Introducere … … … … . 3 [632315]

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
Importanța temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
1. Fundamentarea teoretică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 4
1.1. Scolioza – Definție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
1.2. Epide miologie/Etiologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
1.3. Clasificarea scoliozelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
1.3.1. Funcționale sau nestructurale ………………………….. ………………………….. ………………. 5
1.3.2. Structurale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
1.2. Scolioza non -idiopatică este clasificată în următoarel subgrupe ………………………….. …. 6
1.2.1. S colioză Congenitală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.2.2. Scolioză neuromusculară ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
1.2.3. Scolioză mezenchimlă ………………………….. ………………………….. ………………………… 6
1.3. Scolioza idiopatică este calsificată în următoarele subgrupe ………………………….. ………. 7
1.3.1. Scolioza infantilă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
1.3.2. Scol ioza juvenilă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
1.3.3. Scolioza la adolescenți ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
1.4. Scolioza funcțională sau atitudinea scoliotică și evoluția sa ………………………….. ……….. 7
1.4.1. Evoluția scoliozei funcționale ………………………….. ………………………….. ……………… 8
1.5. Scolioza structurală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.5.1. Evoluția scoliozelor structurale ………………………….. ………………………….. ………….. 10

2
1.6. Scolioza idiopatică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
1.6.1. Etiologia scoliozei idiopatice ………………………….. ………………………….. …………….. 14
1.6.2. Prognosticul evolutiv al scoliozei ………………………….. ………………………….. ………. 17
1.6.3. Echilibrul scoliozei ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 19
1.6.4. Tratamente kinetic e in scolioza idiopatică ………………………….. ……………………….. 20
2. Contribuția personală – Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ……………… 22
2.1. Prezentarea subiectului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
2.2. Material și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
2.2.1. Metode de evaluare a subiectului ………………………….. ………………………….. ……….. 22
2.3. Tratament kin etic aplicat ………………………….. ………………………….. …………………………. 25
2.3.1. Obiective generale și secundare ………………………….. ………………………….. …………. 25
2.4. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 31
2.4.1. Anamneza ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 31
2.4.2. Examinarea somatoscopică ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
2.4.3. Rezultatele examinării antropometrice ………………………….. ………………………….. … 37
2.4.4. Rezultatele evaluării motrice ………………………….. ………………………….. ……………… 37
2.4.5. Rezultatele examinării radiologice ………………………….. ………………………….. ……… 38
2.4.6. Echilibrul corporal și echilibrarea și distribuirea greutății corporale ………………… 40
2.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 43
Bibliogra fie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 43
Articole ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 43
Pagini Web ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 48

3
Introducere
Importanța temei
Postura ortostatică corectă este un indicator important al sănătății aparatului neuro –
muscular și al scheletului individului (Sbenghe, 2002) . Postura normală, lafel ca și un corp
suplu și agil, sunt componente importante ale condiției fizice raportate la sănătate (Corbin,
Lindsey, & Welk, 2000). Deviațiile posturale, în special cele ale coloanei vertebrale, au o
incidență crescută în timpul școlarității primare, iar unele se agravea ză la adolescență,
determinând la vârsta adultă sindroame dureroase și diverse patologii (Bricot, 2004; Fialka –
Moser, 1994; Penha, 2005) . Cercetările arată că deviațiile morfologice și funcționale și
patologiile cronice, precum durerea de spate, au o prevalență din ce în ce mai mare în zilele
noastre în rândul copiilor (Mozzhukhina, 2003; Petersen, 2003) . Prevenirea dezechilibrelor și
patologiilor posturale trebuie să înceapă încă din clasele primare, și să continue apoi, chiar
după adolescență.
Cea mai gravă deficiență a coloanei este scolioza, respectiv scolioza idiopatică, a cărei
cauză este necunoscută. Scolioza idiopatică este o mare condiție patologcă a coloanei pentru
medicina de ieri, de azi, și de mâine. Scolioza este o problemă prezentă din cele mai vechi
timpuri ale istoriei, nerezolvată nici în antichitate, nici până în ziua de azi. Scoloza idiopatică
a adolescentului poate îmbrăca forme diferite, nu există regul i de abordare, și nici vreo terapie
care și -a dovedit 100% eficiența.
Motivația alegerii temei
Tema proiectului meu a fost aleasă din cauza unei prietene, care are această patologie
și care duce o viață sedentară. Are nevoie de tratament kinetic pentru prevenire a
discomfortului și a durerilor de care este susceptibilă a le avea în viitorul apropiat.

4
1. Fundamentarea teoretică
1.1. Scolioza – Definție
Scolioza (scolios : sinuos în grecește) este o deformație ra hidiană nereductibilă, în cele
trei planuri ale spațiului, frontal, cu o curbură laterală, sagital, cu lordoză sau cifoză, orizontal
cu rotația corpurilor vertebrale în jurul propriului ax (Graf, 1990; Perdriolle, 1987; Pope,
1984)1 2 3. Această definiție permite eliminarea atitudinii scoliotice care este o înclinare
laterală pură, fără rotație vertebrală. Scoliosis Research Society (The natural history of
idiopathic scoliosis., 1986) a definit scolioza ca fiind curbura laterală a coloanei vertebrale cu
o magnitude superioară de 10 grade, măsurată prin metoda Cobb (1948) pe radiografia
realizată în ortostatism. În general se disting două tipuri de deviații în planul frontal : scolioza
funcțională și scolioza struc turală.
1.2. Epidemiologie/Etiologia
Nu există o teorie științifică general acceptată care să poată explica etiologia scoliozei
(Byrd, 1988; Graf, 1990; Perdriolle, 1987; Pope, 1984) . Miller consideră că deformația
rahidiană a scoliozei nu este o boală, ci un simptom (Miller, 1999) . În fapt, numeroase etiolgii
au fost recunoscute ca responsabile de o deformație structurală, dar cea mai frecventă dintre
scolioze (75 %), este scolioza idiopatică, adică independentă de orice stare morbidă. Restul de
20 % sunt curburi secundare ale unei afe cțiuni cunoscute. Scoliozele secundare sunt curburi
congenitale – 10 % (malformații vertebrale prin deficiență de segmentare, sau semivertebră
suplimentară), curburi neurologice – 5 % (infirmitate motorie cerebralăC, miopatie,
poliomielită), și 5 % altele (probleme metabolice sau ligamentare – maladia lui Marfan,
maladia lui Lobstein și curburile secundare maladiei Recklinghausen) (Scoliosis Research
Society) (Diard, 2002; Stagnara, 1970) . Cauzele secundare sunt p use în evidență prin
examenul clinic și imagistic (Diard, 2002) .

1 Graf, H., et al. (1990). Analyse tridimensionnelle de la scoliose., France, Safir,
2 Perdriolle, R., et al. (1987): Morphology of scoliosis: three -dimensional evolution, Orthopedics, 10/6: 909 -15.
3 Pope, M., et al. (1984): The biomechanics of scoliosis., Critical Review in Biomed Eng,11: 157 -188.

5
1.3. Clasificarea sco liozelor
Scoliozele se divid în două grupe principale4:
1.3.1. Funcționale sau nestructurale
Sunt deviații moderate, fără modificări de structură vertebrală și reductibile spontan,
prin decubit ventral, suspensie sau aplecare înainte a trunchiului:
a) atitudinea sco liotică posturală a elevilor sau cea profesională;
b) scolioza de compensație după inegalitățile sau diformitățile membrelor
pelvine;
c) scolioza antialgică sciatică;
d) scolioza inflamatorie.
1.3.2. Structurale
Este cea mai importantă categorie. Sunt adevăratele s colioze, caracterizându -se printr –
o deformație care antrenează o alterare a anatomiei vertebrale, dezvoltându -se în cele trei
planuri ale spațiului, datorită unei mișcări asociate de înclinare laterală, hiperextensie și
rotație a uneia sau a mai multor ver tebre în jurul propriului ei/lor ax, antrenând o torsiune și
provocând o deformare toracală, abdominală și a zonelor paravertebrale.
a) congenitale:
– malformații vertebrale și costale,
– boala Recklinghausen,
– spina bifida,
– mielomenin gocel;
b) posttraumatice:
– după fracturi,
– după laminectomie,
– după iradiere vertebrală
c) paralitice:
– poliomielită,
– E.S.I.;
d) neurologice:
– tumori ale măduvei spinării;

4 Lazăr , L. (2002). „Balneofizioterapie și kinetologie clinică”, Editura Treira, Oradea.

6
e) neuromusculare:
– distrofie musculară progresivă,
– amiotonie,
– heredoata xia Friedreich;
f) idiopatice.
1.2. Scolioza non -idiopatică este cla sificată în următoarel subgrupe
1.2.1. Scolioză Congenitală
Reprezintă o malformație prezentă la naștere, fiind caracterizată de apariția unor
vertebre anormale. Apariția acestui tip de malfo rmație este cauzată atât de un defect de
segmentare, cât și de un defect de formare. Sunt cazuri în care la naștere nu se poate
diagnostica din cauza că semnele nu sunt manifestate doar până la adolescență.
1.2.2. Scolioză neuromusculară
Scolioza neuromus culară este cauzată de insuficiența stabilizatori ilor activi ai coloanei
vertebrale inclusiv mușchii și tendoanele care înconjoară coloana cum ar fi paralizia cerebrală,
atrofie musculară spinală, spina bifida, distrofii musculare sau leziuni ale măduvei s pinării.
Tratamentul chirurgical al scoliozei neuromusculare este asociat cu cea mai mare rată de
complicații, comparativ cu alte tipuri de scolioză.
1.2.3. Scolioză mezenchimlă
Scolioza mezenchimală este cauzată de insuficiența stabilizatoriilor pasive, c are
constau din vertebre, fațetele articulațiilor, discuri intervertebrale, ligamentele coloanei
vertebrale, capsule articulare și duc la sindromul Marfan, mucopolizaharidoză, osteogeneză
impercectă, boli inflamatorii.
Prevalența scoliozei idiopatice depin de de curbura coloanei vertebrale și de sexul
pacientului. Femeile tind sa aibă cazuri mai severe de scolioză idiopatică decât bărbații.

7
1.3. Scolioza idiopatică este cals ificată în următoarele subgrupe
1.3.1. Scolioza infantilă
Scolioza infantilă se dez volta la 0 -3 ani și arată o prevalență de 1%. În anii 80 Mau și
McMaster au raportat o scădere radicală a cazurilor de scolioze infantile probabil legată de
recomandarea poziției predispuse pentru sugari.
1.3.2. Scolioza juvenilă
Scolioza juvenilă se dezvo ltă la varsta de 4 -10 ani și cuprinde 10 -15% din cazurile
idiopatice la copii. Curbele netratate pot duce la complicații grave cardiopulmonare. Curbele
de 30° sau mai mult tind să progreseze și 95% dintre pacienți au nevoie de procedură
chirurgicală.
1.3.3. Scolioza la adolescenți
Scolioza la adolescenți se dezvoltă la 11 -18 ani și 90% din cazuri sunt idiopatice.
Scolioza la adulți de tip “scoliosis de novo” au o prevalență mai mare de 8% la adulții de
peste 25 de ani, și se ridică la 68% la cei peste 60 de ani, este dator ită modificării
degenerative al coloanei vertebrale în curs ul de îmbătrânire.5
1.4. Scolioza funcțională sau atitudinea scoliotică și evoluția sa
Scolioza funcțională este tranzitorie și spontan corectibilă în poziția culcat, simetrică,
pentru că ea reprezintă o perturbare funcțională a aliniamentului vertebral în poziție
ortostatică, fără nici o modificare a anatomiei vertebrelor și discurilor. Ea este de mică
amplitudine, cu evoluție benignă, prezentă la 10 % dintre nou născuți și adolesc enți. Această
curbură nu este niciodată asociată cu o deviație în plan orizontal, deci, nu există niciodată o
gibozitate. Prima apreciere a acestei tulburări se face clinic, ea fiind completată cu o imagine
radiografică doar dacă acest lucru va fi cerut (D iard 2002).6
Paramorfismul este o scolioză cu gibozitate minimă, mai mică de 10 mm, frecventă la
sportiv, a cărei convexitate se situează de partea membrului dominant, fără alterări osoase
apicale (Herbaux, 2005; Mauroy, 1999) .7

5 Markus Rafael Konieczny et al., Epidemiology of adolescent idiopathic scoliosis, J Child Orthop (2013) 7:3 –9
6 Diard,F., et al.(2002): [Imaging of childhood and adolescent scoliosis], J Radiol, 83/9 Pt2: 1117 -39, discussion
1141 -2.
7 Herbaux, B. (2005): La scoliose chez le sujet sportif.

