Introducere … … … … ..3 [624294]

1
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..3
1. Fundamentarea teoretică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
1.2. Scolioza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
1.2.1. Definiția ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 3
1.2.2. Deformările produse de scolioza structurală ………………………….. ………………………….. 4
1.2.3. Evaluarea scoliozei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..5
1.2.4. Clasificarea scoliozei idiopatice ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.3. Kinetoterap ia în scolioză ………………………….. ………………………….. ………………………….. …9
1.3.1. Creșterea amplitudinii de mișcare și creșterea elasticității musculare …………………… 10
1.3.2. Creșterea forței musculare ………………………….. ………………………….. …………………… 11
1.3.3. Reeducarea respiratorie ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
1.3.4. Reeducarea posturală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
2. Cercetarea personală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 16
2.1.Premizele și ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. …………………….. 16
2.2. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 16
2.3. Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.3.1. Prezentarea subiectului și a desfășurării cercetării ………………………….. ………………… 16
2.3.2. Metode de evaluare folosite ………………………….. ………………………….. …………………. 20
2.3.3. Programul de kinetoterapie aplicat ………………………….. ………………………….. ………… 24
2.4. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 47
A. Rezultatele anamnezei ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 48
B. Rezultatele evaluării somatscopice ………………………….. ………………………….. …………….. 49
C. Rezultatele parametrlor respiratori ………………………….. ………………………….. …………….. 51

2
D. Rezultatele evaluării somatometrice ………………………….. ………………………….. ………….. 52
E. Rezultatele evaluării amplitudinii de mișcare ………………………….. ………………………….. . 52
F. Rezul atele evaluării musculare ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
G. Rezultatele înregistrărilor fotografice lunare ………………………….. ………………………….. .. 54
2.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 55
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 56

3
Introducere
Postura ortostatică corectă este un indicator important al sănătății aparatului neuro –
muscular și al scheletului individului. Postura normală, la fel ca și un corp suplu și agil, sunt
componente importante ale condiției fizice raportate la sănătate. Deviațiile posturale, în special
cele ale coloanei vertebrale, au o incidență crescută în timpul școlarității primare, iar unele se
agravează la adolesc ență, determinând la vârsta adultă sindroame dureroase și diverse patologii.
Scolioza este una dintre deficiențele spatelui , care afectează postura, echilibrul corporal și starea
de bine al subiectului . Viața sedentară, hipotrofi a musculară, obezitatea , lipsa de educare a
posturii corect e, sunt prezente în epoca noastră încă din copilărie, determină apar iția mai mult or
boli musculoscheletale și sindroame dureroase la copil și la adult .
Scolioza este o boală a coloanei vertebrale . Cum apare această boală? Nu există un
răspuns un anim acceptat , deci încă nu sunt cunoscute cauzele acestei boli.
Există o mare prevalență a scoliozei idiopatice în adolescență, la fete, cea mai frecventă
fiind scolioza în S dextro -convexă dorsală și sinistro -convexă lombară.

1. Fundamentarea teoretică
1.2. Scolioza
1.2.1. Definiția
Scolioza poate să fie definită ca o deformare tridi mensională a coloanei vertebrale .1
Scolioza prezintă deci, deformări în toate cele trei planuri: frontal, anteroposterior și transversa l
prin deplasarea uneia sau a mai multor vertebre. Cuvântul scolioză nu definește o entitate
patologică, termenul indică pur și simplu deviația laterală a coloanei vertebrale.
Astfel, este vorba despre scolioză, când pacientul este în ortostatism (stând) , cu picioarele
lipite, greutatea corpului este repartizată pe ambele membre inferioare, trunchiul și membrele
superioare sunt în poziția lor naturală,”obișnuită” (pe lângă trunchi), iar examinatorul observă o
încurburare lateral a coloanei vertebrale priv ind din spate pacientul.

1 Colin Nnadi, Jeremy Fairbank (May 2010), Pediatrics a nd Child Health, vol. 20, issue 5., Scoliosis: a review,
pages 215 -220.

4
Ca structură, există două mari grupe de scolioze:
 scoliozele funcționale: acest tip de scolioză este corectabilă, când sunt descoperite în timp
și când pacientul participă conștient și activ în tratament. Aceste tipuri de scolioze sunt
cauzate de scurtarea mușchilor, prin: atitudini vicioase, prin tulburări de vedere sau/și
auz, etc.
 scoliozele structurale sau osoase: prezinte abnormalitate vertebrală de diferite grade,
atrăgând rotații vertebrale și deformări toracale.
Alte clasif icări sunt făcute în funcție de cauzele scoliozelor. Există scolioze congenitale și
scolioze dobândite, care pot fi diferențiat în urma unor boli: scolioze osteogene (prin rahitism,
osteomalacia, etc.), scolioze artrogene (prin artropatii), scolioze static e (care se datoresc
diferenței între membrele inferioare), scolioze cicatriceală, scolioze prin poziții incorecte,
asimetrice, repetate și menținute îndelungată și cele mai frecvente: idiopatice (cu cauză
necunoscută).
1.2.2. Deformările produse de scoli oza structurală
Deformările care apar odată cu scolioză se situează nu numai la nivelul coloanei
vertebrale, dar și la nivelul cutiei toracale și la alte segmente ale corpului.
La zona toracală se deformează cutia toracică, pentru că la partea concavă di stanța între
coaste (în plan frontal) este mai mică decât în partea convexă .
În plan transversal vertebrele segmentului scoliotic pot să roteze în jurul unui ax vertical.
Întotdeauna corpul vertebral este rotat spre convexitate. La nivelul toracal apare gibozitatea.
Gravitatea gibozității depinde de gradul de rotare a vertebrelor”implicate”. Gibozitate este
deformare a coloanei vertebrale, care se manifestă printr -o curbură cu proeminența dorsală.2
În plan antero -posterior vertebrele se deplasează în lor doză, deci unde trebuie să fie zona
cifotică apare, așa numit, spate plat. În aceste zone rezistența și elasticitatea coloanei vertebral e
este mai scăzută.
Coastele din partea convexă a scoliozei sunt orizontalizate și mai subțiri. Distanța dintre
ele este micșorat ă. În partea concavă, coastele sunt mai late, mai solide, cu scopul de a se opune

2 Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II -a, 1998.

5
rotației vertebrelor. Gibozitate poate să apar ă și în partea anterioară a cutiei toracic e, de partea
concavă, de această dată .
Mobilitatea coloanei scade la difer ite mișcări. La zona cervicală mișcările rămân destul
de ample, dar în general scade amplitudinea mișcărilor. De exemplu: la partea convexă a
scoliozei mobilitatea este mult mai redusă decât la partea concavă la înclinări laterale a coloanei.
La cele mai multe scolioze apar dezechilibrări. O parte mai mare a trunchiului este
deplasat ă lateral față de planul medio -sagital spre convexitate. 3
O altă deformare apare și la discuri le intervertebrale. Datorită convexit ății, distanța dintre
unghiurile vertebral e devine inegală, iar presiunea pe discurile intervertebrale nu este uniformă.
1.2.3. Evaluarea scoliozei
Aprecierea gravității deviației scoliotice, cel mai frecvent utilizată este în funcție de angulația
deviației scoliotice măsurată pe radiografie, util izând cea mai frecventă metodă a lui J. R. Cobb.
Aceasta constă din localizarea vertebrelor extreme ale curburii și trasarea unor linii care se
prelungesc spre concavitatea curburii. La locul de întâlnire a acestor două linii se măsoară
unghiul curburii. În funcție de acest unghi, scoliozele pot fi:
 ușoare: 25 -30°;
 medii: 25 -30°-50°;
 grave: peste 50°.
Acestor trei nivele de gravitate le corespund trei conduite terapeutice :
 până la angulație de 30ș, tratamentul kinetic poate să fie suficient;
 peste 30ș, în cepând de la 25ș dacă componenta de rotație este severă: se asociază
tratamentul ortopedic – corset gipsat sau reglabil – cu kinetoterapia
 peste 50ș: este necesar de urmat tratament chirurgical, ortopedic și kinetoterapi c.
Dacă adăugăm acestei clasificări a angulației scoliozei, noțiunea de vârstă a debutului
deviației și pe acea de agravare a deviației în perioadele de creștere, va reieși că o angulație de
20ș la un subiect de 8 ani (scolioză juvenilă) va duce mult mai prompt la utilizarea co rsetului
ortop edic, decât o angulație de 30ș la un subiect de 16 ani, care este foarte aproape de vârsta
maturității osoase.

3 Carmen Șerbescu (2011), Scolioza, note de curs, Oradea.

6
Examinarea radiologică contribuie în mare măsură la stabilirea indicațiilor terapeutice.
Astfel, obiectivele examenului radiologic sunt:
1. De terminarea numărului curburilor;
2. Măsurarea unghiurilor de înclinare a curburilor;
3. Aprecierea reductibilității spontane;
4. Compararea vârstei osoase cu vârsta cronologică;
5. Clasificarea diferitelor tipuri de curburi;
6. Calcularea rotaței vertebrale;
7. Obiectivarea inegalității de lungime a membrelor inferioare.
Un alt factor important la scoliozele juvenile sau puberta re este cunoașterea vârstei osoas e.
Duval -Beaupere a studiat evoluția spontană a scoliozelor în funcție de creșterea ra hidiană și a pus în
evidență trei faze de agravare:
 perioada inițială de agravare lentă, până la apariția primelor semne de pubertate;
 perioada de agravare rapidă până la maturitatea osoasă;
 după maturitatea osoasă, până la vâ rsta adultă, anumite scolioze vor continua s ă evolueze lent.
Orice cauză ar avea, scolioza se agravează cel mai adesea pe parcursul creșterii, în special în momentul
pubertății. Această agravare este explicată prin pute rnica creștere a trunchiului în ace astă perioadă (după
Dimeglia, du pă 10 ani, mai mult de 50% din creștere se datorează coloanei). În medie bustul unei fete
crește cu 15 cm iar al unui băiat cu 20 cm. Debutul acestei perioade este marcat de apariția primului păr
pubian, la fete la 11 ani (media), iar la băieți la 13 ani î n medie – „punctul P”, definit de Duval Beaupere.
Această agravare este legată în principal de diferența de creștere între partea vertebrală convexă a
curburii, care crește mai repede decât cea concavă, care este supusă, datorită deformației scoliotice, la o
hiperpresiune.
În funcție de stadiul de maturare osoasă și de stadiul de maturizare sexuală, M -me Duval –
Beaupère și col. (Duval -Beaupere, 1982; Duval -Beaupère, 1970; Duval -Beaupere, 1985) au
descris vârful creșterii pubertare (punctul P), ca fiind momentul când se produc agravări
dramatice și fulgurante potrivit legilor evolutivității unei scolioze. Potrivit acestora, evoluția unei
scolioze se efectuează în trei perioade în cursul cărora creșterea est e liniară (fig. 1).
 Perioada P1 pre -pubertară corespunde demarajului scoliozei și se termină în punctul P.
Punctul P corespunde clinic cu primele semne de maturizare pubertară (Leclet, 1997) .

7
 Perioada P2 zisă pubertară are o pantă de 4 – 8 ori mai mare decât precedenta, traducând
agravarea rapidă din momen tul pubertății, perioadă în care rahisul are o creștere mai rapidă decât
celelalte segmente ale scheletului. Primii centimetrii de câștig în talie sunt decisivi pentru a
judeca evolutivitatea și, în această perioadă controalele trebuie să fie mai dese (Souchard, 2002) .
 Perioada P3, zis ă de maturitate, începe în punctul R și ea este aproape orizontală.
 Punctul R semnalează accesul la maturitate și corespunde valorii 5 a testului Risser
 Durata segmentului PR este cu atât mai lungă cu cât punctul P este mai precoce.
 Panta evolutivă permit e evaluarea prognosticului final. Trei puncte, cel puțin, sunt necesare
pentru aprecierea mărimii acestei pante la debutul său.
Pentru aprecierea vârstei osoase se utilizează tot examenul radiologic. D iverse teste sunt
descrise purtând numele celor care le-au inițiat:
– testul Greulich -Pyle, care au întocmit un atlas al vârstelor la care apar nuclei de osificare la
nivelul epifizelor pumnului stâng;
– testul Risser , care urmăreste evoluția nucleului de osificare al crestelor iliace.
Examenele radiologice tre buie repetate pe tot parcursul perioadei de creștere, cel mai des
la fiecare 6 luni. Acestea se completează cu fotografii făcute pacientului din diverse poziții (față,
stând cu trunchiul aplecat).

