INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3… [617945]

1
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE. ………………………….. ………………………….. …… 5
I. 1. Persoanele responsabile de managementul societăților în accepțiunea legislației din România. 5
I. 2. Răspunderea manageme ntului societăților pentru intrarea în procedura de insolvență …………… 6
CAPITOLUL II. CAUZELE ȘI ÎMPREJURĂRILE CARE AU CONTRIBUIT LA APARIȚIA
STĂRII DE INSOLVENȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
II. 1. Introducere. Deschiderea procedurii de insolvență. ………………………….. ………………………….. ..10
II. 2. Introducere. Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență. ………………………….. ………… 12
II. 3. Rolul managementului societăților în debutul procedurii de insolvență. ………………………….. ..13
II. 4. Primele măsuri luate de practicianul în insolvență. ………………………….. ………………………….. ..13
II. 5. Actele prevăzute la art. 67 din L egea nr. 85/2014 ………………………….. ………………………….. ….15
II. 6. Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență …………. 18
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. .20
III. 1. Preambul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..20
III. 2. Scurtă prezentare a debitorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
III. 3. Situația actelor debitorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
III. 3. Prezentarea situației financiar -contabile a societății debitoare ………………………….. ……………. 21
III. 4. Analiza situației patrimoniului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
III. 5. 1. Activul net contabil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 23
III. 5. 2. Analiza activelor imobilizate ………………………….. ………………………….. …………………… 24
III. 5. 3. Analiza activelor circulante ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
III. 5. 4. Analiza capitalurilor proprii și datoriilor societății debitoare ………………………….. .26
III. 6. Analiza echilibrului financiar al societății ………………………….. ………………………….. …………… 27
III. 7. Analiza rezultatelor financiare ………………………….. ………………………….. ………………………….. .29
III. 7. 1. Analiza performanțelor pe baza contului de profit și pierdere ………………………….. 29
III. 7. 2. Analiza modificării resurselor și dator iilor societății ………………………….. ……………. 32
III. 8. Concluzii privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență ……34
III. 9. Mențiuni privind șansele reale de reorganizare a societății ………………………….. ………………… 34
III. 10. Mențiuni privind incidența prevederilor art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedura
insolvenței ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35
CAPITOLUL IV. PRACTICĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PATRIMONIALE
A MANAGEMENTULUI DEBITORILOR ÎN INSOLVENȚĂ. ………………………….. ……………….. 35
IV. 1. Folosirea activelor societății în interes propriu. ………………………….. ………………………….. ……36
IV. 2. Activități desfășurate în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice. ……………………. 38

2
IV. 3. Continu area activității care duce, în mod vădit, la încetarea de plăți. ………………………….. …..39
IV. 4. Contabilitatea fictivă. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 40
IV. 5. Mărirea pasivului societății, în mod fictiv. ………………………….. ………………………….. ………….. 41
IV. 6. Creditarea prin mijloace ruinătoare. ………………………….. ………………………….. …………………… 43
IV. 7. Plata cu preferință a unor creditori. ………………………….. ………………………….. ……………………. 44
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 45
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..49
Tratate, cursuri, monografii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 49
Articole ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 49
Legi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 49
Jurisprudență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……50

3
INTRODUCERE
Comerțul, unul dintre pilaștrii fundamentali ai civilizației contemporane, a pornit chiar
de la apariția conceptului de proprietate în acel moment în care omul a constatat că unele bunuri
de care se folosea îi aparțineau și că nu exista niciun motiv pentru care alte persoane ar fi fost
îndreptățite să le utilizeze. La început comerțul a fost reprezentat de un simplu schimb de bunuri
cu scopul unic de îndestulare a nevoilor de zi cu zi din viața oamenilor, însă odată cu trecerea
timpului și apariția banilor, schimbul (trocul) a devenit o profesie pentru grupurile perfecționate
în acest domeniu, iar destinația acestei ramuri a civilizației a evoluat și a devenit obținerea de
profit.1
Profitul este definit de Dicționarul explicativ al limbii române ca fiind ,,venitul care
revine proprietarilor capitalului investit într -o întreprindere"2. Obținerea acestuia, dependentă
de caracterul speculativ al comerțului, prezintă anumite particularități si riscuri asumate de
către comercianți, însă nu presupune și transformarea afacerilor într -un joc al hazardului
dominat de aleatoriu. În orice caz, întocmai din caracteru l speculativ al comerțului rezultă
variabila profitabilității afacerii existând întotdeauna scenariul de insolvabilitate datorată
managementului defectuos al activității economice.
Lucrarea de față va analiza modalitatea în care managementul societăților r eglementate
de Legea nr. 31/19903 influențează activitatea economică a întreprinderilor, urmărind

1 R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu, ,,Tratat practic de insolvență", Editura Hamangiu, București 2014,
pg. 1.
2 Academia Română, Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan", ,,Dicționarul explicativ al limbii române", Ediția a
II-a revizuită și adăug ită, Editura Univers Encicopledic Gold, București 2012, pg. 746
3 Legea 31/1990 actualizată prin: OUG 2/2012 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind
societățile comerciale; Legea 71/2011 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2 009 privind Codul civil;
OUG 37/2011 – pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor
acte normative incidente; Legea 202/2010 – privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor;
OUG 90/2010 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale; OUG
54/2010 – privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale; OUG 43/2010 – pentru modificarea unor
acte normative în vederea reducerii sau simplificării administ rative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare
a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de
înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 20 09; OUG
82/2007 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte
normative incidente; OUG 52/2008 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile
comerciale și pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului; OUG 52/2008 – pentru
modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și pentru completarea Legii nr.
26/1990 privind registrul comerțului; OUG 82/2007 – pentru modificarea și comp letarea Legii nr. 31/1990
privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente; Legea 441/2006 – pentru modificarea și
completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul
comerțu lui, republicată; Legea 164/2006 – pentru modificarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societățile comerciale; Legea 85/2006 – privind procedura insolvenței; Legea 302/2005 – pentru modificarea și
completarea Legii nr. 31/1990 privind societ ățile comerciale.

4
surprinderea în detaliu a evoluției în timp a rezultatelor economico -financiare prin intermediul
indicatorilor de contabilitate, precum și coroborarea acestor aspecte cu doctrina și jurisprudența
din domeniul procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/20144.
Lucrarea va fi structurată în 4 capitole în care se vor dezvolta aspecte precum:
considerații teoretice ale noțiunii de organ de conducere societa r, definirea insolvenței și a
principalelor mecanisme prevăzute de legiuitorul român, analiza faptelor ilicite care au dus la
apariția stării de insolvență, expunerea unui caz concret deprins din activitatea practicienilor în
insolvență și exemplificarea f iecărei fapte prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014 cu
ajutorul jurisprudenței.
În elaborarea acestei teme a fost necesară consultarea a diverse tratate, articole, reviste,
legi și dosare având ca obiect procedura insolvenței.
În opinia mea, import anța acestei lucrări rezultă din faptul că managementul societăților
deține rolul principal în ceea ce privește evoluția rezultatelor economico -financiare având în
vedere că prerogativa de bază a structurii menționate este luarea deciziilor de afaceri a că ror
eficiență, relevanță și avantaje sunt transpuse, în mod direct, în situația contabilă, bineînțeles
doar în eventualitatea îndeplinirii cu bună -credință a tuturor obligațiilor prevăzute de
legiuitorul român în Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contab ilității.
Existând și scenariul în care deciziile de afaceri au dus la lipsa de lichidități pe termen
scurt și implicit imposibilitatea continuării activității comerciale, civilizația contemporană a
elaborat mecanismul procedurii de insolvență, a cărei pa rticularități le voi detalia în prezenta
lucrare.
Comercianții, încă de la debutul activității comerciale, își asumă prin participarea la
raporturile juridice cu partenerii de afaceri, executarea în integralitate a obligațiilor promise,
iar omisiunea de a le duce la bun sfârșit generează un impact negativ (prejudiciul) atât pentru
furnizorii lor, în primă fază, pentru că neplata debitelor duce la diminuarea capitalului bănesc
cât și, în plan secund, pentru cocontractanții furnizorilor lor a căror creanțe nu vor putea fi
acoperite.

4 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M. OF. nr.
466/25.06.2014 modificată prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a
firmelor de inves tiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
(M. OF nr. 920/11.12.2015), Legea nr. 62/2016 pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insol vență (M. OF. nr. 295/19.04.2016), Legea nr. 1/2017
privind eliminarea unor taxe și tarife precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (M. OF.
nr. 15/06.01.2017), OUG nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul
insolvenței și a altor acte normative (M.OF. nr. 840/02.10.2018)

5
Aceste incidente de plată determină efectul bulgărelui de zăpadă, lipsa lichidităților
blocând activitatea mai multor comercianți legati prin succesiunea operațiunilor lor.5

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE.

I. 1. Persoanele responsabile de managementul societăților în accepțiunea
legislației din România.

Managementul unei societăți reprezintă transpunerea în practică a unei științe elaborate
încă din secolul precedent și perfecționate, conti nuu, în funcție de realitățile economice și
sociale ale fiecărei perioade de timp determinate. O abordare schematică a managementului
este reprezentată în literatura de specialitate de concepția potrivit căreia prin management se
înțelege o persoană sau un grup de persoane competente și autorizate, în baza experienței și a
cunoștințelor aprofundate, să conducă o organizație.
Managerul este acea persoană care deține autoritatea necesară pentru a lua decizia de
afacere, in concreto de a întrebuința resursele puse la dispoziție de către investitori cu un anumit
scop și anume obținerea de profit.
Procesul decizional poate fi ghidat de diverși factori precum: intuiția, experiența,
principiile, regulile, studiile de specialitate sau to ate la un loc6. Managerul nu îndeplinește o
atribuție precis delimitată în cadrul unei societăti, precum un angajat a căror obligații sunt
prevăzute în mod expres în contractul individual/colectiv de muncă și în fișa postului, ci acesta
statuează obiectiv ele societății și manevrează resursele umane, materiale și financiare în
vederea îndeplinirii acestora.
Cadrul normativ care reglementează administrarea și conducerea societătilor din
circuitul economic privat românesc este Legea nr. 31/1990 a societătilor .
Prezența societăților cu un capital important în viața economică din România, care
îndeplinesc inclusiv criteriile de listare la bursă, a dus la evoluția graduală a conceptului de
management.
Așadar, doctrina a statuat că funcția de reprezentare a socie tăților în relațiile cu terții
sau gestiunea acestora aparține, de regulă, administratorului statutar însă pot fi delegate:

5 R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu, ,,Tratat practic de insolvență", Editura Hamangiu, București 2014,
pg. 1. apud R. Bufan, ,,Drept falimentar român", Editura Mirton, Timișoa ra, 1998, pg. 1
6 I. Ursachi, ,,Management", Editura ASE București 2001, pg. 10

6
asociaților (în cadrul societăților în nume colectiv sau a societăților cu răspundere limitată
aceștia pot exercita în mod direct un ele operațiuni necesare societății); administratorului unic
(indiferent de dimensiunea capitalului societății); consiliului de administrație (valabil atât
pentru pluralitatea de administratori în societățile cu răspundere limitată, cât și în cadrul
societă ților pe acțiuni care nu transmit atribuții în sarcina directorilor); consiliului de
administrație și directorilor; directoratului (în cazul societăților pe acțiuni administrate în
sistem dualist, ca particularitate întâlnim un directorat cu atribuții exec utive exclusive);
managerilor (în cadrul societătilor de stat care au fost supuse până în anul 2008 dispozițiilor
normative corespondente disciplinei contractuale); conducătorilor (societățile care își
desfășoară activitatea în domeniul financiar – bancar s au pieții de capital își pot desemna un
manager care cumuleaza funcția de administrator cu cea de salariat).7

I. 2. Răspunderea managementului societăților pentru intrarea în procedura de
insolvență

Managementul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 răspunde juridic și în
situația în care prin deciziile de afaceri greșite repetate a produs o lipsă de lichidități temporară
însă suficient de acută astfel încât se impune intrarea în procedura de insolvență sau o lipsă de
lichidități ireversibilă/ireparabilă, a cărei consecință este procedura de faliment.
În literatura de specialitate s -a consemnat opinia potrivit căreia insolvența se aseamănă
cu o epidemie care se răspândește cu pași repezi în m ediul de afaceri, cu precădere în sistemele
care nu și -au finalizat perioada de formare ( e.g. România) . Această lipsă de lichidități care
înseamnă imposibilitatea unui debitor de a -și executa obligațiile pecuniare generează efecte
devastatoare întocmai ca o maladie gravă care se instalează în corpul uman. Cum medicina
modernă din țările civilizate vine cu soluții atât de prevenire, cât și pentru tratarea maladiilor,
tot astfel prevenirea și remedierea efectelor insolvabilității trebuie să reprezinte pentru
civilizația contemporană o prioritate în reglementare.8
Având în vedere premisele prezentei lucrări, voi analiza în prezenta secțiune, succcint,
răspunderea managementului pentru intrarea în faliment, urmând ca în Capitolul II și Capitolul
III să prezint, în detaliu, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic impactul

7 S. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea – ,,Legea societăților comerciale. Comentarii pe articole",
Editura C.H. Beck 2009, pg. 529
8 R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu op. cit. , pg. 2

