Introducere … 3 [628357]

2

Cuprins

Pagina
Introducere ………………………………………………………………………………………………… 3
Capitolul I . Scurtă prezentare a Spațiului Hidrografic Crișuri din punct de vedere
fizico -geografic ………………………………………………………………. ……………………….. ….
4
I.1. Influențele antropice din Spațiul Hidrografic Crișu l Repede ……….. 7
I.2. Punctele de prelevare a probelor stabilite în urma deplasării pe
teren ……………………………………………………………………………………………………….. ….
8
I.3. Campanii de prelevare a probelor …………………………………………….. 9
Capitolul II. Etapele procedurale ale studiului …………………………………………….. ……… 10
II.1 Metodologia de codificare a probelor ……………………………………….. 10
II.2. Procedură de prelevare a probelor de apă ………………………….. ……. 11
II.3. Procedură de transport și etichetare a probelor de apă …………….. . 12
II.4. Procedură de conservare a probelor de apă ………………………………. 13
II.5. Procedura de prezentare a datelor ……………………………………………….. 13
II.6. Procedură de prelucrare a rezultatelor obținute ………………………….. 14
Capitolul III. Calitatea apelor de suprafață …………………………………………………… …….. 15
Capitolul IV. Evaluarea spațială a caracteristicilor hidrochimice ale apei din
bazinul transfrontarier al Crișurilor în campania 1 (august 2011) și campania 2
(Aprilie -Mai 2012) …………………. …………………………………………………………….. ……..

20
IV.1 Regimul termic ………………………………………………………………………. 20
IV.2 Concentrația ionilor de hidrogen din apă ………………………………….. 21
IV.3 Conductivitatea electrică ………………………………………………………… 23
IV.4 Oxigenul …………………………………………………………………… ………….. . 24
IV.5 Alcalinitatea ………………………………………………………………………………… 29
IV.6 Duritatea totală ………………………………………………………………………. 31
IV.7 Determinare a clorurilor din apă …………………………………………………. 36
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………….. . 39
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………. 42

3
Introducere

Protejarea valorilor naturale a bazinelor acvatice, menținerea stării lor ecologice
reprezintă deziderate de o importanță sporită atât pentru țara de pe cursul superior cât și
pentru cea de pe cursul inferior. Aceasta nu este doar o obligație asumată odată cu aderarea la
Uniunea Europeană (DCA – 2000/60/EC), ci și o necesitate pentru protejarea habitatelor și a
diversității biologice. Crișurile izvoresc din munții de pe teritoriul României, dar ajung în
bazinul Tisei pe teritoriul maghiar. Dinamica hidrolog ică a Crișurilor Negru, Repede, Dublu
și a Barcăului este determinată de starea de uzinare a barajelor de la Békésszentandrás și
Békés. Dinamica hidrologică a Crișului Repede pe teritoriul României este influențată de
gradul de umplere și strategia de uzin are a barajelor de pe cursul său. Datorită
caracteristicilor hidrogeografice ale bazinului hidrografic al Crișurilor există un pericol
crescut de producere a unor fenomene de poluare a mediului cu efecte transfrontaliere. în
cazul majorității covârșitoare a localităților mari situate pe cursul Crișurilor apa potabilă
pentru consumul populației este asigurată din freaticul situat sub albia râurilor. Deoarece
poluanții nu țin cont de hotare, pot prin acumulare treptată să genereze efecte toxice și la sute
de kilometri față de locul de emisie.
Lucrarea prezintă un studiu al stării ecologice a sistemelor acvatice de pe parcursul
Crișului Repede în aria transfrontarieră Rom ânia-Ungaria, în 2011 și 2012. Studiul s -a
desfășurat în cadrul proiectului transfrontarie r HURO 0901/086.2.2.2.

4
1. Scurtă prezentare a Spațiului Hidrografic Crișuri din punct de
vedere fizico -geografic.

Situat în partea de vest a României, Spațiul Hidrografic Crișuri este mărginit la nord
și nord -est de Spațiul Hidrografic Someș, la est și sud de Bazinul Hidrografic Mureș, iar în
partea de vest la frontiera cu Republica Ungară. Spațiul Hidrografic Crișuri este încadrat între
47° 06" și 47° 47" latitudine nordică și 20° 04" și 23° 09" longitudine estică incluzând
următoarele râuri principale: Barcăul, Ierul, Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb, care
se unesc două câte două pe teritoriul Republicii Ung are, formând un singur curs care
confluează cu râul Tisa.

Figura 1.1 – Bazinul Hidrografic al Crișurilor [3]

5
Climatul Spațiului Hidrografic Crișuri beneficiază de un climat continental
temperat, de tip pannonic, caracterizat de o interferență a influențelor de tip mediteranean,
baltic și continental.
Relieful Spațiului Hidrografic Crișuri este compus din 3 zone geomorfologice:
munți (în proporție de 38%); dealuri (20%); câmpii (42%) eșalonate în ordine de la est la vest
și prezentând altitudini între 1842 m (vârful Curcubăta Mare din Munții Bihor) și 85 m (în
Câmpia Crișului Alb). [14]
Geologia Spațiului Hidrografic Crișuri se prezintă astfel: partea de est a Spațiului
Hidrografic Crișuri fiind delimitată de Munții Apuseni formați în zonele cristalino –
mezozoice, compuși dominant din șisturi cristaline și granițe, la care se adaugă subordonat
sedimentarul permo – mezozoic (Munții Bihor, Pădurea Craiu lui și Codru Moma). Zona de
câmpie, situată în partea vestică a Spațiului Hidrografic Crișuri, reprezintă partea estică a
Depresiunii intermontane Panonice, unde fundamentul cristalin este puțin scufundat. După
adâncimea la care se găsește cristalinul și m omentul începerii sedimentării se deosebesc
următoarele sectoare: sectorul nordic (Satu Mare – Oradea) scufundat mai devreme, cu
sedimentare începută în paleogen (fliș) peste care urmează formațiuni miocene (marne și
argile) și pliocene (marne, nisipuri, a rgile, pietrișuri); sectorul central (Oradea – Timișoara)
care are fundamentul mai ridicat, iar sedimentarea începe cu tortonianul și chiar cu
sarmatianul peste care se depune transgresiv pliocenul. [14]
Hidrografia Spațiului Hidrografic Crișuri: Crișurile și râurile aferente sistemului
lor drenează versanții din nord, vest și sud ai Munților Apuseni, și o parte din Câmpia de Vest
totalizând o suprafață de 25357 km², din care 14 880 km2 (cca 6,3% din cea a țării) pe
teritoriul țării noastre. Componenții pri ncipali ai sistemului traversează granița țării spre
Ungaria, unde se înmănunchează în cuprinsul zonei de subsitenta cunoscută sub denumirea
de Câmpia Crișurilor. De la nord la sud, aceste sisteme sunt: Ierul sau Eriul, Barcăul sau
Beretăul, Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb. Spațiul cuprinde un număr de 365
cursuri de apă codificate, lungimea totală a rețelei hidrografice fiind de 5785 km (7,3% din
lungimea totală a rețelei hidrografice a țării), din care cele cinci cursuri principale în sumează
cca 800 km (Ier – L =100 km; Barcău – L =134 km; Crișul Repede – L =171 km; Crișul Negru
– L =164 km; Crișul Alb – L =234 km). Densitatea rețelei hidrografice pe întreg spațiul este
0,39 km/km2 (superioară mediei pe țară de 0,33 km/km2) și variază între 0,7 – 0,9 km/km2 în
zona montană și 0,1 – 0,3 km/km2 în zona de câmpie. Pantele generale ale râurilor sunt de 1
o/oo pe râul Ier, 4 o/oo pe râul Barcău, 3 o/oo pe Crișul Repede, 8 o/oo pe Crișul Negru și 4

6
o/oo pe Crișul Alb. În zonele înalte pantele râurilor d epășesc 15% pe afluenții Crișului
Repede și 11% pe cei ai Crișului Alb și ai Crișului Negru. [11]
Solurile Spațiului Hidrografic Crișuri: Clasa argiluvi solurilor soluri brune luvice
(brune podzolite) și luvisolurile albice (soluri podzolice argiloiluviale) , Clasa cambi solurilor
solurile brune eu -mezobazice și acide (mai ales pe Crișul Alb), Clasa moli solurilor cu
conținut de humus de 1 – 20% (pe valea Crișului Alb), cu structură gromelurară, grăunțoasă
sau poliedrică, Clasa solurilor hidromorfe lacoviștile, solurile gleice și pseudogleice, soluri
negre clinohidromorfe, Clasa solurilor halomorfe solonețul și solonceacul (Chișineu Criș –
Socodor), Clasa vertisolurilori include un singur tip de sol, cel de vertisol cu extindere
restrânsă, Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate litosoluri, soluri aluviale și
regosoluri. [15]
Vegetația se caracterizează prin predominarea formațiunilor zonale de silvostepă
(asociat, pe suprafețe mici, chiar de stepă și forestiere), a celor azona le de luncă și prin
puternică transformare antropică a vegetației naturale. Fauna se încadrează ca și flora în
subregiunea euro -siberiană, subprovincia carpatică, întâlnindu -se grupări faunistice specifice
stepei și silvostepei, pădurilor subxerofile de ce r și garniță, pădurilor mezofile în care
predomină gorunul, a celor de fag, precum și fauna acvatică. În stepă și silvostepă remarcăm
prezența rozătoarelor, iar dintre păsări, dropia și prepelița, în pădurile subxerofile: chișcanul
de câmp, fazanul, șopârl a cenușie, în cele mezofile: lupul, vulpea, mistrețul, pisica sălbatică,
sturzul, iar în pădurile de fag se întâlnesc: ursul, cerbul, jderul de pădure, veveriță, ieruncă,
sitarul, broasca brună etc.
Ariile protejate din Spațiul Hidrografic Crișuri , sunt: zone de protecție pentru
captările de apă destinate potabilizării; zone pentru protecția speciilor acvatice importante din
punct de vedere economic; zone destinate pentru protecția habitatelor și speciilor unde apa
este un factor important; zone vulnerabil e cu nitrați; zone naturale de recreere și îmbăiere.
Regimul eolian al Spațiului Hidrografic Crișuri, cea mai mare frecvență o
înregistrează vântul din direcție Sud (18%), iar cea mai redusă frecvență o înregistrează
vântul din direcție Nord -Est (4,9%). [15]
Precipitațiile medii multianuale , Spațiului Hidrografic Crișuri, prezintă și ele
diferențieri generate de altimetria reliefului, fiind mai bogate în zona montană, până la 1200 –
1400 mm/an, la Stâna de Vale (stațiunea fiind considerată, de altfel, „pol ul precipitațiilor” din
România) și mai reduse în zonele joase de câmpie, până la 500mm/an. Bilanțul hidrologic
este variat. Luna cu scurgere maximă este luna aprilie, iar scurgerea cea mai redusă se

7
prezintă în perioada de iarnă. Scurgerea minimă se reali zează iarna, în cursul superior și vara –
toamna, în cursul inferior.