8
1.4.1. Evoluția scoliozei funcționale
Scolioza nestructurală este impropriu calificată drept “postură vicioasă” (Vital, 1989)8.
În realitate, scolioza nestructurală, car e rezultă dintr -o atitudine posturală deficitară, poate să
se agraveze progresiv, dacă factorii care au determinat -o nu sunt identificați și corectați (Vital,
1989 ). Progresia unei scolioze nestructurale într -o scolioză structurală a fost demonstrată de
Paul Harrington, care a indus un dezechilibru postural printr -o restricție de mișcare la șoarecii
imaturi și a comparat rezultatul cu o populație izogenică de control ; rezultatul confirmă că
dezechilibrul postural poate să inducă o scolioză structurală (Harrington, 1976)9. Evoluția
unei scolioze nestructurale în scolioză fixată, structurală a fost descrisă de Hipps care a
identificat copii care prezentau o asimetrie ușoară a trunchiului, și radiologic o deviație
nestructurală; după zece ani, curbura frontală a progresat în tr-o scolioză structurală (Hipps,
1963)10. În consecință, o deteriorare sau un dezechilibru al posturii apărut ca o consecință a
unei leziuni sau a unei îmbolnăviri, este susceptibilă să se dezvolte într -o scolioză (Millner,
1996; Moreland, 1980; Nachemson, 1966)11. Exemplele includ leziunile sistemului nervos
central, poliomielita, sechelele de rahitism (Perdriolle, 1993; Perdriolle, 1987; Pope, 1984)12.
Dar prezența unei patologii nu este necesară, este suficientă o asimetrie de lungime a
membrelor inferioare (Roaf, 1966)13, o durere, sau tulbur ări psihologice, o leziune de țesut
moale, un spasm sau contractură musculară, pentru a induce o atitudine scoliotică mai ușoară
sau mai severă (Schultz, 1982)14. Multe d eformații spinale debutează ca și “nestructurale” sau
“funcționale” (Schultz, 1982; Somerville, 1952)15. La o coloană vertebrală normală, curburile
laterale temporare și reversibile apar natural, ca și răspuns la postura asimetrică. Chiar dacă o

8 Vital, J.M., et al. (1989): The neurocentral vertebral cartilage: anatomy, physiology and physiopathology, Surg
Radiol Anat, 11/4:323 -8.
9 Harrington, P. (1976): Is scoliosis reversible? In vivo observation of reversible morphological changes in the
production of scoliosis in mice., Clin Orthop and Rel Res, 116/: 103 -111
10 Hipps, H. E. (1963): The diagnosis and treatment of incipient and e arly idiopathic scoliosis, Am J Orthop, 5/:
76-82.
11 Millner, P. A., et al. (1996): Idiopathic scoliosis: biomechanics and biology, Eur Spine J, 5/6: 362 -73.
Moreland, M. S. (1980): Morphological effects of torsion and applied to growing bone. An in vivo s tudy in
rabits, Jbone Joint Surg Br, 62 -B/2: 230 -7. Nachemnson, A. (1966): the load on lumbar disks in different
positions of the body, Cl in Orhop Relat Res, 45/: 107 -22
12 Perdriolle, R., et al. (1993): Mechanical process and growth cartilages. Essential f actors in the progression of
scoliosis, Spine, 18/3: 343 -9. Perdriolle, R., et al. (1987): Morphology of scoliosis: three -dimensional evolution,
Orthopedics, 10/6 : 909 -15. Pope, M., et al. (1984): The biomechanics of scoliosis., Critical Review in Biomed
Eng, 11: 157 -188.
13 Roaf, R. (1966): The basic anatomy of scoliosis, J Bone Joint Surg Br, 48/4: 786 -92
14 Schultz, A., et al. (1982): Loads on the lumbar spine. Validation of a biomechanical analysis by measurements
of intradiscal pressures and myoelectric signals, J Bone Joint Surg Am, 64/5: 713 -20
15 Somervile, E.W. (1952): Rotational lordosis; the development of single curve, J Bone Joint Surg Br, 34 -B/3 :
421-7

9
astfel de curbură devine habituală, ea rămâne în continuare reversibilă (Hawes, 2006)16. La
copilul puțin mai mare, dacă o curbură este prezentă mai mult de un an, în general, ea nu se
mai reduce, chiar dacă patologia care a determinat -o dispare (Bradford, 1995; M ehta, 1978)17.
În final, dacă o situație de asimetrie devine permanentă și ea este menținută suficient de mult
timp încât să atingă nivelul necesar pentru a afecta platourile vertebrale ale coloanei
vertebrale în creștere, leziunile vor fi permanente (Hawes, 2006) .
Cele mai frecvent e cauze ale scoliozei funcționale sunt:
o Inegalitate a membrelor inferioare cu oblicitatea bazinului;
o atitudine posturală vocioasă;
o anomalii ale genunchilor: genu valgum, varum sau recurvatum ;
o picior plat;
o tulburări de torsiune a scheletului membrelor infe rioare;
o praliziile și retracțiile musculare asimetrice;
o contracturile antalgice;
o bazin oblic prin atitudine vicioasă a șoldului sau retracția tensorului fascia lata.
1.5. Scolioza structurală
Adevărata scolioză, este o deformație care antrenează o alterare a anatomiei
vertebrale, dezvoltându -se în cele trei planuri ale spațiului, datorită unei mișcări asociate de
înclinare laterală, hiperextensie și rotație a uneia sau a mai multor vertebre în jurul propriului
ei/lor ax, antrenând o torsiune și provocând o deformare toracală, abdominală și a zonelor
paravertebrale . Înclinarea către concavitate este maximală la extremitățile curburii scoliotice,
delimitată de vertebrele numite “limite” pentru că ele sunt vertebrele cele mai înclinate pe
orizontală. Vertebra s ituată în mijlocul curburii, și care este cel mai decalată lateral, se
numește vertebra vârf (sau apicală); la nivelul ei se notează rotația cea mai importantă.
Fromele topografice cele mai frecvente:
Curburile pot fi simple (curburi majore sau simple), du ble ( duble majore); sau combinate cu
curburi secundare sub – și supraiacente mai mult sau mai puțin reductibile (Diard, 2002)
Cele mai frecvente (Diard, 2002) :

16 Hawes, M., et al. (2006): The transformation of spinal curvature into spinal deformity: path ological processes
and implications for treatment, Scoliosis, 1/3
17 Bradford, D., et al. (1995). Benign and Malignant Tumors of the Spine. In: J Lonstein, D Bradford, R Winter, J
Ogilvie and WB Saunders (ed) Moe’ s Textbook of Scoliosis and Other Spinal Def ormities, Philadelphia, 483 -501.

10
 Cervicale, cu vârful între C1 și C6, la care trebuie căutată o anomalie a regiunii
cervico -occipitale;
 Cervico -toracică, cu vârful în C7 sau T1, care este însoțită de o deviație a capului;
 Toracică – cea mai frecventă, cu vârful la nivelul vertebrelor toracice medii; 90%
dintre curburi sunt spre dreapta;
 Toraco -lombară, cu vârful în T12 – L1, 80% di n curburi sunt spre dreapta;
 Lombară, cu vârful între L1 – L4, 70% din curburi sunt spre stânga;
 Dublă -majoră, la dreapta sau la stânga ;
 Scolioza triplă, este rară și de obicei are o curbură toracică superioară cu două curburi
largi, fie în regiunea tora cică inferioară, fie toracolombară, fie lombară (Cruickshank,
1989)18.
 Scoliozele cvadruple sau multiple.
Rotația corpilor vertebrali pe propriul lor ax este semnul radiologic cel mai important al
structuralizării unei curburi. Aceste două anomalii se pot atenua, dar nu corectează în poziția
culcat.
Nu există o teorie științifică unanim acceptată care să poat ă explica etiologia scoliozei (Byrd,
1988; Graf, 1990; Perdriolle, 1987; Pope, 1984)19. Deformația rahidiană scoliotică nu este o
boală, ci un simptom (Miller, 1999)20. De fapt , au fost recunoscute num eroase etiologii
responsabile de o deformație structurală a coloanei vertebrale, dar, cea mai frecventă scolioză
(75%), este cea idiopatică. Restul, de 20%, sunt curburi secundare unor afecțiuni cunoscute.
1.5.1. Evoluția scoliozelor structurale
1.5.1.1. Scoliozele structurale înainte de maturitatea osoasă
În contrast cu o curbură spinală funcțională, o scolioză « structurală » este asociată cu
o pierdere a flexibilității într -unul sau mai multe segmente ale coloanei vertebrale (Roaf,
1966; Stagnara, 1978)21. Sub influența constantă a supraîncărcării asimetrice va avea loc o
schimbare predictibilă a arhitecturii scheletice (“cuneiformă"), care nu mai este flexibilă și

18 Cruickshank, J. L., et al. (1989): Curve patterns in idiopathic scoliosis. A clinical and radiographic study, J
Bone Joint Surg Br, 71/2: 259 -63.
19 Byrd, J. A., 3rd (1988): Current theories on the etiology of idiopathic s coliosis, Clin Orthop Relat Res,229:
114-9.
20 Miller, N. H. (1999): Cause and natural history of adolescent idiopathic scoliosis, Orthop Clin North Am,
30/3: 343 -52, vii.
21 Stagnara, P., et al. (1978). Rééducation des scolioses, Bibliothèque de rééducation , Paris, Expansion
Scientifique Française, Levernieux, J,

11
reversibilă (Hawes, 2006) . Se vorbește atunci de o deformație structurală, care poate rămâne
minoră, fără să afecteze aspectul exterior, sănătatea și starea de bine a persoanei (Hawes,
2006) . O curbură inferioară de 10°, cu o rotație minimă, este o deformație minimă structurată,
care nu evoluează neapărat spre agravare dar care necesită o supraveghere ; ea poate crea
dificultăți de diagnostic între atitudine scoliotică și scolioză structurală (Diard, 2002) . Dar,
modelul cercului vicios prezice c ă supraîncărcările asimetrice continue, chiar dacă sunt
ușoare, pot agrava deformația scoliotică dacă nu sunt luate măsuri (Dickson, 1984; Hawes,
2006; Michel, 1986)22 23; orice deformație scoliotică poartă în ea condițiile mecanice ale
propriei sale agravări (Marty, 1999)24.
După Duval -Beaupère, o scolioză este evolutivă dacă creșterea angulației scoliotice la testul
Cobb este de minimum un grad pe lună (dar se es timează că o creștere de 1/2 grade pe lună
timp de un an corespunde deasemenea unei scolioze evolutive) (Duval -Beaupère, 1970)25.