7
managementului unei societăți de la solvabilitate la insolvabilitate temporară, precum și
particularitățile referitoare la angajarea răspunderii juridice a celor implicați.
Pentru anali za răspunderii juridice a managerului, pe care o sa -l denumesc în continuare
,,administrator" al societății în caz de faliment, este necesară definirea conceptului de faliment.
Aceasta este o procedură judiciară, colectivă, concursuală, egalitară, unitară , precum și
de executare silită prin care se lichidează averea unui comerciant aflat în încetare de plăți cu
scopul de a -i acoperi pasivul prin executarea obligațiilor pecuniare din sumele obținute în urma
lichidării. Așadar, falimentul urmărește transform area în bani a bunurilor rămase în
patrimoniul societății debitoare, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor.9
Insolvența comercială este o lipsă acută de lichidități, care îl pune pe debitor în
împrejurarea de a nu -și mai putea plăti datoriile și de a nu putea contracta credite în acest scop
și nu se confundă cu insolvabilitatea civilă care înseamnă că activul depășește pasivul
patrimonial și nici cu refuzul de plată pentru care există alte remedii prevăzute în Codul de
procedură civilă.
Insolvabil itatea societăților poate fi datorată mai multor motive printre care amintesc:
condiții economice nefavorabile ( e.g. politică fiscală imprevizibilă, calamități naturale, starea
de război) sau culpa organelor de conducere a societății. Administratorul o poa te crea prin
incompetență, lipsă de profesionalism sau chiar fraudă intenționată în gestiunea societății.10
Răspunderea patrimonială a organelor de conducere va fi angajată în condițiile generale ale
răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul,
legătura de cauzalitate și culpa.
Având în vedere economia textului art. 169 din Legea nr. 85/2014, nu reiese clar funcția
persoanei care răspunde pentru intrarea societății în insolvență sau activitățile avute în vedere,
însă în literatura de specialitate s -a conturat o sferă suficient de edificatoare în acest sens.
Astfel, în primul rând răspunderea este atribuită administratorilor statutari ai societăților
debitoare.
Organele de conducere ale societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 sunt în mod
expres prevăzute în legea menționată pentru fiecare tip de societate în parte, respectiv:
societatea cu răspundere limitată, societatea în comandită, societatea în comandită pe acțiuni,
societatea pe acțiuni, societatea în nume colectiv și societatea europeană. Dacă, de facto,
conducerea societății este în sarcina unei pers oane care nu figurează, în mod oficial, într -o

9 O. Vlăsceanu, L. Spulbere ,,Drepturile, obligațiile ș i răspunderea administratorilor societăților comerciale"
Editura Tribuna Economică, București 2007, pg. 181
10 O. Vlăsceanu, L. Spulbere, op. cit. pg. 182

8
asemenea calitate, atunci această persoană va răspunde. De asemenea, vor răspunde directorii,
cu excepția directorului general, întrucât ei reprezintă acele persoane din conducerea societății
care nu dețin cal itatea de administrator, însă au funcții executive. Art. 169 din Legea nr.
85/2014 face referire și la alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului
având în vedere faptul că mecanismul financiar al unei societăți cuprinde interven ția mai multor
factori interni precum cenzorii, contabilii, șefii de servicii financiare ș.a.m.d.
Faptele pentru care managementul fimei poate răspunde în caz de intrare în insolvență
sunt enumerate exhaustiv în cuprinsul art. 169 din Legea nr. 85/2014, re spectiv: ,, a) au folosit
bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b)
au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice; c) au dispu s, în interes personal, continuarea unei activități
care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate
fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în
conformitate cu lege a. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul
judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și
prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activ ul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare
pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna
precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor,
în dauna celorlalți creditori; h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea
de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu." .
Bineînțeles, pentru a putea vorbi despre angajarea răspunderii patrimoniale a
persoanelor care au contribuit la apariția stării de insolvență este necesară dovedirea existenței
unui prejudiciu. Dacă vorbim despre procedura de faliment prejudiciul care se poate reține în
sarcina răspu nzătorului corespunde cu pasivul debitorului/totalul creanțelor acceptate la masa
credală de către lichidatorul judiciar. Potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul -sindic
poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană jurid ică, aflat în stare de
insolvență să poată fi suportat de membrii organelor de conducere însă fără să depășească
prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă.
Obiectul acțiunii în răspundere nu cuprinde o limită minimă pecuniară însă, pentru a se
evita antrenarea unor obligații excesive în sarcina managementului sunt impuse două limite
maxime: întinderea prejudiciului nu poate depăși pasivul debitorului aflat în insolvență și după
cum am precizat anterior nu poate excede limita care rez ultă din legătura de cauzalitate între
fapta ilicită și paguba provocată.

9
În ceea ce privește legătura de cauzalitate legiuitorul s -a rezumat la a nu oferi juriștilor
sau economiștilor specializați în acest domeniu o precizare suficient de clară, astfel în cât
practica judiciară a adoptat soluții contrare. Unele instanțe au apreciat că legea pretinde
existența raportului de cauzalitate între greșeala de gestiune a administratorului și starea de
insolventă, iar alte instanțe statuează că fapta organului de co nducere trebuie să fie în legătură
de cauzalitate cu prejudiciul creat creditorului.
Având în vedere că faptele pentru care poate fi atrasă răspunderea administratorului
sunt enumerate limitativ, iar modalitățile prin care se poate crea, în mod voit, star ea de
insolvabilitate fac parte dintr -o sferă foarte largă de acțiuni, rămâne la lumina și întelepciunea
instanțelor de judecată aprecierea asupra acestor aspecte, în opinia mea chiar într -o manieră
neconstituțională având în vedere că lipsa de previzibili tate și claritate a normei juridice încalcă
flagrant dreptul la apărare a cetățenilor.
Referitor la vinovăția făptuitorului, conform art. 1357 alin. (1) din Codul civil aceasta
este una dintre condițiile răspunderii persoanelor care au contribuit l a lipsa acută de lichidități.
Vinovăția este constituită din convingerea proprie și libertatea de conștiință și acțiune a
persoanei care a săvârșit fapta ilicită. Răspunderea patrimonială a administratorilor nu exclude
și răspunderea penală în eventualitat ea în care fapta săvârșită intră sub incidența legii penale.
În vederea promovării la judecătorul -sindic a acțiunii menționate se va respecta
termenul prescripției extinctive care, în conformitate cu art. 170 din Legea nr. 85/2014 ,,curge
de la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de
insolvență"11. Bineînțeles, nu se va putea da aplicare acestor variabile din cauza dificultăților
practice de a proba data exactă la care trebuia cunoscut făptuitorul, îns ă în literatura de
specialitate este unanim acceptat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție
este ziua în care raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr.
85/2014 a fost depus la grefa instanței d e judecată competente.12

CAPITOLUL II. CAUZELE ȘI ÎMPREJURĂRILE CARE AU
CONTRIBUIT LA APARIȚIA STĂRII DE INSOLVENȚĂ

11 N. Țăndăreanu ,,Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative", Edit ura
Universul Juridic, București 2014, pg. 267
12 S. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea op. cit., pg. 535

10
II. 1. Introducere. Deschiderea procedurii de insolvență.

Societatea, odată ajunsă în încetare de plăți va trebui să se adreseze către Tri bunalul
Sindic în vederea intrării în procedura de insolvență. Legea nr. 85/2014 prevede anumite
condiții pentru societățile falite pe care le voi enumera succint înainte de a prezenta practica
prin care se analizează impactul managementului în timp asupra capitalului unei societăți.
Termenul de introducere a cererii diferă după entitatea care are inițiativa.
Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat ca în maxim 30 de zile să se adreseze
instanței de judecată cu o cerere în conformitate cu art. 66 din Legea nr. 85/2014. După cum
orice obligație instituită în sarcina unor participanți la rapoartele juridice trebuie să fie dublată
și de o sancțiune pentru a -i asigura eficacitatea, prin intermediul infracțiunii prevăzute la art.
240 din Codul penal le giuitorul a conceput un mecanism prin care să includă în acest proces și
forța coercitivă a statului.
Art. 240 din Codul penal obligă debitorul să introducă cererea de deschidere a
procedurii de insolvență într -un termen care nu poate depăsi 6 luni de la apariția stării
menționate sub sancțiunea cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. Consider că
diferența dintre termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 85/2014 și termenul de maximum
6 luni prevăzut de Codul penal oferă suficient timp de analiză a situației financiare a societății
de către persoanele responsabile, astfel încât Codul penal nu interferează cu drepturile și
libertățile prevăzute de întregul cadru normativ al țării noastre și nu generează presiune pe
organele de conducere ale societății.
Legiuitorul a luat în considerare și depunerea prematură a cererii de intrare în procedura
de insolvență, având în vedere faptul că prin aceasta managementul firmei ar putea stopa
executările silite începute împotriva societății, precum și calculul penalităților la debitele
scadente, astfel încât persoana care a uzat de aceast subterfugiu va răsp unde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate.
Un alt aspect ce se impune a fi menționat este calitatea persoanelor care au atât dreptul,
cât și obligația de a introduce cererea la judecătorul -sindic. După cum am menționat deja
nedepunerea cererii într -un termen de 6 luni va aduce chiar răspunderea penală a făptuitorului.
Managementul societăților este cel mai în măsură să constate iminența încetării de plăti,
precum și depășirea scadenței creanțelor asumate având în vedere rolul fundamental pe care
această structură de conducere îl are în ceea ce privește contractarea de parteneri de afaceri,
prognozarea plaților către furnizori și asigurarea unui cash -flow care permite susținerea
activităților curente fără incidente.

11
Potrivit art. 66 alin. (5) din Legea n r. 85/2014 cererile formulate de societăți vor fi
semnate de către acele persoane care, în conformitate cu actele constitutive sau statutele, au
calitatea de a le reprezenta fără a fi necesară o hotărâre a asociaților. Se poate observa că deși
asociații și acționarii sunt cei care iau deciziile majore într -o societate, având în vedere faptul
că firma ia naștere prin aportul lor bănesc, aceștia nu sunt incluși de cadrul normativ în vigoare
în luarea și semnarea cererii de deschiderii a procedurii de insolven ță.
O singură excepție prevede Legea nr. 85/2014, respectiv în cazul în care se solicită
deschiderea procedurii simplificate, se va depune inclusiv o hotărâre a adunării generale a
asociaților/acționarilor în acest sens. Procedura simplificată, în conform itate cu art. 38 din
Legea nr. 85/2014 se va aplica debitorilor care nu dețin niciun bun în patrimoniu, actele
constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite, administratorul nu poate fi găsit sau
sediul social nu corespunde documentelor din arhiv a Registrului Comerțului. În opinia
specialiștilor în domeniu, având în vedere lipsa unor alte precizări, rațiunea adoptării unei
hotărâri AGA constă în faptul că încetarea persoanei juridice este o decizie de competența
adunărilor deliberative ale societă ților, care în mod obligatoriu se va lua cu votul și majoritatea
necesară modificării actelor constitutive.13
În orice caz, sarcina de a introduce cererea nu revine exclusiv debitorului, ci și
partenerului de afaceri în paguba căruia se manifestă prejudiciu l rezultat din neplata obligațiilor
scadente. Legiuitorul stabilește în art. 5 pct. 20 definiția creditorului îndreptățit să solicite
deschiderea procedurii insolvenței, respectiv: ,,creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului
debitorului este certă, l ichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile".
Codul de procedură civilă definește creanța ca fiind certă atunci când existența ei rezultă
neîndoielnic din însuși titlul executoriu, lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau
poate fi determinat și exigibilă atunci când a ajuns la scadență. Atâta timp cât creditorul, prin
documente justificative, demonstrează o creanță certa, lichidă și exigibilă care respectă
valoarea prag, este instituită o prezumție de insolvență pe care debitorul tr ebuie să o răstoarne
prin intermediul unei contestații.
O condiție foarte importantă pentru formularea și transmiterea către judecătorul -sindic
a cererii de deschidere a procedurii este valoarea -prag a creanței. Valorea -prag diferă în raport
cu felul crean ței, fie ea salarială sau de altă natură. Art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014
stabilește faptul că suma în cuantum de 40.000,00 lei reprezintă valoarea minimală a creanței

13 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș ,,Codul insolvenței comentat" Ediția a II -a, revăzută și adăugită,
Editura Universul Juridic, București 2017, pg. 213

12
pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii, atât pentru debitor , cât și pentru
creditori. În schimb, dacă este vorba de creanțe salariale, valoarea prag va fi de 6 salarii medii
brute pe economie per salariat. Prin Ordonanța de urgență nr. 88/2018 din 27 septembrie 2018
pentru modificarea și completarea unor acte norm ative în domeniul insolvenței și a altor acte
normative14 art. 7 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 a fost completat cu următoarea prevedere:
,,cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al
creanțelor debitorului" .

II. 2. Introducere. Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență.

Ulterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii la instanța de judecată
competentă, judecătorul sindic va proceda la analizarea legalității și temeiniciei cererii
formulate. Potriv it art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 cercetarea judecătorească va avea ca
principal obiectiv analiza îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 66 din Legea nr. 85/2014,
respectiv: respectarea termenului de 30 de zile pentru cererea introdusă de debit or; existența
unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor; iminența apariției stării de
insolvență, dacă este cazul; calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat cererea,
respectiv existența hotărârii AGA pentru intrarea în proced ura simplificată; existența pe rolul
instanțelor de judecată a altor cereri îndreptate împotriva aceluiași debitor; respectarea
cerințelor privind valoarea -prag a creanței; depunerea documentelor prevăzute de art. 67 din
Legea nr. 85/2014 dacă cererea a fo st formulată de debitor s.a.m.d.
Având în vedere faptul că deschiderea procedurii de insolvență generează efecte
importante în circuitul economic în care este implicat debitorul și partenerii săi de afaceri,
normele referitoare la publicitatea hotărârii d e deschidere trebuie să asigure un cadru eficient
de a o aduce la cunoștința celor interesați. Minuta hotărârii va fi comunicată conform
dispozițiilor prevăzute în Codul de procedură civila către practicianul in insolvență desemnat
provizoriu de către jude catorul -sindic. Acesta va notifica deschiderea procedurii într -un ziar de
largă circulație, în Buletinul procedurilor de insolvență, către Registrul comerțului precum și
către creditorii indicați de debitor în cerere sau identificați pe portalul instanțelo r de judecată.

14 A se vedea Ordonanța de urgență nr. 88/2018 din 27 septembrie 2018 pentru modificarea și complet area unor
acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative disponibilă pe
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OUG_88_2018.pdf , vizitat la 01.05 .2019.

