parteneriatului RM -NATO.
La 10 februarie 2010, Iurie Leancă, Viceprim -ministru, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării
Europene și Vitalie Marinuța, Ministrul Apărării, au avut o întrevedere cu Anders Fogh Rasmussen,
Secretarul General NATO.
În luna a ugust 2010, Guvernul Republicii Moldova a aprobat versiunea actualizată a Planului
Individual de Acțiuni al Parteneriatului RM – NATO (IPAP). În prezent, Republica Moldova depune
eforturi considerabile în vederea î mplementării Parteneriatului, pentru a acc elera procesul de reforme
în sectoarele apărării și securității naționale .

50
La 13 iulie 2011 Consiliul Alianței Nord -Atlantice s -a convocat în formatul 28 + Republica
Moldova, pentru a desfășura consultări multilaterale privind aspectele implementării Planu lui IPAP.
Delegația moldoveană la reuniunea în cauză a fost condusă de către Ministrul Apărării și Vice –
ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene. Ulterior, folosind procedura tacită, NATO a
adoptat Raportul final de evaluare a progresului implem entării IPAP -ului de către Republica Moldova.
”NATO respectă pe deplin neutralitatea, independența și suveranitatea Republicii Moldova. Blocul
Nord -Atlantic lucrează cu multe țări neutre, inclusiv Suedia, Finlanda și Elveția, precum și cu țări care
au rela ții strânse cu Rusia, precum Armenia. Neutralitatea nu înseamnă că nu putem fi parteneri
puternici. NATO va sprijini în continuare reformele în Republica Moldova, pentru a consolida buna
guvernare și instituțiile de stat, inclusiv eforturile privind lupta cu corupția”
Acordul privind înființarea Oficiului de legătură al NATO în Republica Moldova a fost semnat la
finalul anului 2017 – pe 29 noiembrie – de premierul Pavel Filip și secretarul general al NATO, Jens
Stoltenberg, fiind ulterior ratificat de parla ment și devenind unul dintre ultimele acte promulgate de
fostul președinte Nicolae Timofti.
Ulterior, actualul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat că nu este momentul
oportun pentru a deschide un Birou NATO la Ch îșinău și a cerut, în cadrul unei întrevederi cu
secretarul general adjunct al NATO să semneze un acord prin care Alianța să recunoască statutul
permanent de neutralitate a țării.
Asigurarea securității naționale reprezintă obiectivul central urmărit în realizarea politicii int erne și
externe, mai ales că sfârșitul sec. al XX -lea și începutul sec. al XXI -lea au fost caracterizate prin
transformări profunde ale mediului de securitate și apariția unor noi vulnerabilități și amenințări
împotriva statelor și societăților.
Consolidar ea proceselor democratice, ridicarea nivelului de trai, promovarea coeziunii sociale,
intereselor statului și societății nu pot fi realizate în afara unui cadru propice de securitate. Se
consideră, că obiectivul esențial al politicii de securitate și al ac tivității instituțiilor din acest sector nu
constă în oferirea unui sentiment abstract de securitate, ci în crearea și menținerea unor condiții
favorabile pentru dezvoltarea economică, socială, politică și culturală a țării. Asigurarea securității
național e este scopul central urmărit în realizarea politicii interne și externe, cu atât mai mult cu cât
sfârșitul secolului al XX -lea și începutul secolului al XXI -lea sunt caracterizate prin transformări
profunde ale mediului de securitate și prin apariția unor amenințări și vulnerabilități noi la adresa
statelor și societăților.
După studii îndelungate, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a inițiat și derulează ample
procese de remodelare a structurilor interne, îndeosebi a celor militare, pentru a ofer i consistență,
coerență și perspectivă în gestionarea viitoarelor situații. Astfel, ea se transformă treptat într -un actor
politic major al lumii viitoare, tot mai interdependente și mai doritoare de pace.