8

20°50°70°ANGULATION SCOLIOTIQUE
en
DEGR E
AGE
5 10 15 ansRisser 0
1-iere regle
Début de puberté
1-iere poile pubieneR
Evolutivité
pubertaire
Evolutivité
pré-pubertaireEvolutivité a
la maturité
P
P1P2P3
Fig. 1 : Schema l ui Duval -Beaupère definind legile de evoluție ale scoliozelor structurale.
Cu cât scolioza este mai precoce, cu atât riscul de agravare este mai mare (Duval -Beaupère,
1970; Heine, 1975) . Clarisse și Stagnara evaluează la 60 % riscul evolutiv al curburilor mai mici
de 30 de grade recunoscute înainte de pubertate. Pentru Bunnel, vârsta este cea mai importantă
pentru agravarea unei scolioze idiopatice (tabelul 1). 53 % dintre scoliozele diagnosticate înainte
de pubertate se agravează cu mai mult de 10 %, în timp ce doar 11 % din cele văzute după
pubertate progresează cu mai mult de 10 grade (Bunnell, 1986; Bunnell, 1988) .
Tabelul 1 : Riscul de agravare a scoliozei ținând cont de vârstă după Bunnel.
Vârsta Agravare > 5° Agravare >10°
10 ani 88 % 76 %
10 – 12 ani 88 % 76 % UNGHIUL SCOLIOTIC ÎN
GRADE
Prima
menstruație Evolu ția
pubertară Evolu ția la
maturitate
Debutul
pubertății
Primele fire
de păr
pubiene Evolu ția
prepubertară
Vârsta
15 ani

9
12 – 15 ani 56 % 33 %
Mai mult de 15 ani 29 % 12 %
1.2.4. Clasificarea scoliozei idiopatice
Cea mai des întâlnită formă de scolioză (circa 80%) este cea idiopatic ă, adică cu cauză
necunoscută. Această formă de scolioză este clasificată în patru grupe, după vârsta la care apare.
 Scolioza infantilă – apare după naștere până la 3 ani. Acest tip de scolioză nu este
identică cu scolioza congenitală, pentru că copilul nu suferă anomalii de dezvoltare
intrauterine ale coloanei vertebrale .
 Scolioza juvenilă – apare de la 3 ani până la 14 -16 ani,
 Scolioza adolescenților – cea de a treia grupă, apare după pubertate, înainte de vârstă de
20 de ani. În cele mai multe cazuri în această perioadă apare la fete.
 Scolioza adultului – după vârsta de 20 de ani. Scolioza idiopatică apare de cele mai
multe ori în această perioadă.
1.3. Kinetoterapia în scolioză
În tratarea scoliozei kinetoterapia ocupă un loc important, indiferent de gravitatea bolii și
de celelalte tratamente aplicate. Aces t domeniu progresează și în prezent cu rezultate eficiente
atât în tratarea scoliozei cât și în alte boli musculoscheletale.
La sfârșitul secolului XIX, după școala lui Pehr Henrik Ling au fost f olosite exerciții de
gimnastică pentru menținerea sănătății. Din aceste tehnici au evoluat exerciții de gimnastică
medicală aproximativ la mijlocul secolului XX, care au avut efecte semnificative în tratarea
scoliozei.
Rolul cel mai important al kinetoter apiei este crearea unui posturi cât mai perfecte,
menținută timp îndelungat, automatizat ă, atât la locul de muncă, cât și în viața zilnică.
Kinetoterapeutul trebuie să cunoască și să utilizeze metodele, tehnicile clasice dar și
altele care îl pot ajuta î n tratament, spre exemplu: electroterapie, diverse metode de relaxare, etc.,
Tratamentul kinetoterapeutic este unul activ, atât pentru terapeut, cât și din par tea

10
pacientului; dacă subiectul nu participă activ și conștient, tratamentul eșuaează. Din cauza acesta
kinetoterapeutul trebuie să aibă calității fizice și psihice remarcabile , profesionale și umane .4
1.3.1. Creșterea amplitudinii de mișcare și creșterea elasticității musculare
În scolioză elasticitatea unor mușchi și amplitudinea mișcărilor articu lare sunt scăzute.
De aceea creșterea amplitudinii de mișcare și asuplizarea musculară sunt un prim obiectiv în
tratamentul kinetic al scoliozei . Mai ales atunci când la examenul static și/sau dinamic, subiectul
arată o redoare la nivelul coloanei vertebra le sau la oricare segment a organismului, dar mai ales
atunci când bolnavul este global rigid. Prin asuplizare acționăm asupra sistemului articular , dar și
asupra elasticității mușchilor periarticulari.
Mijloacele și tehnicile de realizare a acestor obie ctive sunt numeroase.
 Masajul este unul din mijloacele de asuplizare. Masajul are efecte de detensionare a
mușchilor masați. Prin acest efect masajul favorizează mobilizarea segmentului.
 Tehnicile de relaxare pot ajuta și ele la detensionarea pacientului. Acestea pot înlătura
eventualele”blocaje”, prin descreșterea generală a tonusului muscular. Se pot utiliza
tehnici simple, de respirație sau mai complexe cum ar fi tehnica lui Jacobson sau Schultz.
 Mobilizarea gibozităților și zonelor depresionate este și ea o metodă prin care acționăm în
sensul derotării costo -vertebrale și asupliză rii zonei rigid e. Această metodă este de obicei
sincronizată cu respirația pacientului, mai ales când este folosită pe segmentul toracic.
 Exercițiile clasice de gimnastică sunt alte tehnici mai puțin precise ca localizare și efectul
lor este de întreținere a supleții, ș i nu dezvoltare a ei. Aceste exerciții trebuie practicate
un timp îndelungat și în mod regulat, executându -se în toate amplitudinea de mișcare și
cu arcuire la fin alul mișcării. Aceste mișcări pot fi efectuate activ, dar și pasiv, cu ajutorul
kinetoterapeutului. La aceste exerciții coloana vertebrală este așezată într -o poziție neutră
pentru evitarea adoptării posturilor greșite. Exerciții de asuplizare din poziția atârnat nu
sunt recomandate, pentru că se destinde sistemul fixator a scapulei.
 Posturările au avantajul că nu produc mișcări bruște și forțate. Zona pe care vrem să
acționăm trebuie să fie poziționată astfel încât să permită întinderea prin acțiunea
gravi tației sau prin alte forțe ajutătoare, realizate prin obiecte.

4 Carmen Șerbescu (2018), Kinetoterapia deficiențelor fizice/ Kinetoterapia scoliozelor,note de curs, Oradea.

11

Posturările sunt de două feluri: auto -elongația vertebrelor care este efectuată prin
mecanisme care permit elongația ușoară a vertebrelor, pe anumite zone, simetric sau asimetric,
folosindu -se numeroase mijloace , cel mai frecvent utilizat este prin scripeți. Subiectul în decubit
dorsal, cu membrele superioare sau inferioare exercită o tracțiune ușoară care produce elongația
vertebrelor în ax. Musculatura terbuie să fie cât mai relaxată.
Posturările pasivo -active sunt, și ele, metode frecvent utilizate. În metoda respectivă
exercițiile sunt efectuate cu ajutorul kinetoterapeutului, între timp ce pacientul ”lucrează” la altă
zonă a corpului.
1.3.2. Creșterea forței musculare
Este o parte foart e importantă a tratamentul scoliozei, pentru că este în primul rând
nevoie de un tonus muscular suficient pentru menținerea trunchiului în poziție corectă. Cel mai
frecvent, scolioza apare la persoane cu musculatura slabă. O altă problemă muscul ară care
trebuie rezolvată în scolioză este și prezența musculaturii inegale ca forță, sau ca lungime .
Tonifierea musculaturii se poate efectua simetric, bilateral, prin poziționarea coloanei
vertebrale cât mai corect. Scopul final este obținerea corecției muscular e la mușchi
antigravitaționali sau spinali profunzi. Forța mușchilor poate fie îmbunătățită prin contracții
izometrice sau izotonice cu amplitudine mică și cu forță maximă. Cea mai importantă calitate de
care au nevoie acești mușchi este anduranța. Exerciț iile, trebuie deci, efectuate cu forță maximă
sau maximală , pentru a obține o excitație cât mai mare neuromusculară .
Mușchii vizați sunt mușchii abdominali în zona scurtă și cei paravertebrali în zona lungă.
Tehnicile de creștere a forței musculare sunt:
A. Exercițiile clasice bazate pe noțiunea de IMC
IMC (Încărcătura Maximală în Corecție) este incărcătura ce poate fi menținută timp de 10
secunde în poziție de corecție perfectă. Aceste tipuri de exerciții trebuie să respecte următoarele
12 reguli:

12
 IMC t rebuie adaptat, reevaluat regulat, pentru fiecare subiect pe măsura progresului.
Aceste exerciții nu au o precizie prea mare dar și metodele sunt diferite de la un
kinetoterapeut la altul;
 Exercițiile de tonifiere sunt tot timpul precedate de pregătirea or ganismului pentru efort,
dozate în primul rând în funcție de pacient, dar și de perioada terapeutică;
 Curbura sau curburile trebuie să se afle în poziție cât mai corectă. Se știe că nu se face
creșterea forței musculare înainte asuplizării, pentru că unele exerciții pot agrava
scolioza;
 Exercițiile se fac simetric, bilateral, din cauze fiziologice. Musculatura în partea convexă
este cea mai puternică într -o curbură scoliotică;
 Progresivitatea încărcăturii este o altă regulă de bază a exercițiilor IMC. În sc oliozele
dureroase se lucrează cu încărcătură regresivă;
 Durata contracției: 10 secunde;
 Se fac contracții izometrice sau izotonice scurte;
 Trei serii;
 Timpul de repaus trebuie să fie la fel de lung ca și timpul de lucru;
 Respirația este ind iferentă. Cel m ai utilizat ritm respirator este cel fiziologic, fără apnee;
 Se fac două ședințe pe zi .
Exerciții inspirate din tehnicile de reeducare neuro -musculară se utilizează pentru
mușchii trunchiului și gâtului. Se obține astfel un travaliu muscular important, fă ră o deplasare
articulară. Este recomandat ă antrenarea simetrică a celor două părți, realizând în același timp un
efect corector al curburilor frontale. Aceste solicitări sunt determinate fie de contracții reflexe de
origine distală, fie de contracții ref lexe cu stimulare directă.
B. Electrostimularea
Câteva principii privind aplicarea electrostimulării:
 trebuie să modifice direcția de creștere a coloanei vertebrale;
 se aplică scoliozelor ușoare și moderate (10 – 45o);
 se adresează grupelor musculare core ctoare pentru a reduce angulația si rotația;
 se face de obicei până la terminarea creșterii osoase;

