INTRODUCERE ……………………………………………………………………………3 CAPITOLUL I Cultivarea și educarea creativității în învățământul preșcolar………………………….…4 1.1. Aspecte… [311099]

Licență

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………3 CAPITOLUL I Cultivarea și educarea creativității în învățământul preșcolar………………………….…4 1.1. Aspecte… [311099]

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………3

CAPITOLUL I

Cultivarea și educarea creativității în învățământul preșcolar………………………….…4

1.1. Aspecte teoretice privind creativitatea ……………………………………………………4

1.2. Educarea creativități în învățământul preșcolar………………………………………….5

1.3. Stimularea gândirii creatoare………………………………………………………………8

1.4. Rolul educatoarei în educarea creativității la preșcolari…………………………………..9

CAPITOLUL II

Rolul activităților matematice în dezvoltarea creativității…………………………………12

2.1. Obiectivele activității matematice………………………………………………………..12

2.2. Legătura matematicii cu celelalte categorii de activitate…………………………………14

2.3. Tehnici noi de educare a creativității prin activitățile matematice……………………….15

CAPITOLUL III

Modalități de dezvoltare a creativității prin activitățile matematice……………………..21

3.1. Rolul jocului didactic în stimularea gândirii creatoare a copiilor………………………21

3.2. Importanța compunerii și rezolvării problemelor în vederea dezvoltării creativității…..24

CAPITOLUL IV

Metodologia compunerii și rezolvării problemelor la vârsta preșcolară………………24

A. Metodologia cercetării………………………………………………………………….24

1. Ipoteza cercetării…………………………………………………………………………24

2. Obiectivele cercetării…………………………………………………………………….27

3. Stabilirea eșantioanelor………………………………………………………………….28

4. Proiectarea experimentului………………………………………………………………29

5. Metode folosite în activitatea de cercetare………………………………………………30

6. Desfășurarea cercetării………………………………………………………………….34

B. Prezentarea și interpretarea datelor…………………………………………………45

Concluzii ………………………………………………………………………………….53

Anexe………………………………………………………………………………………54

Bibliografie……………………………………………………………………………..…73

INTRODUCERE

Obiectivele de mare complexitate în etapa de dezvoltare a teoriei și practicii pedagicice pentru asigurarea succesului la învățătură a copiilor pe de-o parte și depășirea eșecului pe de altă parte țin de potenșialul biologic și psihic al fiecărui copil. Din practica desfășurată în grădiniță am putut observa că eficiența preșcolarului depinde atât de capacitatea sa de a asimila cunoștințe și deprinderi cât și de dezvoltaterea capacității creatoare a preșcolarului.

[anonimizat], îndrăzneți și cu o gândire independentă. Am încercat să prezint locul ideal unde se pun bazele creativității ca fiind grădinița. Jocul fiind activitatea de bază în grădiniță a devenit și o modalitatea prin care putem dezvolta creativitatea preșcolarilor.

Ideile creative se găsesc în aspectele vieții a [anonimizat] a gândi, a descoperii și a imagina aftel ea fiind învățată zilnic. Pe parcursul elaborării acestei lucrări am încercat să demonstrez ca dezvoltarea creativității preșcolarilor se poate realiza și în cadrul activităâilor matematice prin aplicarea de metode moderne care stimulează gândirea preșcolarilor spre creativitate și inventivitate.

În prima parte a [anonimizat], precum și rolul pe care îl are educatoarea în modelarea personalității creatoare a copiilor. Capitolul II al acestei lucrări conturează rolul pe care îl au activităâile matematice în dezvoltarea creativității preșcolarilor, iar al treilea capitol se referă la modalitățile prin care pot fi abordate activitățile matematice asfel încât să conducă la realizarea unui învățământ cât mai atractiv în care își găsește loc imaginația creatoare și emoția descoperirii.

Ultimul capitol – experimentul dovedește practic cum procesul compunerii și rezolvării de probleme matematice încurajează interesul preșcolarilor pentru studiul matematicii și dezvoltă capacități creatoare ale copiilor.

CAPITOLUL I

CULTIVAREA ȘI EDUCAREA CREATIVITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

1.1. Aspecte teoretice privind creativitatea

Termenul de creativitate provine din latinescul ,,creare”- a naște, a crea , a făuri, și a fost introdusă în psihologie de G. W. Allport, creativitatea fiind considerată o caracteristică a personalității, legată de aptitudini și de procesele psihice.

Putem defini creativitatea ca fiind un proces care se concentrază într-o sinergie de facori biologici, sociali și psihologici întraga personalitatea a copilului și are drept rezultat o idee nouă, originală. Printre elementele care definesc creativiatea putem spune că sunt: originalitatea, noutatea, utilitatea, eficiența și ingeniozitatea.

Începând cu anul 1950 numeroși cercetători din domeniul științelo educației au fos preocupați de problematica creativității, aceasta fiind percepută ca o trăsătură definitorie pentru vformarea unor indivizi și pentru evoluția societății.

,,În cuceririle științei, ale tehnicei și culturii artistice sunt materializate capacitățile creatoare ale omului, inteligența și sensibilitatea lui față de frumos. Bogăția unui popor constă în muncă și creativitate”.1 Și în epoca noastră contemporană putem spune că este ,,o nevoie acută de creativitate, înțeleasă nu doar ca receptare, valorificare a noului, ci ca proces de creare a noului.”2

După I.A. Taylor se pot distinge 5 niveluri de creativitatea la care se pot situa indivizii, aceste nivele sunt:

Nivelul I îl constituie creativitatea expresivă. Un exemplu de creativitatea expresivă putem spune că este desenul spontan al unui copil.

Nivelul II îl constituie creativitatea productivă. Se poate remarca tendința spre spre dezvoltarea unor tehnici, necesare producerii de lucrări finite.

Nivelul III îl constituie creativitatea inventivă, ea constă în ingeniozitatea acțiunii cu materiale, tehnici, metode.

________________

1 Ionescu Miron, Instrucție și educație, 2005, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, p.38

2 Stoica Marin, Pedagogie și psihologie, 2002, Editura Gheorghe Alexandru, p.38

Nivelul IV îl constituie creativitatea inovativă, această este întâlnită la un număr mai restrâns de persoane și necesită o aptitudine de conceptualizare abstractă

Nivelul V îl constituie creativitatea emergentă (imprevizibilă) este cea mai înaltă și cea mai rară formă.

Formarea și dezvoltarea potențialului creativ este determinată de logica formării relațiilor fundamentale în societate: personalitate – colectiv (asociație de copii) – societate, familie.

Începând cu vârsta preșcolară cînd principala activitatea a copilului este jocul, sunt dezvoltate atitudinile față de sine care sunt determinate de activitatea de îndeplinire a sarcinilor date de oameni din jurul copilului. În perioada preșcolară copilul se îndepartează de vârstinici astfel dezvoltându-și capacitățile de autoeducație: a se privi pe sine însuși, a se autoanaliza, a se autoaprecia. Tot în această perioadă copilul își formează atitudini față de bine și de rău, atitudinile datoriei și responsabilității.

Numeroși psihologi consideră că pe lângă coeficientul de inteligență un rol fosrte important în dezvoltarea creativității îl au următorii factori: ereditatea, capacitățile intelectuale, mediul din care provine copilul, caracterul.

Unii cercetători consideră că nu există întotdeauna concordanță între inteligență, creativitatea și randamentul școlar, astfel unii profesori îi apreciază mai mult pe cei inteligenți decât pe cei creativi.

În esență creativitatea constă ântr-un proces complex care se finalizează într-un anumit produs, este capacitatea psihică a unui individ de a realiza noul sub diferite forme, de a găsi soluții originale în rezolvarea problemelor și a le exprima în forme personale.

1.2. Educarea creativității în învățământul preșcolar

Stimularea creativității presupune îndrumarea, sprijinirea și promovarea potențialităților creative prin asigurarea acelor modalități de acțiune care să antreneze și să promoveze potențialul creator.

O premisă în dezvoltarea creativității la nivelul vârstelor mai mari o constituie cultivarea ceativității la vârsta copilăriei.

Problema învățământului preșcolar a fost foarte mult discutată în ultima perioadă. Jean Piaget susține că toate conduitele comportă un aspect înnăscut și unul dobândit, dar nu cunoaște unde se află frontiera dintre ele, ceea ce ne permite să afirmăm că savantul recunoaște și apreciază etapa învățământului preșcolar, în care copiii dobândesc, achiziționează cunoștiințe și își formează competențe, aptitudini, comportamente. „Piaget însuși afirmă uneori că perioada cea mai creativă a vieții este copilăria”.3

Experimentele realizate de-a lungul timpului au arătat o curbă descendentă a creativității, aceasta fiind mult mai pregnantă la vârstele mici și pierzându-și productivitatea la vârsta adultă. Din acest motiv este important ca programele educative de la toate nivelurile să meargă mai mult în direcția cultivării creativității.

Sarcinile cadrelor didactice în învățarea creativă sunt:

a) să individualizeze fiecare secvență didactică prin diferite procedee de aprobare, de încurajare a spontaneității, de stimulare, de amendare a superficialității.

b) să creeze o atmosferă afectivă optimă, necesară pentru anularea treptată a factorilor de blocaj.

c) valorificarea psihologică deplină a comunicării educatoare-copil. Creativitatea pedagogică cere individului, pe fondul unei autoperfecționări permanente să fie inventiv din punct de vedere al produsului creator; să desfășoare un proces creator orientat în direcția sesizării și a rezolvării situațiilor-problemă la nivelul gândirii divergente; să îmbine în mod optim în personalitatea sa atitudinile creative și aptitudinile creative.

Atmosfera sau climatul psiho-social în care își desfășoară activitatea, copilul constituie aspectul hotărâtor. Este deosebit de benefic, în acest sens rolul climatul caracterizat prin deschidere și stilul relaxant de muncă și creație, prin asigurarea libertății de afirmare și expresie independentă, prin recunoașterea și aprecierea pozitivă, ca și prin încurajarea și promovarea efortului creativ.

Condiții care contribuie în mod direct la realizarea unei învățării creatoare și care ajută la stimularea creativității:

ponderea în activitățile instructiv-educative a unor tipuri de solicitări care angajează, pregnant, sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă;

asigurarea climatului, atmosferei sau ambienței psiho-sociale în măsură să antreneze și să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare a copiilor;

tipuri de îndrumare și dirijare specifică învățării prin descoperire și învățării prin problematizare în context creativ (care lasă câmp liber de manifestare independentă, de gândire și acțiune a copiilor, care permite elaborarea unor situații multiple);

modul de tratare, de înțelegere și abordare a subiecților care manifestă anumite disponibilități, sau realizări creative

___________________

3 Sternberg Robert J., Manual de creativitate, 2005, Editura Polirom, p. 123.

pregnanța antrenare a subiecților în activități de tip creativ care angajează solicitări analoage celor specifice activității social-productive, firești.

În învățarea creativă nu poate fi contestat rolul inteligenței, mai ales pentru trăsătura esențială este testarea alternativelor și a ipostazelor ca bază a rezolvării de probleme și a creării de probleme. Numeroși autori au demonstrat că manifestarea conduitei creatoare depinde într-o mare măsură de educație: aceasta denotă că exercitarea unei influențe pozitive, intensificarea, accelerarea dezvoltării aptitudinilor creatoare, constituie sarcini fundamentale ale sistemului instructiv-educativ contemporan. Instutuțiile școlare au rolul decisiv în depistarea, formarea și manifestarea aptitudinilor creatoare încă de la cea mai fragedă vârstă. Depinde numai de sistemul educativ ca potențialul creator al fiecărui copil să se dezvolte sau să se anihileze, aceasta întrucât toți copiii sunt creativi până când sistemul educațional, prin autoritatea și disciplina impusă, le înăbușe originalitatea.

Pentru a forma la copii încrederea în forțele proprii, încrederea în posibilitățile de a preîntâmpina dificultățile, este necesar ca copiii să fie mereu ocupați cu ceva. Pentru aceasta este nevoie de o atmosferă binevoitoare, ajutor și stimă reciprocă, armonie a capacităților intelectuale și a sarcinilor cu caracter de problemă înaintea fiecărui copil.

În activitățile organizate în mod creator sentimentele și emoțiile presonalității nu se sting ci din contră, decurg sub formă ondulatorie și poartă caracter impulsiv. Acest lucru se datorează faptului că acțiunile creative sunt după natura lor: netipice, neordinare, nestandarde. Acest fenomen are loc atunci când subiectul acțiunilor creative manifestă succes, dobândește rezultate pozitive. Și în cazul acțiunilor de tip creativ, atunci când personalitatea copilului suferă permanent eșec, insucces treptat are loc stingerea emoțiilor de tip cognitiv. Omul se adaptează emoțional către prezența sau lipsa continuă a satisfacției.

Copiii trebuie îndrumați să dobândească o gândire independentă de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperii probleme noi și de a găsi modul lor de rezolvare și posibilitatea de critica constructiv. Cadrul didactic însuși, să fie creativ și dornic de aventură.

Concluzionând cele expuse anterior, putem spune că astăzi problema educării spiritului creativ al copiilor capătă o valoare deosebită; se distinge necesitatea de a modifica stilul de gândire și activitatea didactică; a ne dezice de la stilul instruirii tradiționale în favoarea dezvoltării personalității creative.

1.3. Stimularea gândirii creatoare

Creativitatea bazată pe mobilitatea și flexibilitatea gândirii, este garanția succesului în activitatea practică socială a fiecărui individ, iar dezvoltarea ei, alături de celelalte calități intelectuale, se realizează încă de la vârsta preșcolară.

Gândirea secolului nostru și a celor viitoare se cere a fi tot mai mult o gândire creatoare, iar omul prezentului și al viitorului, ușor adaptabil la schimbări, se cere a fi inventiv.

În perioada preșcolară mică este prezentă ca și caracteristică a gândirii și anume sinceritismul ce se exprimă prin răspunsuri date la întrebare („De ce nu vorbește păpușa? Fiindcă nu a mâncat/fiindcă e mică”).

