INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3 CAPITOLUL I…. [614252]

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3
CAPITOLUL I. ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND CRIMINALITATEA
FINANCIAR BANCARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
CAPITOLUL II. CAUZELE CRIMINALITĂȚII DE AFACERI, FACTORII
DETERMINANȚI ȘI CONDIȚIILE FAVORIZATOARE ………………………….. …………….. 9
2.1 Cauzele generale ale criminalității de afaceri ………………………….. ………………………….. … 9
2.2 Factori, condiții și cauze generatoare de evaziune fiscală ………………………….. ………….. 13
CAPITOLUL III. ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND CRIMINALITATEA,
CRIMINALUL ȘI VICTIMA DIN PERSPECTIVA INFRACȚIONALITĂȚII
FINANCIAR -BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 17
3.1 Criminalitatea în afaceri – aspecte generale ………………………….. ………………………….. …. 17
3.2 Apariția conceptului și a denumirii de “criminalitate a gulerelor albe” ……………………. 19
3.3 Caracteristici și tipuri ale criminalității gulerelor albe ………………………….. ………………. 23
3.4 Criminalul – persoana ce săvârșește infracționalitatea financiar -bancare. Aspecte
criminologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 27
3.5 Repere statis tice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 31
3.6 Victimologia infracționalității financiar bancare. Aspecte criminologice …………………. 34
CAPITOLUL IV. PR EVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII FINANCIAR
BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
4.1 Organisme si organizații internaționale și interne specializate în lupta contra spălării
banilor și a evaziunii fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 35
4.2 Mijloace legislative internaționale și interne de combatare a spălării banilor și a evaziunii
fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 43
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 45

3
INTRODUCERE

Criminalitatea economico -financiară, cunoscută și sub numele de “criminalitate a
gulerelor al be”, generează mari daune economiei internaționale. Totuși, încălcările care comit
crime în acest domeniu sunt privite de societate ca fiind oameni care au găsit o cale de a evita
acțiunea coercitivă a statului, care este creșterea impozitelor și a impunerilor . Prin urmare,
acești indivizi nu sunt considerați criminali, deși legea penală nu face nicio distincție;
dimpotrivă, ei sunt tratați cu respect, sunt considerați oameni de afaceri, persoane care nu merită
să fie trase la răspundere pentru că găsesc soluți i, chiar ilegale, pentru a scăpa de legislația
financiară a statului în care își desfășoară activitatea.
Fenomenul criminalității economice și financiare are loc și se manifestă într -un mediu
specific al economiei și finanțelor, care poate prezenta o mar e varietate de forme
organizaționale care se află într -o transformare permanentă și oferă o gamă largă de posibilități
de acțiune, prin tehnicile corespondente.
Victimele acestui fenomen sunt cetățenii, dar, uneori, sunt și parteneri de afaceri,
instituț ii guvernamentale, sectorul de afaceri și mediul bancar și financiar. Victimele indirecte
sunt cetățenii, aceia care, ca o consecință a deturnării de fonduri, fraudei și deturnării ilegale și
a cumpărărilor neautorizate de management, văd diminuarea nivelu lui lor de viață,
compromiterea asistenței medicale, accesul la educație și informațiile blocate de reducerea
ilegală a fondurilor sociale destinate îndeplinirii acestor obiective.
Criminalitatea din sectorul de afaceri are drept consecință, datorită mare a proporție a
daunelor și a numărului de victime, un evident dezechilibru al întregii societăți, cu impact direct
asupra climatului de ordine publică și securitate națională.
Consecințele pe termen lung ale acestui tip de criminalitate nu sunt totuși luat e în
considerare și într -o economie în tranziție, cum a fost cea în care România a experimentat, în
care legislația financiară și fiscală a avut o naștere dificilă și un proces de îmbătrânire și mai
dificil, principala consecință a fost apariția clasei de miliardari din carton, pe fondul pauperizării
restului populației.
După 1989, organizațiile bancare străine au devenit disponibile și pentru români, iar
aceste instituții au oferit nu numai un cadru mai evoluat și mai competitiv pentru evoluția
afacerilo r, ci și mijloacele de a crea o aparență de legalitate pentru unele activități ilegale.

4
Aceleași organizații bancare au devenit, de asemenea, locul unde banii proveniți din
activități criminale desfășurate pe teritoriul românesc și -au găsit destinația.
Din acest punct de vedere, anul 1989 a fost momentul începerii marii criminale
financiare si bancare din Romania, c ând sistemul bancar romanesc a devenit competitiv si
privat.
Cu toate acestea, posibilitățile oferite de existența pură a acestui sistem b ancar, precum
și posibilitățile oferite de accesul nelimitat la sistemele bancare externe nu au fost cunoscute
decât de un grup de indivizi care era foarte mic în comparație cu restul populației.
Printre acești puțini inițiați s -au numărat persoane care și-au adus contribuția la creșterea
și evoluția sistemului bancar românesc și care au știut să -și unească interesul personal cu cel
social, dar au existat și acei inițiați care au folosit sistemul doar pentru interesul lor personal, în
cele mai multe cazur i producând mari prejudicii economiei românești.
Studiul are ca punct de pornire o scurtă analiză istorică a fiscalității pe teritoriul țării
noastre, continuă cu analiza infracțiunilor de spălare a banilor și de evaziune fiscală, analizează
factorii crim inogeni generatori ai fenomenului infracțional în domeniul criminalității de afaceri,
tratează metodele și tehnicile de investigareare criminalistică a infracționalității „gulerelor
albe”, prezintă aspecte juridico – penale de drept comparat privind legisl ația în domeniu
existentă în alte state europene atât din cadrul Uniunii Europene, cât și din afara acesteia,
precum și din alte state de pe glob.
Studiul cuprinde o descriere a principalelor instituții interne și internaționale cu atribuții
în domeniul p revenirii și combaterii spălării banilor și a fraudei fiscale, precum și o analiză a
principalelor reglementări legislative cu incidență în problematica studiată, urmărind
transpunerea în dreptul intern a normativei europene, precum și modalitățile efectiv e de aplicare
la nivel instituțional.

5
CAPITOLUL I. ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND
CRIMINALITATEA FINANCIAR BANCARĂ

Cele mai mari dezastre care au avut loc în lumea finanțelor și a băncilor au avut ca factor
generator, potențialul imens pe care a cest fundal îl poate avea în scopul obținerii unui câștig
material semnificativ12.
Profiturile uriașe care pot fi obținute prin utilizarea răuvoitoare a sistemului bancar au
determinat apariția unui nou tip de criminal – periculos și versatil – care și -au exercitat
înclinațiile ilegale într -un mediu social caracterizat prin următorii factori:
➢ un fundal economic insuficient în vârstă, marcate de ușurința cu care pot apărea
agenți economici noi și instituții financiare noi, oferind perspective promise, în
multe cazuri însoțite de o publicitate potrivită.
În absența unei tradiții consacrate în acest domeniu, sistemul devine vulnerabil datorită
faptului că posibilele intruși ca aceștia, care caută un scop ilegal, sunt urmăriți prea târziu.
Din nefericire, mediul economic existent în România în acea perioadă a făcut posibilă
acțiunea unor astfel de organizații care au avut ca scop doar îmbogățirea rapidă, indiferent de
mijloace, a unui număr limitat de persoane, altele decât deponenții.
➢ mediul judiciar def ect oferă terenul ideal pentru inițierea și finalizarea unor astfel
de afaceri ilegale, sa încheiat cu daune colosale.
Sistemul judiciar este fie defect, fie în mod constant în spatele ritmului evoluției afacerii,
care este un mediu dinamic, cu propriile legi și motivat economic. În majoritatea cazurilor,
discrepanțele legislative sunt cele speculate, dar, la fel de periculos, este abundența facturilor,
mereu schimbatoare, ceea ce face ca dezvoltarea unei activități economice corecte să fie
aproape imposi bilă chiar și atunci când cineva dorește să acționeze cu bună -credință.
➢ mediul politic corupt este, fără îndoială, factorul care reprezintă baza haosului
economic.
Persoanele care și -au luat afacerile până la limita legii sau chiar le -au rupt și care au
câștigat profituri enorme au permis să -și cumpere poziții cheie în politică, care le -a acordat
imunitate și, totodată, o putere tot mai mare.

1 Ciobanu Petruț (2012) , Infracțiuni financiar bancare. Metodologia investigației Criminalistice , Editura Rosetti
Internațional, București , pag. 34 ;

6
Politicienii de acest gen au inițiat și au susținut inițiative legislative nesănătoase, au
otrăvit mediul econo mic și au dezvoltat o lume subterană care și -a consolidat poziția, dar a
slăbit puterea națională economică în acest proces.
➢ controlul extern și cel absolut deficitar este un alt factor care încurajează și
amplifică frauda și evaziunea fiscală în organiza țiile financiare.
Lipsa de experiență, cunoașterea defectuoasă a legilor, lipsa oricărei motivații,
reproșarea organizațiilor împuternicite cu puteri de control, au contribuit la crearea unui mediu
instabil și vulnerabil, în care factorii potențiali le -ar putea manifesta în mod liber.
➢ gestionarea defectuoasă a unei instituții bancare, atunci când aduce cu ușurință
activități ilegale, fie din interiorul băncii, fie din afara ei.
Dorința de a obține profituri imense și imediate cam generează decizii mana geriale
greșite, cu consecințe grave.
Una dintre realitățile perioadei pe care o parcurgem în acest moment este creșterea
diversității și a dimensiunii criminalității la nivel mondial și în special a nivelului criminalității
bancare. Este evident că, în prezent, criminalitatea bancară sa extins într -o zonă mai largă, are
forme noi, dintre care unele sunt mai sofisticate și necunoscute până acum, astfel de forme fiind
de fapt rezultatul acțiunilor grupurilor criminale organizate de adevărați specialiști2.
Analiza dimensiunilor și a formelor modalităților de manifestare a criminalității
economico -financiare din România în ultimii 20 sau 30 de ani scoate în evidență faptul că acest
fenomen a fost cauzat de starea mediului economic, social și politic, prin st ructura socială,
nivelul de dezvoltare economică și nivelul stabilității sociale.
Modificările care au avut loc în aceste domenii au influențat conținutul și modalitățile
de manifestare a criminalității economice și financiare.
Au apărut noi forme de del incvență, după anul 1990 fiind dezvăluit chiar o agresiune
veritabilă față de proprietatea de stat, materializată în deturnare de fonduri și furturi de proporții
uriașe, o industrie reală de contrabandiști, un izbucnire a izbucnirii jocurilor piramidale, j aful
cele mai importante bănci, finanțele publice și coliziunea dezastruoasă a unor fonduri de
investiții.

2 Leția Alina Andreia (2014), Investigarea Criminalității de afaceri. Spălarea banilor. Corupția și frauda fiscală.
Aspecte teoretice și practice . Ed. Universul Juridic. Bucure ști, pag. 23;

7
Profitând de faptul că legislația privind activitatea bancară nu a fost adusă la realitățile
zilei (facturile au fost elaborate în anii șaptezeci), până în 1990 băncile și -au consolidat pozițiile
și au intrat în economia românească prin susținerea activității private și, prin urmare, își
consolidează pozițiile oferind un număr mare de credite, cărora le -au plătit mari comisioane și
interese.
Lumea financiar -bancară și -a extins rădăcinile puterii atât de bine și atât de adânc în
toate structurile de stat datorate, în principal, direct puterii instituțiilor bancare și financiare,
organizate și gestionate în conformitate cu un set riguros de reguli sta bilite prin legi specifice,
reglementărilor și procedurilor.
Termenul fraudei bancare se referă la actele ilegale care afectează băncile, serviciile
financiare ( investițiile) și care privesc instrumentele de plată, cecurile, biletele la ordin, no tele
de mână3. Referindu -se la fraudă ca mijloc de înșelăciune a băncii, termenul înseamnă suma
acțiunilor ilegale și manualelor efectuate de bancheri prin intermediul entității bancare, care
este, prin urmare, direct afectată de transferul interpolar al unor sute de bani în beneficiul direct
al bancheri sau alte persoane4.
Valul de fraudă al sistemului bancar a început în SUA și s -a extins în Germania,
Austria, Marea Britanie și Olanda, de fapt a înțeles comunitatea europeană, iar analistii au
prognoza t o creștere semnificativă a crimelor în domeniul financiar.
Criminalitatea organizată a vizat activitățile financiare și bancare, precum și bursa de
valori, generând evenimente criminale internaționale. Acest val de fraude a fost adăugat și în
România, ca re se afla într -o perioadă de tranziție către economia de piață liberă și se confruntă
cu o evoluție extrem de alarmantă. Cele mai multe dintre aceste infracțiuni implică acordarea
de împrumuturi bancare fără garanții sau bazate pe documente false, folos irea frauduloasă a
depozitelor bancare, favorizarea câtorva agenți economici privați în detrimentul organizațiilor
de stat, transferurile ilegale de bani între conturile bancare, esalonarea documentelor false de
plată fără acte de acuzare reale de abuz și corupție în ceea ce privește activitatea de acordare a
împrumuturilor, omiterea plății ratelor și a dobânzilor rezultate din împrumuturi sau omiterea
luării măsurilor legale împotriva anumitor agenți economici care au încălcat legea financiară în
acest dom eniu.