51
Este cunoscut faptul că inițiativa creării PpP (P arteneriatul pentru Pace) viza, între altele, realizarea
unui mediu de securitate stabil și pregătirea țărilor partenere pentru aderarea la NATO, reprezentând o
adaptare a filozofiei Alianței la noile condiții de după Războiul Rece și o transmitere a acest eia că – tre
parteneri. Parteneriatul pentru Pace nu a fost însă gândit ca un substitut pentru calitatea de membru al
NATO. De aceea, majoritatea țărilor partenere și -au dorit și își doresc să intre în Alianță. Este
interesant faptul că între țările partene re se numără state neutre ca Elveția, Austria, Turkmenistan sau
Republica Moldova, care au perceput corect însemnătatea unei inițiative de o asemenea anvergură.
Relațiile de cooperare dintre Republica Moldova și Alianța Nord -Atlantică sunt canalizate pe
diferite dimensiuni de activitate, exprimate prin mai multe sfere instituționalizate de interes comun,
printre care consolidarea capacităților de apărare, interoperabilitatea, cercetarea științifică și protecția
mediului. Republica Moldova are interesul de a dezvolta relații benefice de cooperare cu NATO pentru
a contribui la pacea și securitatea internațională, dar și pentru ameliorarea stării securității naționale .
Aflându -se în profund proces de transformare a sistemului național de securitate și apărare, Republica
Moldova beneficiază din partea NATO de programe de asistență care se manifestă prin: consultanță și
expertiză, acces la informații, training și schimb de experiență, sprijin financiar și logistic, toate
împreună sprijinind reformarea sistemului național de securitate și apărare, dezvoltarea instituțiilor în
domeniu, precum și rezolvarea unor probleme specifice din domeniul securității, precum au fost
ambalarea și distrugerea pesticidelor de pe teritoriul țării noastre; distrugerea stocului de mel anj ce era
pe cale să genereze o catastrofă ecologică, susținerea proiectelor de monitorizare a situației privind
alunecările de teren, asigurarea accesului la internet pentru instituțiile academice din țară ș.a.
Actualitatea și importanța problemelor ab ordate sunt determinate de necesitatea de a supune cercetării
beneficiile cooperă -rii și perspectivele de colaborare cu Alianța Nord -Atlantică. Relevanța
investigațiilor este amplificată de componentele securită – ții, care este edificată nu numai pe elemen te
politice, militare sau geopolitice, dar și pe aspecte economice, sociale, energetice, umanitare, științifice
sau ecologice. Deși Strategia de informare și comunicare în domeniul apărării și securității na – ționale
pentru anii 2012 -2016, aprobată de Guve rn la 25 iulie 2012, prevede o mai bună informare a
cetățenilor cu privire la relația Republica Moldova – NATO, totuși rezultatele cercetărilor sociologice
care vor fi reliefate mai jos denotă constant că Alianța Atlanticului de Nord și politicile pe care le
promovează în decursul a două decenii după încheierea Războiului Rece rămân, practic, necunoscute
sau foarte pu – țin cunoscute. Această situație precară demonstrează oportunitatea, importanța și
actualitatea realizării unui studiu complex al activitățil or și caracterului Organizației în contextul
transformărilor structurii sistemului internațional, inclusiv al relațiilor de parteneriat cu Republica
Moldova. Reperele teoretico -metodologice ale securității naționale și transformărilor practice ale
acestui sector de interes național s -au articulat în jurul diverșilor autori – B. Buzan, P. Țâgankov ș.a.
Unele studii, mai ales Școala de la Copenhaga, iau în considerare atât noile tipuri de amenințări și

52
vulnerabilități ce se manifestă în cinci sectoare ale act ivității statale (militar, politic, economic, societal
și de mediu), cât și diferențele esen – țiale de manifestare a lor asupra statelor puternice și asupra celor
slabe.
În Republica Moldova problematica securității a fost abordată de astfel de autori pre cum V. Juc, V.
Beniuc, C.Manolache, V.Varzari ș.a. Cooperarea dintre Republica Moldova și Organizația Nord –
Atlantică, incluzând atât parteneriatul politic, cât și acțiuni în domeniile științei și protecției mediului,
este reliefată în lucrările lui V. Juc, V. Lupan, D. Mânzărari și V. Ioniță, N. Popescu.
Scopul propus este de a supune cercetării în complex activitățile de colaborare între Organizația
Nord -Atlantică și Republica Moldova în condițiile schimbării structurale de sistem, exprimate prin
politici de asistență și instruire în diferite domenii, urmă – rindu -se determinarea semnificației lor atât
pentru Alianță, cât și pentru Republica Moldova în contextul statutului autoproclamat de neutralitate
permanentă.
Pentru obținerea unei cercetări complexe, a fost folosit un șir de metode calitative – analiza și
sinteza, metoda istorică, metoda opiniei experților. În procesul de elaborare a lucrării au fost aplicate
principiile istorismului, interdisciplinarității și multidisciplinarității, abordările sistemi că și
politologică, precum și un set de metode general -știin- țifice (structural -funcțională, instituțională,
descriptiv -istorică, comparativă, analiza și sinteza, inducția și deducția, behavioristă) și particular –
științifice (politologico -descriptivă, ana liza conținutului documentelor, content analiza presei, analiza
evenimentelor). Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în elaborarea unui studiu cu valențe fezabile care
se manifestă prin următoarele: contribuie la familiarizarea opiniei publice cu politici le Organizației
Nord -Atlantice, asigurând o mai bună înțelegere a caracterului, obiectivelor și activităților acestui actor
internațional; completează setul de informații consacrate politicilor Alianței Atlanticului de Nord și
oferă posibilități de a ident ifica oportunități noi de parteneriat și cooperare, inclusiv prin actualizarea a
doua a Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului.
Concluzii: Tratatul Nord -Atlantic și -a extins treptat activitățile exercitate, părăsind gradual
caracterul îngust mi litar, potențialul disponibil, polivalența puțin cunoscută, eficiența reconfirmată în
asigurarea securității și apărării, prezența în mijloacele de informare în masă aducându -i fie autoritate
de luptător pentru libertate și democrație, fie detestare și cat alogarea ca exponent al hegemonismului și
expansionismului. Noul document strategic al NATO are o semnificație majoră și pentru Republica
Moldova, pentru a reafirma rolul anterior al organizației, fiind atribuite și responsabilități care acoperă
și necesit ățile naționale ale securității moldovenești. Extinderea și aprofundarea parteneriatelor cu
statele terțe de către NATO oferă noi oportunități pentru oficialii moldoveni de a redresa situația în
diverse domenii specifice, legate și de avansarea capacitățil or în planificarea strategiei de apărare sau
de obținere a unor deprinderi noi prin antrenarea în misiuni postconflict desfășurate de organizație.