Un alt aspect al dezvoltării gândirii în perioada preșcolară se referă la formarea de noțiuni. Datorită dezvoltării limbajului (cuvintelor) procesul acesta este mult facilitat prin folosirea pluralului. La preșcolarul mare interogațiile încep să se interiorizeze mai mult, să devină mai numeroase. Pe lângă „de ce?”, „cum?”, „cine?” etc. Multiplicarea nuanțată a interogațiilor după vârsta de cinci ani deschide o nouă etapă în dezvoltarea gândirii cauzale, o etapă în care inteligența începe să opereze mai puțin pe terenul perceptiv, plasându-se în zona reprezentărilor prin care se controlează discret percepțiile. Spre sfârșitul perioadei preșcolare se conturează toate operațiile caracteristice gândirii, adică: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparația, concretizarea, etc. , folosibile la nivelul de cunoștințe disponibile.

Grădinița, ca instituție educativ-formativă a tinerei generații, ocupă locul primordial în dezvoltarea gândirii individuale, în formarea personalităților cu adevărate valori sociale, științifice sau tehnice. Din unele lucrări reiese că reprezentările și noțiunile, alături de percepții și senzații constituie materia primă a gândirii, a memoriei, a imaginației, acestea fiind procese și capacități fundamentale ale activității psihice cognitive.

Gândirea este activitatea mintală constructivă, cu ajutorul căreia, în baza experienței anterioare, ajungem la cunoașterea indirectă a unor fapte din lumea înconjurătoare. Ea ne permite să cunoaștem mijlocit ceea ce simțurile, nemijlocit nu ne poate dezvălui, lucruri de care ne despart obstacole sau sunt situate la depărtări mari. Gândirea, ca formă superioară de activitate a creierului, are la bază procese elementare de cunoaștere-dezvoltare în contact direct cu realitatea obiectivă. Nivelul superior al gândirii, spre realizarea căruia tinde învățământul, este creativitatea.

Alexandru Roșca, psiholog român, în lucrarea „creativitatea, modelare, programare”, capitolul „Condițiile dezvoltării flexibilității și creativității gândirii”, arată că problema care stă azi în fața științei este de a adâncii studiul factorilor creativității, de a găsii și mijloacele de dezvoltare ale acesteia. El „consideră flexibilitatea gândirii ca fiind principala componentă cognitivă a creativității.”4

Fluiditatea se referă la capacitatea de restructurare a traiectoriei gândirii în funcție de noile cerințe. Ea este de două feluri: spontană, când se face din inițiativa subiectului, și adaptivă, când este dirijată. Flexibilitatea nu înseamnă viteză ci ușurința de a trece de la o categorie la alta.

Originalitatea este aptitudinea subiecților de a da răspunsuri neuzuale, cu frecvență statistică mică. Un răspuns va candida la scorul de originalitate, numai dacă va îndeplini două condiții: să aibă un anumit aspect inedit, dar să fie și relevant, adică să corespundă exigențelor realității.

1.4. Rolul educatoarei în cultivarea și educarea creativității la preșcolari

„Fericit este copilul care găsește în fiecare etapă a drumului său pe educatorul capabil să-i insufle treptat forța și elanul necesar împlinirii destinului său ca om.” (Maurice Depesse)

Educatoarea este un deschizător de drum în viața copilului și prin activitatea și sub îndrumarea ei se pun bazele personalității acestuia. Plasarea copilului în grădiniță inaugurează dilatarea universului său existențial, care se desfășoară în proximitatea unui nou regizor – cel al educatoarei, care consolidează, retușează sau corectează profilul dobândit în familie. Ca orice dascăl, și o bună educatoare este rezultatul unei fericite joncțiuni dintre vocație, instruirea pedagogică și experiență.

Personalitatea educatoarei influențează în mod semnificativ succesul desfășurării întregului proces de învățământ și la fel de mult personalitatea educatoarei influențează formarea intelectuală și morală copiilor cu care lucrează. Acestea impun o temeinică pregătire profesională și o largă informare de specialitate, dar și o bogată pregătire pedagogică și psihologică.

Dintre trăsăturile și calitățile cele mai importante care trebuie să caracterizeze personalitatea educatoarei sunt:

Dragostea și respectul față de copii;

Dragostea pentru profesie.

______________________________________

4 Roman Alina, Dughi Tiberiu, Elemente de psihologie a educației, 2007, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, p. 76.

O educatoare trebuie să fie un bun organizator și un om al ordinii. Cu multă fantezie și măiestrie artistică să amenajeze pentru copii un cadru ambiental plăcut și primitor, un mediu educațional adecvat, pentru o stimulare continuă a învățării spontane a copilului. Fiind un model pentru copii, trebuie să educe, să înțeleagă, să iubească copiii, să se coboare la nivelul lor și să pătrundă în universul copilăriei fără prejudecăți.

Cultivarea spiritului inovator în grădiniță impune educatoarei pe lângă pregătire psiho-pedagogică de calitate și „un profil psihologic integru și armonios articulat în straturile cele mai profunde și nevăzute ale personalității sale. Indiferent de vârsta cronologică a educatoarei, maturitatea ei afectivă, concretizată printr-o disponibilitate autentică față de copil, precum și printr-o stabilitate a dispoziției sale psihologice, constituie garanțiile cele mai prețioase pentru eficacitatea prestației sale pedagogice.”(Conf. Dr. Anca Munteanu)5

Principii care stau la baza activității desfășurate de educatoare sunt:

fiecare copil trebie considerat ca fiind unic, evitându-se comparațiile dintre copii;

copilul trebuie respectat asa cum este, cu toate calitățiel și defectele sale;

solicitarea procesului educativ al tuturor dimensiunilor sale de personalitate, în vederea educării unei ființe multilateral și armonios constelate (cea fizică, senzorială, intelectuală, afectivă, caracterială);

fructificarea maximă a fenomenului Pygmalion practicând de câte ori este posibil o ușoară supraapreciere a resurselor copilului și stimulându-l permanent, ceea ce îi va înaripa dorința de a se ridica la nivelul așteptărilor formulate în fața lui de către adult;

practicarea unui sistem de disciplinare suplu, corect și diversificat care să demonstreze că educatoarea nu confundă educația cu dresajul

transformarea exemplului personal al dascălului într-o pârghie educativă majoră, ceea ce reclamă o deplină concordanță între vorbă și faptă;

dată fiind vulnerabilitatea generală a preșcolarului, datorită deficitului său de cenzurare educatoarea trebuie să filtreze cu maximă vigilență toate influențele și experiențele nefaste care se exercită asupra lui din partea altor copii sau adulți, cât și din partea mijloacelor de mass-media care promovează cu atâta dărnicie și incompetență chiar și în programele destinate preșcolarului, anxietatea și violența;

________________________

5 Roman Alina, Dughi Tiberiu, Elemente de psihologia educației, 2007, Editura Universității Aurel Vlaicu, p. 74.

inițierea și conservarea unei colaborări optime cu familia copilului, indiferent de educația prestată de acesta din urmă. În consecință educatoarea trebuie să evite cu inspirație și consecvență, orice cuvânt sau faptă care ar putea eroda în ochii copilului autoritatea propriilor săi părinți.

Pentru copil creativitatea are anumite limite de timp, care sunt determinate de o mulțime de factori: adaptarea la noi schimbări, voința, interesul cognitiv de tip creativ, sentimentul datoriei și responsabilității, idealul, atmosfera înconjurătoare. Este necesar să i se asigure copilului independența intelectuală și de acțiune. Familia și educatoarea trebuie să stimuleze libertatea de comunicare, dorința de a pune întrebări, de a realiza ceva.

În unele cazuri, când apar greutăți sau dificultăți rezolvarea problemelor la preșcolari apare neîncrederea sau dezamăgirea. Această dificultate educațională trebuie învinsă sau rezolvată de către educatoare prin încurajare, prin găsirea unor noi argumente sau susținerea tendințelor copiilor de a rezolva problema. Pe fondul încurajării permanente, din partea părințiilor și a educatoarei, copilul își poate dezvolta încrederea în sine, atât de necesară creației. Pentru a da copiilor încredere în forțele proprii este nevoie de o atmosferă binevoitoare, ajutor și stimă reciprocă (educatoare-copil), armonie și înțelegere pentru rezolvarea sarcinilor cu caracter de problemă a fiecărui copil. Mulți dintre pedagogi consideră creativitatea posibilă la vârsta preșcolară și consideră că fără instruire nu se pot obține succese.

Munca complexă de educație are din partea educatoarei calități caracteriale: fermitate, perseverență, voință, corectitudine, onestitate, discernământ. Ea trebuie să urmărească cu răbdare îndeplinirea cerințelor formulate, să fie corectă și imparțială cu copiii, să manifeste dragoste față de copii, dar și fermitate atunci când este cazul. Fiind un model pentru copii, trebuie să educe, să înțeleagă, să iubească copiii, să se coboare la nivelul lor și să pătrundă în universul copilăriei fără prejudecăți. Dragostea față de copilul preșcolar trebuie să fie îmbinată cu respectul și exigența față de el. rezultatul acestei armonioase îmbinări este aceea „dragoste severă”.6

O educatoare competentă, cu un comportament creativ va avea numeroase șanse de a induce în copii o atitudine relaxată, absolut esențială în creativitate. Totodată atitudinea ei nu trebuie să fie rigidă sau dominatoare, ci trebuie să fie relaxantă, să includă dialogul. Fiecare educatoare are datoria morală de a promova la copiii săi spontaneitatea și inițiativa.

______________________

6 Ilica Anton, Kelemen Gabriela, Metodica activităților instructive-educative, 2000, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, p. 146-150.

CAPITOLUL II

ROLUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE ÎN DEZVOLAREA CREATIVITĂȚII

2.1. Obiectivele activității matematice

Obioectivele care se urmăresc prin realizarea activităților cu conțitun matematic sunt:

dezvoltarea operaților intelectuale prematematice;

dezvoltarea capacității de recunoaștere, de numire, construire și utilizare a formelor geometrice;

dezvoltarea capacității de a utiliza corect unitățile de măsură, întrebuințând un vocabular adecvat;

dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate.

Obiectivele de referință care corespund fiecărui obiectiv cadru sunt specifice activităților matematice care ajută la trecerea treptată de la gândirrea intuitivă la gândirea logică. Obiectivele specifice îngglobează atitudinile și comportamentele cât și alte calități ale gândirii, spre exemplu:

dezvoltarea și activizarea unor operații ale gândirii, precum și dezvoltarea calităților gândirii, prin antrenarea treptată a copiilor într-o activitate concretă, orientată spre descoperirea și înțelegerea unor relații de mărimi, familiarizarea copiilor cu limbajul matematic în forme accesibile înțelegerii lor.

formarea spiritului de observație, a inteligenței, creativități și a spiritului de ordine al copiilor în respectarea regulilor de joc și prin stimularea relațiilor de cooperare între copii în cadrul jocului.

Formarea unor deprinderi de activitate intelectuală: de a asculta cu atenție cerințele formulate de educatoare; de a acționa corect în raport cu aceste cerințe; de a răspunde la întrebări; de a urmării, a judeca și a completa sau corecta răspunsurile colegilor; de a pune întrebări și a găsi soluții la diferite situații problemă cu caracter matematic.

Odată ce au fost atinse aceste obiective ajută la dezvoltarea unora dintre factorii creativității, și anume:

aptitudinea de a vedea asemănările și deosebirile;

capacitatea de a recombina elementele;

sensibilitatea față de probleme;

redefinirea;

alcătuirea și rezolvarea de probleme.

Grădinița este instituția în care copiii sunt pregătiți pentru a înțelege cu ușurință noțiunile matematice în ținuta lor științifică, iar educatoarele, prin pregătirea lor pedagogică, sunt capabile să creeze mediul educațional adecvat, pentru o stimulare continuă a învățării spontane.

Activiatea principală care se desfășoară în grădiniță este jocul, iar la întrebarea:

„Ce învață copiii atunci când se joacă”? Răspunsurile au fost multiple:

învață să își controleze și să își coordoneze mișcările;

își dă seama cum funcționează lucrurile;

învață lucruri noi;

își dezvoltă creativitatea;

își folosește imaginația;

rezolvă situații problemă (preocupați sau nu de final, copiii reușesc prin experiment repetat să găsească căi inedite de rezolvare a problemelor;

învață cum să coopereze cu alții.

Toate aceste răspunsuri se regăsesc și în jocurile didactice și jocurile logice desfășurate în cazul activităților matematice, care sunt cele mai eficiente forme prin care se dezvoltă operațiile intelectuale pre matematice de percepere și înțelegere a relațiilor relative. Modernizarea învățământului matematic are la bază încurajarea preșcolarului sau micului școlar de a descoperii noi situații, de a dezvolta creativitatea, de ași însuși cunoștințele matematice ținând seama de interesele sale și de motivație.

În grădiniță un rol important din punct de vedere intelectual îl au și formarea unor abilități care să conducă copilul la rezolvarea unor situații problemă sau unor situații firești de viață. Orice problemă dezvoltă o atitudine creatoare, solicită independența, investigația, originalitatea. Actul de a rezolva probleme sau de a compune probleme care necesită o intervenție rezolutivă originală, contribuie la dezvoltarea potențialului de gândire și creativitate. „Nu este niciodată, nu este prea devreme pentru a începe educarea creativității copiilor, activitatea creativă a copiilor nu ar trebui să fie îngrădită de nici un fel de restricții, limitări, critici”. (V. Lorwenfeld)7

______________________________

7 Institutor Sorițeu Emilia, Educarea și creativitatea, Colectivul cadrelor didactice de la grădinița P.P. 14 Arad, „Idei, suflet și dorința de a educa copiii”, 2007, tehnoredactată de Bucureștean Angelica, Deliman Izabela, p. 350

2.2. Legătura matematicii cu celelalte categorii de activitate

Văzută din prisma personalității, creativitatea, capătă sensul de „potențial creativ” de sumă de însușiri sau factori psihici, a unei viitoare performanțe creative. De aceea din punct de vedere psihologic, se pune problema stimulării și a dezvoltării optime și maxime a potențialului creativ al copilului, începând încă de la vârsta preșcolară. Aceasta este vârsta la care copilul dispune de un remarcabil potențial creativ – care nu se fructifică de la sine, ci numai ca efect al acțiunilor formative adecvate.