3 Ciobanu Petruț (2012) , Infracțiuni financiar bancare. Metodologia investigației Criminalistice , Editura Rosetti
Internațional, București , pag. 3 6;
4 Nedelcu Constantin (2014) , Criminalistică. Tehnică și tactică criminalistică , Editura Hamangiu, București , pag.
43;

8
Criminalitatea bancară are două componente5:
➢ crimele comise de persoane din afara băncii, banca fiind victima manualelor
frauduloase.
➢ infracțiunile săvârșite de persoane din interiorul băncilor, de persoane, cu sau fără
ajutorul unor persoan e din afară.
Începerea luptei împotriva corupției este într -adevăr un semnal că societatea, cel puțin
la nivel decizional, a observat una dintre problemele esențiale care stau la baza creșterii fraudei
bancare financiar -bancare, rareori crescând la prejud ecăți de sute și mii de miliarde.
De asemenea, s -au făcut nereguli pentru a acoperi proporțiile enorme de fraudă care
au rezultat în principal din omisiunea de repatriere a monedelor străine generate de activitățile
de export efectuate de agenții econom ici, băncile care au fugit în alertarea organizațiilor
judiciare ale celor care nu au respectat obligația de a furniza "monedele străine colectate"6.
Infracțiunea are aspecte speciale în domeniul organizațiilor bancare netradiționale.
O anumită notorie tate a fost câștigată între 1991 și 1994 de către organizațiile intra –
ajutorare, cum ar fi Caritas și Megacaritas, o adevărată nebunie a câștigătorilor multipli, iar
după prăbușirea lor sa pus bazele unui alt sistem mai sofisticat, serios și generos: fondu rile de
investiții care au început activitatea lor în absența oricărei forme de control.
Creșterea numărului de organizații non -bancare (companii de asigurări, fonduri de
pensii, fonduri de investiții, burse de valori) a provocat băncilor bătăi puternice , prin atragerea
unor sume mari de bani de la public în schimbul unor clauze atractive.
Motivele utilizării acestui sistem sunt diverse, de la trimiterea unor sume mici la rude
în țările sărace, la frauda fiscală și la finanțarea celei mari crime: terori smul politic și religios,
traficul de arme și traficul de droguri etc.
La nivel mondial, acest tip de cazuri sunt considerate extrem de complicate, cu un
procent redus de rezolvare. Imigranții, care, de obicei, dar nu întotdeauna provin din țările
sărace , folosesc un număr mare de magazine mici, restaurante, internet – cafenele și brutării
pentru a trimite bani în țările natale, ca o modalitate de a ajuta.

5 Ciobanu Petruț (2012) , Infracțiuni financiar bancare. Metodologia investigației Criminalistice , Editura Rosetti
Internațional, București , pag. 3 6;
6 Nedelcu Constantin (2014) , Criminalistică. Tehnică și tactică criminalistică , Editura Hamangiu, București , pag.
43;

9
CAPITOLUL II. CAUZELE CRIMINALITĂȚII DE AFACERI,
FACTO RII DETERMINANȚI ȘI CONDIȚIILE FAVORIZATOARE

2.1 Cauzele generale ale criminalității de afaceri

Fiind un stat membru al Uniunii Europene, România se confruntă cu probleme serioase
în ultimii ani în ceea ce privește evaziunea fiscală și frauda fiscală, al cărui nivel rămâne
constant față de nivelul mediu din Uniunea Europeană.
Cele două fenomene fiscale au crescut din ce în ce mai mult pe fondul crizei economice
din 2009 în societatea românească, susținută de creșterea corupției și birocratizării siste mului
public și administrației publice, sub o limitare a transparenței publice, facilitată de o legislație
instabilă, supusă unor schimbări frecvente de substanță și instituționale.
Având la dispoziție o legislație fiscală cu lacune și lacune în ceea ce privește
interpretarea, organele de control fiscal par să renunțe la luptă cu fraudatorii, de parcă ar
demisiona înainte de operațiunile și mecanismele complexe ale infractorilor " cu gulere albe ".
Faptul că evaziunea fiscală și corupția larg răspândită, în special la nivelul administrației
publice, sunt fenomene negative care afectează negativ nivelul impozitării și creșterea
economică, ceea ce duce la creșterea datoriei publice a României, este recunoscută în literatura
economică7 și în procesele, r apoartele și analizele Consiliului Fiscal8 sau PNUD9 – Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în România.

7 Brașoveanu, I.V., Obreja B rașoveanu, L. (2008) , Correlations between fiscal policy and macroeconomic
indicators in Romania. In: Theoretical and Applied Economics , București, pag. 49;
8 Fiscal Council Report for 2013. Fiscal Council, Romanian Academy House. Available at:
http://www. consiliulfiscal.ro/ra -2013.pdf , data accesării: 25.05.2018;
9 Evaluation report on the implementation of the National Anticorruption Strategy 2005 -2007 and the National
Anticorruption Strategy regarding the Vulnerable Sectors and Local Public Administration for 2008 -2010 in
Romania . Available at:
http://www.transparency.org.ro/politici_si _studii/advocacy/Strategia%20Nationala %20Anticoruptie.pdf , data
accesării: 25.05.2018;

10
Împotriva consecințelor economice negative și a combaterii acestor fenomene la nivel
național, s -au propus și se propun măsuri de re formă și strategii, pornind și luând în considerare
rezultatele evaluărilor instituționale, guvernamentale și neguvernamentale efectuate în
România, dar și din surse externe Comisia Europeană, rapoartele Transparency International).
Un fenomen complex în ceea ce privește abordarea, mecanismele și consecințele,
evaziunea fiscală are în prezent o definiție legală în Legea nr. 241/200510, pentru care literatura
juridică a încercat o definiție mai cuprinzătoare: evaziunea fiscală reprezintă totul ilegal sa u
licit procedurile prin care cei interesați să eludeze integral sau parțial averea lor din obligațiile
fiscale stabilite prin lege11 sau evaziunea fiscală există în sensul propriu al termenului atunci
când cel care ar plăti impozitul nu o plătește, făr ă obligația transferat către un terț12 [4].
Există o psihologie a contribuabilului de a nu plăti vreodată taxe, cu excepția cazurilor
în care este imposibil să nu plătească.
Considerăm că definiția evaziunii fiscale dată de profesorul D.D. Șaguna surprind e cel
mai bine factorii generatori, stabilind că evaziunea fiscală este rezultatul logic al defectelor și
inconsecvențelor unei legislații imperfecte și prost asimilate, a metodelor de aplicare
necorespunzătoare, precum și a lipsei de prevedere și incompet ență a legiuitorului a cărui
impunere excesivă este ca vinovați ca cei care, prin aceasta, cauzează evaziune fiscală13.
După stabilirea factorilor care favorizează dezvoltarea fenomenului escapist, autorii
români D. Șaguna și M. Tutungiu stabilesc o str ânsă corelație între rata excesivă a impozitului
pe de o parte și evaziunea fiscală, pe de altă parte: "o taxă excesivă trasează problema
impozabilă pentru că, atunci când povara fiscală exercită o presiune prea mare asupra aspectelor
impozabile, acest lu cru tinde să scape ”14.

10 Law no.241/2005 on preventing and combating tax evasion, published in the Official Gazette No. 672 of July
27, 2005 ;
11 Șaguna, D.D., Tutun giu M. (1995 ), Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor (Tax evasion Explained). Bucharest.
Oscar Print Publishing House , pag. 67 ;
12 Brașoveanu, I.V., Obreja B rașoveanu, L. (2008) , Correlations between fiscal policy and macroeconomic
indicators in Romania. In: Theoretical and Applied Economics , București, pag. 53;
13 Law no.241/2005 on preventing and combating tax evasion, published in the Official Gazette No. 672 of July
27, 2005 ;
14 Șaguna, D.D., Tutun giu M. (1995 ), Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor (Tax evasion Explained). Bucharest.
Oscar Print Publishing House , pag. 6 9-70;

11
Impozitele sprijină politicile sociale ale fiecărui stat și dezvoltarea economică, dar
acestea trebuie stabilite la un nivel care să nu afecteze activitatea economică, pentru care,
începând cu secolul al XVIII -lea, se vorbește de li mitări obligatorii ale impozitelor fiscale,
limitări care asigură bugetul resursele necesare politicilor sociale și determinarea
contribuabilului de a transfera din veniturile sale sumele necesare asigurării interesului general.
O încercare faimoasă de a evidenția problema presiunii fiscale crescânde este aceea a
profesorului Arthur Laffer, reprezentant al economiștilor care susțin "teoria aprovizionării" și
care, folosind o curbă în formă de clopot în sistem axial xOy (figura nr. 2.1), arată că orice
creștere a sarcinii fiscale (prin creșterea impozitării pe axa Ox) determină scăderea taxelor
obligatorii percepute de autoritățile publice (prin nivel scăzut pe axa Oy), deoarece taxele
obligatorii prea "încărcate" percepute de autoritățile publice distrug baza fi scală prin apariția
fenomenului de rezistență și evaziune de la plata către contribuabil care simte în principal
reducerea veniturilor sale.

Figura nr. 2.1 Curba Laffer

12
În general, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple și acționează simultan. Având în
vedere importanța promovă rii și menținerii fenomenului escapist, dar și incidența practică a
acestora, menționăm câteva motive pentru a înțelege măsurile de combatere și strategiile
adoptate de executiv15:
1. poveri excesive fiscale, adică o povară fiscală excesivă, perspectiva cont ribuabilului
și instabilă (în special pentru unele categorii de contribuabili) – aceste cauze pot crea motive
morale de evaziune fiscală a contribuabilului (în general antreprenorii mici și mijlocii) care
tratează faptele menționate ca o expresie a represi unii ( dominația) statului, considerându -se, în
același timp, dreptate să se opună pentru a supraviețui și a căuta mecanisme și mijloace de
evitare a impozitelor prin reducerea bazei de impozitare.
2. factorii economici simțiți de contribuabili: – raportul dintre nivelul impozitării și
măsurile de responsabilitate (nivelul amenzilor sau al sancțiunilor penale) – contribuabilul
compară consecințele economice ale plății impozitelor, în ceea ce privește reducerea veniturilor
proprii și implicarea executării mă surilor de răspundere contravențională sau penală pentru
neplată.
Astfel, dacă nivelul de impozitare este mai mare și măsurile contravenționale
comparativ mai mici, efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare, contribuabilul riscă
să asume răspund erea legală pentru ascunderea bazei de impozitare; – situația economică a
contribuabilului – cu cât situația economică a contribuabilului este mai severă (veniturile sunt
considerabil mai mici decât costurile de producție și de ședere), cu atât este mai ma re tentația
de evaziune fiscală (în unele cazuri, executarea de către contribuabil a tuturor taxelor obligațiile
pot agrava situația sa economică până la nivelul critic al falimentului, iar evaziunea fiscală poate
deveni singura șansă de supraviețuire), as tfel încât aplicarea măsurilor de responsabilizare
pentru evaziunea fiscală este opțiunea contribuabilului de a supraviețui; – criza economică la
nivelul sistemului național – situația financiară a contribuabilului și a consumatorului de bunuri,
lucrări și servicii se înrăutățește, micșorând posibilitatea transferării impozitelor prin creșterea
prețurilor de vânzare / livrare;
3. măsuri insuficiente de promovare a conformității fiscale (permanente) și, prin urmare,
educație fiscală insuficientă a contribuab ililor.

15 Brașoveanu, I.V., Obreja B rașoveanu, L. (2008) , Correlations between fiscal policy and macroeconomic
indicators in Romania. In: Theoretical and Applied Economics , București, pag. 65;

13
4. lacunele legii fiscale și posibilitățile de interpretare a normelor juridice datorită, pe
de o parte, neincluderii în rapoartele fiscale a rapoartelor privind impozitarea, pe de altă parte
datorită inexactităților și ambiguităților din textele j uridice care părăsesc contribuabilii
posibilitatea de a evita impozitele prin crearea apariției legalității.
5. lipsa unui organism bine organizat de control fiscal bine organizat, pornind de la
mijloace și metode eficiente de control, supraveghere sau inv estigație, unui personal suficient,
instruit și motivat în procedurile de control și care nu poate fi deturnat de la scopul său de
control. Privind bugetul național al unei părți importante a resurselor necesare îndeplinirii
sarcinilor și responsabilitățil or asumate de fiecare stat, evaziunea fiscală este, de asemenea,
dăunătoare contribuabililor, deoarece, prin reducerea resurselor bugetare, veniturile bugetare
sunt mai mici, ceea ce creează denaturări ale sarcinii fiscale .