13
II. 3. Rolul managementului societăților în debutul procedurii de insolvență.

Legea nr. 85/2014 stabilește, în mod neechivoc, prin art. 54, care este persoana care va
reprezenta interesele acționarilor/asociaților după deschiderea procedu rii. Astfel, mandatul
organelor de conducere statutare ale societății încetează de la data ridicării dreptului de
administrare sau de la data desemnării administratorului special. Gestiunea organelor de
conducere statutare va fi preluată de administratoru l special pe bază de proces -verbal de
predare -primire, in concreto prin predarea principalelor registre ale debitorului, precum
registrul -inventar, registrul -jurnal, registrul Cartea mare s.a.m.d. În cadrul procedurii fostul
management nu va avea nicio atr ibuție, însă activitatea structurii de conducere din anii
premergători deschiderii procedurii va fi analizată de către practicianul în insolvență, aspect
despre care voi relata, în detaliu, în secțiunile următoare.
Ridicarea dreptului de administrare al so cietății debitoare este un efect al deschiderii
procedurii care se produce ex lege, fără a fi necesare alte formalități din partea creditorilor sau
pronunțarea unei hotărâri separate de către instanța de judecată. Literatura de specialitate indică
faptul c ă această măsură este echivalentă cu interdicția de a iniția, perfecta și executa raporturi
juridice de drept comercial chiar dacă acestea nu privesc bunurile din patrimoniul societății.15
În perioada de observație, societățile își vor putea continua activitatea curentă în două
variante, conform art. 87 din Legea nr. 85/2014, respectiv: sub supravegherea administratorului
judiciar în ipoteza în care debitorul și -a manifestat intenția de reor ganizare, iar judecătorul
sindic nu a ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, dacă
debitorului i s -a ridicat dreptul de administrare.

II. 4. Primele măsuri luate de practicianul în insolvență.

Legea nr. 85/2014 stabilește primele măsuri care se vor lua ulterior pronunțării hotărârii
de deschidere a procedurii de insolvență în art. 99 -131, printre care amintesc: notificarea
creditorilor cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, inventarie rarea bunurilor din
patrimoniul debitorului, procedura de verificare și admitere a creanțelor în tabelul preliminar,
întocmirea și publicarea tabelului definitiv al creditorilor, procedurile de anulare a actelor
frauduloase, gestionarea contractelor aflate în curs de executare ș.a.m.d.

15 G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. Pârvu, R. Dan, L. Hagiu ,,Codul insolvenței. Note.
Corelații. Explicații art. 1 -203", Editura C.H. Beck, București, 2017, pg. 351

14
Art. 58 din Legea nr. 85/2014 indică principalele atribuții ale administratorului judiciar,
respectiv: examinarea situației economice a debitorului și a documentelor prevăzute la art. 67
sau art. 74 din Legea nr. 85/2014 și i ntocmirea unui raport care să propună fie intrarea în
procedură simplificată, fie continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale
într-un termen de maxim 20 de zile de la desemnarea practicianului în insolvență; examinarea
activității deb itorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care
au dus la apariția stării de insolvență cu indicarea persoanelor cărora le -ar fi imputabilă, precum
și a indiciilor privitoare al angajarea răspunderii acestora, într -un te rmen care nu va depăși 40
de zile de la desemnarea practicianului în insolvență; refacerea actelor contabile ale debitorului
în eventualitatea în care nu au fost depuse actele prevăzute la art. 67 din Legea nr. 85/2014;
întocmirea planului de reorganizare; supravegherea gestiunii debitorului/ conducerea integrală
a activității acestuia, după caz; convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor
creditorilor; anularea actelor frauduloase ale debitorului prin intermediul introducerii de acțiuni
la instanțele de judecată; verificarea creanțelor; inventarierea bunurilor debitorului; publicarea
în Buletinul Procedurilor de Insolvență a actelor importante întocmite în cursul procedurii
ș.a.m.d.
Toate aceste atribuții exercitate sub controlul instanț ei de judecată pot reda unui
management ineficient transformarea într -o societate care nu se află în incapacitate de plăți.
Practicianul în insolvență este scutit de la majoritatea taxelor percepute pentru acele servicii
prin care, cu ajutorul instituțiilo r publice, poate determina situația patrimonială a debitorului,
iar Legea nr. 85/2014 conferă, doar în teorie, inclusiv asistența organelor de ordine publică și
de siguranță națională atunci când aceasta este necesară16.
Analiza fiecărei atribuții a practicianului în insolvență excede temei prezentei lucrări,
astfel încât, în continuare, voi prezenta unul dintre cele mai importante rapoarte pe care un
practician în insolvență este obligat să -l întocmească, într -un termen f oarte scurt – 40 de zile,
întrucât cuprinde elemente complexe din următoarele domenii: management -contabilitate –
drept.
Art. 58 alin. (1) lit b) din Legea nr. 85/2014 prevede: ,,examinarea activității debitorului
și întocmirea unui raport amănunțit asupra c auzelor și împrejurărilor care au dus la apariția
stării de insolvență, cu menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind
persoanele cărora le -ar fi imputabilă și cu privire la existența premiselor angajării răspunderii

16 G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. P ârvu, R. Dan, L. Hagiu op. cit. pg. 622

15
acestora, în cond ițiile prevederilor art. 169 -173, precum și asupra posibilității reale de
reorganizare a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și
depunerea la dosarul cauzei, într -un termen stabilit de judecătorul -sindic, dar care nu va pute a
depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar".
Atribuția menționată este de o importanță deosebită în economia procedurii insolvenței
întrucât raportul avut în vedere de norma legală citată va reprezenta un fundamentat mijloc de
probă pe ntru acțiunea în atragerea răspunderii personale a fostelor organe de conducere
statutare, precum și pentru instituirea măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 172 din Legea nr.
85/2014. Literatura de specialitate achiesează la punctul de vedere că raport ul administratorului
judiciar trebuie să fie întocmit cu un grad ridicat de profesionalism, având în vedere faptul că
prin intermediul opiniei profesionale a acestuia se va constata și dacă situația patrimonială
lăsată de fostul management permite redresar ea financiară a debitorului, în caz contrar cu
indicarea motivelor pentru care nu este posibilă reorganizarea activității societății17.
Bineînțeles acest raport se va întocmi în baza documentelor prevăzute la art. 67 din
Legea nr. 85/2014 dacă acestea au f ost comunicate conform obligațiilor legale.

II. 5. Actele prevăzute la art. 67 din Legea nr. 85/2014

Legea nr. 85/2014 indică în art. 67 actele care trebuie să fie anexate la cererea de
deschidere a procedurii de insolvență, respectiv:
,,a) ultima situaț ie financiară anuală, certificată de către administrator și cenzor/auditor, balanța
de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii".
Scopul depunerii acestor acte este analiza situației financiare și a rezultatelor deciziilor
de afaceri adoptate de management în perioada ultimului exercițiu financiar, astfel încât să se
poată constata starea de insolvență sau iminența insolvenței. În elaborarea celor două rapoarte
esențiale în cadrul procedurii, practici anul desemnat în cauză va analiza într -un mod complex
activitatea economică a debitorului și le va prezenta judecătorului -sindic și creditorilor.
,,b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care
debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de
publicitate".
Legiuitorul impune debitorului să transmită o listă cu toate bunurile mobile și imobile
din proprietatea sa, inclusiv disponibilitățile bănești, precum ș i anexarea extraselor din Cartea

17 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș op. cit. pg. 291

16
Funciară sau Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în vederea determinării rangului
creditorilor care se vor înscrie la masa credală.
,,c) lista numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub
condiție, lichide sau nelichide, scandente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându –
se suma, cauza și drepturile de preferință".
Scopul acestui document constă în faptul că odată constituită masa credală într -un mod
corect și legal, procedura se poate derula într -un mod previzibil și eficient. Exista întotdeauna
riscul ca practicianul în insolventă desemnat provizoriu să fie indus în eroare cu privire la lista
de creditori, însă remediul prevăzut de Legea nr. 85/2014 este repunerea în termen a acelor
creditori care nu au luat la cunostință de deschiderea procedurii.
,,d) lista cuprinzând plațile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni
anterioare înregistrării cererii introductive".
Având în v edere faptul că printre atribuțiile practicianului în insolvență desemnat se
numără și anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, o condiție sine qua non pentru
efectuarea acestor demersuri este posibilitatea de a studia transferurile patrimoniale și
documentele care stau la baza acestora. Această obligație este dublată, din punct de vedere
juridic, și de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevede faptul că debitorul va pune la
dispoziția practicianului în insolvență și a creditorului deți nând cel puțin o cincime din masa
credală ,,toate informațiile și documentele apreciate ca necesare cu privire la activitatea și
averea sa, precum și lista cuprinzând plățile efectuate în ultimele 6 luni anterioare deschiderii
procedurii și transferurile p atriomoniale făcute în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii,
sub sancțiunea ridicării dreptului de administrare ". Remediul omisiuni îndeplinirii acestei
obligații este amenda judiciară, plângerea penala sau chiar acțiunea în atragerea răspunderii
patrimoniale a fostelor organe de conducere statutare.
,,e) contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii".
Aceste documente vor fi folosite în cadrul analizei financiare a activității debitorului
într-un interval de timp determinat.
,,f) lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu răspundere
nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită".
Art. 164 din Legea nr. 85/2014 statuează o extindere a răspunderii patrimoniale a
debitorului î n contextul existenței unor bunuri care alcătuiesc averea unui grup de interes
economic ori a unei societăți în nume colectiv sau în comandită.

17
,,g) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată sau de
reorganizar e, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea, în tot sau în
parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale".
,,h) o descriere sumară a modalităților pe care le are în vedere pentru reorganizarea activității".
Procedura de reorganizare prevăzute de Legea nr. 85/2014 este constituită din mai multe
elemente precum: redactarea, aprobarea de către creditori, confirmarea de către judecatorul –
sindic, implementarea de către debitor și într -un final respectarea unui plan de reorg anizare a
activității debitorului prin care se vor achita debitele acestuia conform unui program de plăți.
,,i) o declarație pe propria raspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un
certificat de la registrul societatilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului sau alte
registre în a cărui raza teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă
a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într -un interva l
de 5 ani anterior formulării cererii introductive".
,,j) o declarație pe propria raspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care
să rezulte că el sau administratorii, directorii și/sau acționarii/asociații/asociații comanditari
care dețin controlul debitorului nu au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei
infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție și de serviciu, de fals, precum și
pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioa re, Legea nr.
31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu mo dificările și completările ulterioare, Legea nr.
656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările și
completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, și infractiunile
prevăzute de prezenta lege in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii".
,,k) un certificat de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare sau
a altor instrumente financiare emise".
,,l) o declarație prin care debitorul arată dacă este membru al unu i grup de societăți, cu
precizarea acestora".
,,m) dovada codului unic de inregistrare".
,,n) dovada notificării organului fiscal competent".
Toate aceste documente au ca finalitate soluționarea cererii de intrare în procedura de
insolvență la intenția de bitorului conform principiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 și de
Codul de procedură civilă.

18
Art. 67 alin. (2) sancționează cu respingerea cererii omisiunea depunerii documentelor
prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. a) -g), k), l), m), iar referitor la n edepunerea documentelor
prevăzute la lit. h), i) și j) sancțiunea este decăderea din dreptul de a depune un plan de
reorganizare.
În eventualitea în care debitorul aflat în insolvență nu a înțeles să introducă voluntar
cererea de deschidere a procedurii, urmarea fiind introducerea acesteia de către un creditor
prejudiciat, aceste acte vor fi depuse obligatoriu în temeiul art. 74 din Legea nr. 85/2014,
neexistând nicio diferență de conținut în ceea ce privește enumerarea exhaustivă din art. 67 din
legea men ționată.
Astfel, dacă debitorul nu execută obligația prevăzută la art. 74 din Legea nr. 85/2014,
practicianul în insolvență va putea reține efectuarea unei contabilități fictive de către
administratorul statutar, având în vedere prezumția relativă a culpei și a legăturii de cauzalitate
prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/201418.
Relevant este și art. 82 din Legea nr. 85/2014 care reglementează sancționarea
persoanelor din structura debitorului care refuză să pună la dispoziția admini stratorului
judicar/lichidatorului judicar, după caz, precum și a creditorului care deține cel puțin 20% din
valoarea totală a creanțelor conform tabelului definitiv toate informațiile și documentele
necesare referitoare la averea debitorului, precum și li sta de plăti efectuate în ultimele 6 luni.
Sancțiunea constă în amenda, conform art. 60 alin. 2, precum și în ridicarea dreptului de
administrare19.

