INTRODUCERE ………………………………………… ……………. ……………………. ……….. 3 Capitolul I Traficul de… [617472]

1

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………… ……………. ……………………. ……….. 3
Capitolul I
Traficul de persoane. Abordarea Criminalistică ……………………………… ..5
1.1 Legislația națională în domeniu …………………………. ………………………… ………. …6
1.2 Documente internaționale privind traficul de persoan e……………………… ……… …9
1.3 Repere istorice privind tr aficul de persoane…………………………… …… ….10

Capitolul II
Analiza fenomenului traficului de persoane ……………………… …………….. 12

2.1 Analiza cantitati vă a traficului d e persoane………………… …………….. ……………….12
2.2 Analiza cal itativă ………………… …………………………………………………. ………………14
2.3 Factorii determinanți și riscurile traficului de persoane …………… …… ………….20
Capitolul III
Investiga rea criminalistică a traficului de persoane ………………………………………… 23
3.1 Cercetarea locului faptei ……………….. ……………………………………………………….. …23
3.2.Analiza infracțiunii de trafic de persoane reglementată de Legea 678/2001 ……….36
3.3 Trafic de persoane. Proxenetism. Deosebiri………………………………………………. ….40

Capitolul IV
Combaterea și Prevenirea fenomenului traficului de persoane …………………41
4.1 D elimitări conceptuale ale traficului de persoane……………………… …… …..41
4.2 Măsuri etapizate în prevenirea și combaterea traficului de persoane …… …… ….47
4.3 Implicarea societății în prevenirea și combaterea traficului de persoane …… ……50

2
Capitolul V
Studiul de caz ……………………………………………………………………….54
CONCLUZII ………………………………………………………………… ……………………. ……….62
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………. ……………….. ……… …….65

3
INTRODUCERE

Traficul de ființe umane inseamnă comerț cu oameni și folosirea acestora în scopuri profitabile de
catre delincvenți. Acest lucru poate insemna a forța sau păcăli oameni să se prostitueze, să cersească
sau să muncească.
Este un fenomen care implica multiple dimesiuni: este unul dintre cele mai grave crime din
întreaga lume, o incalcare a drepturilor omului, un fenomen economic si social, un aspect penal, in
care traficantii si nu victimele sunt infractorii.În marea majoritate a cazurilor exista o abordare directa
a victimei, se recurge la o conv ingere a acesteia in sensul acceptarii unei aparente oferte avantajoase
(promisiunea unui loc de munca in strainatate, tratament, oferta de studii etc.). Traficul este o afacere
extrem de profitabilă pentru criminalitatea organizată, fiind a treia sursă de profituri ilicite după
traficul de droguri și traficul de arme. Recrutorii pot fi: vecin, sot/concubin, cunostinta/ prieten,
angajati ai unor firme false membrii ai unor retele de trafic.
Nivelul de educatie al victimelor traficului de fiinte umane nu este unul ridicat, multe dintre acestea
au doar studii gimnaziale.
Modalitatile de exploatare pot fi consta in exploatarea sexuala, prin munca, obligarea la cersetorie.
Recr utorii recurg la oferte false de locuri de munca in strainatate, in special profesii care nu implica
o munca calificata, anunturi la mica publicitate, rapire.
Criminalitatea constă în ansamblul infracțiunilor comise într -o perioadă și într -un loc dete rminat,
fiind considerată “printre primele 20 economii” din lume, generând venituri anuale la nivel global de
aproximativ 2100 miliarde dolari, sumă ce reprezintă 3.6% din produsul intern brut la nivel mondial.
Scopul prezentei lucrări este acela de a expune și a sublinia legătura directă și indirectă dintre
traficul de persoane și criminalitate, fapt evidențiat chiar din titlul temei, din care putem înțelege
acest fenomen, putând stabili în acest sens că traficul de personae este o importantă cau ză generatoare
a criminalității atât prin faptul că traficul și exploatarea persoanelor sunt infracțiuni, reprezentând o
cauză directă a criminalității, dar și datorită faptului că traficul de persoane, în multe situații este o
cauză de comitere a infrac țiunilor, în special cu violență, datorită modului de concepere și punere în
aplicare a tendințelor infracționale, care generează comportamente antisociale, delincvente,
problematice, dar și infracțiuni contra persoanei și libertății persoanei.
Motivul pentru care am ales prezenta temă constă în: popularitatea fenomenului traficului de
persoane la nivel mondial; actualitatea temei ,traficul de persoane fiind întradevăr o problemă mai
veche a umanității însă în epoca contemporană fenomenul a cunos cut o dezvoltare de amploare,
devenind o industrie la nivel global, care generează o gamă variată de, reprezentând principala
activitate a unor grupuri infracționale organizate specializate, aflate în expansiune datorită profiturilor
financiare impresionan te obținute; și nu în ultimul rând, existența unor vaste surse bibliografice în

4
domeniu, aflate la dispoziția oricărei persoane interesate, acestui domeniu fiindu -i dedicate
numeroase lucrări științifice, cărți, studii realizate de instituții competente, s urse de pe internet cu
scop de informare a publicului ori a autorităților, sau de sprijin în vederea prevenirii și combaterii
fenomenului traficului de persoane.
Prezenta lucrare este structurată pe patru în capitole, tratând în mod treptat problema traficului
de perso ane și a criminalității astfel:
Primul capitol are un rol introductiv, debutând cu un scurt istoric fe nomenului traficului de
persoane și se continua cu prezentarea legislației naționale și a documentelor internaționale referitoare
la acest fenomen . Tot în acest capitol, am dedicate un subcapitol prezentării unor repere istorice
privitoare la traficul de ființe umane și definirii unor termeni esențiali în domeniu.
Capitolul al II -lea este centrat pe analiza fenome nlui traficului de persoan e, atât din punct de
vedere cantitativ dar și calitativ, trate ază factorii determinanți și riscurile traficului de personae. În
cuprinsul acestuia se regăsesc și studii de caz specifice, din care rezultă complexitatea și amploarea
fenomenului tratat în prezenta lucrare precum și situația țării noastre în context internațional privind
circulația persoanelor racolate cu scopul de a fi traficate fiind descrise principalele trasee cunoscute
pe care traficanții străbat teritoriul Româ niei cu destinația spre occident, metode de transport, dar și
punctele principale de ieșire a persoanelor în țară, la nivelul frontierei cu țările vecine.
Capitolul al III – lea are în vedere și tratează modalitățile de investigare criminalistică ale
traficului de persoane, teoriile psihologice și sociologice al acestui fenomen, sublinii nd amploarea
acestora la nivel internațional și la noi în țară, prezentând în cuprinsul primului subcapitol principalele
țări ale căror cetățeni sunt predispusi a fi victime ale traficului de persoane, punând accent pe evoluția
unor valori stabilite în urma unor studii efectuate de Agenția Națională Împotriva traficului de
Persoane din România și de alte instituții competente, internaționale, pe parcursul a mai multor ani.
Urmatorul subcapitol prezintă a naliza structurală a infracțiunii de trafic de persoane, insistând asupra
laturii obiective și subiective a acesteia .
Capitolul al IV -lea conține strategia de prevenire și combatere a fenomenului trafic ului de
persoane , delimitările conceptuale precum și măsurile etapizate în vederea prevenirii și combaterii
acestui fenomen, rolul activ al statului prin instituțiile sale -ministere, unități de parchet, instituții cu
rol în menținerea și apărarea ordinii și siguranței națion ale, poliție, jandarmerie etc.
Într-un final, consider că prezenta lucrare poate răspunde cu succes la întrebări precum: ce este
traficul de persoane? care este originea acestuia? care sunt persoanele pretabile a fi traficate? care
sunt vulnerabilitățile sistemului? ce putem face în privința prevenirii și combaterii fenomenului? ce
forme poate avea și în ce context apare traficul de persoane? care sunt prevederile legale în vigoare
în România instituite în vederea prevenirii și combaterii fenomenului traficul de ființe umane? care
sunt țările ale căror cetățeni sunt vulnerabili ? care este tipologia traficantului? care sunt categoriile

5
de persoane predispuse la a fi traficate? care sunt traseele pe care sunt traficate persoanele și care sunt
modalitățile de trecere a frontierei de stat către occident? care este amploarea traficului de minori,
femei etc? care este legătura dintre traficul de persoan e și criminalitate? care sunt metodele
criminalistice de investigarea a traficul ui de persoane? ce experiente trăiește o persoană traficată?
care este comportam entul pe care îl poate avea o victim ă a traficului de ființe umane? care sunt
organizațiile guvernamentale competente care luptă pentru prevenirea și combaterea fenomenului
traficului de persoane și ce atribuții au? care sunt cele mai importante organizații neguvernamentale
care desfășoara activități de informare a societății în scopul prevenirii fenomenului, cum functionează
și ce scopuri au? etc.

6
CAPITOLUL I
TRAFICUL DE PERSOANE. ABORDAREA CRIMINALISTICĂ

În general vorbind, criminalistica este considerată a fi un an samblu de tehnici și procedee
tehnice, tactice și metodice aplicabile cercetării și studierii probelor materiale legate de săvârșirea
unei fapte pen ale, pe baza cărora poate fi identificat autorul, în vederea tragerii sale la răspundere
penală.
Exemplificăm, de asemenea, definiția dată de S.A. Goluns ki, care considera criminalistica
drept știința care are ca obiect anchetarea infracțiunilor în scopul prevenirii și descoperirii
acestora, în timp ce Camil Suciu afirmă că această știință, pornind de la datele furnizate de științele
naturii, de la diferite tehnici derivate din acestea și la experiența generalizată a organelor de
urmărire penală, stabilește metodele cele mai perfecționate pentru descoperirea infracțiunilor
și identificarea autorilor1.

1.1 LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIU

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și
integrității ființei umane. Respectarea drepturilor victimelor traficului de persoane, protecția acestora,
precum și lupta împotriva traficului de persoane con stituie obiective primordiale pentru România,
care este țară de origine, de tranzit și, din ce în ce mai mult, de destinație pentru traficul de persoane.
Fenomenul traficului de persoane a cunoscut si a parcurs mai multe etape, generate de schimbăril e
în plan economic, social și politic pe care România le -a traversat în ultimii ani.
Din cauza naturii subterane a fenomenului, estimările cu privire la numărul persoanelor traficate
variază, determinarea exactă a numărului acestora fiind imposibil de realizat. Raportul
Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind situația traficului de persoane în anul
20072 estima că, la nivel mondial, sunt traficate anul aproximativ 600 000 – 800 000 de persoane, în
aproximativ 80% din cazuri fii nd vorba de femei și fete. Organizația pentru Securitate și Cooperare
în Europa estima că, în anul 2002, au fost traficate aproximativ 200.000 de femei de către rețelele
balcanice de traficanți. Conform estimărilor Europol pentru anul 2004, mai mult de 700 .000 de
persoane sunt traficate anual în lume în scopul exploatării sexuale și exploatării prin muncă.

1 Jenică Drăgan București, Criminalistica , Elemente de tehnică și tactică. Note de curs Editura
Fundației România de Mâine, 2014
2 https://www.state.gov/j/tip/rls/tiprpt/2007/

7
Estimările Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca forțată raportau că circa 2 500
000 de persoane sunt traficate anual, la nivel mondia l.
Astfel, s -a putut contura necesitatea elaborării unor documente internaționale, care să reglementeze
și să contracareze lupta împotriva traficului de persoane și protecția victimelor acestui flagel
internațional. Chiar dacă modalitățile de man ifestare ale traficului de persoane sunt diferite și în
permanentă schimbare, elementele de bază rămân aceleași, ajungându -se la un acord comun în ceea
ce privește definirea traficului de persoane.
Traficul de persoane reprezintă „recrutarea, transport area, transferul, adăpostirea sau primirea
persoanelor, prin amenințări de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere,
prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta
sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate
asupra alteia, în scopul exploatării.
Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor
fi considerate “trafic de persoane”, chiar da că aceasta nu implică nici u nul din mijloacele
exemplificate mai sus.
În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 678/20013
pentru prevenirea și combaterea traficului de p ersoane, cu modificările și completările ulterioare,
definiția utilizată la nivel național fiind în concordanță cu aceea a Protocolului privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor.
Plecând de la această defin iție se poate face o distincție clară între traficul de persoane, traficul de
migranți și prostituție.
Traficul de migranți reprezintă facilitarea în vederea obținerii, direct sau indirec t, a unui folos
material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane într -un alt stat parte, față de care persoana
nu este cetățean sau rezident permanent. Se poate concluziona că această infracțiune este îndreptată
împotriva statului deoarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontie rei a persoanelor, în vederea
obținerii de beneficii materiale sau financiare de către călăuză. Rela ția dintre călăuză și migrant se
sfârșește după trecerea frontierei și nu implică exploatarea migrantului. Conform Codului Penal,
traficul de persoane este o infracțiune împotriva libertății persoanei, comisă de către traficanți în
scopul exploatării persoanei și p oate să implice sau nu trecerea frontierelor , pe când traficul de
migranți reprezintă o infracți une contra intereselor publice.
Prostituția r eprezintă fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele
mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane. Potrivit Codului

3 M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.

8
Penal această infracțiune este îndreptată împotriva bunelor moravur i, pe când traficul de persoane
presupune exploatarea unei persoane, în diferite scopuri.
Astfel, prin exploatarea unei persoane se înțelege :
– executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor
legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate ;
– ținerea în stare de sclaviesau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
– obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornograficeîn vederea producerii și
difuzări i de material pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
– prelevarea de organe;
– efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale
ale omului;
– obligarea la practica cerșetoriei;
Elementele care cara cterizează traficul de persoane și prin care se distinge de celelalte două
fenomene menționate țin de asocierea sa cu alte crime și delicte contra libertății persoanei, inclusiv
contra libertății sexuale, acestea din urmă fiind, de cele mai multe ori, chia r elemente constitutive ale
fenomenului, precum: lipsirea de libertate, sclavia, supunerea persoanei la muncă forțată,
amenințarea, șantajul, violul, ș.a. Ținând cont de prezența, în cele mai multe cazuri, a aspectelor
menționate, traficul de persoane înca lcă, așadar, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de la
libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricărei ființe umane la demnitate,
securitate, integritate fizică și psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptu l la viață.
România nu numai că a aderat la toate aceste documente internaționale, ci a adoptat o legislație în
concordanță cu acestea, fiind în măsură să combată în mo d eficient acest fenomen.
Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/20044 a fost înființată Rețeaua judecătorilor
specializați în soluționarea cauzelor de trafic de persoane, aceasta fiind formată din 56 de judecători,
câte un judecător de la fiecare curte de apel și tribunal.
Prin H.G. nr. 1584/20055 s-a înființat Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane,
necesitatea înființării acestei structuri fiind impusă de amploarea pe care a luat -o traficul de persoane,
acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii.
În privința legislației, a fost adoptată Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane6 și Regulamentul de aplicare a dispozițiilor acestei legi, aprobat prin H.G. nr.
299/20037

4 http://www.just.ro/
5 http://arhiva.gov.ro/nota -de-fundamentare -h-g-nr-1584 -30-09-2004__l1a83296.html
6 M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
7 Monitorul Oficial nr. 206 /31 martie 2003

9
De asemenea, a fost adoptată Legea nr. 211 /20048 privind unele măsuri pentru asigurarea
protecției victimelor infracțiunilor Legea nr. 682/20029 privind protecția
Martorilor; Legea nr. 39/200310 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate; Legea nr.
272/2004 privind protecția și pr omovarea drepturilor copilului; Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală. 11

1.2 Documente internaționale privitoare la traficul de persoane

În epoca modernă, pe plan intenațional a existat o preocupare permanetă pentru combaterea
fenomenului privind traficul de ființe umane, chiar dacă, datorită unor prejudecăți existente la acea
vreme în societate, era foarte greu de a se obține un consens în această direcție.
Primul document internațional în acest domeniu datează din anul 1904, când s -a încheiat Acordul
Internațional pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi. Având în vedere ineficiența acestuia, în
anul 1910 a fost adoptată Convenți a Internațională pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi, prin
care cele 13 țări participante se obligau să condamne persoanele care se ocupau cu astfel de activități.
Sub egida Ligii Națiunilor, în anul 1921, s -a încheiat Convenția Internațional ă pentru suprimarea
traficului de femei și copii, iar în anul 1933 s -a încheiat Convenția Internațională pentru suprimare a
traficului de femei care au atins vârsta majoratului.
După constituirea Organizației Națiunilor Unite, în acest domeniu au fost elaborate o serie de
documente internaționale extrem de importante. Astefel, în anul 1949, a fost adoptată Convenția
Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției altor persoane, iar
la 15 noiembrie 2000 a fost adop tată, la New York, Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, act adițional al Convenției Națiunilor Uni te
împotriva criminalității transnaționale organizate, precum și Protoco lul împotriva traficului ilegal de
migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, act adițional la Conveția Națiunilor Unite î mpotriva
criminalității transnaț ionale organizate.
De asemenea, trebuie să menționăm că într -o serie de documente importante ale ONU s -a făcut
referire la interzicerea traficului de ființe umane. Putem enumera, în acest sens: Declarația Universală
a Drepturilor Omului (1948); Pactul cu privire la dreptu rile civile și politice (1966); Pactul cu privire
la drepturile econom ice, sociale și culturale (1966).

8 M. Of. nr. 729 DIN 26 octombrie 2007
9 Monitorul Oficial, Partea I nr. 964 din 28/12/2002
10. Monitorul Oficial nr. 50 din 29.1.2003
11; Legea nr. 272/2004 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011

10
Pe plan european, au fost adop tate, de asemenea, o serie de documente importante în acest
domeniu, dintre care amintim: Convenția europeană cu privire la drepturile și libertățile fundamentale
ale omului (1950), împreună cu protocoalele adiționale; Convenția europeană pentru combaterea
tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1997); Convenția Consiliului Europei privind
lupta împotriva trafic ului de ființe umane (2005).

1.3 Repere istorice
Fenomenul traficului de persoane nu este un fenomen izolat, specific țării noastre, el având un
caracter internațional și transfrontalier, făcând parte din ceea ce noi numim criminalitate org anizată.
Conceptul de trafic nu este unul nou și a fost utilizat pentru prima dată în secolul al XVI -lea, în
calitate de sinonim pentru comerț. Așadar, acest termen nu avea conotații negative. Totuși, către
secolul al XVII -lea, traficul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor. Deși,
la începuturi, prin trafic se înțelegea, în mare parte, vânzarea de droguri și arme, înspre secolul al
XIX-lea, această noțiune mai includea și comerțul cu ființe umane tratate ca bunnuri și v ândute în
sclavie. Acest comerț cu sclavi a fost scos în afara legii spre sfârșitul secolului al XIX -lea. La
începutul secolului al XX -lea, termenul de trafic, de cele mai multe ori se referea la ”comerțul de
sclavi albi”, care reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și copiilor în scopul prostituției. Doar
spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituția și explatarea sexuală a femeilor și
copiilor.
Într-o prezentare sumară a fenomenului traficului de persoane pentru anul 201012 în țara noastră,
realizată de Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, se arată că principala modalitate de
exploatare a victimelor identificate a fost exploatarea sexuală a femeilor, în 41% dintre cazuri, în timp
ce traficarea prin munca forța tă (exploatarea în agricultură, construcții sau alte sectoare de activitate)
are loc în 41% dintre cazurile identificate.
La nivel global, se estimează că 43% dintre victime sunt traficate în scopul exploatării sexuale,
față de doar 32%, care sunt traficate în scopul exploatării economice.
Prostituția este considerată a fi cea mai veche ”meserie din lume”. Miturile sau mărturiile din
istoria antică demonstrează că la vechile popoare, prostituția nu numai că era tolerată, ci chiar
încurajată în diverse scopuri13. Bărbații Greciei antice credeau că prostituția rafinată era necesară
pentru satisfacerea plăcerilor și, de altfel, în Grecia antică existau mai multe clase de prostituate:
haetera – prostituate de lux, care ofereau plăceri fizice și c ompanie la nivel intelectual, peripatetica
– prostituate de stradă și prostituatele consacrate – care activau în temple. În Corint, de exemplu,

12 http://anitp.mai.gov.r o/ro/docs/studii/evaluare%202010 .pdf
13 M. Foucault, Istoria sexualității, vol. 3, ed. Univers, București, 2005, p. 5.7.