2.2 Factori, condiții și cauze g eneratoare de evaziune fiscală

Metodele de evaziune fiscală sunt inovatoare, se schimbă rapid, combinând elemente
naționale și internaționale și par să depășească metodele de control și investigație, acestea din
urmă fiind nevoite să se adapteze evoluție i rapide. Bazându -ne pe rolul fiscalității în politică,
dezvoltarea economică și socială a unei țări, constatăm că evaziunea fiscală și fraudarea fiscală,
în special, reducerea nivelului veniturilor care acoperă cheltuielile sociale și evoluția societății
generează nu numai economii, și efectele politice, dar și efecte asupra formării veniturilor
statului.
Veniturile aduse la bugetul de stat asigură un echilibru economic general, deoarece prin
ele statul intervine în activitatea economică, adoptă măsuri d e ajustare a proceselor economice
și de corectare a conjuncturii economice naționale și internaționale. Bazându -se pe veniturile
bugetare preconizate a fi atrase, statele adoptă diferite politici și măsuri la nivel național, unele
cu efecte inflaționiste p rin creșterea cheltuielilor publice neacceptate, altele cu efecte
deflaționiste, astfel încât pentru a îndeplini aceste măsuri, un volum mare de venituri publice
este necesar, și chiar un venit constant la bugetul de stat de la impozite. Dacă aceste venitu ri
bugetare nu sunt asigurate, bugetul nu va avea puterea financiară pentru a sprijini măsurile
propuse întreprinse, inclusiv prin legea bugetului de stat.
Constituind o sursă importantă de venituri la bugetul de stat, taxa reprezintă, în același
timp, o pârghie financiară care stimulează dezvoltarea și extinderea activității economice la
nivel macro, cu consecințe asupra comportamentului investițional în economia națională.

14
Beneficiind de sursele bugetare, guvernele vor permite anumite stimulente fiscale
(reduceri, reduceri de impozite) pentru a orienta agenții economici în anumite zone care să fie
susținute sau stimulate prin investiții și locuri de muncă, astfel încât bugetul economic își
îndeplinește rolul . În ceea ce privește cheltuielile, bugetul de stat este considerat un instrument
pentru atingerea anumitor obiective sociale și economice prin subvenții și stimulente fiscale pe
care contribuabilii înșiși le pot beneficia.
Subvențiile sunt obținute atât pe calea costurilor directe suportate din r esurse bugetare,
cât și prin renunțarea statului la anumite venituri bugetare datorate legislației în vigoare.
Anumiți agenți economici, precum și anumite categorii sociale considerate defavorizate
și care au nevoie de astfel de ajutor financiar pot benef icia de subvenții.
În scopul implementării programelor guvernamentale sau locale specifice, autoritățile
publice vor acorda toate beneficiile fiscale de la bugetul de stat sub formă de reduceri, scutiri
sau amânări de la plata impozitului numai dacă ven iturile bugetare în funcție de suma lor susțin
aceste măsuri. Având în vedere că, datorită cotei mari de evaziune fiscală detașată de
performanțele foarte scăzute ale economiei naționale, bugetul de stat este redus semnificativ,
aceste programe guvernament ale nu pot fi încheiate și, în consecință, acele grupuri sociale care
au nevoie de sprijin financiar de stat și care ar trebui să o primească, se văd în situația de a nu
beneficia de aceste fonduri financiare.
Referindu -se la efectele sociale generate de evaziunea fiscală în societate, trebuie
remarcat faptul că una dintre preocupările principale ale sistemului fiscal este atenția acordată
echității sociale. Acest lucru este foarte important, deoarece echitatea socială este foarte
importantă deoarece veni turile interne, impozitele afectează indivizii în averea lor, atinge cea
mai sensibilă preocupare: interesul financiar16. Din acest motiv, toți contribuabilii sunt foarte
"sensibili" la orice neregularitate sau orice inechitate la care sunt supuși.
Opțiunea de evaziune fiscală va părea cea mai bună soluție pentru contribuabili, având
în vedere că un contribuabil notează în mod direct că plătește în timp și în întregime taxele
aferente muncii sale, poate întâmpina anumite dificultăți financiare, în acel ași context economic
în care un alt contribuabilul va avea o situație economică mai bună în ceea ce privește veniturile
pe care să le comandă, doar pentru că nu își achită obligațiile față de bugetul de stat și nu este
sancționată imediat de către autorita tea fiscală sau dacă este sancționată, o întârziere.

16 Hoanță, N. (1997 ), Evaziunea fiscală (Tax evasion ). Bucharest. Economic Tribune Publishing Hous e, pag. 214;

15
O altă inegalitate socială este simțită de contribuabilii agenților economici români prin
intermediul unei politici fiscale a statului care oferă stimulente fiscale pentru investitorii străini,
contribu abilii români considerând că aceștia ar trebui să aibă aceleași drepturi și obligații în
ceea ce privește contribuția la bugetul de stat.
În general, într -o societate în care procentul de evaziune fiscală este ridicat și se reflectă
acut în nivelul de tr ai care se află la un nivel scăzut, aceasta duce la sentimente profunde ale
inechității sociale, care, la rândul său, poate provoca mai multe efecte negative pentru acea
companie , unul dintre aceste efecte negative fiind scăderea puternică a încrederii
contribuabililor în autoritatea publică și politica fiscală adoptată de acesta.
Literatura de specialitate se referă deseori la obiectivele pe care orice stat trebuie să le
atingă prin mascarea impozitelor, precum și a politicilor financiare pe care le pr omovează,
precum prosperitatea, securitatea și justiția socială17.
Maurice Duverger18 [4], referindu -se la repartizarea poverii asupra persoanelor,
concluzionează că, deși aparent cei mai săraci cetățeni par să primească mai mult decât îi acordă
statul ui (beneficiarii subvențiilor, ajutoarelor, alocațiilor bugetului de stat, deși contribuția lor
la formare din veniturile bugetare este minim sau lipsește), însă, în realitate, situația este adesea
inversă. Ca urmare a lipsei, uneori acute, a fondurilor fi nanciare, statul nu poate lua decât o
singură măsură eficientă și cu efect imediat pe termen scurt – creșterea ratelor de impozitare a
impozitelor existente și chiar crearea unor noi impozite.
Această creștere a cotelor de impozitare determină o creștere imediată a veniturilor
bugetare și conduce la creșterea presiunii fiscale asupra contribuabililor cinstiți, dar și pe termen
mediu și lung va provoca și alte efecte adverse cum ar fi creșterea rezistenței la impozitare și o
creștere a fenomenului evaziuni i fiscale.
În plus, existența unui fenomen de evaziune fiscală sporită determină o reducere mai
profundă a volumului veniturilor statului și ciclul descris mai sus poate fi reluat cu o
magnitudine mai mare.
Acest lucru dă naștere unui cerc vicios, din car e se poate ieși numai dacă evaziunea
fiscală este redusă semnificativ și, implicit, suma veniturilor furate de la bugetul de stat, punând
astfel în pericol stabilitatea și securitatea economică.

17 Hoanță, N. (1997 ), Evaziunea fiscală (Tax evasion ). Bucharest. Economic Tribune Publishing Hous e, pag. 216;
18 Duverger, M. , (1965), Finances Publique . Paris. Press Universitaires de France, pag. 25;

16
Deoarece marea majoritate a contribuabililor, indivizii, sunt cetățeni cu drept de vot, iar
persoanele juridice sunt formate, de fapt, și de persoane care au drept de vot, atunci putem
deduce cu ușurință că această nemulțumire cu privire la măsurile fiscale este reflectată
activitatea partidelor politice la putere, care va trebui să aleagă între oprobia socială și gradul
de îndatorare a statului, așa cum se poate reflecta cu ușurință în rezultatele alegerilor
parlamentare, în speranța unei s chimbări a politicii fiscale la stat nivel. Din această perspectivă,
efectele evaziunii fiscale asupra funcțiilor statului, atunci când nivelul evaziunii fiscale este
foarte ridicat, este compromis direct proporțional cu nivelul de evaziune și cu rolul statului în
societate, evaziunea fiscală devenind o chestiune de securitate națională .
Evaziunea fiscală este principala cauză a reducerii veniturilor fiscale, în timp ce natura
umană rezistă instinctiv la impozitare, percepută direct drept o ofensă a pr oprietății proprii și a
interesului individual. Rolul statului ar trebui să fie acela de a limita și restrânge fenomenul
escapist și de a aduce în circuitul economic real sumele evitate prin evaziune fiscală19.
Abordând cauzele care favorizează dezvoltarea economiei subterane, în literatura
științifică identificăm diverse probleme fiscale ca fiind cauze ale economiei subterane fie sub
forma presiunii fiscale20, fie sub forma moralit ății fiscale, înțelegând prin aceasta atitudinea
cetățenilor față de stat .
Potrivit statisticilor europene, două treimi din economie este reprezentată de forța de
muncă neagră, restul veniturilor care circulă la nivelul subteran, și anume veniturile care se
sustrag taxelor legale, rezultate din activități susținute de faptele de evaziune. Astfel, constatăm
că cea mai potrivită și cuprinzătoare definiție a economiei subterane este cea dată de Pierre Fish
și reprodusă de Stella Radulescu în cartea ei : "totalitatea activităților economice care se
desfășoară în afara domeniului penal, fiscal sau sociale sau evadarea inventarului conturilor
naționale"21.

19 Brașoveanu, I.V., Obreja B rașoveanu, L. (2008) , Correlations between fiscal policy and macroeconomic
indicators in Romania. In: Theoretical and Applied Economics , București, pag. 73;
20 Caballé, J., Panadés, J . (2007) , Tax Rates, Tax Evasion and Growth in a Multi -period Economy . In Revista de
Economía Pública. , Universidad Barcelona, Instituto de Estudios Fiscales, no. 183 ;
21 Rădulescu, S. (2007), Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziție (Tax evasion in Romania in the
transition period) . Bucharest. ASE Publishing House, pag. 22;

17
CAPITOLUL III. ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND
CRIMINALITATEA, CRIMINALUL ȘI VICTIMA DIN PERSPECT IVA
INFRACȚIONALITĂȚII FINANCIAR -BANCARE

3.1 Criminalitatea în afaceri – aspecte generale

Folosirea puterii este valabilă în mod special pentru infracțiunile corporative și
guvernamentale, probabil cele mai consecvente forme de infracțiuni cu guler alb. În ceea ce
privește crimele ocupaționale (individuale), există încă o dezbatere cu privire la faptul dacă
criminalitatea cu gulere albe ar trebui să se refere numai la persoane cu statut mai înalt (față de
statutul inferior), deși mulți cercetători ai WCC studiază ambele.
Deviența "elitei" se referă, de asemenea, la crimele guvernelor sau la "crima de stat".
Infracțiunile includ mituirea și corupția, prădarea poliției, corupția sistemică a poliției, invazia
vieții private, experimentele medicale guvernamen tale, încălcările drepturilor omului împotriva
cetățenilor americani și represiunea politică împotriva altor națiuni. Această chestiune a
revizuirii criminologiei occidentale începe cu o analiză devastatoare a lui Danielle McGurrin și
a colegilor săi, care demonstrează o neglijare consecventă a crimei albă de prefață, care se
învecinează cu tragicele, dar prezintă mai multe puncte pozitive la soluții. Unele dintre aceste
soluții implică volume precum acest lucru, subliniind problema.
Evaziunea fiscală, așa cum este denumită în dreptul intern, reprezintă o fenomenă cu
care se confruntă azi toate economiile lumii. Pentru limitarea acesteia se investesc resurse
financiare mari. Cu toate acestea, fenomenul continuă să existe, întrucât cauzele acestuia sunt
comp lexe și ating interesele financiare, personale și imediate ale contribuabilului, care, înainte
de a pune pe primul plan interesul statului și necesitatea acestuia de a -și asigura resursele
financiare, va fi afectată de propria sa bunăstare, de micșorarea e iului său. România beneficiază
de o legislație sancționatorie a evaziunii fiscale.
Astfel, Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale la articolul 9
alineatul (1) prevede:
"Constituie infracțiuni de evacuare fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8
ani și interzicerea anumitor drepturi care urmează să fie îndeplinite în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului sau a unei surse taxabile sau taxabile;

18
b) omisiunea, în tot sau în pa rte, a evidenței, în documentele de contabilitate sau în alte
documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a realizurilor realizate;
c) evidențierea, în documentele de contabilitate sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea actelor de contabilitate, memoriile aparatelor de
impozitare ori de marcare fiscale electronice sau alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidențe contabile duble, care utilizează documente sau alte mijloace
de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
declararea neregulării, declarării fictive sau declarării inexactă cu privire la sediile principale
sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terți a bunurilor
sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de
procedură penală ".
Fiscalitatea fiscală se poate realiza printr -o multitudine de modalități în funcție de
impozitul sau taxa pe profit, taxa pe valoarea adăugată acizele, impozitul pe venitul salarial,
impozitele și taxele datorate bugetului de stat sau bugetelor l ocale.
Domeniile cu risc crescut de evasiune fiscală identificate în practică sunt cele din
domeniul producției și comerțului cu produse petroliere, producția și comerțul cu alcool și
băuturi alcoolice, prestări de servicii, importuri și exporturi, activit ăți desfășurate de asociații
și fundații nonprofit. La nivel transnațional, cele mai întâlnite manifestări ale evaziunii fiscale
sunt "frauda carusel" și "transferurile de prețuri".
Ca dovadă a preocupării constante a statului în sensul combaterii fiscale evitării fiscale,
în anul 2015, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 10 pentru organizarea
Loteriei bonurilor fiscale.
Avantajele economice și fiscale ale actului normativ analizat au constat, în opinia
legiuitorului, în:
➢ creșterea gradul ui de conformare a operatorilor economici în ceea ce privește
utilizarea aparatelor electronice fiscale de marcare și evite emiterea evidentă a
bonurilor fiscale,
➢ combaterea concurenței neeligibile în rândul agenților economici care nu
fiscalizează în mo d corect veniturile obținute;

19
➢ reducerea gradului de evacuare fiscală în domeniul comerțului cu amănuntul și al
serviciilor prestate direct către populație prin emiterea de bonuri fiscale de către
operatorii economici care au această obligație conform OUG 28/1999.