1.5.1.2. Scoliozele structurale după maturitatea osoasă

Deformațiile prezente la momentul maturității osoase persistă toată viața, în plus, ele
nu încetează să evolueze la sfârșitul creșterii (Ascani, 1986; Bjerkreim, 1982; Deviren, 2002;
Korovessis, 1994)26 27 28 29. Mobilitatea generală a coloanei vertebrale diminuează cu vârsta
(Cil, 2005)30. Perennou și col. au arătat că progresia unei curburi se face începând de la
adultul tânăr, cu o creștere medie de 10 grade pe decadă și cu o scădere a taliei de 1,5 cm pe

22 Dickson, R. A., et al. (1984): The pathogenesis of idiopathic scoliosis. Biplanar spinal asymmetry, J Bone
Joint Surg Br, 66/1: 8 -15.
23 Michel, C., et al. (1986). La scoliose idiopathique. In: Ex pansion Scientifique Française (ed) Cahier
d’enseignement de la SOFCOT., Paris.
24 Marty, C., et al. (1999): Scoliose idiopathique juvénile et de l'adolescent. Les éléments de décision de
traitement des scolioses idiopathiques mineures reconnues en cours de croissance, Lettre de Médecine ph ysique
et de Réadaptation, 53/.
25 Duval -Beaupère, G. (1970): Les repères de maturation dans la surveillance des scolioses., Rev Chir Orthop
Reparatrice Appar Mot, 56/: 59 -76.
26 Ascani, E., et al. (1986): Natural history of untreated idiopathic scoliosis after skeleta l maturity, Spine, 11/8:
784-9.
27 Bjerkreim, I., et al. (1982): Progression in untreated idiopathic scoliosis after end of growth, Ac ta Orthop
Scand, 53/6: 897 -900.
28 Deviren, V., et al. (2002): Predictors of fl exibility and pain patterns in thoracolumbar and lumbar idiopathic
scoliosis, Spine, 27/21: 2346 -9.
29 Korovessis, P., et al. (1994): Adult idiopathic lumbar scoliosis. A formula for prediction of progression and
review of the lit erature, Spine, 19/17: 1926 -32.
30 Cil, A., et al. (2005): The validity of Lenke criteria for defining structural proximal thoracic curves in patients
with adolescent idiopathic scoliosis, Spine, 30/22: 2550 -5.

12
decadă (Perennou, 1997)31. Mai mulți cercetători au arătat că la vârsta adultă progresia
curburilor scoliotice se face în funcție de magnitudinea acestora (Ascani, 1986; Bjerkreim,
1982; Deviren, 2002; Korovessis, 1994) . Curburile mai mici de 20 de grade sunt mai puțin
supuse acestui risc decât cele severe, poate pentru că ele sunt supuse unor încărcări
suplimentare, care nu ating valoarea limită necesară pentru a induce modificări degenerative
la nivelul elementelor rahidiene (Deviren, 2002; Korovessis, 1994; Mayo, 1994; Weinstein,
2003)32 33. Dar, chiar și curburile ușoare, care rămân stabile vor deveni din ce în ce mai rigide
în cursul anilor; ele sunt asociate cu o insuficiență respiratorie restrictivă pentru curburile
toracice și cu artroză lombară, însoțite câteodată cu o instabilitate la terală pentru curburile
lombare. Durerea care se poate asocia, este probabil un efect secundar ale încărcărilor
mecanice alterate (Deviren, 2002; Dimeglio, 1991; Korovessis, 1994; Mayo, 1994; Weinstein,
2003)34.
A fost stud iat și riscul evolutiv la vârsta adultă a unei scolioze idiopatice a adolescentului
netratată. Curburile care măsoară 5ș până la 9ș la vârsta imatură, au o probabilitate de
progresie de 22 %, în timp ce curburile ușoare la pacienții maturi au o probabilita te de a
progresa de doar 1,6 % (Lonstein, 1984)35. Cu toate că, curburile din regiuni diferite ale
coloanei vertebrale evoluează diferit, este puțin probabil că cele mai mici de 30ș la maturitatea
osoasă vor progresa, în timp ce curburile care măsoară între 30ș și 50ș progresează în medie
cu 10ș până la 15ș pe tot parcursul vieții; scolioz ele mai mari de 50ș la maturitatea osoasă
progresează constant cu un grad pe an (Miller, 1999; Weinstein, 1989)36 37. Toate scoliozele
superioare de 30ș la finalul maturizării evoluează, chiar dacă creșterea rahisului este încheiată,
tocmai din cauza dezechilibrului pe care -l provoacă, care poate antrena o agravare progresi vă
a anugulației de 1/3 până la 1/2 de grad pe an (Duval -Beaupere, 1982)38.

31 Perennou, D., et al. (1997): How do scoliotic women shrink throughout l ife?, Eur J Phys Med Rehab, 7/: 132 –
137.
32 Mayo, N. E., et al. (1994): The Ste -Justine Adolescent Idiopathic Scoliosis Cohort Study. Part III: Ba ck pain,
Spine, 19/14: 1573 -81.
33 Weinstein, S. L., et al. (2003): Health and function of patients with untreat ed idiopathic scoliosis: a 50 -year
natural hist ory study, Jama, 289/5: 559 -67.
34 Dimeglio, A. (1991). Orthopédie pédiatrique quotidienne. In: Sauramps médical (ed) Les scolioses.,
Montpellier, 169-209.
35 Lonstein, J. E., et al. (1984): The prediction of cu rve progression in untreated idiopathic scoliosis during
growth, J Bon e Joint Surg Am, 66/7: 1061 -71.
36 Miller, N. H. (1999): Cause and natural history of adolescent idiopathic scoliosis, Orthop Cl in North Am,
30/3: 343 -52, vii.
37 Weinstein, S. L. (1989): Adolescent idiopathic scoliosis: prevalence and natural history, Instr Course Lect,
38/: 115 -28.
38 Duval -Beaupere, G. (1982): [Surveillance, course, and prognosis of scoliosis], Rev P rat, 32/51 -52: 3261 -4,
3269 -71.

13
1.5.1.3. Reversibilitatea scoliozei structurale
Studii recente susțin ipoteza veche, că deformația spinală rezultă direct dintr -un
dezechilibru postural, independent de cauza primară, pentru că dinamica creșterii vertebrei
este alterată de suprasarcini mecanice asimetrice și continue (Dickson, 1984; Hawes, 2006;
Marty, 1999; Michel , 1986)39 40 41 42. Aceasta sugerează că atâta timp cât potențialul de
creștere există, evoluția unei curburi spinale către o deformație poate fi prevenită, modificând
starea de suprasarcină asimetrică și continuă (Hawes, 2006; Mehta, 2005)43 44. Cu toate
acestea, Bradford consideră că, la copilul mai mare, dacă o curbură este prezentă mai mult de
un an, în general, ea nu se mai reduce, chiar dacă patologia care a determinat -o dispare
(Bradford, 1995)45. Harrington a raportat că curburile structurale severe induse de asimetrii
posturale la șoareci s -au redus complet în momentul înlăturării dezechilibrului
postural (Harrington, 1976)46. Un fenomen similar apare în scoliozele antalgice, dar numai
dacă dezechilibrul postural este rapid diagnosticat și înlăturat (Bradford, 1995)47. Aceste
forme de scolioze, chiar dacă în general sunt mult mai benigne, trebuie să fie corectate încă de
la apa riția lor; ele se pot suprapune peste scolioza structurală, în special la vârsta adultă
(Souchard, 2002)48.

39 Dickson, R. A., et al. (1984): The path ogenesis of idiopathic scoliosis. Biplanar spinal asymmetry, J Bone
Joint Surg Br, 66/1: 8 -15.
40 Hawes, M., et al. (2006): The transformation of spinal curvature into spinal deformity: pathological processes
and implications for treatment, Scoliosis, 1/3.
41 Marty, C., et al. (1999): Scoliose idiopathique juvénile et de l'adolescent. Les éléments de décision de
traitement des scolioses idiopathiques mineures reconnues en cours de croissance, Lettre de Médecine ph ysique
et de Réadaptation, 53/.
42 Michel, C., et al. (1986). La scoliose idiopathique. In: Expansion Scientifique Française (ed) Cahier
d’ens eignement de la SOFCOT., Paris.
43 Hawes, M., et al. (2006): The transformation of spinal curvature into spinal deformity: pathological processes
and implications for treatment, Scoliosis, 1/3.
44 Mehta, M. (2005): Growth as a corrective force in the early treatment of progressive infantile scoliosis., J
Bone Joi nt Surg Br. :, 87/(9): 1237 -47.
45 Bradford, D., et al. (1995). Benign and Malignant Tumors of the Spine. In: J Lonstein, D Bradford, R Winter,
J Ogilvie and WB Saunders (ed) Moe's Textbook of Scoliosis and Other Spinal Defo rmities, Philadelphia, 483 –
501.
46 Harrington, P. (1976): Is scoliosis reversible? In vivo observations of reversible morphological changes in the
production of scoliosis in mice., Clin Ort hop and Rel Res, 116/: 103 -111.
47 Bradford, D., et al. (1995). Benign and Malignant Tumors of the Spine. In: J Lonstein, D Bradford, R Winter,
J Ogilvie and WB Saunders (ed) Moe's Textbook of Scoliosis and Other Spinal Deformities, Philadelphia, 483 –
501.
48 Souchard, P., et al. (2002). Les scolioses. Traitement kinésithérapique et orthopédique., Masson, Paris,

14

1.6. Scolioza idiopatică
Apare și evoluează în cursul copilăriei, în absența oricărui proces patologic decelabil.
Apariția se poate situa începând de la naștere și până la sfârșitul maturității oasoase:
 Scolioza idiopatică infantilă, de la 0 la 3 ani;
 Scolioza idiopatică juvenilă – apare după vârsta de 3 ani, până la 10 ani. Ea atinge
băieții și este în general toracică stânga. Are un mare potențial evolutiv, cu atât mai
sever cu cât scolioza a apărut mai devreme. Scolioza idiopatică a adolescentului poate
apare între 12 ani și până la maturitatea osoasă.
1.6.1. Etiologia scoliozei idiopatice
Au fost propuse mai multe teorii pentru a explica cauzele scoliozei idiopatice, ducând
la concluzia că etiologia sa este multifactorială (Hawes, 2006; Lowe, 2000; Nowakowski,
1998)49 50 51.
1.6.1.1. Factorul genetic
În 1977 Har rington a studia t o serie de femei scoliotice cu curburi de peste 15 grade și
a găsit o prevalență în descendența feminină de 27 % (Harrington, 19 76; Herman, 1985)52 53;
1.6.1.2. Rolul melatoninei
După lucrările lui Machida, pacienții purtători ai unei scolioze evolutive ar avea un
indice al melatoninei nocturne inferior de 35 % față de purtătorii unei scolioze neevolutive
(Machida, 1995)54. Disfuncțiile echilibrului și a altor mecanisme posturale la puiul de găină

49 Hawes, M., et al. (2006): The transformation of spinal curvature into spinal deformity: pathologi cal processes
and implications for treatment, Scoliosis, 1/3.
50 Lowe, T. G., et al. (2000): Etiology of idiopathic scoliosis: current trends in research, J Bone Joint Surg Am,
82-A/8: 1157 -68.
51 Nowakowski, A., et al. (1998): [Idiopathic scoliosis: epidemi ology and etiology], Chir Narzadow Ruchu
Ortop Pol, 63/4: 317 -20.
52 Harrington, P. (1976): Is scoliosis reversible? In vivo observations of reversible morphological changes in the
production of scoliosis in mice., Clin Ort hop and Rel Res, 116/: 103 -111.
53 Herman, R., et al. (1985): Idiopathic scoliosis and the central nervous system: a motor control problem. The
Harrington lecture, 1983. Scoliosis Resea rch Society, Spine, 10/1: 1 -14.
54 Machida, M., et al. (1995): Role of melatonin deficiency in the developm ent of scoliosis in pinealectomised
chickens, J B one Joint Surg Br, 77/1: 134 -8.