13
 se aplică de obicei noaptea;
 se aplică la domiciliul subiectului, acesta aplicându -și singur tratamentul înfiecare seară,
înainte de culcare.
Tipul aparat ului utilizat si modalitățile de aplicare sunt diferite de la autor la autor. Unii
așează electrozii pe mușchii paravertebrali, la apexul convexități curburii, alții stimulează mult
lateral, pentru ca mușchii laterali să fie exploatați, îndeplinindu -și rolul lor de braț de pârghie.
1.3.3. Reeducarea respiratorie
Reeducare respiratorie trebuie avută în vedere, când scolioza este la partea toracală a
coloanei. Un subiect cu atitudine scoliotică ușoară sau chiar medie are o capacitate vitală
normală sau subno rmală.
Iar la scoliozele grave apar scăderi a capacității vitale cu 30 -50%.
Prin examinarea somatoscopică se observă tipul de respirație a subiectului: abdominală,
toaracică sau costo -diafragmatică.
Observația la nivel toracic a unei scolioze structura le, permite notarea:
 zonelor prea rigide ;
 de partea convexă coastele sunt aproape de poziția expiratorie (aproape verticale), ceea ce
le permite expansiunea în mișcarea inspiratorie;
 de partea concavă, orizontalizarea coastelor face ca nici o mișcare să n u reușească
creșterea diametrului toracic transvers. Realizarea corectă a mișcărilor expiratorii sunt
împiedicate.
Reeducarea respiratorie are două obiective secundare:
 reeducarea, întreținerea și dezvoltarea funcției respiratorii în ansamblu;
 asuplizarea în corecție, modelarea toracală.
Reeducare respiratorie, este prezentă , practic, în toate momentele unei ședințe, totuși are
și un moment aparte, în care se fac exerciții specifice.
Pentru o scolioză usoară, medie sau atitudine scoliotică, reeducarea r espiratorie cuprinde:
a. Reeducare mișcărilor respiratorii , obligatorie în majoritatea cazurilor la începutul
tratamentului. Este simplă, clasică, ușor de învățat. Ea se aplică pentru:
 bună utilizare a căilor respiratorii;

14
 conștientizarea actului respirat or la cele trei nivele (toracic, abdominal, costo –
diafragmatic).
b. Asuplizarea prin:
 acțiunea manuală a reeducatorului;
 exerciții în sens corector.
c. Modelare toracică , vizează expansiunea zonelor de depresiune, dezvoltând senzații
proprioceptive la ni velul respectiv, pentru căutarea ”ștergerii” gibozității.
d. Dezvoltarea funcției respiratorii , adică creșterea capacității vitale; se face prin
mișcări respiratorii complete pe parcursul unor exerciții speciale sau preluate din sporturi sau din
jocuri sp ortive.5
1.3.4. Reeducarea posturală
Reeducarea posturală este esențială în tratamentul kinetic al deficiențel or fizice
funcționale, așadar și în tratamentul scoliozei. Această fază cuprinde diferite etape, care se
succed cronologic. Acestea sunt :
A. Cuno așterea propriului corp
Primul timp constă în a ajuta pacientul să -și cunoască propriul corp, pentru cunoașterea
formei, densității și poziției sale în spațiu, în timpul activităților statice sau dinamice.
Mijloacele sunt numeroase și variate, de exemplu :
a. Alternarea contracțiilor și relaxărilor musculare . Subiectul trebuie să se concentreze să le
simtă ”din interior”.
b. Stimulări care încearcă dezvoltarea simțului proprioceptiv:
 Folosirea referințelor fixe: sol, perete, etc.;
 Folosirea referințelor mo bile: bastonul la spate, etc.;
 Mâna kinetoterapeutului;
 Mâna proprie (a subiectului);
 Încercarea de a simți greutatea unui segment;

5 Carmen Șerbescu (20 18), Kinetoterapia deficiențelor fizice/ Kinetoterapia scoliozelor, Reeducare respiratorie,
note de curs, Oradea

15
 Utilizarea antrenamentelor de tip yoga , Feldenkrais, sau relaxare neuro -musculară.

B. Conștientizarea asupra defectelor pos turale
În a doua etapă subiectul este conștientizat asupra defectel or sale, atât în ceea ce privește
defectele posturale și obișn uințele posturale, cât și asupra defectelelor ce apar pe parcursul
activităților dinamice și deplasărilor.
Se va efectua exa minare metodică:
 Din ortostatism, din față, din spate și din profil;
 Din poziția culcat;
 Examinare dinamică, adică notarea: defectelor de ritm, de echilibru, de coordonare, de
utilizare a forței muscular e, de sincronizare a respirației, etc.

Subiectul în ortostatism, cu fața spre oglindă, va observa, cu ajutorul kinetoterapeutului,
defectele corporale, etaj cu etaj (sprijinul picioarelor pe sol, relieful bolților plantare, axul
general al fiecărui MI, echilibrul bazinului, etc.).
C. Învățarea corecțiilor
Subiectul trebuie să simtă și să realizeze corecțiile necesare, mai întâi local și în final
global, incluzându -le apoi în schema corporală.
Pedagogic, progresia va utiliza:
 Lucru l în fața oglinzii, recomandat oglindă cu trei fețe;
 Învățarea pozițiilor co rective cu ajutorul referințelor: perete, sol, scara fixă, etc;
 Stimulări manuale de facilitare a ștergerii gibozităților;
 Menținerea posturii contra unei rezistențe realizat e de kinetoterapeut;
 Dezvoltarea reacțiilor de echilibru (masă basculantă);
 Mențin erea atitudinii corective în timpul deplasării și pozițiilor variate;

16
 Executarea mișcărilor dintr -o anumită poziție în ce în ce mai natural și cât mai
economic.6

2. Cercetarea personală
2.1.Premizele și i poteza cercetării
Pentru realizarea unui program cât mai eficient de kinetoterapie pentru corectarea scoliozei
juvenile idiopatice , exercițiile trebuie strict individualizate, de aici importanța majoră a evaluăr ii
funcționale permanente, amănunțite și cât mai complete.
2.2. Obiectivele cercetării
 Realizar ea cât mai amă nunțită a examinărilor obiective și subiective, pentru a putea avea
o imagine cât mai completă a pacientei scolio tice de tratat ;
 Aprecierea potențialului evolutiv al scoliozei, în funcție de vârsta osoasă, versus vârsta
cronologică ;
 Stabilire a tuturor componentelor de diagnostic obiectiv și reevaluarea cât mai frecventă a
acestora .
2.3. Material și metodă
2.3.1. Prezentarea subiectului și a desfășurării cercetării
Actuala cercetare – studiu de caz, s -a desfășurat pe o perioadă de cinci luni, între martie 2019 –
august 2019, la cabinetul kinetoterapeutului Rohoznean Alexandru, Cluj -Napoca.
Cazul studiat este tânăra M.D. în vârstă de 13 ani, elevă în clasa a 7 -a (fig. 2), prezentând
o scolioză idiopatică dublă, toracal dreapta – lombar stânga .

6 Șerbescu Carmen (2018 ), Kinetoterapia deficiențelor fizice/ Kt. scolio zelor, Reeducare posturală, note de curs,
Oradea.

17
Subiectul se află în plină perioadă de creștere , Scolioza a fo st depistată cu 7 luni înainte
de începerea programului de recuperare .
Diagnosticul clinic a fost realizat pe ba za examenului radiologic (fig.3) curbura toracală
spre dreapta are o angulație de 350, cu apexul la nivel ul D8-D9 și curbura lombară spre stânga
de 240, cu apexul la L2 -L3.
Vârsta osoasă a fost apreciată prin metoda Greulich -Pyle, pe o radiografie de pumn stâng
(fig.4), ea corespunde cu cea croonologică (13 ani).

Figura nr. 2 Veder e posterioară a trunchiului subiectului M.D., prezentând o scolioză toracal
dreapta, lombar stânga.

18

Figura nr. 4 Radiografie de pumn
stâng a subiectului M.D : vârsta
osoasă 1 3 ani, conform metodei
Greulich -Pyle.
350
240

19
Figura nr. 3 Radiografia coloanei
vertebrale a subiectului M.D. (13
ani vârsta cronologică ).

20
2.3.2. Metode de evaluare folosite
2.3.2.1. Anamneza
Anamneza a fost prima metodă de examinare folosită. S -au co nsemnat răspu nsurile și
relatările pacientei în scopul realizării o biectivel or acesteia :
1. Cunoașterea aprofundată a subiectului examinat, tipul constituțional;
2. Cunoașterea condițiilor sale de viață si de muncă, de alimentație și igienă;
3. Cunoașterea tipului, vechimii și tendinței evolutive a scoliozei;
4. Cunoașterea eventualelor afecțiuni asociate care se evidențiază prin anamneză;
5. Cunoașterea nivelului de activitate fizică a subiectului (dacă stie să înoate);
6. Cunoașterea răspunsului organismului la alte tratam ente kinetice aplicate;
7. Cunoașterea disponibilității pentru terapia prin mișcare și a preferințelor sportive.
Componentele anamnezei au fost: datele personale, condițiile de viață și de muncă, antecedentele
heredo -colaterale, antecedente personale, istori cul bolii.
2.3.2.2. Evaluarea somatoscopică
Examinarea clinică a cuprins somatoscopia și palparea. Pentru o examinare
somatoscopică reușită subiectul a fost dezbrăcat sau aproape dezbrăcat pentru evitarea unor
greșeli în timpul examinării, pentru că la o mul îmbrăcat liniile hainelor pot încurca aliniamentul
normal (sau abnormal) a corpului. Membrele inferioare apropiate, picioarele paralele pe sol.
Membrele superioare lângă corp. Privirea înainte. Această poziție nu trebuie să fie ca a
soldatului, trebuie să fie comodă pentru pacient, așa cum el (pacientul) este obișnuit.
Examenul somatoscopic a urmărit linia gravitației prin utilizarea firului cu plumb.
 Din posterior firul cu plumb trebuie să trece la: pretuberanța occipitală – apofiza spinoasă
a vertebr ei C7 – pliul interfesier – spațiul dintre condilii interni ai genunchiului – spațiul
dintre călcâie.

21
 Din profil : lobul urechii – mijlocul umărului – marele trohanter – posterior de patel ă –
lateral de maleola tibială.
Pentru evitarea greșelilor, trebuie s ă fim siguri că nu există un balans al corpului în
ortostatism.
Evaluarea alinierii corpului a fost făcută din față, lateral și din posterior.
 Din față:
a) Capul și gâtul: poziția lor (translatat, răsucit, îndoit);
b) Umerii: se obsearvă alinierea claviculelor (ridicat, coborât);
c) Cot: valgus sau varus;
d) Mâna: poziția lor lângă corp;
e) Bazin: asimetrie (translatat, înclinat);
 Din lateral:
a) Capul față de coloana cervicală: poziția lui (flectat/ extins, translatat anterior);
b) Scapula: desprins sau protractat;
c) Coloana: prezența cifozei, lordozei, lordocifozei și spatelui rotund sau plat;
d) Bazinul: asimetrie (bascularea lui anterioară sau posterioară);
 Din posterior:
a) Umerii: asimetrii (unu mai sus/jos);
b) Scapula: asimetrii (unu mai sus/jos, abdus -addus);
c) Torace: existența gibusului;
d) Coloana: existența deviațiilor laterale (scolioza) . 7
”Palparea permite să constatăm raporturile reperelor osoase, nivelul durerilor provocate,
modificările de tonus muscular, modificările de topotermometrie cutanată, soluțiile de
continuitate în țesuturile moi (ruptură de mușchi/tendon)8”.
2.3.2.3. Evaluarea antropofiziometrică
A. Perimetrul toracic

7 Tudor Sbenghe, Kinesiologie, Știința mișcării, , EDITURA MEDICALĂ, București, 2002.
8 Mircea Chiriac, Examenul somatoscopic, note de curs, Oradea, 2010