1.1. Influențele antropice din Spațiul Hidrografic Crișu l Repede

Influențele antropice din Spațiul Hidrografic Crișuri sunt drumurile care traversează
Spațiul Crișurilor, principalele activități economice ca industria, agricultura, zootehnia,
turismul, respectiv se prezintă principalele folosințe actuale de apă, ca alimentarea cu apă în
sistem centralizat a populației, sisteme publice de canalizare, alimentarea cu apă industrială,
irigații, zootehnie, piscicultură, extragerea materialelor de construcție etc.
Bazinul hidrografic analizat Crisuri are o suprafață de peste 27000 km2 dintre care 47
% este situat pe teritoriul maghiar. Lungimea Crișului Repede (Sebes -Körös) este de 209 km,
dintre care sectorul maghiar este de 58,6 km. Trece prin Oradea, se unește cu Crișul Dublu pe
teritoriul Ungariei și devine Crișul triplu în dreptul Csárdaszállás.Populația zonei aferente
proiectului este de circa 500.000 de locuitori. Dintre acestia circa jumătate 230.000 este
reprezentată de populația orașului Oradea. Pe teritoriul românesc mai trăiesc circa 120.000 de
locuitori în localitățile mai mici. Pe teritoriul maghiar populația aferentă bazinului Crișurilor
este de circa 150.000 de locuitori, aparținând mai ales satelor și orașelor mici de câmpie. [13]
În tabelul 1.2, [12] sunt prezentați principalii factori antropici din spațiul Hidrografic
Crișul Repede

Tabelul 1.2 – Sursele de poluare ale apei din Spațiul Hidrografic Crișul Repede [ 12]
Nr.
crt. Denumire sursa de poluare
Evacuari generale Nr.
crt. Denumire sursa de poluare
Evacuari generale
1 S.C.RABEXIM SRL Huedin 28 R.A.P.A.S. ORADEA -strad municipal
2 COMPANIA DE APA SOMES SA Cluj
Sucursala Huedin 29 INSP. POLITIE BIHOR – ȘTRAND
DINAMO
3 S.C."TRANSILVA"S.A. CLUJ – SIL POIENI 30 SC CONTINENTAL HOTEL SA
BUCUREȘTI – SUC.ORADEA
4 S.C."GLORIA"S.A.BUCEA 31 SC ELECTOCENTRALE SA CET I
ORADEA – ape răcire
5 S.C."LESU" SA ORADEA – CABANA LESU 32 SC ELECTOCENTRALE SA CET I
ORADEA -ev. Santau
6 PRIMARIA BRATCA 33 SC "COMPANIA DE APA ORADEA "SA
– bio 2B
7 S.C."HIDROCONSTRUCTIA"BALASTIERA
AUSEU 34 SC "COMPANIA DE APA ORADEA "SA
– 4+ 6
8 S.C. Bega Minerale Industriale Aghires
S.A.a.m.Balnaca 35 S.C."SINTEZA"S.A. ORADEA

8
9 S.C. Bega Minerale Industriale Aghires
S.A.a.m.Recea 36 A.N.D. -D.R.D.P. -A.R.L. CLUJ
10 CONSILIUL LOCAL SUNCUIUS 37 SC CELESTICA SRL Bors
11 SPITALUL FTIZIOLOGIC ALESD – Sect.
Alesd 38 SC Oradea Expres Hotel SRL – Hotel Iris,
com.Bors
12 S.C."BETON CONSTRUCT" ALESD 39 S.C."AQUASERV"SRL SINTION
13 S.C."HELIOS"S.A. ALESD -ape ind. 40 DRVI ORADEA – Birou vamal Bors
14 S.C."TRANSPORTURI SI REP."S.A
ASTILEU -ev. ștrand 41 DRVI ORADEA birou vamal Salonta
15 S.C."TRANSPORTURI SI REPARATII"S.A
ASTILEU 42 S.C."OPRICON"SRL SANMARTIN
ȘTRAND VENUS
16 S.C."HELIOS"S.A. ALESD -ape menajere 43 SC POD SERV COM SRL NOJORID
17 S.C."SALUBRI"S.A. ALESD st.ep.Alesd 44 S.C."SIND ROMANIA"SRL – Hidisel, am.
ev H. Padis
18 S.C."SALUBRI"S.A. ALESD st.ep. Padurea
Neagra 45 S.C."SIND ROMANIA"SRL – Hotel
Muncel
19 S.C."HOLCIM"S.A. ALESD 46 S.C."SIND ROMANIA"SRL – Hotel Padis
20 S.C."FIBROCIM"S.A. ALESD 47 S.C."TURISM FELIX"S.A. – V. Hidisel,
am. H. Inernational
21 CFR -SECTIA IMPREGNAT TRAVERSE
TILEAGD 48 S.C."TURISM FELIX"S.A. – ev. H.
International
22 S.C."MOBIL"S.A. TILEAGD 49 S.C."TURISM FELIX"S.A. – ev. H. Mureș
23 S.C. MOSSEL COMPANY S.A. ORADEA 50 S.C."TURISM FELIX"S.A. – ev. H. Poenita
24 S.C. LEMONI COM S.R.L. Tileagd –
St.sort.lneu 51 S.C."TURISM FELIX"S.A. – ev. Ștrand
Felix+ Apollo
25 SC Coca -Cola HBC Romania SRL SACADAT 52 SC TRANSGEX SA ORADEA
26 S.C. SIMBAC S.A. ORADEA – BALAST.
FUGHIU 53 RA AEROPORTUL ORADEA
27 S.C. SIMBAC S.A. ORADEA – BALAST.
SINTANDREI 54 SC LIVARO SRL PROD. LIVADA

1.2. Punctele de prelevare a probelor stabilite ȋn urma deplasării pe teren

În alegerea punctelor de prelevare s -au ținut cont de mai mulți factori ca: tipologia
râului, altitudinea, sursele de poluare, tipuri de habitate, etc.
S-au stabilit ȋn total 23 puncte de prelevare a probelor pe intregul spațiul hidrografic al
Crișurilor, dintre care pe Crișul Repede 5 puncte și altele 2 pe Crișul Triplu . În tabelul 1.3
sunt prezentate punctele de prelevare a probelor stabilite ȋn urma deplasării pe teren.

9
Tabel 1.3 – Punctele de preleva re a probelor stabilite după deplasarea pe teren
Locație Râu Coordinate GPS
1 Bratca, RO Punctul "0" ( fără
poluare ) N 46° 35' 26.8" E 22° 36' 01.3"
2 Urvind. RO GRISUL REPEDE N 47° 03' 44 .6" E 22° 16' 54.11"
3 Fughiu ( inainte de Oradea),
RO N 47° 03' 38.1" E 22° 02' 32.1"
4 Sântion (după Oradea), RO N 47° 04" 52 .5" E 21° 48' 26.2"
5 Korosladany , HU N 46° 56" 53 .28" E 21° 04' 22.49"
6 Szarvas, HU (amonte ) CRISUL TRIPLU N 46° 53' 11 .0" E 20° 30' 3 .0"
7 Szarvas, HU (aval) N 46° 53' 56.0" E 20° 32' 0 .0"

Figura 1.4 – Harta cu amplasarea punctelor de prelevare a probelor.

1.3. Campanii de prelevare a probelor

S-au organizat două campanii de prelevare a probelor:

campania 1. Vara anului 201 1 (16-30 August)

campania 2. Primăvara anului 2012 ( 23 -29 aprilie; 7 -12 mai)

10
2. Etapele procedurale ale studiului

2.1. Metodologia de codificare a probelor
Pe fiecare proba prelevata se va atasa o eticheta care va contine codul acesteia ( anul,
nr. punctului de prelevare a probelor) și dac ă este necesar și alte informații legate de aceasta.
De asemenea probelor prelevate din același punct de prelevare a probelor li se vor adăuga și
fișa de observare prelevare probe.
La prelevarea probelor se completează următoarea fișa de observație, pentru fi ecare
punct de prelevare a probelor.
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE

SITEUL DE PRELEVARE :
Nr.: Data:
Localitatea: ……………… Ziua: ……………….
Ora: …………………….
OBSERVAȚII METEO (în timpul procesului de prelevare ):
Temperatura aerului ……
Temperatura apei :
La suprafață 0C…………….
În flux de apă 0C…………….
Căldura solară : Cer:
– Puternică – senin
– Slabă – parțial acoperit
– total acoperit
Precipitații : ………………………………………………………………………………………………….
Caracteristici ale habitatului înconjurător (relief, vegetație )
………………………………………………………………………………………………
…
Dimensiuni :
– lungime
– lățime
– adâncime

11

Sursa de apă :
naturală – de precipitații, f ântâni, cursuri de apă (râu, pârâu), din apa din sol (subterane)
– (se subliniază răspunsul corect)
Culoarea apei : ………………..
Transparență : ……………….