15
pinealectomizat poate provoca dezvoltarea lordoscoliozei cu rotație vertebrală (Machida,
2005)55.
1.6.1.3. Rolul țesutului conjuctiv
Mai multe studii s -au făcut asupra nivelului proteoglicanilor și a fibrelor de colagen
conținute de nucleul discurilor intervertebrale ale scolioticilor și asupra fibrelor elastice (din
piele și ligamente), dar fără a se putea co ncluziona dacă anomaliile erau primitive sau
secundare presiunilor anormale datorate deformației rahidiene (Lowe, 2000)56.
1.6.1.4. Anomalii musculare
Mai mulți autori au arătat existența la scoliotici de anomalii ale fibrelor musculare, nu
numai în mușchii paraspi nali, dar și în mușchii mai îndepărtați de coloană, și au ajuns la
concluzia că există un proces miopatic (Lowe, 2000) .
1.6.1.5. Anomalii ale trombocitelor
Cum sistemele de proteine contractile ale plachetelor și ale mușchilor sunt alăturate
(actina și miozina), pl achetele constituie un model de studiu independent al mușchilor, a căror
structură poate fi modificată de către deformația rahidiană (Lowe, 2000) .
1.6.1.6. Mecanisme neurologice
De 20 de ani se studiază comparativ grupe de scoliotici și nescoliotici, purtători de
scolioze evolutive și de scolioze neevolutive cu ajutorul diferitelor teste de sensibilitate
vibratorie de propriocepție, de văz, de orientare spațială. Cu toate că răspunsurile au fost în
general mai slabe la scoliotic, este dificil a se distinge primitivu l de secundar (Burwell, 1992;
Graf, 1990; Nault, 2002; Perdriolle, 1987; Roaf, 1966)57 58 59 60 61.

55 Machida, M., et al. (2005): Pathological mechanism of idiopathic scoliosis: experimental scoliosis in
pinealect omized rats, Eur Spine J.
56 Lowe, T. G., et al. (2000): Etiolo gy of idiopathic scoliosis: current trends in research, J Bone Joint Surg Am,
82-A/8: 1157 -68.

57 Burwell, R. G., et al. (1992): Pathogenesis of idiopathic scoliosis. The Nottingham concept, Acta O rthop Belg,
58 Suppl 1/: 33 -58.
58 Graf, H., et al. (1990). Analyse tridimensionnelle de la scoliose., France, Safir,
59 Nault, M. L., et al. (2002): Relations between standing stability and body posture parameters in adolescent
idiopathic scoliosis, Spine, 27/17: 1911 -7.
60 Perdriolle, R., et al. (1987): Morphology of scoliosis: three -dimensional evolution, Orthopedics, 10/6: 909 -15.
61 Roaf, R. (1966): The basic anatomy of scoliosis, J Bo ne Joint Surg Br, 48/4: 786 -92.

16
1.6.1.7. Rolul creșterii și dezvoltării
Majoritatea scoliozelor sunt însoțite de o hipocifoză, de unde ipoteza unei creșteri mai
rapide a corpilor vertebrali față de arcurile posterioare. Nimic nu este demonstrat, cu toate că
unii autori au arătat că talia globală și mai ales talia în așezat era mai mare la populațiile de
scoliotici decât la populația normală. Pentru unii, perioada de creștere pubertară ar începe mai
devreme la scoliotic. Studiile hormonale sunt contradictorii. Creșterea, și în particular vârful
crșeterii pubertare, joacă un rol evident în agravarea scoliozei, dar acestea nu sunt cauze
declanșatoare (Bunnell, 1986; Duval -Beaupère, 1971)62 63.
1.6.1.8. Factori biomecanici
Nu există la ora actuală nici o dovadă în literatură în favoarea unei calități inferioare a
osului ca și cauză a scoliozei, cu toate că densitatea osoasă este adesea mai mică. Același
lucru este valabil în ceea ce privește hiperlaxitatea articulară sau lig amentară. Dar, este
general recunoscut că odată deformația instalată, scolioza progresivă evoluează conform unui
cerc vicios biomecanic care implică încărcarea asimetrică a coloanei, alterarea creșterii
vertebrale, dezvoltarea deformației scoliotice etc. (Burwell, 1992; Graf, 1990; Perdriolle,
1993; Villemure, 2004)64 65 66 67. Dickson și col. au sugerat că scolioza idiopatică este reversul
maladiei Scheuermann (Dickson, 1992)68. În perioada de creștere, oasele reacționează la
suprasacinile aplicate asupra platourilor cartilaginoase, cu forțe perpendiculare asupra
platourilor, modificând rata de creștere longitudinală a epifizei, după principiul lui Hueter –
Volkman. După acest princip iu, o presiune crescută menținută asupra platourilor întârzie
creșterea (Hueter), și dimpotrivă, o presiune redusă accelereză creșterea (Volkmann) (Stokes,
1994)69. La nivelul vertebrelor supuse încărcărilor asimetrice, platourile vertebrale care sunt
de la început paralele în plan frontal, vor deveni cuneiforme în spațiul tridimensional, din

62 Bunnell, W. P. (1986): The natural history of idiopathic scoliosis before skeleta l maturity, Spin e, 11/8: 773 -6.
63 Duval -Beaupère, G. (1971). Pathogenic relationship between scoliosis and growth. Scoliosis and growth.
Proceedings of the third symposium on scoliosis.; Edinburgh London, Churchill Livingstone.
64 Burwell, R. G., et al. (1992): Pathogenesi s of idiopathic scoliosis. The Nottingham concept, Acta O rthop Belg,
58 Suppl 1/: 33 -58.
65 Graf, H., et al. (1990). Analyse tridimensionnelle de la scoliose., France, Safir,
66 Perdriolle, R., et al. (1993): Mechanical process and growth cartilages. Essenti al factors in the progression of
scoliosis, Spine, 18/3: 343 -9.
67 Villemure, I., et al. (2004): Biomechanical simulations of the spine deformation process in adolescent
idiopathic scoliosis from different pathogenesis hypoth eses, Eur Spine J, 13/1: 83 -90.
68 Dickson, R. A. (1992): The etiology and pathogenesis of idiopathic scoliosis, Acta Orthop Belg, 58 Suppl 1/:
21-5.
69 Stokes, I., et al. (1994): Biomechanical factors influencing progression of angular skeletal deformities during
growth, Eur J Musculoskel Res, 3/: 51 -60.

17
moment ce ele se rotesc în jurul propriului ax (Aubin, 1997; Perdriolle, 1993; Stokes, 2001)70
71 72. Forțele de torsiune și de forfecare care sunt paralele cu platourile alterează direcția de
creștere (Moreland, 1980; Villemure, 2004)73 74. În orice caz, evoluția scoliotică este
individuală (Stagnara, 1978; Villemure, 2001)75 76.
1.6.2. Prognosticul evolutiv al scoliozei
Duval -Beaupere a studiat evoluția spontană a scoliozelor în funcție de creșterea
rahidiană și a pus în evidență trei faze de agravare:
o perioada inițială de agravare lentă, până la apariția primelor semne de
pubertate;
o perioada de agravare rapidă până la marturitatea osoasă;
o după m aturitatea osoasă, până la vârsta adultă, anumite scolioze vor continua
să evolueze lent.
Orice cauză ar avea, scolioza se agravează cel mai adesea pe parcursul creșterii, în
special în momentul pubertății. Această agravare este explicată prin puternica cr eștere a
trunchiului în acestă perioadă (după Dimeglia, după 10 ani, mai mult de 50% din creștere se
datorează coloanei). În medie bustul unei fete crește cu 15 cm iar al unui băiat cu 20 cm.
Debutul acestei perioade este marcat de apariția primului păr pu bian, la fete la 11 ani (media),
iar la băieți la 13 ani în medie – „punctul P”, definit de Duval Beaupere. Această agravare este
legată în principal de diferența de creștere dintre partea vertebrală convexă a curburii, care
crește mai repede, și cea conca vă, care este supusă, datorită deformației scoliotice, la o
hiperpresiune (figura nr. 1).

70 Aubin, C. E., et al. (1997): Rib cage -spine coupling patterns involved in brace treatment of adolescent
idiopathic scoliosis, Spine, 22/6: 629 -35.
71 Perdriolle, R., et al. (1993): Mechanical process and growth cartilages. Essential facto rs in the progression of
scoliosis, Spine, 18/3: 343 -9.
72 Stokes, I. A., et al. (2001): Disc and vertebral wedging in patients with progressive scoliosis, J Spinal Disord,
14/4: 317 -22.
73 Moreland, M. S. (1980): Morphological effects of torsion applied to growing bone. An in vivo study in rabbits,
J Bone Joint Surg Br, 62 -B/2: 230 -7.
74 Villemure, I., et al. (2004): Biomechanical simulations of the spine deformation process in adolescent
idiopathic scoliosis from different pathogenesis hypotheses, Eur Spine J, 13/1: 83 -90.
75 Stagnara, P., et al. (1978). Rééducation des scolioses, Bibliothèque de rééducation, Paris, Expansion
Scientifique Française, Levernieux, J,
76 Villemure, I., et al. (2001): Progression of vertebral and spinal three -dimensional deformities in adolescent
idiopathic scoliosis: a longitudinal study, Spine, 26/20: 2244 -50.