22
Perimetrul toracic l -am măsurat cu banda metrică așezată posterior pe sub vârful
omoplaților și anterior la nivelul articulației coastei a lV -a cu sternul.
Perimetrul toracic în : repaus respirator; inspir maxim; expir forțat.
B. Indicele de armonie Erissman
Se calculează după formula: peimetrul toracic – talie / 2.
Valori normale: la copii – negative; 16 – 18 ani – spre 0; adulți – pozitive.
C. Elastici tatea toracică
Este dată de diferența dintre perimetrul toracic în inspir maxim și perimetrul toracic în
expir forțat. Valoarea normală – peste 9 cm.
2.3.2.4. Testingul articular al coloanei vertebrale
Pentru coloana cervicală:
 Flexie: distanța bărbie – stern;
 Extensie: distanța occiput – perete: pacienta în ortostatism, cu călcâiele, fesele și spatele
lipite de perete;
 Flexia laterală a capului: distanța tragus – acromion. Normal = 0.
Pentru coloana dorsală:
 Flexia maximă: semnul lui Ott: pacienta în or tostatism se măsoară în jos, de la apofiza
spinoasă T 1 o distanță de 30 cm. În flexia maximă această distanță crește, normal, până la
33 cm.
Pentru coloana lombară:
 Flexia maximă a trunchiului: semnul Schober: Se măsoară în sens cranial o distanță de 10
cm de la apofiza spinoasă L5, pacienta în ortostatism. În flexia maximă a trunchiului, cu
genunchii întinși, distanța devine, normal,15 cm.
Pentru coloana dorso -lombară:
 Mobilitatea de ansamblu a coloanei vertebrale dorso -lombare și a articulațiilor șolduri lor:
distanța degete -sol: distanța dintre degete medii de la mâini și suprafața de sprijin în

23

flexia maximă a trunchiului, pacienta pe o platformă ridicată cu 20 cm de la sol. Normal
= 0.
 Flexia laterală a coloanei dorso -lombare: distanța deget medius – linia interarticulară a
genunchiului: din stând, pacienta se înclină lateral, strict în plan frontal, dreapta; stânga.
2.3.2.5. Testingul muscular
 Flexorii toracelui pe bazin: drepții abdominali, micii și marii oblici abdominali: testare cu
pacienta în D.D .: ridicarea trunchiului pe bazin; D.D. cu flexia M.I. (ridicate) extinse,
pacienta execută extensia (coborârea) M.I.
 Extensorii coloanei dorsale și lombare superioare: ilio -costalii dorsali, lungii dorsali,
spinoșii spatelui: testare cu pacienta în D.V., terapeutul fixează M.I., pacienta execută
extensia prin ridicarea capului și umerilor de pe masă.
 Extensorii coloanei lombare: spinoșii, sacro -lombarii: testare cu pacienta în D.V. cu
trunchiul pe o masă înaltă, prinde marginile mesei cu mâinile, bazinul ș i M.I. în afara
mesei, așa încât M.I. să atârne libere la verticală, în unghi drept față de trunchi; pacienta
execută extensia coapselor pe bazin (ridicarea M.I.)
2.3.2.6. Unghiul Cobb
Vertebra vârf și vertebrele limitelor superioare și inferioare ale curb urii au fost definite pe
radiografie de către operator. Unind cele două puncte marcate pe platoul superior al vertebrei
limit ă superioar ă, a fost obținută tangenta la acest platou. În același mod a fost obținută tangenta
la platoul inferior al vertebrei li mită inferioar ă (fig.5); unghiul Cobb a fost măsurat la întretăierea
celor două tangente (Cobb, 1960) .

90°

24

Figura nr. 5 Măsura unghiului Cobb la o scolioză toraco -lombară .
2.3.2.7. Vârsta osoasă
A fost determinată pe baza analizei unei radiografii a articulației pumnului și a mâinii stângi,
utilizând metoda Greulich -Pyle (Greulich, 1960) . Pe baza atlasului elaborat de autori, s -a făcut
interpretarea a 22 de indicatori de osificare a mâinii și pumnului st ângi. Principalele puncte de
reper sunt următoarele (fig. 6) :

Fig. 6 : A. Émilie. Sesamoidul nu este vizibil. Nu există sudură a cartilajelor de creștere
a falangelor distale. 11 ani și 4 luni vârsta civilă. 10 ani vârsta oso asă. Vârful de
creștere nu va fi atins decât în jur de 1 an. B. Fabien. Sesamoidul începe să fie vizibil.
Cartilajele de creștere ale falangelor distale nu sunt sudate. 13 ani și 6 luni vârsta
cronologică și oasoasă. Inceputul accelerării creșterii. C. Édouard. Sesamoidul este
vizibil. Cartilajele sunt unificate. Radiusul este în curs de a se suda. 17 ani și 9 luni
vârsta cronologică. Viteza maximă de creștere în înălțime este depășită de aproximativ 3
ani.
2.3.3. Programul de kinetoterapie aplicat
Tratamen tul kinetic s -a desfășurat pe o perioadă de 5 luni, constituit din 3 etape, și s -a
bazat, prin realizarea obiectivelor mai jos amintite, și, pe de altă parte, pe integrarea

25
componentelor programului recuperator în regimul de viață al pacientei, pentru un b eneficiu real
și de durată.
Tratamentul va continua până la sfârșitul perioadei de creștere, pentru fixarea efectelor
obținute.
2.3.3.1. Obiectivele generale și secundare
Deși prezentate separat, pentru sistematizare, efectele lor se între pătrund; ele au fost urmărite în
ansamblu și în mod sinergic, adaptate fiecărei etape a programului recuperator.
A. Reeducarea respiratorie
Este, cronologic, primul obiectiv urmărit, elementul respirator fiind prezent și crucial pe
tot parcursul programului de recupe rare. Cuprinde:
– Reeducarea mișcărilor respiratorii – obligatoriu de la începutul tratamentului. Pacienta
învață succesiv :
 Buna utilizare a căilor respiratorii superioare;
 Conștientizarea actului respirator la toate cele trei nivele: diafragmatic, toracic , costo –
diafragmatic; localizarea este ajutată inițial de mâna terapeutului, apoi de mâna
pacientei;
 Respirația localizată începe din D.D., continuă în șezând și apoi în ortostatism;
 Pe parcursul programului, respirația localizată va fi folosită în cadrul tehnicii de
corectare a alinierii și detorsi onare a coloanei
– Asuplizarea prin:
 mobilizări pasive;
 exerciții în sens corector;
– Modelarea toracică – vizează:
 expansiunea zonelor de depresiune, dezvoltând senzațiile proprioceptive;
 căutarea ștergerii giboz ității dorsale.
– Dezvoltarea funcției respiratorii înseamnă dezvoltarea tutror parametrilor respiratori;
B. Reeducarea posturală
Alinierea coloanei și controlul postural în timpul activităților cotidiene prin:

26
– Conștientizarea asupra propriului corp;
– Conșt ientizarea deficitelor posturale;
– Învățarea pozițiilor corective cu ajutorul referințelor, apoi fără referințe;
– Aplicarea posturilor corective:
– Facilitarea ștergerii gibozității dorsale prin stimulare manuală și modelaj toracic;
– Formarea reflexului de ati tudine corporală corectă cu alinierea coloanei vertebrale și
reechilibrarea musculaturii paravertebrale;
– Menținerea posturii corecte contra rezistenței manuale a terapeutului; formarea
vigilenței musculare;
– Menținerea atitudinii corective pe parcursul depl asărilor si pozițiilor variate;
– Coordonarea și a rmonizarea gestuală din ce in ce mai complexă;
– Creșterea mobilității articulare si asuplizarea coloanei vertebrale și a centurilor;
– Reechilibrarea subiectului in ansamblu;.
– Refacerea curburilor fiziologice al e coloanei vertebrale.
C. Creșterea amplitudinii de mișcare
Creșterea mobilității articulare s -a făcut în cazul nostru pentru că examenul static și dinamic
a arătat o redoare localizată la un anumit etaj vertebral, în general în zona lombară, cuprinzând
segmentul scoliotic.
Obiectivele secundare au fost:
– Obținerea supleții coloanei vertebrale, a cutiei toracice și a centurii scapulare;
– Modelarea toracică;
– Întreținerea gradului de suplețe obținut.
D. Creșterea forței musculare
Tonifierea musculară sau reedu carea neuro -musculară a însemnat pentru noi corectarea
dezechilibrului muscular, creșterea forței și rezistenței și coordonării musculare. S -au folosit
contracții suficient de puternice și menținute destul de mult timp pentru a putea crește efectiv
tonuul muscular. S -a urmărit obținerea unui tonus echilibrat între mușchii situați pe partea
convexă și cei situați pe partea concavă a curburii. Scopul final fiind obținerea corecției

27
posturale, mușchii vizați au fost cei antigravitaționali sau posturali (spinal ii profunzi), constituiți
în special din fibre tonice. Astfel am folosit contracții musculare izometrice sau izotonice de
mică amplitudine și forță maximală. Am folosit ca suport mingea mare (Bobath), tocmai pentru a
crea instabilitate, acționare asupra si stemului de echilibrare neuro -muscular.
Mușchii vizați au fost:
– tonifierea musculaturii capului și gâtului;
– tonifierea musculaturii centurii scapulo -humerale;
– tonifierea musculaturii pa ravertebrale dorsale și lombare:
– tonifierea pentru reoptimizarea fucț ională a mușchilor slabi alungiți (stretch
weakness) musculatura dorsală dreapta și lombară stânga;
– tonifierea pentru reoptimizarea funcțională a mușchilor slabi scurtați (tight weakness)
musculatura dorsală stânga și lombară dreapta.
– tonifierea musculatur ii abdominale, cu accent pe transversul abdominal și diafragm;
– tonifierea fesierilor mari;
– tonifierea musculaturii membrelor inferioare: adductori, flexori, extensori.
2.3.3.2. Etapele și mijloacele programului kinetic
Program ul s-a desfășurat pe parcursul a trei etape, după cum urmează:
A. Etapa l
– Durata: 4 săptămâni.
– Frecvența: ședințele de tratament s -au desfășurat zilnic în prima săptămână, de 3 ori pe
săptămână în a 2 -a și a 3 -a, și de 2 ori în a 4 -a săptămână.
– Durata unei ședințe a fost în medie de 2 ore, mai mare în prima săptămână, când am pus
accent pe reeducarea și consilierea pacientei.
Obiectivele specifice
Obiective secundare, mjloace :
1. Evaluarea funcțională inițială,
2. Acomodarea pacientei și pregătirea programului corectiv propriu -zis,

28
3. Reeduc area respiratorie: buna utilizare a căilor respiratorii superioare, conștientizarea
actului respirator la nivel: diafragmatic, toracic, costo -diafragmatic
4. Reeducarea posturală: conștientizarea asupra propriului corp , conștientizarea deficitelor
posturale ș i învățarea pozițiilor corective;
5. Asuplizarea coloanei vertebrale și a complexului musculo -ligamentar al toracelui;
6. Mobilizarea centurilor,
7. Tonifierea marilor grupe musculare pentru menținerea unei posturi corecte –
electrostimularea, cu aparatul BTL -4000 , program 7212 – patru poli, 2 în zona toracală
și 2 în zona lombară .
8. Masaj decontracturant și antalgic
Program de tratament kinetic în etapa I
 Respirația abdomino -diafragmatică
Obiectiv: educarea respirației abdomino -diafragmatice; tonifierea diafragmul ui
A: P.I. D.D., capul pe o pernă, genunchii flectați
T1: inspir lent și profund cu bombarea abdomenului. Aplicăm contrarezistență cu ambele
mâini pe peretele abdominal, pentru conștientizare, la începutul inspirului, scăzând treptat
presiunea,care disp are la sfârșitul inspirului; T2: expir profund cu aplatizarea abdomenului.
Plasăm o mână pe stern și cealaltă pe abdomen. Pacienta expiră așa încât să se miște doar
mâna de pe abdomen, toracele rămânând relaxat.
T: localizarea respirației. T1: contracție izotonică concentrică a mușchiului diafragm; T2:
contracție izotonică excentrică a mușchiului diafragm;
E: – ritmul respirator lent, – masa de kinetoterapie sau salteaua, -localizarea manuală, –
indicațiile verbale;
– dozaj: 5 serii a câte 3 repetări, execu tate de -a lungul zilei.