II. 6. Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de
insolvență

Raportul vizat de art. 97 alin. 1 va cuprinde determinarea cauzelor și împrejurărilor care
au conferit starea de insolvabilitate a debitorului. Prin acest raport, practicianul în insolvență
desemnat va constata dacă un eventual plan de reorganizare va pute a fi adus la îndeplinire. O
altă funcție constă în asigurarea unui material probatoriu de tip cadru pentru eventualitatea în
care creditorii consideră oportună atragarea răspunderii persoanelor responsabile pentru
apariția stării de insolvență.
Administra torul judiciar, într -un mod independent de interesele individuale sau
colective ale creditorilor, se va pronunța asupra șansei reale de redresare a activității

18 G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. Pârvu, R. Dan, L. Hagiu op. cit. pg. 454
19 G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. Pârvu, R. Dan, L. Hagiu op. cit. pg. 496

19
debitorului, într -o manieră imparțială și dezinteresată, conform principiului prevăzut în art. 2
din Legea nr. 85/2014, respectiv: ,,acordarea atunci când este posibil, a șansei de redresare a
activității acestuia".20
Pentru acei debitori a căror organe de conducere, prin faptele lor, au contribuit la starea
de insolvență a debitorului, Legea nr. 85/2014 prevedere o acțiune în răspunderea patrimonială
a persoanelor menționate pentru pasivul neacoperit. Judecarea unei as emenea acțiune
presupune, în mod evident, administrarea de probe prin care să se demonstreze, dincolo de
orice îndoială rezonabilă, existență unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și starea de
insolvență.
Mijloacele de probă pot consta în: expe rtize contabile din care să rezulte în mod cert
legătura de cauzalitate, fapta ilicită și prejudiciul generat sau chiar raportul asupra cauzelor și
împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, însă pentru acest din urmă act se
impun a fi făcute câteva precizări de substanță. Raportul menționat nu a fost înzestrat de
legiuitorul român cu valoare probatorie autonomă21, ci reprezintă un simplu act întocmit de
practicianul în insolvență prin care acesta aduce la cunoștința creditorilor constat ările efectuate
prin expertiza sa profesională.
Stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, precum
și a persoanelor vinovate are o pondere importantă în procedura de atragere a răspunderii
personale a membrilor organ elor de conducere ale debitorului, în conformitate cu art. 169 din
Legea nr. 85/201422. Acest raport reprezintă un material amănunțit referitor la atitudinea
financiară abordată de managementul societăților într -o perioadă de timp atent determinată.
În lit eratura de specialitate s -a manifestat opinia potrivit căreia dacă administratorul sau
lichidatorul judiciar, după caz, specifică faptul că este în imposibilitatea de a stabili persoanele
care au cauzat insolvența debitorului, aceasta echivalează cu lacuna de a constata o stare de
fapt potrivit legii, cu urmarea ca instituția comitetului creditorilor să fie în drept pentru
exercitarea acțiunii în răspundere23.
Constatările practicianului în insolvență vor fi efectuate în baza documentelor financar –
contabile puse la dispoziție de către firma falită. Funcției financiare, ca ramură a
managementului, i se conferă în integralitate atribuțiile referitoare la gestiunea fluxurilor de
capital, și anume obținerea capitalului, mișcarea acestuia, controlul și interpreta rea urmărilor

20 G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. Pârvu, R. Dan, L. Hagiu op. cit. pg. 524
21 R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu op. cit. , pg. 83 1
22 N. Țăndăreanu op.cit . pg. 176
23S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș op. cit. pg. 292

20
utilizării lui asupra sporirii valorii societății. Astfel, funcția financiară deține, în primul rând,
prerogativa de a asigura liantul între întreprindere și mediul financiar, reprezentând o interfață
între firmă și piața financiară24, în vede rea obținerii de capital cu repercusiuni cât mai reduse
din partea finanțatorilor și a -l mișca fără a genera riscuri nejustificate. În al doilea rând, funcția
financiară pune bazele disciplinei financiare și de comunicare indispensabile pentru legătura
întreprinderii cu piața financiară.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ

III. 1. Preambul

Potrivit Hotararii intermediare nr. 173/2018 din data de 06.06.2018, pronunțată de
Tribunalul Botosani – Secția Falimente, în dosarul nr. XXXX/XX/2018, la cererea debitorului
S.C. X S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de de bitorul S.C. X
S.R.L. , cu sediul social în jud. Botoșani, CUI XXXXXXXX si nr. de inregistrare ORC:
JXX/XXX/XXXX ș i numirea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență –
Y S.P.R.L.

III. 2. Scurtă prezentare a debitorului

S.C. X S.R.L., e ste o societate cu răspundere limitată, cu capital subscris și vărsat
integral în cuantum de 390 lei și un numar de 39 parti sociale, valoarea unei părți sociale este
de 10 lei, aparținând d -lui B. M. în calitate de asociat și administrator statut ar (în număr de 20
părți sociale), d -lui. H. H. în calitate de asociat (în numar de 13 parti sociale) și d -lui B. H. în
calitate de asociat (în număr de 6 părți sociale).
Potrivit extrasului ONRC nr. 1/14.06.2018, în prezent, societatea are sediul social î n
judet Botoșani și sediu secundar/punct de lucru în Sat Cucorăni, judet Botoșani.
Domeniul de activitate principal îl reprezintă “ Prelucrarea și conservarea cărnii ” (cod
CAEN 1011 ), societatea desfășurând și alte activități secundare (Cod CAEN 0111 , 0127 ,
0146 , 0149 și altele).

24 M. Mironiuc ,,Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii" Ediția a II -a revizuită,
Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2012 – pg. 25

21
Administrarea societății este asigurată de d -nul. B.M., cetățean francez.
III. 3. Situația actelor debitorului

De la data numirii în calitate de administra tor judiciar potrivit dispozițiilor Hotărârii
intermediare nr. 173/2018 din data de 06.06.2018, pronunțată de Tribunalul Botosani în dosarul
nr. XXXX/XX/2018 , practicianul în insolvență a procedat la notificarea privind deschiderea
procedurii prin publicar ea unui anunț în ziarul Evenimentul zilei din data de 27.06.2018 și
publicarea notificării privind deschiderea procedurii generale a insolvenței în Buletinul
Procedurilor de Insolventa nr. 12959/27.06.2018.
Administratorul judicar a procedat, de asemenea, la notificarea privind deschiderea
procedurii generale a insolvenței față de S.C. X S.R.L., către debitoare la sediul social și către
administratorul statutar.
Ca urmare a notificărilor de deschidere a procedurii insolvenței, în termenul legal,
debitoarul a pus la dispoziția practicianului documentele prevăzute la art. 67 din Legea nr.
85/2014.

III. 3. Prezentarea situației financiar -contabile a societății debitoare

Potrivit Legii contabilității nr. 82/24.12.199125, art. 1 alin. (1), societățile au obligația
să organizeze și să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiară și
contabilitate de gestiune adaptate la specificul activității.
Conform art. 2 din Legea nr. 82/1991 contabilitatea, ca activitate perfecționată în
evalua rea, remarcarea, gestionarea și controlul activelor, debitelor și capitalurilor proprii,
precum și a rezultatelor obținute din activitatea societăților, trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea infor mațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale
acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali,
clienții, instituțiil e publice și alți utilizatori.

25 A se vedea Legea contabilității nr. 82/1991 disponibilă pe
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm , vizitat la 02.05.2019.

22
Actele oficiale de prezentare a situației economico -financiare a persoanelor juridice
sunt situațiile financiare anuale care trebuie să denote o imagine exactă a poziției financiare,
performanței financiare și a celorlalte in formații referitoare la activitatea desfășurată.
În urma solicitărilor de predare a actelor contabile efectuate către administratorul
societății administratorul judiciar a primit balanțele contabile pentru perioadele 31.12.2015,
31.12.2016, 31.12.2017 și 3 0.04.2018.
Obiectul principal de activitate al debitoarei S.C. X S.R.L. este conform cod CAEN
1011 – „Productia și conservarea cărnii”.

III. 4. Analiza situației patrimoniului

Prezentul raport pornește cu analiza situației patrimoniului debitoarei, în vederea
obținerii unei imagini clare asupra activității desfășurate de aceasta. Utilizând documentele mai
sus menționate practicianul în insolvență a reflectat evoluția în timp a rezultatelor economico –
financiare ale debitoarei pe baza princ ipalilor indicatori.

Tab. 1.1 Evoluția elementelor de activ și de pasiv în perioada decembrie 2015 – aprilie 2018
– Ron –
Denumire indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
ACTIVE
IMOBILIZATE 2.894.583 3.735.416 3.955.507 3.820.349
Stocuri 27.239 52.430 527.382 550.687
Creanțe 759.429 164.341 2.426.310 2.286.020
Disponibilități bănești 34.322 939.758 39.308 19.392
ACTIVE
CIRCULANTE 820.990 1.156.529 2.993.000 2.856.099
Cheltuieli în avans 0 291 37.194 35.194
TOTAL ACTIV 3.715.573 4.892.236 6.985.701 6.711.642
Capital social 200 390 390 390
Reverve 0 0 0 0
Alte elemente de
capital -497.135 -1.234.855 -1.438.864 -10.213.208
CAPITALURI
PROPRII -496.935 -1.234.465 -1.438.474 -10.212.818
Venituri înregistrate în
avans 0 0 0 0
Provizioane pentru
riscuri și cheltuieli 0 0 0 0
Datorii pe termen
mediu și lung 0 0 0 0

23
Datorii pe termen
scurt 4.212.508 6.126.701 8.424.175 16.924.460
TOTAL PASIV 3.715.573 4.892.236 6.985.701 6.711.642

Activele imobilizate ale societății sunt formate, structural, din imobilizări necorporale,
imobilizări corporale și imobilizări financiare. Imobilizările reprezintă o componentă
importantă a activului patrimonial al oricărei societăți și constituie baza ma terială și financiară
necesară pentru desfășurarea activității.
Activele circulante reprezintă a doua componentă în structura activului bilanțier, iar
prin natura lor, reprezintă calea cea mai scurtă spre obținerea unor lichidități pe termen scurt.
În ani i analizați activele circulante au crescut de la 820.990 lei în decembrie 2015 la
2.856.099 lei în aprilie 2018. Aceste valori ale fimei sunt determinate în principal de scăderea
stocurilor.
Datoriile totale au o evoluție crescătoare de la 4.212.508 lei în anul 2012 la 16.924.460
lei în aprilie 2018, din care cea mai mare pondere o au datoriile către bugetul de stat.
Creanțele de asemenea au o evoluție crescătoare, de la 759.429 lei în anul 2015 la
2.286.020 lei în aprilie 2018.
Disponibilitățile bănești re prezintă cea mai lichidă resursă a unei entități economice. În
perioada analizată, disponibilitățile scad de la 34.322 lei în decembrie 2015 la 19.392 lei în
aprilie 2018.
În ceea ce privește cheltuielile în avans, acestea reprezintă cheltuieli care se plă tesc în
exercițiul curent dar care se referă la un exercițiu financiar viitor când urmează să fie incluse
în costuri. Valoarea acestor cheltuieli reprezintă cheltuieli efectuate în avans pentru diverse
servicii. Cheltuielile în avans urmează o evoluție cre scătoare de la 0 lei în decembrie 2015 la
35.194 lei în aprilie 2018.
În perioada analizată capitalurile proprii au o evoluție crescătoare de la -497.135 lei în
decembrie 2015 la -10.212.818 lei în aprilie 2018, aceasta datorându -se în principal creșterii
datoriilor totale.

III. 5. Prezentarea situației financiar -contabile a societății debitoare

III. 5. 1. Activul net contabil

24
Patrimoniul net reflectă activele firmei negrevate de datorii, arătând averea netă a
acționarilor stabilită pe baza bilanțului patrimonial. Acest indicator este echivalentul activului
net contabil. Prin urmare, activul net contabil dă indicii asupra solvabilității globale a
întreprinderii și asupra dimensiunilor capitalurilor proprii ale entității economice.
Tab. 2.1 Ev oluția activului net contabil în perioada decembrie 2015 – aprilie 2018
– Ron –
Denumire
indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
Activ total 3.715.573 4.892.236 6.985.701 6.711.642
Datorii totale 4.212.508 6.126.701 8.424.175 16.924.460
ACTIV NET
CONTABIL -496.935 -1.234.465 -1.438.474 -10.212.818

Pentru activul net contabil s -au obținut valori pozitive descrescătoare de la -496.935 lei
în decembrie 2015 la -10.212.818 lei în aprilie 2018, indicând faptul că în această perioadă
societatea debitoare nu a dispus de resurse pentru acoperirea datoriilor pe seama activelor
deținute în patrimoniu.

III. 5. 2. Analiza activelor imobilizate

Activele imobilizate induc rigiditate activității de exploatare, durata lor de viață
economică fiind ridicată, este mult mai probabil ca în timpul acesteia să survină modificări
importante în strategia întreprinderii.

Tab. 2.2 Structura activelor imobilizate și evoluția acestora în perioada decembrie 2015 –
aprilie 201 8
– Ron –
Denumire
indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
Imobilizări
necorporale 0 0 0 0
Imobilizări
corporale 2.894.583 3.735.416 3.955.507 3.820.349
Imobilizări
financiare 0 0 0 0
ACTIVE
IMOBILIZATE 2.894.583 3.735.416 3.955.507 3.820.349

25
Activele imobilizate sunt alcătuite din imobilizări necorporale, corporale și financiare.
Ponderea majoritară este deținută de imobilizările corporale.
Imobilizările corporale aveau în decembrie 2015 o valoare de 2.894.583 lei, iar până în
aprilie 2018 au crescut la 3.820.349 lei.

III. 5. 3. Analiza activelor circulante

Activele circulante sunt privite ca a doua componentă importantă în structura activ ului
bilanțier, iar prin natura lor, reprezintă cea mai scurtă cale spre obținerea unor lichidități î ntr-
un termen scurt.
În ceea ce privește activele circulante, ponderea majoritară în cadrul acestora este
deținută de creanțe, urmată de stocuri și de dis ponibilitățile bănești.
Activele circulante au asociate riscuri de nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză
de rotație mult mai ridicată.

Tab. 2.3 Structura activelor circulante în perioada decembrie 2015 – aprilie 2018
– Ron –
Denumire
indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
Stocuri 27.239 52.430 527,382 550,687
Creanțe 759.429 164.341 2,426,310 2,286,020
Disponibilități
bănești 34.322 939.758 39,308 19,392
ACTIVE
CIRCULANTE 820.990 1.156.529 2,993,000 2,856,099

Stocurile au o evoluție crescătoare de la 27.239 lei în decembrie 2015 la 550.687 lei în
aprilie 2018. La societatea debitoare stocurile sunt alcătuite din materii prime, materiale
consumabile, obiecte de inventar, produse finite, marfuri si ambalaje.
Creanțele pe termen scurt reprezintă active rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane
juridice sau fizice, relații în urma cărora societatea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a
executat o lucrare și pentru care trebuie să pr imească un echivalent valoric sau o
contraprestație, într -o perioadă de timp de până la un an. În perioada analizată, nivelul
creanțelor a crescut de la 759.429 lei în decembrie 2015 la 2.286.020 lei în aprilie 2018.
Disponibilitățile bănești sunt valori e conomice care îmbracă forma sau îndeplinesc
funcția de bani. Pentru perioada analizată, se observă că disponibilitățile bănești au o evoluție

26
oscilantă, astfel în decembrie 2015 se constată o valoare de 34.322 lei, iar la finalul lui aprilie
2018 scade la valoarea de 19.392 lei.
În concluzie, comparând nivelul disponibilităților bănești cu cel al datoriilor, se poate
constata faptul că societatea debitoare nu a avut resursele necesare plății parțiale a datoriilor
scadente ale societății.