18

20°50°70°ANGULATION SCOLIOTIQUE
en
DEGR E
AGE
5 10 15 ansRisser 0
1-iere regle
Début de puberté
1-iere poile pubieneR
Evolutivité
pubertaire
Evolutivité
pré-pubertaireEvolutivité a
la maturité
P
P1P2P3
Fig. 1 : Schema lui Duval -Beaupère definind legile de evoluție ale scoliozelor structurale.
Perioada pubertară poate fi diviza tă în două etape, prima, asa -zisa „ascendentă”, cu o
durată medie de 2 ani, corespunde pantei P1 – P2, rahisul crește cel mai rapid. A doua
perioadă corespunde fazei pubertare descendente în care riscurile evolutive sunt mult mai
mici. Tranziția între ace ste două etape corespunde vârfului pubertar. Această fază de agravare
pubertară se termină la sfârșitul creșterii, 4 sau 5 ani după punctul P. Această agravare
pubertară explică de ce un număr mare de scolioze sunt decoperite în acesată perioadă.
Stagnara consideră că prognosticul evolutiv a unei scolioze dorsale juvenile de 20ș la 3
sau 4 ani este de 100ș la 16 ani; o scolioză dorsală juvenilă de 20ș la 9 ani este de 55 -60ș la 16
ani; o scolioză lombară a adolescentului de 20ș înainte de puseul pubertar va evolua la 30ș la
17 ani.
După maturitatea osoasă (16 ani și jumătate la fete și 18 ani la băieți), există teoretic o
stabilitate dacă nu este atinsă angulația de 50ș. Începând de la această angulație poate
interveni o agravare lentă.
În practică, toate de viațiile se agravează, chiar la adult și chiar și sub 50ș. Se impune deci
supravegherea coloanei deviate și se indică un program de kinetoterapie de întreținere a
armoniei mecanice a coloanei și a mușchilor care o controlează. Debutul
pubertății
Primele fire
de păr
pubiene Evolu ția
prepubertară Evolu ția
pubertară Evolu ția la
maturitate
Prima
menstruație
Vârsta UNGHIUL S COLIOTIC
ÎN GRADE

19
1.6.3. Echilibrul scoliozei
Paternurile de echilibrul postural ale paciențiilor cu scolioză idiopatică a
adolescentului sunt evaluate printr -un sistem de măsurare a presiunii bazat pe senzori;
scolioza idiopatică alterează echilibrul postural în așezat. Autorii au ipotezat că echilibr ul în
așezat alterat determinată de curbura laterală anormală a coloanei poate afecta distribuția
presiunii plantare în timpul mersului. În general pacienții cu deviație in C tind să aibă
dezechilibru spinal toraco -lombar mai sever decât cel al celor cu cu rburi duble1677. Pacienții
cu scolioză lombară stângă au avut o deplasare a greutății plantare și a distribuțiiei greutății
corporale către stânga mai mult decât spre dreapta, în schimb pacienții cu curbură scoliotică la
dreapta au avut presiunea corporală și plantară mai accentuată pe partea dreaptă (Fig 2) .
Aceasta înseamnă că direcția curburii scoliotice poate afecta în mod direct paternurile
asimetrice de presiune în timpul mersului și în poziția așezat. Rezultatele acestui studiu
confirmă că scolioza id iopatică a adolescentului are influență asupra alterării echilibrului și
controlului postural în mers și în poziția așezat. S -a raportat apariția leziuniilor de presiune
datorită distribuției neechilibrată a corpului, precum și o agravare a deformațiilor c oloanei.
Măsurarea tulburărilor de echilibru la pacienți cu scolioză idiopatică este forate importantă
pentru prevenirea progresului curburii și pentru tratarea durerii determinată de deformarea
coloanei. Scolioza idiopatică a adolescentului poate avea efe ct semnificativ în echilibrul
postural și în distribuirea greutății corporale78

77 E-L. Larsson, S. Aaro, H. Normelli, B. Öberg, Weight distribution in the sitting position in
patients with paralytic scoliosis: pre -and postoperative evaluation, Eur. Spin e. J. 11 (2002) 94 -99.
78 Ji-Yong Jung1, Soo -Kyung Bok,b, Bong -Ok Kim, Yonggwan Won Jung -Ja Kim, Evaluation for Postural
Balance Pattern of Patients with Adolescent Idiopathic Scoliosis using Pressure Sensor Systems, Recent
Advances on Mechanics, Materials , Mechanical Engineering and Chemical Engineering, ISBN: 978 -1-61804 –
295-8

20

Figura nr. 2 : Amprentă plantară , presiunea pe talpă în funcție de direcția scoliozei.

1.6.4. Tratamente kinetice in scolioza idiopatică
1.6.4.1. Metoda Klapp
Toate exerciț iile se execută întotdeauna în linie dreaptă, pentru a permite deplasarea
corectă a segmentelor corpului. Deplasarea în cerc nu mai este permisă din 1940, pentru că
crează tensiuni nedorite (Șerbescu C., 2012). Se utilizează patrupedia cu rolul de a activa
musculatura coloanei vertebrale fără nici o încărcare pe aceasta .
1.6.4.2. Metoda Niederhoffer
Se bazează pe utilizarea tensiunilor izometrice nu numai la tratarea scoliozelor dar și
la discopatii și cazuri de spondilită. În metoda lui Niederhoffer ob iectivul este corectarea
coloanei vertebrale în raport cu linia mediană cu contracții izometrice cu rezistență, egalând
tensiunile musculaturii spatelui (partea concavă este hipotonă, partea convexă este hiperton).
Această metodă are ca obiectiv apropierea coloanei cât mai mult de linia mediană și nu

21
tonifierea musculară. În timpul tensiunii izometrice există o perioadă de contracție progresivă
urmată de o contracție statică și finalizarea cu relaxare progresivă a musculaturii, fiecare
având aceeași durată.
1.6.4.3. Terapia Schroth
Este cea mai eficientă metodă de tratament a scoliozei, acesta cuprinde un program de
exerciții fizice concepute pentru a opri deviația coloanei vertebrale. Scopul terapiei este
îndreptarea coloanei vertebrale prin elongația a ctivă a acesteia, derotarea vertebrelor prin
respirație tr idimensională și tonifierea musculaturii.
Obiectivul terapiei Schroth este reducerea gradului de scolioză și încetinirea sau oprirea
progresării acestuia până la maturitatea osoasă.

22
2. Contribuția personală – Studiu de caz

2.1. Prezentarea subiectului
Date personale:
Pacienta T.I. în vârsta 18 ani; elevă la Liceul Te oretic “Onisifor Ghibu” Oradea
Condiții de viață:
Regimul de viață – Adecvat. Alimentație – Echilibrată
Condiții d e muncă:
Condiții de microclimat în clasă – Favorabile (mobilier adecvat, loc potrivit în clasă).
Gradul de participare le orele de educație fizică: deși nu a beneficiat de scutire medicală de la
participarea la orele de educație fizică, nu a beneficiat d e pe urma acestor ore, datorită
numărului redus de ore de educație fizică pe săptămână (o oră/săpt).
Diagnostic – scolioză lombară idiopatică stânga
2.2. Material și metode
2.2.1. Metode de e valuare a subiectului
2.2.1. 1. Anamneza
Anamneza a cuprins mai multe aspecte care sunt relevante pentru un subiect cu scolioză :
1. Tipul constituțional și conformația psihică;
2. Condițiile de viață ș i de muncă, de alimentație și igienă;
3. Vechimea scoliozei – vârsta diagnosticării scoliozei, cine a o bservat deviația pentru
prima dată ;
4. Tendința evolutiv ă a scoliozei , în funcție de vârsta apariției ; Cunoașterea eventualelor
afecțiuni asociate care se evidențiază prin anamneză;
5. Nivelul de activitate fizică a subiectului , eventual sporturi practicate ant erior (din
momentul apariției scoliozei) și în prezent; dacă stie să înoate;
6. Alte tratamente kinetice sau ortopedice aplicate (perioada, vârsta la care a urmat
terapia, tipul terapiei -de grup sau individuală frecvența săptămânală , locul de
desfășurare, rez ultatele terapiei/cunoașterea răspunsului organismului la acestea ;
7. Cunoașterea disponibilității pentru terapia prin mișcare și a preferințelor sportive.

23
2.2.1.2. Examen somatoscopic
Examinarea se realizează în cele trei planuri:
 Planul frontal anterior
 Frontal posterior
 Sagital
Fotografiile la examinare au fost făcute în costum de baie, la distanța de 1,5m în fața
examinatorului, cu sursa de lumină inapoia examinatorului. Pacienta a fost instructată să își
apropie călcâiele, vârfurile picioarelor să fie u șor depărtate și să se relaxeze.
În cadrul examinării globale a posturii s -a urmărit:
– Atitudinea corporală globală
– Aspectul tegumentelor
– Ținuta/atitudinea subiectului
– Eventualelor deficiențe fizice
2.2.1.3. Examen antropometric
În examinarea antropometrică s-a măsurat greutatea, înălțimea pacientei pentru a determina
IMC -ul.
La măsurarea greutății s -a folosit un cântar de baie. În total au fost efectuate două masurători
timp de 6 luni, la începutul tratamentului în data de 09.12.2016 și la sfârșitul acestui a în
22.05.2017 .
În măsurarea înălțimii pacientei s -a folosit un metru, la fel ca și greutatea, acesta a fost
măsurat de două ori. Rolul acestor măsurăto ri au fost de a afla dacă pacienta este
normoponderală.
2.2.1.4. Examen radiologi c
 Prima radiografie a fost făcută când subiectul avea 11 ani, la prima diagnosticare a
scoliozei, în data de 30.09.2010. Angulația deviației scolio tice a fost determinată de către
medicul radiolog folosind metoda Cobb .
 Cea de -a doua radiografie a fost efectuată la cererea noas tră, înainte de începerea
programului corectiv .
S-au măsurat pe r adiografie de către noi:
– Unghiul Cobb a fost măsurat, astfel : s-a făcut localizarea vertebrelor extreme
(superioară și inferioară) ale curburii și trasarea unor linii care prelungesc spre

24

concavitate platoul superior al vertebrei limită superioaraă și platoul inferior al
vertebrei limită inferioară. La locul de întâlnire al acestor linii se măsoară
unghiul curburii. Dacă aceste linii nu se întâlnesc pe clișeul radiografic, se
trasează câte o linie perpendiculară de pe ele, și unde se întâlnesc acestea, se
măsoară unghiul corespunzător (figura nr. 3).

Figura nr. 3 : Măsurarea unghiului de deviaț ie coronală după metoda Cobb
În funcție de acest unghi, scoliozele pot fi de gravitate:
 minoră sau ușoară – 25-30°
 medie – 25-30° – 50°
 gravă – peste 50°.

– Rotația vertebrală – Rotația vertebrei apicale a fost măsurată utilizând tehnica
lui Cobb (1948). Ea apreciază deplasarea spinoasei în raport cu pediculul și cu
marginea vertebrală în concav itatea curburii. Rotația este cotată cu 1, 2, 3 sau 4
cruci (fig. 4).

Figura nr. 4: Evaluarea rotației corpului vertebral prin metoda lui Cobb

Unghiul Cobb
90° 90°

25
2.2.1.5. Evaluarea echilibrului – Testul Romberg
Pentru efectu area testului Romberg pacienta în ortostatis m cu picioarele apropiate , desculță .
Pacienta trebui a să-și mențină echilibrul timp de 30 de secunde cu ochii deschiși și după a ceea
cu ochii închiși.
Observație: Testul a fost efectuat într -o cameră în care lumina, sunetele nu pot influența
rezultatul te stului.
2.2.1.6. Evaluarea motrică
A. Evaluarea flexibilității generale prin proba degete -sol
Pacienta a fost rugată să se aplece înainte încercând să atingă cu degetele solul. S-a măsurat
distanța cu ajutorul unui liniar, în timp ce pacienta încerca cât p utea ea de mult sa atingă solul
cu vârful deget elor.
B. Evaluarea forței musculare a paravertebralilor
Ex. 1. În așezat la marginea patului, cu tâlpile pe sol, cu câte o ganteră de 2,5kg în amb ele
mâini,cu brațele ridicate în sus, cu trunchiul aplecat îna inte la 15°, menținerea poziției cât de
mult poate.
Ex. 2. În decubit ventral cu brațele ridicate în sus, concomitent ridică brațele și picioarele.
Pacienta trebuie să execute cât mai multe repetări timp de 20 secunde.
Tratamentul kinetic s -a desfășurat p e o perioadă de 6 luni.
2.3. Tratament kinetic aplicat
2.3.1. Obiective generale și secundare
Obiectivele programului kinetic au fost :
 reeducarea posturală,
 asuplizarea coloanei și a toracelui concav,
 tonifierea musculară generală.
Obiectivul 1: Reedu care posturală
Ex. 1. Alungirea ischiogambieriilor scurtați prin stretching activ :
Pi: Pacienta în patrupedie cu genunchii în extensie, cu sprijin pe palme.
T1: Atingerea solului cu călcâiele;
T2: Menține re;
T3: Revenire în poziție inițială.

26

T1: Co ntracție excentrică a ischiogambieriilor ;
T2: Contracție izometrică a ischiogambieriilor ;
T3: Contracție concentrică a ischogambieriilor .