Întreprinderile stau în centrul comunităților, oferind locuri de muncă și oportunități,
contribuind în același timp la dezvoltarea și dezvoltarea lor socială și economică.
Infracțiunea împotriva întreprinderilor reduce beneficiile obținute din activități
economice prin alocarea ilegală de resurse și produse. Aceasta include o varietate de tipuri de
infracțiuni, comise fie de angajați, fie de infractori din partea publicului larg.
Toate formele de criminalitate în afaceri afectează capacitatea co mpaniilor de a face
afaceri și, prin urmare, pot priva comunitățile de facilitățile necesare. Așa cum criminalitatea
împotriva indivizilor reduce calitatea vieții victimelor și a gospodăriilor și, indirect, a
comunității în general, criminalitatea împotriv a afacerilor poate produce un dezavantaj real în
ceea ce privește activitatea economică și bunăstarea unei comunități. În ciuda acestor probleme
evidente și chiar dacă criminalitatea împotriva afacerilor formează o parte semnificativă a
activităților infra cționale, cercetarea criminalității împotriva companiilor a fost mai lentă decât
cercetarea criminalității împotriva persoanelor.
Cu toate acestea, la un an de adoptare a OUG 10/2015, considerăm că aceasta are efecte
pozitive în sensul atingerii scopului p entru care a fost adoptată, respectiv a reducerii evaziunii
fiscale a unei părți bune a comercianților mici și mijlocii care operează în sectorul vânzărilor
de bunuri și prestările de servicii, însă, nu pot avea impactul așteptat în zonele rurale, unde un
mare impediment constituie monopolul local al unui comerciant care nu eliberează bon fiscal
și care deservește populația fie pe o arie teritorială mare, fie pe una mai izolată.
Distanțele considerabile sau mijloacele de transport anevoioase sau lipsa acest ora,
pentru o deplasare până la un alt comerciant care eliberează bon fiscal, vor face ca efectul OUG
10/2015 să fie redus, dacă nu chiar inexistent.

3.2 Apariția conceptului și a denumirii de “criminalitate a gulerelor al be”

Pentru toată atenția, “criminalitatea gulerelor albe” nu există nici o definiție generală
acceptabilă a acestui subiect. În această chestiune, vom folosi termenii "criminalitatea gulerului
alb" și "criminalitatea economică" în mod alternativ.

20
Pentru a evita sarcina dificilă de a crea o definiție utilă în mod rezonabil, mulți autori se
refugiază la o abordare nesistematică de la caz la caz și lucrează cu o listă de infracțiuni
relevante.
Criminalitatea cu gulere albe cuprinde, în mod obișnuit, următoarele infracțiuni comise
în pr incipal de corporații, proprietari, directori sau angajați, precum și de funcționari
guvernamentali sau municipali și membri ai profesiilor: fraudă, corupție, delapidare,
delapidare, fraudă fiscală, furtul de proprietăți intelectuale, falsificarea propriet ății intelectuale,
spălarea banilor, schemele Ponzi, prezentarea greșită a situațiilor financiare, stabilirea
prețurilor, înțelegerile ilegale și coluziunea, precum și încălcarea reglementărilor de mediu,
sănătate și siguranță.22
Din punct de vedere isto ric, acest tip de malpresiune sub rubrica infracțiunii, deoarece
persoanele care au săvârșit crime de guler alb nu au fost percepute ca "criminali tipici" care s –
au angajat în furt, omor, ucidere. Nu făceau parte din ceea ce era considerat un mediu crimina l
într-un sens restrâns.
A existat, de asemenea, impresia că infracțiunea cu gulere albe a fost fără victime și nu
la fel de dăunătoare pentru societate ca infracțiuni precum jaf.
În unele țări, criminali cu gulere albe se mai pot aștepta la pronunții m ult mai mici decât
alte tipuri de infractori. Evaluarea infracțiunilor comise în lumea corporativă a început să se
schimbe în lumina teoriilor sociologului și criminologului Edwin Hardin Sutherland, care nu
numai că a înființat în 1939 termenul criminologi c “criminalitate a gulerelor albe” , dar și a
arătat clar că infracțiunile nu erau comise exclusiv de infractori de clasa inferioară.23
Acest concept a încălcat prejudecățile existente că persoanele de rang înalt nu ar comite
sau nu numai în circumstanțe e xtrem de excepționale și că infracțiunile economice se datorează
"încălcărilor doar tehnice", care "nu implică nici o culpă morală". cei mai influenți criminologi
ai secolului al XX -lea, au contrazis vehement opinii răspândite că criminalitatea a fost cauz ată
de sărăcie sau de factori biologici și psihologici.
El a declarat că daunele totale ale infracțiunilor cu gulere albe au fost de mai multe ori
mai mari decât cele ale tuturor celorlalte crime combinate.

22 Sutherland, Edwin H. (1945) , Is ‘White Collar Crime’ Crime? American Sociological Review 10, no. 2 , pag.
132–133;
23 Sutherland, Edwin H. (1940) , White -Collar Criminality . American Sociological Review 5, no. 1 , pag. 7;

21
Acesta a vorbit, de asemenea, împotriva indulgenței r elative pentru autorii infracțiunilor
economice, comparativ cu cele ale crimelor "normale ”24.
Poziția privilegiată a infractorilor cu gulere albe este rezultatul mai multor factori.
Infracțiunile lor sunt deosebit de dificil de urmărit deoarece făptuitorii folosesc mijloace
sofisticate pentru a le ascunde. De asemenea, aceștia își pot permite adesea cei mai buni avocați
și au influența politică pentru a influența procesul legislativ în avantajul lor și, dacă este cazul,
pentru a mitui procurorii și judecăto rii. În plus, părtinirea de clasă a instanțelor funcționează în
beneficiul lor. Legea este deseori văzută ca nefiind obligatorie, cel puțin nu pentru și de elite
economice.
Pe baza acestor observații, sugerăm o definiție mai generală a criminalității econ omice
în scopul analizei istorice. Următoarele șase elemente ar trebui să fie incluse în orice definiție
rezonabilă a criminalității economice sau a gulerului alb, chiar dacă acestea nu sunt nici
cuprinzătoare, nici prezente în toate crimele economice.25
(1) În urma definiției clasice a lui Sutherland, "crim inalitatea guler elor albe" o persoană
de respectabilitate și statutul social ridicat în timpul ocupației sale .
Chiar dacă angajații de nivel inferior, cum ar fi contabilii sau comercianții, provoacă
ocazional dau ne colosale – cum ar fi Nick Leeson care a adus în jos Barings Bank în 1995 – în
mod obișnuit, inculpații nu sunt membri ai clasele inferioare. În schimb, aceștia au frecventat
școli bune și foarte des prestigioase universități, nu au cazier judiciar anter ior și au toate
caracteristicile clasei de mijloc de mijloc sau superior.
(2) Crimele economice sunt acte ilegale în care motivația principală a infractorilor este
câștigul economic. Persoanele, grupurile de persoane sau corporațiile acționează în mod
deliberat într -o manieră ilegală pentru a obține beneficii financiare care nu pot fi colectate prin
mijloace legale.
(3) Criminalitatea gulere lor albe este, în general, non -violentă, cel puțin în ceea ce
privește violența fizică directă. Ea are loc în cont extul tranzacțiilor comerciale regulate și non –
criminale și, deseori, nu este modelul central de afaceri în sine. Criminalii gulere lor albe își
petrec adesea cea mai mare parte a timpului cu afacerile perfect sănătoase și legitime.

24 Sutherland, Edwin H. (1945) , Is ‘White Collar Crime’ Crime? American Sociological Review 10, no. 2 , pag.
132–133;
25 Wilson, Sarah (2014), The Origins of Modern Financial Crime: Historical Foundations and Current Problems
in Bri tain. New York: Routledge , pag. 44;

22
Deși poate exista o anum ită suprapunere cu "crima organizată", ale cărei metode
principale implică utilizarea sau amenințarea cu violență fizică, vă propunem menținerea celor
două fenomene separate.
Mafia și alte astfel de grupuri se formează în primul rând ca organizații crimi nale care
operează pe piețe ilegale, în timp ce societățile "normale" se înființează ca instituții legitime,
publică rapoarte de afaceri, colaborează cu autoritățile și plătesc impozite.
Mai mult, ei operează în principal pe piețele legale și nu consideră violența ca o
procedură de operare standard.26
(4) Criminalitatea economică este adesea sistemică, parte a unei culturi – fie a unei
culturi corporative în interiorul firmei, fie a unei culturi în mediul firmei, de ex. când vinde
produse guvernelor corup te. În primul caz, mecanismele de control ale corporațiilor sunt de
obicei slabe, în mod intenționat sau neintenționat, ceea ce constituie un obstacol în calea
prevenirii și cercetării crimelor economice. Responsabilitatea individuală este, prin urmare,
greu de constatat.
În mod obișnuit, pârâții neagă răspunderea și îi indică pe superiorii lor care îi făceau să
comită crime sau pe inferiorii lor care se ocupau de practici umbrite fără cunoașterea sau
autorizarea lor.
(5) Toate tranzacțiile economice depind de un anumit grad de încredere, fără de care
costurile de tranzacționare ar fi pur și simplu prea mari pentru activitatea economică. Criminalii
cu gulere albe abuzează de bună -credință a diverșilor actori, de la clie nți la publicul larg, de la
acționari la autorități.
Prin urmare, criminalitatea cu gulere albe coincide adesea cu încălcarea încrederii.
(6) În mod frecvent, victimele crimelor cu gulere albe nu sunt ușor de identificat,
deoarece răul este răspândit pes te multe persoane.
Mita poate duce la supraîncărcarea în proiectele publice, ceea ce conduce la creșterea
impozitelor pentru toți cetățenii unei țări. Deoarece aceste fapte sunt adesea ascunse,
criminalitatea economică pare a fi victimă. De fapt, provoacă un prejudiciu substanțial, dar
victimizarea este difuză.

26 Wilson, Sarah (2014), The Origins of Modern Financial Crime: Historical Foundations and Current Problems
in Bri tain. New York: Routledge , pag. 4 7;

23
3.3 Caracteristici și tipuri ale criminalității gulerelor albe

Înainte de a începe discuția despre ceea ce știm despre datele privind crima gulerului
alb și despre costurile și consecințele acestu ia, este important să rețineți că modul în care sunt
definite crimele ajută la determinarea modului în care sunt generate datele privind
criminalitatea. Acest fapt ontologic precede orice examinare a colectării de date, ceea ce îl face
un punct de plecare esențial pentru despachetarea măsurării criminalității cu guler alb.
În ceea ce privește elaborarea legislației penale și civile, prejudiciile cu gulere albe27
sunt definite în cadrul unui vast sortiment de legi penale constituționale, executive,
administr ative / normative, de caz, federale și de stat .
Atât enormitatea, cât și complexitatea infracțiunilor cu guler alb necesită eforturi de
aplicare a legii care depășesc cu mult capacitățile tradiționale federale, statale și municipale de
poliție. Acest lucru este util să țineți cont de faptul că ne întoarcem atenția de la legea privind
criminalitatea albă care se adresează aplicării legii.
În Statele Unite, un număr relativ mic de infracțiuni mai puțin grave de gulere albe sunt
înregistrat e anual de către Biroul Federal al Investigației Uniforme de Raportare a Criminalității
(UCR).
Potrivit FBI, "Infracțiunile cunoscute de poliție" se încadrează într -una din cele două
categorii cunoscute sub numele de infracțiuni din partea I și II. Cea m ai gravă categorie de
infracțiuni din UCR, Partea I, distinge în continuare de infracțiunile violente și de proprietate
și acestea sunt selectate pentru includere în funcție de natura și volumul lor.
Mai precis, rațiunea și clasificarea infracțiunilor din partea I și a II -lea sunt că acestea
sunt cele mai susceptibile de a fi raportate poliției și care apar cu o frecvență suficientă pentru
comparație28.