53
CONCLUZI I
Lucrarea dată a fost o încercare, după cum se v ede și din titlurile celor doua capitole ale aceste a, de –
a răspunde la câteva întrebări, care frecvent apar când este vorba de acest bloc. Încă as tăzi, cu regret,
despre acest bloc militar se cunoaște foarte puți ne lucruri, există doar c âteva lucrări și acele din
străinătate.
În încheiere a acestei lucrări doresc să amintesc pe scurt câ teva secvențe tratate mai sus, dî nd
totodată răspuns la acele întrebări pe care le fixasem la începutul lucrării.
Astfel Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington pe 4 aprilie 1949, a creat o alianță între
zece nați uni independente europene și două nord -americane, angajate în apărarea reciprocă .
Între 1952 și 1982 alte patru națiuni europ ene s -au alăturat Alianței, mări nd la 16 numărul țărilor
membre. Admiterea Republicii Cehe, a Ungariei și a Poloniei pe 12 martie 1999 a ridicat la 19
numărul membrilor. La 2 aprilie 2004 numărul membrilor acestui bloc se mărește încă cu șase state,
ajungând să numere 26 de membri.
Astăzi țările membre N.A.T.O. sunt Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Islanda,
Italia, Luxembourg, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica
Cehă, Spania, Statele Unite, Turcia, Ungaria, Bulgaria, România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letuania
și Latvia.
Tratatul Atlanticului de Nord, care luat în s ine este un document foarte s implu, se conformează
spiritului Cartei Națiunilor Unite și își derivă legitimitatea din această Carte .
În cadrul Tratatului, țările membre se angajează să -și menți nă și să -și dezvolte capacitățile de
apărar e, individual și colectiv, oferi nd baza pentru planificarea apărării colective.
Un alt articol al Tratatului se referă la cadrul d e lucru pentru consultări între țările membre, ori de
câte ori una dintre ele își simte securitatea ameni nțată. Acest articol subliniază importa nta
fundamentală a procesului de consultare pe scară largă care are loc în cadrul Alianței și explică de ce
Alianță își asumă noi misiuni menite să sporească securitatea în spațiul euro -atlantic luat în ansamblu.
Un alt articol Articolul. 5 se referă la d reptul la apărare colectivă, așa cum este prevăzut în Cart ea
Națiunilor Unite. El stipulează că un atac armat asupra unuia sau a mai mulți membri N.A.T.O. va fi
considerat ca fii nd un atac împotriva tuturor membrilor.
Admiterea de noi membri în cadrul Ali anței corespunde Articolului 10 al Tratatului, care stipulează
că alte state europene care sunt în măsură să urmeze principiile Tratatului și să contribuie la securitatea
nord-atlantică pot fi învitate la aderare. După recenta aderare a Poloniei, Republici i Cehă și a Ungariei,
conducătorii Alianței au afirmat că ușile rămân deschise pentru alte țări în viitor.
În alte articole ale Tratatului, fiecare din statele membre se angajează să contribu ie la dezvoltarea
unor relații i nternaționale de pace și prieten ie într -o serie de moduri, inclusiv prin întărirea înstituțiilor