Elemente: Comandă verbală ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între s erii;
Intensitate: pe prop riul ritm .
Ex. 2. Alungirea globală a musculaturii posterioare cu tehnica Mezier es (fig 5).

Figura nr. 5. Postura de întindere globală a musculaturii posterioare, inclusiv a aischi -gambierilor,
pectoralii sunt întinși, subiectul poate face în același timp modelarea (presiunea) activă a gibozității pe
sol.
Obiectivul 2: Asuplizarea ansamblului costo -vertebro -omo-mio-teno-fascial
Ex. 1. Alungirea musculaturii afectate de scolioză: muschii abdominali drepți, oblic drept,
transvers, pătrat lombar drept, dorsal mare drept prin stretching activ.
Pi: Pacienta în ortostatism cu genunchii ușor flectați, cu o pernă între genunchi și o
ganteră de 2,5kg în mână.
T1: Abducția umărului la 180° ;

27
T2: Revenire în poziție inițială ;

T1: Contracție concentrică ;
T2: Contracție excentrică .

Elemente: Comandă verbală, pernă, ganteră 2,5kg ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 2. Alungirea musculaturii afectate de scolioză: mu șchii abdominali drepți, oblic drept,
transvers, pătrat lombar drept, dorsal mare drept prin stretching activ.
Pi: Pacienta în decubit costal cu mîna stângă abdusă la 180° cu opernă între braț și cap
, mâna dreptă pe lângă corp cu o ganteră 2,5kg
T1: Abducția umărului la 180° ;
T2: Revenire în poziție inițială .

T1: Contracție excentrică al pătratului lombar drept ;
T2: Contracție concentrică al pătratului lombar drept .

Elemente: Comandă verbală, pernă, ganteră 2,5 kg ;
Dozaj: 4 șed ințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 3. Tonifierea muschilor dorsalul mare, trapez și romboizi bilateral
Pi: Pacienta decubit ventral cu mâna stângă lângă corp, cu mâna dreapta î ntinsă în sus.
T1: Ridicarea MS drept împreună cu MI stâng;

28
T2: Menține re;
T3: Revenire în poziție inițială.

T1: Contracție concentrică a musculaturii spatelui ;
T2: Menținere ;
T3: Contracție excentrică a musculaturii spatelui .

Elemnte: Comandă verbală ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 4. Tonifierea mușchilor abdominali
P.i: Pacienta decubit dorsal cu brațul drept sus, genunchiul drept flectat cu talpa pe sol.
T1: Ridicând MI drept, apucarea genunchiul cu MS drept;
T2: Revenire în poziție inițială.

T1: Contracție concentrică al abdomenului drept, oblic și transvers ;
T2: Contracție excentrică al abdomenului drept, oblic și transvers .

Elemente: Comandă verbală ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 5. Tonifierea prin alungire a pătratului lombar drept prin contracții excentrice contra
rezistență

29
Pi: Pacienta în patrupedie cu un MI extins , kinetoterapeutul homolateral față de
pacient cu priza pe șold și contrapriza pe treimea distală a coapsei pe fața
mediană /laterală
T1: Adducția MI contra rezistență;
T2: Abducția MI contra rezistență.

T1: Contracție excentrică contra rezis tenței pătratului lombar ;
T2: Contracție concentrică a pătratului lombar .

Elemente: Comandă verbală, priză/contrapriză ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
3 serii ;
5 repetări ;
1 min pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Obiectivul 3: Tonifierea musculară generală
Ex. 1. Tonifierea bicepșilor brahiali
Pi: Pacienta așezat pe scaun cu cotul extins sprijinit pe masă , cu o ganteră de 2,5kg în
mână.
T1: Flexia cotului;
T2: Extin sia cotul ui.

T1: Contracție concentrică a bicepsului brahial ;
T2:Contracție excentrică a bicepsului brahial .

Elemente: Comandă verbală, pat, ganteră 2,5kg ;
Dozaj: 4 ședințe pe săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
1 min pauză între serii ;

30
Intensitate: în propriul ritm .

Ex. 2. Tonifierea trapezului superior
Pi: Pacienta în ortostatism, în ambele mâini cu câte o ganteră de 2,5kg
T1: Concomitent flexia umerilor ;
T2: Menține re;
T3: Revenire în poziție inițială.

T1: Contracția concentrică a trapezului superior ;
T2: Menținere;
T3: Contracțtie excentri că a trapezului superior .

Elemente: Comandă verbală, 2 gantere de 2,5kg ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 3. Tonifierea tricep sului brahial
Pi: Pacient a la marginea patului, cu palma și genunchiul stâng sprijinit pe pat, cu
brațul drept lângă corp, cotul flectat la 90°, cu o ganteră de 2,5kg în mână.
T1: Ext ensia cotul ui;
T2: Ușor îndoind cotul r evenire în poziție intițială.

T1: Contracția co ncentrică a tricepsului brahial;
T2: Contracție excentrică a tricepsului brahial.

Elemente: Comandă verbală, pat, ganteră de 2,5kg ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;

31
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 4. Tonifierea cvadricep sului femural și al ischiogambierilor
Pi: Stând depărtat cu brațele înainte
T1: Semigenoflexiune , proiecția genunchi lor nedepășind vârful piciorului ;
T2: Revenire lentă în poziția inițială.

T1: Contracție excentrică a lanțului trip lei extensii ;
T2: Contracție concentrică a lanțului triplei extensii .

Elemente: Comandă verbală ;
Dozaj: 4 ședințe/săptămână ;
1 repriză/zi ;
4 serii ;
10 repetări ;
30 sec pauză între serii ;
Intensitate: pe prop riul ritm .

Ex. 5. Planșa ventrală sau Plank :
Pi: Pacienta în decubit ventral , sprijinit pe coate și pe vârful degetelor de la picioare,
cu privirea înainte.
Poziția este menținută timp de 1 minut la fiecare sfârșit de ședință.

2.4. Rezultate și discuții
2.4.1. Anamnez a
1. Pacineta este de tip lo ngilin, subponderală, fără țesut adipos .
2. Pacienta duce o viață sedentară. Este elevă în ultima clasă de liceu. Se pregătește să fie
studentă la informatică. Alimentație: între 2 și 8x/zi (cu gustări incluse)
3. Vechimea scoliozei este de 6 ani, prima dată a fost observată de către profesorul de
educație fizică, pacienta a fost diagnosticată cu scolioză idiopatică juvenilă la 11 ani.

32
4. Scolioza a apărut la 11 ani, vârstă la care subiectul era în faza inițială a pubertății;
riscul de agravare mare, conf orm litera turii de specialitate.
5. Afecțiuni asociate care se evidențiează prin anamneză nu se cunosc.
6. Sporturi practicate de către pacient: handbal, dans de societate, dans țigănesc, dans
popular. Pacienta știe să înoate.
7. La vârsta de 11 ani pacienta a urmat tratamen t kinetic la Spitalul Municipal „Dr.
Gavril Curteanu” timp de 2 ani. Kinetoterapia a fost în grup, 50 de min ute, de două ori
pe săptămână. A beneficiat și de tratament ortopedic, corset de plastic, pe care l -a
purtat în timpul zilei. Rezultatul terapiei a fost prevenirea agravării scoliozei, nu s -a
făcut nici un progres în privința corectării acesteia . După doi ani pacienta a întrerupt
kinetoterapia, a făcut o pauză de cinci ani, în care nu a urmat nici un tratament sau
program de exerciții fizice.
8. La 18 a ni, pacienta este dipusă să urmeze un program de kinetoterapie
9. Ca și tip constituțional, pacienta prezintă semnele de predispoziție pentru apariția
scoliozei idiopatice a adolescentului, așa cum se arată în studii; t ipul somatic al fetelor
care prezintă sc olioză structurală diferă de cel al populației normale. Ele au o greutate
mai mică, un procent mai mic de masă grasă și un indice de masă corporală mai mic
decât al populației normale79,80.

79 Șerbescu, C.Postura asimetrică a școlarului mic, Editura universității din Oradea, 2008
80 Siu King Cheung, C., et al. (2003): Abnormal peri -pubertal anthropometric measurements a nd growth pattern
in adolescent idiopathic scoliosis: a study of 598 patients, Spine, 28/18: 2152 -7.

33
2.4.2 . Examin area somatoscopic ă
A. Deviațiile segmentare
A
B
C
D

Figura nr. 6: Examen somatoscopic A.- Frontal ; B.,D.- din profi l; C.- din spate .
 În plan sagital, corpul este dezechi librat anter ior
 În plan frontal, corpul este dezechilibrat spre stânga
 Umăr drept coborât
 Bazin înclinat spre stânga
 Genunc hii în valgum
 Femur rotat intern bilateral , mai accentuat pe partea dreaptă
 Spate plat
 Bazin în anteversie
 Extensia coapsei pe bazin
 Genunchii în hiperextensie
 Scolioză lombară dreapta
La examen ul dinamic – din mers , se pune în evidență rotare a internă a f emurului drept
mai accentuată decât pe partea stângă.

34
A
B

Figura nr . 7: Testul aplecării înainte, A. – vedere din spate și B . -vedere din lateral.
La testul aplecării înainte, pentru verificarea reducerii curburii, pacienta nu reușește să facă
flexia coloanei în întregime, decât în zona toracală. Sacrul și coloana lombară se mențin
aproape vertical e. Genunchii sunt în flexie , datorită punerii în tensiune a ischio -gambierilor.
Întregul lanț muscular posterior este scurtat. În momentul punerii sale î n tensiune, se
evidențiază și extensia capului.
B. Dezechilibrele musculare
Examinarea somatoscopică a fost făcut de către student împreună cu coordonatorul de licență.
În urma examinării și determinării deviațiilor segmentare, s -a analizat întreaga post ură și s -au
stabilit dezechilibrele musculare, respectiv mușchii scurtați și hipertoni, și cei alungiți și
hipotoni.
 Linia biacromială înclinată dreapta
 Linia SIAS înclinat ă spre stânga
Mușchii scurtați:
 Mușchii laterali ai trunchiului dreapta;
 Abdduc torii șoldului st âng tensorul fascia lat a.
Mușchii alungiți :
 Mușchii laterali ai trunchiului stânga ; Linia umerilor și a bazinului sunt convergente

35
 Abd șoldului drept .
 Genu valgum bilatreal
Mușchii alungiți:
 Popliteul;
 Laba de gâscă;
 Semimembranosul;
 Vastul intern al cvadricepsului .
 Femur rotat intern bilateral , mai accentuat pe partea dreaptă
Mușchii scurtați:
 Vastul intern.
Mușchii alungiți:
 Tensor fascia lată;
 Vastul extern .
 Spate plat
A. Partea superioară
Se caracterizează prin:
 Diminuarea curburii toracice fiziologice ;
 Omoplați și clavicule coborâ te;
 Ștergerea lordozei cervical e;
 Este asociată cu postura militară exagerată dar este destul de rar întâlnită.
Mușchii scurtați :
 Extensorilor toaracici ;
 Adductorii omoplaților ;
 Mișcări restrictive ale omoplaților, ceea ce diminuează și mișcarea de ridi care a
umerilor.
Mușchii alungiți:
 Mușchii toracelui anterior (protractori ai scapulelor și intercostalii) .
B. Partea inferioară
Se caracterizează prin:
 Unghi lombosacrat diminuat, lordoză lombară diminuată, extensia șoldului, bascularea
anterioară a bazinulu i.
Mușchii scurtați :

36
 Flexorii trunchiului (dreptul abdominal și intercostalii) ;
 Extensorii bazinului pe coapsă .
Mușchii alungiți :
 Erectorii lombari;
 Posibil flexorii bazinului pe copasă uniarticulari .
 Bazin în anteversie
Se caracterizează prin:
 Compresi a vertebrelor posterior .
Mușchii scurtați:
 Ilio-psoasul ;
 Extensorii lombari .
Mușchii alungiți:
 Abdominalii ;
 Fesierul mare & ischio -gambierii ligamentele sacro -tuberal, sacroiliac, sacrospinos .
 Extensia coapsei pe bazin
Mușchi scurtați:
 Fesierii
 Ischiogambi erii
 Genunchii în hiperextensie
Se caracterizează prin:
 Linia gravitațională este mult anterioară față de axul articulației
Mușchii scurtați:
 Cvadriceps ;
 Gastrocnemian solear .
Mușchii alungiți:
 Popliteu ;
 Ischiogambieri .
 Scolioză lombară dreapta
Muschii sc urtați:
 Oblici i abdominali stg.
 Fesierul mijlociu d rept
 Add. șoldului stg.