III. 5. 4. Analiza capitalurilor proprii și datoriilor societății debitoare

Tab. 2.4 Structura capitalurilor proprii în perioada decembrie 2015 – aprilie 2018 – Ron –
Denumire
indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
Capital și prime
de capital 200 390 390 390
Rezerve din
reevaluare și
alte rezerve 0 0 0 0
Alte elemente
de capital -497.135 -1.234.855 -1.438.864 -10.213.208
CAPITALURI -496.935 -1.234.465 -1.438.474 -10.212.818
Capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor de finanțare stabile, aflate la
dispoziția persoanelor juridice, după deducerea tuturor datoriilor. Sunt incluse în categoria mai
amplă a capitalurilor permanente, exprimând numai pasivul intern al între prinderii.
Capitalurile proprii cuprind, conform normelor contabile românești, în pasivul
bilanțier: aporturile de capital, primele legate de capital, diferențele din reevaluare, rezervele,
rezultatul reportat, rezultatul exercițiului, repartizarea profitului, fondurile, subvențiile pentru
investiții, provizioanele reglementate.
În ceea ce privește evoluția elementelor componente ale acestui indicator pentru
societatea debitoare analizată, se observă că:
– valoarea capitalului social este de 200 lei în anul 2015, iar în perioada 2016 – 2018 crește
până la 390 lei ;
– valoarea reze rvelor legale și a altor rezerve este de 0 lei în perioada analizată;
– rezultatul reportat reflectă profitul reportat;
– rezultatul exercițiului se concretizează în profit la finalul perioadei analizate.
Datoriile sunt obligații actuale ale unității, ca u rmare a unor evenimente trecute și prin
decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse generatoare de beneficii economice.
Tab. 2.5. Structura datoriilor societății în perioada decembrie 2015 – aprilie 2018 – Ron –

27
Denumire
indicatori 31.12. 2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018
Datorii pe
termen scurt 4.212.508 6.126.701 8.424.175 16.924.460
Datorii pe
termen mediu și
lung 0 0 0 0
DATORII
TOTALE 4.212.508 6.126.701 8.424.175 16.924.460
În componența datoriilor pe termen scurt sunt incluse: datorii comerciale, datorii
salariale, datorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale. În perioada analizată, datoriile
pe termen scurt înregistrează o descreștere de la 4.212.508 lei în an ul 2015 la 16.924.460 lei în
anul 2018.
În ceea ce privește datoriile pe termen lung, valoarea acestora este 0, nefiind identificate
datorii cu scadență mai mare de 1 an.

III. 6. Analiza echilibrului financiar al societății

Aprecierea situației firmei din punctul de vedere al stabilității financiare vizează
evaluarea siguranței disponibilității surselor de finanțare. Cum sursele de finanțare permanente
rămân la dispoziția întreprinderii o perioadă mai mare de 1 an, siguranța existenței în viitor a
surselor de finanțare necesare este cu atât mai mare cu cât rata stabilității financiare este mai
apropiată de 100%.
Deținerea de surse de finanțare reprezintă o condiție obligatorie pentru asigurarea
activelor necesare desfășurării activității. Imposibi litatea mobilizării surselor de finanțare în
volumul necesar duce inevitabil la incapacitatea asigurării activelor, cu consecințe directe
asupra activității întreprinderii, respectiv asupra nivelului de realizare a obiectivelor asumate
de aceasta.

Tab. 3. 1 Principalii indicatori de echilibru financiar în perioada decembrie 2015 – aprilie
2018 –Ron –
Specificare \ an 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 30.04.2018

28
Capital
permanent
(Cpm) -496.935 -1.234.465 -1.438.474 -10.212.818
Pasiv total (Pt) 3.715.573 4.892.236 6.985.701 6.711.642
Rentabilitatea
exploatării
(Rex) -7,61% -14,27% -2,96% -130,67%
Datorii pe
termen scurt
(Dts) 4.212.508 6.126.701 8.424.175 16.924.460
Grad de
îndatorare (Gî) 113,37% 125,23% 120,59% 252,17%
Fondul de
rulment net
(FRN) -3.391.518 -4.969.881 -5.393.981 -14.033.167
Necesarul de
fond de rulment
(NFR) -3.425.840 -5.909.639 -5.433.289 -14.052.559
Lichiditatea
generală
(globală) (LG) 0,19 0,19 0,36 0,17
Solvabilitatea
globală (SG) 0,88 0,80 0,83 0,40

Analiza ratelor de structură ale pasivului evidențiază, în mărimi relative, modul de
structurare a surselor de finanțare, în funcție de proveniența și de gradul de exigibilitate al
acestora. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii
prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.
Fondul de rulment net (FRN) este partea din capitalul permanent care depășește valoarea
imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Acest surplus este destinat să
acopere într -o anumită proporție nevoia de fond de rulment. În funcție de măsura în care se
realizează acest lucru, se conturează o anumită stare de echilibru financiar. Teoria financiară
cuprinde principiul potrivit căruia capitalurile permanente finanțează activele imobilizate,
întrucât acestea denotă necesarul stabil al societății, iar activele circulante, în parte, sunt
finanțate de către excedentul de capital permane nt, rămas ulterior finanțării activelor
imobilizate și în parte din împrumuturi pe termen scurt.
Fondul de rulment net este negativ pe toata perioada analizata, la aprilie 2018 are
valoarea de -10.212.818. Această valoare reflectă faptul că societatea disp une de un deficit de
resurse permanente care finanțează parțial sau total necesarul temporar de resurse financiare.
Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt indicator important
al bilanțului și anume necesarul de fond de rulment.

29
Necesarul de fond de rulment (NFR) este negativ în tot intervalul analizat, în aprilie
2018 având valoarea de -14.052.559, ceea ce conduce la existența unui decalaj între gradul de
lichiditate a stocurilor și creanțelor și gradul de exigibilitate al dato riilor curente, respectiv o
încetinire a ritmului încasărilor și o creștere a ritmului plăților.
Mai exact, situația se explică prin încetinirea vitezei de rotație a stocurilor și prin
recuperarea creanțelor într -un termen mai îndelungat decât cel în care trebuie achitate datoriile
către furnizori și ceilalți terți.
Indicatorul privind gradul de îndatorare are o valoare peste pragul critic de 80% de -a
lungul perioadei analizate. La 30 aprilie 2018 acest indicator are valoarea de 252,17% indicând
un risc fi nanciar ridicat și imposibilitatea societății de a -și susține activitatea din fonduri
proprii. Valorile de peste 80% pot indica și dependența societății de credite.
Indicatorul privind lichiditatea generală globală reflectă capacitatea activelor curente
disponibile de a se transforma în disponibilități bănești care să acopere datoriile scadente ale
firmei. Lichiditatea generală globală înregistrează valori subunitare de la 0,19 în decembrie
2015 la 0,17 în aprilie 2018 . Indicatorul calculat arată că societa tea nu se mai poate împrumuta
pentru a -și plăti datoriile și a evita falimentul.
Indicatorul privind solvabilitatea globală arată posibilitatea acoperirii datoriilor totale
ale societății din active. Valoarea normală pentru acest indicator trebuie să fie supraunitară și
cât mai aproape de 2,00. În perioada analizată solvabilitatea are o valoare subunitară, valoarea
acestui indicator fiind de 0,88 în decembrie 2015 și de 0,40 în aprilie 2018. Acestă valoare
indică faptul că societatea debitoare nu își mai p oate acoperi datoriile și întreprinderea are o
poziție riscantă pentru creditori.
Valorile obținute pentru acești indicatori confirmă faptul că societatea debitoare se află
la finalul lunii aprilie 2018 într -o situație dificilă în termeni de solvabilitate , lichiditate și risc.

III. 7. Analiza rezultatelor financiare

III. 7. 1. Analiza performanțelor pe baza contului de profit și pierdere

Pentru a oferi informații elocvente practicianul în insolvență a analizat doar exercițiile
financiare complete, de 12 luni calendaristice, pentru care a fost întocmit Contul de profit și
pierdere.

30
Tab. 4.1 Rezultatele înregistrate de societatea debitoare în perioada decembrie 2015 -decembrie
2017 – Ron –

Denumire indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.201 7
Rezultatul din
exploatare 3.530 42.931 143.907
Rezultatul financiar 23 0 0
Rezultatul brut 3.553 42.931 143.907
REZULTATUL
NET 2.927 36.658 122.299

Tab. 4.2 Rezultatul din exploatare în perioada decembrie 2015 -decembrie 2017 – Ron –
Denumire indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Productia vândută 7.121 65.431 512.016
Venituri din
vânzarea mărfurilor 0 10.247 43.125.505
Variația stocurilor de
produse finite și a
producției în curs 3.403 0 0
Alte venituri din
exploata re 1.889 0 31.400
TOTAL venituri din
exploatare 12.413 75.678 43.668.921
Cheltuieli cu materii
prime și materiale
consumabile 23.417 29.137 119.640
Alte cheltuieli
materiale 36.605 58.296 30.038
Alte cheltuieli
externe (cu energia
și apa) 4.374 8.444 37.204
Cheltuieli privind
mărfurile 0 7.135 42.585.245
Cheltuieli cu
personalul 28.014 70.628 278.959
Amortizări,
provizioane și alte
ajustări de valoare 46.763 376.373 408.104
Alte cheltuieli de
exploatare – Total,
din care: 155.986 223.866 416.584
Cheltuieli privind
prestațiile externe 152.656 217.186 352.889
Cheltuieli cu alte
impozite, taxe și
varsaminte asimilate 3.046 6.194 33.997

31
Cheltuieli cu
despăgubiri, donații
și activele cedate 284 486 29.698
TOTAL cheltuieli de
exploatare 295.159 773.879 43.875.774
REZULTAT DIN
EXPLOATARE -282.746 -698.201 -206.853

Veniturile de exploatare sunt formate în principal din venituri din producția obținută,
venituri din vânzarea mărfurilor, variați a stocurilor de produse finite și a producției în curs,
producția realizată de entitate pentru scopurile proprii și alte venituri din exploatare.
Cheltuielile de exploatare reprezintă totalul cheltuielilor generate de desfășurarea
activității societății d ebitoare. Cheltuielile de exploatare dețin o pondere importantă în totalul
cheltuielilor, reprezentând cheltuieli generate de desfășurarea activității societății debitoare.
Rezultatul exploatării reprezintă "Venitul" degajat de activitatea de exploatare și pus la
dispoziția aporturilor de capitaluri proprii și împrumutate (acționari, obligatari și bancheri).
De aceea, acest rezultat este utilizat în compararea performanțelor întreprinderilor care
au politici financiare diferite.
Din analiza rezultatului din exploatare se constată că la nivelul întregului interval
evoluția acestui indicator este una negativă și descrescătoare.
S-a observat că în anul 2018, până la nivelul lunii aprilie 2018, societatea debitoare a
înregistrat un r ezultat de -8.770.035 lei.
Analiza performanțelor înregistrate la nivel de exploatare este urmărită și cu ajutorul
indicatorului cifra de afaceri.
Indicatorul care reflectă cel mai fidel volumul de activitate este cifra de afaceri.
Structura cifrei de afac eri, pentru perioada analizată, se prezintă astfel:

Tab. 4.3 Structura cifrei de afaceri în perioada decembrie 2015 – decembrie 2017 – Ron –
Cifra de afaceri –
nivel și dinamică
Specificare \ an 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Producția vândută
(Pv) 7.121 65.431 512.016
Venituri din
vânzarea mărfurilor
(Vm) 0 10.247 43.125.505
Cifra de afaceri
(CA) 7.121 75.678 43.637.521

32
Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor
executate, serviciilor prestate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile,
remizele și alte reduceri acordate clienților.
Indicatorul înregistrează o creștere de la 7.121 lei în anul 2015 la 512.016 lei în anul
2017.
Ca urmare, având în vedere cele expuse mai sus, putem spune că activitatea de bază
desfășurată de societate și -a păstrat rentabilitatea pe parcursul celor trei ani.
Rezultatul extraordinar sintetizează r ezultatul concretizat în profit sau pierdere a unor
operații de gestiune sau capital cu caracter excepțional. În cazul studiat, nu s -au înregistrat
operațiuni cu caracter excepțional.
Rezultatul exercițiului se definește ca diferență între veniturile obțin ute în cursul unui
exercițiu și cheltuielile ocazionate pentru obținerea acestor venituri.
În ceea ce privește rezultatul net al exercițiului observăm că pe parcursul perioadei
analizate acesta s -a majorat de la -443.769 lei în decembrie 2015 la -204.009 lei în decembrie
2017.
La nivelul lunii aprilie 2018, societatea debitoare înregistrază o pierdere de -8.774.343
lei

Tab. 4.5 Rezultatul net al exercițiului în perioada decembrie 2015 – decembrie 2017 – Ron –
Denumire indicatori 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
REZULTATUL
BRUT -443.769 -736.922 -204.009
Impozitul pe profit și
alte impozite
asimilate 0 799 0
REZULTATUL
NET AL
EXERCIȚIULUI -443.769 -737.721 -204.009

În concluzie, se poate spune că pe parcursul perioadei analizate, rezultatele curente
indică o situație financiară foarte proastă, societatea înregistrând pierdere pe tot parcursul
perioadei analizate.