2.2. Procedură de prelevare a probelor de apă

Recoltarea probelor de apă este o etapă deosebit de importantă în desfășurarea
procesului de analize fizico -chimice ale apei, deoarece probele recoltate trebuie să fie
reprezentative și trebuie să se evite introducerea unor modificări în compoziț ia și calitatea
apei printr -o tehnică defectuoasă de prelevare și pregătire a materialului [1].
Pregătirea recipientelor pentru recoltare
Recoltarea apei pentru analiza parametrilor fizico -chimici și analiza de antibiotice se
face în flacoane de sticlă sau polietilenă de culoare închisă, cu volumul de 1 -2 litri, închise
ermetic. Vasele de recoltare trebuie spălate foarte bine pentru a îndepărta orice urmă de
substanțe organice sau alte impurități care ar putea denatura compoziția probei. Spălarea se
face cu amestec sulfocromic și detergenți. Sticlele de recoltare se clătesc bine cu apa de la
robinet, cu apă distilată și bidistilată și în final se usucă [2], [3], [7].
Alegerea punctului de prelevare
Recoltarea probelor de apă se va face în punctele de prelevare stabilite anterior cu
ajutorul sistemului de coordonate GPS.
Modul de prelevare a probelor de apă
În momentul prelevării, flaconul se va c1ăti de 2 -3 ori cu apa care urmează să fie
prelevată, apoi se umple cu apa de analizat pana la refuz, iar dopul se va fixa în așa fel încât
să nu rămână bule de aer în interiorul vasului. Toate punctele de prelevare a probelor de apă
se găsesc în ape de suprafa ță, așa că recoltarea se face fixând flaconul pe un suport special
care îi conferă greutatea necesară pentru a pătrunde cu ușurința sub nivelul apei. Recoltarea
se face pe firul apei, unde este cea mai mare adâncime, în amonte de orice influență a vreunui
efluent și în aval, unde se realizează amestecul complet al apel receptorului cu efluentu l
[1],[2] .

12
2.3. Procedură de transport și etichetare a probelor de apă

Transportul probelor trebuie efectuat astfel încât să se e vite distrugerea recipientelor ș i
alterarea con ținutului probelor. Etichetarea este etapa responsabilă pentru păstrarea identită ții
probei pe perioadă îndelungată.

Transportul probelor
Flacoanele cu probele de apă vor fi transportate în ambalaj izoterme, închise ermetic,
ferite de surse de căldură, ținute la întuneric , la temperatura de 6° -10°C . Flacoanele vor fi
așezate în pozi ții în care să se evite golirea con ninutului, distrugerea recipientului și a
etichetei de identificare a probei. [25]
Etichetarea probelor
Pe fiecare flacon se va lipi o etichetă pe care va fi notate:
– codul probei recoltate
– data recoltării
– râul din care s -a făcut recoltarea
– punctul din care s -a făcut recoltarea (repere geografice)
Fiecare probă va fi înso țită de o fi șă de recoltare pe care vor fi notate următoarele
date:
1. Codul probei
2. Persoana care a făcut recoltarea
3. Data și ora la care s -a făcut recoltar ea
4. Condi țiile meteorologice la momentul recoltării
5. Denumirea sursei de apă (numele râului)
6. Coordonatele GPS ale punctului de recoltare
7. Localitatea
8. Poziția în amonte sau aval fa ță de un obiectiv luat în studiu
9. Distanța de la mal până la locul de unde s -a luat proba;
10. Adâncimea apei la punctul la care s -a făcut recoltarea
11. Scopul analizei corespunzător probei respective.

13
2.4. Procedură de conservare a probelor de apă

Conservarea probei are drept scop păstrarea nealterată a parametrilor fizici și chimici
urmări ți până la determinarea lor cantitativă.
Conservarea probelor
Deoarece activitatea microbiană poate schimba balanța amoniac – nitriți – nitrați, sau
poate descrește conținutul în compuși organici care se degradează rapid, pentru conservarea
formelor de azot și a substanțelor organice se recomandă recoltarea probei de apă separat, în
flacoane, în care s -au introdus 2 ml H 2S04 1: 3l a 1 litru de apă. Înainte de a fi analizată proba
de apă se neutralizează). [25]
Probele de apă luate pentru determinarea celorlal ți parametri studia ți nu trebuie tratate.
Unii parametri fizico -chimici se determină imediat la locul prelevării probei, dar al ții se
determină în laborator în următoarele zile. De aceea pentru o mai bună conservare a probelor
acestea trebuie tra nsportate și păstrate în laborator la temperaturi de 6° -10°C și luate în lucru
după cum urmează [2], [3]:
pentru apele curate, analizele se fac până la cel mult 72 ore din momentul recoltării;
pentru apele cu poluare medie, până la 48 ore din momentul recoltării;
pentru apele poluate, până la 12 ore din momentul recoltării probei.

2.5. Procedura de prezentare a datelor

Fiecare probă va fi înso țită de o fi șă proprie de înregistrare a rezultatelor ob ținute
pentru toate determinările efectuate [12].
În prezentarea datelor se vor atinge următoarele criterii:
1) Rezultatele tuturor determinărilor vor fi exprimate în unită țile de măsură și cu gradul de
precizie prevăzut în legisla ția internă
2) Se vor lua în considerare doar rezultatele corecte ob ținute;
3) Rezultatele vor fi trecute într -un tabel, în care se vor preciza:
– Tipul de determinare efectuată;
– Metoda folosită;
– Data efectuării determinării;
– Locul efectuării determinării
– Rezultatul ob ținut;

14
– Observa ții
Rezultatele analizelor efectuat vor fi înregistrate într-un caiet și apoi vor fi
înregistrate în fi șa probei.
În caiet se vor men ționa data, pregătirea probei, metoda de analiză folosită,
rezultatele brute și rezultatele finale. În cazul probelor care necesită dilu ție se va nota gradul
de dilu ție și calculele efectuate.
Metodele de determinare care necesită curbe de calibrare vor fi înso țite de datele
obținute la trasarea acestora.

2.6. Procedură de prelucrare a rezultatelor obținute

Prelucrarea datelor se va face statistic cu utilizarea programului Excel de prelucrare
a datelor. [12]
Rezultatele ob ținute vor fi comparate cu proba martor de pe fiecare râu și vor fi
reprezentate grafic. Pentru fiecare râu se vor prelucra datele separat.

15
3. Calitatea apelor de suprafa ță

Calitatea apelor naturale este determinată, de totalitatea substanțelor minerale sau
organice, a gazelor dizolvate, particulelor în suspensie și organismelor vii prezente. Din punct
de vedere al stării lor, impuritățile pot fi solide, lichide sau gazoase. Acestea pot fi dispersate
în apă, și se pot clasifica după dimensiune în suspensii, coloizi și soluții [3] [7].
Caracteristicile utilizate la stabilirea calită ții apei sunt următoarele [3]:
– criteriile de calitate a apei sun date de totalitatea indicat orilor de calitate a apei
utiliza ți pentru aprecierea acesteia atunci când este utilizată într -un anumit scop, iar acestea
sunt în conformitate cu necesitățile de protecție a mediului înconjurător;
– indicatorii de calitate ai apei sunt utiliza ți pentru caracterizarea calității și gradului
de poluare a unei ape . Aceștia se pot clasifica după natura lor și efectele pe care le au asupra
apei, după cum urmează: indicatori organoleptici, indicatori fizici, indicatori chimici,
indicatori chimici toxi ci, indicatori radioactivi, indicatori bacteriologici și indicatori biologici.
– parametrii de calitate ai apei se referă la exprimarea în valori numerice ale
indicatorilor de calitate a unei ape ;
– valori standardizate ale calității apei – reprezintă valori ale indicatorilor de calitate a
apelor care limitează un domeniu convențional de valori acceptabile pentru o anumită
folosință a apei.
Există mai multe criterii de clasificare a compușilor care definesc compoziția chimică a
apelor naturale prezent ate în tabelul 3.1: [3]

Tab. 3.1 – Criterii de clasificare a compozi ției chimice a apelor naturale

Nr.crt . Criterii Exemplificări
1 Natura componen ților
chimici Gaze dizolvate, Substan țe anorganice, Substan țe organice
2 Forma sub care se
găsesc în mediu
acvatic Solubilizat; suspensii; coloizi; emulsii; absorbi ți/adsorbi ți
în sedimente și/sau pe suspensii; bioacumula ți de către
biocenoze; sub formă liberă sau complexa ți
3 Provenien ță Naturale; antropice
4 Efecte Indicatori de calitate; indicatori generali de poluare;
indicatori specifici de poluare

16
5 Proprietă ți Persiten ță; toxicitate; bioacumulare; efecte mutanogene;
teratogene; cancerigene.
6 După metoda de
analiză Indicatori globali; indicatori selectivi; indicatori specifici.
7 După rolul jucat în
ecosistemele acvatice Regim de oxigen; salinitatea; nutrien ți; capacitatea de
tamponare; metale grele; micropoluan ți organici.

Fiecare tip de sursă prezintă caracteristici proprii, fizico -chimice și biologice, variind
de la o regiune la alta în funcție de compoziția mineralogică a zonelor străbătute, de timpul de
contact, de temperatură și de condițiile climatice. [10]
Cursurile de apă, (râuri și afluenți), sunt caracterizate, în general, printr -o mineralizare
mai scăzută, suma sărurilor mineral e dizolvate fiind sub 400 mg/l. Aceasta este formată în
special din bicarbonați, cloruri și sulfați de sodiu, potasiu, calciu și magneziu. Duritatea totală
este, în general, sub 15 grade. Concentrația ionilor de hidrogen (pH -ul) se situează în jurul
valori i neutre, fiind cu un pH = 6,8 – 7,8. Dintre gazele dizolvate sunt prezente oxigenul
dizolvat, cu saturație între 65 – 95% și dioxidul de carbon liber, în general sub 10 mg/l.
Caracteristica principală a cursurilor de apă o prezintă încărcarea variabilă cu materii în
suspensie și substanțe organice, încărcare legată direct de condițiile meteorologice și
climatice. Acestea cresc în perioada ploilor, ajungând la un maxim în perioada viiturilor mari
de apă și la un minim în perioadele de îngheț. Deversarea uno r efluenți insuficient epurați
poate conduce la alterarea calității cursurilor de apă și la apariția unei game largi de poluanți:
substanțe organice greu degradabile, compuși ai azotului, fosforului, sulfului, microelemente
(cupru, zinc, plumb), pesticide, insecticide organo -clorurate, detergenți etc sau chiar a unor
agenți de natură bacteriologică. O particularitate caracteristică apei din râuri este capacitatea
de autoepurare datorată unor serii de procese naturale biochimice, favorizate de contactul aer –
apă [3], [17].
Evaluarea calității apelor de suprafață constă în monitorizarea parametrilor biologici
hidromorfologici, fizico -chimici a poluanților prioritari sau a altor poluan ți evacua ți în
cantită ți importante. Potrivit reglementarilor se disting 5 clase de calitate, din care primele
trei sunt caracterizate conform Legii nr. 310/2004, anexa 1 1. [3], [4]
4. Ape de categoria A1 (I):
– Calitatea stării ecologice : stare foarte bună ; Nu există sau sunt foarte mici alterări
antropogene ale valorilor elementelor fizico -chimice și hidromorfologice de calitate, pentru