37
 Evertorii drepți
 Invertorii stg.
 Pătrat lombar stg.
 Tractul ilio -tibial drept
 Tensor fascia lată drept
Mușchii alungiți:
 Pătrat lombar drept
 Oblici drepți
 Fesierul mijlociu stg.
 Add. șoldului drepți
 Evertorii stg.
 Invertorii drepți
 Tractul ilio -tibial stg.
 Tensor fascia lată stg.
Examen dinamic – din mers
Se pune în evidență o rotare internă a femurului drept mai accentuată.
2.4.3 . Rezultatele examinării antropometrice
Tabel nr. 1: R ezultatele examinării antropometrice.
Parametrii Evaluarea inițială Evaluarea finală
Greutate (kg) 46 47
Talia (cm) 158 158
IMC (kg /m2) 18.4- subponderal 18.8- subponderal

2.4.4. Rezultatele evalu ării motrice
A. Flexibilit atea general ă
Flexibilitate a a fost testată prin proba degete -sol; reultatele sunt prezentate în tabelul 2.
Tabel nr. 2: Rezultatele evaluării flexibilității generale prin proba degete -sol.
09.12.2016 Evaluare inițială 37cm
22.05.2017 Evaluare finală 13cm

38

B. Forța musculară a paravertebralilor
Tabelul nr. 3: Rrezultatele evaluării forței musculare a paravertebralilor.
Exercițiul Ce evaluează Evaluare
inițială Evaluare
finală
Așezat cu trunchiul
aplecat la 10 -150 –
menținere Forța statică globală a
paravertebralilor 44 sec. 64 sec.
DV cu MS sus –
ridicarea ambelor MS
și MI Forța izotonică concentrică a
paravertebralilor 8 repetări 15 repetări
2.4.5. Rezultatele examinării radiologice
 Prima radiografie efectuată în urmă cu 7 ani, la vârsta de 11 ani. Radiografia a fost
efectu ată de către medicul specialis (fig 8). Unghiul Cobb măsurat de medic a fost de 26°.

39

Figura nr. 8: Radiografia subiectului T.I. la vârsta de 11 ani
 A doua radiografie făcut ă la 18 ani, în februarie 2017 (fig 9). 26°

40

Figura nr. 9: Radiografi a coloanei ve rtebrale la vârsta de 18 ani.
Radio grafia a fost făcută de medicul specialist în data de 22.05.2017.
Unghiul Cobb a fost de 34°.
Datorită încetării complete a oricărui tratament și a purtării corsetului, scolioza pacientei s-a
agravat cu 8° între 13 și 18 ani.
Rotația vertebrală este cotată la 2, conform metodei Cobb.
2.4.6 . Echilibrul corporal și echilibrarea și distribuirea greutății corporale
Testul Romberg a ieșit negativ. Pacienta nu s -a dezechilibrat.

Se știe că s colioza idiopatică a adolescentului poate avea efect semnificativ în echilibrul
postural și în distribuirea greutății corporale81. Direcția curburii scoliotice poate afecta în mod
direct paternurile asimetrice de presiune în timpul mersului și în poziția așezat. Într-un studiu

81 Ji-Yong Jung1, Soo -Kyung Bok,b, Bong -Ok Kim, Yonggwan Won Jung -Ja Kim, Evaluation for Postural
Balance Pattern of Patients with Adolescent Idiopathic Sc oliosis using Pressure Sensor Systems, Recent
Advances on Mechanics, Materials, Mechanical Engineering and Chemical Engineering, ISBN: 978 -1-61804 –
295-8 34°

41
al cercetătoril or koreeni, p acienții cu scolioză lombară stângă , testați cu ajutorul unui aparat
cu senzori, au avut o deplasarea greutății plantare și a distribuției greutății corporale către
stânga mai mult decât spre dreapta82 (Fig. 10: poza A. ). Neavând la dispoziție un aparat cu
senzori, am realizat o amprentă plantară cu cerneală, care poate fi comparată cu imaginea de
presiune pe tălpi a unei scolioze lombare st ânga, realizate de cercetători koreeni83. Scolioza
lombară stânga a pacientei noastre este dezechilibrată s pre stânga (linia de gravitație cade
mult în stânga centrului poligonului de susținere al celor două tălpi a subiectului (Fig. 11). În
figura amprentei plantare (Fig. 11) se observă că presiune a este mai mare pe talpa stângă.

82 Ji-Yong Jung , Soo -Kyung Bok,b, Bong -Ok Kim, Yonggwan Won Jung -Ja Kim, Evaluation for Postural Balanc e
Pattern of Patients with Adolescent Idiopathic Scoliosis using Pressure Sensor Systems, Recent Advances on
Mechanics, Materials, Mechanical Engineering and Chemical Engineering, ISBN: 978 -1-61804 -295-8
83 Ji-Yong Jung , Soo -Kyung Bok,b, Bong -Ok Kim, Yongg wan Won Jung -Ja Kim, Evaluation for Postural
Balance Pattern of Patients with Adolescent Idiopathic Scoliosis using Pressure Sensor Systems, Recent
Advances on Mechanics, Materials, Mechanical Engineering and Chemical Engineering, ISBN: 978 -1-61804 –
295-8

42
Figura nr. 10: Amprenta paln tară A., B.
A.
B.

Figura nr. 11: A.- poza din față, B. – poza din spate A.
B.

Autorii c oreeni concluzionează că s colioza idiopatică a adolescentului are influență asupra
alterării echilibrului și controlului postura l în mers și în poziția așezat. În general pacienții cu
deviație î n C tind să aibă dezechilibru spinal toraco -lombar mai sever decât cel al celor cu
curburi duble 84. În concluzie, măsurarea tulburărilor de echilibru la pacienți cu scolioză
idiopatică este foarte importantă pentru prevenirea progresului curburii și pentru tratarea
durerii determinată de deformarea coloanei.

84 E-L. Larsson, S. Aaro, H. Normelli, B. Öberg, Weight distribution in the sitting position in
patients with paralytic scoliosis: pre -and postoperative evaluation, Eur. Spine. J. 11 (2002) 94 -99.

43
2.5. Concluz ii
În acest studiu de caz, cu durata de 6 luni am putut observa cum o adolescentă care are
scolioză idiopatică de nivel med iu, netratat, făcând progrese promițătoare în privința acestuia.
Din păcate progres legat de unghiul lui Cobb nu s -a produs în perioada asta scurtă , dar am
reușit să reeducăm postura cât se poate de mult în acest timp, și am fost axat mai mult pe acest
obiectiv pentru că reeducarea posturală incorectă joacă un rol major în asuplizarea acestei
patologii.

Bibliografie
Articole
1. Aubin, C. E., et al. (1997): Rib cage -spine coupling patterns involved in brace
treatment of adolescent idiopathic scoliosis, Spine , 22/6: 629 -35.
2. Angelos Kaspiris, Theodoros B. Grivas, Hans -Rudolf Weiss and Deborah
Turnbull. Surgical and conservative treatment of patients with congenital scoliosis: a
search for long -term results. Scoliosis. 2011, Vol. 6, num. 12, pp. 1 –
3. Ascani, E., e t al. (1986): Natural history of untreated idiopathic scoliosis after skeletal
maturity, Spine, 11/8: 784 -9.
4. Bjerkreim, I., et al. (1982): Progression in untreated idiopathic scoliosis after end of
growth, Acta Orthop Scand, 53/6: 897 -900.
5. Bradford, D., et al. (1995). Benign and Malignant Tumors of the Spine. In: J
Lonstein, D Bradford, R Winter, J Ogilvie and WB Saunders (ed) Moe's Textbook of
Scoliosis and Other Spinal Deformities, Philadelphia, 483 -501.
6. Bricot, B. (2004): Posture normale et postures path ologiques., Kinesitherapie scientifique,
440/: 5 -14.
7. Bunnell, W. P. (1986): The natural history of idiopathic scoliosis before skeletal
maturity, Spine, 11/8: 773 -6.
8. Burwell, R. G., et al. (1992): Pathogenesis of idiopathic scoliosis. The Nottingham
concep t, Acta Orthop Belg, 58 Suppl 1/: 33 -58.

44
9. Byrd, J. A., 3rd (1988): Current theories on the etiology of idiopathic scoliosis, Clin
Orthop Relat Res,229: 114 -9.
10. Cil, A., et al. (2005): The validity of Lenke criteria for defining structural proximal
thoracic c urves in patients with adolescent idiopathic scoliosis, Spine, 30/22: 2550 -5.
11. Cruickshank, J. L., et al. (1989): Curve patterns in idiopathic scoliosis. A clinical
and radiographic study, J Bone Joint Surg Br, 71/2: 259 -63.
12. Deviren, V., et al. (2002): Predictors of flexibility and pain patterns in thoracolumbar
and lumbar idiopathic scoliosis, Spine, 27/21: 2346 -9.
13. Diard,F., et al.(2002): [Imaging of childhood and adolescent scoliosis], J Radiol, 83/9
Pt2: 1117 -39, discussion 1141 -2.
14. Dickson, R. A. (1992): The etiology and pathogenesis of idiopathic scoliosis, Acta
Orthop Belg, 58 Suppl 1/: 21 -5.
15. Dickson, R. A., et al. (1984): The pathogenesis of idiopathic scoliosis. Biplanar spinal
asymmetry, J Bone Joint Surg Br, 66/1: 8 -15.
16. Dimeglio, A. (1991). Orthopédi e pédiatrique quotidienne. In: Sauramps médical (ed)
Les scolioses., Montpellier, 169 -209.
17. Duval -Beaupère, G. (1970): Les repères de maturation dans la surveillance des
scolioses., Rev Chir Orthop Reparatrice Appar Mot, 56/: 59 -76.
18. Duval -Beaupère, G. (1971 ). Pathogenic relationship between scoliosis and growth.
Scoliosis and growth. Proceedings of the third symposium on scoliosis.; Edinburgh
London, Churchill Livingstone.
19. Duval -Beaupere, G. (1982): [Surveillance, course, and prognosis of scoliosis], Rev
Prat, 32/51 -52: 3261 -4, 3269 -71.
20. Duval -Beaupere, G., et al. (1985): Scoliosis at less than 30 degrees. Properties of the
evolutivity (risk of progression), Spine, 10/5: 421 -4.
21. E-L. Larsson, S. Aaro, H. Normelli, B. Öberg, Weight distribution in the sitting
position in patients with paralytic scoliosis: pre -and postoperative evaluation, Eur.
Spine. J. 11 (2002) 94 -99.
22. Fialka -Moser, V., et al. (1994): [Postural disorders in children and adolescents], Wien Med
Wochenschr, 144/24: 577 -92.
23. Goldberg, C. J., et al. ( 1995): School scoliosis screening and the United States Preventive
Services Task Force. An examination of long -term results, Spine, 20/12: 1368 -74.
24. Graf, H., et al. (1990). Analyse tridimensionnelle de la scoliose., France, Safir,