III. 7. 2. Analiza modificării resurselor și datorii lor societății

33
Din analiza comparativă statică, grafică și dinamică a datelor pe care administratorul
judiciar le deține putem observa:

* creșterea imobilizărilor
31.12.2015 30.04.2018
2.894.583 Ron 3.820.349 Ron
* creșterea stocurilor
31.12.2015 30.04.2018
27.239 Ron 550.687 Ron
* creșterea creanțelor
31.12.2015 30.04.2018
759.429 Ron 2.286.020 Ron

* scăderea numerarului și a echivalentelor de numerar
31.12.2015 30.04.2018
34.322 Ron 19.392 Ron
* creșterea datoriilor totale
31.12.2015 30.04.2018
4.212.508 Ron 16.924.460 Ron

Referitor la resursele societății se observă următoarele:
Rotația stocurilor arată numărul de zile în care stocul se modifică, respectiv la câte zile
avem, teoretic, nevoie de un nou stoc. Acest indicator exprimă viteza cu care societatea își
rotește stocurile necesare pentru a susține o valoare dată a vânzãrilor. De asemenea, arat ă
capacitatea conducerii de a reduce costul, menținând fondurile blocate în stocuri la un nivel
minim. Scăderea vitezei de rotație a stocurilor are consecințe nefavorabile asupra lichidității
societății, astfel firma înregistrează la 31 decembrie 2017 o ro tație a stocurilor de 0,26 zile, iar
la 30 aprilie 2018 rotația stocurilor ajunge la 0,99 zile.
Rotația creanțelor care exprimă numărul încasărilor (teoretice) ale creanțelor în raport
de cifra de afaceri are valori oscilante de -a lungul intervalului. Astf el, acest indicator crește
inițial de la valoarea de 0,01 în anul 2015 la valoarea de 0,24 în aprilie 2018. Această situație

34
finală indică faptul că pe parcursul perioadei analizate au existat probleme privind capacitatea
de încasare a creanțelor.
Rotația datoriilor curente, care exprimă numărul plăților (teoretice) ale datoriilor
curente din cifra de afaceri, are valori sub limita minimă de 6 în intervalul analizat. În anul
2015 rotația datoriilor era 0,00 iar în anul 2018 a crescut până la 0,03.

III. 8. Concluzii privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării
de insolvență

Principalele cauze ale apariției situației de insolvență sunt următoarele:
1) Acumularea de datorii către furnizori, instituțiile de credit, bugetul de stat, alți c reditori (în
valoare totală de 16.924.460 lei la 30.04.2018), a căror neplată la timp atrage după sine
calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății;
2) Costuri ridicate ale activității curente. Debitoarea a menținut un nivel ridic at al cheltuielilor
de exploatare (în valoare totală de 43.875.774 lei la 31.12.2017), cheltuieli care au condus la
accentuarea dificultăților economice și financiare a societății;
3) Neutilizarea disponibilităților bănești în scopul achitării parțiale a datoriilor restante.

III. 9. Mențiuni privind șansele reale de reorganizare a societății

Prin cererea introductivă, administratorul statutar a declarat ca dorește reorganizarea
societății debitoare S.C. X S.R.L., în baza unui plan de reorganizare încheia t conform legii,
prin care să se urmărească stingerea datoriilor (valorificarea parțială de active în vederea
asigurării capitalului de lucru, infuzie de capital extern pentru susținerea activității, lărgirea
pieții de consum prin depistarea de noi clienți, reanalizarea contractelor în curs în vederea
eficentizării încasărilor).
Conform analizei economico -financiare, societatea debitoare a avut o situație dificilă
din punctul de vedere al solvabilității, însă activele societății, contractele cu furni zorii de
materie primă, precum și identificarea de noi colaboratori garantează obținerea fondurilor
necesare susținerii unui plan de reorganizare.
Recomandarea administratorului judiciar a fost ca planul de reorganizare să fie întocmit
de societatea debito are, aceasta exprimându -și prin cererea introductivă, intenția de
restructurare a activității. Administratorul judiciar și -a manifestat disponibilitatea de a sprijini

35
și a colabora la întocmirea planului de reorganizare în limita în care acesta este eficac e și poate
fi implementat pe baza resurselor existente ale debitoarei.

III. 10. Mențiuni privind incidența prevederilor art. 169 din Legea nr. 85/2014
privind procedura insolvenței

În data de 08.05.2018, debitoarea S.C. X S.R.L. a formulat cerere de deschidere a
procedurii insolvenței în conformitatate cu prevederile art. 66 din Legea nr. 85/2014.
În cererea de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea a arătat că se află în situația
de a nu -și mai putea achita datoriile ajunse la scadență față de diverși creditori, dar și -a declarat,
totodată, intenția de reorganizare a activității.
De la data înființării societății debitoare ( 17.02.2014) și pană la data înctocmirii
raportului cauzal, calitatea de administrator statutar a aparținut d-lui. B. M., conform extrasului
ONRC nr.1/14.06.2018. Având în vedere documentele contabile avute la dispoziție de
administratorul judiciar, acesta nu a identificat indicii sau elemente preliminare privind
persoanele cărora le -ar fi imputabilă apariția stării de insolvență prin săvârșirea faptelor
prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Se poate observa faptul că managementul societății in bonis beneficiază, în ceea ce
privește răspunderea personală pentru modul de lucru, de protecția oferită de reg ula judecății
de afaceri26 care prevede faptul că acțiunea în răspundere promovată de persoanele interesate
trebuie să fie limitată în condiții sui generis raportate la mediul de afaceri: managerul este
eliberat de răspundere, chiar dacă decizia sa de aface ri a adus un rezultat negativ societății atâta
timp cât în procesul de inițiere -executare acesta a fost îndreptățit să creadă că acțiunile sale,
având la bază o informare adecvată, urmăresc fidel obiectivele financiare ale societății și
respectă standardel e de diligență și prudență ale unui bun proprietar.

CAPITOLUL IV. PRACTICĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIA
RĂSPUNDERII PATRIMONIALE A MANAGEMENTULUI
DEBITORILOR ÎN INSOLVENȚĂ.

26 R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu op. cit. , pg. 807

36
Administratorul nu va răspunde patrimonial pentru pasivul neacoperit al societății în
eventualitatea în care își exercita prerogativele cu respectarea condițiilor mandatului oferit de
asociați și fără intenția directă sau indirectă de fraudă a creditorilor .
Având în vedere riscul comercial pe care îl presupune managementul unei firme, analiza
culpei va fi realizată și după un criteriu subiectiv, astfel încât practicianul în insolvență va lua
în considerare inclusiv circumstanțele în care fostul organ de co nducere s -a aflat la momentul
luării deciziilor cu impact financiar. Chiar art. 1441 din Legea nr. 31/1990 reglementează faptul
că organele de conducere sunt obligate să -și desfășoare mandatul cu prudența și diligența unui
bun administrator.
Este irelevan tă polemica referitoare la împrejurarea că fostul administrator ar fi fost
îndreptățit să considere că deciziile financiare au fost adoptate în baza unei informări adecvate
și în interesul societății.
Ce este de interes în acțiunea în atragerii răspunderi i este constatarea de facto că
organele de conducere ar fi fost, în mod rezonabil, îndreptățite să considere că acționează
pentru profitul societății, rezonabilitatea fiind analizată de administratorul judiciar în
conformitate cu modus operandi al unui adm inistrator prudent și diligent, la modul general. În
literatura de specialitate s -a considerat faptul că o decizie a organelor de conducere a fost luată
în interesul societății, în mod rezonabil dacă: ,,(i) decizia a fost luată cu bună -credință, (ii) in
mod independent, (iii) pentru un scop adecvat și (iv) in afara influenței unor interese contrarii,
conflictuale.”27
Mai mult, pentru a nu genera un mijloc nefundamentat de satisfacere a creanțelor
creditorilor prin acțiunea prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a prevăzut în
detaliu pentru fiecare dintre faptele prevăzute în articolul de lege menționat modalitatea în care
se vor analiza circumstanțele atitudinii manageriale.

IV. 1. Folosirea activelor societății în interes propriu.

Astfel, în ceea ce privește fapta prevăzută la art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014,
este prevăzută folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al unei
terțe persoane. Prin folosință se înțelege deposedarea bunulu i din patrimoniul societății și
utilizarea acestuia în stăpânirea persoanei responsabile. Este de la sine înteles faptul ca

27 T. S. Bodu ,,Răspunderea administratorilor față de societate", Revista română de drept al afacerilor 4/2015 pg.
41

37
practicianul în insolvență nu va putea deduce din documentele contabile această stare de fapt.
În practică instanțele au pronunțat o hotărâre de admitere a acțiunii în răspundere atunci când
administratorul nu a încasat creanțele de la clienții săi, lăsând să treacă termenul de prescripție
și ajungând în incapacitatea de a -și executa obligațiile asumate. Practica judiciară nu este
uniformă întrucât unele instanțe consideră că atâta timp cât nu se demonstrează legătura de
interes dintre debitorul insolvent și debitorul acestuia nu poate fi antrenată răspunderea28. Însă
în eventualitatea în care un organ de conducere ar înstrăina un bun că tre un membru al familiei
și nu ar încasa prețul respingerea acțiunii nu ar mai fi posibilă.
Tribunalul București, Secția a VII -a comercială, prin sentința comercială nr. 2435 din
27 mai 2008 a admis cererea formulată și a obligat pârății T.S.A.M. și M.E.I . să suporte în
solidar pasivul debitoarei S.C. A.P. S.R.L. conform tabelului definitiv29. Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut faptul că societatea S.C. A.P. S.R.L. a încheiat anul fiscal 2014 cu
profit, însă începând cu anul 2015 disciplina fin anciară s -a schimbat în sensul că plafonul de
casă depășea limita legală de 50 milioane lei. Administratorii efectuau depuneri în bancă pentru
disponibilitățile bănesți rezultate din activitatea curentă, însă nu sub forma de încasări, ci sub
forma de credi tare firmă. Folosindu -se de această metodă, administratorii au reușit să retragă
un miliard de lei sub forma de restituire creditare firmă, generând neconcordanțe între
încasările în numerar, sumele ridicate din casă cu titlu alimentare bancă și sumele de puse în
contul bancar. Aceste neconcordanțe au fost transpuse în evidența contabilă ca fiind închise,
însă în practică mijloacele folosite contraveneau flagrant legii contabilității. De asemenea,
administratorii efectuau cheltuieli în scopuri personale în registrate în contul de investiții. Deși
rulajul contului de avansuri de trezorerie era inexistent, rulajul contului de rambursare creditare
a depășit suma de 1.922.000.000 lei. În plus, din contul de trezorerie administratorii ridicau
diverse sume de bani folosind cecuri semnate de către aceștia, însă aceste sume nu erau
justificate prin plăți furnizori sau prin depunere în casa societății, astfel încât destinația sumei
de 770 de milioane de lei a rămas incertă. Pentru toate aceste considerente Tribunalul București
a dispus atragerii răspunderii organelor de conducere pentru fapta prevăzută la art. 138 alin. 1
lit. a) din Legea nr. 85/2006 (actualul art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014).

28 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș op. cit. pg. 485
29 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorgh iu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș ,,Procedura insolvenței. Culegere de practică judiciară 2006 -2009. Volumul
III. Închiderea procedurii insolvenței și antrenarea răspunderii. Insolvența transfrontalieră", Editura C. H. Beck,
București, 2011, pg. 72

38
IV. 2. Activități desfășurate în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.

În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 169 alin. 1 lit. b) activitățile de producție,
comerț sau prestări de servicii făcute în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice vor
atrage răspunderea fă ptuitorului. Omisiunea de a indica cu precizie interesul personal al
deciziilor de afaceri luate de administratorul statutar va duce la respingerea acțiunii, chiar dacă
se demonstrează asumarea unor obligații care exced posibilitatea de angajare a societăț ii, ceea
ce face sarcina probatorie destul de complicată, poate chiar imposibilă. În acest caz corelarea
răspunderii penale prevăzute de art. 272 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 31/1990, (respectiv
vânzarea de acțiuni la un preț inferior sau cumpărarea de acțiuni la un preț vădit excesiv cu
scopul de a obține un folos personal sau folosirea capitalului unei societăți cu scopul de a
favoriza o altă societate în care este implicat) cu acțiunea în atragerea răspunderii prevăzută
de legea insolvenței va av ea șanse de reușită destul de mari.
Tribunalul Neamț, Secția comercială și de contencios administratriv, prin sentința
comercială nr. 226/F din 23 aprilie 200830 a dispus antrenarea răspunderii fostelor organelor
de conducere pentru efectuarea de acte de c omerț în interes propriu sub acoperirea persoanei
juridice. Astfel, creditoarea S.C. P S.R.L. a prezentat judecătorului -sindic procesul -verbal de
predare în custodie din data de 27.03.2000 pentru bunuri reprezentând 10,8 mc de cherestea.
Pe procesul -verbal era menționat faptul că marfa nu corespundea calitativ și că urma să fie
returnată. Ulterior, reprezentanții creditorului s -au deplasat la sediul social al societății
debitoare în vederea ridicării masei lemnoase, însă au constatat faptul că aceasta nu ma i există.
Custodele a valorificat bunurile fără a achita contravaloarea lor către creditor. De asemenea,
din documentele contabile depuse în dosarul de procedură rezultă faptul că aceste bunuri nu au
fost înregistrate în evidența stocurilor, iar factura de achiziție nu figura astfel încât societatea
S.C. P S.R.L. nu avea calitate de creditor. Având în vedere înscrisurile prezentate judecătorul –
sindic a emis două adrese către fostul administrator prin care i -a solicitat informații referitoare
la susținerile creditorului S.C. P S.R.L. Deși acestea au fost confirmate de primire, pârâtul nu
a formulat niciun răspuns în acest sens. Având în vedere atitudinea de pasivitate a fostului
administrator și faptul că în avizul de expediție emis de către creditor figureaz ă ca client
societatea debitoare și nu persoana fizică – A.I.I. instanța a admis cererea de atragere a
răspunderii personale formulata de S.C. P. S.R.L. Doctrina nu a achiesat la punctul de vedere
al instanței întrucât raportul de cauzalitate există doar î ntre fapta debitorului și prejudiciul

30 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op. cit. pg. 78

39
creditorului, or legea insolvenței impune dovedirea existenței raportului de cauzalitate între
fapta debitorului și apariția stării de insolvență, existând alte remedii juridice pentru cele
invocate.31