54
lor private și promovarea condițiilor de stabilitate și bunăstare. Tratatu l prevede și eforturile de
elimi nare a conflictelor în politicile economice internaționale ale țărilor membre și de î ncurajare a
cooperării dintre acestea.
Transformarea Alianței. N.A.T.O. este o alianță ce s -a angajat să apere în mod colectiv țările sale
membre, ca element de bază pentru menținerea păcii și asigurarea securității în viitor, dar, ca urmare a
schimbărior de mare importanță ce au avut loc Europa în anii 1990, ea a devenit un catalizator pentru
extinderea securității și stabilității în Europa. Transformarea N.A.T.O., după sfârșitul Războiului Rece
și sfârșitul divizării În Europa, are drept scop crearea unu i înalt grad de cooperare și încredere
reciprocă, de care va beneficia toată Europa.
În centrul Alianței se află țările sale membre. Guvernele reunite ale acestor țări reprezi ntă cele mai
înalte autorități politice ale Alianței.
Criza din Kosovo a fost p unct principal de pe ordinea de zi a Summit -ului de la Washington din
Aprilie 1999. Conducătorii NATO au evaluat situația în Vederea întăririi deciziei comunității
internaționale de a rezolva conflictul pe calepolitică și de a crea condiți ile pentru reînst aurarea păcii ș i
păstrarea securității viitoare în regiune.
Summit -ul a marcat și cea de -a 50-a aniversare a NATO. Conducătorii NATO au reafirmat valoarea
permanentă a legăturii transatlantice și câteva scopuri fundamentale ale Alianței -asigurarea libertă ții și
securității membrilor săi, angajamentul ei de a respecta principiil e Cartei Națiunilor Unite, susți nerea
democrației și lupta permanentă pentru rezolvarea conflictelor pe cale pașnică.
Summit -ul de la Washington a constituit de asemenea o ocazie de consolidare a schimbărilor ce au
avut loc în cadrul NATO în anii 199 0, când Alianța s -a adaptat ceri nțelor lumii de astăzi. Acestea
include procesul de lărgire, reorganizarea structurilor militare ale Alianței pentru a -i permite să joace
noi roluri în cee a ce privește managementul crizelor, menținerea și sprijin irea păcii în zona euro –
atlantică, precum și întărirea rolului țărilor europene în probleme de securitate.
Ca parte a tranformării sale, NATO clădește un parteneriat practic cu multe țări nemembre NATO
în scopul creării unei Europe mai transparente în care gradul de neînțelegere și neîncredere să fie
redus.
În această privi nță, un punct central îl constituie programul (PpB) “Parteneriatul pentru Pace”, care
promovează cooperarea între Aliații NATO și 26 de State partenere într -un vast domeniu al
activităților de securitate.
Consiliul Parteneriatului Euro -Atlantic, (EAPC), care cuprinde 46 țări, inclusiv țările membre
NATO, oferă cadrul politic pentru PpP și un forum de discuții privind problemele d e securitate. Șefii
de stat și de guvern din cele 46 țări s -au întâlnit la Summit -ul EAPC ce a avut loc la Washington, la o
zi după Summitul NATO.