17
tipul de corp de apă de suprafață, față de acelea asociate în mod normal cu acel tip în condiții
nemodificate. Valorile el ementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de
suprafață sunt acelea asociate în mod normal cu acel tip, în condiții nemodificate și nu arată,
sau există doar foarte mici dovezi de perturbare. Condițiile sunt specifice tipului și
comunități lor. [3], [4]

Tab. 3. 2 – Elemente fizico -chimice de calitate: stare foarte bună

Condiții
generale Valorile elementelor fizico -chimice corespund în totalitate sau aproape
în totalitate condițiilor nemodificate. Concentrațiile nutrienților rămân
în intervalul normal pentru condiții nemodificate. Nivelele de salinitate,
pH, bilanțul de oxigen, capacitatea de neutralizare a acidului și
temperatura nu arată semne de modificări antropogene și rămân în
intervalul normal pentru condițiile nemodificate.
Poluanți
specifici
sintetici Concentrațiile sunt aproape de zero sau cel puțin sub limita de detecție
pentru cele mai avansate tehnici analitice de uz general.
Poluanți
specifici
nesintetici Concentrațiile rămân în intervalul normal al condițiilor nemodif icate
(corespunzătoare nivelelor istorice anterioare)

Aceste ape pentru potabilizare necesită doar tratare fizică simplă și dezinfecție (de
exemplu: filtrare rapidă și dezinfecție ) [4]
Ape de categoria A2 (II):
– Calitatea stării ecologice : stare bună ; Valorile elementelor biologice de calitate
pentru tipul de corp de apă de suprafață prezintă nivele scăzute de schimbare datorită
activităților umane, dar deviază ușor față de acele valori asociate, în mod normal, cu tipul de
corp de apă de suprafață în co ndiții nemodificate.

18
Tab. 3. 3 – Elemente fizico -chimice de calitate: stare bună
Condiții
generale Temperatura, bilanțul de oxigen, pH, capacitatea de neutralizare a acidului și
salinitatea nu ating nivele peste limita stabilită pentru asigurarea funcționării
ecosistemului specific tipului și realizarea valorilor specificate mai sus pentru
elementele biologice de calitate. Concentrațiile nutrienților nu depășesc
nivelele stabilite, astfel încât să asigure funcționarea ecosistemelor și
realizarea va lorilor specificate mai sus pentru elementele biologice de calitate.
Poluanți
specifici
sintetici Concentrațiile nu depășesc valorile standard stabilite în conformitate cu
procedura detaliată în secțiunea 1.2.6 M a aduce prejudicii prevederilor legale
referitoare la produsele pentru protecția plantelor și biocide.
Poluanți
specifici
nesintetici Concentrațiile nu depășesc valorile standard stabilite în concordanță cu
procedura detaliată în secțiunea 1.2.6 fără a aduce prejudicii prevederilor
legale refe ritoare la produsele pentru protecția plantelor și biocide.

Aceste ape pentru potabilizare necesită tratare normală fizică, chimică și dezinfecție [de
exemplu: preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecție (clorinare finală)].

5. Ape de categoria A3 (III):
– Calitatea stării ecologice : stare moderată ; Valorile elementelor biologice de calitate
pentru tipul de corp de apă de suprafață deviază moderat față de acelea asociate, în mod
normal, cu tipul de corp de apă de suprafață, în condiți i nemodificate. Valorile prezintă
semne moderate de perturbare ca urmare a activităților umane și sunt esențial perturbate față
de valorile din condițiile de stare bună [3], [4].
Tab. 3. 4 – Elemente fizico -chimice de calitate: stare moderată
Condiții generale Condițiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai
sus pentru elementele biologice de calitate.
Poluanți specifici
sintetici Condițiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai
sus pentru elementele biologice de calitate.
Poluanți specifici
nesintetici Condițiile sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate mai
sus pentru elementele biologice de calitate.
Aceste ape pentru potabilizare necesită tratare fizică, chimică avansată, perclorare și
dezinfecție [de exemplu: clorinare intermediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin
adsorbție (pe cărbune activ), dezinfecție (ozonizare, clorinare finală)].

19
Apele care realizează o stare sub cea moderată trebuie clasificate ca f iind de o calitate
slabă sau proastă. [5]
6. Ape de categoria A4 (IV):
– Calitatea stării ecologice : slabă ; Apele care prezintă dovezi de alterări majore ale
valorilor elementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafață și în care
comunitățile biologice importante deviază semnificativ de la valorile asociate, în mod
normal, cu tipul de corp de apă de suprafață în condiții nemodificate, vor fi clasificate ca fiind
de calitate slabă. [3], [4]
7. Ape de categoria A5 (V):
– Calitatea stării ecologice : proastă ; Apele care prezintă dovezi de alterări majore ale
valorilor elementelor biologice de calitate pentru tipul de corp de apă de suprafață și în care
sunt absente părți mari din comunitățile biologice importante, care sunt în mod normal
asociate cu tipul de corp de apă de suprafață în condiții nemodificate . [3], [4]
Apele de suprafață ce prezintă caracteristici fizice, chimice și microbiologice sub
limitele obligatorii prevăzute pentru categoria A3 nu vor fi utilizate pentru potabilizare.
Totuși, în cazuri excepționale o apă de calitate inferioară poate fi folosită pentru potabilizare
după o tratare adecvată, inclusiv prin amestecarea cu o apă de calitate mai bună, pentru a fi
adusă la caracteristicile de calitate corespunzătoare nivelului ap ei brute din categoria A3 [6].
În această lucrare sau urmărit mai mul ți parametrii a căror limite maxime permise în
funcție de calitatea apelor de suprafa ță este următoarea: [6]

Tab. 3.6 – Caracteristicile apei de suprafață utilizate la obținerea apei potabile
Parametru Unitate de
măsură Calitatea
A1 Calitatea
A2 Calitatea
A3
pH Unită ți pH 6,5-8,5 5,5-9 5 5-9
Temperatura °C 22-25 22-25 22-25
Conductivitate µs/cm, la 20°C 1000 1000 1000
Azota ți mg NO 3-/l 50 50 50
Amoniu Mg NH 4+/l 0,05 1-1,5 2-4 (O)
Fosfa ți mg P 2O5/l 0,4 0,7 0,7
Gradul de satura ție în oxigen
dizolvat % O 2 > 70 > 50 > 30

20
4. Evaluarea spațială a caracteristicilor hidrochimice ale apei din bazinul
transfrontarier al Crișurilor în campania 1 (august 2011) și campania 2
(Aprilie -Mai 2012)

Caracteristicile hidrochimice urmărite au fost :

4.1. Regimul termic

Temperatura apelor naturale de suprafață este în strânsă legătură cu var iațiile termice
ale atmosferei [17]. Este un indicator foarte important, deorece influențează compoziția
chimică a apei, prin favorizarea unor procese fizico -chimice și biochimice, care au loc o dată
cu creșterea temperaturii. Cunoașterea regimului termic al apei permite analiza pe baza unor
corelații statistice a variațiilor calitatative a unor caracteristici fizice, chimice și biologice ale
apei și o bună interpretare a acestora. Factorii care influenț ează temperatura apelor de
suprafață sunt facorii meteorologici (mai cu seamă temperatura aerului) și factorul hidrologic
(mai cu seamă debitul cursului de apă). În arealul studiat temperaturile apelor de suprafață
din datele prezentate de agențiile din Ro mânia și Ungaria care se ocupă cu monitorizarea
calității apelor de suprafață ating valori maxime în luna iulie (de exemplu: Szeghalom: 24,09
OC) și minime în luna ianuarie (de exemplu: Szeghalom: 1,40 OC ). [16]
Temperatura apei a fost măsurată cu ajutoru l unui multimetru în apa proaspăt
prelevată din mijlocul curentului de apă din fiecare stație (STAS 6324/1961). [8]
Principiul metodei
Temperatura se cite ște pe scala unui termometru gradat cu o precizie de 0,1°C sau de pe
afișajul electronic al unui term ometru cu senzor de temperatură. Citirea se va face in grade
Celsius.
Modul de lucru:
Se introduce termometrul în apa de cercetat și citirea temperaturii se face după 5 minute
fără a -l scoate din apă. Dacă condițiile nu permit introducerea directă a ter mometrului la
punctul de luare a probei de apă, se recoltează un volum de 1 -1,5 litri din apa de analizat intr –
un vas care trebuie protejat de razele solare și în care se introduce direct termometrul, iar
după 5 min se face citirea temperaturii apei.
Paralel cu determinarea temperaturii apei se determină și temperatura aerului.
Temperatura aerului se face cu acela și termometru ținut în aer nemi șcat și fără a atinge vârful

21
termometrului cu mâna. Temperatura aerului și temperatura apei se vor înregistra în fișa
probei.

Figura 4.1 – Valorile t emperaturil or înregistrate în probele de apă prelevate in campania 1
(August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012)

Valorile înregistrate pentru temperatur ă în ambele campanii nu arată semne de
modificări antropogene și rămân în int ervalul normal pentru condi țiile meteorologice, apa
având starea foarte bună.