27 Friedrichs, David O. (2010), Trusted Criminals: White Collar Crime in Contemporary Society . 4th ed. Belmont,
CA: Thomas Wadsworth, pag. 71;
28 Wilson, Sarah (2014), The Origins of Modern Financial Crime: Historical Foundations and Current Problems
in Bri tain. New York: Routledge , pag. 51;

24
Relația intimă este că multe (probabil cele mai multe) victime ale infracțiunilor de tip
guler alb nu sunt conștiente de victimizarea lor și doar rareori raportează infracțiunile săvârșite
împotriva lor agențiilor tradiționale de aplicare a legii29.
În ciuda faptului că infracțiunile cu gulere albe sunt adesea grave (provocând pier deri
mai mari de vieți omenești, leziuni, boli și pierderi economice decât toate crimele de stradă
combinate) și sunt comise în mod obișnuit și împotriva unei game largi de populație americană ,
eforturile de colectare a datelor trebuie să reflecte încă a ceastă realitate.
Implicarea practică a încapsulării de către UCR a unui număr restrâns de infracțiuni mai
puțin grave de infracțiuni cu gulere albe în cadrul categoriei sale de infracțiuni din partea a II –
a este că cercetarea criminologică este cel mai fr ecvent constrânsă de crima stradală,
recunoscând o imagine distorsionată și incompletă a crimei ca problemă socială. Problemele
legate de disponibilitatea datelor, accesul, resursele, timpul și alte considerente practice au
consecințe evidente pentru ce, c um și de ce cercetătorii aleg sau pot cerceta subiecte date și nu
altele. În ceea ce privește studiul infracțiunilor cu guler alb, Departamentul de Justiție al S.U.A.
nu dispune de o bază de date națională pentru statisticile privind criminalitatea albă.
Nici FBI, nici Biroul de Statistică (BJS) nu dețin în prezent un depozit central pentru
colectarea, urmărirea și raportarea anuală a diverselor infracțiuni penale și contravenienți. După
cum sa menționat mai sus, Programul Uniform de Informații privind Crim inalitatea (UCR) al
FBI include infracțiunile din Partea a II -a administrate prin Sistemul Național de Raportare a
Incidentelor (NIBRS).
NIBRS colectează statistici bazate pe incidente privind un număr foarte limitat de
infracțiuni legate de criminalitatea cu gulere albe. În principal, datele referitoare la arestarea
criminalității albe sunt colectate pe categorii de fals / contrafacere, fraude, mituire și delapidare,
în mare parte reprezentate la nivel individual .
Cu toate acestea, un raport al FBI care examinează provocările de măsurare cu
infracțiuni cu guler alb a specificat că atât UCR, cât și NIBRS au fost dezvoltate cu interesele
privind datele criminale și necesitățile de aplicare a legii de stat și locale (nu cercetători)
infracțiunile, în general, intră sub jurisdicția agențiilor federale, nu sunt incluse multe categorii
de infracțiuni cu gulere albe (să nu vorbim de numărătoare și rate ale infracțiunilor de guler
alb).

29 Friedrichs, David O. (2010), Trusted Criminals: White Collar Crime in Contemporary Society . 4th ed. Belmont,
CA: Thomas Wadsworth, pag. 71;

25
În special, infracțiunile organizatorice, în specia l infracțiunile corporative și
infracțiunile comise în context guvernamental (adică infracțiuni de stat sau de stat) nu sunt, în
general, capturate în NIBRS.
Mai mult, deși participarea statului la sistemul NIBRS crește odată cu participarea a 32
de stat e la data de iunie 2012 (JRSA 2012), conform raportului FBI menționat mai sus privind
măsurarea criminalității cu guler alb , infracțiunile cu guler alb reprezintă doar puțin mai puțin
patru la sută din incidentele raportate FBI -ului. Cu exce pția notabilă a furtului de identitate,
Biroul de Justiție a statisticilor "National Crime Victimization Survey" (NCVS), care colectează
datele de victimizare a persoanelor din gospodărie și a persoanelor, nu include infracțiunile cu
guler alb.
Cu toate acestea, Centrul National non -profit pentru Criminalitatea Albă -Collar
(NW3C) colectează datele anchetei privind victimizarea pe WCC aproximativ o dată la cinci
ani.
Sondajul național public al NW3C privind criminalitatea împotriva gulerului alb 2010
este cel mai recent și cuprinzător sondaj la nivel național referitor la victimizarea CET, care
măsoară fraudarea cărților de credit, denaturarea prețurilor, reparații inutile, pierderi monetare
(internet), furtul de identitate, afaceri frauduloase, al./ Rece nzie criminologică occidentală 14
(2), 3 -19 (2013), informații despre brokeraj și fraudă ipotecară.
Potrivit acestui sondaj, aproape unul din patru gospodării (24%) și unul din șase indivizi
(17%) au prezentat în medie o medie de 1,3 victimizări pe parcu rsul anului 2010.
Huff și colab. (2011) afirmă că există dovezi puternice din partea Comisiei Federale
pentru Comerț (a cărui taxă de protecție a consumatorilor implică "prevenirea fraudei, a
înșelăciunii și a practicilor comerciale neloiale pe piață"), astfel încât victimele pot fi în creștere.
De exemplu, Comisia Federală pentru Comerț (FTC) a documentat o creștere cu 27% a
reclamațiilor consumatorilor în perioada 2007 -2009, care implică fraude, furt de identitate și
alte infracțiuni împotriva consuma torilor. Și numai în 2009, Huff et al. (2011) menționează că
1,9 milioane de plângeri au fost depuse prin intermediul bazei de date Consumer Sentinel a
FTC, cu pierderi totale mai mari de 1,7 miliarde de dolari pentru victime.
Rămâne de văzut dacă o inte grare reușită a resurselor și schimbul de date între FTC și
Biroul pentru Protecția Financiară nou creată va produce o raportare globală mai mare în acest
domeniu și dacă acest lucru va îmbunătăți colectarea generală a datelor și protecția împotriva
crimel or împotriva consumatorilor.

26
Revenind la subiectul capturii unei măsuri globale privind criminalitatea cu guler alb,
în absența unor eforturi sistematice, anuale de colectare guvernamentală, cercetătorii cu privire
la crima gulerului alb (așa cum am ară tat mai sus) se bazează pe un mozaic enorm de date pentru
a localiza, analiza și interpreta frecvența și domeniul în care sunt comise infracțiunile cu guler
alb, precum și încercarea de a descoperi costurile, consecințele și controlul acestor infracțiuni.
În plus față de sursele de date deja remarcate, resursele de date referitoare la criminalitatea albă
includ rapoarte periodice guvernamentale, surse de carte universitare și date de arhivă, baze de
date cu privire la aplicarea agențiilor de reglementare, b aze de date non -profit și studii de caz.
În timp ce aceste categorii de surse oferă date vitale asupra tipurilor de infracțiuni de gulere
albe selectate, nici ele, independent și colectiv, nu oferă nici o contabilitate aproape completă a
tuturor tipurilor de infracțiuni cu guler alb.
În ciuda lipsei unei baze de date naționale care să permită o măsurare mai sistematică a
infracțiunilor cu guler alb, chiar și categoriile de infracțiuni definite în mod restrictiv arată
dovezi de rău și de cheltuieli copleși toare de către făptuitorii săi.
În ceea ce privește pierderile economice, FBI și Asociația Americană a examinatorilor
de fraudă certificată estimează că pierderile financiare cauzate de infracțiunile cu guler alb vor
fi între 300 și 600 de miliarde de do lari anual (Kane and Wall 2006). Când se consideră că, la
începutul anilor 2000, doar cinci corporații gigantice (Enron, WorldCom, Qwest, Tyco și
Global Crossing) au comis fraude financiare care au generat pierderi estimate de aproximativ
460 miliarde USD (Rezaee 2005) de la crima gulerului alb sunt chiar mai mari decât estimările
de mai sus.
Din 2005, FBI, în raportul său privind crimele financiare către public, a furnizat rapoarte
agregate sumare privind infracțiunile financiare, inclusiv corporațiile, titlurile și mărfurile,
instituțiile financiare, ipoteca, asistența medicală, asigurările și fraudele de marketing în masă.
Din nefericire, FBI enumeră doar numărul cazurilor și statisticile de recuperare / restituire
pentru aceste categorii de infracțiuni financiare; estimările pierderilor economice reale rezultate
din crimele de guler alb în fiecare categorie nu sunt incluse în FCRP.
Cu toate acestea, FBI furnizează rapoarte specifice privind pierderile economice pentru
un număr mic de încălcări ale leg ii penale privind ”criminalitatea guler elor albe”. Selectarea a
doar două dintre aceste tipuri de infracțiuni cu guler alb ilustrează pierderile economice masive
generate de aceste acte ilegale.

27
Potrivit FBI, fraudarea industriei de asigurări non -sănătat e a costat pierderi anuale de
aproape 30 miliarde USD în 2011 (USDOJ 2012). Frauda ipotecară limitată la împrumuturile
generate de datele frauduloase ale cererilor de împrumut costă 10 miliarde USD în 2010
(USDOJ n.d.). Prin comparație, crimele FBI din S.U .A. 2010 raportează pierderi estimate la
15,7 miliarde de dolari din toate infracțiunile de proprietate (USDOJ 2011).

3.4 Criminalul – persoana ce săvârșește infracționalitatea financiar -bancare. Aspecte
criminologice

Sub aspect juridic, infractorul rep rezintă persoana c e, cu vinovăție, săvârșește o faptă
sancționată de legea penală. Din punct de vedere al criminologie i, conceptul de infractor deține
o semnificație complexă datorită condițio nărilor bio -psiho -sociale care îl determină pe individ
să încal ce legea.30
Criminologia a analizat și continua să studieze coordonatele biolo gice, psihologice,
sociale, economice, culturale etc, care au relevanța pentru alegerea conduitei infracționale și
trecerea la actul infracțional.31
Criminalitatea nu este numai un fenomen social cu profunde rădăcini în istoria și
evoluția umanității; ”ea este în primul rând un fenomen individual ce cuprinde faptele
indivizilor care, cu vinovăție, săvârșesc acțiuni ori inacțiuni care prezintă pericol social, fapte
interzise de leg ea penală”32.
Studiul crimei ca act individual ridică o serie de probleme între care cea mai importantă
vizează cauzele care determină săvârșirea faptelor antisociale. Clarificarea etiologiei actului
infracțional presupune relevarea rolului personalității infractorului, a situației concrete de viață
în care se săvârșește fapta antisocială și a mecanismelor psihologice care permit procesul
complex al trecerii la comiterea actului interzis de legea penală. Această problematică este
rezultatul concepției confo rm căreia fapta antisocială, la fel ca și fapta licită, este rezultatul unui
proces de interacțiune dinamică, dialectică între personalitatea individului și situația concretă
de viață33.

30 Boroi A. (2006), Drept penal , editura C.H.Beck, București, pag. 31;
31 Nistoreanu Gh., Costache Gh. (2005), Elemente de criminologie , Editura Sitech, Craiova, pag. 13;
32 Boroi A. (2006), Drept penal , editura C.H.Beck, București, pag. 4 1;
33 Pinatel J. (1963), Traite de droit penal et criminologie , Tome III : Criminologie, Dalloz, Paris, pag. 72;

28
În consecință, etiologia crimei ca act individual poate fi situată fie în planul
personalității infractorului, fie în domeniul relevanței situației concrete de viață, fie în planul
conjugării dinamice dintre cele două elemente enunțate anterior.34
În criminologie, teoriile care abordează etiologia infracțiunii acordă valo ri diferite
rolului acestor factori. Astfel, teoriile grupate în orientarea bio -psihologică pun accentul pe
importanța personalității infractorului, situația precriminală nefiind decât “o circumstanță care
declanșează sau precipită săvârșirea actului, punâ nd în valoare trăsături individuale negative
care s -ar fi exprimat oricum, mai devreme sau mai târziu”35. Pe de altă parte, teoriile sociologice
acordă o importanță deosebită situațiilor precriminale, considerând că între personalitatea
infractorilor și ace ea a noninfractorilor nu există deosebiri decât în măsura în care factorii de
mediu au determinat apariția personalităților discordante, deviante, antisociale.
Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracțiunii, criminologia operează cu
conceptu l de personalitate a infractorului ca variantă a personalității umane înțeleasă în
accepțiunea largă de unitate bio -psiho -socială36.
Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează
noțiunea psiho -socială de personalitate și noțiunea juridico -penală de infractor.37
Personalitatea este un concept operațional de ordin descriptiv care înfățișează rezultatul
unui proces de adaptare a ființei umane la lume, cu scop de conservare și dezvoltare. Ea este
consecința procesului inter acționist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu
principalii vectori sociali, un rezultat al interacțiunii dialectice dintre ansamblul caracteristicilor
organizării interne a individului (factorii endogeni ) și ansamblul factorilor mediului so cial
(factorii exogeni ).38
Infractorii, așa -numiții „gulere albe”, sunt persoane care se bucură de o poziție socială
superioară, dețin funcții de conducere ( funcționarii care, în considerarea funcției lor, comit în
mod constant infracțiuni economice pentru a -și mări veniturile), pozează, în societate, în
persoane filantropice, fiind implicați în variate activități în folosul comunității.