11
templul adăpostea 1000 de prostituate consacrate, care practicau actul sexual pentru un preț
considerabil14.
Prima fază de prostituție organizată cunoscută în istorie a fost acea prostituție de templu care era
practicată chiar în locurile de rugăciune, ca o jertă adusă zeităților. Mulți contemporani consideră
asocierea între sexualitate și religie o blasf emie, dar această asociere a fost componentă firească a
vechilor credințe religioase. O altă formă de prostituție consemnată în istorie a fost ”prostituția
ospitalieră”, care constă în oferirea, odată cu gazduirea plină de ospitalitate, acordată străinilor sau
pelerinilor, a trupului soției sau al fiicei, practică extrem de răspândită la unele popoare arhaice și,
ulterior, la eschimoși. În fine, se mai poate menționa așa -numita prostituție cu caracter politic, care
este amintită, poate pentru prima dată, în celebra legendă a lui Samson și Dalila15.
În Roma antică, în afară de soții, un număr mare de bărbați aveau amante numite delicatue .
Famosae – erau fiicele sau soțiile din familii bogate, care aveau relații sexuale strict pentru plăcerea
proprie ( cuvântul famosae înseamnă porumbițe pătate din familii respectabile). O altă clasă erau
lupae , cele care aveau relații sexuale cu oricine pentru un tarif stabilit. Copae erau fetele din taverne
și hanuri, care nu se supărau să fie plătite pentru sex de căt re călători. De -a lungul timpului, cauzele
și caracteristicile prostituției s -au schimbat, în funcție de gradul de dezvoltare a societății civile.
În România, prostituția este cunoscută de multă vreme, deși, ca urmare a influenței orientale,
în vechile zo ne ale hotarelor românești, femeia avea, cu puține excepții, o lipsă totală de libertate,
fiind supusă complet dominației exercitate de către părinte sau de către soț. În pofida acestei atitudini
tradiționale față de femeie, în Evul Mediu, prostituția era răspândită atât în Moldova, cât și în Țara
Românească, așa cum consemnează diferite mărturii ale unor călători străini și vechile cronici. Paul
de Aleppo, de exemplu, relata că în Moldova, femeilor cu moravuri ușoare li se tăia nasul, erau puse
la stâlpul infamiei și adeseori înecate. În vremea lui Vodă Caragea, la București, numărul de
prostituate, numite kiranale și tolănite, era așa de mare încât i s -a sugerat domnitorului să impună
taxe speciale pe ”comerțul” practicat de ele, ceea ce i -a adus venituri importante. ”Cartea românească
de învățătură” definește proxenetul și modurile de pedepsire. Astfel, în Glava aflăm că:
a) ”Hotru se cheamă acela care are mueri la casa lui de le ține pentru dobânda lui, carele -și dau
trupul de le spurcă bărbații cei răi și fără omenire pentru puțina peerzătoare de suflet dobândă.
b) Hotru se cheamă nu numai acela ce îndeamnă muerile spre zburdăciune și pofta rea, ci și acela
ce le amăgește cu alte meșteșuguri de le îndeamnă spre curvie, cumu s -ar dzice îmblă
negutorind pre la c asele muerilor, de le dă tot mai ieftin de cumu -i prețul și altele le dăruiește,

14 D. Mihalache, Traficul de persoane ca fenomen, pe www.cercetarijuridice.ro
15 Ibidem.

12
până apucă de le afla firea și de aceiia le scoate den minte de le supune supt voia, aceasta face
tot pentru dobânda lui.
c) Hotru se cheamă și acela ce îndeamnă și amăgește pe v reun cucon de -l spurcă cineva și face
sodomie, dând mâzda unui cețos al lui sau vreunui slujnic.
d) Orice bărbat vă hotărî pre muerea sa, să -i facă moarte.”

13
CAPITOLUL I I
ANALIZA FENOMENULUI TRAFICULUI DE PERSOANE

2.1 Analiza cantitativă

Asociat deseori cu denumirea de „sclavie modernă”, traficul de persoane, atât prin prisma
etiologiei sale, cât și a efectelor pe care le prezintă la nivelul corpului social, se constituie în ultimul
timp, din ce în ce mai mult, și într-un fenomen social, în fapt, o boală a societății a cărei existență
nu poate fi negată, ci mai degrabă conștientizată și combatută.
Astfel, specialiști din diverse arii de intervenție profesională manifestă constant preocupare pentru
studierea fen omenului și a cauzelor generatoare ale acestuia. În acest sens, prin coroborarea și
analizarea datelor statistice disponibile, urmărind indicatori de gen, vârstă, educație, situație
familială, indicatori descriptivi ai perioadei pre -exploatare (recrutare ș i proveniență) și ai exploatării
propriu -zise, prezenta analiză își propune să vină în sprijinul acestei inițiative, formulând câteva
concluzii cu privire la situația victimelor identificate în anul 2014. Astfel, la nivelul anului 2014 se
constată menținer ea tendinței descendente înregistrate în ultimii ani cu privire la numărul victimelor
traficului de persoane identificate. Potrivit Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane16,
în 2014 , au fost identificate 757 de victime, cu 139 victime mai puțin decât anul anterior și cu 397
mai puține față de 2010. Victimele provenite din mediul rural continuă să reprezinte principala
categorie vulnerabilă, d in totalul victimelor identificate, 440 de persoane locuiesc la sate sau
comune, 302 în mediul urban iar 5 dintr e acestea provin din capitală.
La nivel european, potrivit raportului Europol din 2016, 10 044 de victime înregistrate (67 %
din totalul victimelor înregistrate) au fost supuse acestui exploatării sexuale , care afectează în
principal femeile și fetele (95 % dintre victimele înregistrate), deși câteva state membre au raportat
o creștere a numărului victimelor de sex masculin17. Majoritatea victimelor sunt exploatate în
industria sexului. Din informațiile disponibile reiese că traficanții trec d e la forme vizibile către
forme mai puțin vizibile de trafic în scopul exploatării sexuale, precum și că aceștia abuzează de
statutul de „lucrător independent”.
Ca și în anii precedenți, carențele educaționale reprezintă unul dintre factorii princi pali ai
intrării victimelor în trafic. Astfel , 354 de victim e au cel mult studii gimnaziale la momentul
traficării, acest număr reprezentând 47% din totalul vctimelor identificate, în timp ce o proporție de
32% urmau/ aveau finalizate studiile liceale sau profesionale la momentul consumării infracțiunii de

16http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/Cercetare/RapoarteAnuale/RAPORT_PRIVIND TRAFICUL DE 20 PERSOANE
IN 2014 .pdf
17 Potrivit informațiilor transmise de statele m embre, principalele sectoare în care bărbații sunt exploatați
sunt; agricultura, construcțiile, serviciile hoteliere și de catering, industria prelucrătoare și activitățile casnice.

14
trafic de persoane. Cele aparținând categoriei „studii superioare” continuă să dețină ponderea cea
mai mică, respectiv 1% (9 victime), urmate de cele fără studii 5% ( 37 victime) și cele cu studii
primare 14% (106 victime). Deși nivelul scăzut de educație nu este un factor a cărui importanță
poate fi ignorată, acesta nu este singurul luat în considerare atunci când este abordată problema
vulnerabilității la trafic. Lipsa oportunităților de angajare în medi ul de rezidență (care de cele mai
multe ori este unul rural), lipsa unor valori sociale, familii disfuncționale, dorința de a scăpa de un
mediu abuziv sau neglijent se transformă la nivel individual în factori de împingere în trafic de
persoane, determinân d indivizii să accepte diversele promisiuni sau să aibă încredere în ofertele de
muncă, călătorie, tratament sau de altă natură venite atât din partea unor prieteni, cât și din partea
unor persoane cu totul necunoscute. C omparativ cu anii precedenți, situa ția familială rămâne
neschimbată, majoritatea victimelor (547) provenind din familii biparentale. Trebuie reamintit însă,
că, în cele mai multe dintre situații, vorbim despre acele familii caracterizate de relații tensionate,
violență domestică, consum de alcool sau stupefiante, per ansamblu, despre un mediu propice
dezvoltării predispunerii membrilor acestora la trafic .
Referitor la distribuția pe gen și vârstă, se constată o creștere a numărului victimelor adulte de
gen feminin comparativ cu anul 20 13. Astfel, în 2014, din totalul de 467 de victime adulte, 283 au
fost femei (61%), comparativ cu anul anterior când numărul femeilor identificate era aproximativ
egal cu cel al barbaților. De asemenea, se constată că cea mai vulnerabilă categorie de vârst ă
continuă sa fie cea situată între 18 și 25 de ani (279 victime). Cu toate acestea, un număr
semnificativ de minori cu vârstele cuprinse între 14 și 17 ani (251) ajung victime ale traficului de
persoane și minori18. Particularitățile contextului economic, dificultățile întâmpinate în găsirea unui
loc de muncă în interiorul granițelor țării, dar și mirajul Occidentului, a oportunităților și
câștigurilor însemnate oferite de acesta, continuă să determine sensibilizarea victimelor în fața
promisiunilor false ș i ofertelor de muncă în străinătate folosite de traficanți ca principal pretext în
recrutare (44%). De asemenea, din analizarea datelor cu privire la relația socială dintre recrutor și
victimă, precum și a celor referitoare la modul de recrutare, se observ ă că cele mai multe dintre
victime au fost recrutate prin abordare directă de către recrutor, respectiv 89% ( 671 victime
recutate direct de traficant). Pentru această perioadă 355 de victime au fost recrutate de o persoană
cunosc ută, iar 256 de un necunos cut.
Exploatarea sexuală rămâne una din cele mai răspândite forme de exploatare în rândul
victimelor traficului de persoane. Nicio formă de exploatare nu poate exclude o alta, în sensul că
victimele pot fi exploatate prin mai multe forme, în funcți e de nevoile și domeniul infracțional al
traficanților. Victime care erau obligate la practicarea cerșetoriei sau exploatate prin muncă, au

18 http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/Cercetare/RapoarteAnuale/RAPORT_PRIVIND TRAFICUL DE 20 PERSOANE
IN 2014.pdf

15
suferit și alte abuzuri sau au fost exploatate sexual. Și în acest an, exploatarea sexuală și pornografia
infantilă și pe internet ocupă primul loc în rândul modalităților de exploatare, cu 66% din total,
urmată de exploatarea prin muncă cu 25% , conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de
Persoane . Au fost înregistrate victime exploatate prin obligarea la cerșetorie sau prin obligarea la
comiterea de furturi, însă ponderea acestora a fost de doar 7%.

2.2 Analiza calitativă a fenomenului traficului de persoane.
Etapele procesului de trafic

Traficul de persoane este un fenomen inf racțional internațional complex și unic în felul său,
compus din mai multe elemente, așa cum se arată în definiția ONU menționată mai sus.
Procesul de trafic de persoane are mai multe etape, fiecare însemnând o grea încercare pentru
victime, dar abuzurile fizice și psihice iau amploare abia în fazele finale când traficantul este convins
că victima nu mai are cale de întoarcere. Aceste etape sunt următoarele: recrutarea, transportu l și
trecerea frontierei, vânzarea și exploatarea.

a) Recrutarea victimei .
Recrutarea este momentul în care traficantul intră în contact cu viitoarea victimă, făcându –
promisiuni mincinoase de asigurare a unui loc de muncă în străinătate sau a une i căsătorii.
Recrutor poate fi un independent sau o firmă cu profil aparent de impresariat artistic sau de
plasare de forță de munca în străinătate. Aproximativ 70% dintre recrutori sunt bărbați cu vârsta
cuprinsă între 20 și 30 de ani, uneori chia r mai în vârstă. Femeile recrutori reprezintă un procent mai
mic și au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani. Exista chiar și familii în care, atât soția cât și soțul se
ocupă de racolarea și transportul victimelor.
Practica a demonstrat faptul că victima îl cunoștea dinainte pe traficant sau pe recrutant, uneori
este vorba chiar de o rudă care îi inspiră încredere. Ei au ocupații legate de locuri unde există
posibilitatea unui contact intens cu publicul cum ar fi barman, taximetrist, vânzător î ntr-un magazin,
vânzător de bilete pentru jocuri de noroc sau alte asemenea meserii.
Tehnicile de convingere a femeilor și fetelor, de a pleca în străinătate sunt destul de diverse și
depind de modul de operare și de nivelul de organizare a trafic anților.
Cele mai des folosite sunt:
– recrutarea fetelor interesate prin baruri, cafenele, cluburi și discoteci;
– recrutare prin rețele "particulare" în familii și în cercuri de prieteni;
– reclame, anunțuri, oferte de muncă sau pentru studii în străinăt ate;
– agenții care oferă locuri de muncă, studii, căsătorii sau călătorii în străinătate;

16
– promisiuni de căsătorie cu cetățeni înstăriți, mai ales cu cei din Occident.
Traficanții se folosesc de metodele menționate mai sus și își concentrează atenția asupra femeilor
și fetelor aflate în căutarea unei șanse de a pleca în străinătate. În cele mai multe cazuri, acestea au o
situație financiară și familială precară, iar traficanții le oferă meserii bănoase în străinătate, cum ar fi
chelnerițe, dansatoare, artiste, servicii de escortă, femei de serviciu pentru familii sau cosmeticiene.
Și agențiile matrimoniale internaționale pot fi numai o "fațadă" pentru rețelele de trafic de persoane.
De multe ori, femeile realizează abia după ce au ajuns în țara de desti nație că au fost înșelate de
traficant și descoperă că vor fi exploatate cu forța ca prostituate.
După cât se pare, există doar foarte puține criterii prin care femeile își pot da seama dacă este
vorba de agenții serioase, care oferă munci legale, sau dacă este vorba de "fațade" pentru traficul de
persoane. În unele cazuri, femeile sau fetele sunt vândute fără consimțământul lor, de către rude, de
către "prietenul lor" sau de instituții de stat cum ar fi căminele de copii orfani. Se descoperă din c e în
ce mai multe cazuri în care femeile și adolescentele au fost răpite cu forța de acasă și traficate în altă
regiune în țara lor de origine sau în străinătate.
Se estimează că mai mult de 25% din femeile recrutate își dau seama de la început că în
străinătate vor lucra în industria sexului. Ele sunt însă induse în eroare în ce privește condițiile de
muncă în care li se cere să lucreze. Ele se așteaptă la un grad ridicat de independență, cred că vor
putea lua decizii în legătură cu munca lor și își închipuie c ă vor lucra ca artiste de strip tease sau ca
prostituate "clasice", dar în realitate acestea vor trebui să facă față unor condiții grele de muncă, fiind
deseori agresate atât de către clienți, cât și de către tr aficanți .
Femeilor care pleacă de bună voie în străinătate pentru a lucra în industria sexului nu li se spune
în ce condiții vor lucra la sosirea la destinație: un număr mare de ore de muncă, servicii sexuale
periculoase, fără prezervativ etc. De asemenea nimeni nu le spune că vor fi utilizate mijloace severe
de constrângere, dacă ele încearcă să refuze munca sau să fugă. Răspunsul la întrebarea dacă o
persoană a fost sau nu constrânsă, înșelată sau dacă a consimțit de bună voie să fie traficată, este un
element central în pr ocesul de decizie dacă este vorba de o "victimă a traficului de persoane" în sensul
Protocolului ONU sau nu.
Există patru metode de bază de recrutare a femeilor pentru traficul de persoane:19
Constrângerea totală prin furt sau răpire . Această metodă nu mai este așa de rară ca înainte.
Apar din ce în ce mai multe cazuri în Albania și Kosovo, iar în anumite regiuni din Asia este o metodă
uzuală;

19 Consiliul Europei, Manual: Sfaturi și instrumente de lucru pentru instructori.

17
Înșelarea victimelor prin promisiuni de muncă legală sau de intrare legală în țara de
destinație – femeile sunt convinse că vor lucra în birouri, restaurante, baruri sau că vor încheia
căsătorii;
Înșelarea victimelor prin promisiuni semi -adevărate , cum ar fi munca în "sh ow-business", dans
sau chiar strip tease, anunțuri de genul ”recrutăm dansatoare profesioniste, Cipru, 2000 euro pe lună,
nu e nevoie de experiență, recomandări sau școală de dans, salarii peste 1500 euro. Pentru fetele
certate cu părinții oferim cazare până la plecare”20.
Una dintre cele mai tentante promisiuni pentru tinerele femei din Europa Centrală și de Est este
oferta unei cazări proprii , ceea ce reprezintă un nivel de indepenență inimaginabil în țările lor de
origine. Femeile traficate sunt lăsate să creadă că vor pleca într -o țară bogată din Europa Occidentală,
unde vor câștiga în scurt timp sume mari de bani, pe care le pot folosi pentru ele și familiile lor, în
scopul ieșirii din sărăcie.
b) Faza de tranzit – transportul și trecerea frontierei
După procesul de recrutare urmează faza transportului și a transferului , care presupune și cazarea
și primirea victimei în mai multe stagii, inclusiv preluarea inițială și transferul victimei pe teritoriul
țării ei de origine.
Transportul este organizat de recrutor și se face pe trasee stabilite anterior de acesta. Transportul
are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timpul necesar pentru a se răzgăndi.
Trecerea frotierei se face adesea în mod fraudulos. Victima trece granița însoțită de recrutor și
de o călăuză, fiind apoi prelua tă de primul ei cumpărător,care drept garanție îi oprește pașaportul –
dacă are. Din această tranzacție recrutorul câștigă o sumă variabilă de bani.
În timpul călătoriei în țara respectivă sau în străinătate, e posibil ca drepturile fundamentale ale
victimei să fie grav încălcate, ea fiind supusă la abuzuri și alte crime. Multe dintre victime n -au mai
fost niciodată în străinătate și sunt total dependente de tra ficanții lor. Unele femei părăsesc țara de
origine fără un pașaport valabil pentru călători i internaționale, pentru că li s -a spus că nu au nevoie
de el, sau că vor primi un pașaport mai târziu. Dacă totuși victimele sunt în posesia unui pașaport, de
multe ori documentul le este confiscat, rămânând la traficant ca un fel de garanție că victima s e va
supune.
Victimele care se află în ilegalitate sunt și mai vulnerabile la capriciile agenților lor, care știu
că e puțin probabil ca ele să obțină protecția poliției sau a statului respectiv, în cazurile în care procesul
de transfer a fost înt rerupt, sau victimele au cerut ajutor din proprie inițiativă.
Trebuie subliniat că unele femei își părăsesc de bună voie casa și familia, în căutarea unei vieți
mai bune și ar fi fals să asumăm că toate femeile descoperite sau bănuite de imigrați e ilegală ar fi

20 www.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane/r acolare_victime

18
victime ale traficului de persoane. De asemenea, poliția va trebui să rețină că măsurile anti -trafic
trebuie îndeplinite fără a încălca drepturile fundamentale și demnitatea unei persoane, în special
drepturile persoanelor traficate, ale mi granților, ale persoanelor care și -au părăsit domiciliul aflat în
aceeași țară, refugiații și solicitanții de azil. În plus, măsurile de combatere a traficului nu au voie să
îngrădească libertatea de mișcare a fiecărei persoane. Când poliția intră în conta ct cu victime care se
află în faza de transferare, trebuie să se analizeze cu atenție toate aspectele cazului, în vederea
acordării unei asistențe și depistării eventualelor infracțiuni comise împotriva victimei.
Transportarea femeilor și a fetelor peste graniță este un aspect esențial al traficului internațional
de persoane. În cele mai multe cazuri, recrutanții se bazează pe faptul că traficanți vor procura
documentele și mijloacele de transport. Acest lucru le conferă traficanților un grad mai înalt de control
în faza de tranzit.
În ultimii zece ani, țările din Sud -Estul și Estul Europei au trecut prin faze de conflict, faze post –
conflictuale și faze de tranziție politico -economică, care au determinat modificări politice, sociale ș i
culturale substanțiale. Aceste schimbări au dus la creșterea sărăciei și a șomajului întregii populației,
dar în special a femeilor, agravând astfel inegalitatea de putere dintre bărbați și femei, deja existentă.
În majoritatea acestor țări, fem eile au fost cele care au avut cel mai mult de suferit de pe urma
tranziției economice, ele având un risc sporit de șomaj și sărăcie, determinat în parte de structuri
sociale patriarhale și de discriminarea femeilor în ocuparea forței de muncă. Femeile și copiii sunt
mult mai dependenți decât bărbații de serviciile de asigurări sociale, cum ar fi asistența medicală sau
alocațiile și grădinițele pentru copii. Dar tocmai aceste servicii au fost aproape complet lipsite de
fonduri, ca o consecință a tranziției economice din ultima decadă. Drept consecință, traficul sporit de
femei provenind din Sud -Estul și Estul Europei poate fi considerat ca un simptom și un rezultat al
"feminizării" migrației determinate de sărăcie și lipsa locurilor de muncă .
Primele cinci țări UE de cetățenie a victimelor înregistrate în 2013 -2014 au fost România,
Bulgaria, Țările de Jos, Ungaria și Polonia. Es te vorba de aceleași țări ca în perioada 2010 -201221.
Europol descrie în raportul său de evaluare a traficului de persoane22 atât "geografia" celor mai
importante rute utilizate de traficanți pentru a ajunge în țările de destinație din Uniunea Europeană,
cât și mijloacele de transport folosite pe fiecare rută în parte.
Principalele rute sunt:

21 documentul de lucru statistic al Eurostat „Traficul de persoane”,
ediția 2015.
22 Datele pentru prezentul raport au fost colectate în cadrul unui exercițiu interimar și simplificat efectuat
după publicarea celor două documente de lucru ale Eurostat privind traficul de persoane și înainte de orice altă colectare
oficială a datelor reali zată ulterior. Pentru mai multe informații privind modul în care Comisia colectează datele privind
traficul de persoane.