4.2. Concentrația ionilor de hidrogen din apă

Concentrația ionilor de hidrogen din apă, reprezintă un factor important care
determină capacitatea de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia, dar și proprietatea apei de
a constitui un mediu propice pentru dezvoltarea diferitelor organisme etc.
Între valoarea pH -ului apei, aciditatea sau al calinitatea acesteia nu există o identitate
valorică și metodele de determinare a celor trei parametri sunt complet diferite. Creșterea
alcalinității sau acidității nu sunt însoțite și de variații corespunzătoare ale pH -ului, datorită
capacității de tampo nare de care dispun îndeosebi apele naturale. Principalul sistem tampon
al apelor naturale îl reprezintă sistemul acid carbonic dizolvat/carbonați, pentru care pH -ul
apei are valori cuprinse între 6,5 -8,5.
De subliniat că această capacitate de tamponare a pH–ului este deosebit de importantă
nu numai pentru echilibrele din faza apoasă, dar și pentru cele de la interfața cu materiile în 0 5 10 15 20 25 30
1 2 3 4 5 6 7 Temperatur a (°C)
Puncte de prelevare Temperatur a (°C)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

22
suspensie, respectiv cu sedimentele. Determinarea pH -ului s -a facut în conformitate cu
normativul SR ISO 10523 /1997. [19]

Principiul metodei
Metoda electrochimică se bazează pe măsurarea for ței electromotoare a unei celule
conductometrice, care este alcătuită din probă și un electrod combinat (electrod de sticlă –
electrod indicator și electrod de calomel -clorură de potasiu – electrod de referin ță). Diferen ța
de poten țial dintre cei doi electrozi este func ție lineară de pH.

Mod de lucru
pH-metru va fi calibrat înaintea efectuării probelor. Pentru calibrare se vor folosi cel
puțin dou ă solu ții tampon. Deoarece se lucrează pe teren, la locul prelevării probei de apă, se
folose ște un pH -metru portabil.
Se introduce electrodul combinat de pH în flaconul în care s -a prelevat proba de apă și
se cite ște valoarea pH -ului afi șată pe ecranul pH-metrului. Valoarea de pH ob ținută se
înregistrează în fi șa probei măsurate.
pH-ul se măsoară la locul prelevării, imediat după prelevare, deoarece acesta se poate
modifica foarte rapid din cauza proceselor fiziologice și biologice care au loc în apă.
După fiecare determinare se spală electrodul cu apă distilată, se șterge și se păstrează în
soluția de clorură de potasiu.
Erori de măsurare pot să apară datorită interferen țelor temperaturii, gazelor și
substan țelor ionice sau materialelor în suspensie. Din această cauză se recomandă
introducerea electrozilor doar în apă limpede (fără sedimente, filtrată).
În cazul unei diferen țe de temperatură între probă și solu țiile etalon, pentru care s -a
făcut calibrarea pH -metrului, este necesară aplicarea unei func ții de corec ție.
Valorile înregistrate pentru pH în ambele campanii se situează în limita inferioară (6,5
pH) și depășesc ușor limita superioară (8,5 pH) pentru ape de categoria A1: stare foarte bună.

23

Figura 4.2 – Valorile pH -ului inregistrate în probele de apă prelevate in campania 1 (Augu st
2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012)

4.3. Conductivitatea electrică

Conductivitatea electrică a apei depinde de natura ionilor, de concentrația lor, de
echilibrele care au loc între speciile solubile și insolubile, de procesele redox chimice și
biochimice, de temperatură și de cantitatea de suspensii. Apa din natură conține în funcție de
sursă, dif erite substanțe dizolvate. Conductivitatea electrică a apei este un indicator al
gradului de mineralizare a apei. Determinarea conductivită ții s-a făcut conform SR EN
27888 – 1997. [21]
Principiul metodei
Metoda constă din determinarea directă a conductivită ții electrice a solu țiilor apoase cu
ajutorul unui instrument corespunzător – conductometru, cu ajutorul unui senzor de
conductivitate. Conductivitatea electrică este o măsură a curentului condus de ionii prezen ți
în apă și depinde de concentra țiile ionilor liberi din solu ția apoasă. [6], [8]
Determinarea conductivită ții se va face conform SR EN 27888 – 1997 [21].
Modul de lucru
Se pregăte ște aparatul conform instruc țiunilor producătorului. Senzorul de
conductivitate se va introduce în apa de prelevare netratată imediat pentru a evita posibilele 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 4 5 6 7 pH
Puncte de prelevare pH
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

24
transformări care să conducă la modificarea valorii conductivită ții. Conductivitatea electrică
se va exprima în μS/cm.
Dacă aparatul este prevăzut cu dispozitiv de corec ție a constantei, se citește direct
conductivitatea, în alte condi ții trebuie făcută o corec ție și men ționată temperatura la care s -a
făcut determinarea. [21]
Valorile înregistrate pentru conductivitatea electri că în ambele campanii se situează sub
limita (1000 µS/cm) pentru ape de categoria A1: stare foarte bună.

Figura 4.3 – Valorile conductivității inregistrate în probele de apă prelevate in
campania 1 (August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012)

4.4. Oxigenul

Toate apele care se află în contact cu aerul atmosferic conțin oxigen dizolvat.
Solubilitatea oxigenului în apă depinde de presiunea atmosferică, temperatura aerului,
temperatura și salinitatea apei.
Conținutul în oxigen al apei râurilor este rezultatul următoarelor acțiuni antagoniste:
– absorbția oxigenului din atmosferă la suprafața apei prin difuzie lentă sau prin contact
energic, interfața apa -aer prezentând o importanță deosebită în acest sens. Acest transfer este
serios perturbat de pr ezența poluanților cum ar fi detergenții și hidrocarburile; 0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500
1 2 3 4 5 6 7 Conductivitatea ( μS/cm)
Puncte de prelevare Conductivitatea ( μS/cm)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

25
– formarea oxigenului prin fotosinteză, care poate asigura o importantă realimentare cu
oxigen a apei, ajungându -se la valori care pot depăși saturația;
– consumul biochimic de oxigen pentru biod egradarea materiilor organice poluante.
– consumul de oxigen în respira ția plantelor și animalelor acvatice.
Oxigenul dizolvat (OD) Cel mai important parametru de calitate al apei din râuri și
lacuri este conținutul de oxigen dizolvat, deoarece oxigenul are o importanță vitală pentru
ecosistemele acvatice.
Determinarea con ținutului de oxigen dizolvat în apă s -a făcutr cu ajutorul meto dei de
analiză standardizată SR EN 25814 ISO/1999. [18] [24]
Principiul metodei
Determinarea con ținutului de oxigen dizolvat se face prin metoda electrochimică cu
ajutorul unei celule electrochimice care este izolată de probă printr -o membrană permeabilă
la gaz. Datorită diferen ței de poten țial între electrozi oxigenul trece prin membrană și este
redus la catod, în timp ce ionii metalici din solu ție migrează spre anod. Curentul astfel
generat este direct propor țional cu viteza de trecere a oxigenului prin m embrană și cu stratul
de electrolit. Aparatul de măsură este un multimetru portabil la care este ata șată sonda pentru
măsurarea concentra ție de oxigen dizolvat în apă. [9]
Mod de lucru
Determinarea con ținutului de oxigen dizolvat se va face direct în apă, la locul de
prelevare a probei de apă, deoarece astfel se evită pierderile sau îmbogă țirea cu oxigen în
contact cu atmosfera. În apa de analizat se imersează sonda pentru măsurarea concentra ție de
oxigen și se cite ște concentra ția de oxigen afi șată pe ecranul multimetrului.
Valorile înregistrate pentru oxigen dizolvat în ambele campanii se situează peste limita
minimă (2 mg/l) pentru ape de categoria A2: stare bună.

26

Figura 4. 4 – Valorile oxigenului dizolvat inregistrate în probele de apă prelevate in
campania 1 (August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012)

Consumul chimic de oxigen ( CCO -Mn)
Metoda de determinare a CCO -Mn utilizată a fost în conformitate cu SR EN ISO
8467 -2001 . [20]
Principiul metodei: permanganatul de potasiu oxidează substanțele organice din apă în
mediu acid și la cald, iar permanganatul rămas în exces se determină cu acid oxalic.
2KMnO 4 + 5H 2C2O4 + 3H 2SO 4 → 2MnSO 4 + K 2SO 4 + 10CO 2 + 8H 2O
Reactivi:
• permanganat de potasiu, soluția 0,01 N
• acid oxalic soluție 0,01 N
• acid sulfuric 1:3 diluat cu apă distilată
• hidroxid de sodiu 30%.

Mod de lucru:
• în cazul unui conținut de cloruri în apă sub 300 mg/l
Într-un pahar Erlenmeyer se introduc 100 ml apă de analizat fără urme de substanțe
organice și se încălze ște până la punctul de fierbere. În pahar, peste proba de apă se adaugă 5
ml H 2SO 4 1:3 și 10 ml KMnO 4 0,01N exact măsurați. Se fierbe pe sită exact 10 minute din
momentul când începe fierberea. Se îndepărtează vasul de pe sită și se adaugă în soluția 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 4 5 6 7 Oxigen dizolvat(mg/l)
Puncte de prelevare Oxigen dizolvat(mg/l)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

27
fierbinte 10 ml acid oxalic (H 2C2O4) 0,01 N, exact măsurați. Soluția decolorată se titrează cu
permanganat de potasiu până la apariția colorației slab roz persistentă.
Formula de calcul este următoarea:

V = cantitatea în ml de permanganat de potasiu adăugată inițial în probă;
V1= ml de permanganat de potasiu 0,01 N folosiți la titrarea probei;
V2= ml de acid oxalic adăugați în probă pentru decolorare;
f = factorul soluției de permanganat de potasiu;
0,316 = echivalentul în mg KMnO 4 a unui ml de soluție de KMnO 4
0,01 N;
V3= cantitatea de apă de analizat luată în lucru, în ml.
! CCO -Mn se poate exprima și în mg O 2/l, care se calculează din rezulatele ob ținute,
știind că 1 mg de KMnO 4 corespunde la 0,235 mg O 2.
Factorul solu ției de KMnO 4 0,01N se determină de fiecare dată, fa ță de solu ția de acid
oxalic 0,01N utilizată
în cazul unui conținut de c loruri în apă peste 300 mg/l
100 ml apă de analizat se introduce într -un flacon Erlenmayer peste care se adaugă
0,5 ml NaOH 30% și se aduce la fierbere. După aceea se adaugă în solu ție 10 ml KMO 4
exact măsurați. Se fierbe 10 minute pe sită, din momentul când a început fierberea. Se lasă
apoi să se răcească la aproximativ 50 -60°C și se adaugă în probă 5 ml H 2SO 4 1:3 și 10 ml
acid oxalic 0,01 N exact măsurați. Se titrează cu permanganat de potasiu p ână când lichidul
incolor a căpătat o colorație slab roz.
Calculul se face la fel ca la punctul anterior.
În Tab. 4.5 sunt trecute clasele de ape de suprafa ță în func ție de valoarea maximă a
consumului chimic de oxigen, la oxidarea cu permanganat de po tasiu. Concentra ția este
exprimată în mg O2/l.