În acest sens programa școlară, sub aspectul obiectivelor și procedeelor didactice este orientată în direcția educării creativității la copii, în contextul celor trei forme fundamentale ale activității: jocul, învățarea și munca. La toate aceste forme se manifestă tendința generală de a promova manifestările creative, de a încuraja modalitățile originale de expresie personală, divergențe neobișnuite la nivelul posibilităților reale ale copiilor.

Interdisciplinaritatea în sens larg, indică o împletire – la nivelul abordării – a mai multor domenii ale cunoașterii și utilizarea unui limbaj comun, permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic între acestea. Abordarea interdisciplinară, în sens metaforic, poate fi asemuită cu „arta țesutului”: educatoarea urzește și combină informațiile, competențele pentru a face din ele o țesătură suplă și foarte strânsă. Abordarea interdisciplinară a activității didactice reprezintă o prioritatea a acțiunilor educative din grădiniță. Învățarea matematicii nu se poate rezuma la simpla asimilare de cunoștințe, ci vizează formarea unui anumit mod de a interacționa cu cunoștințele printr-un permanent antrenament al gândirii.

Astăzi, prin predarea matematicii în grădiniță și școală, se urmărește în mod deosebit dezvoltarea gândirii logice, a gândirii matematice, precum și formarea unor deprinderi utile prin formarea unor noțiuni concrete din punct de vedere matematic și utilizarea lor, în mod conștient, în rezolvarea unor probleme practice și teoretice.

Maniera interdisciplinară a acțiunii educative presupune abordarea realității într-un demers globalizat având în centrul acțiunii o temă, a cărei abordare și soluționare vor fi implicate mai multe discipline. De această dată accentul cade pe activitățile de grup, nu pe cele cu întreaga grupă. Scenariul didactic cuprinde conținuturi care aparțin unor domenii diferite, conținuturile propuse având un subiect comun care urmează a fi investigat și elucidat în urma parcurgerii acestora, și a realizării obiectivelor propuse.

În grădinițe, în ultima perioadă, pornindu-se de la conceperea proiectărilor anuale și săptămânale în mod interdisciplinar, educatoarele, în activitățile zilnice, reușesc o împletire a conținuturilor, bazându-se pe un scenariu al zilei bine organizat și bine motivat.

În activitatea interdisciplinară întregul program se realizează prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite și să îndeplinească sarcini, fie individual, fie în grup. În aceste activități copiii sunt primii beneficiari pentru că au mai multă libertate în acțiune:

beneficiază de învățare activă

au mai multă încredere în forțele proprii

își pot alege aria de stimulare (zona care prezintă interes pentru ei);

au posibilitatea de a se bucura de finalitatea activităților;

își dezvoltă competențe precum creativitatea, capacitatea, deci comunicarea, lucrul în echipă.

La rândul ei educatoarea:

reușește să cunoască mai bine copilul;

are prilejul să depisteze diverse tipuri de comportament;

poate realiza o evaluare completă a fiecărui copil.

Abordarea interdisciplinară la grupele mari în vederea educării creativității este cu atât mai reușită cu cât se cunoaște nivelul de dezvoltarea psihologică și intelectuală a grupei, disponibilitățile lor creatoare. În acest scop se pot aplica teste de psihodiagnoză a creativității preșcolarilor, în primele săptămâni ale anului școlar. Ele sunt aplicate individual, în etapa jocurilor alese, într-un climat psiho-afectiv, stimulativ și într-un interval de 3-5 minute.

În concluzie cultivarea și dezvoltarea creativității se poate face în toate activitățile cu caracter interdisciplinar de evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor pe care copiii și le-au însușit anterior. Dacă se modifică modul de gândire și stilul de lucru la grupă, cristalizate de secole în învățământul tradițional, se poate contribui eficient la educarea și dezvoltarea spiritului creativ în grădiniță.

2.3. Tehnici noi de educarea a creativității prin activitățile matematice

Scopul vieții creative este pasiunea. Metodele de învățământ ca și condițiile de viață au tendința de a favoriza dispozițiile noastre critice în detrimentul capacității noastre imaginative. Copiii trebuie să fie îndrumați să dobândească o gândire independentă, de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul lor de rezolvare și posibilitatea de a critica constructiv.

În modernizarea procesului de învățământ din grădiniță sunt implicate toate componentele activității, de la proiectarea didactică la tehnicile de cunoaștere a copiilor, la evaluare, dotări materiale, parteneriate, activități extracurriculare, metodologie didactică adecvată. Finalitatea demersului de modernizare se constituie în desfășurarea unui proces de

Prin aplicarea normelor moderne ce stimulează și dirijează gândirea spre flexibilitate, creativitate și inventivitate se îndeplinesc cerințele formative ale învățământului actual. Metodele și mijloacele de învățământ pun accentul pe copil. Ele insistă pe motivație și de aceea se axează și pe acelea care corespund intereselor elevilor. Pentru aceasta se caută situații care trebuie să solicite activitatea copiilor. Această activitate trebuie să fie creatoare în sensul că este important ca gândirea să dirijeze mâna. Lucrul copiilor se cere a fi individualizat și să dea loc unor activități pe grupe. Astfel, echipamentul logico-matematic nu este un bagaj, ci o putere.

În activitatea matematicii cele mai utilizate și eficiente metode sunt cele activ-participative – descoperirea, problematizarea, algoritmizarea, stimularea, modelarea, metode ale creativității, metode pentru dezvoltarea gândirii, alături de cele clasice – expunerea, conversația euristică, demonstrația, exercițiu.

Pe parcursul periodei de practică desfășurată la grădiniță am putut observa utilizarea unor medote și tehnici interactive în procesul didactic pentru stimularea creativității preșcolarilor, cum ar fi::

metoda brainstorming;

tehnica ciorchinelui

tehnica Lotus;

schimbă perechea;

să dezlegăm misterul;

cubul;

stabilirea succesiuni obiectelor;

mozaic;

unul stă ceilalți ascultă.

TEHNICA „CIORCHINELUI”

Este o tehnică de predare-învățare care încurajează copilul să gândească și să acționeze liber și deschis. „Ciorchinele” este un „brainstorming” (asalt de idei) necesar, prin care se stimulează evidențierea legăturilor de idei, este o modalitate de a construi, de a realiza asociații noi de idei. Prin intermediul acestei metode se evidențiază modul propriu al copilului de a înțelege o anumită noțiune sau conținut.

Tehnica realizării unui „ciorchine” presupune parcurgerea câtorva pași:

Se așează un obiect, un jeton sau piesă geometrică în centrul spațiului de joc;

Copii au în casete jetoane sau siluete cu însușiri specifice temei date sau diferite. Ei sunt solicitați să aleagă doar cele cu caracteristicile obiectului prezentat;

Aceste jetoane se așează în jurul obiectului central și se fac legături între ele și acesta, prin bețișoare;

Copiii vor fi solicitați să motiveze verbal conexiunile realizate, fără a fi criticați.

TEHNICA LOTUS (Floare de nufăr)

Este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii unei relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte 8 teme.

Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind deci, de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr.

Are ca obiective stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități individuale și de grup pe teme din domenii diferite.

Tehnica Floare de nufăr pornește de la o temă principală din care derivă 8 teme secundare concretizate în 8 idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici. Pașii parcurși în demersul tehnicii sunt:

Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru;

Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice;

Grupa de copii se gândește la conținuturile/ideile/cunoștințele legate de tema principală. Acestea se trec în spațiile desenate (cadrane) de la 1-8 înconjurând astfel tema principală;

Abordarea celor 8 teme principale pentru cadranele libere;

Stabilirea în grupuri mici – de noi legături/relații/conexiuni pentru aceste teme și trecerea lor în diagramă;

Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Are loc analiza produselor activității, aprecierea în mod evaluativ, sublinierea ideilor noi ce pot avea aplicații într-o etapă viitoare.

Această tehnică are câteva verbe specifice, cum ar fi:

Să conceapă/să construiască;

Să identifice;

Să distingă asemănări și deosebiri;

Să utilizeze noțiuni, termeni;

Să clasifice obiecte, imagini;

Să analizeze elemente, obiecte;

Să ilustreze o acțiune caracteristică;

Să grupeze, să regrupeze obiecte după diferite criterii;

Să discute cu colegii de grup;

Să accepte puncte de vedere.

SCHIMBĂ PERECHEA

Este o metodă de predare-învățare interactivă de grup care constă în rezolvarea sarcinii de lucru în pereche. Are ca obiectiv stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucrul în pereche. Ca materie se folosesc simboluri, fluturași, cifre, litere pentru constituirea perechilor.

Această metodă are următoarele etape:

Organizarea colectivului de copii

Se împarte colectivul de copii în două grupe egale, care se așează în două cercuri concentrice pe scăunelele dinainte aranjate în cercuri concentrice.

Împărțirea se face prin diferite modalități:

Se dau două feluri de simboluri (flori și steluțe, mingi și stegulețe, etc.) câte unul pentru fiecare grup. Simbolurile fie se retrag dintr-un bol, fie se împart de câte un copil sau de educatoare. Un grup (florile se așează în interior, ceilalți-steluțele în exterior).

Se numără din doi în doi copiii cu numărul unu, se așează în cercul din interior, cei cu numărul doi în cercul exterior sau invers.

Dacă numărul copiilor este impar educatoare face pereche cu copilul respectiv.

Comunicarea sarcinii didactice/problemei/cazului

Se comunică sarcina didactică sau problema propusă spre rezolvare, cazuri pentru studiu din activitatea copiilor.

Activitatea în perechi

Copiii lucrează în perechi. Ei formează perechea inițială.

La un semnal schimbă perechea, copiii din cercul exterior se mută spre dreapta pe scaunul următor, în sensul acelor de ceasornic.

Copiii din cercul interior rămân permanent pe loc.

Perechile se schimbă mereu, când se dă o nouă sarcină de învățare, până se termină și până se ajunge la partenerul de la început-perechea inițială.

Prezentarea rezultatelor

Copiii revin în cerc, semicerc.

Se analizează ideile perechilor.

Educatoarea reține concluziile într-o schemă pe o foaie flipchart sau în portofoliu, în jurnal, etc.

Această metodă are și anumite beneficii:

Strategie nouă de predare învățare în grup, de realizare modernă a obiectivelor curriculumului.

Stimulează învățarea în perechi activizând întreg colectivul.

Se aplică cu ușurință la vârsta preșcolară, la toate categoriile de activitate.

Dezvoltă inteligențe multiple.

Stimulează cooperarea și ajutorul reciproc.

Educă toleranța și înțelegerea față de opinia celuilalt.

Dezvoltă gândirea și operațiile ei, limbajul, atenția.

SĂ DEZLEGĂM MISTERUL

Această metodă este una din metodele de învățare activă care poate fi utilizată în învățământul preșcolar, pentru dezvoltarea gândirii critice și creative a copiilor. Educatoarea formulează problema căreia copiii trebuie să-i găsească rezolvarea. Preșcolarii sunt împărțiți în grupe eterogene, fiecare grupă primind cât un plic cu jetoane. Copiii fiecărei grupe analizează jetoanele pentru a descoperii legături dintre evenimentele ilustrate care conduc la soluționarea problemei. După sesizarea firului logic, vor așeza jetoanele în ordine cronologică și după ce verifică succesiunea, le lipesc pe o planșă.

Timpul de lucru este același pentru fiecare grup și se stabilește de la început.

Produsele finite vor fi expuse pe panou, conducătorul fiecărei grupe își prezintă produsul, iar ceilalți copii urmăresc, pun întrebări și fac aprecieri.

Utilizând conversația, educatoarea fixează noile cunoștințe descoperite de copii.

Exemplu:

Se alcătuiesc patru grupe:

Prima grupă primește un set de jetoane ilustrând procesul de germinație;

A doua grupă primește jetoane cu cifre de la 1 la 10, urmând să le așeze corect, în ordine crescătoare sau descrescătoare;

A treia grupă primește jetoane cu animale sălbatice mici, mijlocii și mari, urmând a le ordona de la mic la mare și invers;

A patra grupă primește un set de jetoane redând acțiunile pe care un preșcolar le face pe parcursul unei zile.

Metoda am folosit-o în activitățile de evaluare, pentru fixarea cunoștințelor însușite.

CUBUL

Este o tehnică prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut, care poate fi utilizată în etapa de predare a constituirii de grupe după o însușire comună.

Metoda constă în următoarele etape:

Copiii realizează o investigație pe o temă dată, realizându-se individual, în perechi sau în grup. Ei au material concret, cu care se familiarizează, (jetoane, siluete, material din natură etc.).

Fiecare grup are la dispoziție un cub pe fețele căruia există câte un simbol sau însușire comună care se regăsește în materialul mărunt.

Copiii vor așeza pe fiecare față a cubului materialele cu semnul identic.

Astfel se pot realiza clasificări după o însușire comună.

Crearea unei ambianțe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă inițiativă și să creeze. Educatoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului, să furnizeze materiale în toate centrele de activitate, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru toată grupa de copii în ansamblu, să planifice teme care să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecăruia, să le mențină trează curiozitatea și stimuleze învățarea în cooperare.

Această activitatea, alături de alte activități desfășurate, a demonstrat încă odată că orice copil posedă potențial creativ, iar creativitatea este educabilă, dacă orice copil este îndrumat corect, are la dispoziție un material intuitiv corespunzător și acțiunea se desfășoară într-o atmosferă plăcută, relaxantă.