19
– Ruta Baltică – din Rusia și statele baltice se merge pe rute terestre până la Marea Baltică,
apoi cu feribotul în țările Scandinave; mai rar se merge pe rute terestre direct în Finlanda
și nordul Suediei.
– Ruta Nordică – din Estul Europei prin Polonia, Ungaria și Republica Cehă, în Germania
și apoi Scandinavia. Această rută este folosită și ca ultimă etapă în călătoria migranților
care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
– Ruta Centrală – din țările Europei Centrale se folosește rețeaua densă de autostrăzi sa u
legăturile feroviare de lungă distanță, pentru a ajunge în Austria și Nordul Italiei.
– Ruta Balcanilor Centrali – se pleacă din statele Caucazului, Asia și Europa de Est, trecând
prin țările Balcanilor Centrali, apoi prin Ungaria până în statele UE.
– Ruta Sudică – din Africa de Vest prin Algeria și Maroc, traversând cu vaporul strâmtoarea
Gibraltar, ajungând în Portugalia și Spania.
– Ruta Vestică – Se pornește din America Centrală și de Sud, se intră în UE prin Peninsula
Iberică. Această rută este folosită ș i ca ultimă etapă în călătoria migranților care vin cu
avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
Nu trebuie neglijat faptul că, deseori, țara de destinație finală nu este prima țară din Uniunea
Europeană în care intră persoana traficată; de a ceea se va face distincția între rute de tranzit extern și
intern. Unele filiere de trafic transportă victimele direct din țara de origine în țara de destinație, fără
să mai treacă prin țări de tranzit.
Multe femei sunt duse peste graniță cu camionul, aut oturisme particulare sau cu trenul,
deoarece aceste mijloace de transport sunt mai flexibile decât avionul. De multe ori, victimele sunt
transportate cu vehicule de mare capacitate pentru transport de lungă distanță, cum ar fi linii aeriene,
vapoare și tre nuri cu destinații îndepărtate.
Marea majoritate a companiilor serioase de transport vor lua la bord numai pasagerii care sunt
în posesia unui bilet de călătorie valabil (deci autentic și achitat) și a vizelor corespunzătoare; iar
personalul ac estor companii nu permite urcarea la bord a pasagerilor decât după ce au verificat că
aceștia dețin într -adevăr documentele necesare. Într -un număr redus de cazuri, companiile de
transport mai puțin corecte și cu mai puține scrupule preiau numai responsabi litatea pentru verificarea
biletelor de drum, așteptându -se ca Serviciul de Pașapoarte și Migrație să controleze dacă
documentele de călătorie (pașaport și viză) sunt valabile și autentice23. Companiile din această
categorie sunt conduse de dorința de profit. În ciuda faptului că amenzile primite pentru tranportarea
pasagerilor fără documente de călătorie micșorează profitul, ele totuși încalcă des obligațiile lor legale
de a verifica și docu mentele de călătorie.Nu există indicii că aceste com -panii ar fi implicate în

23 www.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane/prevenire.

20
infracțiunile de trafic, dar ele le favorizează în mod inevitabil prin acceptarea la bord a pasagerilor,
fără să controleze dacă aceștia au voie să călătorească. În concluzie, tr aficanții vor folosi imediat
serviciile companiilor care nu efectuează controale severe și rutele respective.
Autoritățile de stat pot reduce traficul de persoane pe aceste rute printr -o supraveghere sporită,
de exemplu prin controale la anumite pu ncte de trecere etc. Totuși fiecare "rută" este mai mult un
indicator general al direcției, și mai puțin un traseu specific marcat pe o hartă. Nu se dețin destule
informații concrete suficiente despre aceste trasee. Traficanții sunt foarte iscusiți în a -și schimba
rutele și metodele de operare, iar multe din informațiile despre activitățile lor se obțin în mod
întâmplător sau ca anecdotă. Lipsa de informații este un punct slab al măsurilor anti -trafic, pentru
care trebuie să se găsească soluții. În concluzi e, cea mai dificilă sarcină este depistarea eficientă a
punctelor vulnerabile pe parcursul acestor rute de trafic .

c) Vânzarea persoanelor

Vânzarea este esența traficului de ființe umane. Victimele sunt transformate forțat în marfă și
sortate ca atare d e traficanții -cumpărători. În acest stadiu, victimele își dau seama că scopul
traficantului este exploatarea. Din momentul în care victimele ajung în țara de destinație finală, ele
descoperă că vor trăi în condiții de sclavie, de cele mai multe ori în industria sexului, dar și ca femei
de serviciu la persoane particulare sau ca muncitoare în fabrici, lucrând un mare număr de ore în
condiții inumane. Deseori, femeile sunt mutate din oraș în oraș și din țară în țară. Aceste deplasări au
scopul de a le dez orienta, astfel încât ele să nu aibă timp să -și facă prieteni și să nu se poată familiariza
cu împrejurimile. Alt motiv este împiedicarea poliției să descopere traficul de femei și să strângă
informații.

d) Exploatarea victimelor

Exploatarea este totală. Amenintațe și abuzate, victimele sunt supuse unor tratamente inumane și
exploatate în regim de sclavie. Cele mai vulnerabile sunt tinerele care provin din familii dezorganizate
sau dintr -un mediu în care au suferit abuzuri, situați care crește risc ul de a accepta o falsă prop unere
de lucru în străinătate. Nivelul scăzut de educație împiedică viitoarea victimă să evalueze corect și
realist informațiile și planurile de recrutor.
Esența fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susținută de credința nefondată că,
în străinătate, realizarea personală este mai ușoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la
persoanele care se confruntă cu o situație materială grea și cu lipsa de perspective în propria lor țară.
Tinerele cred că, realizarea personală înseamnă în primul rând a avea bani iar, pentru a -i obține sunt
capabile să înfrunte orice pericol. Nu toate persoanele vulnerabile devin victime ale traficului de ființ e

21
umane. Exista însă, anumite momente dificile, aparent fără ieșire pentru aceste persoane, iar ”oferta”
de muncă în străinătate pare să fie “soluția salvatoare”. Recrutorii aleg cu grijă aceste momente pentru
recrutarea viitoarelor victime.
Sub p retextul unor slujbe onorabile dar care nu necesită o înaltă calificare (chelneriță, baby –
sitter, menajeră, bucătăreasă pe vase de croazieră, etc) în țările occidentale, recrutorii profită de lipsa
de informare și de credulitatea celor ce vor deveni victim e. În faza de propunere exploatare sau
prostituția sunt excluse complet din discuție. Aflată încă în faza incipientă, promisiunea mincinoasă
nu este decât un mijloc interzis de lege de a convinge victimele să treacă frontiera de bunăvoie.
Multe victime sunt supuse unor abuzuri fizice și sexuale, fiind ținute în condiții de captivitate
reală sau psihologică. Există cazuri în care victimele sunt chiar omorâte, ca un avertisment pentru alte
victime, pentru a le împiedica să depună mărturie sau să ca ute ajutor. Amenințarea cu represalii
împotriva victimelor sau a familiilor lor și lipsa actelor de identitate, respectiv posesia unor acte
nevalabile sunt motivele pentru care multe victime nu încearcă să scape. Fiind supuse permanent
abuzurilor fizice, e moționale și sexuale, ele nu mai au altceva de făcut decât să rămână în situația
respectivă.
Principalul țel al traficanților este obținerea unor sume mari de bani din exploatarea victimelor
pe o perioadă mare de timp. Ei vor să își protejeze investițiile, ceea ce înseamnă că vor lua toate
măsurile ca victima să continue să muncească, fără să încerce să scape. De aceea, traficantul vrea să
aibă un control permanent asupra victimelor.
Pentru controlul victimelor traficu lui în faza de exploatare se folosesc diferite mecanisme.
Fiecare mecanism poate fi utilizat separat, dar în majoritatea cazurilor se folosesc mai multe deodată,
urmărind crearea unei situații de captivitate reală sau psihologică.

2.3. Factori i determinanți și riscurile traficului de ființe

Cauzele și factorii de risc care au determinat nu numai apariția fenomenului traficului de
persoane, ci și menținerea lui, sunt multiple. În Strategia națională împotriva traficului de persoane
pentru perioada 2006 -2010, aprobată prin H.G. nr 1654/200624, se arată că abordarea fenomenului de
trafic de persoane pornește de la o bună cunoaștere a cauzelor generatoare și a factorilor favorizanți.
Factorii de risc ai traficului de persoane25 se pot grupa în factori macrosociali, microsociali și
individuali, care intereacționează în proporții diferite, de la un caz la altul. Astfel:
a) Factorii macrosociali au un grad ridicat de generalitate și se referă la:
– Scăderea drastică a nivelului de trai al populației și șomajul;

24 MONITORUL OFICIAL NR. 967 din 4 decembrie 2006
25 I. Gârbuleț, Traficul de persoane, Doctrină. Jurisprudență, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 36

22
– Lipsa/insuficiența unor programe educaționale relevante;
– Un mediu socio -cultural tolerant la discriminare pe bază de gen sau etnie;
– Insuficiența implicare a sistemului politic și juridic;
– Abandonul familial.
b) Factori microsociali, pla sați la nivelul unor grupuri sociale și al gospodariilor, sunt:
– Sărăcia gospodăriei și lipsa de acces la locurile de muncă, prestații și programe de
asistență socială disponibile;
– Nivelul redus de educație și lipsa unei pregătiri profesionale, atât a perso anelor traficate,
cât și a membrilor familiilor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu
abandonul școlar;
– Comportamentele deviante, precum alcoolismul, consumul de droguri, violența
domestică și/sau antecedentele penale.
c) Factorii individu ali sunt extrem de diverși, spre exemplu:
– Discrepanța între nivelul de așteptări/scopuri și resursele pentru atingerea acestora prin
mijloace legitime;
– Disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în
străinătate și lipsa de informare privind riscurile asociate;
– Dorința de aventură și/sau presiunea ”anturajului”;
– Labilitate psihică, alienarea;
– Lipsa de încredere în forțele proprii sau un complex de inferioritate.

Odată ce o organizație de trafic de persoane începe să -și desfășoare activitatea într -un stat sau
într-o regiune, ea se va dezvolta rapid și va provoca următoarele riscuri pentru stabilitatea și viitorul
statului respectiv: destabilizarea economică prin creșterea activităților de spălare abanilor;
destabilizarea piețelor deja existente în domeniul sexului și al muncii; dezvoltarea și diversificarea
crimei organizate; creșterea corupției în se ctorul pub lic.

23
CAPITOLUL III
Investigarea criminalistică a traficului de persoane

3.1. Cercetarea locului faptei

Locul săvârșirii infracțiunii are pentru orice anchetator un caracter magic, nu pentru credința unora că
sufletul victimei (atunci când avem de a face cu o crimă, firește) s -ar afla încă acolo și ar urmări ce se
întâmplă, ci pentru că anchetatorul știe că aici se află urmele latente care așteaptă, tăcute, să fie descoperite
pentru a -l demasca pe criminal. Și orice anchetator se înfioară la gândul că un singur pas greșit, o singură
mișcare pripită sau neinspirată pot să distrugă sau să compromită descifrarea locului faptei și, implicit,
identificarea infractorului. Nu există crime perfecte, ci greșeli grave, cel mai adesea făcute la fața locului,
în această activitate inițială și prioritară care presupune, de cele mai multe ori, un adevărat examen de
probitat e științifică pentru orice criminalist.

Noțiunea, scopul și importanța cercetării locului faptei
Locul faptei este locul cel mai important pentru ancheta penală, fiind, de cele mai multe ori, punctul de
plecare al investigației criminalistice. Aici se găsesc urmele infractorilor și ale victimelor, vizibile ori în
stare latentă, lăsate intenționat, di n neglijență ori din ignoranță. Urmele așteaptă să fie descoperite și
interpretate după criterii științifice, consacrate de practica și teoria criminalisticii, pentru a servi la aflarea
adevărului.
Locul faptei constituie locul unde s -a consumat, în total sau în parte, o activitate infracțională ori
locul unde s -a produs rezultatul acesteia, și unde se găsesc probele care vor servi la incriminarea celor
care au înfăptuit actul criminal.
Această definiție are în vedere precizările făcute în Codul nost ru de procedură penală astfel că o primă
clasificare a locului faptei se deduce de la sine: principal (în total) si secundar (în parte) .
De regulă, sintagma loc principal se referă la loc ul unde s -a consumat primul act criminal, iar locuri
secundare sunt considerate celelalte locuri unde s -au desfășurat alte activități infracționale.26
Într-adevăr , în investigarea unei infracțiuni de trafic de persoane , locul comiterii nu coincide cu locul
unde au fost identificate vi ctimele infracțiunii, astfel că, vom considera ca loc primar sau principal acea
locație unde s -a consumat actul criminal, iar ca locuri secundare, locațiile în ca re suspectul a ascuns
instrumente le de car e s-a folosit în activitățile infracționale; autoturismul suspectului, al victimei ori un
alt autoturism care a servit la săvârș irea faptei sau la transportul persoanelor ; locuințele suspe ctului sau
ale victimei; casele, dependințele sau alte locații unde au fost adăpostite victimele ; căile de acces folosite
de suspect și victimă; locuințele complicilor ș.a. Distincția între locul principal și locurile secundare se

26 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper –București, Editura Fundației România de Mâine, 2008 , PAG 235 -238

24
poate face în faza inițială, pe parcursul sau abia la finalizarea anchetei, în raport cu particularitățile fiecărui
caz. Este de preferat ca această distincție să se facă, totuși, în faza incipientă .
În literatura de specialitate anglo -saxonă, locul faptei este definit și ca macroscopic, când include mai
multe locații, inclusiv corpul victimei și al suspectului și microscopic, când locul faptei este considerat un
obiect sau urme care au o legătură ese nțială în investigarea infracțiunii, cum ar fi: urme biologice,
mușcături sau urme de violență găsite pe corpul victimei sau al suspectului, amprente digitale, fire de păr,
mucuri de țigară etc.
Un caz poate să conțină mai multe locuri macro și m icroscopice care trebuie investigate într -o
legătură cauzală deoarece fiecare poate furniza informații care, împreună, pot conduce la identificarea
făptuitorului. ,,Cadavrul trebuie să f ie consi derat el însuși un loc al faptei, deoarece poate conține o
multitudine de tipuri de probe” 27
Autorii citați consideră că locul faptei poate fi clasificat și în raport cu infracțiunea comisă: locul
unui omor , al unui viol, al unui jaf sau al unei răpiri, sau în funcție de locația faptei: bancă, tren, autoturism,
vapor , casă de locuit. De asemenea, o altă clasificare privește caracterul organizat sau dezorganizat al
locului faptei, care este tot mai des întâlnită în practică în contextul utilizării psihologiei judiciare în
anchetele penale: locul faptei poate fi activ -pasiv, organizat sau dezorganizat.
În ce privește speculațiile care s -au făcut la noi despre distincția dintre locul faptei și fața locului,
subiectul nu are rost să fie dezvoltat deoarece majori tatea specialiștilor consideră astăzi, că cele două
noțiuni sunt sinonime.
În literatura de specialitate se subliniază importanța deosebită pe care o are cercetarea locului faptei
pentru identificarea făptuitorilor și deferirea lor justiției, pentru a se face dreptate fie în scop reparator, fie,
atunci când acest lucru este imposibil, pentru împlinirea rolului coercitiv și preventiv al pedepsei penale.
Ca atare, insistăm să se acorde o atenție deosebită, în fiecare caz, atât pentru delimitarea corectă a locului
faptei în regim de maximă urgență, cât și pentru o cer cetare riguroasă, lipsită de prejudecăți.
Rutina este favorabilă anchetei numai dacă nu se face nici un rabat de la regulile tactice statornicite
de teorie și practică și dacă nu se încalcă principiul potrivit căruia fiecare participant al echipei de cercetare
trebuie să -și facă treaba în limitele competenței profesionale, cu respectarea opiniilor celorlalți și mai ales
cu excluderea infatuării și a dorinței de a -și impune cu orice preț punctul de vedere. Asemenea
„supermeni” trebuie să nu beneficieze de menajamente pentru că pot juca un rol nociv care se răsfrânge
asupra soluționării cazului.
Și ar mai fi ceva extrem de important : apelarea la prezicători, clar văzători sau cum vrem să -i definim
pe cei cu puteri paranormale, nu poate și nu trebuie să î nlocuiască cercetarea riguros -științifică a fiecărei
porțiuni a locului faptei, chiar și atunci când suspectul a recunoscut fapta cu lux de amănunte. Ca să -l

27 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper –București, Editura Fundației România de Mâine, 2008 , PAG 235 -238

25
parafrazăm pe Einstein, inspirația, de natură umană sau divină, nu poate înlocui transpira ția! Ori ce
informație este bine venită, dar trebuie verificată împreună cu celelalte date și probe în contextul întregului,
fără să se abandoneze nici o pistă!
Potrivit Articolului 192 al Codului de procedură penală , cercetarea locului faptei poa te fi dispusă
când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce
prezintă importanță pentru stabilirea adevărului;
• să se efectueze constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii
• să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii;
• să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care a fost
săvârșită infracțiunea.
Cercetarea locului faptei se impune și în scopul percepției nemijlocite a scenei infracțiunii, chiar
dacă a trecut un anumit timp de la comiterea acesteia, iar câmpul infracțional a suferit modificări. Este o
regulă pe care trebuie să o respecte cu sfințenie șeful echipei de cercetare care are dificila misiune de a
clarifica un caz în care, cel puțin în aparență, toate căile au fost blocate.

Caracteristicile cercetării locului faptei
Constituie o activitate inițială a investigării unei infracțiuni. Este obligatorie î n cazul infracțiunilor
în care au avut loc moartea victimei, vătămări corporale grave , furturi din locuințe, furturi de și din
autoturisme, tâlhării și violuri urmate de moartea victimei, tâlhării, răpiri sau lipsirea de libertate în mod
ilegal, accidente de circulație cu moartea victimei și fuga de la locul faptei, incendii, explozii, calamități,
precum și în cazul unor fraude. Cercetarea locului faptei este posibilă și obligatorie chiar și în situațiile în
care evenimentul a fost reclamat cu în târziere (de exemplu, tâlhăria reclamată după externarea victimei).
Este o activitate imediată, care trebuie să se efectueze într -un termen cât mai apropiat de comiterea
infracțiunii.
Constituie, în principal, o activitate irepetabilă, datorita modificăril or la care este supus câmpul
infracțional, astfel că de fiecare dată când se reia sau se repetă cercetarea, locul faptei nu mai este același.
Cercetarea locului faptei se consemnează într -un proces -verbal care trebuie să cuprindă:
a) datele m enționate în art. 195 al Codului de procedură penală28
• data și locul unde este încheiat;
• numele, prenumele, calitatea celui care îl încheie și unitatea din care face parte;
• numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți;
• descrierea amănunțită a celor constatate, precu m și a măsurilor lua te; modifi cările survenite;
persoanele care le -au făcut; în ce scop; persoane le găsite la locul faptei;

28 Noul cod de procedură penala, Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, publicată în
Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, în vigoare din 1 februarie 2014

26
• numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor la care se referă procesul -verbal, obiecțiile și
explicațiile acestora;
• mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale;
b) alte date cerute de art. 195 al Codului de procedură penală :
• descrierea a mănunțită a situației locului;
• urmele găsite, fixate și ridicate; să se precizeze locul în care au fost descoperite, distanțele față de
anumite repere (fereastră, ușă, copac, axul șoselei etc);
• obiectele examinate și cele ridicate, cu descrierea caracter isticilor de identificare (model, marcă,
lip, serie), dimensiuni, culoare, formă, calitate;
• starea urmei sau a obiectului (curată, murdară, calda, fierbinte, rece, înghețată, topită, cu miros, în
putrefacție, fără miros etc);
• condițiile în care au fost d escoperite;
• descrierea metodelor folosite pentru ambalare, etichetare și sigilare;
• cantitățile ridicate;
• împrejurările negative (controversate) constatate și măsurile luate pentru clarificarea lor;
• starea timpului: ploaie, ninsoare, căldură, ger, vânt etc;
• măsurile luate față de victime, făptuitori, obiecte implicate în eveniment;
• fotografiile judiciare efectuate: fotografia de orientare, fotografia schiță, fotografia obiectelor
principale, fotografiile de detaliu și măsurători le fotografice, precizâ ndu-se marca aparatului folosit și a
filmului;
• mențiuni cu privire la înregistrările efectuate: înregistrarea pe bandă videomagnetică ori
înregistrări foto și video -digitale;
• tehnica de iluminare utilizată;
• mențiuni despre întocmirea planului -schiță, cu precizarea scării la care s -a întocmit ori despre
desenul schiță realizat;
• rezultatul folosirii câinelui de urmărire;
• observațiile persoanelor participante, mijloacele materiale de probă ridicate de la locul faptei și
cele lăsate în custodie, precum și obiecțiile făptuitorului;
• ora începerii și ora terminării cercetării locului faptei, cu precizarea condițiilor meteorologice și de
vizibilitate pe parcursul cercetării;
• numărul de exemplare și destinația acestora.
Procesul -verbal trebuie să fie întocmit într -un stil clar, precis și concis, să prezinte în mod obiectiv
situația constatată la locul faptei. Procesul -verbal se semnează de către organul judiciar, martori asistenți
și de alte per soane, pe fiecare pagină, iar locurile rămase libere se barează.