 Antrenarea unilaterală a zonei costale inferioare stângi
Obiectiv: creșterea elasticității și expansiunii toracice în zona inferioară stângă.

29
A: P.I.: D.L. pe partea dreaptă, capul în poziție joasă, membrul superior drept ridicat
deasupra capului și genunchii ușor flectați pentru relaxarea abdominalilor, sul sub baza
hemitoracelui drept.
T1: aplicăm contrarezistență manuală prin presarea bazei toracelui stâng, pacienta inspiră,
localizând mișcarea prin concentrarea pe învingerea r ezistenței care scade treptat, dispărând
la finalul inspirului; T2: expir profund
T: contracția musculaturii inspiratorii de partea stângă, expansiunea hemitoracelui stâng cu
accent pe zona inferioară;
E: – masa de kinetoterapie sau salteaua, – contrarezis tența manuală, – indicațiile verbale.

Postură cu efect global de echilibrare, executată în fața oglinzii
 Obiectiv: echilibrarea marilor grupe musculare ale corpului, pentru menținerea unei posturi
corecte.
A: P.I. ortostatism, poziția de drepți
T1: apropierea călcâielor, extensia genunchilor, contracția feselor, retracția abdomenului,
coborârea umerilor la nivel simetric și tragerea lor înapoi, rotația externă a brațelor,
retragerea bărbiei, respirație de voie; T2: menținerea poziției simetrice
T: T1: contracția izometrică concentrică a cvadricepșilor, a marilor fesieri, contracția
izotonică concentrică a drepților și transversului abdominal, contracția izotonică concentrică
a abductorilor scapulei; T2: contracția izometrică a musculaturii menț ionate la T1, contracția
izometrică concentrică a paravertebralilor dorsali dreapta și lombari stânga, contracția
izometrică excentrică a paravertebralilor dorsali stânga și lombari dreapta, contracția
izometrică concentrică a sternocleidomastoidienilor
E: – oglinda; – comanda verbală ”menține”;
– dozaj: 3 serii a câte 2 minute; pauză între serii: 30 de secunde
Mobilizări active ale centurilor și membrelor și exerciții de mers, de asemenea în fața oglinzii :
 Obiectiv: redresare posturală, tonifierea în regim d e scurtare a musculaturii paravertebrale
lombare de partea stângă, echilibrarea coloanei lombare.

30
A: P.I. ortostatism, poziția de drepți
T1: extensia piciorului stâng, ridicarea pe vârful piciorului stâng – expir; T2: revenire la
poziția inițială – inspir ;
T: T1: contracția izometrică a extensorilor M.I., a fesierilor mari, contracția izotonică
concentrică a musculaturii paravertebrale lombare de partea stângă, T2: contracția izotonică
concentrică a musculaturii paravertebrale lombare de partea dreaptă.
E: – oglinda, – forța gravitațională;
– dozaj: 2 serii a câte 10 repetări, – pauză intre serii: 20 secunde.

 Obiectiv: reeducare proprioceptivă, dezvoltarea controlului postural, tonifierea musculaturii
M.I., asuplizarea coloanei vertebrale prin întinderea cur burilor, mobilizarea scapulelor și a
cutiei toracice.
A: P.I.: ortostatism
T1: extensia picioarelor, ridicarea pe vârfuri, ridicarea M.S. prin lateral sus, – inspir; T2:
revenire la P.I. – expir;
T: T1: contracția izotonică a extensorilor piciorului, a ex tensorilor M.I., a adductorilor și
ridicătorilor scapulei, stretchingul musculaturii paravertebrale cu diminuarea curburilor
scoliotice;
E: – ritmul respirator; – oglinda;
– dozaj: 2 serii a câte 10 repetări, – pauză între serii: 30 secunde.
 Mers normal și pe vârfuri cu mâinile pe cap, pe umeri, sau cu o minge medicinală ușoară pe
cap;
 Mers între linii paralele sau pe o bârnă joasă;
 Posturi în decubit ventral, men ținute în perioadele de repaus.
Propriocepția spatelui
 Obiectiv: dezvoltarea propriocepției spatelui, tonifierea musculaturii M.I.
A: P.I.: ortostatism, cu spatele la perete, M.I. depărtate la lățimea umerilor, minge Bobath
între spate și perete, în zona lombară joasă.

31
T1: pacienta face un pas în față, – inspir; T2: coborârea șezutului și trunchiulu i cu flexia
coapsei pe bazin și flexia gambei pe coapsă, spatele drept, rularea mingei între perete și
spate, până la nivel cervico -dorsal, – expir; T3: revenire la P.I., inspir.
T: T1: contracția izometrică globală a musculaturii spatelui, contracția izom etrică a
musculaturii abdominale; T2: contracția izotonică concentrică a musculaturii flexoare a
coapsei pe bazin și a gambei pe coapsă, menținerea contracției de la T1; T3: menținerea
contracției de la T1 și T2; contracția izotonică excentrică a musculatu rii flexoare a coapsei
pe bazin și a gambei pe coapsă.
E: – ritmul respirator, – forța gravitațională, – peretele, – mingea Bobath;
– dozaj: 2 serii a câte 6 repetări, pauză între serii: 20 secunde.
 Obiectiv: dezvolatrea propriocepției spatelui.
A: P.I.: pat rupedie, un cilindru gros perpendicular pe coloana lombară.
T1: ondularea coloanei în sens caudo -cranial și rularea cilindrului până la nivel dorsal
înalt, – expir; T2: ondularea coloanei în sens cranio -caudal și rularea cilindrului până la nivel
lombar ( P.I.)
T: T1: contracția izometrică concentrică a musculaturii extensoare a spatelui, succesiv, în
sens caudo -cranial; T2: contracția izometrică concentrică a musculaturii extensoare a
spatelui, succesiv, în sens cranio -caudal;
E: – salteaua, – cilindrul me talic, – indicațiile verbale.
– dozaj: 2 serii a câte 6 repetări, pauză între serii: 20 secunde.
Asuplizarea Klapp
 Obiectiv: asuplizarea coloanei lombare, tonifierea în regim de scurtare a musculaturii
paravertebrale lombare de partea stângă, tonifierea în r egim de alungire a musculaturii
paravertebrale lombare de partea dreaptă,
A: P.I. stând pe genunchi, în poziția lordozantă Klapp 1;
T1: flexia laterală a trunchiului spre stânga, – expir; T2: revenire la P.I., – inspir.
T: contracția izotonică concen trică a musculaturii paravertebrale lombare de partea stângă,
excentrică de partea dreaptă, mobilizarea localizată a segmentului lombar;
E: – ritmul respirator, – salteaua.
– dozaj: 2 serii a câte 6 repetări, pauză între repetări: 30 secunde.

32
 Obiectiv: asupl izarea coloanei dorsale, tonifierea în regim de scurtare a musculaturii
paravertebrale dorsale de partea dreaptă, tonifierea în regim de alungire a musculaturii
paravertebrale dorsale de partea stângă.
A: P.I. stând pe genunchi, în poziția lordozantă Klap p 4 ce corespunde segmentului dorsal
D8-D10;
T1: flexia laterală a trunchiului spre dreapta, – expir; T2: revenire la P.I., – inspir.
T: T1: contracția izotonică concentrică a musculaturii paravertebrale dorsale de partea
dreaptă, excentrică de partea s tângă, mobilizarea localizată a segmentului dorsal;
E: – ritmul respirator, – salteaua.
– dozaj: 2 serii a câte 6 repetări, pauză între repetări: 30 secunde.
 Alinierea coloanei prin mobilizarea centurilor (patrupedia Klapp ) (fig.nr. 7.)
Obiectiv: diminuarea c urburilor, creșterea mobilității centurilor
A: P.I.: patrupedie;
T1: pacienta face un pas înainte cu M.S. și M.I. stâng, – inspir; T2: revenire la P.I., –
expir;
T: T1: mobilizarea în întindere a coloanei, tonifierea în regim de alungire (asuplizarea)
musculaturii paravertebrale dorsale de partea stângă și lombare de partea dreaptă;
E: – ritmul respirator, – salteaua.
– dozaj: o serie a 12 repetări.

Fig. nr. 7 Patrupedia Klapp

Derigidizarea prin deblocarea scapulelor, ajutată de respirație
 Obiectiv: mobilizarea scapulelor și refacerea capacității de alunecare pe grilajul costal.

33
A: P.I.: ortostatism
T1: ducerea mâinilor la ceafă, mediusurile se ating, mișcarea antrenând bascularea
scapulelor, – inspir; T2: revenire la P.I., – expir; T3: reluarea mișcării de la T1, mâinile se
prind la ceafă cu priză interdigitală între police și index, – inspir; T4: revenire la P.I., – expir;
T5: reluarea mișcării, mâinile prind plicile coatelor contralaterale, – inspir; T6: revenire la
P.I., – expir;
T: T1, T3, T5: adducția și ridicarea progresivă a scapulelor; mobilizarea progresivă a centurii
scapulare;
E: – ritmul respirator.
– dozaj: o serie de 10 repetări,
Exerciț iul continuă după cum urmează:
 Obiectiv: autoelongația coloanei vertebrale, cre șterea expansiunii toracice în inspir
A: P.I.: ortostatism, M.S. flectate prin lateral sus, mâinile prind coatele contralaterale
T1: ridicarea în ax longitudinal a brațelor cu ridicarea umerilor, – expir diafragmatic;
T2:flexia laterală a trunchiului spre dreapta, – inspir; T3: revenire la P.I., – expir;
T: T1: întinderea în ax a trunchiului, mobilizarea centurii scapulare, facilitarea expansiunii
toracice costale joase stângi în inspir;
E: – ritmul respirator, – respirația abdomino -diafragmatică.
– dozaj: 2 serii a câte 10 repetări, – pauză între serii: 30 secunde
B. Etapa II
– Durata: 12 săptămâni.
– Frecvența: ședințele de tratament s -au desfășurat de 3 ori pe săptămână în primele 8
săptămâni, de 2 ori pe săptămână în săptămânile 9 – 12.
– Durata unei ședințe a fost în medie de 1 1/2 ore.
– Etapa II s -a finalizat de asemenea cu o evaluare intermediară.
Obiective specifice, mijloace și metode utilizate
În a doua etapă, programul s -a axat pe:
1. Desfășurarea etapei corective propriu -zise;

34
2. Reeducarea respiratorie: corel area exercițiilor cu o respirație corectă; dezvoltarea
funcției respiratorii;
3. Corectarea prin respirație a aliniamentului coloanei;
4. Aplicarea posturilor corective învățate;
5. Creșterea amplitudinii de mișcare a coloanei vertebrale și creșterea flexibilității cutiei
toracice;
6. Echilibrarea musculaturii paravertebrale;
7. Creșterea forței musculare.
8. Electrostimularea, cu aparatul BTL -4000, program 7212 – patru poli, 2 în zona toracală și
2 în zona lombară
9. Masaj decontracturant
Program de tratament kinetic în etapa I I
Mobilizări pasive
 Obiectiv: realinierea coloanei vertebrale în ansamblu
A: P.I.: șezând pe bancă, plan înclinat sub fesa dreaptă, M.S. stâng ridicat pe lângă cap;
terapeutul în spate, execută priza cu mâna stângă sub axilă, policele pe convexitat e,
contrapriza pe fața anterioară a hemitoracelui drept;
T1: înclinarea pasivă laterală stânga: mâna stângă aplicată subaxilar opune rezistență,
mâna dreaptă execută simultan prersiune și tracțiunea spre înapoi a hemitoracelui drept, –
expir; T2: pacient ul menține spatele drept, – inspir; T3:revenire la P.I., – expir.
T: T1: mobilizare pasivă lentă corectivă; T2: contracție izometrică a amusculaturii
paravertebrale pentru stabilizarea în postura corectată;
E: – ritmul respirator; – banca; – prizele și ac țiunea terapeutului; – comanda verbală
„menține”.
– dozaj: – 3 serii a câte 3 repetări, – pauză între serii: 60 secunde.
 Obiectiv: realinierea și detorsionarea coloanei dorsale .