CAPITOLUL III

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂȚII PRIN ACTIVITĂȚI LE MATEMATICE

3.1. Rolul jocului didactic în stimularea gândirii creative

Copiii se joacă exersând o activitate serioasă, stimulativă din lumea adulților, fiind un mod foarte serios de a aduce la nivelul său lumea celor mari pentru a o înțelege. Pornind de la convingerea că orice cunoștință poate fi mai ușor și mai bine asimilată atunci se încadrează într-o formă ludică, elementul de joc este încorporat pentru a asigura captarea înțelesului copilului, participarea vie și mobilizarea acestora. Pe această cale se exersează cu foarte bune rezultate capacitățile de cunoaștere ale copiilor preșcolar, se satisface din plin tendința firească spre acțiune continuă și se educă interesele noi. Prin joc copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacitățile lor de a caționa creativ pentru că strategiile jocului sunt, în fond, strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inițiativa, inventivitatea, îndrăzneala etc.

Învățământul intuitiv al matematici are în vedere cunoașterea primelor noțiuni, a primelor calcule aritmetice și geometrice prin contactul direct cu obiectele sau imaginile acestora fără a face apel la raționamentul matematic. Procesul educației este conceput în grădiniță pe principiul jocului avându-se în vedere acceptarea și încurajarea unui mod aparte de gândire și de acționare a copilului de vârstă preșcolară. Jocul este modalitatea naturală prin care copiii exprimă ceea ce trăiesc, ce simt, este modul în care ei înțeleg lumea înconjurătoare. Jocul este limbajul universal al copilăriei, atât al celor ce întâmpină dificultăți, cât și al celor care au o dezvoltare armonioasă.

Jocul didactic este apreciat ca bază a conceperii întregii activități instructiv-educative, este mijlocul de instruire și educare a copiilor, procedeul metodic de realizare a sarcinilor concrete ale procesului de învățământ și în același timp o formă de organizare a activității de cunoaștere. Pentru a fi antrenant și vioi, jocul didactic trebuie să includă și elemente de joc. Acestea pot apărea din îmbinarea activității cu unele situații imaginare, prin determinarea copiilor de a crea, lăsându-se liberă imaginația, încurajându-le spontaneitatea și dezvoltându-le spiritul de.

Prin varietatea lor, prin crearea unor situații problemă, jocurile didactice dezvoltă la preșcolari spiritul de observație, de analiză, înlătură monotonia, rutina, stereotipia, conformismul, în antrenează pe copii să ia atitudini, să-și corecteze colegii, ne oferă prilejul de a afla mai ușor cum gândesc, pentru că în joc copiii acționează mai degajat decât în alte forme de activitate.

Primele manifestări creatoare ale copilului de 3-4 ani se observă în jocurile de construcție când, de multe ori, din cauza unor imperfecțiuni a activității de cunoaștere, copilul este pus în situația de a inventa. Aceste jocuri contribuie la îmbogățirea cunoștințelor, la perfecționarea și dezvoltarea deprinderilor mature, la dezvoltarea spiritului de observație, stimulează procesul căutării și descoperirii, contribuie la dezvoltarea gândirii originale și productive a imaginației creatoare, la dezvoltarea motivațiilor, a intereselor la educare în spiritul dragostei pentru muncă, la cultivarea gustului pentru frumos.

În ariile de stimulare, la sectorul „Construcții” se pune la dispoziția copiilor materiale didactice (cuburi, vitocom, bețișoare) necesare realizării unor construcții pe diferite teme. Copilul se transformă imaginar într-un constructor și, încercându-și îndemânarea și priceperea cerute de acțiunea începută, își exersează imaginația și gândirea creatoare, spiritul de observație. În timpul desfășurării jocurilor de construcții „Căsuțe colorate”, „Construim blocuri”, „Micul inventator”, „Casa bunicii”, „Blocuri mari și mici”, „Să clădim”, etc., prin mânuirea materialelor și realizarea construcțiilor, copiii își cultivă flexibilitatea, originalitatea și gândirea divergentă.

Jocurile didactice matematice contribuie la însușirea conștientă a număratului pe baza teoriei mulțimilor, prin exerciții de manipulare concretă a obiectelor, de grupare, clasificare, scriere, care conduc la dobândirea abilităților de identificare, triere, selectare, ordonare și formare de mulțimi. Prin aceste jocuri copiii se familiarizează cu operațiile aritmetice, își formează raționamente de tip ipotetico-deductiv.

Pentru ca jocul didactic matemetic să fie cât mai eficient este important sa avem în vedere următoare aspecte:

Copilul trebuie să înțeleagă cerința, să fie capabil să o rezolve și să fie stimulat să dorească să îndeplinească sarcina, prin repartizarea unui rol încă activ din faza de contemplare a situației în care a fost pus;

Să dăm copilului libertatea de a rezolva sarcina prin propria-i variantă a cărei alegere să și-o argumenteze;

Să oferim posibilitatea copilului de a se confrunta cu părerile altora, corectându-și erorile, dar și pe ale colegilor, astfel ca intervenția educatoarei să fie minoră și sugestivă;

Să se aplice principiul învățării prin descoperire, provocând situații – probleme stimulative, dar și accesibil de rezolvat;

Stimularea inițiativei și inventivității copiilor prin lejeritatea sistemului de lucru, dar și prin elementele de joc prezentate pe tot parcursul activității.

Jocurile didactice matematice se desfășoară frontal în cele mai dese situații, dar pot fi organizate și pe echipe (foarte rar individual) în funcție de scopul propus, de nivelul de pregătire al educabililor și de specificul lor. Desfășurate în echipe ele favorizează cunoașterea reciprocă a membrilor săi, educându-le solidaritatea, spiritul de echipă și stăpânirea de sine ce vor conduce spre un comportament moral, civilizat. Folosite în contextul activităților integrate, ele conferă acestora un conținut mai bogat, oferind prilejul de verificare a achiziției senzoro-motorii, spațio-motorii, spațio-temporale. Bazându-se pe cunoștințe matematice deja asimilate, rolul educatoarei este doar în dirijarea învățării, explicarea situațiilor – problemă necunoscute, trezirea curiozității, încurajarea copiilor în fața necunoscutului, motivarea acțiunilor și stimularea rezultatelor pozitive. Aplicând cunoștințele în contexte inedite și interesante, copiii vor câștiga capacitatea de interiorizare a noțiunilor, folosite de instrumente proprii de exprimare. Jocurile didactice matematice constituie elemente componente ale structurii activității integrate a cărei finalități cuprind și realizarea obiectivelor fixate pentru tema respectivă.

Este important să utilizăm resursele materiale care să fie cât mai variate, ușor de mânuit de către copii, îndeplinind și cerințe estetice. Pregătirea cu seriozitate a jocului didactic matematic începe de la amenajarea sălii de clasă și până la alegerea strategiilor didactice potrivite care să determine dinamica jocului și participarea activă a tuturor copiilor în desfășurarea lui.

Datorită creării unui mediu educațional cât mai adecvat pentru a stimula creativiatea copilului a dus la realiyarea următoarelor obiective:

îmbogățirea experienței senzoriale a copiilor privind recunoașterea, denumirea și gruparea obiectelor;

perceperea unor relații și poziții spațiale între grupe sau obiectele lor și formarea deprinderii de orientare în câmp vizual;

formarea reprezentărilor corecte despre forme și figuri geometrice plane și alcătuirea de grupe după criterii date.

Toate aceste jocuri logico – matematice dezvoltă imaginația, gândirea logică, originalitatea și gândirea creatoare, dezvoltă limbajul matematic al copiilor si-i pregătește pentru activitatea școlară.

3.2. Importanța compunerii și dezvoltării problemelor în vederea dezvoltării creativității

Creativitatea, bazată pe mobilitatea și flexibilitatea gândirii, este garanția succesului în activitatea practică – socială a fiecărui individ, iar dezvoltarea ei, alături de celelalte calități intelectuale, se realizează și în activitățile matematice în procesul compunerii și rezolvării problemelor.

În general, orice chestiune de natură practică sau teoretică, care cere o rezolvare, o soluționare, poartă numele de problemă. Orice proces de gândire este declanșat de o întrebare, pe care și-o pune sau i se pune unei persoane și găsirea unui răspuns clar, precis, la o astfel de întrebare, constituie o problemă. „A rezolva o problemă înseamnă a găsi o ieșire dintr-o dificultate, înseamnă a găsi o cale, a ocoli un obstacol, a atrage un obiectiv care nu este direct accesibil. A găsi soluția unei probleme este o performanță specifică inteligenței, iar inteligența este cea mai mare caracteristică”. 8

Creativitatea poate însemna o capacitate „a persoanei”, aceea de a produce idei sau lucruri originale, utile, să fie mișcarea sau procesul care duce la produsul original, acesta din urmă fiind adeseori luat la rândul lui, drept criteriu obiectiv al creativității.

Actul de a gândi probleme care necesită intervenție rezolutivă originală este atât de dificil și important ca soluționarea creatoare în totalitatea ei.

Formularea problemei trebuie să se facă în termeni clari și familiari. O problemă creativă corect formulată, trebuie să fie divergentă, unică și unitară, dar să evite a fi: convergentă a problemei de alegere sau o soluție la o altă problemă.

Introducerea rezolvării de probleme, simple sau compuse, la grupele mari, accentuează caracterul practic al activității matematice. În acest sens psihologic, „o problemă” este orice situație, dificultate, întâmpinată de gândire în activitatea practică sau teoretică pentru care nu există un răspuns formulat. Dificultatea pe care o ridică o problemă se prezintă ca o lacună a cunoașterii, reprezentând o ruptură, un „spațiu alb” între ceea ce cunoaște copilul în prezent și ceea ce i se cere să descopere.

Rezolvarea și compunerea problemelor este activitatea matematică cea mai bogată în

________________________

8 Sima Ioan, Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, 1997, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, p. 102

valențe formative, dar aceste valențe nu se realizează de la sine, în mod spontan. Ea trebuie urmărită cu consecvență, cu pricepere, pentru ca eficiența formativă a rezolvării problemelor să poată contribui la dezvoltarea gândirii independente și originale a copiilor, de cultivare și educare a gândirii creatoare.

Noutățile cu care educatoarea vine în rezolvarea și compunerea problemelor, duce la formarea spiritului inventiv și creator, capacitatea de a aplica cunoștințele însușite anterior, de a dezvolta deprinderi intelectuale. În activitatea viitoare se oglindește felul în care fiecare copil percepe și înțelege relațiile cantitative, rezolvă probleme cu o largă aplicare în viața de toate zilele. Noi, cadrele didactice trebuie să infiltrăm copiilor ideea că cerințele matematice au fost aplicate în toate domeniile de activitate, și faptul că învață „pentru a ști mereu mai mult și mai bine” îi ajută în crearea societății de mâine. Pentru a conduce copiii spre rezolvarea unei probleme simple sau complexe, se folosesc două metode:

1. Metoda analitică – copilul este determinat să analizeze întregul, pe care îl desface în părțile sale componente;

2. Metoda sintetică – copilul este condus, cu ajutorul întrebărilor, de la datele unei probleme, la reconstituirea ei ca întreg.

Pentru copiii care frecventează regulat grădinița, bazele dezvoltării matematice, cu ajutorul rezolvării și compunerii de probleme, vor începe încă de la grupa pregătitoare, odată cu efectuarea operațiilor simple.

La fiecare rezolvarea sau compunere de probleme se va insista asupra înțelegerii semnificației valorilor numerice și să pătrundă în relațiile dintre ele, să înțeleagă întrebarea problemei pentru a ajunge la alegerea justă a operațiilor, în vederea rezolvării acestora.

Compunerea și rezolvarea de probleme îi pune pe copii în situația gândirii unei probleme cu contextul și unitatea ei, creativitatea având un câmp deschis și actul compoziției fiind direcționat doar de nișe termeni care lămuresc sfera și conținutul noțiunii de problemă.

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA COMPUNERII ȘI REZOLVĂRII PROBLEMELOR LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

A. METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Ipoteza cercetării

Dezvoltarea potențialului de gândire și creativitate la vârsta preșcolară se realizează prin activități care solicită independență, investigație, originalitate. Pornind de la ideea că, o problemă trebuie să dezvolte o atitudine creatoare, preocuparea oricărei educatoare ar trebui să fie valorificarea în activitățile desfășurate a tuturor forțelor și dorințelor copiilor, pentru a le satisface interesele.

Rezolvarea și compunerea de probleme oferă terenul cel mai fertil din domeniul activităților matematice pentru cultivarea și educarea creativității și a inventivității. Diferența dintre a învăța „rezolvarea unei probleme” și „a știi” (a putea) să rezolve o problemă nouă, înseamnă în esență, creativitatea, dar de niveluri diferite. Rezolvarea unei probleme „învățate” oferă mai puțin teren pentru creativitate decât rezolvarea unei probleme noi, care, la rândul ei, este depășită de alcătuirea unor probleme noi. Aceasta înseamnă că în activitatea de rezolvare de probleme avem de a face numai cu probleme creative, renunțând în totalitate la cele reproductive. Opoziția dintre algoritm și euristic, dintre deprindere și abilitate de raționament este numai aparența. Creativitatea gândirii nu se poate produce decât pe baza unor deprinderi corect formate, stabilizate și eficient transferate. În rezolvarea problemelor, deprinderile și abilitățile se referă în special la analiza datelor, a condiției, la capacitate de a înțelege întrebarea problemei și a orienta întreaga desfășurare a raționamentului în direcția descoperirii soluției problemei.

Pentru a favoriza educarea și dezvoltarea creativității prin activități matematice de compunere și rezolvare de probleme, trebuie căutate situații care să solicite și să stimuleze activitatea copiilor.

Ipoteza generală

Premisa de la care s-a pornit în analiza experimentală este acea că și activitățile matematice pot contribui la dezvoltarea creativității dacă, prin aplicarea metodelor moderne se stimulează și se dirijează gândirea spre flexibilitate, creativitate și inventivitate răspunzând pe această cale, cerințelor formative ale învățământului actual.

Ipoteze specifice

Se va considera creativ:

dacă prin activitățile matematice de compunere și rezolvare a problemelor se vor forma și dezvolta capacitățile creative ale copiilor;

dacă în activitățile matematice se vor găsi consecutiv diferite modalități de rezolvare care să ducă la formarea spiritului inventiv și creator;

dacă dezvoltarea capacităților creative la preșcolari, ar produce progrese în dezvoltarea potențialului creator.