27
În procesul -verbal nu se consemnează opiniile experților sau ale martorilor asistenți cu privire la
modul în care s -a comis fapta și persoana făptuitorului .
Este preferabil ca procesul -verbal să fie redactat la locul faptei, pen tru a nu se omite amănunte
relevante pentru cercetare.
Calitatea procesului -verbal face dovada competenței, măiestriei și obiectivitătii celui care îl
întocmește. Hans Gross consemna în Manuel practique d'instruction judiciare, Ed. Marchal et B iliard, vol.
I, Paris, 1899, p. 148: „Procesul -verbal de cercetare la fața locului este, de asemenea, o piatră de încercare
a judecătorului de instrucție. Nicăieri nu se dezvăluie cu mai multă claritate priceperea, siguranța spiritului
de observație, logic a raționamentului, perseverența metodică și conștientă în realizarea scopului său, dar,
de asemenea, nicăieri nu se manifestă mai bine nepriceperea, slăbiciunea spiritului de observație,
dezordinea, incertitudinea, ezitarea judecătorului de instrucție”.29

Audierea victimei traficului de persoane

Audierea victimei tr aficului de persoane poate fi făcuta în biroul polițistului, procurorului sau
într-un adăpost al unei instituț ii publice sau private cu care poliția sau parchetul colaborează . Scopul
audierii victimei este acela de obț ine informatii pe baza cărora să se stabilească faptele relevante
pentru elucidarea și soluț ionarea cazului. Când oamenii sunt intervievați î n scopuri judiciare este
important ca relatarea obținută să fie relevantă,completă și fidelă.
Informația trebuie să fie obținută de la victimă respectănd to ate procedurile legale, astfel încât
aceasta să poată constitui ca probă în instanț ă.
Datorită situaț iei complexe cu care victimele traficului de persoane s -au confrunta t, acestea au
tendinț a de fi mai re zervate î n ceea ce priveș te co laborarea cu organele de anchetă, deoarece acestea
continuă să se simtă urmărite datorită abuzurilor psih ologice la care au fost supuse î n faza de
exploatare, s au acestea chiar sunt urmărite și amenințate de că tre traficanți sau de către alte
persoane care se află în relație cu traficanții. V ictimele mai sunt reticente datorită faptului că acestea
cred că datorează sume de bani cosiderabile traficanț ilor, aceste datorii fiind re zultatul calcul elor
exagerate făcute de că tre trafica nți cu privi re la costurile de transport, cazare, trecerea frontierei, cu
actele de călă torie sau de identita te false, pentru aranjarea locului de muncă, etc.
Victimele se tem de faptul că rămân vulnerabile în fața ră zbunării traficanților asupra lor ș i a
familiilor lor sau numai a familiilor lor, acestea se mai pot simți stigmatizate socia l, sau pot fi
stigmatizate de către societate datorită experi enței de trafic și implicarea lor în exploatarea sexuală ,
societatea condamnându -le pentru acest lucru, marg inalizâ ndu-le, existând riscul de fi respinse de

29 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper –București, Editura Fundației România de Mâine, 2008, PAG 239 -241

28
propri ile familii sau de comunitățile din care fac parte, reticența î n a colabora cu organele de
anchetă fiind motivată de teama de nu li se descoperi trecutul. Victimele sunt vulnerabile la rea cții
extreme de stres chiar dacă au depășit situația si au renunț at la mecanismele psihologice de
supravieț uire folosite in perioa da traumatizantă, descoperind că prin a vorbi despre experienț a lor
acestea o retrăies c cu toate implicațiile psihologice si emoționale.
Atunci când persoana traverseaza o situație limit ă , in care suferă a buzur i, privare de
libertate , se confruntă cu teama de violenț a sau moarte, se naște o tensiune internă care generează
incercarea disperată de apărare impotriva abuzului.
Mecanismul de apă rare care apare in aceasta situatie este indentificarea cu agresorul
Pentru a face fata situatiei,victima preia atributele agresorului, comport amentele acestuia, se
identifică cu agresorul ș i cu cauza acestuia si astfel femeile traficate nu se cosider a victime, neagă ca
ar fi fost ț inute in captivitate si abuzate, astfel victimele devenind racolatori sau traficanți lucrând
pentru grupurile criminale. O manifestare a atașamentului traumatic față de traficant este si atunci
cand victima poate avea o relație intimă cu cineva din rețeaua de trafic sau cu cineva care are legături
cu aceasta rețea sau poate sa dea dovada de loialitate, recunostința sau dependența de o persoana
corelată stării sale de c aptivitate.
O altă situație este aceea când unele femei nu se percep ca fiind traficate si din acest motiv nu
doresc sa fie tratate ca victime, ele iși pot considera experiența drept consecință a unei decizii proaste
pentru care au fost obligate sa intrețină relații sexuale cu diferite persoane fara a nu primi nimic in
schimb sau au primit sume de bani foarte mici, alte victime pot considera situația ca fiind doar
temporara si spera ca pe parcursul acestei situatii vor castiga suficienti bani pentru a-și plăti datoria
fata de traficanț i.
Unele femei pot sa nu considere situatia in care acestea sunt obligate sa intrețin ărelații sexuale
cu diferite persoane aduse de traficant, sau situaț ia in care angajată ca menajera sa fie abuzata sexual
si emotional zilnic de catre proprietarul casei ca fiind un cadru de munca abuziv sau similar sclaviei
si ar putea sa nu fie deranjate de natura muncii lor, dar mai mult sa obiecteze in privinț a relații lor
exploatatoare.
Datorită sindromului de stres post traumatic ș i a simptomelor asociate cu acesta , cum ar fi
depresie, anxietate si disociere, care este prezent la majoritatea victimelor traficului de pers oane,
acestea pot adopta reacț ii cum ar fi distorsiun i in perceperea t impului si spaț iului , amnezii temporare
care constau in incapacitatea de a -și aminti anumite evenimente, acestea pot avea un co mportament
ce le expune la n umeroase riscuri deoarece tind să subestimeze riscul pe care -l implica o acțiune,stări
de surzenie , anestezie emoțională , somnolență , pierdere a șirului conversaț iei, neatenț ie, lapsusuri,
tremurat sau frisoane, victima plâ nge necontrolat, are dureri de cap puternice, greață , dificultăți de
respirație îi apare brusc o erupț ie sau se înroșeș te etc.

29
Prima întâlnire cu polițistul30
Prima intâ lnire dintre polițist și victim ă, precum ș i primele imp resii lă sate victimei cu ocazia
acestei întâlniri sunt determinante pentru succesul sau ețecul investigaț iei, fiind important ca această
interv enție să se desfășoare în condiț ii optime.
Obiectivul primei intâ lniri este acele de a câstiga î ncrederea victimei , urmă torul pas este acela
de a-i explica victimei metodologia interviului, că interviul presupune mai multe întalniri și că este
posibil ca acesta să se întindă pe o perioadă mai lungă de timp. Victima va fi informată ca î n timpul
audierilor se urm ărește să se obțină cat mai multe informatii cu privire la traficul de persoane si i se
vor pune multe intrebari de clarificare si chiar daca unele intrebari i se vor parea poate banale s au
lipsite de sens, trebuie să i se explice ca aceste intrebări au rolul de a afla câ t mai multe detal ii posibile
pentru ca investigaț ia ce privește cazul ei să se desfășoare câ t mai ef icient, anchetatorul trebuind să
explice victimei î ntr-un limbaj clar, simplificat , că î ntr-un proces credibi litatea victimei este mereu
pusă la îndoială ș i de aceea rolul acestor detalii este de demonstra prin mijloace independente
declarați ile acesteia, drept urmare , aceasta putând fi considerată ca fiind un martor credibil.
Există patru motive care argumentează importanț a faptului că înaintea audierii victima să
primească aceste informații și explicaț ii.
a) Infor mațiile cu privire la anchetă reduc victimei stresul si teama de necunoscut care sunt
asociate in mod normal cu audierea ce urmeaza sa se desfasoare.
b) Cu c ât întelege mai mult victima despre scopul a udierii si despre rolul pe care il joaca,cu
atat va fi mai activă în oferirea de răspunsuri , astfel ea poate deveni frustrata pentru ca nu stie ce
anume se va intampla.
c) demonstrează angajament de tip parten erial între organul de urmărire pe nală și victimă .
d) îl ajută pe anch etator să -și form eze o imagine primară asupra stării emotionale ș i cognit ive
a victimei.
Regulile audierii
Înainte de a incepe d esfășurarea efectivă a audierii , anchetatorul ar trebui să stabilească împreună
cu victima câ teva reguli simple de comunicare astfel încât audirea să se desfasoare câ t mai eficient.
Victima ar trebui informată cu următoarele aspecte;
-poate să spună oricând că nu înțelege o î ntrebare;
-poate să ceara oricâ nd clarificari cu privire la orice intrebare sau act ivitate care se desfășoară
în timpul i nterviului;

30 Marjan Wijers, 2008 ,MANUAL PENTRU POLIȚIȘTI, PROCURORI ȘI JUDECĂTORI,Apărarea drepturilor
victimelor în cursul procesului penal și ulterior acestuia, pag 48 -49

30
-este putin probabil să -și amintească toate lucrurile care i s -au intamplat si nu este nicio
problema daca nu -si aminteste unel e evenimente, această amnezie este caracteristică tuturor
persoanelor care au suferit de stres postraumatic;
-cei care o vor audia pot include unele intrebari privind unele evenimente care o pot intrista
sau ii pot readuce in prezent amintiri dureroase;
-poate să ceara mai mult timp pentru unele raspunsuri si de asemenea poate cere o pauza ori
de cate ori simte nevoia;
-trebuie sa faca tot posibilul sa povesteasca tot ce -si aminteste fara sa ascunda nimic fata de
anchetator;
-victima si anchetatorul pot stabili un semnal nonve rbal care va indica faptul ca victima are
nevoie de o pauza;
-anchetatorul trebuie sa se asigure ca victima a inteles tot ce i s -a explicat;
-sa fie intrebată daca are nelamuriri pana la aceasta etapa;
-sa fie intrebată dacă este de acord sa participe la interviu.

Polițistul trebuie sa explice victimei , adaptat cu vâ rsta si cu nivelul ei de intelegere ,ca are
datoria de a spune adevărul ș i ca marturia si mediul din care provine victima vor fi analizate
minutios de catre avocatii apararii.Acesti avocati vor cauta discrepante in martur ia ei si cea mai
buna metoda de a contracara tactic a lor este acea de spune adevarul complet in timpul audierii.

Pauzele din timpul interviului
Flexibilitatea trebuie sa fie una di n calitatile principale ale anchetatorului ,iar aceasta trebuie
demonstrată si in privinta pauzelor din timpul audierii. Dupa cum s -a aratat anterior , intre victima si
anchetator se poate stabili un semnal nonverbal care sa semnalizeze nevoia unei pauze,acest lucru
putand sa se intample din ce in ce mai des pe masura ce se avansea za in explorarea abuzurilor
fizice,psihice si sexuale pe care le -a suferit victima.
Sentim entele si emoț iile prin care victima unu i astfel de act infractional trece in perioada
audierii sunt: furie, tristete, agitatie, anxietate, apatie, blocaj, bănuieli, confuzie, rusine, contrariere,
coplesire, crispare, deceptie, senzatia de “franta de oboseala”, frustrare, iritare, intrigare, nesiguranta,
incordare, ingrijorare, ingrozire, inmarmurire, panică, plictiseală, demoralizare etc. Ori de câte ori
victima cere o pauză din cauza nivelului ridicat de stres sau anxietate, ca rezultat al amintirilor
dureroase, anchetatorul ar trebui să realizeze daca este in interesul victimei explorarea acelui domeniu
sau ar trebui sa abordeze explorarea altui domeniu sau daca ar f i mai bine ca sa amâne audierea pentru
a-i da victimei posibilitatea de a -și reveni.

31
Dacă audierea victimei se face in prezenta unui psiholog ar trebui cerută si părerea acestuia,
psihologul putând explica anchetatorului cât de departe poate merge cu explo rarea traumei suferite,
când o pauză este imperios necesară evitând astfel retraumatizarea victimei.
În timpul pauzelor victima ar trebui sa fie însoțită de un psiholog sau asistent social sau lăsată
singură , victima trebuind sa fie avertizata ca nu e indi cat sa discute cu alte persoane aspecte
importante privind audi erea.Daca persoana care o insoteste in timpul pauzei aude victima vorbind
despre aspecte importante ale audierii cu alte persoane aceasta trebuie sa anunte imediat anchetatorul
care va analiza problema imediat dupa pauza.

Stilul audierii
Pentru succesul audierii sunt importante urmatoarele aspecte:
– atitudinea anchetatorului trebuie sa fie u na de respect si profes ionalism
– o abordare formalizata si autoritara poate induce victimei o atitudine de complezen ță,nu una de
incredere si cooperare,practic cu cat atmosfera este mai relaxata cu atat exista mai multe sanse sa se
obtina cele mai relevante informatii;
– polițistul nu trebuie sa abordeze in timpul anchetei o atitudine prea familia ra,dar este important sa
nu-i lase acesteia impresia ca este tratata cu mai putin respect decat ceilalti cetateni pentru ca a fost
victima unei exploatari sexuale;
-este util sa se foloseasca ascultarea activa cu privire l a răspunsurile victimei in specia l in partea in
care aceasta relate ază faptele. Limbajul nonverbal, al corpului, al anchetatorului trebuie sa reflecte
atentie si interes pentru ce spune victima,el trebuie sa mentina contactul vizual fara sa dea impresia
ca o fixeaza, este de preferat ca acesta sa priveasca in lateral la intervale regulate pentru a nu crea
senzatia de neincredere sau ostilitate;
– polițistul va oferi mereu confirmari si incurajari verbale victim și trebuie sa aiba rabdare si sa ofere
victimei timp suficient pentru ca acea sta sa raspunda la intrebari,deoarece in timpul anchetei se vor
aborda subiecte delicate care sunt dificil de amintit ,fiind posibil ca victimele sa nu raspunda repede
la unele intrebari ;
– relatarea victimei nu trebuie intrerupta ,in special cand povestes te prin ce a trecut,deoarece
intreruperile blocheaza coerenta si trebuiesc evitate. Este posibil sa apara pauze, moment in care
victima isi aduna gandurile si puterea pentru a putea vorbi despre ce i s -a intamplat, aceste pauze
trebuind sa fie permise si i ntelese de catre anchetator.

Etapele audierii
Se recomandă ca audierea să se desfăsoare î n patru etape, prima dintre aceste este ace a a
construirii relației anche tator-victimă.

32
A doua etapă este acea a povestirii libere a evenimentelor, a istoriei de trafic. Aceasta este cea
mai importantă faza a anchetei, cănd victima trebuie sa relateze cu propriile cuvinte, int r-o manieră
liberă si spontană cea ce i s -a intâmplat, neintreruptă de intrebările a nchetatorului. Cercetările au
demonstrat ca in aceasta etapă vor fi obținute cele mai veridice informații cu privire la obiectul
audierii. In timpul relatării cu sigurantă vor fi si pauze pe măsura ce victima incearcă să -și amintească
evenimentele care sun t dureroase sau care s -au petrecut cu mult timp in urma, in aceste pauze
anchetatorul trebuie sa dea dovada de abilitate si sa administreze aceste pauze ast fel incat acest ea sa
nu devina stanjenitoare,folosind incurajari verbale pentru depasirea acestor mo mente.
In cazul altor infractiuni este posibil ca victima să -și amintească evenimentele principale la o
singura sesiune,insa nu e cazul la infractiunea de trafic de persoane,unde evenimentele s -au petrecut
pe o perioada lunga de timp de acea fiind necesare mai multe sesiuni de povestire libera pana ce
victima va reusi sa redea evenimentele importante. Mai mult , trecerea timpului,dificultatea
rememorari i si prezenta unor traume pot im piedica victima sa redea coerent si clar evenimentele,
cazand in sarcina anchetatorului sa capteze fiecare dovada importanta pentru fiecare etapa a relatarii.
Schita initiala a istoriei de trafic se poate obtine de la prima intalnire cu victima fara ca aceasta
sa intre in detalii,schita tre buind sa cuprinda pla sarea in timp a perioadei de trafic,cum a fost recrutata
si unde,prin cate tari a trecut si cu ce a fost transportata,prin ce tip de exploatare a trecut,de cine a fost
traficata si cum a reusit sa scape. Obiectivul este obtinerea unei schite clare folosind cuvintele
victimei,oferind anchetatorului posibilitatea de a -si forma o imagine de ansamblu asupra cazului in
sine. Urmatoarele sesiuni de audiere se vor baza pe aceasta schita,anchetatorul abordand fiecare in
ordine cronologica fiecare segment al schite i urmarind detalierea fiecarui segment in parte cu scopul
de a obtine detalii semnificative din fiecare segment.Eficienta metodei de indentificare a informatilor
relevate depinde si de circumstantele particulare ale fiecarui caz in parte.
A treia etapa este cea a intrebarilor in care trebuiesc clarificate de catre anchetator anumite
aspecte din istoria de trafic a victimei.
-intrebarile trebuie sa fie scurte si clare, evitându -se construcțiile gramaticale complicate și a
nu se pune doua intrebări i ntr-o singura propozitie.
Intrebările trebuie sa fie adresate pe un ton suportiv,incurajator ,nefind indicat ca intrebarile
sa fie puse pe un ton care sa arate neincredere sau pe un ton critic;
-se recomanda evitarea jargonului profesional sau oricare altu l pentru a nu se crea confuzie;
-anchetatorul trebuie să utilizeze termeni folositi de victima in descrierea istoriei de trafic;
-limbajul sexual inadecvat, ironizarea victimei, gesturile obscene nu trebuiesc utilizate de
catre anchetator;
-încurajarea vic timei si reasigurarea ei ca cea ce face este bineeste indicata atat timp cat nu
manipuleaza victima sa continue dincolo de cea ce vrea ea sa spuna;

33
Din cauza ca situați ile de trafic se desfasoara pe perioade mari de timp, victimele nu reușesc sa
plaseze exact in timp toate evenimentele,totusi este important ca datele sa fie cat mai exacte, mai ales
cele care privesc datele despre zilele transportului, perioada in care a avut loc de exemplu un viol,
identificarea dovezilor coroborative facandu -se mai u sor cu cat cro nologia faptelor este mai exactă .
O tactică des folosită de avocatii apărării este acea de a crea confuzie in mintea victimelor cu privire
la plasarea evenimentelor in timp si a secvențelor temporare. Unul dintre obiectivele apărării este
punerea la indoială a cred ibilității victimelor, demonstrâ nd confuzia acestora cu privire la timp si
locuri, deci este mai util ca victima sa plaseze evenimentele la anumite repere semnificative pentru
ea.
In anchetarea unui caz de trafic de persoane există patru tipuri de intrebări pentru formularea
carora trebuie manifestata o grijă deosebită, pentru a nu oferi victimei răspunsuri sugerate. Există
riscul ca victima sa ofere răspunsuri pe care consideră ca anchetatorul le asteaptă, victimele traficulu i
de persoane sunt vulnerabile la acest gen de risc deoarece in urma traumei suferite sugestibilitatea
acestora sa creasca,acestea mai pot fi inhibate de experientele anterioare cu politia si parchetul, in
cazul victimelor de alte etnii pot apăreane înțele geri in comunicare si implicit răspunsuri
incorecte,victimele pot suferi d e amnezii temporare acestea putâ nd inventa raspunsuri plauzibile ca o
masură de protectie personală, dacă stilul intrebărilor este preponderent inc his,agresiv,victima poate
oferi un raspuns pe care ea cosidera ca anchetatorul il asteapta,ea procedand astfel pentru a slabi
presiunea exercitata de anchetator.
Astfel avem:
-întrebări deschise – este indicat ca acest tip de i ntrebari sa fie cat mai des folosite deoarece
faciliteaza obtinerea de date cat mai precise din partea victime i si scade posibilitatea ca sa i se
sugereze un anumit gen de raspuns prin acest gen de intrebari cat si posibilitatea ca anchetatorul sa
interpreteze in mod subiectiv evenimentele.
-întrebări specific e- acest gen de intrebari sunt folosite a analiza evenimentele concrete si
clarifica ambiguitatile ,pentru a stabili natura unui lucru sau fapt ,acest gen de intrebari tintesc o
anumita situatie pentru a o clarifica.
-întrebări inchise -acest tip de intrebari fixeaza un set de posibile raspunsuri din care victima
este rugata sa aleaga unul. Intrebarile inchise sunt folosite in momentul in care intrebarile deschise si
cele specifice esueaza in clarificarea unor aspecte si descoperirea de detalii semni ficative. Riscul
acestor intrebari este acela ca victima poate fi tentata sa ghiceasca raspunsul daca nu -si aduce
aminteste exact. Acest risc apare si cand sunt implicati copii sau victime care sufera de sindromul
posttraumatic.Anchetatorul trebuie sa -i aminteasca victimei ca poate sa spuna fara teama daca nu stie
raspunsul sau nu -si aminteste.Este indicat ca acest tp de intrebari sa fie evitat cat mai mult posibil.