IV. 3. Continuar ea activității care duce, în mod vădit, la încetarea de plăți.

Referitor la fapta prevăzută în art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 va fi imperios
necesară reținerea interesului personal pentru continuarea activităților care duceau societatea,
în mod vădit, la încetarea de plăți. S -ar putea reține această împrejurare în eventualitea în care
managementul, deși cunoaște faptul că va ajunge la încetare de plăți, întârzie un număr de luni
cererea de deschidere a procedurii cu scopul final de a încasa indeminizația de conducere. În
orice caz, nici pentru această faptă practica instanțelor de judecată nu este unitară. Unele
instanțe au considerat că lipsa materialului probatoriu în ceea ce privește interesul personal al
administratorului în continuarea activității care duce, în mod vădit, la încetarea de plăți chiar
dacă scenariul s -a produs întocmai cu teza a II -a a normei menționate, are ca soluție respingerea
acțiunii ca neîntemeiată și exonerarea de răspundere a făptuitorului.
Tribunalul Bucureșți a dispus admiterea acțiunii în atragerea răspunderii
administratorului staturar prin sentința comercială nr. 2286 din 2 octombrie 201632 pentru fapta
sus-menționată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut faptul că organul de conducere al
societății a omis respectarea prevederilor legii contabilității, respectiv cele referitoare la
întocmirea bilanțurilor și raportărilor contabile și a dispus continuarea activității societății, deși
era evident faptul că nu se vor mai putea efectua plăți. În patrimoniul debitorului nu figurau
bunuri mobile și imobile a căror valorificare ar fi fost susceptibilă de acoperirea creanțelor
creditorilor înscriși la masa credală și de asemenea, reprezentantul debitorului nu a depus actele
obligatorii prevăzute î n legea insolvenței. Astfel, din analiza probatoriului administrat a
rezultat, fără echivoc, faptul că starea de insolvabilitate a fost generată de continuarea activității
la nivelul anului 2004 prin care s -a cauzat creșterea pasivului debitorului, creșter ea stocurilor
întrucât acestea nu erau valorificate, precum și augmentarea creanțelor de recuperat deoarece
nu erau efectuate demersurile de recuperare a acestora. Managementul pasiv a fost sancționat

31 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op.cit. pg. 82
32 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op.cit. pg. 220

40
cu suportarea pasivului debitorului în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 –
corespondentul art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

IV. 4. Contabilitatea fictivă.

Art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014 face referire la încălcarea prevederilor Legii
nr. 82/1991 în ceea ce pri vește obligația de a ține o contabilitate conformă cu realitatea, precum
și fapta de a face să dispară documentele contabile. De asemenea, în cazul nepredării
documentelor contabile, atât culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se
prezu mă. Având în vedere faptul că simpla omisiune de a ține contabilitatea conform
prevederilor nu este producătoare de prejudicii și nu aduce neapărat apariția stării de insolvență,
va fi necesară probarea existeței legăturii de cauzalitate între faptă și pre judiciu. Creditorii
fiscali deși invocă adeseori nedepunerea bilanțului și a declarațiilor de impunere, instanțele nu
consideră că aceste omisiuni constituie neîntocmirea contabilității sau întocmirea acesteia cu
nerespectarea legii. Într -o speță, instanța a considerat faptul că debitorul care nu și -a îndeplinit
obligațiile privitoare la prezentarea buletinelor metrologice valabile pentru combustibil,
urmarea fiind sancționarea acestuia cu amenzi de către inspectorii antifraudă care, din cauza
cuantumul rid icat, au provocat starea de insolvență se încadrează în dispoziția examinată33. Se
poate observa faptul că nepredarea documentelor contabile către administratorul sau
lichidatorul judiciar, după caz, prezumă culpa și legătura de cauzalitate între faptă și p rejudiciu,
însă instanțele vor aprecia că atâta timp cât nu se poate face dovada că obligația de ținere a
contabilității este viciată, acțiunea nu poate fi considerată fondată. Or, în situația în care
debitorul nu răspunde solicitărilor practicianului în i nsolvență, cum ar putea acesta din urmă să
demonstreze că neținerea contabilității conform prevederilor legale a dus la apariția stării de
insolvență?
Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 698/F din 14 noiembrie 201634 a dispus admiterea
acțiunii formulate împotriva administratorului statutar și obligarea acestuia la plata pasivului
neacoperit în conformitate cu art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 – corespondentul art.
169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014 . Lichidatorul judiciar a întocmit la data de 09.10.2000
raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență în care a
constatat următoarele: evidența contabilă nu a fost efectuată conform legii contabilității întrucât

33 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș op. cit. pg. 489
34 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op.cit. pg. 248

41
bunul imobil reprezentat de teren cu construcții cu suprafață totală de 400 mp, dintre care 346
mp. reprezentând stație de carburanți nu figurează în activele debitorului. Raportul cauzal a
fost întocmit în baza documentelor predate de către administratorul statutar, respectiv balanțele
de verificare pentru 8 luni ale anului 1997 și cele de pe anul 1999, precum și a evidențelor
contabile puse la dispoziție de către organele fiscale și poliție. Expertul contabil desemnat de
instanță a subliniat faptul că se a fla în imposibilitatea obiectivă de a răspunde la obiectivele
stabilite întrucât nu a avut acces la documentele financiar -contabile aferente perioadei
septembrie 1997 – decembrie 1998. Instanța a reținut faptul că, în conformitate cu art. 73 alin.
1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 82/1991, administratorul este ținut
răspunzător pentru corecta ținere a evidențelor contabile. Din înscrisurile depuse la dosar
reiese, fără echivoc, faptul că nici practicianul în insolvență și nici expertul contabil nu au avut
la dispoziție documentele necesare pentru a -și exercita un punct de vedere definitiv. Pârâtul s –
a apărat invocând faptul că documentele contabile au fost sechestrate de organele de urmărire
penală și că acestea se află la dosar ul penal nr. 10488/2001 al Serviciului de Investigare a
Fraudelor din cadrul IPJ Bihor. Referitor la susținerile pârâtului lichidatorul judiciar a indicat
instanței faptul că actele contabile din cadrul dosarului penal menționat constau în facturi,
ordine de plată, contracte și nu balanțe de verificare sau bilanțul societății, înscrisuri obligatorii
în accepțiunea legii contabilitații. Punctul de vedere al practicianului a fost sprijinit și de
expertul contabil desemnat care invederează instanței că la înto cmirea raportului a studiat
dosarul de urmărire penală la IPJ Bihor și că administratorul statutar încearcă să inducă în
eroare cu privire la existența balanțelor de verificare și a bilanțului. Analizând toate aceste
aspecte, Tribunalul Bihor a constatat f aptul că administratorul statutar nu a făcut dovada
faptului că a ținut contabilitatea conform legii, generând un haos în gestiunea societății cu
următoarele consecințe: nerecunoașterea calității de creditor a partenerilor de afaceri,
imposibilitatea de a se stabili calitatea de debitor în vederea recuperării creanțelor societății în
faliment, deși în contul 461 figurează suma în cuantum de 1.812.227.582 lei și nejustificarea
sumelor în cuantum de 474.181.085 lei din contul 542 – Avansuri de trezorerie. Toat e aceste
abateri de la disciplina de gestiune duc la prezumția că fostul administrator a folosit activele
societății în interes personal acoperindu -se prin încalcarea normelor prevăzute în legea
contabilității, astfel acțiunea în atragerea răspunderii pers onale a fost admisă.

IV. 5. Mărirea pasivului societății, în mod fictiv.

42
Art. 169 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2014 face referire la deturnarea și ascunderea
activelor societății debitoare, precum și la mărirea în mod fictiv al pasivului acesteia. Această
fapte se aseamănă cu infracțiunea prevăzută de Codul penal la art. 241 alin. 1 lit. a):,, Fapta
persoanei care, în frauda creditorilor: falsifică, sustrage, sau distruge evidențele debitorului
ori ascunde o parte din activul averii acestui a". Diferența este natura răspunderii, art. 169 alin.
1 lit. e) din Legea nr. 85/2014 instituind o răspundere patrimonială pentru pasivul neacoperit
al debitorului. Deturnarea unei părți din activul debitorului constă în schimbarea destinației
bunurilor so cietății. Ascunderea reprezintă mutarea acestora astfel încât folosirea bunurilor sau
încasarea creanțelor să fie imposibilă. Pasivul debitorului poate fi mărit prin înregistrarea unor
facturi fictive în vederea plății unor bunuri sau servicii care nu au a dus niciun beneficiu
plătitorului. Unii autori susțin faptul că omisiunea de a demara acțiunile de executare silită
pentru recuperarea creanțelor întrunește cerințele admisibilității pentru acțiunea în
răspundere.35 Totuși această perspectivă nu poate fi primită întrucât nerecuperarea creanțelor
nu măresțe pasivul, ci înlătura șansa societății de a -si achita datoriile cu disponibilitățile
bănești. În situația în care managementul procedează la mărirea pasivului, prin metode
dolosive, iar actele prin care s -a angajat în mod injust societatea au fost anulate, aceștia nu vor
scăpa de răspundere în totalitate rămânând să fie obligați la suportarea diferenței neacoperite.
Totodată, legea insolvenței specifică clar în articolul 169 că răspunderea va fi angajată î n cazul
în care dintre faptele enumerate limitativ și starea de insolventă există legătură de cauzalitate
dovedită, ceea ce înseamnă că prerogativa de a decide rămâne la lumina și înțelepciunea
instanței. Unele tribunale au abordat o soluție rațională la l imita legii condamnând fostul
administrator la plata pasivului neacoperit având în vedere faptul că acesta nu a predat
practicianului în insolvență activele identificate scriptic în contabilitatea societății.36
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comerc ială nr. 248 din 13 martie 2009 a respins
capătul de cerere privitor la antrenarea răspunderii în baza art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr.
85/2006 – corespondent art. 169 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/201437. Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reț inut următoarele: administratorii societății sunt răspunzători pentru
modalitatea în care este exploatat patrimoniul societătii, precum și pentru efectuarea tuturor
demersurilor necesare pentru evitarea pierderilor rezultate din activitatea curentă. În ani i
precedenți deschiderii procedurii de faliment debitorul a înregistrat pierderi de 1.551 milioane

35 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Neme ș op. cit. pg. 490
36 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș ibidem
37 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op.cit. pg. 7

43
lei dintre care 75% în ultimul an. De asemenea, în contabilitatea debitorului figurau creanțe de
recuperat în cuantum de 1.507 milioane lei. Prin Hotărârea C onsiliului Local Abrud nr.
46/30.11.2000 debitorul a rămas fără obiectul principal de activitate, iar organele de conducere
nu au acționat la timp pentru recuperarea creanțelor în cuantumul sus -menționat. Creditorul a
apreciat, de asemenea, faptul că omisi unea de a efectua acțiunile de recuperare creanțe a
provocat mărirea, doar fictivă, a pasivului întrucât debitorul a fost în imposibilitatea de a -și
achita datoriile. Instanța a considerat faptul că mărirea fictivă a pasivului se poate realiza doar
prin în registrarea unor facturi fictive în contabilitatea debitorului și astfel crearea unor datorii
inexistente, creditorul nefăcând proba acestor împrejurări. Așadar, judecătorul sindic a respins
acțiunea în atragerea răspunderii față de fostul administrator în trucât din materialul probator
administrat nu rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale faptei prevăzute în art. 138 alin.
1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 – corespondent art. 169 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2014.

IV. 6. Creditarea prin mijloac e ruinătoare.

În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 169 alin. 1 lit. f), respectiv procurarea de
fonduri, prin mijloace ruinătoare cu scopul de a întârzia încetarea de plăți aceasta este corelată,
de regulă, și infracțiunilor de gestiune frauduloasă și abuz în serviciu prevăzute de art. 242 alin.
2 și art. 297 din Codul penal. Pentru ca fapta să fie reținută în sarcina organelor de conducere
se impun a fi îndeplinite două condiții. Teza I face referire la împumutarea societății de la
diver și creditori cu o dobândă, vădit superioară, celor practicate în mod curent pe piață. Practic,
societatea odată ajunsă într -o situație financiară precară nu se va putea împrumuta de la bănci
sau de la instituțiile financiare nebancare ci de la diverse soci etăți care practică o dobândă foarte
mare având în vedere riscul creditului. Teza a II -a stabilește scopul împrumutului și anume
întârzierea încetării de plăți, ceea ce inseamnă că organele de conducere cunosc situația precară
financiară însă o prelungesc artificial pentru diferite motive care le avantajează, nefiind
necesară probarea existenței beneficiului indirect.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 1641 din 30 octombrie 2006 a hotărât
respingerea acțiunii de atragere a răspunderii personale a fostu lui administrator statutar38
formulată în baza art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006 – corespondent art. 169 alin. 1 lit.
f) din Legea nr. 85/2014. Creditoarea AVAS București indică în cererea depusă la instanță
faptul că, în cadrul procedurii de re organizare, debitorul trece printr -un proces de

38 A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A. Pușcaș, C. Popa, D.
Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș op.cit. pg. 177

44
decapitalizare, amplificat anual, iar produsele agroalimentare pe care acesta le comercializează
nu asigură un flux bănesc de înregistrare a unui profit care să fie cel puțin egal cu rata
dobânzilor bancare. În pofida situației financiare precare, în anul 1995 debitorul contractează
un credit de 287.747 USD și unul de 412.000.000 lei a căror neachitare a dus la instalarea
treptată a stării de faliment. Împovărarea debitorului cu aceste credite, fără a exista o
perspectivă de investiție generatoare de profit a fost considerată de către creditorul reclamant
un mijloc ruinător de a procura fonduri persoanei juridice bănesți prelungind astfel momentul
încetării definitive a plăților. Instanța a respins acțiunea mot ivând: împrumuturile contractate
prin contractele de credit sus -menționate nu pot fi încadrate ca fiind fapte ilicite, întrucât
reclamantul nu a demonstrat condițiile mai oneroase decât prețul pieței și nici interesul pe care
l-au avut administratorii pent ru a prelungi starea de încetare de plăți, astfel încât nu poate fi
reținută săvârșirea faptei prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006 – corespondent
art. 169 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2014. În plus, pentru a se pronunța astfel, j udecătorul –
sindic a reținut faptul că apariția stării de insolvență nu s -a datorat creditelor angajate, ci a
imprevizibilității activității cu caracter agricol pe care o derula debitorul.