35
A: P.I.: șezând călare pe bancă, coatele îndoite, palmele pe cap; terapeutul în spate, execută
priza cu mâna dreaptă, cu policele pe scapulă, degetele 2 și 5 pe claviculă, contrapriza cu
mâna stângă pe partea postero -laterală stângă a toracelui, podul palmei pe scapulă;
T1: răsucire pasivă prin impuls ușor, pacientul menține spatele drept, – expir; T2:
menținerea poziției, – inspir; T3: idem T1, impulsul crește ca intensitate, – expir; T4:
menținerea poziției, – inspir; T5: idem T3, impulsul crește din nou, – expir; T6: menținera
poziției, – inspir; T7: revenire la P.I., – expir.
T: T1, T3, T5: mobilizări pasive de răsucire cu intensitate crescândă; T2, T4. T6: contracție
izometrică a musculaturii paravertebrale pentru stabilizarea în postura imprimată;
E: – ritmul respirator; – banca; – prizele și acțiunea terapeutului; – comanda v erbală
„menține”.
– dozaj: – 2 serii a câte 2 repetări, – pauză între serii: 60 secunde.
Contracții izometrice maximale cu contrarezistență (von Niederhoffer)
 Obiectiv: alinierea coloanei, tonifierea în regim de alungire a musculaturii paravertebrale
dorsale de partea stângă (exercițiu de tracțiune).
A: P.I.: D.V., capul răsucit spre stânga, M.S. stâng în abducție și rotație externă, cotul flectat
la 900. Priza în jurul brațului, imediat sub axilă, caută poziția în care marginea spinală a
omoplatului este pa ralelă cu coloana . Contrapriza pe bazin, partea stângă.
T1: tracțiune pasivă lentă, progresivă, a M.S., în ax, împreună cu omoplatul, în timp ce
pacienta se opune: 3 -4 secunde; T2: menținerea constantă a tracțiunii: 3 -4 secunde; T3:
revenire la P.I.: 3 -4 secunde.
T: T1, T2: contracție izometrică a adductorilor omoplatului; T3: relaxare progresivă;
E: – masa de kinetoterapie, – prizele, – conștientizarea pacientei, – T1=T2=T3.
– dozaj: o serie de 4 repetări.
 Obiectiv: alinierea coloanei, tonifierea în regim de scurtare a musculaturii paravertebrale
dorsale de partea dreaptă (exercițiu de împinger e).

36
A: P.I. idem cu exercițiul precedent, dar M.S. stâng flectat la maxim din cot, palma sprijinită
pe masă. Priza pe partea internă a cotului, trecându -și antebrațul printre brațul și antebrațul
pacientei;
T1: pacienta abduce M.S. și omoplatul, împingând în mâna terapeutului: 3 -4 secunde; T2:
pacienta trage coloana vertebrală spre omoplatul fixat: 3 -4 secunde; T3: relaxare;
T: T1: contracție izometrică a abductorilor M.S. și omoplatului; T2: contracția izotonică
concentrică a adductorilor omoplatului luând punct fix pe inserția pe omoplat; T3: relaxare.
E: – masa de kinetoterapie, – prizele, – conștientizarea pacientei, – T1=T2=T3.
– dozaj: o serie de 4 repetări.
Tonifierea și corectarea cu ajutorul mișcărilor respiratorii
 Obiectiv: tonifierea în poziție alungită a musculaturii toracice de partea stângă, tracțiunea spre
înapoi a gibozității toracice concave anterioare.
A: P.I.: așezat încrucișat, cală sub ischionul d rept, MS stâng sus și cu o greutate în
mână, MS drept jos cu mâna spijinită
T1 -timp inspirator: expansiune concavă, corecție și translație concavă a
toracelui; T2 -timp expirator: bascularea umărului și a omoplatului, deplasarea M.S.
stâng către convexit ate,
T: tonifierea excentrică a musculaturii toracice concave
E: greutatea din mâna concavă determină contracția excentrică a musculaturii toracice
concave, marele dințat va lua punct fix pe linia mediană subaxilară. Astfel va avea
un dublu efect corector: -tracțiunea sa concavă asupra coloanei prin intermediul
romboidului și –tracțiunea spre înapoi a gibozității toracice concave anterioare.
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări, pauză între serii: 60 secunde.

 Obiectiv: corecția globală, (dar mai ales a zonei d orsale) scolioză în S, dorsal
dreapta, lombar stânga.
A: P.I.: așezat unifesier pe scaun pe partea lombară stângă. M.I. drept întins lateral și

37
înapoi, mâna stângă pe un baston fixat vertical la scaun, M.S. drept lateral, cotul îndoit,
mâna la piept;
T1: retroversia bazinului, corecția toracelui prin degajarea lui înainte și în sus,
degajarea colanei cervicale prin “bărbie dublă”, orizontalizarea umerilor; T2 – corecțiile
frontale: trecerea greutății pe fesa stângă, menținerea înapoi a M.I. drept, rotația parțială a
capului de partea dreaptă.
T: Pe inspirație: autoîntinderea de jos în sus până la occiput, cu degajarea electivă a
hemitoracelui stâng prin inspirația care tinde să se localizeze aici – inspirația concavă,
superior și posterior. Pe timpul expirat or: menținerea autoîntinderii și corecției concave
printr -o activitate statică a planului posterior.
Corecția maximală a convexității dorsale prin expirația și deplasarea
gibozității către concavitate; se expiră spre median, superior și posterior.
E: Poziț ia inițială corectează concavitatea în plan frontal. Corecția maximală a
convexității dorsale prin expirația și deplasarea gibozității către concavitate; se expiră
spre median, superior și posterior.
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări, pauză între serii: 60 secunde.

Tonifierea musculară prin exerciții active
 Obiectiv: Tonifiere izometrică a musculaturii responsabile pentru menținerea atitudinii corecte
a cefei.
A: P.I. așezat pe scaun, palmele la ceafă
T1: extensia capului contra rezistenței palmelor; T2: revenire în P.I.
T: T1.:contracție izometrică a extensorilor capului; T2: relaxare
E: -scaunul;
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări; – pauză între serii: 30 secunde.
 Obiectiv: Tonifiere izometrică a musculaturii responsabile pentru menținerea atitud inii corecte
a cefei.
A: P.I. așezat pe scaun, palmele la nivelul frunții

38
T1: flexia capului contra rezistenței palmelor; T2: revenire în P.I.
T: T1:contracție izometrică a flexorilor capului; T2: relaxare
E: – scaunul;
– dozaj: 3 serii a câte 5 r epetări; – pauză între serii: 30 secunde.
 Obiectiv: Tonifiere izotonică concentrică a musculaturii responsabile pentru menținerea
atitudinii corecte a centurii scapulo -humerale și a spatelui.
A: P.I.: așezat pe scaun, M.S. deasupra capului cu coatele îndoi te, mâinile apucă antebrațul
opus
T1: înclinarea trunchiului spre dreapta, zona omoplaților în contact permanent cu spătarul
scaunului – expir; T2: revenire în P.I. – inspir ; T3: înclinarea trunchiului spre stânga, zona
omoplaților în contact permanent c u spătarul scaunului – expir; T4:revenire în P.I. – inspir
T: T1,T3: contracție izotonică excentrică a musculaturii trunchiului heterolaterală; T2,T4:
contracție izotonică concentrică a musculaturii trunchiului heterolaterală.
E: – ritm respirator; – forța gravitațională; – scaunul;
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări; – pauză între serii: 30 secunde.
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor dorsali dreapta .
A: P.I.: Așezat pe mingea mare ., coatele îndoite, un baston ținut pe u meri (fig.8) ;
T1.: ridicare cu răsucirea trunchiului spre stânga; T2 -T3: menținere; T4.: revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a paravertebralilor dorsali dreapta în poziția scurtată și a
paravertebralilor dorsali stânga în poziție alungită; T 2-T3: izometrie (8 secunde) ; T4.:
relaxare;
E: – saltea; – baston; – ritm ½;
– dozaj: 2 serii a 6 repetări; – pauză: 30 sec. între serii.

39

Figura nr.8 Tonifierea mușchilor spatelui
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor dorsali stânga (fig. nr. 9).
A: P.I.: Așezat pe mingea mare cu un baston ținut la spate oblic, cu mâna dreaptă sus
T1.: înclinarea trunchiului spre dreapta ; T2-T3: menținere; T4.: revenire în P.I. a
T: T1.: contracție izotonică excentrică a paravertebralilor de partea stângă ; T2-T3: izometrie
(8 secunde); T4.: relaxare
E: – ritm ½ ;
-dozaj: 2 serii a 8 repetări ; – pauză: 30 sec. între serii.

Figura nr. 9 Tonifierea asimetrică a mușchilor paravertebrali
 Obiectiv: Tonifiere în condiții d e alungire a paravertebralilor lombari stânga .
A: P.I.: Așezat călare pe scaun, o ganteră în mâna dreaptă
T1.: ridicarea prin lateral până la orizontală a MS drept (va bloca trunchiul superior)
simultan cu îndoirea ușoară laterală spre stânga a trunchiulu i ; T2: revenire în P.I.

40
T: T1. :contracție excentrică a paravertebralilor lombari dreapta ; T2: relaxare;
E: – scaun; – ganteră; – ritm: ½ ;
-dozaj: 2 serii a 5 repetări; -pauză: 30 sec. între serii.
 Obiectiv: Tonifierea musculaturii abdominale.
A: P.I.: D.D. cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, mâinile la ceafă
T1: flexia trunchiului pe bazin – expir; T2: revenire în P.I. – inspir
T: T1: contracție izotonică concentrică a musculaturii abdominale; T2: contracție izotonică
excentrică a musculatur ii abdominale
E: -ritm respirator; – forța gravitațională; – salteaua;
– dozaj: 3 serii a câte 10 repetări; – pauză între serii: 30 secunde.
 Obiectiv: Tonifier ea musculaturii fesierului mare, extensorilor spatelui
A: P.I.: D. V. cu brațele întinse sus (fig.10).
T1: ridicarea alternativă a MI și MS opus – inspir; T2: revenire în P.I. – T: T1: contracție
izotonică concentrică a musculaturii extensoare a coapsei pe bazin și extensorilor spatelui ;
T2: relaxare E: – ritm respirator; – forța gravitațională; – salteaua; – dozaj: 3 serii a câte 10
repetări; -pauză între serii: 30 secunde.

Figura nr. 10 Tonifierea extensorilor spatelui
C. Etapa III
– Durata: 4 săptămâni.
– Frecvența: ședințele de tratament s -au desfășurat de 2 -1 ori pe săptămână
– Durata unei ședinț e a fost în medie de 1 oră.