34
-întrebarile de indrumare – aceste intrebări sunt cele in care raspunsul este implicit, intrebările
de indrumare trebuiesc folosite doar in momentul in care celelalte tipuri de intrebarinu au avut
rezultatul scontat.Acest tip de intrebari sugereaza raspunsul si din ace st motiv sunt si contestate.
Ultima etapa este etapa incheierii audierii.Este important ca interviul sa se incheie intr -un
mod structurat,nu trebuie sa existe o incheiere abrupta si de acea anchetatorul trebuie sa informeze
victima cu privire la urmatorii pasi ai audierii.
In ce ea ce priveste etapa incheierii interviului sunt importante urmatoarele aspecte:
-anchetatorul trebuie sa faca un rezumat al punctelor esentiale din marturia victimei,sa
verifice inpreuna cu aceasta corectitudinea datelor,rezumatul trebuie sa foloseaca cuvintele victimei
nu interpretarea data de anchetator,victima este rugata sa corecteze sau sa faca anumite clarificari
atunci cand este nevoie.
-polițistul trebuie sa intrebe victima daca ancheta i -a creat probleme ,daca a inteles to t ce s –
a discutat si daca sunt aspecte pe care doreste sa le clarifice sau daca are intrebari ca acum ar fi
momentul sa le adreseze;
-polițistul trebuie să multumeasca victimei pentru colaborare si sa sublinieze importanta
marturiei ei;
-polițistul trebuie să explice care sunt urmatorii pasi,urmatoarele interviuri, planul
urmatoarelor etape;
-echipa de asistenta a victimei trebuie să se asigure ca dupa audiere nevoile de baza ale
victimei sunt in deplinite.
Traficul de persoane ca și fenomen complex , multistadial, care comportă o multitudine de
forme de manifestare și permite sancțiuni graduale, în funcție de gravitatea situațiilor incriminate. El
poate fi relaționat cu numeroase alte fenomene infracționale, inclusiv criminalitatea organizată
transnațională și terorismul mondial. Traficul de persoane este generat și întreținut de diverse alte
fenomene sociale, precum sărăcia, corupția, marginalizarea socială și discriminarea, sub toate
formele. Ca urmare a complexității sale, el permite multipl e perspective de analiză: juridică,
economică, psihologică, sociologică, a drepturilor omului.
Din perspectivă juridică, traficul de persoane desemnează: sclavia, munca forțată, agresiunea
fizică și psihică, abuz de încredere asupra victimei.
Din perspectivă economică, traficul de persoane implică aspecte precum existența unor
interese financiare ilegale, a unor rețele locale, naționale, regionale și internaționale,circulația ilicită
a banilor ș.a.m.d.

Din perspectivă psihologică, e xperiențele traumatizante ale traficării pot avea efecte
devastatoare asupra psihicului victimei, în special asupra copiilor, putând genera o multitudine de

35
simptome asociate sindromului de stres post -traumatic (PostTraumatic Stress Disorder), cum ar fi:
șocul, furia, teama, anxietatea, izolarea, depresia, negarea de sine, tentativele de suicid,
disocierea,etc..
Din perspectivă sociologică, traficul de persoane desemnează un proces social, ce implică
numeroase etape, diferiți actori, relații stab ilite între acești actori, dar și factori asociați acestui
fenomen (de exemplu, corelația dintre traficul de persoane și migrația internațională de tip
circulatoriu,în contextul globalizării).
Din perspectiva drepturilor omului, traficul de per soane presupune însăși încălcarea statutului
fundamental al existenței umane, acela de ființă umană, statut din care derivă toate drepturile și
libertățile fundamentale ale omului. Victima este deposedată de orice drept și transformată într -un
obiect tranz acționabil și manipulabil, în orice scopuri și condiții compatibile cu statutul de m arfă și
valoare a acesteia, iar aceste scopuri și condiții sunt in dependente de voința victimei.
Pentru facilitarea cunoașterii acestui fenomen complex este necesară colaborarea
interdisciplinară, în vederea formulării de politici coerente care să prevină și să combată într -un mod
eficient traficul de persoane.
Toate națiunile mileniului III consideră persoana valoarea socială cea mai importantă p entru
societatea modernă. Astfel, pentru Uniunea Europeana respectarea drepturilor omului reprezinta o
condiție fundamentală a apartenenței la aceasta. Nu întâmplător, între criteriile de aderare ale
României la Uniunea Europeană, stabilite la Copenhaga, î ncă din anul 1993, primul este cel care are
în vedere existența, în statul candidat, a unor instituții stabile care să garanteze democrația, statul de
drept, drepturile omului. Așadar, chiar în primul articol, Constituția României, garantează ca valori
supreme demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității
umane, dreptatea și pluralismul politic.
Intrucât traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă
demnității și integrității ființei umane, asa cum se afirmă în toate documentele internaționale în
materie, inclusiv în textul recent al Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai
2005, România a adoptat gradual, alaturi de alte state ale lumii si, i n spetă, ale Uniunii Europene, un
ansamblu de măsuri legislat ive si de alt ordin, destinate constructiei, consolidării si eficientizării
continue a dispozitivului national, in contextul consolidării cooperării internationale, in scopul
prevenirii si combat erii acestui fenomen.

36
3.2. Analiza infracțiunii de trafic de persoane reglementată de
Legea 678/2001

Potrivit articolului 12 din Legea nr. 678/2001 “constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se apăra sau de a -și exprima voința ori prin ofeirea, darea, acc eptarea sau primirea de bani ori
de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul
exploatări acestei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 12 ani și interzicerea unor drepturi” .

3.2.1 Latura obiectivă .
Elementul material al infracțiunii de trafic de persoane are un conținut alternativ, putând fi
realizat prin cinci modalități distincte, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau
primirea unei persoane.
În cazul în care făptuitorul comite infracțiunea prin mai multe modalități (de exemplu,
recrutare, transport, cazare), aceasta are un caracter unic și nicidecum nu poate fi reținut un concurs
real sau ideal de infracțiuni.
Prima modaliate de comitere a i nfracțiunii de trafic de persoane constă în acțiunea de
recrutare . În limbajul obișnuit prin recrutare se înțelege acțiunea de a atrage, de a câștiga pe cineva
pentru o anumită activitate.
În sensul analizat, prin recrutare se înțelege acțiunea de racolar e, de atragere, de ademenire,
de câștigare a potențialelor victime ale traficului de persoane în scopul exploatării acestora.
Metodele și tehnicile de recrutare sunt diferite, în funcție de gradul de vulnerabilitate a
victimei, nivelul ei de instruire, st ării sale materiale, experienței de viața, toate acestea fiind speculate
de traficanți. Prin urmare principalele mijloace de recrutare constau în: promisiunea unor locuri de
muncă onorabile și bine plătite în țările dezvoltate, făcute direct de traficant s au prin intermediul
rudelor, apropiaților victimei; anunțurile în ziare privind oferte de muncă în străinătate extrem de
atractive; anunțuri ale agențiilor matrimoniale, prin care victimele, în special femei, sunt atrase de
perspectiva căsătoriei cu cetățe ni străini31; prin intermediul internetului, de regula prin rețelele de
socializare.
Cea de -a doua modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de persoane constă în acțiunea
de transportare .
A transporta presupune deplasarea victimei traficului de per soane dintr -un loc în altul, fie în
interiorul țării, fie în străinătate, cu diferite mijloace de locomoție, în scopul exploatării acesteia.

31 Gh. Mateuț, V.E. Petrescu, N. Ștefăroi, A. Prună, C. Luca, Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă.
Infracțiune, ed. Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005, p. 41.

37
Acțiunea de transportare poate fi organizată de cel care recrutează victima traficului sau de
alte persoane ori ch iar de rețele de traficanți.
Practica judiciară a demonstrat că, de cele mai multe ori victimele traficului de persoane trec
legal frontierele de stat prin intermediul firmelor de transport autorizate sau îmbarcate în autoturisme,
evitându -se astfel greut ățile inerente ce ar presupune trecerea ilegală a acestora.
Cea de -a treia modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de persoane constă în acțiunea de
transferare . În limbajul obișnuit, prin transferare se înțelege a se muta dintr -un loc în altul, a
transmite un act, un drept de la cineva la altcineva.32
În sensul infracțiunii, prin transferare se înțelege transmiterea victimei traficului de persoane
de la un traficant la altul, prin vânzare, schimb, închiriere, cesiune sau alte tranzacții ilegale în scopul
exploatării acesteia.
Victimele îsi dau seama că au fost vândute doar atunci când sunt deposadate de acte, duse în
locuri izolate și permanent supravegheate, unde sunt lipsite de orice mijloc de comunicare, nu li se
permite să intre în contact cu alte persoane și sunt supuse la tratamente dezumanizante pe fondul
cărora devin foarte vulnerabile și ușor de exploatat.
Cea de -a patra modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de persoane constă în acțiunea
de cazare . Prin cazare se înțelege insta larea, stabilirea, aranjarea temporară a victimei traficului de
persoane într -o locuință sau într -un loc cu aceeași destinație (motel, hotel, camping) în scopul
exploatării acesteia.
Ultima modalitate de comitere a infracțiunii o reprezintă acțiunea de pr imire, care se
realizează prin preluarea victimei traficului de persoane de către un traficant la altul, ca urmare a
cumpărării, schimbului sau a altor mijloace asemănătoare, în scopul exploatării acesteia.
Pentru existența infracțiunii, sub aspectul elem entului material al laturii obiective, în oricare
din cele cinci modalități analizate, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1. Exploatarea unei persoane. Potrivit art. 2 pct. 2 din Legea 678/2001, prin exploatarea unei
persoane se înțelege:
a. executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale
privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
b. ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate o ri de aservire.
Starea de sclavie semnifică dependența totală și necondiționată a unei persoane față de o altă persoană
în stăpânirea căreia se află și care exercită asupra ei prerogativele dreptului de proprietate, în sensul
că o are în posesie, o foloseș te și poate oricând să o înstrăineze.

32 Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, ed. Univers Enciclopedic, București, 1996.

38
c. Obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și
difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală. Prostituția este reglementată
de art. 328 C. pen., și constă în fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele
mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.
În cazul traficului de persoane, victimele sunt mai întâi recrutate, prin diferi te forme și
modalități, după care fie sunt obligate să se prostitueze, fie acceptă de bună voie acest lucru, întrucât
sunt amenințate, bătute, lăsate fără bani, fără acte, într -o țară străină, unde nu cunosc limba, precum
și nicio altă persoană care le -ar putea ajuta, astfel că în cele din urmă sunt de acord să se prostitueze,
traficanții luându -le de regulă toți banii obținuți din această activitate.
Prin pornografie se înțeleg actele cu caracter obscen, precum și materialele care reproduc sau
difuzează a semenea acte. Prin acte cu caracter obscen se înțeleg gesturi sau comportamente sexuale
explicite, săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc
ofensă la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare in decentă privind viața sexuală, dacă se
săvârșesc în public.
d. efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi sau libertăți fundamentale
ale omului. Această formă de exploatare presupune antrenarea de către traficanți a vict imelor
traficului de persoane în activități criminale, ele fiind determinate prin constrângere să comită diferite
infracțiuni (cerșetorie, furturi din locuințe, furturi de la clienții beneficiari ai actului sexual,
comercializarea drogurilor) în interesul persoanelor sau a rețelelor de traficanți33.
2. Acțiunile incriminate în textul de lege să fie comise prin una dintre următoarele modalități:
a. Prin amenințare . Prin acest mijloc se insuflă victimei o stare de teamă că ea sau persoane
apropiate ei vor suporta co nsecințe grave dacă nu va răspunde cerințelor traficanților. De exemplu,
victimele sunt amenințate cu moartea, cu mutilarea, cu răpirea unui membru al familiei. Practica
judiciară a demonstrat faptul că și violență față de lucruri poate constitui o ameninț are pentru victimă:
ruperea legăturilor telefonice, distrugerea unor lucruri ale victimei, distrugerea cu violență a unor
bunuri în fața victimei, toate acestea au un efect intimidant asupra victimei și sunt de natură să o
alarmeze și să exercite o puterni că constrângere morală asupra acesteia34.
b. Prin violență . Violența a fost definită ca fiind orice formă de siluire fizică, folosită împotriva
unei persoane constând în acte de lovire, imobilizare, legare, inclusiv vătămare de natura celor care
caracterizeaz ă infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen35.

33 Gh. Mateuț, V.E. Petrescu, N. Ștefăroi, A. Prună, C. Luca, op. Cit., p. 58.
34 I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 52.
35 G. Antoniu, Comentariu în Codul penal come ntat și adnotat. Partea specială, ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1975, vol. I, p. 191.

39
c. Prin răpire se înțelege acțiunea traficanților de a lua victima din mediul său, fie prin forță, fie
prin ademenire și de a o priva de libertate.
d. Prin fraudă . Frauda constă în acțiunea traficanților de a induce în eroare victima traficului de
persoane în scopul obținerii unui folos prin încălcarea drepturilor acesteia.
e. Prin înșelăciune . Prin înșelăciune se înțelege prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate de către traficanții victimei. De exemplu, se promit
victimelor locuri de muncă bine plătite în străinătate în raport cu pregătirea lor, condiții de muncă
extrem de accesibile, căsătorii cu oameni bogați din străinătate.

3.2.2 Latura subiectivă

Infracțiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenție directă dată în scopul special
urmărit de făptuitor de a exploata victima, scop realizat ori de câte ori există cel puțin una din
variantele alternative prevăzute de articolul 2 punctul 2 din lege.
În ceea c e privește dispoziția legală prevăzută de articolul 2 punctul 2 litera e) potrivit căreia
prin exploatarea unei persoane se înțelege efectuarea unor alte activități prin care se încalcă drepturile
și libertățile fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală și lasă loc multor interpretări.
Credem că aici se încadrează:
-trimiterea la cerșetoria a persoanelor apte de muncă;
-plasarea persoanelor cu handicapuri fizice grave în locuri publice pentru a apela la mila publicului
urmată de însușirea de către traficanți a sumelor de bani astfel obținute de acești nefericiți ai sorții pe
care îi batjocoresc permanent prin neasigurarea celor mai elementare cerințe de hrană și igienă;
-obligarea unor persoane de a practica jocuri de noroc de tip ”alba -neagra ”,etc.
Participația penală deși este posibilă, nu este admisă de lege în forma coautoratului, a
complicității și nici a instigării deoarece în cazul comiterii infracțiunii în participație ne aflăm în
situația uneia dintre formele ei agravate.
Consumarea infracțiunii are loc atunci când se produce oricare dintre cele 5 variante ale
elementului material în legătură de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane este posibilă și se pedepsește. Fapta
rămâne în faza de tentativă când făptuitorul, urmărind scopul exploatării persoanei, pune în aplicare
intenția sa prin executarea acțiunii de constrângere (de ex. amenință victima) dar din motive
independente de voința sa nu se produce urmarea socialmente pe riculoasă –adică nu reușește să
realizeze recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea victimei.

40
3.3 Trafic de persoane. Proxenetism. Deosebiri

Potrivit art. 213 alin (1) al Codului Penal, ”Determinarea ori înlesnirea pract icării prostituției
sau obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe
persoane se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
O primă deosebire între cele două infrac țiuni constă în obiectul juridic generic. Infracțiunea de
trafic de persoane are ca obiect juridic generic dreptul la libertatea de voință și de acțiune proprii
fiecărei persoane36.
În cazul infracțiunii de proxenertism, valoarea socială protejată rezidă t ocmai în bunele
moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
A doua deosebire între cele două infracțiuni are în vedere elementul material al laturii
obiective. În forma simplă, infracțiunea de p roxenetism se realizează, sub aspectul elementului
material al laturii obiective, prin următoarele modalități: îndemnul, înlesnirea practicării prostituției
sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, modalități pe care infracțiunea de tra fic de
persoane nu le reglementează.
În cazul infracțiunii de proxenetism nu sunt necesare exercitarea de acte de constrângere
asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost
cumpărată, cu excepți a modalității constând în constrângerea la prostituție.
Cea de -a treia deosebire între cele două infracțiuni are în vedere latura subiectivă. Sub acest
aspect, infracțiunea de trafic de persoane se comite cu intenție calificată prin scop, iar în cazul
infracțiunii de proxenetism, infracțiunea poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă, scopul sau
mobilul nu interesează pentru existența vinovăției, putând fi avute în vedere doar la individualizarea
judiciară a pedepsei.
O ultimă deosebire constă în aceea că infracțiunea de proxenetism este investigată de organele
de cercetare penală, sub supravegherea unui procuror care funcționeazî în cadrul parchetelor de pe
lângă instanțele judecătorești, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se află în co mpetența
procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, structura specializată creată în cadrul Ministerului Public, cu atribuții pe întreg teritoriul
țării pentru combaterea criminalității organi zate și a terorismului.

36 I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 53.

41
CAPITOLUL IV
Prevenire a și combatere a fenomenului traficului de persoane

4.1 Delimitări c onceptuale

Infracțiunea de trafic de persoane reprezintă o violare gravă a drepturilor fundamentale ale
victimelor. Organele polițienești au obligația clară de a implementa măsuri de combatere a acestui
fenomen. Lucrătorii de poliție au misiunea și obligația de a pro teja și sprijini pe cei mai vulnerabili
membri ai societății, poliția fiind principalul adversar al traficului de persoane.
Un factor hotărâtor în implementarea măsurilor anti -trafic este cooperarea eficientă dintre
poliție și sectorul ONG -urilor , care oferă victimelor servicii de asistență. Pentru a se ajunge la o
bună cooperare, cele două părți vor trebui să înțeleagă și să accepte faptul că au obiective diferite.
Este esențial ca organele de poliție să respecte aceste lucru și să întrețină cu organism ele respective
relații bazate pe încredere. La fel de importantă este și separarea distinctă a investigației criminale de
serviciile de asistență psihologică și socială. Totuși, în mecanismul relațiilor dintre poliție și sectorul
ONG, aceste organizații vo r urmări în primul rând îndeplinirea obligațiilor lor legale și umanitare
asumate față de victime. În caz contrar, reprezentanții organizațiilor ONG nu ar mai putea coopera cu
investigatorii și nici nu ar mai putea recomanda victimelor traficate să coopere ze la rândul lor cu
poliția.
De asemenea, este necesară asigurarea unei anumite transparențe a rolului și
responsabilităților personalului implicat, așa încât victimele care urmează să depună mărturie să poată
înțelege ce se întâmplă.
Cooperarea se bazea ză pe următoarele principii fundamentale:
Una dintre cele mai importante funcții al organizațiilor OIG -ONG este asistarea victimelor
traficului de persoane, indiferent dacă acestea sunt dispuse să depună mărturie în procedurile
corespunzătoare sau nu.
Femeile traficate pot avea o contribuție esențială la condamnarea traficanților. Cu ajutorul lor,
infracțiunile de trafic de persoane pot fi pedepsite mai eficient.
Toți cei implicați trebuie să fie conștienți de importanța primordială a asigurării siguranțe i și a unor
condiții bune pentru martori, care de multe ori au suferit traume grave.
Trebuie înțeles faptul că, în cazurile de trafic, martorii sunt permanent în pericol. Stabilitatea
psihologică și starea generală a martorilor poate fi ameliorată prin se rvicii de asistență specializate.
Pentru a se evita riscul retraficării victimelor, este necesară o pregătire optimă a repatrierii și
reintegrării lor.