34 Voicu C., Ungureanu G .(2003), Introducere în criminologia aplicată , Editura Universul juridic, București, pag.
9;
35 Idem., pag. 43;
36 Stănoiu R. (1999), Criminologie , Editura Oscar Print, București, pag. 39;
37 Idem., pag. 40;
38 Voicu C., Ungureanu G.(2003), Introducere în cr iminologia aplicată , Editura Universul juridic, București, pag.
44;

29
Conceptul de pe rsonalitate a infractorului impune și unele clarificări cu privire la
accepțiunea criminologică a termenului de infractor. În definirea noțiunii de infractor trebuie
pornit de la legătura organică ce există între fapta comisă și făptuitorul acesteia. Pentr u a
identifica elementele definitorii ale noțiunii de infractor este necesar să ne raportăm la
trăsăturile esențiale ale infracțiunii.39
Totuși, în criminologie, personalitatea infractorului este o noțiune mai cuprinzătoare
decât cea juridico -penală, cupri nzând ansamblul trăsăturilor, însușirilor, calităților persoanei
care a comis o infracțiune, exprimând totodată interrelația dintre individualitatea persoanei și
esența socială a acesteia40.
În această viziune sistemică, personalitatea infractorului este definită ca o sinteză a
trăsăturilor bio -psiho -sociale cu un înalt grad de stabilitate, definitorii pentru individul care a
comis o infracțiune.41
Trecerea la săvârșirea actului infracțional este elementul care diferențiază infractorii de
noninfractori. An aliza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate și situația
concretă de viață.
Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensității orientării sale antisociale, precum
și a trăsăturilor de caracter care o susțin: egocentrism ul, agresivitatea, indiferența afectivă și
labilitatea.42
Situația concretă de viață, așa cum s -a arătat, creează premise mai mult sau mai puțin
favorabile trecerii la act. În funcție de intensitatea orientării antisociale a personalității
infractorului, p entru a se trece la săvârșirea infracțiunii, situația concretă de viață poate îmbrăca
atât forma condiției necesare, cât și pe cea a condiției necesare și suficiente.
Odată întrunite aceste criterii, subiectul este pus în situația de a delibera și a opta între mai
multe variante de comportament. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii
motivaționale, valorice, morale, afective și materiale. Considerând situația concretă de viață ca
fiind propice pentru săvârșirea faptei, rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul
de intensitate al orientării antisociale a personalității, iar aspectul final al deciziei este o reflectare
elocventă a acestei diferențe de grad.

39 Voicu C., Ungureanu G.(2003), Introducere în cr iminologia aplicată , Editura Universul juridic, București, pag.
44;
40 Nistoreanu Gh., Costache Gh. (2005), Elemente de criminologie , Editu ra Sitech, Craiova, pag. 23;
41 Idem. , pag. 27;
42 Idem. , pag. 29;

30
Pentru infractorul de profesie, care are o orientare antisocială a p ersonalității deosebit de
marcată, rezultatul deliberării este ușor de anticipat. Sistemul propriu de norme și valori îi justifică
conduita și îi dă un caracter legitim43. Numai când factorii de risc rezultați din analiza situației
concrete de viață sunt fo arte mari, opțiunea sa va fi alta, operând cu criteriile probabilității.44
Trecerea la act surprinde faza dinamică în producerea infracțiunii. Trecând prin fazele
teoretice ale asentimentului temperat, asentimentului formulat și a crizei, opțiunea în favoa rea
săvârșirii faptei infracționale are semnificația unei eliberări psihice pentru infractor și a unui eșec
social, care se vor consuma o dată cu procesul de transformare a posi bilității în realitate.45
Conform unui studiu realizat de KPMG, infractorul de afaceri are următoarele
caracteristici: bărbat cu vârsta între 36 și 45 de ani, lucrează în domeniul financiar, dacă este
angajat comite fraude împotriva propriului angajator, deține o poziție de management
superioară, este angajat al aceleiași companii d e peste 10 ani, săvârșește faptele penale pentru
a-și satisface lăcomia (și nu pentru a -și atinge targetul profesional), profită de slăbiciunea
funcțională a structurilor de control. Pentru realizarea studiului, au fost analizate peste 348
cazuri din peste 69 de țări46.
Perfecționarea criminalității economice a determinat convergența acesteia către
criminalitatea organizată, „nucleul” criminalității organizate posedând însușirile
profesionalismului criminal47.
Cu privire la transnaționalizarea criminalități i organizate și traversarea jurisdicțiilor
statale – favorizate de căderea regimurilor totalitare, de apariția cyberspațiului, de
mondializarea comerțului48 – este de reținut și de îngrijorat modul în care statele, prin guvernele
lor, și, în special, prin sistemul judiciar, pot face față acestui flagel universal, cu precădere în
sensul depistării și sancționării sale.

43 Voicu C., Ungureanu G.(2003), Introducere în cr iminologia aplicată , Editura Universul juridic, București, pag.
52;
44 Idem., pag. 53;
45 Idem., pag. 55;
46 Nistoreanu Gh., Costache Gh. (2005), Elemente de criminologie , Editu ra Sitech, Craiova, pag. 33;
47 Stănoiu R. (1999), Criminologie , Editura Oscar Print, București, pag. 41;
48 Voicu C., Ungureanu G.(2003), Introducere în cr iminologia aplicată , Editura Universul juridic, București,
pag. 55;

31
Considerăm că această preocupare devine și mai actuală în contextul în care se observă
tendința cât mai multor state de a îmbrățișa ideea dep enalizării sancționării infracțiunilor
economice.
Legislația trebuie adaptată vieții economice, reținându -se că o înăsprire excesivă a
sancțiunilor penale aplicabile infracțiunilor economice poate produce efecte contrare celor
urmărite prin aplicarea sancț iunii. Procedurile se derulează greoi, durează mult din punct de
vedere temporal și nu sunt eficiente, implicând costuri mari. Pentru toate aceste motive, și nu
numai, s -a procedat la depenalizarea sancțiunilor aplicabile în domeniul dreptului societățil or
comerciale și al concurenței, domenii în care autoritățile au optat pentru aplicarea sancțiunilor
administrative (amenzi) calculate, de cele mai multe ori, ca procent din cifra de afaceri.
În opinia noastră, aceste amenzi au fost repede asimilate de s ocietăți ca fiind un cost
inerent al activității lor profitabile, iar de către state au fost văzute ca o modalitate de a obține
fonduri suplimentare la buget.

3.5 Repere statistice

Având în vedere statisticile din anii 2012 -2013 furnizate de Consiliu l Fiscal49, înțelegem
de ce evaziunea fiscală din România, datorită nivelului său ridicat, a devenit o chestiune de
securitate economică.
Evaziunea fiscală din România are o dimensiune foarte mare, reprezentând 16,2% din
PIB în 2013, dat fiind faptul că aproximativ 75% din evaziune este generată de TVA, care a
atins un maxim de 12,34% din PIB în 2012, iar în 2013 a scăzut ușor 12,21% din PIB.
Dacă România ar colecta impozitele la nivelul maxim, ar avea venituri bugetare în
termeni de procent din PIB ma i mult decât media europeană, având în vedere că nivelul legal
al principalelor impozite în România este mai mare decât media europeană (la nivel european ,
România are cea de -a treia rată de TVA cea mai înaltă și cea de -a 7-a sarcină fiscală cea mai
mare pe forța de muncă generată în principal de CAS .

49 Crișu – Ciocîntă Anda (2015) , Confiscarea extinsă. Domeniul de aplicare și condițiile privind luarea măsurii,
artiol publicat în Volumul Conferinței Dreptul între modernitate și tradiție . Implicații asupra organizării juridice,
politice, administrative și de ordine publică, Editura Hamangiu, București , pag. 54;

32
România are una dintre cele mai scăzute cote de impozitare legală pentru profitul
personal și venitul din Uniunea Europeană. au o pondere redusă în bugetul de venituri)50.
Potrivit HG n r. 609/200851, în perioada 2005 -2007, în sectorul financiar -fiscal, au fost
adoptate măsuri legislative, organizatorice, precum și cele în domeniul recrutării și formării
personalului din cadrul Autorității Naționale a Vămilor și Garda Financiară comba terea
corupției și spălării banilor, prevenirea, detectarea și combaterea evaziunii fiscale.
Urmărind obiectivele propuse prin HG nr. 609/2008 , un progres notabil a fost adoptarea
legii actuale privind combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 241/2005, publicată în iulie 200552.
Analizând implementarea Strategiei Naționale de Ordine Publică 2010 -2013, trebuie să
ne amintim că sectorul financiar (impozite) și controlul fiscal au fost adoptate următoarele
măsuri: în Ordonanța de urgență a Guvernul ui nr. 54/2010 au fost incluse mai multe propuneri
de reducere a corupției și evaziunii fiscale, cum ar fi limitarea posibilității de a vinde sau de a
transfera acțiuni ale companiilor cu datorii privind plata TVA sau a altor datorii la bugetul de
stat în urma unei inspecții efectuate de ANAF .
Direcția Națională Anticorupție a dobândit competențe de investigare a fraudelor,
abuzurilor de serviciu, a unor infracțiuni legate de vamă și evaziune fiscală, dacă prejudiciul
depășește 1.000.000 de euro și toate infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE,
indiferent de prejudiciul cauzat astfel încât evaziunea fiscală și fondurile UE).

50 Manual De Instruire Privind Combaterea Spălării Banilor ș i a Finanțării Terorismului , supervizat și editat de
către Dl. Giuseppe Lombardo, Lider de Proiect al Statului Membru și de căre Dl. Massimo Nardo, Manager al
UIC, cu ajutorul D -nei Valeria Roversi (UIC). Au contribuit Dl. Nicolae Craiu (Membru al Plenului ONPCSB),
Dl. Cornel Moldoveanu (ONPCSB), Dra. Laura Banu (ONPCSB) și Dl. Piero Ricca (UIC), disponibil la adresa
http://www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20 -%20ROMANA.pdf , data accesării: 05.06.2018;
51 Oancea I. (1998), Probleme de criminologie , Ed. ALL, București, pag. 45;
52 Manual De Instruire Privind Combaterea Spălării Banilor ș i a Finanțării Terorismului , supervizat și editat de
către Dl. Giuseppe Lombardo, Lider de Proiect al Statului Membru și de căre Dl. Massimo Nardo, Manager al
UIC, cu ajutorul D -nei Valeria Roversi (UIC). Au contribuit Dl. Nicolae Craiu (Membru al Plenului ONPCSB),
Dl. Cornel Moldoveanu (ONPCSB), Dra. Laura Banu (ONPCSB) și Dl. Piero Ricca (UIC), disponibil la adresa
http://www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20 -%20ROMANA.pdf , data accesării: 05.06.2018;

33
În proiectul de decizie pentru aprobarea Strategiei naționale pentru ordinea publică și
siguranța 2015 -202053 adus la discuție publică de Ministerul Afacerilor Interne la 23 martie
2015, se arată clar că cele mai mari amenințări la adresa siguranței publice și a mediului de
afaceri din România sunt reprezentate de manifestările crimei organizate, cele mai versatile,
specializate și dăunătoare grupuri organizate care operează pe spațiul românesc concentrate în
domeniul economico -financiar (evaziune, contrabandă, tranzacții ilegale, spălare de bani) și
contracte guvernamentale, reprezentând principalii piloni ai econom ia subterană și sursele
importante de corupție.
În ceea ce privește frauda și evaziunea fiscală în proiectul Strategiei, se arată că, deși
economia subterană are o ușoară tendință descendentă în România, nivelul acesteia este în
continuare mai înalt decât media europeană – 18,4%54.
Recunoscând implicațiile grave ale evaziunii fiscale asupra securității naționale,
proiectul de Strategie confirmă faptul că evaziunea fiscală continuă să producă pagube majore
bugetului consolidat al st atului român, în ciuda faptului că în ultimii ani fenomenul a înregistrat
o ușoară scădere, în special în ceea ce privește evaziunea în masă (evaziunea făcută de
producătorii mici și comercianții sau grupurile criminale periferice), ca urmare a măsurilor d e
combatere instituțională / legislativă adoptate de autorități și a contracției piețelor financiare în
timpul restricțiilor fiscale.
Tendințele și factorii de risc în ceea ce privește evaziunea fiscală identificați în proiectul
de strategie pentru perio ada 2015 -2020 se referă la creșterea numărului de fraudă vamală,
inclusiv a celor din categoria mărfurilor contrafăcute și cotate, precum și a complexității și
diversității aspectelor specifice a fenomenului spălării banilor, precum și a rețelelor criminal e
care se confruntă cu evaziune larg răspândită, care acționează independent în România sau în
legătură cu structuri similare din statele membre și care vizează în principal tranzacțiile
comunitare.