2. Obiectivele cercetării

Perioada preșcolară este apreciată ca fiind vârsta care cuprinde cea mai importantă experiență educațională în care se înregistrează cele mai pregnante schimbări în dezvoltarea fiecărui copil și acomodează cele mai semnificative achiziții care se vor oglindi mai târziu în dezvoltarea personalității fiecăruia. Aceasta este vârsta când se poate fructifica potențialul creativ de care dispune fiecare copil prin utilizarea unui sistem complex de modalități de acțiune socio-educațional.

Pe baza cunoștințelor acumulate pe parcursul desfășurării practicii pedagogice, voi prezenta unele modalități de abordare a problemelor matematice și voi încerca să demonstrez că și în cadrul acestei discipline abstracte, prin stimularea interesului copiilor pentru studiul matematicii, se poate realiza un învățământ plăcut, atractiv, în care își găsește loc nu numai rațiunea calculelor pure, ci și imaginația creatoare, jocul și emoția descoperirii.

Obiectivul cercetării îl constituie procesul de dezvoltare al capacităților creative la preșcolari prin intermediul activităților matematice de compunere și rezolvare de probleme. Scopul constă în determinarea particularităților lor specifice de dezvoltare a unui sistem eficient de activități care va facilita acest proces și de a determina căile eficiente pentru dezvoltarea creativității.

Am pornit de la ipoteza realistă că la vârsta preșcolară copilul are mai multe posibilități creative decât lasă aparențele să se vadă, acestea fiind nelimitate, am organizat și desfășurat un ciclu de activități matematice dirijate în direcția stimulării potențialului creator. Am considerat că activitățile matematice se alătură celorlalte activități care contribuie la cultivarea elementelor de creativitate și flexibilitate a gândirii, prin procesul rezolvării și compunerii problemelor.

Am încercat să cunosc cât mai bine particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor grupei, am creat o atmosferă de largă permisivitate și am adoptat tehnici educative care să îi lase copilului posibilitatea de a experimenta spontan și liber.

Pentru educarea și dezvoltarea creativității prin activitățile matematice de rezolvare și compunere de probleme, mi-am propus să urmăresc:

constatarea nivelului creativității preșcolarilor din grupa pregătitoare;

organizarea unor activități didactice în scopul cultivării creativității copiilor;

depistarea unor modalități cu eficiență maximă în dezvoltarea creativității preșcolarilor.

În perioada preșcolară, după ce în anii premergători copiii au fost familiarizați cu numerele naturale, cu operațiile matematice și simbolurile corespunzătoare (+,-,=), cu cifrele, în grupa mare, se trece progresiv la compunerea și rezolvarea unor probleme, care să conducă la formarea spiritului inventiv și creator, la capacitatea de a aplica cunoștințele însușite anterior. Felul în care copiii percep și încep să înțeleagă relațiile cantitative se oglindește în modul de rezolvarea a problemelor. Problemele matematice generează la preșcolari un simț al realității, deoarece prezintă aspecte din mediul apropiat și formează acestora deprinderea de a rezolva și alte probleme practice din activitatea lor zilnică.

Pentru a favoriza educarea și dezvoltarea creativității trebuie căutate „situații” care să solicite și să stimuleze activitatea copiilor. Rezolvarea și compunerea de probleme formează la preșcolari priceperi și deprinderi de a analiza o situație dată, de a intui și descoperii calea de rezolvare. Astfel, rezolvarea problemelor contribuie la cultivarea și dezvoltarea flexibilității și a capacităților creatoare ale gândirii, la educarea perspicacității și a capacităților anticipativ-imaginative, la dezvoltarea spiritului de inițiativă și a încrederii în forțele proprii, îi obișnuiește pe copii să își fixeze țeluri și să identifice căi de a ajunge la acestea și de a le atinge. Prin enunțul lor se face referire la aspecte din mediul apropiat, problemele matematice generează la preșcolari un simț al realității, formându-le deprinderea de a rezolva și alte probleme practice prin care viața de zi cu zi îi provoacă.

3. Stabilirea eșantioanelor

Investigația a fost organizată în anul școlar 2015-2016 cu preșcolarii grupelor pregătitoare A și B din grădinițele P.N. Ghioroc și P.N. Miniș, Arad, constituiți în grupa experimentală și grupa de control. La desfășurarea experimentului a participat un număr de 28 de copii, din care 15 din grupa mare A condusă de I.S. și 13 copii din grupa pregătitoare B condusă de G.V.

Pentru derularea favorabilă a experimentului a fost necesar ca grupele de copii să fie omogene din punct de vedere al nivelului de vârstă și al capacităților intelectuale.

Eșantioanele de copii:

4. Proiectarea experimentului

Cercetarea pedagogică s-a desfășurat la grupele mari începând din luna octombrie 2015 până la sfârșitul lunii martie 2016. Cu excepția a două cazuri de copii noi veniți în grădiniță, preșcolarii au frecventat în aceiași formație grupa mijlocie (majoritatea dintre ei și grupa mică), astfel încât nivelul dezvoltării lor intelectuale nu constituie o necunoscută.

Investigația a debutat cu o primă etapă – constatativă, care a cuprins probe pentru depistarea nivelului creativității la preșcolarii din grupa pregătitoare, aplicate atât grupei experimentale cât și grupei de control. Testarea propriu-zisă (experimentarea) are loc începând cu luna decembrie 2015 până la finalul lunii martie 2016.

În etapa a doua, s-a lucrat numai cu grupa experimentală în scopul formării și dezvoltării creativității, iar la grupa de control s-au organizat activitățile în mod obișnuit, conform planificării. Rezultatele experimentului se cunosc în etapa finală, în urma unui set de activități și chestionare aplicate în luna martie a anului 2016.

Cercetarea pedagogică și-a impus să determine unele modificări pozitive în conduita capacităților cognitive, în competențele și performanțele copiilor. În acest sens am introdus variabile independente pentru studierea rezultatelor pe care le vom avea prin acțiunea lor, rezultate ce reprezintă variabile dependente și țin de subiecți.

Variabilele independente au constat în:

informarea grupului de exprimat asupra avantajelor pe care le prezintă compunerea și rezolvarea de probleme;

folosirea strategiilor didactice pentru stimularea interesului în acest domeniu de cunoaștere;

controlul cantitativ și calitativ al cunoștințelor acumulative;

controlul contribuției activităților matematice în dezvoltarea creativității.

Variabile dependente (posibile):

dezvoltarea capacităților creative;

dezvoltarea raționamentului logic prin formularea și dezvoltarea problemelor simple;

stimularea însușirii limbajului matematic;

dezvoltarea atenției

dezvoltarea gândirii logice, a personalității, a capacității de analiză și sinteză.

5. Metode, procedee și tehnici de cercetare

Pentru a demonstra dezvoltarea capacităților creative la preșcolari prin intermediul activităților matematice la rezolvarea și compunerea de probleme, în activitatea de cercetare am apelat la:

ancheta în documentele școlare;

observația directă;

chestionare de imagini (teste de inteligență);

interviul de grup;

fișele de muncă independente;

experimentul;

analiza produselor activității copiilor.

Ancheta în documentele școlare s-a realizat de educatoarea fiecărei grupe implicate în experiment, prin studierea fișelor de observații individuale realizate pe parcursul frecventării grădiniței, pentru a se stabili nivelul cognitiv, motor, socio-afectiv și verbal la care se situează fiecare copil în parte, dar și nivelul mediu la care se situează fiecare grupă de lucru. Au mai fost studiate programele școlare și planificările calendaristice. Această metodă furnizează date importante despre evoluțiile școlare ale copiilor cuprinși în eșantionul experimentului.

Observația directă atât la grupa experimentală, cât și la cea de control a constat în notarea comportamentului copiilor și relațiilor dintre copii în cadrul desfășurării activităților matematice dar și în cadrul celorlalte activități desfășurate în grădiniță. Observațiile spontane prelucrate au oferit informații asupra copiilor, date care vor „alimenta” favorabil apoi sensul cercetării.

Fișele de muncă independente s-au efectuat în cadrul activităților matematice, la ambele grupe, dar cele mai variate au fost folosite la grupa experimentală în parcurgerea etapelor de rezolvare și compunere de probleme, având scopul de a fixa și consolida noțiunile matematice însușite și de a permite fiecărui copil să capete experiență proprie în ceea ce realizează. Fișele au fost pregătite în concordanță cu cerințele programei, dar ținând cont și de particularitățile de vârstă ale copiilor. Folosirea acestor fișe matematice contribuie la sporirea încrederii copiilor în forțele proprii, ajută la formarea capacităților acestora de a se orienta în situații noi, dezvoltarea deprinderii de muncă independentă, dezvoltarea operațiilor gândirii și contribuie la stimularea creativității copiilor.

Fișele matematice folosite în cadrul oricăror tipuri de activități devin mijloace importante prin care se pot testa atât verificarea cunoștințelor însușite, cât și ritmul de lucru al copiilor, calitatea lucrărilor, nivelul de pregătire al copiilor și nivelul de dezvoltare intelectuală al fiecărui copil în parte.

6. Desfășurarea cercetării

Etapa constatativă

Experimentul natural a impus cunoașterea capacităților cognitiv-aptitudinale ale copiilor din cele două grupe mari. Observarea permanentă a activității copiilor a constituit elementul primordial al cunoașterii.

Pentru a trezi interesul copiilor pentru activitățile matematice, sala de grup a fost dotată cu material intuitiv, atractiv. Copiii au fost familiarizați cu materialul didactic, cu tablourile ilustrate și ori de câte ori au dorit, în activitățile libere, am încercat să le trezesc interesul pentru activitățile matematice. Am folosit elemente de joc pentru ca activitățile să fie relaxante și plăcute. Apoi, cu ocazia plimbărilor, excursiilor, copiii au observat lucruri noi și am încercat tot prin joc să rezolvăm tot felul de probleme matematice. Vizitele, plimbările, observările spontane în natură, au favorizat dezvoltarea capacităților creatoare a preșcolarilor manifestate din plin prin flexibilitatea și originalitate.

Etapa constatativă a cuprins probe specifice pentru depistarea nivelului creativității copiilor, dar și probe pentru verificarea deprinderilor de calcul, care constituie deprinderi de bază în rezolvarea problemelor, reprezentate prin fișe de muncă independente, evaluare inițială.

În cadrul cercetării de constatare am aplicat câteva teste de creativitate, chestionare cu imagini, fișe individuale, organizarea și desfășurarea unor activități comune de activități matematice, folosind următoarele metode:

cercetarea gândirii verbal-logice;

cercetarea spiritului de observație.

Împreună cu colega de la grupa de control, am urmărit și cercetat condițiile și factorii psiho-sociali de dezvoltare a creativității:

atenția;

gândirea;

imaginația;

inteligența;

reușita;

statutul de ținut în colectiv.

În depistarea nivelului creativității copiilor la ambele grupe pregătitoare am aplicat mai multe teste de creativitate.

Am pus la dispoziția preșcolarilor figuri geometrice din „Trusele Logii”, am precizat scopul și obiectivele urmărite, am solicitat răspunsuri verbale, urmate de „inventarea” a cât mai multor desene, lucrări, redând ființe, obiecte diferite.

Se urmărește modul de realizare prin asamblarea figurilor geometrice într-un „obiectiv” real la nivel grafic sau practic, conștientizând și executând corect sarcinile didactice propuse de educatoare. Se poate verifica și conceptul de număr folosit.

Am parcurs câteva etape:

să dea exemple de obiecte;

să deseneze un obiect formate din 3-5 figuri geometrice de același fel;

să deseneze/reprezinte obiecte prin asamblarea/desenarea figurilor geometrice diferite dintr-un număr dat.

Am constantat că, majoritatea copiilor conștientizează sarcina didactică în procent foarte mare. O înțeleg corect și integral. Pentru cei care nu reușesc să conștientizeze sarcina didactică educatoarea poate să apeleze la mai multe procedee, cum ar fi:

să ofere explicații clare pe sarcini mici – etape;

să explice clar modul de lucru și să demonstreze corect, în perfectă vizibilitate a copilului, demonstrația să se efectueze în detaliu;

să precizeze unele modele;

să sprijine efortul lor fizic și moral.

Exemple de teme:

Cerc: „Porcul” – privire din față: un cerc mare-capul, cercuri mici-ochii și gura, două dreptunghiuri-urechile, două dreptunghiuri picioarele din față.

„Nasturele” – un cerc mare, două sau patru cercuri mici.

„Peștele” – un cerc mare-corpul, două pătrate mici-aripioarele, două ovale în fața lui, două triunghiuri în spatele peștelui.

„Roata de automobil” – un cerc mare, unul mic în mijloc, cu liniuțe.

Dreptunghi: „Plicul”, „Căruciorul”, „Drapelul”, „Semaforul”, etc.

Triunghi: „Cortul”, „Semn rutier”, etc.

Pătratul: „Căsuța”, „Coșulețul”, „Fereastra”, etc.

Din mai multe forme geometrice: „Locomotiva”, „Castel”, „Camping”, „Grădiniță”.

Folosind piesele geometrice în jocurile copiilor, am obținut satisfacții majore din partea preșcolarilor, am observat că sunt inventivi și originali în efectuarea lucrărilor.

Tot pentru determinarea dezvoltării potențialului creativ am folosit testul de creativitate non-verbală „Cercuri” și testul de creativitate verbală „Utilizări”.

Tema de creativitate „Cercuri” constă în desemnarea cât mai multor figuri, crearea unor desene cu semnificație, pornind de la un cerc și de la un pătrat. Fiecare copil primește o coală A4 pe care sunt desenate: un pătrat mare, un pătrat mic, un cerc mare și un cerc mic. Copiii au sarcina de a desena cât mai multe figuri, pornind de la pătratele și cercurile desenate pe coală. Pentru această probă timpul este nelimitat. Copiii care desenează cele mai multe desene au un grad mai ridicat de originalitate și sunt considerați ca fiind creativi.

Testul de creativitate „Utilizări”, constă în găsirea cât mai multor interpretări, utilizări pentru o serie de desene abstracte. Proba este fără limită de timp. În vederea ambelor răspunsuri a ambelor teste am folosit elementele definitoare ale creativității: fluența, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea.