42
Reintegrarea victimelor traficului de persoane

Majoritatea țărilor de destinație nu of eră drept de ședere victimelor traficate. Drept consecință,
victimele sunt expulzate sau se întorc de bună voie în țara de origine. În drum spre casă, victimele
pot întâmpina probleme serioase.De multe ori, aceste femei nu sunt în posesia unor documente de
călătorie sau de identitate, întâmpinând obstacole în țările de tranzit sau când încearcă să intre în țara
lor de origine. Dacă victimele călătoresc singure, există pericolul ca ele să cadă din nou în mâna
traficanților de persoane.
Femeile care au lucra t în "industria sexului" și se reîntorc acasă,se tem în primul rând să nu
fie stigmatizate și respinse de familiile lor sau de societate. Ele nu au unde să locuiască și necesită
atât cazare cât și sprijin financiar. Pentru integrarea sau reintegrarea lor î n câmpul muncii este
deosebit de important ca ele să fie ajutate în găsirea meseriei potrivite, să participe la programe de
formare profesională și să fie sprijinite în căutarea unui loc de muncă. Prin asistența primită, situația
victimelor se ameliorează atât din punct de vedere fizic cât și psihologic, așa încât ele se pot întoarce
la o viață normală și pot face planuri de viitor.
Poliția, organizațiile ONG, dar și victimele însele trebuie să colaboreze într -o atmosferă de
încredere la pregătirea repatri erii victimelor. Călătoria spre casă necesită o bună organizare, iar poliția
poate juca un rol important în acest proces.
Anchetarea unei infracțiuni de trafic de persoane reprezintă o situație în care poliția trebuie să
reacționeze imediat . Necesitatea u nei reacții imediate este declanșată de apariția une i situații noi,
cum ar fi dacă:
– victima a reușit să scape și cere ajutorul poliției;
– victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei
intervenții sau anchete care nu avea tangență cu traficul de persoane;
– victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei
investigații anti -trafic;
– victima a reușit să scape și cere ajutorul autorităților sau a instanțelor judecătorești;
– poliția a aflat de existența unei victime prin intermediul unei "terțe persoane", instituție
sau persoană fizică, cum ar fi: o altă victimă traficată sau care lucrează într -un bordel,
sau prin intermediul altor unități de poliție, servicii de informații sau lucrători sau
instituții din domeniul social;
Toate organele de urmărire penală au obligația clară de a acționa imediat ce au luat cunoștință
de existența unor victime ale traficului de persoane, sau când alte victime sau terțe persoane
furnizează in formații sau probe referitoare la victimele traficate.
Există trei tipuri de victime:

43
– victima care nu cooperează deloc cu poliția;
– victima care furnizează informații, dar care nu este dispusă să furnizeze probe sau să depună
mărturie;
– victima care cooperează fără rezerve și care dorește să depună mă rturie împotriva traficanților;
Reacția inițială a poliției față de victima traficului de persoane trebuie să fie în concordanță
cu anumite principii umanitare de conduită. Principiile care stau la baza acestui mod de abordare
umanitar sunt următoarele:
– Este important ca persoanele care sunt într -adevăr victime traficate să fie tratate ca victime ale unor
infracțiuni grave și să nu fie revictimizate sau criminalizate de organele de poliție37;
– Principiile și standardele umanitare internaționale interzic în mod concret revictimizarea și
criminalizarea de către poliție a persoanelor care sunt într -adevăr victime traficate. Astfel de
revictimizări sau criminalizări trebuie evitate în orice fel de situa ții.
– Siguranța victimelor, a familiilor și a celor dragi lor rămâne permanent un element esențial, de care
anchetatorul răspunde în mod direct.
Cu toate că lupta eficientă împotriva traficului de persoane nu poate fi realizată decât prin
cooperarea dint re diferite organizații și organele de urmărire penală, siguranța victimelor rămâne în
sarcina și în responsabilitatea unică a anchetatorului – ea neputând fi cedată sau delegată către alte
instituții.
Anchetatorul de poliție trebuie să evalueze și să țin ă cont permanent de gradul de risc asupra
vieții sau sănătății victimei și a familiilor acesteia, în fiecare fază a anchetei, în timpul procesului
penal și după încheierea lui.
Siguranța victimei și eventualitatea unor represalii îndreptate împotriva ei s au a familiei ei
sunt considerente specifice în contextul traficului de persoane, iar factorii de risc nu vor putea fi
niciodată eliminați complet. Totuși, anchetatorul are obligația să ia de la început măsuri pentru
evaluarea continuă a riscului, în fieca re caz în parte. Anchetatorul este responsibil de siguranța
victimei și după încheierea procesului penal în care ea a depus mărturie.
Polițistul are obligația clară de a fi permanent sincer cu victimele, informându -le despre toate
aspectele, responsabili tățile, consecințele și riscurile impuse de deciziile care vor fi luate.
Colaborarea cu poliția va include întotdeauna un element de risc pentru victima traficului,
eventual și pentru familia ei. Punctul critic este ca victima să fie informată de anchetat or asupra
tuturor aspectelor și riscurilor legate de deciziile pe care ea va trebui să le ia, așa încât ea să ia o
decizie în cunoștință de cauză. Înșelarea victimelor este o temă constantă în infracțiunile de trafic; de

37 www.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane.

44
aceea victima trebuie tratată cu si nceritate, pentru ca ea să nu aibă motiv să reclame ulterior, în mod
justificat, că a fost înșelată a doua oară, de data aceasta de poliție.
Anchetatorul are obligația clară de a lua toate măsurile ca victimele să fie informate despre
mijloacele și servic iile de ajutorare, care li se pot pune la dispoziție pentru a depăși situația de chin în
care se află. Polițistul va organiza contactul dintre victime și organizațiile respective.
S-ar putea ca victimele traficului de persoane să nu se refacă niciodată co mplet după
suferințele fizice, sexuale sau psihologice la care au fost supuse. Totuși este deosebit de important ca
ele să aibă acces nelimitat la întreaga gamă de servicii de asistență și ajutorare. Nu este rolul poliției
de a oferi aceste servicii, ci el e sunt acordate de organizațiile ONG -uri, care sunt mult mai calificate
decât poliția în acest domeniu umanitar.
Anchetatorul are deci obligația de a informa victimele în legătură cu ajutorul și asistența de
care acestea pot dispune. Anchetatorul are și o bligația să ia toate măsurile ca ele să poată intra în
contact cu organizațiile de profil. În acest scop, anchetatorii trebuie să întrețină contacte cu cele mai
importante organizații guvernamentale și ne -guvernamentale care oferă astfel de servicii de asi stență.
Reacția organelor de urmărire penală la informații privind traficul de persoane, respectiv
momentul reacției și mijloacele utilizate, depind de rezultatul procesului de evaluare a riscurilor, care
va începe imediat ce poliția a luat cunoștință de existența unei victime. Procesul de evaluare riscurilor
se bazează pe următoarele principii:
– unitățile de poliție au obligația umanitară clară de a se îngriji de siguranța victimelor
traficului de persoane;
– conform diferitelor convenții de drept internațio nal, unitățile de poliție pot fi obligate
prin lege să asigure siguranța victimelor traficate;
– un element deosebit de important în îndeplinirea acestei obligații este evaluarea
riscurilor pentru victimele existente și pentru persoanele care pot deveni vict ime ale traficului;
– procesul de evaluare a riscurilor trebuie să înceapă cât de curând posibil după ce poliția
a luat cunoștință de existența unei victime, și treb uie să devină un proces continu .
Contactul cu victimele și transformarea lor în martori
În zona sud -est-europeană, victimele traficului de persoane sunt cel mai important factor în
lupta organelor de urmărire penală împotriva acestui tip de infracțiuni. În multe dintre țările din
regiune, organizațiile OIG -ONG au creat centre de cazare a vict imelor traficate amenajate, în
majoritatea cazurilor, la un standard foarte înalt. Centrele oferă cazare, hrană și alte facilități unui
mare număr de victime.
Fiecare victimă poate deveni un martor cu un rol hotărâtor în lupta anti -trafic.
Principala pro vocare pentru forțele polițienești o reprezintă crearea unor relații de încredere și
a condițiilor necesare pentru ca victima și organizațiile ONG să poată coopera cu organele de urmărire

45
penală. Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG -ONG trebuie s ă se orienteze la cele mai
moderne standarde internaționale privind abordarea problemelor victimelor traficate. Aceste femei
sunt deosebit de vulnerabile și traumatizate, deoarece drepturile lor fundamentale au fost grav
încălcate.
În timp ce fenomenul cr iminal este foarte complex, aspectul legal este foarte simplu: victimele
traficate nu pot fi obligate să depune mărturie; dacă organele judiciare doresc să se asigure de mărturia
lor, ele trebuie să câștige încrederea victimelor și să se preocupe de nevoil e și temerile lor. De aceea,
victimele și consilierii care le acordă asistență vor juca rolul principal în actul decizional, hotărând ei
înșiși dacă vor colabora sau nu. Înainte ca victimele să poată lua o decizie atât de crucială pentru
existența lor, ele trebuie să aibă timp de gândire, pentru a reflecta asupra situației în care se află. Prin
respectarea dreptului victimei de a decide dacă va depune sau nu mărturie împotriva traficanților,
organele de poliție dau dovadă de o conduită umanitară față de vic timă, dar acționează și în propriul
interes – căci dacă victima se răzgândește și nu mai depune ca martor sau chiar își modifică în mod
radical mărturia, tot timpul și toate resursele investite de poliție în ancheta respectivă sunt irosite, fără
a obține c ondamnarea traficanților. Dacă victimele vor fi informate de la început care sunt implicațiile
unei colaborări cu poliția, dacă ele vor avea acces la consiliere independentă și dacă vor avea destul
timp la dispoziție pentru a lua o decizie atât de importan tă, vor crește masiv șansele ca ele să rămână
pe toată perioada procesului la decizia luată, de a depune ca martor al acuzării.
Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG -ONG nu trebuie să se reducă la unele cazuri
individuale, ci trebuie să aibă un c aracter permanent, cotidian. Se va folosi o procedură standard de
tipul unui Acord între poliție și organizațiile de sprijin din fiecare țară. Acest acord mutual trebuie
să conțină drepturile și obligațiile fiecărei părți, ceea ce duce la o mai bună înțe legere reciprocă.
În relațiile dintre poliție și organizațiile OIG -ONG există de la început un element de tensiune:
pe de -o parte, forțele polițienești consideră că victimele pot avea acces la facilitățile de asistență
numai în schimbul unei colaborări în cadrul procedurii penale, pe de altă parte, organizațiile de sprijin
consideră că victimele sunt îndreptățite să primească ajutor indiferent dacă ele depun sau nu mărturie.
În cazul unei victime cetățean străin care depune mărturie, dacă există dovezi că ea se va afla
concret în pericol la reîntoarcerea în țara de origine, acestei victime trebuie să i se garanteze acordarea
unei permisiuni de ședere temporare
Toate măsurile legate de programele de protecția martorilor vor fi realizate numai cu acordul
reciproc al părților.

Obținerea declarației de martor a victimei.
Investigatorul are obligația de a trata victima -martor cu sensibilitate, profesionalism și respect
față de drepturile ei fundamentale. În mod inevitabil, depunerea mărtu riei poate fi o experiență destul

46
de traumatizantă pentru victimă. Țelul investigatorului este de a crea condițiile optime, pentru ca
această traumatizare să fie redusă la minimum.Se recomandă ca investigatorul să aplice filosofia
tratării echitabile a vic timei nu numai din motive umanitare sau profesionale, ci și pentru a maximiza
șansele ca victima să rămână la declarația ei de martor pe toată durata procesului penal, contribuind
astfel la condamnarea celui care a chinuit -o.
Se recomandă alegerea unei co nduite optime care să demonstreze profesionalismul
anchetatorului în tratarea victimelor și care să asigure rezultate optime în ceea ce privește declarația
de martor a victimei. De cele mai multe ori, victimele traficului de persoane au avut o experiență
traumatizantă, iar pentru declarația de martor li se cere să -și aducă aminte de fiecare detaliu, fiind
vorba de experiențe dureroase și extrem de intime. Ele au fost înșelate și exploatate în mod sistematic
în toate stagiile traficului, și pot recunoaște acum cu ușurință când cineva încearcă să le înșele sau să
le mintă. În majoritatea cazurilor, la început victimele sunt nesigure și bănuitoare față de
polițiști.Victimele au tendința de a privi autoritățile cu ostilitate și neîncredere, de aceea investigat orii
trebuie să încerce să creeze o relație de încredere între ei și victime.
Pentru a pune bazele acestei relații de încredere, organele de poliție trebuie să fie sincere și să
explice victimei, de la primul contact, care vor fi fazele declarației de mar tor. Încurajarea victimelor
și informarea lor despre ceea ce urmează să se întâmple sunt factori -cheie în acest context.
Principalele lor temeri vor fi în legătură cu: siguranța lor, expunerea lor în mass -media și întâlnirea
cu exploatatorul (prezența lui) . Aceste temeri trebuie abordate și rezolvate imediat, pentru ca
victimele să se relaxeze și să depună o mărturie amănunțită.
Siguranța. – Victimelor trebuie să li garanteze că atât ele cât și familiile lor sunt în afara
oricărui pericol (dacă protejarea familiilor este posibilă). În acest stadiu, ele deja îi cunosc bine pe
traficanți și știu mai bine ca oricine că aceștia sunt în stare de orice. Este foarte important ca victima
să nu observe că polițiștii încearcă să reducă riscurile la minimum. De aseme nea, polițiștii nu trebuie
să trateze cu superficialitate problema siguranței victimelor.
Expunerea la mass -media . – În cazurile de exploatare sexuală, victimele vor fi foarte
îngrijorate să nu cumva să fie deconspirate în public ca femei care s -au prosti tuat. Ele nu vor fi dispuse
să vorbească despre această temă și vor dori să știe cât de mare este riscul să fie descoperite, mai ales
de către familiile lor. Majoritatea dintre ele au dus vieți duble, o viață de familie și una de prostituată,
și se tem ca nu cumva familia să descopere cealaltă latură, cea de prostituată. Există soluții și pentru
această problemă de confidențialitate, cum ar fi identitatea sub pseudonim sau audierea la proces în
ședință secretă, dar investigatorul trebuie să fie sincer în le gătură cu riscurile.
Prezența traficantului . – Dacă victima se teme de prezența traficantului, legea prevede și
posibilitatea ca victima să nu fie de față la proces, declarația ei de martor inițială fiind acceptată ca
probă. Astfel ea își poate învinge ac eastă frică.

47
Dacă judecătorul care conduce procesul nu este de acord cu absența victimei la proces, se va
cere permisiunea ca victima să depună mărturie din altă sală, prin intermediul unei camere video, sau
în absența inculpatului, ori, ca opțiune finală , martorul să depună mărturie din spatele unui panou, așa
încât ea să nu îl vadă pe inclupat, și nici invers.

4.2 Măsuri etapizate în prevenire și combaterea traficului de persoane la
nivel guvernamental în România

Prin prevenirea traficului de ființe se întelege suma tuturor activităților pe care instituțiile
abilitate le desfășoară, pentru a stopa pe cât posibil traficului de persoane, pentru a evita racolarea,
transportul și exploatarea persoanelor în alte zon e sau state, în vederea obțerii de bani sau alte foloase
materiale.
Principalele măsuri de prevenire a traficului de persoane , desfășurate de instituțiile abilitate,
se referă la: informarea populației, educarea acesteia, comunicare și sensibilizare, la conștientizare și
au loc, de obicei, în cadrul programelor de prevenire, în conformitate cu anumite standarde de calitate.
La nivel național, în România, în privința prevenirii traficului de persoane , funcționeaza
Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane care este o structura de specialitate ce are ca
rol principal coordonarea, evaluarea si monitorizarea la nivel national a modului in care sunt aplicate
si respectate politicile privind traficul de persoane de catre institutii publice, precum si de protectia si
asistenta victimelor acestuia.
Totodata, Agentia este si un punct de legatura important intre victimele traficului de
persoane, organele legii si O.N.G -urile care ofera servicii de specialitate.
Un rol la fel de important este cel de constientizare al opiniei publice asupra fenomenului si
consecintelor acestuia, rol pe care Agentia il indeplineste colaborand cu O.N.G. -uri romane si straine,
precum si cu organizatii interguvernamentale.
Agentia are in subordine 15 Centre Regionale , cu rol de coordonare a activitatii anti-trafic
regionale din zonele de competentă.

Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane are urmatoarele atributii
principale:
– elaboreaza, pe baza propunerilor institutiilor cu atributii in domeniu, proiectul Strategiei
nationale impotriva traficului de persoane, denumita in continuare Strategie nationala,
care se supune spre aprobare Guvernului;
– monitorizeaza si evalueaza activitatile desfasurate de institutiile publice cu atributii in
domeniul traficului de persoane, in raport cu obiectivele prevazute in planurile de actiune
pentru implementarea Strategiei nationale;
– asigura coordonarea activitatilor de colaborar e desfasurate de institutiile publice cu
organizatiile neguvernamentale pentru realizarea obiectivelor din Strategia nationala;

48
– elaboreaza proiectele standardelor nationale in domeniu, impreuna cu institutiile publice
si organizatiile neguvernamentale impl icate, pe care le supune aprobarii Guvernului, in
conditiile legii;
– stabileste indicatorii si criteriile de apreciere a fenomenului traficului de persoane;
– colecteaza, stocheaza, proceseaza si analizeaza date si informatii cu caracter personal si
statistic in domeniul sau de competenta;
– efectueaza studii si cercetari privind diagnoza si evolutia fenomenului traficului de
persoane;
– faciliteaza schimbul de date si informatii cu caracter statistic intre institutiile cu
competente in domeniu, din tara si din st rainatate;
– formuleaza propuneri pentru modificarea si completarea legislatiei in domeniul sau de
activitate;
– elaboreaza raspunsurile la chestionare, precum si rapoartele de tara in domeniul traficului
de persoane;
– dezvolta programe proprii pentru realizare a activitatilor de prevenire a traficului de
persoane si de acordare a asistentei victimelor traficului de persoane si sprijina, la cerere,
programele in derulare;
– intocmeste in colaborare cu celelalte structuri ale Ministerului Administratiei si
Internelor, pe baza datelor furnizate de institutiile publice cu atributii in domeniu,
Raportul anual privind evolutia traficului de persoane, care se supune spre aprobare
Guvernului, si formuleaza recomandari institutiilor cu atributii in domeniu cu privi re la
dezvoltarea politicilor antitrafic;
– elaboreaza si fundamenteaza programe de interes national privind prevenirea traficului
de persoane si asistenta acordata victimelor acestuia in vederea reintegrarii sociale;
– gestioneaza sau, dupa caz, monitorizeaza gestionarea fondurilor alocate pentru finantarea
programelor din domeniul sau de activitate;
– sprijina activitatea de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului, atât
in tara, cât si in strainatate;
– sprijina, la cerere, institutiile p ublice pentru obtinerea resurselor necesare desfasurarii
activitatilor specifice si furnizeaza, la cerere, date statistice necesare planificarii
activitatilor proprii pentru reducerea fenomenului traficului de persoane;
– desfasoara activitati de cooperare i nternationala in domeniul sau de competenta,
monitorizeaza si evalueaza activitatile de cooperare internationala desfasurate de
institutiile publice in conformitate cu obiectivele Strategiei nationale;
– asigura reprezentarea in grupuri specializate sau stru cturi ale Uniunii Europene, precum
si in organizatii internationale in domeniul de competenta, sub coordonarea structurii de
specialitate a Ministerului Administratiei si Internelor.

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane funcționează în baza următoarelor
principii:
-prioritatea – problematica pe care o gestionează este asumată ca o prioritate de către guvern;

49
-continuitatea – activitățile desfășurate au caracter permanent, bazându -se pe experiența
anterioara;
– abordarea globală, unitară, multidisciplinară și echilibrată – măsurile întreprinse fac perte
din concepția internațională privind combaterea fenomenului; coordonarea – acțiunile întreprinse
sunt coordonate prin programe și instrumente specifice; cooperare a – la nivel național și
internațional;
-legalitatea – respectarea prevederilor Constitutâției și al legislației naționale precum și a
tratatelor internaționale la care România este parte;
-deschiderea instituțională – implicarea în programele și proie ctele de prevenire a societății
civile, promovând și cooperarea inter -instituțională;
– rigurozitatea știintifică – căutarea de soluții bazate pe concluzii științifice;
-umanismul – respectarea demnității persoanelor dependente asigură înțelegerea
complexității istoricului lor;
-specificitatea – evaluarea fenomenului și creeare politicilor de răspuns țin cont de
necesitățile fiecărei zone, acționând în plan local38; având drept valori centrale: comunitatea, țara,
credința, familia și prietenii.
Alte instituții guvernamentale care sunt implicate direct sau indirect în lupta pentru prevenire
și combaterea traficului de persoane sunt:
Ministerul Public – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism – înființată prin L egea nr. 508/2004 în scopul destructurării grupurilor infracționale
organizate pe teritoriul țării și transfrontaliere care săvârșesc infracțiuni grave, funcționând în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție39.
Ministerul Sănătăț ii 40– a derulat de -a lungul timpului diverse programe sau proiecte în
scopul acordării asistenței specializate victimelor traficanților de persoane.
Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Criminalității
Organizate – desfășoară și coordonează activități pentru combaterea criminalității organizate la nivel
național, respectiv activități investigative și de cercetare penală privind combaterea traficului de
persoane pe teritoriul țării și transfrontalier.
Ministerul Justiției – Direcția de Probațiune41 – compartimentul prin care se asigură
îndeplinirea atribuțiilor ministerului referitoare la controlul, coordonarea și conducerea activității
serviciilor de probațiune.

38 http://www.ana.gov.ro/misiune.php , consultat la 06.05.2017
39 http://www.diicot.ro/ , consultat la 06.05.2017
40 http://www.ms.ro/index.ph p, consultat la 06.05.2017
41 http://www.just.ro/Sections/Direc%C5%A3ii/Direc%C5%A3iadeProba%C5%A3iune/tabid/172/
Defau lt.aspx, consultat la 06.05.2017

50
Ministerul Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor42 – a cărui organizare,
funcționare și atribuții sunt reglementate de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1849 din 28
octombrie 2004, fiind parte a sistemului de ordine publică și siguranță națională la nivelul țării.
Ministerul Finanțelor Publice43 – Autoritatea Națională a Vămilor – a cărei organizare și
funcționare este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr 110 din 2009.
Ministerul Educație Naționale 44 – a cărui organizare și funcționare sprijină lupta pentru
prevenirea traficului de persoane prin promovarea și cooperarea în cadrul programelor de prevenire
elaborate de catre Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – este organizat și funcționează ca un organ
de specialitate în admini strația publică centrală. În domeniul politicilor sociale are urmatoarele
atribuții: elaborează politici publice în domeniul sau, colaborâd cu alte instituții publice; evaluează
efectele la nivel social a politicilor publice aflate în desfașurare; întocmeș te rapoarte de monitorizare
și evaluare în privința politicilor publice implementate la nivel de minister; fundamentează măsuri de
protecție socială și avizează unele proiecte de acte normative elaborate de instituții abilitate în
domeniul său de activitat e45.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor46 – este unitatea de informații
financiare din țara noastră, având rol de lider în privința elaborării, coordonării și implementării
sistemului național de combatere a spălării banilor și fi nanțării terorismului.