IV. 7. Plata cu preferință a unor creditori.

Fapta prevăzută la ar t. 169 alin. 1 lit. g) este plata cu preferință către un creditor, în
dauna celorlalți creditori, efectuată în luna precedentă încetării plăților. Eventualitatea în care
fostul administrator statutar, cunoscând iminența stării de insolvență, dispune ultime le plăți
doar către unii creditori preferați va fi sancționată conform prevederilor legii insolvenței. Din
documentele contabile prevăzute la art. 67 din Legea nr. 85/2014 aceste lucruri pot fi surprinse
cu ușurință de către practicianul în insolvență. Bin eînțeles, făptuitorul nu va putea fi condamnat
patrimonial în cazul în care dispune efectuarea unor astfel de plăți, în baza unui acord
extrajudiciar încheiat cu creditorii, atâta timp cât acest acord ar fi fost susceptibil de a facilita
redresarea financi ară a debitorului și nici în cadrul procedurii concordatului preventiv.
Practicianul în insolventă va prezenta în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014
plățile efectuate în baza acordurilor extrajudiciare sau a concordatului preventiv.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 331/A/10.05.201739 a dispus obligarea
administratorului statutar la suportarea pasivului neacoperit al debitorului în temeiul art. 169
alin. 1 lit. g) din Legea nr. 85/2014. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

39 A se vedea decizia civilă nr. 331/A/10.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, disponib ilă pe:
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -11wmgdhp/ , vizitat pe 29.05.2019

45
lista de plăți a debitorului întocmită pentru perioada 01.06.2016 -30.06.2019 surprinde, printre
altele, încasări dividente către asociatul unic care deținea și calitatea de administrator societar
în cuantum de 20.492 lei. La data de 01.08.2016 Tribunalul Arad pronunță hotărârea de
deschidere a procedurii de insolvență față de debitor. Suma totală cu care au fost înscriși
creditorii la masa credală a fost în cuantum de 57.053 lei. Plățile reprezentând dividente au fost
realiza te cu ignorarea art. 213 din Codul civil care prevede că administratorul își va exercita
mandatul cu prudența și diligența unui bun proprietar, or s -a constatat în situația de față că a
prevalat interesul personal al organului de conducere. Plata dividente lor a prejudiciat direct
creditorii prin punerea societății în imposibilitatea de a -și achita datoriile, astfel încât instanța
a hotărât atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului.

CONCLUZII

Managementul societăților are o răspund ere diferită, după cum participanții cu aporturi
de capital stabilesc principalele obiective pe care le au în vedere. Totuși, este posibilă
identificarea unei structuri de calități necesare pentru toate organele de conducere statutare. O
primă calitate nec esară a unui administrator este aceea de reuși să implimenteze o organizare
economico -financiară eficientă a societății.
Managementul, în mod necesar, va trebui să procedeze la implementarea unei strategii
clare și să elaboreze direcțiile pe care firma va activa atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.
În situația în care obiectivele stabilite sunt clare și realiste, patrimoniul societății va crește
treptat și într -un mod sănătos din punct de vedere contabil, odată cu atingerea lor.
Având în vedere faptul că activitătile de comerț și prestări servicii presupun cumulativ
exercițiul a numeroși factori atât interni, cât și externi, este de la sine înțeles faptul că nu toate
societățile vor reuși să supraviețuiască.
Referitor la factorii externi precum: criza economică la nivel european din anul 2008,
instabilitatea politică temporară în anumite state, devalorizarea monedei naționale ca urmare a
politicilor fiscale incoerente, calamitățile naturale, starea de război sau de asediu și alte astfel
de evenimente, acestea au avut ca urmări indirecte și slăbirea circuitului economic și implicit,
dispariția unor societăți de pe piețele naționale. În ceea ce privește aceste nefericite fenomene,
este clar că nu se va putea reține culpa organelor de conducere ale societăților ,,căzute la
datorie" pentru ca ar însemna atragerea orbească a mediului antreprenorial în mecanismul forței

46
coercitive statale, într -un mod total nejustificat și descurajarea tuturor actorilor din circuitele
economice naționale, europene și mondiale.
Însă, în ceea ce privește factorii interni entitățile internaționale au stabilit un cadru care
să permită o reglementare echitabilă a instituțiilor -parte în rapoartele comerciale, de la nașterea
acestora și până la ultimul pas, respe ctiv radierea din registrele naționale.
În momentul în care o societate își epuizează disponibilitățile bănesți și nu își mai poate
acoperi datoriile, aceasta ajunge în blocaj financiar, astfel încât aprovizionarea cu noi stocuri
va fi imposibilă, persona lul contractual nu va mai putea fi remunerat, iar partenerii de afaceri
vor demara procedurile de executare silită prin care vor urmări vânzarea ,,pe bucăți" a activelor
pentru a -și satisface creanțele. Acest deznodământ, deși la prima vedere pare a fi un câștig rapid
pentru creditori, în realitate nu poate fi transpus în practică cu beneficii reale pentru partenerii
de afaceri ai firmei falite pentru că șansele ca o societate să dețină în patrimoniu bunuri de o
valoare de vânzare superioară cuantumului tut uror datoriilor sunt aproape nule, astfel încât unii
creditori, mai puțin vigilenți sau de o situație financiară care nu le permite contractarea de
servicii juridice, ar rămâne neacoperiți parțial sau total, în urma executării silite. Așadar, s -ar
instui o procedură de tipologia ,,primul venit, primul servit", ce nu poate fi luată în considerare
într-o societate modernă guvernată de principii precum egalitatea de șanse, dreptul la un proces
echitabil și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Î n plus, dacă deznodământul
încetării de plăți ar fi executarea silită directă, s -ar genera o modalitate de fraudare a circuitului
economic prin care ar fi prejudiciate constant interesele actorilor comerciali de bună -credință.
Este de la sine înțeles faptu l că frauda nu reprezintă întodeauna motivul pentru care o
societate ajunge în starea de încetare de plăți. Comerțul, în esență, fiind o activitate speculativă
în care numeroși factori își manifestă influența, nu asigură întotdeauna profitul celui care îl
exercită. Pentru considerentele expuse, legiutorul român a construit un cadru normativ pentru
debitorii aflați în dificultate financiară inspirat din Principiile World Bank, Principiile europene
în materie de insolvență și din Ghidul legislativ U.N.C.I.T.R .A.L. în materie de insolvență40.
Principiile care guvernează procedura insolvenței sunt prevăzute în art. 4 din Legea nr. 85/2014
și sunt de natură să asigure acea procedură concursuală, egalitară, judiciară, colectivă prin care
se urmărește acordarea unei șanse de redresare debitorilor sau valorificarea activelor într -o
manieră cât mai eficientă, după caz, cu scopul final al satisfacerii creanțelor creditorilor.

40 S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș op. cit. pg. 31

47
Organele de conducere ale unei societăți sunt alese de către fondatori pentru considente
de nat ură profesională, pentru experiența acestora în domeniul comercial, precum și pentru alte
varii motive care pot fi luate în considerare la alegerea persoanelor potrivite să administreze un
capital. Alegerea odată făcută nu înseamnă instituirea unei prezumț ii absolute de
profesionalism, eficiență sau bună -credință în sarcina celor desemnați. Managementul ales al
unei societăți are o datorie continuă să administreze patrimoniul pus la dispoziție de către
acționari astfel încât să îl extindă cu respectarea pri ncipiilor generale ale comerțului și cu
încadrarea obligatorie în limita tuturor prevederilor care guvernează activitatea desfășurată,
astfel încât eforturile depuse să nu devină reversibile prin prisma unor eventuale sancțiuni de
natură penală, civilă sau administrativă. Astfel, acționarii câștigă un plus de capital, iar organele
de conducere sunt remunerate conform condițiilor stabilite de comun acord.
În situația în care se ajunge la etapa nefavorabilă de încetare de plăți, după cum am
menționat deja, legiuitorul român a creat o procedură autonomă prin care se va încerca ori
redresarea activității societății prin schimbarea managementului și prin bunăvoința creditorilor
de a întârzia încasarea creanțelor conform unui program de plăti confirmat și aprobat de
instanța de judecată, ori lichidarea averii și plata creanțelor conform unei ordini prestabilite de
prevederile legale, în funcție de rangul fiecărui creditor.
Un rol esențial în aplicarea procedurii insolvenței îl are practicianul în insolvență , a
cărui activitate este supravegheată atent de către creditori și de către instanța de judecată, în
ceea ce privește respectarea cadrului legal. Practicianul în insolvență este acea parte din cadrul
procedurii care va aprecia dacă societatea odată ajunsă în încetare de plăți, mai poate fi
salvgardată de la lichidare și radiere sau starea de fapt în care a ajuns nu mai permite
prelungirea vieții acesteia. Administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul
sindic sau confirmat de către credit ori va aprecia asupra destinului societății prin analiza
documentelor contabile pe care reprezentanții debitorului le vor pune la dispoziția sa.
Odată ajunse documentele contabile la practicianul în insolvență, acesta din urmă va
determina care a fost evo luția financiară a societății în ultimii ani anteriori deschiderii
procedurii. Având în vedere faptul că numeroși factori pot atrage diminuarea activului într -o
măsură atât de accentuată astfel încât pasivul să nu mai poată fi acoperit nici pentru obligați ile
certe, lichide și exigibile, administratorul judiciar va analiza și împrejurarea în care culpa
aparține organelor de conducere. Organele de conducere pot uza de diferite căi pentru slăbirea
societății cum ar fi cheltuielile iresponsabile, utilizarea ac tivelor în interes personal, favorizarea
unor parteneri de afaceri prin nerecuperarea datoriilor de la aceștia, sau pur și simplu
delapidarea disponibilităților bănești prin diverse subterfugii contabilicești care încalcă flagrant

48
Legea nr. 82/1991. Din do cumentele obligatorii prevăzute de legea insolvenței practicianul în
insolvență nu poate constata absolut toate împrejurările care au ținut de viața societății, însă
faptele pentru care se poate antrena răspunderea patrimonială a structurii de conducere,
prevăzute la art. 169 din Legea nr. 85/2014, pot fi identificate cu ușurință datorită tiparelor pe
care actorii de rea -credință le pun în aplicare. Conturi precum avansuri de trezorerie, bani în
casă și soldurile debitorilor pot surprinde diferența dintre intrarea în insolvență motivată de
factori scuzabili și intrarea în insolvență pentru câștigul personal al organelor de conducere în
detrimentul creditorilor societății.

49
BIBLIOGRAFIE
Tratate, cursuri, monografii

1. Academia Română, Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan", ,,Dicționarul explicativ al limbii
române", Ediția a II -a revizuită și adăugită, Editura Univers Encicopledic Gold, București 2012
2. R. Bufan, A. Deli -Diaconescu, F. Moțiu, ,,Tratat practic de in solvență", Editura Hamangiu,
București 2014,
3. I. Ursachi, ,,Management", Editura ASE București 2001
4. S. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea – ,,Legea societăților comerciale.
Comentarii pe articole", Editura C.H. Beck 2009
5. O. Vlăsceanu, L. Spulbere ,,Drepturile, obligațiile și răspunderea administratorilor
societăților comerciale" Editura Tribuna Economică, București 2007
6. N. Țăndăreanu ,,Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note
explicative", Editura Universul Juridic, București 2014
7. S. D. Carpenaru, M. A. Hotca, V. Nemeș ,,Codul insolvenței comentat" Ediția a II -a, revăzută
și adăugită, Editura Universul Juridic, București 2017
8. G. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. R. Pârvu, R. Dan, L. Hagiu ,,Codul
insolvenței. Note. Corelații. Explicații art. 1 -203", Editura C.H. Beck, București, 2017
9. M. Mironiuc ,,Fundamentele științifice ale gestiunii financiar -contabile a întreprinderii"
Ediția a II -a revizuită, Editura Universi tății ,,Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2012
10. A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A.
Pușcaș, C. Popa, D. Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș ,,Procedura insolvenței. Culegere de
practică judiciară 2006 -2009. Vol umul III. Închiderea procedurii insolvenței și antrenarea
răspunderii. Insolvența transfrontalieră", Editura C. H. Beck, București, 2011
Articole

1. T. S. Bodu ,,Răspunderea administratorilor față de societate", Revista română de drept al
afacerilor 4/201 5

Legi

1. Legea nr. 85/2014 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018, Ediția a 3 -a actualizată la
5 noiembrie 2018 și îngrijită de S. M. Miloș și A. Deli
2. Legea 31/1990 cu modificările și completările ulterioare disponibilă pe
http://www.onrc.ro/documente/legislatie/noi/legea_nr_31_modif_26.10.2011.pdf

50
3. Ordonanța de urgență nr. 88/2018 din 27 septembrie 2018 pentru modificarea și completarea
unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative disponibilă pe
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OUG_88_2018.pdf
4. Legea contabilității nr. 82/1 991 disponibilă pe
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm

Jurisprudență

1. Sentința comercială nr. 2435 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a
VII-a comercială.
2. Sentința comercială nr. 226/F din 23 aprilie 2008 pr onunțată de Tribunalul Neamț, Secția
comercială și de contencios administratriv.
3. Sentința comercială nr. 2286 din 2 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bucureșți.
4. Sentința nr. 698/F din 14 noiembrie pronunțată de Tribunalul Bihor.
5. Decizia come rcială nr. 248/13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
6. Decizia nr. 1641 din 30 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Δ publicate în A. O. Stănescu, V. Burulescu, M. Sărăcuț, F. Moțiu, N. Țăndăreanu, C. L. Gheorghiu, A.
Pușcaș, C. Popa, D. Deleanu, V. G. Herlea, S. M. Miloș ,,Procedura insolvenței. Culegere de practică
judiciară 2006 -2009. Volumul III. Închiderea procedurii insolvenței și antrenarea răspunderii. Insolvența
transfrontalieră", Editura C. H. Be ck, București, 2011
7. Decizia civilă nr. 331/A/10.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, disponibilă
pe: https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -11wmgdhp/