Tab 4.5 . – Valori maxim admise conform Normativului din 10 decembrie 2002 privind
obiectivele de referin ță pentru clasificarea calită ții apelor de suprafa ță
Categorie ape de suprafa ță I II III IV V
Consum chimic de oxigen prin metoda cu
permanganat de potasiu (CCO -Mn) (mg O 2/l) 5 10 20 50 >50

28
Din analiza rezultatelor ob ținute în figura 4.6. la determinarea CCO -Mn se pot trage
următoarele concluzii:
– În toate punctele de prelevare probele de apă au o concentra ție de CCO -Mn sub 5 mg
O2/l, ceea ce le încadrează la ape de suprafa ță de calitatea I, cu calificativul stare
foarte bună , care pentru potabilizare necesită doar tratare fizică simplă și dezinfec ție.
– Din punct de vedere al parametrului CCO -Mn toate apele analizate pot fi utilizate
pentru potabilizare.
– Cea mai mic ă valoare al parametrului CCO -Mn s -a obținut chiar în punct ul zero
Bratca, Ro (1,34 mg O 2/l în Campania 1 și 0,98 mg O 2/l în Campania 2)
– Valori mai mari ale CCO -Mn au fost ob ținute în Korosladany, Hu (3,42 mg O 2/l în
Campania 1 și 3,28 mg O 2/l în Campania 2 ).
–

Figura 4.6 – Valorile consumului chimic de oxigen, inregistrate în probele de apă prelevate in
campania 1 (August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012)

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5
1 2 3 4 5 6 7 CCO -Mn (mg O2/l)
Puncte de prelevare CCO -Mn (mg O2/l)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion
5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

29
4.5. Alcalinitatea

Alcalinitatea apei este dată de prezența bicarbonaților, carbonaților alcalini, alcalino –
pământoși și a hidroxizilor. Alcalinitatea poate fi:
• permanentă (P) – care se determină prin titrarea probei c u o soluție de HCl în prezență de
fenolftaleină (pH=8,2). A lcalinitatea permanentă și este dată de bazele libere și de carbonații
alcalini.
• totală (T) – care se determină prin titrare cu HCl în prezență de metiloranj ( pH = 4,4 ).
Alcalinitatea totală este dată de bazele libere, carbonații și bicarbonații alcalini.
Alcalinitatea apelor de suprafa ță nu este normată ca un indice de calitate, dar determinarea ei
este importantă în special pentru aprecierea durită ții temporare (carbonatate).
Determinarea s -a făcut conform STAS 6364 -78. [8], [24]
Principiul metodei: neutralizarea unei cantități din apa de analizat cu un acid diluat în
prezență de indicator.
Reactivi:
• Acidul clorhidric 0,1 N;
• Fenolftaleina, soluție 1 % în alcool etilic;
• Metiloranj 0,1 % în apă;
Mod de lucru
Determinare alcalinitate permanentă
Se iau 100 ml apă de analizat și se introduc într -un flacon Erlenmayer, peste care se
adaugă 2 picături de fenolftaleină. Dacă nu apare colorația roz, alcalinitatea permanentă este
zero (pH -ul apei este sub 8,2). În cazul apariției colorației roz, proba se ti trează cu HCl 0,1 N
până ce proba devine incoloră.
Formula de calcul este următoarea:
P (mval/l) = ml HCl 0,1 N = f∙V⋅
V = ml HCl 0,1 N folosiți la titrare în prezen ță de fenolftaleină;
f = factorul acidului clorhidric 0,1 N.

Determinare alcalinitate totală
Se măsoară 100 ml apă de analizat într -un flacon Erlenmayer, se adaugă 2 -3 picături
de metiloranj și se titrează cu HCl 0,1 N până ce culoarea virează de la galben la portocaliu.
Formula de calcul este următoarea:
T (mval/l) = ml HCl 0,1 N = f∙V⋅

30
V = ml HCl 0,1 N folosiți la titrare în prezen ță de metiloranj;
f = factorul acidului clorhidric 0,1 N.
Interpretarea rezultatelor titrării se face prin prelucrarea datelor ob ținute conform
tabelei de mai jos, care stabile ște rela ția matematică dintre valoarea alcalinită ții totale (T) și
alcalinită ții permanente (P).
Tab. 4.7 – Stabilirea factorilor determinan ți ai alcalinită ții
Rezultatul titrării Alcalinitate datorată
hidroxizilor, OH- Alcalinitate datorată
carbona ților, CO 32- Alcalinitate datorată
bicarbona ților, HCO 3-
P=0 0 0 T
P<1/2T 0 2P T-2P
P=1/2T 0 2P 0
P>1/2T 2P-T 2(T-P) 0
P=T T 0 0

În urma efectuării titrării tuturor probelor cu HCl 0,1N în prezen ță de indicator de
fenolftaleină (pH = 8,2) și respectiv în prezen ță de indicator de metiloranj (pH = 4,4) s -au
obținut valori ale alcalinită ții permanente (P) și totale (T) . În figura 4.8 sunt trecute volumele
de HCl 0,1N , f=1,0000, consumate la titrarea a 100 ml probă de apă.

Figura 4.8 – Valoril e alcalinității, inregistrate în probele de apă prelevate in campania 1
(August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012) 0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5
1 2 3 4 5 6 7 Alcalinitate mval/l
Puncte de prelevare Alcalinitate mval/l
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion
5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

31
Din valorile ob ținute se pot trage următoarele concluzii:
– În toate situa țiile duritatea permanentă este nulă, ceea ce înseamnă că alcalinitatea
este datorată bicarbona ților din apă.
– Cea mai mic ă valoare pentru alcalinitate s -a obținut la punct ul zero Bratca, Ro (0,7
mval/l atât în Campania 1, cât și în Campania 2)

4.6. Duritatea totală

Duritatea totală, notată cu d T, reprezintă conțin utul total în ioni de calciu și de
magneziu corespunzător conținutului de săruri de calciu și magneziu din apă.
Funcție de comportarea la fierbere a sărurilor de calciu și de magneziu care compun
duritatea totală, se deosebesc:
• Duritate temporară (carbonatată);
• Duritate permanentă (necarbonatată).
Duritate temporară (carbonatată) notată cu d tp reprezintă conținutul în ioni de calciu
și de magneziu corespunzător conținutului de carbonați acizi de calciu și de magneziu
(dicarbonați) din apă. Aceste săruri precipită la fierbere, trecând în săruri insolubile.
Duritate permanentă (necarbonatată) notată cu d p reprezintă conținutul de ioni de
calciu și de magneziu corespunzător conținutului altor săruri de calciu și de magneziu, în
afară de carbonați acizi (sulfați, cloruri, nitrați, etc.) din apă sau abur. Aceste săruri precipită
numai când produsul lor de solubilitate este depășit.
Exprimarea durității (conținutul total de săruri de calciu și magneziu) se face în
grade de duritatate (°d) și în miliechivalenți/l (mval/l) .
Relațiile între grad de duritate (°d), mval/l, precum și între alte moduri de exprimare
a durităților, sunt următoarele:
1 °d = 10 mg CaO/l
= 7,14 mg MgO/l
1 °d = 0,357 mval CaO/l = 0,357 mval MgO/l
1 mval duritate/l
= 28 mg CaO/l
= 20 mg MgO/l
= 2,8°d
1 mg/l
= 1 ppm
Relațiile între gradul de duritate adoptat în țara noastră ș i mval/l, cu unitățile folosite
în alte țări, sunt conform tabelului următor:

32
Tab. 4.9 – Exprimarea gradelor de duritate în diferite țări
Grade de
duritate Grade de duritate mval
CaO/l
germane engleze franceze americane
10 mg
CaO/l 100 mg
CaCO 3/l 10 mg
CaCO 3/l 100 mg
CaCO 3/gallon
Române ști 1,00 1,25 1,79 1,04 0,357
Germane 1,00 1,25 1,79 1,04 0,357
Engleze 0,80 1,00 1,43 0,83 0,286
Franceze 0,56 0,70 1,00 0,58 0,200
mval/l 2,8 3,50 5,00 3,23 1,00

După valoarea pe care o are duritatea totală a apei acestea pot să fie moi, slab dure,
moderat dure sau foarte dure. Clasificarea apelor după gradul de duritate este prezentată în
Tab. 4.10.
Tab. 4.10 – Clasificarea apelor după gradul de duritate
Unită ți de măsură Clase de duritate
1 2 3 4
mg/l 0-55 56-100 101-200 201-500
mval/l 0-1,1 1,1-2,0 2,0-4,0 4,0-10
°germane 0-3,8 3,8-5,6 5,6-11,2 11,2-28
Caracterizarea apei Moale Slab dură Moderat dură Foarte dură

Determinarea durității totale (d
T)
Determinarea durită ții se face conform STAS 3026 -76. [22], [24]
Principilu metodei: Metoda constă în complexarea cationilor metalici prezen ți în
apă, în afară de concentra ția ionilor metalelor alcaline, exprimată prin concentra țiile
echivalente de calciu .
Reactivi:
complexon III, soluție 0,01 M
Soluție tampon (1) NH 4Cl/NH 3
indicator (1) negru de Eriocrom T solid mojarat cu NaCl
Soluție tampon (2): NaOH 2N

33

indicator (2): murexid solid mojarat cu NaCl
Clorură de calciu solu ție: 1 ml solu ție corespunde la la 1 mg CaCO 3, respectiv la
0,561 mg CaO
Acid clorhidric 10%
Stabilirea factorului solu ției de complexon III
Într-un vas Erlenmeyer se introduc 10 ml de solu ție de clorură de calciu, se adaugă
1 ml solu ție tampon (2), circa 0,1 g indicator (2) și 10-15 ml apă distilată. Se titrează cu o
soluție de complexon III 0,01M, până ce culoarea virează de la ro șu la violet.
Formula de calcul este:

V= volumul solu ției de clorură de calciu (ml)
V1 = volumul solu ției de complexon III 0,01M utilizat la titrare (ml)
Modul de lucru :
Pentru apele care nu con țin carbona ți și bicarbona ți alcalini (care nu se înro șesc în
prezen ță de fenolftaleină)
Într-un flacon Erlenmayer se introduc 25 ml apă de analizat, 1 ml soluție tampon (1)
și circa 0,1 g indicator (1) și se mai adaugă 25 ml apă distilată. Proba se titrează cu soluția
complexon III 0,01M, sub continuă agitare, până la dispariția ultimei nuanț e de culoare roșie
și obținerea unei colorații albastre nete, fără irizații violete. Dacă la titrare se consumă mai
mult de 5 ml
soluție complexon III 0,01M, determinarea se repetă pe o probă diluată 1:1.
Formula de calcul utilizată este următoarea:

0,561 – cantitatea de oxid de calciu în mg corespunzătoare la 1 ml de solu ție de
complexon III 0,01M;
V1 – cantitatea de solu ție de complexon III 0,01 M utilizată la titrare (ml);
f – factorul soluției de complexon II 0,01 M;
V – cantitatea de apă luată pentru determinarea durită ții (ml);
10 – cantitatea de CaO (Mg) corespunzătoare la 1 grad de duritate;
Pentru apele care con țin carbona ți si bicarbona ți alcalini (care se înro sesc în prezen ță
de fenolftaleină)
Într-un flacon Erlenmayer se introduc 25 ml apă de analizat, 5 ml acid clorhidric și se
fierbe 1 -2 minute pentru îndepărtarea dioxidului de carbon. S e răceste, se adaugă 25 ml de

34
apă distilată, 1 ml soluție tampon (1) și circa 0,1 g indicator (1) și se titrează cu soluția
complexon III 0,01M, până când culoarea virează de la ro șu la albastru net.

Determinarea durității temporare (d tp)
Duritatea temporară este egală cu aceea a alcalinității față de metiloranj.
Duritatea temporară (d
tp) = m (mval/l)
Duritatea temporară (d
tp) = 2,8 m (°d) în care m este alcalinitatea față de metiloranj, în
(mval/l)
Formula de calcul este:
dtp=V HCl∙f
VHCl = ml HCl 0,1 N folosiți la titrare în prezen ță de metiloranj;
f = factorul acidului clorhidri c 0,1 N.
Determinarea durității permanente (d p)
Duritatea permanentă (d p) exprimată în mval/l
se calculează cu formula:
dp = d T – dtp (mval/l)
dT – duritatea totală determinată în mval/l;
dtp – duritatea temporară determinată în mval/l
În cazul în care duritatea totală este mai mică decât duritatea temporară, o probă de
200 ml se fierbe timp de 30 de minute, men ținându -se volumul constant prin adăugare de apă
distilată, se filtrează printr -un filtru uscat și filtratul se spală de 4 -5 ori cu 25 ml apă distilată
fiartă. Se iau 25 ml de probă astfel preparată și se procedează conform procedurii pentru
apele cu con ținut de carbona ți și bicarbona ți alcalini.
Normarea durită ții nu este făcută pentru apele de sup rafață, ea este condi ționată doar
pentru apa potabilă și valorile condi ționat esunt precizate în Tab. 4.11.

Tab. 4.11 – Valori duritate totală apă potabilă
Categorie ape de
suprafa ță Valori admise Vaori admise
excep țional Act Normativ
Duritate totală
(°germane) 5 grade germane, min. Legea 311 /2004
Duritate totală
(°germane) 10 grade germane, max. 10 grade germane,
max STAS 1342/71

35
Din valorile durităț ii totale men ționate în tabelul 4.10 se poate trage concluzia că o
apă potabilă bună ar trebui să aibă duritatea cuprinsă în intervalul 5 -10° germane, ceea ce
corespunde unei durită ți moderate (Tab. 4.9).
În graficul de mai jos este reprezentată duritatea totală (conținutul total în ioni de
calciu și de magneziu corespunzător conținutului de săruri de calciu și magneziu din apă) a
probelor de apă prelevate.
Determinarea durită ții s-a făcut conform STAS 3026 -76 [22]

Figura 4.12 – Valorile durității totale, înregistrate în probele de apă prelevate in campania 1
(August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012) .

Din rezultatele ob ținute asociate se pot trage următoarele concluzii:
1) Ape slab dure (3,8 -5,6° germane) s -au găsit la Sântion, Ro, Bratca, Ro în Campania 1 și la
Bratca, Ro, Urvind , Ro, Fughiu, Ro și Sântion, Ro, în Campania 2
2) Ape moderat dure (5,6 -11,2°germane) s -au găsit la Fughiu, Ro, Urvind, Ro , Korosladany,
Hu, Szarvas amonte, Hu în Campania 1 și Szarvas amonte , Hu, Szarvas aval, Hu în Campania
2

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 4 5 6 7 Duritatea totala (grade germane)
Puncte de prelevare Duritatea totala (grade germane)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

36
4.7. Determinare a clorurilor din apă

Determinarea conținutului de cloruri s -a făcut conform SR ISO 9297/2001 (Metoda
Mohr) [23]
Principiul metodei
Metoda se bazează pe reac ția ionilor de clorura cu ionii de argint pentru a forma un
precipitat cantitativ, greu solubil de clorura de argint. Excesul de ioni de argint reac ționează
cu cromatul de potasiu cu formare de cromatului de argint ro șu-cărămiziu. Aceasta
reacție este utilizată pentru indicarea virajului. În timpul titrarii pH -ul este mentinut intre 5 –
9,5 pentru a permite precipitarea.
Reacțiile care stau la baza acestei metode sunt următoarele:
AgNO 3 + Cl- → AgCl↓ + NO 3-
2AgNO 3 (exces) + K 2CrO 4 → Ag 2CrO 4 + 2KNO 3
Roșu-cărămiziu
Determinarea conținutului de cloruri se face conform SR ISO 9297/2001 [23]
Reactivi :
azotat de argint 0,1 N
clorura de sodiu 0 ,1 N
cromat de potasiu 10%
acid azotic ,solu ție 0,1N
hidroxid de potasiu 0 ,1 N
carbonat de calciu sau carbonat acid de sodiu pulbere
Mod de lucru
Cu ajutorul unei pipete se introduc 100 ml proba. Daca pH -ul probei nu este cuprins
între 6,5 -7 se ajustează utilizând, după caz, fie o solu ție de acid azotic 0,1 N, fie o solu ție de
hidroxid de sodiu 0,1 N. În probă se adaugă ,apoi,1ml cromat de potasiu 10% și se titrează cu
azotat de argint 0,1N până câ nd solu ția devine brun -roșcată.
Formula de calcul a concentra ției clorurilor din proba de apă este următoarea:
Concentratia de clorura( mg/l) = 35,453∙V∙n∙f∙1000/V 1 =
= 35,453∙V∙0,1∙1,0000∙1000/V 1 = 3,5453∙1000∙V/V 1
n – concentratia soluție AgNO 3 0,1N = 0,1

37
V1-volumul probei de analizat (ml)
V-volumul solutiei de azotat de argint 0,1N utilizat pentru titrarea probei (ml)
f- factorul solu ție de azotat de argint 0,1N
În tab. 4.13 sunt redate valorile maxim admise pentru concentra ția de cloruri conform
Normativului din 2002 pentru toate cele cinci categorii de ape de suprafa ță. În func ție de
concentra ția lor în apă, ionii clorură pot conferi un gust sărat perceptibil acesteia, iar
aprecierea calitativă a apelor se face ținându -se cont de acest cr iteriu. [7]
Tab. 4.13 – Valori maxim admise conform Normativul din 10 decembrie 2002 privind
obiectivele de referin ță pentru clasificarea calită ții apelor de suprafa ță
Categorie ape de suprafa ță I II III IV V
Cloruri (mg Cl-/l) fond 100 250 300 > 300
Rezultatele ob ținute la analiza chimică a clorurilor cu metoda Mohr sunt înregistrate în
figura 4.14. În tabel sunt trecute volumul de probă de apă luată în lucru – V1 (ml) și volumul
de AgNO 3 0,1N (f=1,0000) utilizat la titrarea ionilor clorură – V (ml).

Figura 4.14 – Valorile clorurilor înregistrate în probele de apă prelevate in campania 1
(August 2011) și campania 2 (Aprilie -Mai 2012) 0 10 20 30 40 50 60 70
1 2 3 4 5 6 7 Cloruri (mg/l)
Puncte de prelevare Cloruri (mg/l)
Campania 1
Campania 2
1-Bratca
2-Urvind
3-Fughiu
4-Sintion 5-Korosladany
6-Szarvas amonte
7-Szarvas aval

38
Se poate observa că din punct de vedere a con ținutului de ioni clorură aproape toate
probele de apă analizate se încadrează în categoria I –stare chimică foarte bună
Cele mai mici concentra ții ale ionilor clorură au fost înregistrate la punct ul zero
Bratca, Ro (7,09 mg/l atât în Campania 1, cât și în Campania 2 ). Cele mai mari valori pentru
concentra ția de cl oruri s-au înregistrat pe Cri șul Repede la Korosladany, Hu (60,28 mg/l în
Campania 1) și Szarvas aval, Hu (28,36 mg/l în Campania 2)
Valorile înregistrate pentru cloruri în ambele campanii se situează sub limita superioară
(250 mg/l) pentru ape de categoria A1: stare foarte bună.

39
CONCLUZII

În timpul campaniei 1 din August 2011 cantitatea de precipitații a fost mică spre
deosebire de cantitatea de precipitații din timpul campaniei 2 din Aprilie -Mai 2012, care a
fost bogată, acest aspect a influențat într -o oarecare măsură valorile parametrilor înregistrați.