4.3. Implicarea societății în prevenire și combaterea fenomenului
Organizațiile neguvernamentale sunt acele persoane juridice de drept privat, care
funcționează spre binele publicului general, având un scop anume, obiective stricte, statut și
regulament intern de funcționare, fiind nonprofit. Cu toate ca pot avea salariați, de regulă aceste
organizații se bazează în mare parte sau exclusiv pe membrii voluntari și alți oameni cu idealuri sau
interese comune. Organizațiile negu vernamentale au apărut ca inițiativă a cetățenilor de a acționa
organizat într -un anumit scop, fiind o expresie a democrației. Serviciile pe care le oferă organizațiile
neguvernamentale societății concurează cu cele ale instituțiilor publice, preluând anum ite sarcini ale
acestor instituții, oferind servicii populației47.

42 http://www.anp -just.ro/ , consultat la 06.05.2017
43 http://www.customs.ro/ro.aspx , consultat la 06.05.2017
44 http://www.old.edu.ro/misiune.html , consultat la 06.05.2017
45 http://www.mmuncii.ro/ro/298 -view.html , consu ltat la 06.05.2017
46 http://www.onpcsb.ro/html/prezentare.php , consultat la 06.05.2017
47 http://www.ngo.ro/campanii/ghid_pp.shtml?AA_SL_Sess ion=673c60e451fa403ed843dda285
ad6b72 &x=8441, consultat la 06.05.2017

51
În ceea ce privește activitatea de combatere a fenomenului traficului de persoane , la noi în
țară functionează în colaborare cu instituțiile specializate mai multe organizații neguvernamen tale:

Asociația pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare și Educație
(ADPARE) este o organizație nonguvernamentală independentă din România care lucrează în
domeniul traficului de persoane la nivel de prevenire și pro tecție a pe rsoanelor traficate.
De la înființare și până în prezent, activitatea ADPARE s -a desfășurat exclusiv în domeniul
traficului de ființe umane, obiectivele de lucru fiind următoarele:
– dezvoltarea de programe de asistență și reinteg rare pentru victimele traficului de persoane și
pentru tinerii cu potențial de risc crescut;
– facilitarea accesului la servicii guvernamentale și nonguvernamentale care desfășoară
activități similare;
– facilitarea accesului la sistem ele educaționale și vocaționale;
– sensibilizarea opiniei publice în legătură cu fenomenul traficului de persoane;
– promovarea drepturilor victimelor traficului de persoane.
AIDROM – Asociația Ecumenică a Bisericilor din România
Din 2000, AIDROM a pus la punct un program antitrafic, numit SENS, care se ocupă de prevenirea
și reintegrarea victimelor traficului. În 2003, AIDROM a deschis un centru de consiliere, specializat
în reintegrarea victimelor, în colaborare cu ADPARE și cu adăpostul deschis de Mitropolia Banatului.
AIDROM sprijină financiar consilierea și reintegrarea unora dintre victimele reîntoarse acasă. Pentru
elaborarea programelor lor antitrafic, AIDROM colaborează îndeaproape cu ARCA și cu CARITAS.
AIDROM pregăteș te și programe pentru comunitățile de rromi, scop în care colaborează cu 5
organizații ale acestora care se ocupă de drepturile omului.
AIDROM48 oferă ajutor și adăpost fetelor aflate într -o situație critică, ca și celor care au fost
traficate în inte riorul României. Asociația are un program de prevenire a traficului de persoane tinere,
intitulat School Parentship Project, început în 2005. Acest proiect se desfășoară după aceleași reguli
în mai multe țări: Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Bosnia & Herțego vina, Croația, Macedonia și SUA.
Din 2003, AIDROM a creat un program de prevenire în Republica Moldova. Programul din Moldova
cuprinde cursuri de școlarizare, instruirea preoților din regiunile Chișinău și Soroca, ca și o serie de
seminarii pentru femei or ganizate de Forul Ecumenic al Femeilor Creștine Moldovene. Pentru mai

48 Marjan Wijers, 2008,MANUAL PENTRU POLIȚIȘTI, PROCURORI ȘI JUDECĂTORI,Apărarea drepturilor
victimelor în cursul procesului penal și ulterior acestuia, pag 58

52
multe informații, vizitați adresele www.aidrom.ro și www.sens.org.ro. Împreună cu CARITAS
București și cu Agenția Națională, oferă cursuri pentru profesori, autoritățile locale și preoți .

Asociația Betania49 a dobândit personalitate juridică la 24.10.1995, conform Sentinței Civile
nr. 70 din 1995. Asociația este persoanã juridicã românã, apoliticã, de caritate, misiune și ajutor și își
desfãșoarã activitatea în conformitate cu prevederil e cuprinse în legislația românã. Asociația Betania
este un furnizor privat de servicii sociale.

Cu ce se ocupă Asociația Betania:
– lucrează individual și intensiv cu copii cu autism, pregătindu -i pentru integrarea cu succes în școli
și în gră dinițe;
– oferă condiții tinerilor revocați din centrele de plasament din Bacău și din București, facilitându -le
integrarea în comunitate și asigurându -le pregătirea pentru un trai decent;
– asigură protecție, consilierea și reintrgrarea în comunitate a vi ctimelor traficului de ființe umane;
– pregătește tineri cu dizabilități pentru integrarea pe piața muncii;
– recuperează persoane cu afecțiuni ortopedice și post -traumatice ale aparatului locomotor, pacienți
cu afecțiuni reumatice și neurologice, prin ser vicii de hidrokinetoterapie, de logopedie și de consiliere
psihologică;
– sprijină familiile sărace, persoanele cu dizabilități, familiile cu mulți copii, persoanele fără adăpost,
cazurile medicale urgente, pesoanele aflate în detenție și tinerii, prin ofe rirea de ajutoare financiare și
materiale, consiliere psihologică și juridică, asistență socială și sprijin pentru găsirea și păstrarea unui
loc de muncă;
– susține financiar persoane în dificultate, în vederea soluționării unor probleme medicale grave;
– acordă burse elevilor și studenților cu situații socio -economice modeste.

Terre de Hommes

Misiunea Federației Terre des Hommes50 (TDH) este de a lupta pentru protejarea derpturilor
copilului și pentru o dezvoltare echitabilă a acestuia, fără discriminare rasială, religioasă, politică,
culturală sau de gen. Pentru aceasta, THD sprijină și implementează proiecte de dezvoltare și ajut or
umanitar pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a copiilor dezavantajați și a familiilor și
comintăților lor. Convenția privind Drepturile Copilului este cadrul conceptual ce ghidează
activitățile TDH.

49 www.asociatiabetania.ro
50 http://tdh.ro/despre -noi/

53

Centrul Rațiu pentru Democrație

„Pas cu pa s împotriva sclaviei moderne. Rămâi liber!” este un program al Centrului Rațiu
pentru Democrație51 care încurajează și sprijină supraviețuitorii traficului de persoane, militând
pentru o mai bună eficiență în implementarea legislației împotriva traficului d e persoane și
angajându -se împreună cu membrii comunității în lup ta împotriva sclaviei moderne
Înființat în 2006, programul „Nu e de vânzare – Alege pentru binele tău” se focalizează în
special pe campanii de conștientizare și informare cu privire la traficul de persoane. Programul „Pas
cu pas” a luat naștere în anul 2013 prin schimbarea imaginii programului anterior, pentru a răspunde
mai eficient nevoilor apărute mai recent în România. „Pas cu pas” facilitează accesul la servicii
medicale, juridice, psihologice, de alfabetizare și vocaționale pentru supraviețuitori.
Programul „Pas cu pas” împotriva traficului de persoane este sprijinit de către Rațiu Family
Charitable Foundation din Londra, Marea Britanie, fiind partener a numeroase organizații și instituții
care îi împărtășesc obiectivele: abolirea sclaviei, a traficului de persoane și a muncii forțate,
interzicerea torturii, a pedepselor și tratamentelor inumane și înjositoare aplicate oamenilor.

51 http://www.ratiudemocracycenter.org/new/proiecte/

54
CAPITOLUL V
STUDIU DE CAZ PRIVIND INFRACȚIUNILE COMISE DE
INCULPATULUI M.G.A.

Prin rechizitoriu nr . 252/ P/ 2011 din 05 martie 2012 a DIICOT – SERVICIUL TERITORIAL
BACĂU s -a dispus următoarele:
I – Punerea în mișcare a acțiunii penale față de M.G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.
și ped. de art. 51 din Legea 161/2003, art. 13 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011 în
legătură cu victima minoră S.I.;
II – Trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.G.A., pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011, art.
13 alin.1,2,3 teza a II – a din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011 cu aplic. art. 41 al.2
C.pen., art. 51 din Legea 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., art. 3 7 lit.a,b C.pen., constând
în aceea că:
1. față de partea vătămată – minoră B.G.P. (17 ani) din com. G., sat H., jud. Bacău – în perioada
începutul lunii iunie 2011 – 20.01.2012, a efectuat, prin înșelăciune, violență fizică/sexuală și
amenințări, acte mat eriale de recrutare, cazare și obligare la practicarea prostituției pe raza județului
Bacău;
2. față de partea vătămată – majoră N.E.D. (18 ani) din mun. Bacău jud. Bacău: – în perioada
septembrie – octombrie 2011, a efectuat acte materiale de recrutare, c azare și înlesnire la practicarea
prostituției pe raza județului Bacău;
– în aceeași perioadă a transferat -o în schimbul sumei de 1500 euro către numitul A.R., în
scopul ca acesta să continue activitățile de exploatare sexuală în București;
– în aceeași pe rioadă a transportat partea vătămată în Germania în scopul ca aceasta prin
practicarea prostituției să îi realizeze foloase materiale ilicite;
3. față de partea vătămată H.A.E. (17 ani ) din jud. Bacău; – în perioada august –septembrie
2011, prin acte de v iolență sexuală, a obligat la practicarea prostituției partea vătămată minora H.A.E.
(17 ani) în diverse locații situate pe raza județului Bacău.
4. față de partea vătămată S.I. (16 ani) din com. F., jud. Bacău; – în perioada lunii octombrie
– noiembrie 20 11, în scopul de a obține foloase materiale ilicite, prin înșelăciune, amenințări și lipsire
de libertate în mod ilegal, timp de peste o lună de zile, a cazat -o și obligat la practicarea prostituției
la locuința familiei M. din mun. Bacău.
5. față de parte a vătămată P.B.M. (15 ani); – în perioada lunii noiembrie 2011 – 08.02.2012, a
efectuat acte materiale de recrutare, cazare și obligare la practicarea prostituției la locuința familiei
M. din mun. Bacău. – pe perioada cât a obligat partea vătămată minoră P .B.M. (15 ani) să practice

55
prostituția la locuința din Bacău, prin intermediul unei camere web atașată la o unitate centrală
informatică din interiorul dormitorului apartamentului, a produs în vederea răspândirii și, ulterior, a
transmis către altă persoan ă materiale pornografice conținând imagini pornografice înregistrate cu o
cameră web, în timp ce minora P.B.M., de 15 ani, întreținea raporturi sexuale cu clienții ce solicitau
favoruri sexuale.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoare le:
I. Partea vătămată N.D.E. (18 ani), la începutul lunii septembrie 2011 l -a cunoscut, prin
intermediul unui prieten, pe inculpatul M.G.A., astfel că, după o perioadă de timp, au devenit prieteni
și ulterior iubiți.
Inculpatul i -a propus acesteia să se c azeze într -un apartament aparținând unui prieten al său,
situat în mun. Bacău, în scopul de a o obliga la practicarea prostituției.
Încă de la început partea vătămată a cunoscut faptul că sub supravegherea inculpatului
urmează a practica prostituția cu cli enți găsiți de acesta, pe raza mun. Bacău.
În perioada septembrie – octombrie 2011, partea vătămată N.D.E. a practicat prostituția sub
îndrumarea inculpatului M.G.A., obținând pentru acesta sume cuprinse între 100 -200 de euro pentru
un raport sexual.
Parte a vătămată a precizat că a întreținut raporturi sexuale, cu până la 40 de persoane, atât în
apartamentul pus la dispoziție de către inculpat, cât și la locațiile clienților, fără a obține, pentru sine
,decât sume modice de bani, pentru a -și cumpăra țigări sau alimente necesare traiului.
Ulterior, în luna octombrie 2011, inc. M.G.A., a transferat -o, în același scop, către un prieten
al său, A.R. din București, în schimbul sumei de 1.500 de euro. Partea vătămată a practicat prostituția
timp de 3 săptămâni în folosul traficantului A.R., sub aparența prestării de servicii de masaj erotic
către diferite persoane, de pe raza capitalei.
În timp cât traficantul A.R. nu se afla la locul exploatării victimei, inc. M.G.A. a venit în
București și a reluat -o în supraveg herea sa, în sensul că a readus -o pe raza mun. Bacău.
După o perioadă de timp, inc. M.G.A. a transportat partea vătămată N.D.E. în Germania și
după ce a cazat -o la locuința surorii sale, A.M., a condus -o la un stabiliment privat în care se aflau
mai multe prostituate.
Acolo, partea vătămată a început să practice prostituția cu clienții ce solicitau favoruri sexuale,
iar cea mai mare parte din încasări erau preluate de inculpat, sub motivația păstrării lor în siguranță.
După o perioadă de timp, partea vătăma tă a refuzat să mai țină legătura cu inculpatul, fapt ce
l-a determinat pe acesta din urmă să procedeze la adresarea de cuvinte jignitoare și diverse amenințări
cu moartea, la adresa părții vătămate și a familiei acesteia.

56
Întrucât partea vătămată a formul at plângere la autoritățile judiciare germane cu privire la
faptele săvârșite de către inc. M.G.A., acesta din urmă, la întoarcerea în România, în scopul de a se
apăra de eventualele acuzații, a formulat o plângere la Secția 1 poliție Bacău, împotriva părț ii
vătămate N.E.D. pentru furt calificat.
Începând cu jumătatea anului 2011, inc. M.G.A. a luat hotărârea infracțională de a dezvolta
la domiciliul său din mun. Bacău, , jud. Bacău, o adevărată „afacere” din obligarea la practicarea
prostituției a unor min ore recrutate de pe raza jud. Bacău.
În acest sens, a hotărât ca, prin postarea unor anunțuri în ziarele locale de pe raza municipiului,
să ofere așa zise servicii de masaj erotic, indicând numere de telefon de contact la care să ia legătura
cu potențialii clienți amatori de favoruri sexuale.
Pentru realizarea intenției infracționale, inc. M.G.A. a atras -o și pe soția sa, M. I.M., fostă
prostituată, căreia i -a trasat sarcina de supraveghere a minorelor, întreținerea conversațiilor telefonice
cu clienții, în casarea sumelor de bani realizate de părțile vătămate.
În acest sens, inc. M.G.A. a oferit un anunț la rubrica „Diverse” a ziarului „D.” din mun.
Bacău, în care se preciza că, prin numărul de telefon xxxxxxx, se poate apela la serviciile salonului
de masaj ce „ te așteaptă cu cele mai sexi fete”.

II. Partea vătămată B.G.P., la începutul lunii iunie 2011, avea vârsta de 16 ani, ocazie cu care
a luat hotărârea de a se muta din com. G., sat H., jud. Bacău, în mun. Bacău, împreună cu prietenul
ei, din aceeași comună, G.D..
Intenția minorei era aceea de a găsi posibilitatea de a -și continua studiile liceale pe raza mun.
Bacău sau de a -și câștiga existența prin găsirea unui loc de muncă.
În acest sens, minora locuia împreună cu prietenul său, G.D., la o locuință închiriată de pe
raza mun. Bacău.
La începutul lunii iunie 2011, în timp ce se afla în interiorul Clubului „33” din Bacău, minora
a fost abordată de către inculpatul M.G.A., în scopul de a -i propune să devină prieteni.
Partea vătămată a refuzat propunerea acestuia de prietenie, cu motivația că are deja un prieten.
În zilele următoare, inc. M.G.A., după ce a afla, prin diverse căi numărul de telefon al minorei,
a contactat -o telefonic și prin adresarea unor diverse amenințări cu violență fizică și moartea a
determinat -o să se întâlnească cu el.
Partea vătămată B.G.P., la prima întâlnire cu inc. M.G.A. a fost invitată în autoturismul
acestuia și condusă în apartamentul din mun. Bacău .
Acolo, sub motivația consumării unei cafele, în timp ce prietenul său cu pr enumele „S.” se
afla în bucătăria apartamentului, partea vătămată a fost chemată de către inculpat în sufragerie.

57
Deodată, inc. M.G.A. a devenit violent și prin folosirea forței sale fizice a întreținut raporturi
sexuale orale și normale cu partea vătămată minoră, deși aceasta a refuzat expres acest lucru și i -a
menționat nu împlinise vârsta de 18 ani.
Rezistența părții vătămate a fost înfrântă de către inculpat și prin amenințarea acesteia că, în
caz de neconformare, inculpatul va lua măsuri imediate pentr u a fi violată de aproximativ 20 de
prieteni de -ai săi.
Ulterior, prin specularea emoțională a victimei, aservită prin violență fizică și sexuală, inc.
M.G.A. a repetat proferarea de amenințări în scopul de a o determina să se mute la domiciliul său,
unde urmărea să o oblige la practicarea prostituției.
În acest sens, inc. M.G.A. a contactat telefonic partea vătămată în următoarele zile și după ce
a stabilit cu aceasta o nouă întâlnire a condus -o din nou în fața scării blocului unde își avea domiciliul,
loc unde i -a făcut cunoștință cu un prieten de -al său cu care i -a comunicat că trebuie să întrețină raport
sexual.
Minora a refuzat solicitarea inculpatului, fapt ce l -a determinat pe acesta din urmă să o
lovească cu palma peste față, pentru a o determina să se conformeze.
Aceleași violențe fizice au determinat victima minoră să ia în calcul și amenințările proferate
de către inculpat și , pe acest fond, să întrețină raporturi sexuale cu prietenul inculpatului.
Datorită stării de naivitate determinată de vârst ă, partea vătămată a acceptat în zilele următoare
să se mute la domiciliul inculpatului, loc unde să întrețină raporturi sexuale cu clienții ce o contactau
telefonic pe înv. M. I.M..
În declarația sa, partea vătămată B.G.P. a arătat că la numărul de telefo n publicat în ziar ca și
mijloc de apelare al salonului de masaj erotic răspundea învinuita M. I. iar, prin mijlocirea acesteia,
după ce se preluau banii, ea întreținea raporturi sexuale în apartament .
Aceeași parte vătămată a relatat că a asistat la mome ntul în care inc. M.G.A. a plecat în
Germania cu partea vătămată N.E.D., în scopul de a o transporta pe aceasta în acea țară, pentru a
practica prostituția.
A mai menționat că, profitând de lipsa din Bacău a inc. M.G.A., într -o seară și -a făcut bagajele
și a fugit la o mătușă a sa din București, pentru a scăpa de sub supravegherea traficanților.
Imediat ce a aflat, inculpatul M.G.A. i -a transmis părții vătămate, telefonic și prin mesaje
scrise, diverse amenințări, în sensul că o va omorî, vătăma corporal pe ea sau pe membrii familiei
sale, printre care și pe fratele ei minor, în vârstă de 7 ani.
Pe acest fond, partea vătămată, după aprox. 2 săptămâni a hotărât să reia legătura cu
inculpatul, astfel că i -a transmis adresa locuinței mătușii sale din București, iar acesta a readus -o în
Bacău, în același apartament, pentru a o obliga la practicarea prostituției.