41
Obiectivele specifice, mijloacele și metodele utilizate
1. Dezvoltarea funcției respiratorii (dezvoltarea parametrilor respiratori);
2. Armonizarea gestuală din ce in ce mai complexă;
3. Întreținerea supleții;
4. Menținera și creșterea am plitudinii de mișcare a coloanei vertebrale și a
flexibilității cutiei toracice;
5. Echilibrarea musculaturii paravertebrale prin electrostimulare
6. Creșterea forței musculare;
7. Fixarea rezultatelor obținute;
8. Evaluarea finală.
Program de tratament kinetic în e tapa a III -a
 Obiectiv: Tonifiere izometrică a musculaturii responsabile pentru menținerea atitudinii corecte
a cefei.
A: P.I. așezat pe scaun, cu palma stângă la nivelul osului temporal stâng
T1: înclinarea capului pe partea stângă contra rezistenței pal mei; T2: revenire în P.I.
T: T1: contracție izometrică a mușchilor homolaterali ai cefei; T2: relaxare
E: – reluare pe partea opusă ; -scaunul;
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări; -pauză între serii: 30 secunde;
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de s curtare a paravertebralilor dorsali dreapta .
A: P.I.: D.V., coatele îndoite, un baston ținut pe umeri;
T1.: ridicare cu răsucirea trunchiului spre stânga; T2 -T3: menținere; T4.: revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a paravertebralilor dorsali dreapta în poziția scurtată și a
paravertebralilor dorsali stânga în poziție alungită; T2 -T3: izometrie; T4.: relaxare;
E: – saltea; – baston;
– dozaj: 2 serii a 6 repetări; – pauză: 30 sec. între serii;
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor dorsali stânga.
A: P.I.: ortostatism

42
T1.: contracția izometrică a abdominalilor, pacientul menține astfel trunchiul inferior
imobil; fandare laterală pe MI drept simultan cu ridicarea MS stâng prin lateral sus; T2 -T3:
menț inere; T4.: revenire în P.I.
T: T1.: contracție izometrică a abdominalilor, contracție excentrică a paravertebralilor dorsali
dreapta ; T2-T3: izometrie; T4.: relaxare
E: – ritm ½ ;
-dozaj: 2 serii a 8 repetări ; – pauză: 30 sec. între serii.
 Obiecti v: Tonifierea musculaturii fesierului mare, extensorilor spatelui
A: P.I.: D.V. pe mingea mare cu brațele întinse sus (fig. nr.11 )
T1: ridicarea alternativă a MI și MS opus – inspir; T2: revenire în P.I. –
T: T1: contracție izotonică concentrică a musc ulaturii extensoare a coapsei pe bazin și
extensorilor spatelui; T2: relaxare
E: – ritm respirator; – forța gravitațională; – salteaua;
– dozaj: 3 serii a câte 10 repetări; -pauză între serii: 30 secunde

Figura nr. 11 Tonifierea musculaturii exten soare pe mingea mare
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor lombari dreapta
A: P.I.: ortostatism, un baston ținut deasupra capului;
T1: fandare laterală pe M.I. stâng simultan cu îndoirea trunchiului lateral stânga; T2 -T3:
menținere; T4: revenire în P.I.

43
T: T1: contracție excentrică a paravertebralilor din partea dreaptă; T2 -T3: izometrie; T4:
contracție concentrică a paravertebralilor lombari dreapta
E: – baston; – ritm ½;
– dozaj: 2 serii a 6 repetări; – pauză: 30 sec. între serii;
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor lombari dreapta.
A: P.I.: stând depărtat, un baston ținut diagonal la spate, apucat cu mâna dreaptă de sus și
stânga de jos
T1.: îndoirea trunchiului lateral stânga; T2 -T3: menți nere; T4.: revenire în P.I.
T: T1.: contractie excentrică a paravertebralilor lombari dreapta; T2 -T3: menținere; T4.:
relaxare;
E: – baston;
-dozaj: 2 serii a 8 repetări; -pauză: 30 sec. între serii;
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a par avertebralilor lombari stânga
A: P.I.: D.L. pe partea dreaptă, brațele ridicate în sus în prelungirea capului (fig.12);
T1.: ridicarea trunchiului; T2 -T3: menținere; T4: revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a paravertebralilor lombari stânga și a oblicilor abdominali;
T2-T3: izometrie; T4.: relaxare;
E: -saltea; – ritm ½ ;
-dozaj: 2 serii a 8 repetări; – pauză: 30 sec. între serii.

Figura nr. 12 Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor lombari stânga

44
 Obiectiv: Tonifierea m usculaturii abdominale și flexoare a coapsei pe bazin
A: P.I.: D.D. cu M.S. sus, mâinile apucă picioarele unui scaun.
T1: ridicarea M.I. la verticală fără ridicarea bazinului – expir; T2:revenire în P.I. – inspir
T: T1: contracție izotonică concentrică a musculaturii abdominale și a musculaturii flexoare
a coapsei pe bazin; T2: contracție izotonică excentrică a musculaturii abdominale și a
musculaturii flexoare a coapsei pe bazin
E: – ritm respirator; – forța gravitațională; – salteaua, scaunul;
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări; -pauză între serii: 30 secunde
 Obiectiv: întinderea coloanei lombare.
A: P.I .: P-ul în ortostatism, M.I. ușor flectate din genunchi, trunchiul flectat, palmele
sprijinite pe sol, bazinul este proiectat înapoi; terapeutul g hidează proiecția înapoi a bazinului
plasând o mână pe zona lombară, pentru conștientizarea întinderii de către pacientă;
T1- menținere, „menține!”
T: stretching lung activ;
E: -comanda verbală,
-dozaj: T1 – 20 sec, 2 repetări.
 Obiectiv: Tonifierea ma rilor grupe musculare ale corpului pentru menținerea unei posturi
corecte.
A: P.I. șezând cu sprijin pe saltea, cu M.S. întinse în spate
T1: flexia trunchiului pe bazin cu ducerea M.S. înainte, mâinile apucă gleznele – expir;
T2: revenire în P.I. – inspi r; T3: ridicarea bazinului de pe sol, cu extensia corpului – expir;
T4: revenire în P.I. – inspir
T: T1: stretchingul musculaturii extensoare a trunchiului; T2:contracție izotonică excentrică
a musculaturii flexoare a trunchiului; T3:contracție izotonică c oncentrică a musculaturii
extensoare a spatelui și a M.I.; T4: contracție izotonică excentrică a musculaturii extensoare a
spatelui și a M.I.
E: – ritm respirator; – forța gravitațională; – salteaua;
– dozaj: 3 serii a câte 5 repetări; -pauză între s erii: 30 secunde.

45
 Obiectiv: tonifierea musculaturii nucleului și a pătratului lombar, cvadriceps, fesieri mari
(fig.13).
A: P.I. DD
T1 ridicarea lentă a bazinului
T2. Revenire la PI
T contracție concentrică și excentrică a mușchilor menționați
E.ritm respi rator, respirații lungi, saltea, G

Figura nr. 13 ”Podul”
 Obiectiv: tonifierea musculaturii nucleului și a pătratului lombar, cvadriceps, fesieri mari .
PI decubit dorsal, genunchii îndoiți și apropiați, brațele pe lângă corp, se ridică bazinul cât îi
permite mobilitatea, în poziția maxim ridicată se execută 3 departări de genunchi, după care se
revine la poziția inițială. (2 serii x 10 repetări) (fig.14).

Figura nr. 14 ”Podul cu genunchii depărtați”.

46
 Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurta re a pătratului lombar și a oblicilor stânga
A: P.I.: D.L. pe partea dreaptă, braț ul drept înainte, brațul stâng pe coapsă (fig. 15);
T1.: ridicarea trunchiului; T2 -T3: menținere; T4: revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a pătratului lombar și a oblicilor stânga;
T2-T3: izometrie; T4.: relaxare;
E: -saltea; – ritm ½ ;
-dozaj: 2 serii a 8 repetări; – pauză: 30 sec. între serii.

Figura nr. 15 Tonifierea musculaturii laterale a bazinului și trunchiului
 Obiectiv: Tonifierea extensorilor sp atelui și a coatelor
A: P.I.: Stând brațele sus, coatele flectate cu palmele la nivelul cefei . (fig.16);
T1.: se prinde coarda elastică cu ambele mâini și se execută, extensia brațelor. În
timp ce se execută extens ia, se urmăresc palmele cu privirea ; T2-T3: menținere;T4:
revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a a extensorilor spatelui și ai coatelor ;
T2-T3: izometrie; T4.: relaxare;
E: -coarda elastică ; – ritm ½ ; dozaj: 2 serii a 16 repetări; – pauză: 30 sec. între serii

47

Figura nr. 16 Tonifie rea extensorilor spatelui
 Obiectiv: Tonifierea extensorilor spatelui și a abductorilor MS stâng
A: P.I.: Stând cu o coardă elastică în mâna stângă (fig.17) ;
T1.: ridicarea MS stâng prin lateral cu întinderea corzii ; T2-T3: menținere;T4:
revenire în P.I.
T: T1.: contracție concentrică a a abductorilor MS stang ;
T2-T3: izometrie; T4.: contracție excentrică a acelorași mușchi ;
E: -coarda elastică ; – ritm ½ ;
-dozaj: 2 serii a 16 repetări; – pauză: 30 sec. între serii

Figura nr 17 Tonifierea abductorilor MS stang
2.4. Rezultate și discuții
Intervenția terapeutică a început cu o evaluare complexă, care a fost repetată la sfârșitul fiecărei
etape, și implicit la sfârșitul programului.

48
Evaluarea inițială a determinat trasarea obiectivelor genera le și a unui plan de abordare, în
funcție de gradul deficitelor înregistrate. Cu ajutorul evaluărilor intermediare, am obținut, după
fiecare etapă, un tablou real al progresului înregistrat pentru fiecare parametru în parte, ceea ce a
făcut posibilă atât e vidențierea gradului de eficacitate a abordării, cât mai ales trasarea unor
obiective exacte și specifice de urmărit în etapa ulterioară.
A. Rezultatele a namnez ei
 Date personale :
Pacienta – M.D.; vârstă – 13 ani; mediul urban. Particularitățile de sex s i de vârstă au fost
respectate în procesul de corectare a deficiențelor fizice. Rezultatele bune la învățătură ne -au
informat asupra gradului de cultură, favorabil în colaborarea și înțelegerea reciprocă.
 Condiții de viață :
Regimul de viață – ADECVAT. Alim entația – ECHILIBRATĂ.
 Condiții de muncă (studiu) :
Condiții de microclimat în clasă – FAVORABILE (mobilier adecvat, loc potrivit în clasă).
Gradului de participare le orele de educație fizică – SCĂZUT. Menționăm că nu a beneficiat de
scutire medicală de la participarea la orele de educație fizică.
 Antecedente heredo – colaterale (AHC) :
a. Patologice – NS.
b. Din punct de vedere temperamental, comportamental, al echilibrului nervos, al
posibilităților psiho –motrice –NS.
c. Dimensiunile corporale si dezvoltarea fizică a ascendenților – Predispoziție pentru
creștere si dezvoltare bruscă și rapidă. au existat în familie ascendenți scoliotici, cifotici. Medicul
francez Nageottel spunea că a fost frapat de frecvența enormă a cazurilor de scolioză în an umite
familii: “Există familii de scoliotici, de cifotici, cum sunt familii de miopi, de migrenosi”9.