55
În ultimii ani, Rusia și Ucraina au dezvoltat o relație îndependentă specială cu Alianță, care lea
permis să deruleze, în multe feluri, programe de cooperare întro gamă largă de probleme practice de
securitate, atât în folosul lor, cât și al Europei în ansamblu. Ambele țări sunt membre al Consiliului
Parteneriatului Euro -Atlantic.
În urma de ciziei Alianței de a interveni pe cale militară pentru a pune capăt conflictului din Kosovo,
Rusia a încetat să mai participe la o serie de astfel de programe. Totuși, în ci uda diferențelor legate de
folos irea forțe i armate, țările NATO au conlucrat strâns cu reprezentanți ai guvernului rus în contextul
eforturilor diplomatice de a pune capăt conflictului din Kosovo și de a găși o soluție politică de durată.
NATO este încrezătoare că această cooperare NA TO Rusia se va relua și va conti nua să se dezvolte
într-un cadru și mai lar g. Încurajatoare au fost eforturile pli ne de succes în privința cooperării, mai
întâi în ceea ce privește Forța de Implementare, (IFOR), și apoi Forța de Stabiliza re (SFOR) în Bosnia
și Herzegovi na, ca și în multe alte domenii.
În curs de derulare este și un program de cooperare specială în contextul Dialogului Mediteranean
NATO, cu șapte state mediteraneene ne -membre ale NATO (Algeria, Egipt, Israel, Iordania,
Mauritania, Maroc și Tun îșia). Scopul Dialogului Mediteranean este creșterea securității și stab ilității
în regiunea mediteraneană. Securitatea și stabilitatea din această zonă este legată de securitatea din
Europa.
În cadrul NATO există com isii responsabile de punerea la punct în aceste domenii a unor consultații
politice, planuri și operații de ap ărare, cooperare în domeniul arrnamentelor și altele. Com isiile fac
recomandări de acțiuni către Consiliul Nord -Atlantic organismul de decizie cel mai înalt al NATO -sau
către Com ișia de Apărare a NATO, care se ocupă în principal cu probleme legate Structu ra militară
întegrată a NATO.
Au de asemenea loc consultări pe probleme economice legate de securitate, inclusiv pr obleme de
apărare și foloșirea i ndustriei apărării în scopuri civile.
NATO as igură și un forum pentru cooperare activă între statele sale m embre și Tările sale partenere
în domenii precum planificarea s ituațiilor de urgență civilă, ajutor în caz de dezastru și programe
științifice și ecologic e. Deși fiecărei națiuni îi revi ne responsabilitatea principală pentru propria
planificare a s ituațiil or de urgență civilă, NATO acționează în așa fel încât resursele civil e ale Alianței
să poată fi folos ite cât mai eficient, atunci când acest lucru este necesar.

Rolul NATO este adesea aici unul de coordonare. În luna noiembrie 1998, Centrul Euro -Atlantic de
Coordonare a Reacțiilor în S ituații de Dezastru (EARDCC),creat în luna iunie a aceluiași an, a
coordonat o operațiune d e ajutorare a zonele lovite de i nundații din vest ul Ucrainei. În urma agravării
situației în și în jurul regiunii Kosovo, EARDCC a ju cat de asemenea un rol cheie în coordonarea

56
ajutoarelor umanitare din partea NATO și a țărilor partenere pentru a ameliora situația gravă în care se
află refugiații din Kosovo și a veni în sprijinul țărilor din jur.
NATO derulează de asemenea o serie de pr ograme de schimb internațional referitoare la probleme
științifice și ecologice ce privesc NATO și țările Partenere. Aceste programe oferă sprijin pentru
cercetările știi nțifice de înalt nivel, încuraj ează dezvoltarea resurselor știi nțifice și tehnologice
naționale , și permit o reduc ere costurilor prin colaborare i nternațională. O serie de astfel de activități
sunt destinat e abordării problemelor ecologice legate de apărare care afectează tările din jur și care pot
fi rezolvate doar pri n cooperare .

57
BIBLIOGRAFIE
1. А.С.Орлов, Военная ‹пратешя и военная политика в послевоенном периуде, // Военное
обозрениеб № 5 2001г., стр. 72
2. Gh. Crețu, Coordonate ale politicii de securitate și apărare internațional ă, // Revista trupelor de
uscat, nr. 5 din 1998, p. 4.
3. Preluat din „N.A.T.O. Blocnotul Brussels, 1992, p. 120.
4. Manualul N.A.T.O., Editura Nemira, p. 27
5. Roland D. Asmus, „America, Germania și noua no logică a reformei Alianței" în Politica cxtemă,
nr. 3/1997, p. 251, din O. Biber e, "UE. între real și virtual", Editura All, 1999, p. 25.
6. Manualul N.A.T.O., Editura Nemira, p. 38. 18. Ibidem, p. 37.
7. Colectiv, România -N.A.T.O.. Parteneriat și Cooperare, Editura Mili țara, 1999, p. 43.
8. Gh. Crețu, Coordonate ale politicii de secu ritate și apărare internaționala // Revista trupelor de
uscat, nr. 5 din 1998, p. 7.
9. А.С.Орлов, Новые перспективы стран НАТО // Военное обозрение. nr. 2 din 2003, р. 14.
10. V. Balerca, Mecanizmul de funcționare a N.A.T.O. // Revista trupelor de uscat, nr. 2 din 2001,
p. 17.
11 Colectiv, România -N.A.T.O. Parteneriat și CooPerare, Editura Mili țara, 1999, p. 51.
12. Lică Pavel, Cu fața spre N.A.T.O.// Observatorul milita r, nr 12 din 2004,13. 3
13. Серебрянников‚ Структура НАТО, // Военная мысль, № 7 ‹1іп 2001, р. 72.
14. 06розование, № 4 1997, р. 3 -8.
15. http://google.com

58

22