Fluența constă în abilitatea de a produce o pluralitate de răspunsuri sau soluții într-o unitate de timp sau în timp nelimitat.

Flexibilitatea e definită ca egalitatea de a trece de la o idee la alta.

Originalitatea este atributul definitoriu al creativității. Ea e acceptată ca „noutate absolută” și ca „creativitate relativă”. Psihologii au optat pentru criteriul noutății relative, cel mai frecvent adoptat în cercetări și constă în faptul că un răspuns este cu atât mai original cu cât apariția lui într-un eșantion este mai aproape sau egală cu unitatea.

Elaborarea este o abilitate care se exprimă prin configurarea detaliată a ideii – răspuns cu ajutorul elementelor intuitiv grafice. Folosind cele patru elemente definitoare ale creativității, am primit următoarele rezultate. În cadrul prelucrării rezultatelor am observat următoarele fenomene: odată cu creșterea fluenței, crește și flexibilitatea, adică odată cu creșterea reprezentărilor grafice crește și numărul diversității ideilor și invers. În majoritatea cazurilor, dacă flexibilitatea este sporită, atunci se evidențiază și creșterea fluenței. Se spune că, între unele particularități psihice și creativitate există o corelație pozitivă, dar, odată cu creșterea atenției crește și creativitatea, și invers. Pentru a avea o creativitate înaltă, se cere copiilor a avea o atenție foarte bună, de la medie în sus. Apoi, odată cu descreșterea atenției din partea copiilor, descrește și creativitatea. Odată cu scăderea nivelului de gândire și odată cu scăderea capacităților intelectuale, scade și nivelul creativității.

Având în vedere stimularea și dezvoltarea capacităților creatoare, am acordat o mare atenție întocmiri și rezolvării testelor. În realizarea testelor de creativitate non-verbală, am respectat aceleași condiții metodologice evidențiate anterior, ele fiind comune pentru toate testele folosite verbale și non-verbale.

Testul se adresează abilităților de imaginare, creare a unor tablouri-răspuns, sau obiecte-răspuns, pornind de la o formă ovală care trebuie să constituie o parte a tabloului sau a obiectului desenat. Copiii sunt chemați să dezvolte prima idee care le vine în minte, astfel încât desenul-răspuns primit să fie cât mai interesant și nimeni altul să nu se fi gândit la el, iar apoi să dea un titlu cât mai inteligent și neobișnuit care să ajute la înțelegerea ideii desenului. Testul se adresează potențialului creativ și solicită subiecților să adauge linii, detalii la figurile incomplete pentru a reprezenta obiecte sau tablouri interesante.

Cercetarea inteligenței, nivelului intelectual

O primă cerință ce se impune în cazul copiilor cu un intelect normal pentru startul creativității, este inteligența normală, cu C.I. de 90-100.

Examinând dezvoltarea creativității copiilor am stabilit următoarele:

Nivel scăzut – copii care nu pot crea desene semnificative, n-au interes, nu cunosc;

Nivel mediu – copii care pot, nu prea cunosc, dar pot născoci ceva, se observă câte puțin originalitatea, flexibilitatea, sensibilitatea, ingeniozitatea;

Nivel înalt – acei copii care pot și cunosc.

Tabel nr. 1

Efectuând aceste teste de diagnosticare am scos în evidență că personalitatea fiecărui preșcolar este la nivelul normal de dezvoltare, n-am întâlnit nici o dereglare de personalitate, dar, în ceea ce privește dezvoltarea multilaterală a personalității preșcolarilor experimentați, aș putea spune că nu toți o posedă.

După aceea, am încercat să determin nivelul cunoștințelor matematice prin testele pe care le-am aplicat atât la grupa de control cât și la grupa experimentală.

Evaluare inițială am realizat-o pentru a determina nivelul de pregătire al preșcolarilor și pentru a aprecia gradul în care aceștia vor asimila noua unitatea didactică. În funcție de aceste teste de evaluare, în etape formativă am adoptat soluția corespunzătoare: organizarea învățării noului conținut prin folosirea unor strategii didactice moderne.

În fișa de evaluare inițială obiectivele operaționale urmărite au fost:

O1 – să formeze mulțimi de elemente după criteriile date (culoare, mărime, grosime, lungime, lățime);

O2 – să recunoască formele geometrice;

O3 – să numere și să construiască grupe de obiecte pe verticală și pe orizontală, în limitele 1-10, să recunoască cifrele;

O4 – să aprecieze cantități global și prin punerea în perechi;

O5 – să compună și să descompună numere;

O6 – să știe simbolurile aritmetice și să efectueze operații de adunare, scădere cu 1-2 unități.

Itemii fișei de evaluare inițială:

I1 – Încercuiește cu roșu bețișorul scurt, iar cu verde cel mai lung. Desenează separat bețișoare în șir descrescător:

I2 – Colorează cu albastru cercurile. Taie cu o linie dreptunghiurile. Formează mulțimea pătratelor. Încercuiește triunghiurile:

I3 – Desenează și colorează de jos în sus atâtea buline câte indică cifra:

6 3 5 4 7 9 2 8 10 1

I4 – Desenează în dreptunghiul liber, atâtea cerculețe încât adunate cu primele să obțină tot atâtea câte arată numărul din etichetă:

I5 – Compune și descompune numerele:

I6 – Rezolvă exercițiile:

În urma aplicării acestei fișe de evaluare inițială am centralizat rezultatele preșcolarilor în tabele cuprinzând numele și prenumele acestora, scrise cu inițiale în ordine alfabetică cât și rezultatul obținut.

Înregistrarea rezultatelor grupei experimentale, grupa mare A:

Tabel nr. 2

FB= 26,70%

B= 40,00%

S= 26,67%

I= 6,63%

Înregistrarea rezultatelor grupei de control, grupa mare B:

Tabel nr.3

FB= 23,08%
B= 38,46%

S= 30,77%

I= 7,69%

Comparând rezultatele pe care le-au obținut copiii celor două grupe, se poate observa că ambele grupe au obținut relativ rezultate asemănătoare la evaluarea inițială. În etapa constatativă, am verificat și cunoștințele însușite în rezolvarea de probleme tot printr-o fișă individuală, pentru că întreg experimentul lucrării urmărește stimularea creativității prin compunerea și rezolvarea problemelor matematice. Rezultatele obținute la cele două grupe se regăsesc în tabelul nr. 6 atât pentru evaluarea inițială cât și pentru cea finală.

Etapa formativă, în care s-a lucrat numai cu grupa experimentală a avut ca scop dezvoltarea gândirii creatoare și a spiritului de independență prin compunerea și rezolvarea de probleme.

Cu grupul experimental s-a o organizat un sistem de activități care au vizat realizarea unui climat creativ și recomandarea unor modalități de execuție în direcția sporirii creativității.

Pentru aplicarea diverselor probe de verificare am organizat:

activități comune matematice (jocuri didactice);

jocuri și activități alese (exerciții sau jocuri matematice);

opționalul „Matematica pentru cei mici”, planificarea (vezi Anexa 3);

reorganizarea planificării semestriale.

Obiectele aplicării acestor măsuri sunt:

stimularea creativității copiilor prin compunerea și rezolvarea de probleme;

dezvoltarea capacităților creative reale ale fiecărui copil;

dezvoltarea gândirii logice, a perspicacității, a capacității de analiză și sinteză;

dezvoltarea capacităților de explorare/investigare și rezolvare de probleme;

formarea și dezvoltarea capacităților de a comunica utilizând limbajul matematic.

Activitățile matematice organizate la grupa de control sau desfășurat conform planificării, folosindu-se metodele tradiționale.

La grupa experimentală am pornit de la ideea că „Matematica este terenul cel mai potrivit pentru aplicarea metodelor moderne prin care se stimulează și se dirijează gândirea spre flexibilitate, creativitate și inventivitate”9 și am răspuns pe această cale cerințelor formative ale învățământului actual.

____________________________

9 Sima Ioan, Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, 1997, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, p. 100

Prin activitățile desfășurate am încercat să transmit copiilor nu numai instrucția matematică bazată pe deprinderile de calcul ci o educație matematică care să călăuzească activitatea celor care învață în așa fel încât să simtă farmecul, atracția specifică acestei activități.

Pentru că etapa formativă a investigației a constat în dezvoltarea capacităților creative, am căutat să ofer grupe experimentale condiții optime centrate pe dezvoltarea personalității armonioase, pentru a se dezvolta mai intens creativitatea copiilor.

Cunoașterea aprofundată a particularităților de vârstă ale grupului cu care am lucrat și cunoașterea aprofundată a fiecărui copil în parte (sub toate aspectele: intelectual, afectiv-emoțional, volitiv, motivațional), a presupus o activitate de diversificare a metodelor didactice, proces dus până la individualizarea acestuia. De aici decurge sarcina educatoarei de a ști să-și aproprie copiii, de a face activitățile matematice cât mai plăcute, la care copiii să participe în mod activ, conștient, fără să simtă povara unei activități impuse.

Capacitățile creative se formează la copii prin intermediul metodelor matematice de instruire. De aceea în activitățile matematice de compunere și rezolvare de probleme am căutat metode și mijloace care pun accentul pe copil. Ținând cont de interesele copiilor, „situațiile” aplicate au solicitata activitatea acestora și au dus la desfășurarea unei activități creatoare. Organizarea muncii instructive am făcut-o în mod diferit. Am desfășurat activități pe grupe de copii și individualizat, lăsând copiii să gândească liber, să iscodească, să încerce soluții, chiar dacă uneori nu am fost pe calea cea bună. Uneori, am dirijat gândirea copiilor spre soluția cea mai bună cu ajutorul întrebărilor sau al sugestiilor.

În desfășurarea experimentului am respectat principiul didactic referitor la abordarea cunoștințelor de la apropiat la depărtat, de la simplu la complex.

Introducerea copiilor în activitatea de rezolvarea a problemelor a fost făcută progresiv. După ce în anii premergători au fost familiarizați cu numerele naturale, cu operațiile matematice și simbolurile corespunzătoare (+,-,=) cu cifrele, în grupa mare, preșcolarii au fost învățați să compună probleme simple, pe bază de suport intuitiv. Utilitatea rezolvării de probleme de către preșcolari are la bază conștientizarea faptului că, în viața de toate zilele, sunt situații când trebuie găsit un răspuns la diferite chestiuni.

În formularea și rezolvarea de probleme am parcurs două etape:

1. Etapa compunerii problemelor în fața copiilor este faza în care am urmărit ca preșcolarii să înțeleagă faptul că prin adăugarea/scoaterea unui număr de obiecte la/din numărul inițial acesta crește, respectiv scade. Copiii au rezolvat problemele în mod practic manipulând obiecte (jetoane, jucării, etc.). după efectuarea demonstrativă a acțiunii solicitarea de sarcina problemei („adăugăm/luăm”), am repetat formularea și rezolvarea problemei, punând și copiii să repete.

2. În etapa de învățare a formulării și rezolvării problemelor trebuie respectată condiția ca operațiile transpuse în conținutul problemei să fie formulate ca acțiuni de viață („au mai venit……băieței; îi dă……bomboane, a zburat…….păsărelele”), acțiuni pe care copii le, execută în mod real sau le pot transpune în joc de rol (fetița vine la magazin, plătește, cumpără sau băiețelul este la grădiniță, primește……creioane sau buline). În această fază, activitatea de rezolvare a problemei este foarte aproape de cea de calcul; am evitat să formulez enunțuri cu terminologie matematică, de tipul: „3 creioane + 1 creion”, ci am explicat „Ionuț a avut 3 creioane și a mai primit 1 creion”; nu am spus „4 baloane – 2 baloane”, ci „Irina a avut 4 baloane din care 2 s-au spart”.

Pentru realizarea în întregime a valențelor formative am urmărit cu consecvență activitatea copiilor, le-am dirijat gândirea spre soluțiile corecte, dar fără a-i „dădăcii” foarte mult, numai după ce am ascultat ideile lor. Folosind exercițiul și explicația în procesul compunerii și rezolvării problemelor am reușit să formez copiilor deprinderile de calcul, să formez deprinderi de a stabili și sesiza raporturile dintre cerințele și condițiile problemei.

În cadrul activităților comune cât și în cadrul opționalului „Matematica pentru cei mici” am respectat etapele graduale ale compunerii și rezolvării problemelor:

1. Probleme-acțiuni sau cu punere în scenă;

2. Compunerea de probleme după tablouri și imagini;

3. Compunerea de probleme după modelul unei probleme rezolvate anterior;

4. Compunerea de probleme cu indicarea operațiilor matematice;

5. Compunerea de probleme fără întrebarea ce urmează a fi formulată;

6. Crearea liberă de probleme.

În cadrul opționalului, am creat numeroase fișe în funcție de obiectivele urmărite (vezi Anexele 4,5,6,7).

Problemele cu material concret au fost accesibile și prin rezolvarea lor, copii au reușit să înțeleagă: noțiunea de problemă, componentele ei (conținut și întrebare), semnele care fac legătura între datele problemei și apoi au putut compune singuri probleme. Am concretizat această activitate în jocul didactic „hai să facem o problemă!”.

În cadrul etapei de compunere de probleme după tablouri și imagini, copiii au început să opereze cu imaginile obiectelor, să formuleze singuri conținutul problemei și să rezolve operația. Am organizat și desfășurat jocul didactic „În lumea insectelor” și am obținut rezultate foarte bune.

Am folosit din setul de imagini „Probleme ilustrate prin activități matematice”, Editura M.E. București și alte imagini desenate personal. În baza aceluiași scenariu am utilizat imagini decupate și aplicate, și am variat cantitățile cu care au operat copiii. Importante au fost întrebările ajutătoare cu care eu am contribuit ca dascăl, determinând copiii în a gândi și a găsi și alte modalități de rezolvare și compunere a problemelor de acest tip. Astfel, putem vorbi de o adevărată gimnastică a minții, educându-se atenția, perspicacitatea, capacitatea de investigație a copilului. Unul din jocurile desfășurate cu copiii a fost jocul didactic „Animalele și puii lor”.