Temperatura este un parametru fizic important, un parametru de referin ță al varia ției
proprietă ților fizico -chimice ale mediului. Temperatura apelor de suprafață variază în funcție
de temperatura aerului, în timp ce temperatura apelor de profunzime este constantă .
Temperatura se determină în conformitate cu STAS 6324 -61. Valorile inregistrate pentru
temperatura în Campania 1 s -au aflat între 15,8 OC (Bratca, Ro) și 25 OC (Szarvas amonte,
Hu); în Campania 2 valorile s -au situat intre 8 OC (Bratca, Ro) și 14 OC (Fughiu, Ro).
Rezultatele obținute pentru temperatur ă în ambele campanii nu arată semne de modificări
antropogene și rămân în int ervalul normal pentru condițiile me teorologice, apa având starea
foarte bună.
Concentrația ionilor de hidrogen din apă , reprezintă un factor important care
determină capacitatea de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia, dar și proprietatea apei de
a constitui un mediu propice pentru dezvoltarea diferitelor organisme etc .
Între valoarea pH -ului apei, aciditatea sau alcalinitatea acesteia nu există o identitate
valorică și metodele de determinare a celor trei parametri sunt complet diferite. Creșterea
alcalinității sau acidității nu s unt însoțite și de variații corespunzătoare ale pH -ului, datorită
capacității de tamponare de care dispun îndeosebi apele naturale. Principalul sistem tampon
al apelor naturale îl reprezintă sistemul acid carbonic dizolvat/carbonați, pentru care pH -ul
apei are valori cuprinse între 6,5 -8,5. De subliniat că această capacitate de tamponare a pH –
ului este deosebit de importantă nu numai pentru echilibrele din faza apoasă, dar și pentru
cele de la interfața cu materiile în suspensie, respectiv cu sedimentele .
Determinarea pH -ului se face în conformitate cu normativul SR ISO 10523 /1997 .
Valorile inregistrate pentru pH în Campania 1 s -au aflat între 7,41 (Bratca, Ro) și 8,94
(Urvind, Ro) ; în Campania 2 valorile s -au situat intre 7,84 (Sântion , Ro) și 8,82 (Szarvas
aval, Hu).
Rezultatele obținute pentru pH în ambele campanii se situează în limita inferioară și
depășesc ușor limita superioară pentru ape de categoria A1: stare foarte bună.

40
Conductivitatea electrică a apei depinde de natura ionilor , de concentrația lor, de
echilibrele care au loc între speciile solubile și insolubile, de procesele redox chimice și
biochimice, de temperatură și de cantitatea de suspensii. Apa din natură conține în funcție de
sursă, diferite substanțe dizolvate. Condu ctivitatea electrică a apei este un indicator al
gradului de mineralizare a apei . Determinarea conductivită ții se va face conform SR EN
27888 – 1997 .
Valorile inregistrate pentru conductivitate în Campania 1 s -au aflat între 72 μS/cm
(Bratca, Ro) și 468 μS/cm (Szarvas amonte, Hu ); în Campania 2 valorile s -au situat între 122
μS/cm (Sântion, Ro) și 399 μS/cm (Szarvas aval, Hu).
Rezultatele obținute pentru conductivitatea electrică în ambele campanii se situează sub
limita (1000 µS/cm) pentru ape de categoria A1: stare foarte bună.

Oxigenul este un gaz solubil și se află dizolvat în apă sub formă de molecule O2,
prezența oxigenului în apă condiționând existența marii majorități a organismelor acvatice.
Toate apele care se află în contact cu aerul atmosferic conțin oxigen dizolvat. Solubilitatea
oxigenului în apă depinde de presiunea atmosferică, temperatura aerului, temperatura și
salinitatea apei .
Conținutul în oxigen al apei râurilor este rezultatul următoarelor acțiuni antagoniste:
– absorbția oxigenului din atmosferă la suprafața apei prin difuzie lentă sau prin contact
energic, interfața apa -aer prezentând o importanță deosebită în acest sens. Acest transfer este
serios perturbat de prezența poluanților cum ar fi detergenții și hidrocarburile ;
– formarea oxigenului prin fotosinteză, care poate asigura o importantă realimentare cu
oxigen a apei, ajungându -se la valori care pot depăși saturația;
– consumul biochimic de oxigen pentru biodegradarea materiilor organice poluante.
– consumul de oxig en în respira ția plantelor și animalelor acvatice.
Oxigenul dizolvat (OD) Cel mai important parametru de calitate al apei din râuri și
lacuri este conținutul de oxigen dizolvat, deoarece oxigenul are o importanță vitală pentru
ecosistemele acvatice .
Determinarea con ținutului de oxigen dizolvat în apă se face cu ajutorul metodei de
analiză standardizată SR EN 25814 ISO/1999 .
Valorile înregistrate pentru oxigenul dizolvat în Campania 1 s -au aflat între 4,78 mg/l
(Szarvas aval, Hu) și 8,26 mg/l (Urvind, Ro); în Campania 2 valorile s -au situat între 6,84
mg/l (Korosladany , Hu) și 9,51 mg/l (Szarvas aval, Hu). Rezultatele obținute pentru oxigen

41
dizolvat în ambele campanii se situează peste limita minimă (2 mg/l) pentru ape de categoria
A2: stare bu nă.

Alcalinitatea apelor de suprafa ță nu este normată ca un indice de calitate, dar
determinarea ei este importantă în special pentru aprecierea durită ții temporare (carbonatate).
Alcalinitatea este considerata cheia in ceea ce priveste balanta apei-ea mentine
desfasurarea reactiilor chimice la echilibru, impiedicand schimbarile bruste ale ph -ului. Este
data de continutul de carbonati, bicarbonati si hidroxizi din apa.
Determinarea s -a făcut conform STAS 6364 -7
Valorile inregistrate pentru alcalinitate î n Campania 1 s -au aflat între 0,7 mval/l
(Bratca, Ro) și 3 mval/l (Szarvas amonte, Hu); în Campania 2 valorile s -au situat între 0,7
mval/l (Bratca, Ro) și 2,7mval/l (Szarvas aval, Hu).
Din valorile ob ținute se pot trage următoarele concluzii: în toate sit uațiile duritatea
permanentă este nulă, ceea ce înseamnă că alcalinitatea este datorată bicarbona ților din apă.

Duritatea apei a fost inclusă la capacitatea de tamponare a apei datorită ponderii
carbonaților de calciu și magneziu în apele naturale.
Din rezultatele obținute asociate se pot deosebii: ape slab dure (3,8 -5,6° germane) în
primele puncte de prelevare și a pe moderat dure (5,6 -11,2°germane) în celelalte.

Clorul se găsește în apă sub forma de cloruri fiind, cel mai frecvent, de natură
miner ală. Prezen ța în cantită ți mari a clorurilor dau apei un gust neplăcut, caracteristic (sărat,
amar).
Valorile inregistrate pentru alcalinitate în Campania 1 s -au aflat între 7 mgl/l (Bratca,
Ro) și 60,28 mval/l (Korosladany , Hu); în Campania 2 valorile s -au situat între 7 mg/l
(Bratca, Ro) și 28,36 mg/l (Szarvas aval, Hu).
Aproape toate r ezultatele obținute pentru cloruri în ambele campanii se încadrează din
punct de vedere a con ținutului de ioni în categoria I –stare chimic ă foarte bună

Multumiri: Datele cuprinse în prezenta lucrare au fost obținute în cadrul proiectului cu
finanțare europeană transfronta lier HURO0901/086.2.2.2. acronim: Pharmariver

42
Bibliografie

[1] Manescu , S., H. Dumitrescu , Z. Barduta and Diaconescu , M.L. (1982 ). Chimia sanitara a
mediului, Vol II, Ed. Medicala, Bucuresti.
[2] Ordin Nr. 31 din 13.01.2006 Pentru aprobarea Manualului pentru modernizarea si
dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR)
[3] Legea 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile
[4] Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr.
107/1996
[5] Normativul din 10 decembrie 2002 privind obiectivele de referinta pentru clasificarea
calitatii apelor de suprafata
[6] Legea Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor
[7] Hotarare nr. 100 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care
trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a Normativului
privind metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de
suprafață destinate producerii de apă potabilă
[8] STAS 6324 -61 Apa potabila. Determinarea temperaturii, mirosului si gustului
[9] Ordin nr. 163 din 15/02/2005 privind aprobarea Reglementării tehnice "Normativ pentru
proiectarea construcțiilor și instalațiilor de epurare a apelor uzate orășenești – Partea a IV -a:
treapta de epurare avansată a apelor uzate"
[10] Chiriac, E., Udrescu, M. (1965). Ghidul naturalistului în lu mea apelor dulci , Ed.
Științifică București.
[11] Diaconu, S. (1999). Cursuri de apă , Editura *H*G*A*, București .
[12] Gergely, I. (2010) . Monitoringul integrat al sistemelor ecologice din spațiul hidrografic
crișuri , teză doctorat, coordonator Prof. univ. dr. ing. Oprea, L., Universitatea tehnică Galați .
[12] Grigore, P, Nicu, A and Nadja , D. (2000). Geografie , Ed. All 2000, Bucuresti.
[13] Mărăcineanu, F. (2000). Amenajări de râuri în vestul României, Oradea.
[14] Neguț, S, Apostol, G, Ielernicz, M. and Bălteanu, D. (2000). Geografia fizică genera la,
Editura ,,Humanitas Educațional", Bucuresti.
[15] Posea, G. (1977). Câmpia de vest a României , Editura Fundației “Rom ânia de mâine”,
București.
[16] Andrișca, S. (2011). Te ză de doctorat „Starea de calitate a apei in bazinul hidrografic
Barcău” Universitatea din Oradea, coordonator: prof. univ. dr. N. Josan

43
[17] Trufaș, V. and Trufaș,C. (2003) Hidrochimie , Ed. Agora, București .
[18] SR EN 25814/1999 Calitatea apei. Determinarea conținutului de oxigen dizolvat.
Metoda electrochimică cu sonda
[19] SR EN 10523/1999 Calitatea apei. Determinarea pH -ului
[20] SR EN ISO 8467 -2001 Calitatea apei. Determinarea indecelui de permanganat
[21] SR EN 27888 – 1997 Calitatea apei. Determinarea conductivității electrice
[22] STAS 3026 -76 Apă potabilă. Determinarea durității
[23] SR ISO 9297/2001 Calitatea apei. Determinarea conținutului de cloruri. Titrare cu azotat
de argint utilizând cromatul ca indicator (Metoda Mohr)
[24]http://www.asro.ro/romana/abonamente/Colectii%20de%20standarde%20pe%20CD/CD
%20APA%20POTABILA.html
[25] http://www.hydrop.pub.ro/PrelevareConservareTransport.pdf