53 Oancea I. (1998), Probleme de criminologie , Ed. ALL, București, pag. 52;
54 National Office for Preventing and Countering Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCSB%202017 –
2020%20ROMANA.pdf , data accesării: 10.06.2018;

34
3.6 Victimologia infracționalității financiar bancare. Aspecte criminologice

Victimologia este ”știința (în sens larg) ce studiază victima, adică persoana care, contrar
voinței sale, a suferit un prejudiciu moral, fizic sau material, condițiile care au înlesnit
transformarea ei în victimă, precum și propune soluții pentru înlăturarea acestor condiții”55.
Deși apariția și constituirea victimologiei ca atare s -a produs în cadrul criminologiei,
căci inițial erau supuse investigațiilor victimele infracțiunilor și, respectiv, cercetările erau
realizate de crimino logi, în prezent atestăm o lărgire a câmpului de interes al victimologilor.56
Prin victimă înțelegem persoana care suportă consecințele fizice, materiale sau morale
ale unei infracțiuni .
În opinia unor savanți, trebuie considerate victime și persoanele j uridice, precum și
persoanele care suportă indirect consecințele infracțiunii .57
Prin victimizare se înțelege procesul de transformare a persoanei în victimă.
Cunoașterea gradului în care o societate este afectată de victimizare prezintă un interes
indubit abil. Fenomenul criminalitate, în complexitatea sa, are ca însușiri tocmai prezența
victimelor .58
Rolul victimei în mecanismul actului infracțional este cel mai divers, variind de la
infractorul pasiv pâ nă la infractorul activ. Privit prin această prismă, comportamentul victimei
poate fi:
”a) neutru – nu contribuie nici la comiterea infracțiunii, nici la contracararea ei;
b) pozitiv – se manifestă prin opunere de rezistență activă împotriva atentatului criminal;
c) negativ – victima însăși încalcă în tr-un mod oarecare normele morale sau juridice .”59

55 Oancea I. (1998), Probleme de criminologie , Ed. ALL, București, pag. 39;
56 Idem., pag. 41;
57 Nistoreanu Gh., Costache Gh. (2005 ), Elemente de criminologie , Editu ra Sitech, Craiova, pag. 57;
58 Idem., pag. 58;
59 Idem., pag. 59 -60;

35
CAPITOLUL IV. PREVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII
FINANCIAR BANCARE

4.1 Organisme si organizații internaționale și interne specializate în lupta contra spălării
banilor și a evaziunii fiscale

Spălarea banilor este procesul de transformare a produselor infracțiunii, a corupției sau
a cleptomaniei în bani legitimi sau alte active. Cu toate acestea, într -un număr de sisteme
juridice și de reglementare, termenul de spălare a banilor a devenit confun dat cu alte forme de
criminalitate financiară și, uneori, utilizate în general pentru a include utilizarea
necorespunzătoare a sistemului financiar (care implică elemente precum valori mobiliare,
valute digitale, cărți de credit și moneda tradițională), in clusiv finanțarea terorismului și evitarea
sancțiunilor internaționale.
Cele mai multe legi de spălare a banilor combină în mod deschis spălarea banilor (care
se referă la sursa fondurilor) cu finanțarea terorismului atunci când reglementează sistemul
financiar. Spălarea banilor este, de asemenea, termenul generic utilizat pentru a descrie procesul
prin care infractorii maschează proprietatea originală și controlul produselor de comportament
criminal, făcând astfel de produse par să fi provenit dintr -o sursă legitimă.
Spălarea banilor facilitează corupția și poate destabiliza economiile țărilor sensibile. De
asemenea, compromite integritatea sistemelor și instituțiilor financiare legitime și dă crimei
organizate fondurile necesare pentru desfășurarea în continuare a activităților criminale. Este o
problemă globală, iar tehnicile folosite sunt numeroase și pot fi foarte sofisticate. Progresele
tehnologice în comerțul electronic, diversificarea globală a piețelor financiare și noile evoluții
ale produselor financiare oferă oportunități suplimentare de a spăla profitul ilegal și de a observa
traseul de bani care conduce la infracțiunea care stă la baza.
România a incriminat spălarea banilor în Legea nr. 656/2002 republicată, privind
prevenirea și sancționare a spălării banilor, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și
combatere a finanțării terorismului, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea
criminalității organizate, Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție.

36
Astfel, conform Legii 656/2002, republicată, ,,spălarea banilor este fapta persoanei care,
cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei infracțiuni, îl schimbă sau îl transferă, în scopul
ascunderii sau al disimulării originii ilicite s au în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit
infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei ”60.
Constituie infracțiune de spălare a banilor și ascunderea sau disimularea adevăratei
naturi a proven ienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau proprietății bunurilor ori a
drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, precum
și dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de
infracțiuni”
Experiența românească în reducerea finanțării pentru rețelele teroriste a subliniat
necesitatea unei cooperări multilaterale interdepartamentale atât pe plan intern, cât și pe plan
internațional, strategic și tactic. Fiind l a NATO și granița estică a UE implică riscuri și
amenințări specifice, autoritățile române au elaborat măsuri importante pentru a proteja
teritoriul național și pentru a păstra statutul țării noastre ca un pilon important al stabilității și
securității în Europa de Sud -Est.
Evoluțiile războiului mondial asupra terorismului au demonstrat că utilizarea în comun
a mijloacelor referitoare la serviciile de informații, la organele de drept și la unitățile de
investigații financiare a dus la încurajarea rezultat elor războiului împotriva terorismului. În
acest sens, intenționez, prin urmare, să mă extind asupra modelului românesc al unui sistem
național interguvernamental de prevenire și combatere a terorismului (SNPCT).
Eficiența la scară națională implică dife rite agenții care desfăs, oară împreună acțiuni
specifice pentru a dezvolta o cooperare interguvernamentală, precum și o cooperare strânsă
între agențiile guvernamentale, sectorul privat și mediul academic. Este demn de remarcat
cooperarea excelentă dezvol tată de Serviciul Român de Informații cu Oficiul Național pentru
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (FIU local), precum și cu Ministerul Finanțelor și
Banca Națională a României, în cadrul oferit de către Sistemul Național de Prevenire și
Combatere a Terorismului (SNPCT). Acesta din urmă, înființat în 2002, facilitează cooperarea,
schimbul de informații și acțiunile comune prin grupuri de lucru atât la nivel de experți, cât și
de conducere.

60 Mathew, L. & Jacobson M. (2008 ). The Money Trail. Finding, Following, and Freezing Terrorist Finances .
Policy Focus. #89, November;

37
Acesta este coordonat de Serviciul Român de Informații, au toritatea națională
desemnată pentru combaterea terorismului și cuprinde mai multe instituții, de la agenții de
informații, organisme cu responsabilități financiare de reglementare, ministere și organizații
militare, după cum se vede în figura de mai jos.

Figura nr. 4.1 Structura Sistemului Național Român pentru Prevenirea și Combaterea
Terorismului

În ceea ce privește acțiunile internaționale, România a reușit să extindă cooperarea
bilaterală, multilaterală, dar și regională, și să împărtășească lec țiile învățate la nivel tactic în
vederea utilizării strategice. Pentru România, alinierea legislației naționale antiteroriste la
standardele internaționale și implementarea acestor cerințe internaționale au reprezentat o
sarcină prioritară.
Prin urmare, în anii care au urmat evenimentelor din 11 septembrie, a fost creat un cadru
legal reactiv care reglementează activitățile agențiilor însărcinate cu prevenirea și suprimarea
terorismului, acoperind nevoi esențiale printre care combaterea finanțării terori smului.

38
Noua legislație61 s-a bazat pe rezoluțiile organismelor internaționale referitoare la
finanțarea terorismului, dintre care62:
➢ Rezoluția 1267/1999 a CS ONU;
➢ Rezoluția 1333/2000 a CS ONU;
➢ Rezoluția 1390/2002 a CS ONU;
➢ Rezoluția 1373/2001 a CS ONU;
➢ Rezoluția 1452/2002 a CS ONU.
Aderarea României la tratatele și convențiile internaționale care sprijină eforturile
antiteroriste sa materializat în următoarele decrete și legi naționale63:
➢ Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2001 privind sup ravegherea
financiară și controlul migrației pentru suprimarea terorismului internațional;
➢ OUG 159/2001 pentru prevenirea și suprimarea utilizării sistemului bancar
financiar pentru finanțarea actelor de terorism;
➢ Decretul guvernamental 918/2001 privind e mbargoul impus regimului taliban în
Afganistan și organizațiilor teroriste cu sediul în această țară;
➢ Legea 466/2002 prin care se prevede înghețarea tuturor activelor bancare
aparținând persoanelor fizice și juridice suspectate de săvârșirea sau finanțare a
actelor de terorism enumerate de Consiliul de Securitate al ONU;
➢ HG 467/2002 de completare a listei persoanelor fizice și juridice / persoanelor
juridice suspectate de săvârșirea sau finanțarea actelor de terorism; – Legea nr.
623/2002 de ratificare a C onvenției internaționale privind suprimarea finanțării
terorismului, New York 1999;

61 National Office fo r Preventing and Countering Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%2 0A%20ONPCSB%202017 –
2020%20ROMANA.pdf , data accesării: 10.06.2018;
62 Mathew, L. & Jacobson M. (2008 ). The Money Trail. Finding, Following, and Freezing Terrorist Finances .
Policy Focus. #89, November;
63 National Office for Preventing and Countering Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCSB%202017 –
2020%20ROMANA.p df , data accesării: 10.06.2018;

39
➢ Legea 164/2003 de ratificare a participării României la Acordul de cooperare
economică la Marea Neagră – care se referă, de asemenea, la lupta împotriva
crimei organizate și a terorismului;
➢ Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. În pofida
eforturilor considerabile de a adapta legislația națională la amenințările în
continuă schimbare, aceasta a fost totuși un efort destul de reactiv, care trebuie
să fie susținut pentru a menține autoritățile cu un pas înainte în fața teroriștilor.
Prin decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), autoritatea administrativă
investită de Constituție pentru organizarea și coordonarea într -o manieră unitară a a ctivităților
legate de apărarea țării și de securitatea națională (în conformitate cu Legea 415 din 27 iunie
2002 privind organizarea și funcționarea CSAT) s -au desfășurat următoarele schimbări în
vederea consolidării eforturilor antiteroriste64:
➢ Serviciul Român de Informații a devenit autoritatea națională antiteroristă;
➢ a fost adoptată o Strategie națională de prevenire și combatere a terorismului;
➢ s-a creat Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT), iar
în cadrul acestuia a fost reglementată funcționarea Centrului de Coordonare
Operațională Antiteroristă;
➢ a fost creat un sistem național de alertă antiteroristă. Cu aceste eforturi, România are
rezultate considerabile.
Am reușit să perturbe rețelele transnaționale de migrație ile gală (implicate, de
asemenea, în confecționarea documentelor de identitate și de călătorie) folosite de o serie de
persoane suspectate de a fi conectate la grupuri teroriste.
Autoritățile naționale au adus în fața justiției cetățeni străini de origine ar abă pentru că
au transferat ilegal valută în afara României (atât prin sistemul hawala, cât și prin companiile
coajătoare care utilizează documente vamale forjate în relațiile lor cu băncile); sumele
transferate provin din activități criminale (evaziune fi scală, contrabandă și fraudă financiară –
declarații ilegale de TVA).

64 National Office for Preventing and Countering Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCSB%202017 –
2020%20ROMANA.pdf , data accesării: 10.06.2018;

40
4.2 Mijloace legislative internaționale și interne de combatare a spălării banilor și a
evaziunii fiscale

S-au făcut multe și trebuie încă multe de făcut pentru a maximiza rezultate le în lupta
împotriva terorismului. O mare parte a lumii s -a implicat, dar amenințarea este, după cum sa
menționat, mereu schimbătoare. În acest sens, nu există lipsă de strategii și obiective care ar
putea genera progrese și, eventual, succes în această l uptă pe termen lung.
În 2007, autoritățile americane, de exemplu, fixau obiective înalte prin strategia lor
națională de spălare a banilor și a combaterii evaziunii fiscale. Acestea urmăreau:
➢ protejarea sistemului bancar prin strânsă cooperare cu autori tățile pentru a permite
bancherilor să detecteze cu ușurință spălarea banilor;
➢ sporirea transparenței financiare în întreprinderile de servicii financiare;
➢ stoparea fluxului de numerar în vrac din SUA (proceduri penale contrabandate din țară,
returnarea în țară a fondurilor legitime);
➢ oprirea spălării banilor pe bază de comerț; – creșterea transparenței în proprietatea
persoanelor juridice.
Autoritățile române și, în special, FIU local, Oficiul Național pentru Prevenirea și
Combaterea Spălării Banilor au stabilit ca obiective, în strategia lor 2017 -202065:
➢ îmbunătățirea legislației privind spălarea banilor și finanțarea terorismului; – crearea
unei evaluări naționale a riscurilor în acest domeniu pentru abordarea adecvată a
fenomenului;
➢ creșterea calit ății informațiilor financiare pentru a oferi sprijin suplimentar aplicării
legii naționale;
➢ sprijinul continuu pentru lupta internațională împotriva finanțării terorismului. Din
perspectiva acestui specialist, există patru condiții esențiale care trebuie îndeplinite
pentru a consolida rezultatele acțiunilor împotriva finanțării terorismului.
În primul rând, există o nevoie tot mai mare de convenții internaționale cuprinzătoare
pentru suprimarea finanțării terorismului și implementarea standardelor lor la nivel național.