45
25. Harrington, P. (1976): Is scoliosis reversible? In vivo observations of reversible
morphological changes in the production of scoliosis in mice., Clin Orthop and Rel
Res, 116/: 103 -111.
26. Hawes, M., et al. (2006): The transformation of spinal curvature into spinal
deformity: patholo gical processes and implications for treatment, Scoliosis, 1/3
27. Herbaux, B. (2005): La scoliose chez le sujet sportif.
28. Herman, R., et al. (1985): Idiopathic scoliosis and the central nervous system: a
motor control problem. The Harrington lecture, 1983. Sco liosis Research Society,
Spine, 10/1: 1 -14.
29. Hipps, H. E. (1963): The diagnosis and treatment of incipient and early idiopathic
scoliosis, Am J Orthop, 5/: 76 -82.
30. Ji-Yong Jung, Soo -Kyung Bok,b, Bong -Ok Kim, Yonggwan Won Jung -Ja Kim,
Evaluation for Postural Balance Pattern of Patients with Adolescent Idiopathic
Scoliosis using Pressure Sensor Systems, Recent Advances on Mechanics, Materials,
Mechanical Engineering and Chemical Engineering, ISBN: 978 -1-61804 -295-8
31. Korovessis, P., et al. (1994): Adult idiopat hic lumbar scoliosis. A formula for
prediction of progression and review of the literature, Spine, 19/17: 1926 -32.
32. Lazăr, L. (2002). „Balneofizioterapie și kinetologie clinică”, Editura Treira, Oradea.
33. Lonstein, J. E., et al. (1984): The prediction of curv e progression in untreated
idiopathic scoliosis during growth, J Bone Joint Surg Am, 66/7: 1061 -71.
34. Lowe, T. G., et al. (2000): Etiology of idiopathic scoliosis: current trends in research,
J Bone Joint Surg Am, 82 -A/8: 1157 -68.
35. Machida, M., et al. (1995): Role of melatonin deficiency in the development of
scoliosis in pinealectomised chickens, J Bone Joint Surg Br, 77/1: 134 -8.
36. Machida, M., et al. (2005): Pathological mechanism of idiopathic scoliosis:
experimental scoliosis in pinealectomized rats, Eur Sp ine J.
37. Markus Rafael Konieczny et al., Epidemiology of adolescent idiopathic scoliosis, J
Child Orthop (2013) 7:3 –9
38. Marty, C., et al. (1999): Scoliose idiopathique juvénile et de l'adolescent. Les
éléments de décision de traitement des scolioses idiopathiq ues mineures reconnues en
cours de croissance, Lettre de Médecine physique et de Réadaptation, 53/.
39. Mayo, N. E., et al. (1994): The Ste -Justine Adolescent Idiopathic Scoliosis Cohort
Study. Part III: Back pain, Spine, 19/14: 1573 -81.

46
40. Mehta, M. (2005): Grow th as a corrective force in the early treatment of progressive
infantile scoliosis., J Bone Joint Surg Br. :, 87/(9): 1237 -47.
41. Michel, C., et al. (1986). La scoliose idiopathique. In: Expansion Scientifique
Française (ed) Cahier d’enseignement de la SOFCOT ., Paris.
42. Miller, N. H. (1999): Cause and natural history of adolescent idiopathic scoliosis,
Orthop Clin North Am, 30/3: 343 -52, vii.
43. Millner, P. A., et al. (1996): Idiopathic scoliosis: biomechanics and biology, Eur
Spine J, 5/6: 362 -73. Moreland, M. S. (1980): Morphological effects of torsion and
applied to growing bone. An in vivo study in rabits, Jbone Joint Surg Br, 62 -B/2: 230 –
7. Nachemnson, A. (1966): the load on lumbar disks in different positions of the body,
Clin Orhop Relat Res, 45/: 107 -22
44. Mirt z, T. A., et al. (2005): Adolescent idiopathic scoliosis screening for school, community,
and clinical health promotion practice utilizing the PRECEDE -PROCEED model, Chiropr
Osteopat, 13/: 25.
45. Moreland, M. S. (1980): Morphological effects of torsion applie d to growing bone.
An in vivo study in rabbits, J Bone Joint Surg Br, 62 -B/2: 230 -7.
46. Morrissy, R. (1999): School screening for scoliosis, Spine, 24/(24): 2584 -91.
47. Mozzhukhina, L. I., et al. (2003): [Health status evaluation in children], Probl Sotsialnoi G ig
Istor Med,4: 3 -7.
48. Nault, M. L., et al. (2002): Relations between standing stability and body posture
parameters in adolescent idiopathic scoliosis, Spine, 27/17: 1911 -7.
49. Nowakowski, A., et al. (1998): [Idiopathic scoliosis: epidemiology and etiology],
Chir Narzadow Ruchu Ortop Pol, 63/4: 317 -20.
50. Penha, P. J., et al. (2005): Postural assessment of girls between 7 and 10 years of age,
Clinics, 60/1: 9 -16.
51. Perdriolle, R., et al. (1987): Morphology of scoliosis: three -dimensional evolution,
Orthopedics, 10/6 : 909 -15.
52. Perdriolle, R., et al. (1987): Morphology of scoliosis: three -dimensional evolution,
Orthopedics, 10/6 : 909 -15.
53. Perdriolle, R., et al. (1993): Mechanical process and growth cartilages. Essential
factors in the progression of scoliosis, Spine, 18 /3: 343 -9.
54. Perdriolle, R., et al. (1993): Mechanical process and growth cartilages. Essential
factors in the progression of scoliosis, Spine, 18/3: 343 -9.

47
55. Perennou, D., et al. (1997): How do scoliotic women shrink throughout life?, Eur J
Phys Med Rehab, 7/ : 132 -137.
56. Petersen, S., et al. (2003): High prevalence of tiredness and pain in young schoolchildren,
Scand J Public Health, 31/5: 367 -74.
57. Pope, M., et al. (1984): The biomechanics of scoliosis., Critical Review in Biomed
Eng,11: 157 -188.
58. Pope, M., et al. (1984): The biomechanics of scoliosis., Critical Review in Biomed
Eng, 11: 157 -188.
59. Roaf, R. (1966): The basic anatomy of scoliosis, J Bone Joint Surg Br, 48/4: 786 -92
60. Sbenghe, T. (2002). Kinesiologie, stiinta miscarii., Editura Medicala, Bucuresti,
61. Schul tz, A., et al. (1982): Loads on the lumbar spine. Validation of a biomechanical
analysis by measurements of intradiscal pressures and myoelectric signals, J Bone
Joint Surg Am, 64/5: 713 -20
62. Somervile, E.W. (1952): Rotational lordosis; the development of si ngle curve, J Bone
Joint Surg Br, 34 -B/3 : 421 -7
63. Soucacos, P. N., et al. (1997): School -screening for scoliosis. A prospective epidemiological
study in northwestern and central Greece, J Bone Joint Surg Am, 79/10: 1498 -503.
64. Souchard, P., et al. (2002). Les scolioses. Traitement kinésithérapique et
orthopédique., Masson, Paris,
65. Stagnara, P., et al. (1978). Rééducation des scolioses, Bibliothèque de rééducation,
Paris, Expansion Scientifique Française, Levernieux, J,
66. Stokes, I. A., et al. (2001): Disc and ve rtebral wedging in patients with progressive
scoliosis, J Spinal Disord, 14/4: 317 -22.
67. Stokes, I., et al. (1994): Biomechanical factors influencing progression of angular
skeletal deformities during growth, Eur J Musculoskel Res, 3/: 51 -60.
68. Șerbescu Carmen (2012), Metode de reeducare posturală, Curs și Lucrări practice.
69. Siu King Cheung, C ., et al. (2003): Abnormal peri -pubertal anthropometric
measurements and growth pattern in adolescent idiopathic scoliosis: a study of 598
patients, Spine, 28/18: 2152 -7.
70. Villemure, I., et al. (2001): Progression of vertebral and spinal three -dimensional
deformities in adolescent idiopathic scoliosis: a longitudinal study, Spine, 26/20:
2244 -50.

48
71. Villemure, I., et al. (2004): Biomechanical simulations of the spine deformation
process in adolescent idiopathic scoliosis from different pathogenesis hypotheses, Eur
Spine J, 13/1: 83 -90.
72. Villemure, I., et al. (2004): Biomechanical simulations of the spine deformation
process in adolescent idiopathic scoliosis from different pathoge nesis hypotheses, Eur
Spine J, 13/1: 83 -90.
73. Vital, J.M., et al. (1989): The neurocentral vertebral cartilage: anatomy, physiology
and physiopathology, Surg Radiol Anat, 11/4:323 -8.
74. Weinstein, S. L. (1989): Adolescent idiopathic scoliosis: prevalence and na tural
history, Instr Course Lect, 38/: 115 -28.
75. Weinstein, S. L., et al. (2003): Health and function of patients with untreated
idiopathic scoliosis: a 50 -year natural history study, Jama, 289/5: 559 -67.
76. Yawn, B. P., et al. (1999): A population -based study of school scoliosis screening, Jama,
282/15: 1427 -32.

Pagini Web
1. http://traindcuscolioza.blogspot.com/2010/03/tipuri -de-corset -pentru -scolioza.html
05.03.2017
2. http://www.elipetromed.ro/2009/02/scolioza -idiopatica -diagnostic -si-orientare –
terapeutica/ 18 .02.2017
3. http://www.eva.ro/sanatate/ortopedie/scolioza -o-afectiune -aparuta -la-pubertate –
articol -24474.html?pagina=8 01.03.2017
4. http://www.inase.org/library/2015/books/bypaper/MMMCE/MMMCE -15.pdf
27.06.2017
5. http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro_2010/ Postura%20corecta.html
10.01.2017
6. http://www.ortokinetic.ro/p68 -Scolioza 25.03.2017
7. http://www.physio -pedia.com/Romberg_Test 15.06.2017
8. http://www.scribd.com/doc/16636645/ScoliozaDefinitieEtiologieGeneralitatiTipur
i-de-Tratament 01.03.2017
9. https://www.acad emia.edu/17779646/EVALUAREA_INDICILOR_ANTROPOM
ETRICI_ȘI_DE_DEZVOLTARE_SOMATICĂ_LA_NIVELUL_ÎNVĂȚĂMÂNT
ULUI_PRIMAR 18.04.2017

49
10. https://www.scribd.com/doc/60980075/terapii -complementare 04.04.2017
11. https://www.scribd.com/document/16636645/Scolioza -Definitie -Etiologie –
Generalitati -Tipuri -de-Tratament 19.03.2017

50
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării
Kinetoterapia unei scolioze idiopatice a
adolescentului neglijate
Autorul lucrării MOLNAR ZSOLT
Lucrarea de fina lizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii
examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Geografie,
Turism și sport din cadrul Universității din Oradea, sesiunea
a anului universitar .
Prin prezența subs emnatul (nume,prenume,CNP)

declar pe propia răspundere că această lucrare a fost scrisă de mine fără nici un
ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de
caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea că în luc rare nu există idei, tabele, grafice, hărți, sau
alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale
privind drepturile de autor.
Oradea Semnătura
Data