Am concretizat aceste acțiuni prin fișe de muncă independentă din cartea „Matematica pentru cei mici” de Cornelia Moț, Editura Ema, Deva, 2000, fișe din caietul preșcolarului „Jocuri didactice matematice” de Aurelia Area și Smaranda Ciojlica, Editura Ema, Deva, 2000, etc.

Compunând și rezolvând probleme asemănătoare cu cele rezolvate anterior, mintea copilului fixează o anumită cale de rezolvare. Creativitatea gândirii se produce pe baza exercițiilor corect formulate și aplicate acesteia, la momentul oportun. Exemplu: „Sanda primește de la mama 2 mere. Răzvan primește și el 3 mere. Câte mere a avut mama?”. Analizând datele problemei am condus copiii spre identificarea raționamentului și a operației de rezolvarea a problemei.

După prezentarea mai multor probleme de acest tip, preșcolarii înțeleg raționamentul logic, fiind capabili să compună și ei probleme după modelul dat. am organizat și desfășurat jocul didactic „Rezolvă repede și bine” .

Într-o altă etapă de compunere și rezolvare de probleme, capacitatea creatoare și caracterul realist al gândirii logice pot fi puse în evidență prin compunerea de probleme cu indicarea operațiilor matematice, ca de exemplu: 2 + …= 3.

Un asemenea model de problemă presupune flexibilitate, capacitate de redefinire și elaborare. Preșcolarii exersați cu efortul intelectual, cu situațiile de problematizare ce stimulează inventivitatea și originalitatea gândirii, pot crea probleme cu caracter realist de acest gen. Ele pot fi abordate după ce copiii au înțeles modul în care se efectuează operațiile de adunare și scădere și dețin abilitatea de a manevra algoritmi simpli de calcul, iar gândirea logică și creativă, precum și imaginația lor au atins un anume nivel de dezvoltare ca urmare a stimulării și dezvoltării lor în numeroase jocuri didactice. Unul din jocurile desfășurate a fost jocul didactic „Micul matematician” .

În compunerea de probleme cu completarea întrebării am solicitat copiii să realizeze concordanța între cele două componente ale problemei: enunț și întrebare. Se poate porni de la o imagine adecvată și de la următorul enunț:

„Trei ghiocei își mișcau clopoțeii în adierea vântișorului de primăvară. Un alt ghiocel își scotea și el căpșorul, bucuros de sosirea primăverii. Ce întrebare putem formula la această problemă?”

Copiii formulează cu ușurință întrebarea: „Câți ghiocei sunt acum? (3 + 1 = 4)”

Acest gen de activitate poate fi exersată pe baza altor imagini, când unii preșcolari pot formula datele problemei, urmând ca alții să conceapă întrebarea.

B. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR, ÎN URMA DESFĂȘURĂRII UNOR JOCURI DIDACTICE DE EVALUARE, DESFĂȘURATE ÎN CADRUL GRUPEI EXPERIMENTALE.

1. Rezultatele obținute de copii în cadrul activității matematice, în care s-au folosit fișe de muncă individuale, având ca temă, jocul didactic „Hai să facem o problemă”.

2. Rezultatele obținute de copii, în cadrul activității matematice, având ca temă unică, jocul didactic „În lumea insectelor”.

3. Rezultatele obținute de copii în cadrul activității matematice, având ca temă, jocul didactic „Animalele și puii lor”.

4. Rezultatele obținute de copii, în cadrul activităților de compunere și rezolvare de probleme asemănătoare celor rezolvate anterior, prin jocul didactic „Rezolvă repede și bine.

5. Rezultatele obținute de copii în cadrul jocului didactic „Micul matematician”.

6. Rezultatele obținute de copii în cadrul jocului didactic „La aniversare”.

Etapa finală s-a desfășurat în perioada 15.03. – 30.03.2016.

Parcurgând acest proces de compunere și rezolvare de probleme, prin procedee variate, axate pe joc și activități de învățare dirijată, am reușit să determin evoluția copiilor prin testele aplicate în faza finală a experimentului cercetat. Am verificat mai întâi evoluția cunoștințelor matematice al e copiilor, după parcurgerea activităților desfășurate în perioada 01.10.2015 și 15.03.2016, la ambele grupe. În urma desfășurării unor jocuri didactice, am aplicat teste celor două grupe și după centralizarea datelor, am monitorizat comparativ rezultatele.

Obiectivele operaționale urmărite au fost:

O1 – să formeze grupe de obiecte după anumite criterii (mărime, grosime, lungime, culoare);

O2 – să numere, să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

O3 – să cunoască cifrele și să identifice vecinii numerelor;

O4 – să cunoască ordinalul și cardinalul uni număr;

O5 – să compună și să descompună numerele în limitele 1-10;

O6 – să rezolve probleme de adunare și scădere cu 1-2 unități, cunoscând simbolurile matematice.

Itemii fișei de evaluare finală:

I1 – Încercuiește cu verde panglica cea mai groasă, iar cu roșu pe cea mai lungă.

I2 – Desenează în diagrama alăturată cu un element mai mult decât în prima. Desenează tot atâtea cercuri cât arată cifra.

I3 – Recunoaște cifrele și scrie vecinii acestora.

I4 – Rezolvă operațiile.

I5 – Puneți semnul corespunzător: „<” ; ,,>”.

I6 – Pune semnele corespunzătoare („+” ; „ – “ și „=”) și rezolvă problema. Scrie sub fiecare grupă câte steluțe sunt.

După aplicarea acestui test am centralizat atât rezultatele grupei mari A (clasa experimental), cât și a grupei mari B (clasa de control).

Înregistrarea rezultatelor fișei de evaluare finale a grupei pregătitoare A:

Tabel nr.4

FB = 33,33%

B = 46,67%

S = 20,00%

I = 0%

Înregistrarea rezultatelor fișei de evaluare finale a grupei pregătitoare B:

Tabel nr.5

FB = 15,38%

B = 46,15%

S = 38,47%

I = 0%

Apoi am aplicat un alt test în care am verificat cunoștințele copiilor celor două grupe, privind compunerea și rezolvarea de probleme matematice și am monitorizat comparativ evoluția preșcolarilor pentru confirmarea ipotezei de cercetare. Am desfășurat o activitate sub sub formă de concurs, cu tema „Haideți la întrecere” în colaborare cu grupa de control, utilizând itemii:

Compune o problemă după imaginea din tablou;

Compune o problemă asemănătoare celei după imaginea din tablou;

Utilizând imagini decupate compune o problemă și rezolvă operațiile;

Scrie semnele folositoare unei operații de calcul;

Găsește mai multe variante de descompunere a unui număr;

Arată prin desen cum ai procedat;

Rezolvă problema din fișa individuală;

Încercuiește cifra corespunzătoare din fișa dată;

Compune o problemă după operația dată: 7 + 1 =;

Compune, desenează și rezolvă o problemă folosind ce semn vrei + sau -;

Rezultatele obținute în urma evaluării, au fost înscrise în următorul tabel:

Tabel nr.6

Comparând rezultatele obținute de cele două grupe, se constată că grupa mare A (experimentală) a obținut rezultate vizibil mai bune, față de grupa mare B (de control). La grupa experimentală datorită compunerii și realizării mai multor probleme adecvate, atât în cadrul activităților comune, cât și în cadrul opționalului „Matematica pentru cei mici”, pe lângă realizarea itemilor mai sus amintiți, s-a observat o mai mare rapiditate în găsirea soluțiilor și compunerea și rezolvarea de probleme. În urma desfășurării experimentului, am observat că eficiența oricărei activități didactice depinde în mare măsură de modalitățile organizatorice, pentru că există o interacțiune dinamică între conținutul activității și forma ei de organizare, maniera de lucru în care am realizat activitățile matematice și aspectul empiric al colaborării educatoare-preșcolar. Prin obiectivele urmărite, am constatat nivelul de cunoștințe și deprinderi intelectuale al copiilor și am observat nivelul progresului obținut la grupă, pe parcurs. Preșcolarii, de la grupa pregătitoare, dețineau cunoștințele necesare cerute la nivelul grupei, dar când au fost puși în situația de a aplica cunoștințele însușite, au întâmpinat greutăți în rezolvarea cerințelor. Ca urmare, am organizat activitățile într-o formă nouă pentru copii, folosind strategiile didactice moderne. Rezultatele obținute în urma desfășurării în acest mod a activităților conduc la concluzia că preșcolarii progresează rapid și pot face față situațiilor de învățare de tip problematic, acționar, activizator.

În urma testului final am observat că nivelul cunoștințelor matematice diferă între cele două grupe, se confirmă faptul că aplicând aceste strategii moderne, performanța grupei experimentale este vizibilă. Însă performanța grupei pregătitoare nu constă doar în buna pregătire a acestora pentru regimul școlar în ceea ce privește nivelul cunoștințelor, ci și în ceea ce privește comportamentul acestora la aceste activități. Copiii sunt mai entuziasmați de aceste activități, au o colaborare mai bună între ei în rezolvarea sarcinilor, s-a dezvoltat spiritul de cooperare și întrajutorare.

De asemenea s-a observat o evoluție în dezvoltarea limbajului, copiii folosesc corect limbajul matematic. Nu s-a văzut aceeași evoluție în cazul preșcolarilor din grupa pregătitoare de control.

Acest experiment dovedește că munca independentă și pe grupe contribuie la dezvoltarea capacităților creatoare ale copiilor, contribuie la dezvoltarea gândirii, a mobilității și flexibilității.

Pe de altă parte, abordând în acest fel antrenarea preșcolarilor în activitățile matematice, am simțit o îmbunătățire a evoluției profesionale ca educatoare, dovedind că activitățile matematice standard trebuie să lase locul celor cu conținut și organizare variate.

CONCLUZII

Pe parcursul lucrării mi-am propus să ridic nivelul de dezvoltare al creativității copiilor, prin activitățile matematice, unde activitatea de bază a fost jocul și organizare eficientă a activităților.

Am promovat o activitate diferențiată, în scopul sprijinirii copiilor cu posibilități mai mari, dar, în același timp i-am îndrumat și ajutat și pe ceilalți în scopul sprijinirii acestora și încurajării aptitudinilor creatoare. Prin crearea unei atmosfere plăcute, atrăgătoare, plină de surprize, copii au fost activi, relaxați și fiind îndeaproape urmăriți și încurajați au reușit să rezolve sarcinile cerute.

În activitatea de compunere a problemelor am ținut seama de posibilitățile copiilor di grupă, de particularitățile de vârstă și individuale.

Am căutat permanent să găsesc cele mai atractive metode și procedee pentru a-i mobiliza pe copii să gândească, să participe activ și direct la descoperirea necunoscutelor dintr-un șir de raționamente și judecăți.

În grădiniță activitățile de compunere și de rezolvare a compunerilor s-au realizat numai prin joc didactic, utilizând un bogat și variat material didactic. Plăcerea competiției și a cooperării generată de joc, a contribuit nu numai la activizarea intelectuală a copiilor, dar și la formarea personalității lor.

Prin activitățile desfășurate, în cadrul experimentului, am reușit, formarea și dezvoltarea unor deprinderi de activitate independentă, crearea unor modalități proprii de lucru, care sper că vor avea continuitate în activitatea școlară și chiar în viața de zi cu zi.

Consider că, pentru a avea rezultate bune în activitatea desfășurată cu copiii, trebuie stimulat cadrul necesar învățării active, bazat pe încredere și respect între educator și educat, trebuie acceptată diversitatea de idei, promovată gândirea și stimulată implicarea activă a tuturor copiilor.

Pe lângă dezvoltarea proceselor psihice, în procesul rezolvării și compunerii problemelor, am urmărit și formarea trăsăturilor de caracter, a sentimentelor față de activitatea oamenilor.

Din lucrare se desprinde ideea, potrivit căreia printr-o muncă perseverentă, educatoarea poate și are șansa de a desfășura o atmosferă plăcută și atractivă, de a cultiva un stil creativ la preșcolari, și prin aceasta, de contribui la dezvoltarea capacităților creatoare ale copiilor.

ANEXA NR. 1

PROIECT DE ACTIVITATE

INTEGRATĂ

Grupa: Mare

Propunătoare: Bianca Cîrnaț

Tema activității: „Grădinarii pricepuți”

Mijloc de realizare: Activități de grup

Obiective generale:

Aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor despre flori;

Obiective specifice:

Familiarizarea copiilor cu procesul da creștere și dezvoltare a florilor;

Cunoașterea modului de îngrijire a plantelor și punerea în practică a cunoștințelor dobândite;

Verificarea operațiilor de adunare și scădere în limitele 1 – 9;

ACTIVITĂȚI DE GRUP

1. Cunoașterea mediului: Grădinarii pricepuți (joc didactic)

Obiective de referință vizate:

Să cunoască unele elemente ale lumii înconjurătoare (plante);

Să comunice idei, impresii pe baza observărilor efectuate;

Să recunoască anumite schimbări și transformări din mediul înconjurător;

Să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire a mediului înconjurător.

2. Activitate matematică: Verificarea numărului în limitele 1 – 9;

Obiective de referință vizate:

Să numere de la 1 la 9, recunoscând grupele cu 1 – 9 obiecte și cifre corespunzătoare cantității fiecărei grupe;

Să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități în limitele 1 – 9;

Să compună probleme simple care să se rezolve prin operații de adunare și scădere în limitele 1 – 3.

3. Activității pe arii de stimulare/sectoare/zone

Comportamente urmărite:

Bibliotecă:

Să „citească” imagini cu flori și să alcătuiască propoziții;

Să reprezinte grafic propoziția, cuvintele și silabele și să precizeze numărul cuvintelor;

Să realizeze pe rețeaua grafică a Fișei nr. 13 din caietul „Primii pași împreună” diferite flori (alternându-le după mărime sau culoare) pentru a realiza un covoraș cu 9 flori.

Artă:

Să aplice tehnici specifice picturii pentru realizarea unei creații individuale cu temă dată (exemplu: „flori cu 5+1 petale”)

Să decupeze flori de primăvară și să le lipească într-un album cu 9 file, pe fiecare filă lipind un anumit număr de flori, în conformitate cu cerința exercițiului scris pe filă.