58
În scopul de a o intimida, în aceeași seară, în apartament, inc. M.G.A. i -a pus cuțitul în zona
gâtului, amenințând -o că o va omorî și va ascunde urmele, astfel încât nimeni nu va mai afla despre
ea.
Minora a relatat cu ocazia audierii sale și despre alte fete de aceeași vârstă cu ea, ce au fost
transferate, în schimbul unor sume de bani, de către inculpat către alți traficanți de persoane.
Mențiunile părț ii vătămate demonstrează agresivitatea și periculozitatea inc. M.G.A., în
atingerea scopului său infracțional (obținerea de foloase materiale prin obligarea la practicarea
prostituției), fapt ce este arătat și de relatările minorei ce surprind faptul că er a obligată să presteze
raporturi sexuale neprotejate, chiar când era în perioada menstruației, situație ce a determinat în
repetate rânduri intervenția unui medic, pentru remedierea suferințelor fizice create în aceste condiții.
Aceleași aspecte sunt surpr inse și în legătură cu agresivitatea repetată a inc. M.G.A. față de
soția sa sau alte fete minore pe care le -a agresat fizic și sexual în prezența sa sau a altor persoane.
În ziua de 20 -01-2012, ca urmare a intervenției mamei minorei B.G.P., inculpatul M.G .A., în
scopul de a nu fi anunțate organele de poliție, a fost de acord să permită minorei revenirea la
domiciliul părinților.
Înainte de a elibera partea vătămată minoră B.G.P., inc.M.G.A. a deposedat -o pe aceasta de
bunuri (o pereche de cercei, un telefo n mobil, ș.a), bunuri pe care tot inculpatul i le -a achiziționat din
practicarea prostituției.
Doar în acest mod, partea vătămată a reușit să scape de sub influența și supravegherea
inculpatului M.G.A. și înv. M. I.M., și astfel a încetat starea de depende nță față de aceștia.
III. Partea vătămată H.A.E. din mun. Bacău, jud. Bacău, în luna august 2011, avea vârsta de
17 ani și jumătate și era elevă în clasa a IX -a la grupul Ș.G.M. din Bacău.
Încă de la începutul relației, inculpatul M.G.A. i -a propus părții vătămate minore să se
deplaseze cu el la locuința unui prieten, întrucât dorește să întrețină relații sexuale cu ea.
Față de refuzul părții vătămate inculpatul M.G.A. a afirmat că nu îi este frică de nimeni și că,
deși este în loc public, o va lovi, întruc ât din acel moment minora va asculta de deciziile lui.
Față de statura impresionantă a inculpatului și amenințările ce i -au fost adresate, H.A.E. s -a
deplasat împreună cu inculpatul la locuința însoțitorului lui din mun. Bacău, loc unde inc. M.G.A.,
prin a menințări, a întreținut raporturi sexuale cu victima, împotriva voinței acesteia.
În aceleași împrejurări, ca și în cazul părții vătămate minore B.G.P., H.A.E. a intrat sub
influența inculpatului, și astfel acesta a determinat -o să înceapă practicarea pros tituției, pe raza mun.
Bacău, cu clienții racolați de acesta.
Astfel, partea vătămată H.A.E. era transportată cu autoturismele aparținând inculpatului la
diverse pensiuni mărginașe orașului Bacău, loc unde întreținea raporturi sexuale contracost cu
persoan ele contactate de inculpat.

59
Tariful cerut și perceput de inc. M.G.A. era în medie de 100 de euro pe oră, iar sumele de bani
erau împărțite în mică parte cu partea vătămată minoră.
În aceste condiții, pe fondul unei stări continue de teamă, în legătură cu amenințările ce i -au
fost adresate de către inculpat, partea vătămată minoră H.A.E. a limitat deplasările prin mun. Bacău,
fiind supravegheată îndeaproape de familie și prietenul ei, pentru a nu mai cădea sub influența
inculpatului.

IV. Minora S.I. – în vârstă de 16 ani, l -a cunoscut pe inc. M.G.A. prin intermediul unei
persoane G., în incinta unei săli de biliard a clubului O. de lângă magazinul L. și în timpul discuțiilor
a acceptat propunerea inculpatului de a se deplasa la domiciliul acestuia din mun. Bacău, , jud. Bacău.
Acolo, beneficiind de complicitatea înv. M. I.M., inculpatul a devenit amenințător în limbaj,
solicitându -i minorei S.I. să rămână în apartamentul său, loc unde să practice prostituția în favoarea
lor.
La fel ca și în cazul minorei B.G .P. (fugită de sub supravegherea traficanților la acel moment),
datorită stării de teamă create prin amenințări a fost de acord să se conformeze solicitărilor adresate
de familia M..
Prin intermediul unui anunț în mass -media minora S.I. a întreținut raport uri sexuale cu diverse
persoane, iar sumele de bani erau percepute de soții M.. În perioada cât a practicat prostituția,
septembrie – octombrie 2011, minora a urmărit să le câștige încrederea, astfel că a putut obține de la
familia M. încrederea necesară d e a putea ieși din apartamentul unde declară că era sechestrată. În
acest sens, minora a reușit să obțină o cheie de la familia M. și prin folosirea acesteia a reușit să fugă
din apartament, astfel că exploatarea sa sexuală a încetat. Atât minora S.I., cât și minora B.G.P. au
relatat aspectul întâlnirii cu inculpatul M.G.A. în incinta unei discoteci (denumită „G.”) din orașul
Moinești, ocazie cu care acesta din urmă în scopul de a -i aplica o corecție minorei S.I. (pentru fuga
de sub influența lui) a determi nat-o prin amenințări să întrețină raporturi sexuale cu unul din
bodyguarzii acelei discoteci.
Cele două minore au relatat că în asemenea mod era teroarea psihică ce o exercita inculpatul
victimelor sale, în așa fel încât în acea seară minora S.I. a întreț inut raporturi sexuale cu persoana
indicată de către inc. M.G.A.. Aceeași minoră relatează și detaliile tarifelor percepute de către inc.
M.G.A. și înv. M. I.M. pe perioada de aproximativ o lună de zile cât a practicat prostituția în folosul
lor.
În data d e 08-02-2012, în baza autorizației de percheziție cu nr. 660/110/2012, din 08 -02-2012
a Tribunalului Bacău s -a procedat la efectuarea unei percheziții la apartamentul soților M., situat în
mun. Bacău, , jud. Bacău.

60
Cu acea ocazie, în interior, a fost ident ificată numita P.B.M., cu domiciliul în com. M. ,.
Bacău.
V. Minora P.B.M. – în vârstă de 15 ani, prin declarația dată a menționat că, începând cu luna
noiembrie 2011, l -a cunoscut pe inculpat cu care, ulterior, a întreținut raporturi sexuale, în casa unui
prieten al său din mun. Bacău.
Ulterior, prin corecții fizice și datorită naivității determinată de vârsta fragedă, minora a trecut
sub influența inculpatului, care speculând gradul ei de instruire și situația financiară precară, a
determinat -o să întreți nă contracost raporturi sexuale cu clienții ce contactau telefonic așa zisul salon
de masaj, al cărui anunț era publicat în ziarul „D.”.
Începând cu luna noiembrie 2011 (după plecarea părții vătămate minore B.G.P.) și până la
data efectuării percheziției d omiciliare, victima minoră P.B.M. a întreținut raporturi sexuale cu
diverse persoane în apartamentul din mun. Bacău, , percepând și predând către soții M. tariful obținut
de 100 lei/ raport sexual/ jumătate de oră sau 200 lei/ora.
În acest sens, înv. M. I.M. era cea care răspundea la apelurile telefonice ale clienților, folosind
numele fals de „R.” , pentru ca ulterior, minora P.B.M. să întrețină raporturile sexuale cu clienții,
conform tarifelor stabilite prin telefon.
În drept faptele inculpatului M.G.A . întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.
și ped. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011, art. 13 alin.1,2,3 teza a II
– a din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art. 51 din Legea
161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., art. 37 lit.a,b C.pen., și constau în aceea că:
1. față de partea vătămată – minoră B.G.P. (17 ani) din com. G., sat H., jud. Bacău.
– în perioada începutul lunii iunie 2011 – 20.01.2012, a efectuat , prin înșelăciune, violență
fizică/sexuală și amenințări, acte materiale de recrutare, cazare și obligare la practicarea prostituției
pe raza județului Bacău;
2. față de partea vătămată – majoră N.E.D. (18 ani) din mun. Bacău jud. Bacău:
– în perioada sep tembrie – octombrie 2011, a efectuat acte materiale de recrutare, cazare și
înlesnire la practicarea prostituției pe raza județului Bacău;
– în aceeași perioadă a transferat -o în schimbul sumei de 1500 euro către numitul A.R., în
scopul ca acesta să contin ue activitățile de exploatare sexuală în București;
– în aceeași perioadă a transportat partea vătămată în Germania în scopul ca aceasta prin
practicarea prostituției să îi realizeze foloase materiale ilicite;
3. față de partea vătămată H.A.E. (17 ani din mun. Bacău, jud. Bacău;
– în perioada august –septembrie 2011, prin acte de violență sexuală, a obligat la practicarea
prostituției partea vătămată minora H.A.E. (17 ani) în diverse locații situate pe raza județului Bacău.
4. față de partea vătămată S.I. ( 17 ani);

61
– în perioada lunii octombrie – noiembrie 2011, în scopul de a obține foloase materiale ilicite
pe minora S.I. (16 ani), prin înșelăciune, amenințări și lipsire de libertate în mod ilegal, timp de peste
o lună de zile, a cazat -o și oligat la pract icarea prostituției la locuința familiei M. din mun. Bacău,
5. față de partea vătămată P.B.M. (15 ani);
– în perioada lunii noiembrie 2011 – 08.02.2012, a efectuat acte materiale de recrutare, cazare
și obligare la practicarea prostituției pe raza mun. Bac ău.
– pe perioada cât a obligat partea vătămată minoră P.B.M. (15 ani) să practice prostituția la
locuința din Bacău, prin intermediul unei camere web atașată la o unitate centrală informatică din
interiorul dormitorului apartamentului, a produs în vederea răspândirii și, ulterior, a transmis către
altă persoană materiale pornografice conținând imagini pornografice înregistrate cu o cameră web, în
timp ce minora P.B.M., de 15 ani, întreținea raporturi sexuale cu clienții ce solicitau favoruri sexuale.
B. Faptele inculpatei M. I.M., ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.
de art. 13 alin.1,2,3 teza a II – a din Legea 678/2001 modificată prin OUG 41/2011 cu aplic. art. 41
al.2 C.pen., și constau în aceea că:
– în perioada începutul lunii iunie 2011 – 20.01.2012, a efectuat acte materiale de cazare și
obligare la practicarea prostituției pe raza mun. Bacău față de partea vătămată minoră B.G.P. (17 ani)
din com. G., sat H., jud. Bacău.
– în perioada lunii octombrie – noiembri e 2011, în scopul de a obține foloase materiale ilicite,
prin înșelăciune, amenințări și lipsire de libertate în mod ilegal, timp de peste o lună de zile, a cazat
și obligat la practicarea prostituției la locuința lor din mun. Bacău, pe minora S.I. (16 ani );
– în perioada lunii noiembrie 2011 – 08.02 .2012, a efectuat acte materiale de cazare și obligare
la practicarea prostituției pe raza mun. Bacău față de partea vătămată minoră P.B.M. (15 ani) din com.
M. , jud. Bacău.
Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor
privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea
prostituției, rezultă cu certitudine că, în contextul unor relații stabilite în anul 2011 – 2012 , în
înțelegere, coinculpații din cauză au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art.
12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin cazarea, găzduirea și plasarea părților
vătămate – parte din ele minore , con strângându -le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți
bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le -au însușit, împărțindu -le proporțional
participației la activitatea infracțională.

62
Concluzii
Traficul de persoane este un fenomen actual, real și înspăimântător datorită amploarei pe care a
căpătat -o, în mediul social de la noi din țară, cea mai vulnerabilă categorie de populație fiind femeile
și copiii. La noi în țară, după revoluție, căderea regimului comunist a favorizat creșterea traficului de
persoane, punându -se accent pe drepturile și libertățile fundamentale ale omului, fiind înlaturată
presiunea și controlul strict al autorităților asupra populației, care a avut liber tatea de a -și urmări
interesele, uneori depășind limitele legalității, ocazie cu care fenom enul traficului de ființe umane a
crescut ca amploare în mod constant, de la an la an. Legislația în vigoare în România, respectiv Legea
678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane reglementează acest aspect,
stabilind definiții ale unor termeni și expresii din domeniu, stabilind faptele ce constituie infracțiuni
și pedepsele prevăzute pentru fiecare faptă în parte, precum și aspecte de procedur ă, însă,
infracționalitatea a continuat să crească, sumele colosale vehiculate ca rezultat al fenomenului
traficului finanțând grupări criminale puternice, organizate, împotriva cărora guvernul român luptă
prin inst ituțiile proprii, specializate.
Din datele și informațiile existente, rezultă că la nivelul spe cialiștilor dar și al victimelor
traficului există un ansamblu de cunoștințe despre fazele și factorii traficului de persoane în vederea
exploat ării persoanei. Acest ansamblu poate fi explorat și fructificat în interesul elaborării de noi
modele teoretice privind acest fenomen criminal, dar și în interesul unei mai bune înțelegeri a
punctelor nodale de intervenție în vederea combaterii sale. O coezi une socială ridicată poate avea un
efect de p rotecție împotriva exploatării persoanei (chiar dacă sunt prezenți alți factori de risc). A cest
fapt ne indică importanța de a lucra în asistență și în programe de reintegrare la nivel individual sau
la nivelul familial/relațional. Deși avem instituții, organizații care se ocupă cu consilierea și asistarea
familiilor (centre pentru famile) ar trebui înființate servicii noi, datorită faptului că în cele existente
este nevoie de întărirea abordării vulnerabilității și la nivelul familiei. Din analiza liter aturii de
specialitate, coroborată cu rezultatele studiilor realizare cu participarea specialiștilor în domeniu,
victimele și aparținătorii, conturează factorii principali care influențează numărul victimelor
identificate: nivelul de informare al persoa nelor țintă și conștientizarea caracteristicilor fenomenului,
funcționarea mecanismului de combatere și de protecție care asigură capacitatea identificării
cazurilor; gradul de eficiență a serviciilor de protecție/ asistență; colaborarea sistemului de c ontrol,
de protecție și de justiție; sprijinul din partea decidenților și a instituțiilor care se ocupă și
coordonează politicile sociale; nivelul de competență a profesioniștilor care gestionează cazurile;
capacitatea de control exerci tată împotriva tra ficanților. O altă categorie de factori care poate
distorsiona evaluarea mai reală a prevalenței fenomenului are legătură cu lipsa unei colaborări
internaționale, care are ca rezultat lipsa unei baze europene/mondiale de date.

63
Printre informațiil e deț inute de către autoritățile din țară nu sunt incluse decât datele referitoare
la victime și infractori cu cetățenie română și lipsesc unele cazuri/dosare care sunt în evidența țărilor
de destinație. Din interviuri și analiză a reieșit necesitatea elab orării unor programe specifice pentru
categoriile de persoane predispuse la a fi traficate: activități de informare și de prevenire, dar și de
sprijin pentru formarea deprinderilor de viață autonomă și reducerea riscurilor în relațiile sociale.
Rezultatele ne atrag atenția asupra dificultății de a pune în aplicare drepturile formula te și stipulate în
lege. Pentru un plan de asistență realistă avem nevoie de o armonizare între normele și serviciile
prevăzute de lege pentru categoria victimelor traficului de persoane și serviciile, politicile sociale
generale. În caz contrar riscăm ca toate stan dardele la nivel înalt elaborate să rămână numai pe hârtie.
Conștientizarea și cristalizarea etero genității populației victimelor traficului ne-ar duce la
identificarei proac tivă a victimelor. Categoriile de victime necesită acțiuni diferite de prevenire și de
intervenție, centrate pe factorii de vulnerabilitate caracteristici respectivei categorii. Dacă ne gândim
la slăbirea factorilor de vulnerabilitate avem n evoie de strategii eficiente legate de tratarea sărăciei
(sărăciei obiective și subiective), dar și al abandonului școlar. În aceste privințe dorim să insistăm
asupra importanței programelor de „A doua șansă” în educație și a dezvoltării economiei sociale. În
privința dezvoltării economiei sociale este nevoie în viitor și de un sistem legislativ, fiscal care să
crească interesul și motivația pentru înființarea întreprinderilor sociale. Pentru prevenirea
fenomenului putem să subliniem necesitatea acțiunilor combinate: prevenirea victimizării cu
prevenirea infracționalității și conștientizarea angajaților (în statele unde prostituția este legalizată) și
a beneficiarilor serviciilor sexuale despre fenomen și posibilă implicare în infracțiune (în cazul
folosirii serviciilor sexuale prestate de victime).
Asemănător, lipsesc cazurile exploatării imigranților, categorie mult discutată în materialele
elaborate în țările de destinație. Avem puține informații din perspectiva traficanților și a clienților,
foart e importante în alcătuirea unei imagini cât mai complexe și reale. La finalul cercetării consier
că ar trebui elaborate un set de măsuri și o metodologie eficientă de intervenție psiho -socială și
juridică și ar fi interesant de studiat istoricul persoan elor care au fost victim ale acestui fenomen.
Cred că ar fi interesantă verificarea rezultatelor (tipologii, model teoretic) pe toate categoriile de
victime: fete/femei victime ale traficului sexual, persoane care au suferit și alte tipuri de exploatar e
(cerșetorie, exploatare prin muncă, prelevare de organe.
Criminalistica , ca știintă, a avut reprezentanți de renume c are au formulat mai multe metodologii
de lucru privind fenomenul traficului de persoane , încercând prin acestea să explice motivul pentru
care unii oameni împărtășesc acest mod de viață, elaborând în acest sens explicații diferite, având la
baza aspecte fizice, psihice sau sociale ale oamenilor.

64
Atât autoritățile române, prin intermediul instituțiilor publice competente cât ș i societatea
română, prin voluntari, prin organizații neguvernamentale înființate în România sau cu origini
internaționale desfășoară acțiuni pentru prevenirea și combaterea fenomenului prin activități de
informare a populației, prin diferite programe și proiecte locale sau naționale.
Personal, consider că traficul de persoane a fost, este si va fi în continuare o problemă de
actualitate, în principal datorită câștigurilor financiare obținute în urma activităților de acest gen, Din
această cauză consider că fenomenul traficului de persoane nu va putea fi combătut în totalitate
niciodată, dar poate fi ținut sub control prin programe și strategii bine structurate și finanțate,
coordonate, la nivel national și internațional.
În ceea ce pr ivește criminalitatea, sunt de părere că nu este o coincidență faptul că în țările de
destinație ale traficului de persoane se află la niveluri ridicate rata criminalității este de asemenea
ridicată, experiențele trăite de victim, prin efectele lor asup ra psihicului uman sunt generatoare de
comportamente deviante, problematice, antisociale, iar starea de dependență creeată de acestea își va
pune în continuare amprenta pe o mare parte din infracțiunile contra patrimoniului sau persoanei.

––––– ––––- București 2017 –––––––––––––

65

BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Mateuț, V.E. Petrescu, N. Ștefăroi, A. Prună, C. Luca, Traficul de ființe umane. Infractor.
Victimă. Infracțiune, ed. Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005;

2. I. Gârbuleț, Traficul de persoane, Doctrină. Jurisprudență, ed. Universul Juridic, București,
2010;

3. N. Cristuș, Traficul de persoane, proxenetismul ,crima organizată – practică judiciară, ed.
Hamangiu, 2006;

4. D. Mihalache, Traficul de persoane ca fenomen, pe www.cercetarijuridice.ro ;

5. I.C. Spiridon, Observații referitoare la Legea nr 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane, in Dreptul nr. 7/2002;

6. C. Bârsan, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi
și libertăți, ed. All Beck, București, 2007;

7. M. Foucault, Istoria sexualității, vol. 3, ed. Univers, București, 2005;

8. G. Antoniu, Comentariu în Codul penal comentat și adnotat. Part ea specială, vol. I, ed.
Științifică și Enciclopedică, București, 1975;

9. Drăgan Jenică, Criminalistica. Elemente de tehnica si tactică: note de curs. Ed. Fundația
România de Mâine, București 2014 ;

10. Lazăr Cârjan, Mihai Chiper. Criminalistica. Ed. Fundația R omânia de Mâine, București 2008 ;

11. Gh. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, editia a 2 -a, ed. Hamangiu, București, 2008;

12. Surse internet: www.anitp.ro , www.eliberare.com , www.18 octombrie.ro , www.mae.ro ,
www.dreptonline.ro , www.culturavietii.ro , www.desteptarea.ro , https://www.state.gov ;
www.politiaromana.ro ; www.just.ro ; www.diicot.ro ; http://www.anp -just.ro/ ,

66
http://www.customs.ro/ro.aspx ,http://www. old.edu.ro/misiune.html ,
http://www.mmuncii.ro/ro/298 -view.html , http://www.onpcsb.ro/html/prezentare.php ,
http://www.ngo.ro/campanii

13. Legislație : Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001; Monitorul Oficial nr. 206/31
martie 2003; Monitorul Oficial nr. 729 din 26 octombrie 2007; Monitorul Oficial, Partea I
nr. 964 din 28/12/2002 ; Monitorul Oficial nr. 50 din 29.1.2003 ;Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011 ; Monitorul Oficial Nr . 967 din 4 decembrie 2006 ; Noul cod
de procedură penala, Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, publicată în
Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, în vigoare din 1 februarie 2014 ;

14. M. Foucault, Istoria sexualității, vol. 3, ed. Univers, București, 2005 ;

15. D. Mihalache, Traficul de persoane ca fenomen, pe www.ce rcetarijuridice.ro ;

16. Consiliul Europei, Manual: Sfaturi și instrumente de lucru pentru instructori ;

17. Documentul de lucru statistic al Eurostat „Traficul de persoane”,ediția 2015;

18. Marjan Wijers, 2008, Manual pentru polițiști, procurori și judecători, Apărarea drepturilor
victimelor în cursul procesului penal și ulterior acestuia ;

19. Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II -a, ed. Univers Enciclopedic, București, 1996

67

68