9 Sambucy, I.(1973). „Gymnastique corrective vertebr ale”, Editura Dangles, Paris.

49
 Antecedente personale :
a. Fiziologice:
– Născută la termen, scorul APGAR – 10;
– Evoluția creșterii și dezvoltării – ARMONIOASĂ;
– Coincidența menarhei cu evo luția agravantă a curburilor (menarha) – PREZENTĂ;
– Evoluția morfologică si psiho –intelectuală în prima copilărie și în etapele de vârstă următoare
– ARMONIOASĂ;
– Vârsta la care au apărut puseele de creștere, dinamica dezvoltării caracterelor sexuale –
FIZIOLOGICĂ.
Concluzia: Perioada de creștere se apropie de stadiul final.
b. Patologice: afecțiuni infecto – contagioase: varicelă.
c. Sportive:
– Cantitatea de mișcare în copilărie – SCĂZUTĂ/MEDIE;
– Sporturi practicate: BASCHET, ÎNOT.
d. Terapeutice: tr atamente si programe kinetice:
 Istoricul bolii furnizează date importante în legătură cu tipul scoliozei, vechimea, evoluția sa
în timp și potențialul de agravare.
a. Data aparției: descoperită în iulie-august 2018 .
b. Perioade de agravare – NU.
B. Rezultatele evaluării somatscopice
Examenul somatoscopic global
a. Statura: 163 cm – NORMOSTATURALĂ;
b. Starea de nutriție: 53 kg – NORMOPONDERALĂ;
c. Proporțiile între segmentele corpului și dezvoltarea globală:

50
– dezvoltarea în lungime și volum a toracelui față de aceleași m ărimi ale abdomenului:
VOLUM TORACIC SCĂZUT;
– dezvoltarea în lățime a toracelui în raport cu diametrul său anteroposterior – DEFICITARĂ;
– asimetrii în dezvoltarea grupelor musculare ale membrelor superioare și inferioare: NU.
d. Atitudinea corporală globală: EC HILIBRATĂ.
e. Gradul maturizării sexuale metoda Tanner: ETAPA PUBERTĂȚII.
f. Aspectul tegumentelor, a sistemului circulator periferic, al sistemului endocrin: NORMAL.
g. Comportamentul motric : NORMAL (fără “ticuri motoare”).
Examenul somatoscopic segmentar
Examenul din spate : Pacienta la aproximativ 1,5 – 2 m în față:
a. Asimetria umerilor și acromioanelor; scapulelor; hemitoracelor;
b. Gibozități scoliotice;
c. Coloana vertebrală în plan frontal;
d. Starea de echilibru a deviației (firul cu Pb);
e. Musculatura parave rtebrală;
f. Spinele iliace posterioare: această regiune este esențială pentru diagnosticarea înclinării
bazinului; triunghiurile brahio -toracice;
g. Pliurile fesiere: brațele laterale: denotă o egalitate sau inegalitate de lungime a membrelor
inferioare.
Examenul din față . Pacienta la 1 – 1,5 m în față:
a. La nivelul umerilor se constată asimetria prin ridicare sau coborâre (cel ridicat, dreptul,
corespunde convexității coloanei dorsale scoliotice), ambii umeri tind să se apropie înainte spre
linia media nă, deteminând astfel micșorarea capacității toracice și deci reducerea volumului
respirator;
b. Deformațiile toracelui: asimetria; în partea corespunzătoare gibozității dorsale
observăm hemitorace ÎNFUNDAT; de partea opusă hemitoracele este BOMBAT.

51
– Areola mamară; – Triunghiul format din liniile care unesc cele două mameloane și ombilicul,
triunghi în mod normal isoscel, în cazul scoliozei nu mai este isoscel.
– Linia care unește manubriul sternal cu simfiza pubiană nu mai trece prin apendicele xifo id.
c. Deviații și modificări morfologice ale bazinului: simetria spinelor iliace anterioare,
dezechilibre laterale ale bazinului (fig.4) .
C. Rezultatele parametrlor respiratori
Primul deziderat a fost reeducarea respiratorie, evoluția acestor parametr ii este prezentată
în tabelul nr. 2, figurile 18, 19 ).
Tabelul nr. 2. Evaluarea parametrilor respiratori specifici și a capacității de efort
PARAMETRUL Normal Evaluare
inițială Evaluare
etapa I Evaluare
după
etapa II Evaluare
după
etapa III Diferența
inițial-
final
Elasticitatea toracică (cm) 9 5 6,8 8 8,9 3,9
Indicele de armonie Erissman
(perim. toracic – talie / 2) 0 -6,5 -4,5 -1,5 -0,5 6

Figura nr. 18. Evoluția elasticității toracice pe etape

52

-8-6-4-200
-6.5-4.5-1.5-0.5 Normal
Inițial
Etapa I
EtapaII
Etapa IIIe
Figura nr. 19. Evoluția indicelui de armonie Erissman pe etape
D. Rezultatele evaluării somatometrice
Sunt prezentate în tabelul nr .3.

Tabel nr. 3 Evaluarea antropometrică a reperelor posturale
SEGMENTUL EVALUAT Inițial Evaluare
etapa I Evaluare
etapa II Evaluare
etapa III
(FINAL) Inițial -final
Asimetria umerilor
2 cm 0,8 cm 0,5cm 0,5 cm 1,5cm
Asimetria scapulelor 2,5 cm 1,5 cm 1,2 cm 0,8 cm 1,7cm
Gibozitatea dorsală 3 mm 2,7 mm 2,5 mm 2,5 mm 0,5mm
Săgeata
scoliotică dorsal 4 mm 4 mm 3,5 mm 3,3mm 0,7mm
lombar 2 mm 1,4 mm 0,6 mm 0,5 mm 1,5mm

E. Rezultatele evaluării a mplitudinii de mișcare
Valorile măsurate ale amplitudinii de mișcare sunt prezentate în tabelul 4.

53
Tabel nr. 4 Valorile normale și ale evaluărilor amplitudinii de mișcare a c oloanei vertebrale
exprimate în centimetri, prezentate pe regiuni și etape.
Regiunea Mișcarea Testul
(cm) Normal Inițial Eval.
etapa I Eval.
etapa
II Eval.
etapa
III
Cervical Flexie lat.
dreapta Tragus –
acromionn
0 -8 -6,5 -5,8 -5,5
Flexie lat.
stânga Tragus –
acromion
0 -5 -4 -3,7 -3,5
Dorsal
Flexie
maximă Ott 3 cm -2 -1,8 -1,2 -1,0
Lombar Flexie
maximă Schober 5 cm -1,5 -1,1 -0,2 0
Dorso –
lombar Flexie
maximă Degete -sol 0 -4 -2 -1,2 -0,5
Flexie laterală
dreapta Medius -linia
interartic a
gen. 0 -9 -8,6 -6,2 -6
Flexie laterală
stânga 0 -4 -3,6 -2,8 -2,5
F. Rezulatele evaluării musculare
Sunt prezentate în tabelul nr. 5.
Tabel nr. 5 Rezultatele testingului muscular pe fiecare etapă pe ntru cele patru categorii de
mușchi testați.
MUȘCHII ACȚIUNEA INIȚIAL ETAPA
I ETAPA
II ETAPA
III
Drepții abdominali,
oblicii abdominali Flexia trunchiului pe
bazin 4 4 5 5
Ilio-costalii dorsali, Extensia coloanei dorsale 3+ 4 5 5

54
lungii dorsali,
spinoșii și lombare superioare
Spinoșii, sacro –
lombarii Extensia coloa nei lombare 4 5 5 5
Transverșii
abdominali Mușchi expiratori,
contragerea coastelor spre
linia mediană 4 5 5 5

G. Rezultatele înregistrărilor fotografice lunare

01.03.2019 01.04.2019
01.05.2019 01.06.2019

55

Figura nr. 20 Pozele subiectului din spate, efectuate în fiecare lună, din martie și până în august
2019 , evidențiind ameliorarea aspectului morfologic al spatelui și a curburilor coloanei.
2.5. Concluzii
1. La evaluarea finală, toți parametrii evaluați au semenalat îmbunătățiri.
2. Eficacitatea tratamentului efectuat se dat orează abordării atente și amănunțite, adaptată atât
particularităților psiho -somatice ale pacientului, cât și particularităților evoluției sale în
timpul demersului terapeutic.
3. Tratamentul a fost conceput pe baza unor evaluări complexe, atât la începutul intervenției,
cât și pe parcursul acesteia.
4. Trasarea obiectivelor pe termen lung a fost foarte utilă, însă a păstrat un caracter general,
obiectivele fiind reevaluate și adaptate în funcție de rezultatele evaluărilor intermediare.
5. Începererea tratamentului cu o perioadă de adaptare a pacientei și de pregătire a programului
recuperator propriu -zis s-a dovedit foarte utilă, pentru buna colaborare cu pacienta .
6. Scopul propus a fost urmărit pe tot parcursul programului, în mod etapizat, prin trasarea
obiectivelo r specifice fiecărei faze evolutive.
7. Aplicarea sinergică a componentelor terapeutice și -a dovedit eficiența, materializată sub
forma rezultatelor obținute. 01.07.2019 01.08.2019

56

Bibliografie
1. Ciofu C., Ciofu E. (1982). „Semne și simptome în pediatrie”, Editura Științifică și
Enciclopedică, București.
2. Dan, M. (2004). „Educație pentru sănătatea corporală”, Editura Universității din Oradea,
Oradea.
3. Guyton, A. (1996). „Fiziologie”, Editura Almatea, București. Ediție în limba română, sub
redacția Prof. Univ. Dr. R.Cârmaciu.
4. Lazăr, L. (2002). „Balneofizioterapie și kinetologie clinică”, Editura Treira, Oradea.
5. Lozincă, I. (2002). „Elemente de patologie a aparatului respirator și recuperarea prin
kinetoterapie”, Editura Universității din Oradea, Oradea.
6. Marcu V. (1995). „Bazele t eoretice ale exercițiilor fizice în kinetoterapie”, Editura
Universității din Oradea, Oradea.
7. Marcu, V. (1983). „Masaj si kinetoterapie”, Editura Sport -Turism, București.

57
8. Marcu, V., Dan, M. (coord); Bogdan, R., Bucur, A, Chiriac, M., Ciobanu, D, Cristea, D ., Dan
M.., Ianc, D., Lozincă, I., Marcu, V., Mărcuț, P., Matei, C., Pasztai, Z.; Pasztai, E.; Pâncotan,
V.; Pețan, P; Serac, V., Șerbescu, C.; Tarcău, E. (2006). „Kinetoterapie / Physiotherapy”,
Editura Universității din Oradea, Oradea.
9. Niculescu, C.Th., Voiculescu B. (1997). „Anatomia organelor toracale”, Editura Tehnoplast
Company, București.
10. Papilian, V. (2003). „Anatomia omului”, volumul I: „Aparatul locomotor”, Editura BIC
ALL, București. Ediția a XI -a.
11. Sambucy, I.(1973). „Gymnastique corrective verte brale”, Editura Dangles, Paris.
12. Sbenghe, T.(1987). „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, Editura
Medicală, București.
13. Sbenghe, T. (2002). „Kinesiologie, știința mișcării”, Editura Medicală, București.
14. Sbenghe, T. (1996). „Recuperarea me dicală la domiciliul bolnavului”, Editura Medicală,
București.
15. Scoliosis Research Society. (1986). „The natural history of idiopathic scoliosis”, Orlando,
Florida.
16. Shumway -Cook, A. (2001). „Motor Control: Theory and Practical Applications”, Lippincott
Williams and Wilkins, Maryland, USA
17. Șerbescu, C. (2007). „Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiției fizice”,Editura
Universității din Oradea. Ediția a II -a.
18. Șerbescu C. (2008). „Postura asimetrică și scolioza școlarului mic”, Editura Universității din
Oradea.
19. Șerbescu. C. (2018) Scolioza și reeducare ei, note de curs

58
20. Zaharia, C. (1980). „Scolioza – clinică, terapie, recuperare”, Editura Medicală, București.
21. Cruickshank, J. (1989). „Curve Patterns in Idiopathic Scoliosis. A clinical and radiographic
study ”, Journal of Bone and Joint Surgery , British Volume, 71/2: 259 -63.
22. Diard, F. (2002). „Imaging of childhood and adolescent scoliosis”, Journal Radiologique,
83/9, Partea a 2 -a: 1117 -39; discussion 1141 -2.
23. Lowe, T.G. (2000). „Etiology of Idiopathic Scoliosi s: current trends in research”, Journal of
Bone and Joint Surgery , American Volume, 82 -A/8: 1157 -68.
24. Machida, M. (1995). „Role of Melatonin Deficiency in the Development of Scoliosis”,
Journal of Bone and Joint Surgery , British Volume, 77/1: 134 -8.
25. Nault, M. L. (2002). „Relations between Standing Stability and Body Posture Parameters in
Adolescent Idiopathic Scoliosis”, Spine , 27/17: 1911 -7.
26. US Preventive Services Task Force. (2004). „Screening for Idiopathic Scoliosis in
Adolescents”, Rockville MD.
27. Ville mure, I. (2004). „Biomechanical Simulations of the Spine Deformation Process in
Adolescent Idiopathic Scoliosis from different Pathogenesis Hypotheses”, European Spine
Journal , 13/1: 83 -90.

59