Știință:

Să ia parte la acțiuni practice de plantare a unor flori, construind modele care să stimuleze diferite medii;

Să își asume responsabilități de îngrijire și ocrotire a mediului;

Să clasifice florile după culoare, forma florii sau a frunzelor și să construiască grupe cu 1-9 flori;

Să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități prin manipularea unor jetoane care reprezintă flori de primăvară;

Să rezolve cerințele Fișei nr. 13 din caietul „Primii pași împreună”, utilizând diferite strategii;

Să utilizeze un limbaj matematic adecvat operației efectuate.

Construcții:

Să redea macheta unei grădini cu „flori” care să aibă 9 ronduri cu flori;

Să „planteze” pe fiecare rond un anumit număr de flori rezultat din rezolvarea unui exercițiu scris pe o plachetă în dreptul fiecărui rond.

FINALITATEA ZILEI: expoziție cu lucrări confecționate de copii.

SCENARIUL ZILEI

După sosirea la grădiniță, un copil de la o grupă paralelă, îmbrăcat grădinar, aducând în dar un coș cu flori diferite. După ce le-am admirat, le-am propus copiilor să mă ajute să selectez florile și să le pun în vaze, după diferite criterii. Astfel, cu întreaga grupă am desfășurat jocul „Grădinarii pricepuți”, selectând și grupând florile după diferite criterii: culoare, flori unice – inflorescențe, după numărul petalelor, forma frunzelor, după lungimea tulpinii, etc. Astfel, copiii si-au sistematizat cunoștințele despre florile observate anterior și am trecut la activitățile pe sectoare, după cum urmează:

La Știință, copiii plantat flori în lădițe, simulând rondurile du flori din parcuri și grădini și respectând cerințele educatoarei.

Exemplu de cerințe: „Plantează în mijlocul rondului 3+1 flori în formă de clopoței. Pe stratul al doilea, 6+2 flori cu frunze lungi și înguste. Pe stratul al treilea, 8+1 flori cu formă de cupe”.

Alți copii au realizat sarcinile Fișei nr. 13 din caietul „Primii pași împreună”. La final , au jucat jocul senzorial: „Iată, ți-am adus o floare”. Un copil, legat la ochi, mirosea una din florile cu care lucrase și trebuia să o recunoască după miros.

La Bibliotecă, au „citit2 imagini cu flori, au formulat propoziții cu un număr dat de cuvinte, au reprezentat grafic cuvintele și silabele. Apoi, au realizat pe rețeaua grafică de la Fișa nr. 13 din caietul „Primii pași împreună” un covoraș cu diferite flori, alternând culoarea sau mărimea acestora.

La aria de stimulare Artă, copiii au decupat imagini ale diferitelor flori de primăvară pe care le-au aplicat într-un album cu 9 file, special confecționat. Alți copii au pictat, prin tehnica ștampilării, cu bețișoare de urechi sau prin trasarea cu pensula, flori cu 5+1 petale sau ronduri cu 8+1 flori etc.

La Construcții, au redat macheta unei grădini cu 9 ronduri de flori. Fiecare rond cuprindea un anumit număr de straturi, iar fiecare strat un anumit număr de flori precizat. Sarcina a fost scrisă de educatoare pe o plăcuță și citită copiilor.

După ce le-au fost explicate sarcinile, copiii si-au ales aria de stimulare unde doreau să lucreze. Când unul dintre copii avea nevoie de ajutor sau îndrumare, ridica un steguleț de culoare roșie, iar educatoarea mergea să îl îndrume. Când unul din copii își finaliza sarcina încredințată, se îndrepta spre un alt sector de activitate, în limita locurilor existente.

La finalul activității, copiii au ascultat „Cântecul florilor” la casetofon.

De reținut!

Activitatea comună s-a realizat prin jocul didactic „Grădinarii pricepuși”.

Activitatea matematică, de verificare a numărului între limitele 1-9, a fost realizată în manieră integrată la toate ariile de stimulare.

MOMENTELE PROIECTĂRII DIDACTICE: au fost respectate în totalitate,

chiar dacă activitățile s-au desfășurat în manieră integrată:

Captarea atenției a fost realizată prin surpriza provocată de copilul grădinar care a intrat în sala de grupă.

Enunțarea obiectivelor pe înțelesul copiilor a fost făcută în timpul discuțiilor purtate de micul grădinar cu copiii despre florile pe care li le-a adus; el a explicat de ce le adusese acest dar.

Reactualizarea cunoștințelor dobândite anterior a fost realizată printr-o scurtă conversație despre forma și culorile florilor, atunci când copiii au selectat florile după criteriile cerute.

Prezentarea noului conținut s-a făcut atunci când au fost explicate sarcinile de lucru de la fiecare arie de stimulare.

Dirijarea învățării s-a produs în manieră integrată, prin angajarea copiilor la lucru în toate sectoarele de activitate.

Obținerea performanțelor fiecare copil își îndeplinește sarcinile de lucru în mod independent, demonstrând astfel că s-au atins obiectivele propuse.

Feedbakul (asigurarea conexiunii inverse) fiecare grup de copii își autoreglează comportamentul, se corectează și se controlează, raportându-se la reguli, la cerințele stabilite la început, în momentul comunicării obiectivelor.

Încheierea activității s-a realizat prin amenajarea unui colț al „grădinarului priceput” în care au fost expuse lucrările copiilor, în timp ce copiii audiază „Cântecul florilor”.

ANEXA NR. 2

Nume_________________________

Data_______________

Test de evaluare inițială

-activitate matematică-

Calificativul_____________

1. Colorează bulina din dreptul mulțimii care are mai puține elemente.

Încercuiește a cincia căsuță și copacul care se află între primul și al treilea.

Ajută rățuștele de pe lac să meargă fiecare la mama ei. Cifrele îți indică câte rățuște are fiecare rață – mamă.

3. Decorează ghiveciul cu trei buline albastre și una galbenă. Câte buline sunt în total? Scrie operația efectuată.

ANEXA NR. 3

Activitate opțională

„Matematica pentru cei mici”

Argument

Prin opționalul „Matematica pentru cei mici” mi-am propus să atrag copiii pentru studierea activităților matematice într-o atmosferă mai plăcută, într-un context ușor, atractiv, inedit.

Opționalul urmărește să ofere copiilor atât experiența utilizării tehnicilor și limbajului matematic în situații practice accesibile lor, cât și cultivarea perseverenței, voinței, încrederii în forțele proprii. Problemele puse antrenează gândirea logică și dezvoltă imaginația și creativitatea copiilor.

Durata: 1 an școlar

Nivel: 6 ani

Obiective cadru:

1. Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii;

2. Dezvoltarea capacității de explorare/investigare și rezolvare de probleme;

3. Formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând limbajul matematic;

4. Dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiu și aplicarea matematicii în rezolvarea problemelor.

1. Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

2. Dezvoltarea capacității de explorare/investigare și rezolvare de probleme

3. Formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând limbajul matematic

4. Dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiu și aplicarea matematicii în rezolvarea problemelor.

Conținuturi: jocuri didactice matematice, jocuri distractive, fișe matematice individuale.

ANEXA NR. 4

SĂ GÂNDIM ȘI SĂ GHICIM

Ghicitori: problemă pentru activitățile matematice + fișe interdisciplinare.

Grupa pregătitoare

1) Lică are 7 mere

Și mănâncă 3 din ele,

Sora lui mai mică vrea

Un măr sa-i mai dea.

Spune repede și tare:

– Câte mere Lică are?

* Încercuiește cu roșu mulțimea merelor pe care Lică le-a avut. Câte mare a mâncat băiatul? Încercuiește-le cu verde. Colorează cu galben mărul primit de la sora lui.

* Desenează în pom tot atâtea mere câte are Lică la final.

* Marchează cifrele care corespund sarcinilor problemei.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

* Jocuri – exercițiu – Găsește rime pentru cuvintele: „mere”, „soră”, „mică”.

– Dă-i un nume surioarei lui Lică.

– Spune cât mai multe cuvinte care încep cu sunetele: M, S, L.

2) Patru gâște-s pe cărare,

Câte aripi sunt în soare?

Dar picioare?

Încercuiește cifra care corespunde numărului de gâște.

Desenează în cerc tot atâtea linii câte aripi au împreună cele 4 gâște, iar în triunghi tot atâtea steluțe câte picioare au toate cele 4 gâște.

Colorează fundițele gâștelor.

Desenează în spațiul dreptunghiular tot atâtea ouă cât îți arată cifra etichetată.

Jocuri – exercițiu:

„Cum face gâsca?” – jocuri imitative.

Pronunță clar cuvintele: „gâscă – gâște”, „cărare”, „soare”, „aripioare”, „picioare”. Introdu cuvintele în propoziții, desparte-le în silabe, identifică sunetele inițiale/finale.

„Și cuvintelor le place să fie alintate” – diminutive pentru cuvintele din ghicitoare.

„Ce știi despre mine?” / „Descrie imaginea!” – să descrie imagini cu gâște.

Lectura educatoarei: „Povestea gâștelor” – convorbiri pe text.

3) În poiană am o floare

Roșie e la culoare

Însă șase-s galbene.

Socotește repede,

Câte flori cu toate sunt

Și le leagănă în vânt?

Colorează floarea care crezi că e roșie. Cum se numește?

Câte flori galbene sunt? Colorează-le.

Alege și încercuiește cifrele care arată: câte flori roșii sunt, câte galbene, câte sunt în total?

Jocuri – exercițiu:

Găsește rime pentru cuvintele: „floare”, „galbene”, „poiană”, „vânt”.

Cu ce sunet încep cuvintele de mai sus? Dă și alte exemple de cuvinte care încep cu sunetele respective.

Eu spun floare MARE, tu spui floare MICĂ – cuvinte cu sens opus. Se folosesc cuvinte din ghicitoare.

Descoperă florile identice. Marchează-le, folosind culori diferite. Colorează trandafirii.

4) Un cățel și un pisoi,

Se joacă cu spor, de zor,

Numără de reușești,

Dacă nu să socotești,

Câte cozi, câte picioare,

Au cei doi prieteni, oare?

Alege cifra corespunzătoare numărului de codițe și apoi, numărului de picioare.

Colorează hrana pisicuței, iar în spațiile libere desenează ceea ce mănâncă cățeii.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Privește imaginile. Formulează propoziții despre ceea ce vezi. Desenează în casete atâtea buline roșii câte cuvinte are fiecare propoziție construită de tine.

Colorează animalul preferat.

ANEXA NR. 5

FIȘĂ MATEMATICA

Colorează desenul folosind codul cerut.

ANEXA NR. 6

PROBLEME ILUSTRATE

IRPURAȘUL A SOSIT

COMPUNEȚI 3 PROBLEME DUPĂ ACEASTĂ IMAGINE

CÂȚI MORCOVI AU PRIMIT IEPURAȘII?

CÂȚI MORCOVI AU RĂMAS PENTRU SUPĂ?

CÂȚI MORCOVI A AVUT MAMA ÎN COȘ?

ANEXA NR. 7

FIȘĂ MATEMATICĂ

COMPUNE ȘI REZOLVĂ PROBLEMELE

1. Efectuează operațiile matematice și ajută fiecare pisicuță să își găsească peștișorul care îi corespunde, trasând câte o linie între ei.

2. Încercuiește a doua, a patra pisicuță, primul și ultimul peștișor.

ANEXA NR. 8

TEMA

Ilustrează problema următoare și rezolv-o, după modelele rezolvate anterior. Iepurașul are un coș cu 3 ouă. Iepurașul mai aruncă un ou în coș. Câte ouă are iepurașul în total?

ANEXA NR. 9

TEMA

Ilustrează problema următoare și rezolv-o, unii copii concep problema, alții rezolvă și pun întrebarea.

Într-un coș se află 6 fructe. Tom mănâncă un măr. Câte fructe au mai rămas pentru Jerry?

ANEXA NR. 10

FIȘĂ MATEMATICĂ

Compune și desenează probleme folosind cifrele și operația dată:

ANEXA NR. 11

FIȘĂ MATEMATICĂ

Compune, desenează și rezolvă probleme folosind ce semn vrei: „+” sau „ – ”

ANEXA NR. 12

EVALUARE FINALĂ

Activitate matematică „Adunarea și scăderea cu 1 unitate în limitele 1-10”. Compune și rezolvă următoarele probleme ilustrate:

Bibliografie

1. Ilica, Anton; Kelemen, Gabriela, Metodica activităților instructiv-educative, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2004;

2. Ionescu, Miron, Instrucție și educație, Editura „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2005;

3. Roman, Alina; Dughi, Tiberiu, Elemente de psihologia educației, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2007;

4. Sima, Ioan, Creativitatea la vârsta preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;

5. Sternberg, Robert J., Manual de creativitatea, Editura Polirom, București, 2005;

6. Stoica, Marin, Pedagogie și psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, București, 2002;

7. Institutor Sorițeu Emilia, Educarea și creativitatea, Colectivul cadrelor didactice de la grădinița P.P. 14 Arad, „Idei, suflet și dorința de a educa copiii”, 2007, tehnoredactată de Bucureștean Angelica, Deliman Izabela

8. www.didactic.ro

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: INTRODUCERE ……………………………………………………………………………3 CAPITOLUL I Cultivarea și educarea creativității în învățământul preșcolar………………………….…4 1.1. Aspecte… [311099] (ID: 311099)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………3 CAPITOLUL I Cultivarea și educarea creativității în învățământul preșcolar………………………….…4 1.1. Aspecte… [311099]

Copyright Notice

Gradient Amzoiu (1) [615142]

Comunicare managerial ă și resurse umane [604141]

”…într-o clipă de har, Atotputernicul făcu un semn și acolo, unde undele Dunării se contopesc într-o totală-mbrățișare cu Marea, se născu Delta…” M…. [303016]

Proiect cofinan țat din Fondul Social European prin Programul Opera țional Sectorial [629828]

Credința și faptele bune [624442]

If you dont have integrity, you have nothing. You cant buy it. You can have all the money în [629631]

Copyright Notice

Similar Posts