65 National Office for Preventing and Countering Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCSB%202017 –
2020%20ROMANA.pdf , data accesării: 1 1.06.2018;

41
Aceste convenții trebuie să definească termenul "terorism", care ar îmbunătăți procesul
judiciar, în special în ceea ce privește finanțarea terorismului.
După semnarea convențiilor internaționale, statele trebuie să se angajeze să le pun ă
integral în aplicare în legislația lor națională.
Rezultatele implementării standardelor internaționale vor depinde, de asemenea, de
pregătirea profesională a personalului, ofițerilor, avocaților, judecătorilor etc. În al doilea rând,
există o nevoie c ontinuă de cooperare multilaterală interdepartamentală, atât pe plan intern, cât
și pe plan internațional, strategic și tactic.
Pentru eficiență la nivel național, diferite agenții trebuie să întreprindă acțiuni specifice
pentru a dezvolta instrumentele necesare cerute de strategiile naționale; în ceea ce privește
cooperarea internațională, deși s -au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, există
încă obstacole instituționale și culturale care ar putea duce la consecințe potențial letale.
În cazul României, de exemplu, FIU locală a raportat trimiterea a 199 de cereri de
informații către partenerii străini în 2011 și primirea a 200 de persoane, inițiând schimbul de
informații cu noi FIU -uri partenere, cum ar fi Kazahstan, Malta, Hong Kong s au Egipt. Este
foarte necesară o cooperare eficientă între agențiile guvernamentale, sectorul privat și lumea
academică.
De asemenea, experiența dobândită la nivel tactic – și anume în timpul diferitelor
operațiuni – de către una dintre părțile implicate în războiul global împotriva terorismului
trebuie împărtășită pentru a fi utilizată la nivel strategic de către ceilalți.
În al treilea rând și de cea mai mare importanță, toate autoritățile și organismele
implicate trebuie să își schimbe atitudinea, aba ndonând reactivitatea în favoarea unei atitudini
proactive sau cel puțin stabilind strategii bazate pe măsuri defensive și ofensive.
Măsurile de apărare au relevanța lor, însă infracțiunea și acțiunea preventivă – în cadrul
limitelor legale și ale dreptu rilor omului – reprezintă calea cea bună de a minimiza efectele
terorismului asupra vieților și valorilor umane.
În ansamblu, întrebarea pe care trebuie să ne întrebăm întotdeauna este faptul că
măsurile de contracarare a finanțării teroriste existente î ntr-adevăr funcționează. În cele din
urmă, trebuie să reevaluez continuu performanța măsurilor împotriva finanțării terorismului,
asigurându -ne că acestea vor rămâne cu un pas înaintea acțiunilor teroriste. Acestea ar trebui să
fie permanent adaptate la no ile modi operandi întreprinse de grupurile teroriste, în special la
noi tipuri de atacuri, care necesită puțină logistică și investiții.

42
Deoarece discutăm despre terorism, organizațiile de informații trebuie să fie în fruntea
acestei lupte și responsabil e să reevalueze continuu eficacitatea eforturilor, precum și să
coopereze cu toate celelalte părți implicate pentru a asigura impactul lor pozitiv.
Principalele instituții internaționale și interne angajate în lupta contra criminalității
financiar – banca re. Am cuprins astfel scurte considerații despre66:
➢ Grupul Egmont al Unităților de Analiză Financiară (Grupul Egmont),
➢ Grupul de Acțiune Financiară Internațională pentru combaterea spălării banilor –
GAFI,
➢ Comitetul de Experți pentru Evaluarea Măsurilor împotriva Spălării Banilor și a
Finanțării Terorismului – MONEYVAL,
➢ Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor – O.N.P.C.S.B.,
➢ Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
– D.I.I.C.O.T,
➢ O.L.A.F. ( Oficiul European Antifraudă),
➢ D.L.A.F. – Departamentul de Luptă Antifraudă,
➢ Curtea de Conturi a Comunității Europene,
➢ Comitetul consultativ pentru coordonare în combaterea fraudei –
C.O.C.O.L.A.F.,
➢ Agenția Naționale de Administrare Fiscală – Direcția G enerală Antifraudă
Fiscală.
De asemenea, am prezentat o serie de acte normative interne și europene cu incidență
în combaterea criminalității financiar – bancare. Se poate afirma că legislația română în materie
urmează cerințele reglementărilor europene și internaționale în sensul prevenirii și combaterii
infracționalității de acest gen, fiind un stat cooperant la nivel transnațional cu statele membre
ale Uniunii Europene și nu numai. Se amintesc , cu titlu de exemplu, transpunerea în legislația
penală na țională a Deciziei cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, a
instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea, ceea ce a condus la introducerea
în Codul Penal a măsurii confiscării extinse. Din păcate, aplicabilitatea acestei măsuri este încă
foarte restrânsă și nu și -a devedit încă pe deplin eficiența .

66 National Office for Preventing and Counteri ng Money Laundering`s Operational Strategy for 2017 -2020 .
(2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCSB%202017 –
2020%2 0ROMANA.pdf , data accesării: 1 2.06.2018;

43
CONCLUZII

Criminalitatea bancară și financiară este un fenomen care are implicații nu numai în
sectorul bancar, ci în toate domeniile de activitate și, prin consecințele pe care le produce,
afectează întreaga economie a unui stat. De fapt, scopul principal al acestui tip de criminalitate
este doar obținerea puterii economice. Deși au fost luate mai multe măsuri, chiar și modalitățile
de combatere a acestui fenomen au diversificat și adaptat noi căi de a comite aceste crime, unele
dintre ele foarte sofisticate; aici ne referim la acele mijloace informative care permit efectuarea
unor tranzacții bancare în doar câteva secunde; criminalitatea financiară și financiară a crescut.
Unele acte ilegale sunt comise nu numai prin șantaj și corupție, prin amenințări și vio lențe, ceea
ce a mărit considerabil pericolul pentru ei.
Chiar dacă cauzele, tipurile de infracțiuni financiare în sistemul bancar românesc și
efectele lor negative sunt bine cunoscute, după cum se arată în cele menționate mai sus, atunci
apare întrebarea care ne împiedică să combatem cu ușurință fenomenul și să atragem în mod
serios răspunderea criminală a persoanelor în consecință vinovat și de a restabili situația
anterioară în economie minimiza efectele negative.
Din păcate, răspunsul, din păcate, este simplu și vizează în primul rând incapacitatea
autorităților de represiune penală să identifice în timp real indicii de comitere a infracțiunilor
financiar -bancare, incapacitatea generată de factori obiectivi, cum ar fi lipsa obligațiilor bancare
de a raporta elemente care arată aceste indicii și opacitate ale acestor instituții care joacă în mod
eronat secretul bancar, dar și factori subiectivi, cum ar fi lipsa specialiștilor reputați în domeniu,
care ar trebui să fie angajați în organele judiciare. Luând în considerare o realitate socială foarte
simplă, și anume că în sistemul bugetar, care include formarea autorităților penale, sala riile nu
sunt de natură să încurajeze cei mai înalți specialiști în recrutare, oamenii care lucrează în
domeniu sunt îndemnați, în majoritatea cazurilor, numai prin pasiune .
Având în vedere implicațiile fenomenului escapist în economia națională, în speci al
presiunea exercitată asupra bugetului național face evaziunea fiscală o cauză a insecurității
economice și astfel devine un risc pentru securitatea națională din perspectiva politicii interne
a unui stat.

44
Potrivit Consiliului Fiscal, eficacitatea regulilor fiscale este determinată de gradul de
restrângere pe care îl exercită asupra formulării politicii fiscale.
Din perspecti vă sociologică și psihologică, evaziunea fiscală care nu este sancționată de
autoritățile de control competente nu are numai influențe economice, ci și consecințe etice, o
degradare morală a societății, întrucât nu este normal ca cei care încalcă regulile fiscale să aibă
rezultate economice pozitive și contribuția celor care sunt cinstiți și își plătesc taxele, dar nu au
rezultate economice restante, să suporte costurile publice pentru cei care nu sunt corecți.
Ușurința cu care regulile fiscale ar putea fi eludate în mod repetat în România din
perioada 2010 -2013, inclusiv din cauza lacunelor de reglementare, evidențiază slăbiciunea
constrângerilor exercitate de normele fiscale în Legea Responsabilității Fiscale și ridică
întrebări serioase cu privire la anga jamentul față de viitor respectarea regulilor fiscale stabilite
prin adoptarea în legislația națională a dispozițiilor Tratatului privind stabilitatea, coordonarea
și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare. Având în vedere eficiența scăzută a
colectării impozitelor la bugetul de stat, considerăm că este necesar ca în România să se
reformeze sistemul de colectare a impozitelor, reforma care va reduce impactul evaziunii fiscale
asupra economiei naționale.
În contextul unei reforme fiscale ireversibile a colectării impozitelor, care va dovedi
eficiența acesteia pe termen mediu și lung, executivul poate aborda o politică de reducer e a
impozitelor pentru a încuraja și sprijini plata voluntară a impozitelor către bugetul național,
creând astfel spațiul fiscal necesar pentru a reduce povara fiscală a muncii salariale, care este
în prezent la un nivel foarte ridicat în România, și descu rajarea muncii negre, ca parte a
economiei subterane.
Având în vedere evoluția tot mai mare a fenomenului escapist din România și, în special,
proliferarea grupurilor criminale în ceea ce privește evaziunea fiscală și orientarea escapiștilor
către fonduril e comunitare se întâmplă în mod natural pe fondul periclitării securității
economice ca în strategia națională propusă pentru perioada 2015 -2020, prevenirea și
combaterea criminalității macro -criminale, în special criminalitatea economică și financiară și
corupția, care urmează să fie declarată obiectivul general nr. 2, după prevenirea și combaterea
criminalității transfrontaliere organizate și a terorismului.

45
BIBLIOGRAFIE

1. Amza T., (2000), Criminologi e teoretic ă, Lumina Lex , Bucure ști;
2. Amza T., (2000), Criminologie teoretic ă. Teorii reprezentative și politic ă
criminologic ă, Lumina Lex , Bucure ști;
3. Amza T., (1998), Criminologie , Lumina Lex , București ;
4. Amza T., (2002), Criminologie . Tratat de teorie și politic a criminologic ă, Lumina
Lex, București;
5. Banciu D., (2002), Rădulescu S. M., Evolu tii ale delincven tei juvenile în România ,
Editura Lumina Lex, București ;
6. Boroi A. (2006), Drept penal , editura C.H.Beck, București ;
7. Cesare B., (2001), Despre infrac tiuni și pedepse (traducere Scarlat Dora), București:
Editura Rosetti ;
8. Dincu A. (1993), Bazele criminologiei , Editura Proarcadia, București;
9. Drâmbă O. (1985), Istoria culturii și civilizației , Ed. Științifică și En ciclopedică,
București ;
10. Dungan P., (2001), Pluralitatea de infractori , Editura Presa Universitara Româna,
Timișoara ;
11. Friedrichs, David O. (2010), Trusted Criminals: White Collar Crime in
Contemporary Society . 4th ed. Belmont, CA: Thomas Wadsworth ;
12. Furtună C. (2007), Sociologie generală , Editura Fundației România de Mâine,
București ;
13. Mathew, L. & Jacobson M. (2008 ). The Money Trail. Finding, Following, and
Freezing Terrorist Finances . Policy Focus. #89, November;
14. Nistoreanu Gh., Costache Gh. (2005), Elemente de criminologie , Editura Sitech,
Craiova ;
15. Oancea I. (1998), Probleme de criminologie , Ed. ALL, București ;
16. Ogien A. , (2002) , Sociologia devian ței, Editura Polirom, Iași ;
17. Pinatel J. (1963), Traite de droit penal et criminologie , Tome III : Criminologie,
Dalloz, Paris ;
18. Pintea A. (2008), Criminologie generală , Editura Sitech, Craiova ;
19. Politic G. (1996), Criminologie (note de curs) , Ed. Fundației “Chemarea”, Iași ;

46
20. Roșca, D. (2013), Introducere în sociologie . Curs în tehnolo gie IFR . București:
Editura Fundației România de Mâine;
21. Stănoiu R. (1999), Criminologie , Editura Oscar Print, București ;
22. Sutherland, Edwin H. (1945) , Is ‘White Collar Crime’ Crime? American
Sociological Review 10, no. 2 ;
23. Sutherland, Edwin H. (1940) , White -Collar Criminality . American Sociological
Review 5, no. 1 ;
24. Tănăsescu C. (2012), Criminologie. Curs universitar , Editura Juridic, București ;
25. Vlăsceanu L. (coord.) (2011), Sociologi e, Editura Polirom, Iași ;
26. Voicu C., Ungureanu G.(2003), Introducere în criminologia aplicată , Editura
Universul juridic, București .
27. Wilson, Sarah (2014), The Origins of Modern Financial Crime: Historical
Foundations and Current Problems in Bri tain. New York: Routledge
28. *** National Office for Preventing and Counteri ng Money Laundering`s
Operational Strategy for 2017 -2020 . (2017). Available
http://www.onpcsb.ro/pdf/STRATEGIA%20OPERATIONALA%20A%20ONPCS
B%202017 -2020%2 0ROMANA.pdf ;