INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3… [615345]

1

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND RISCURILE IN ACTIVITATEA
SOCIETĂȚILOR BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 4
1.1 Definiția și clasificarea riscurilor ………………………….. ………………………….. ………………… 4
1.2 Riscul de credit in activitatea societăților bancare ………………………….. ………………………….. 7
1.3 Indicatori statistici ai riscului de creditare ………………………….. ………………………….. ….. 10
CAPITOLUL 2 RISCUL DE CREDIT IN CONDIȚIILE GLOBALIZĂRII ………………………… 14
2.1 Acordurile BASEL privind riscul de credit ………………………….. ………………………….. …. 14
2.2 Reglementarea riscului de credit in România de către BNR ………………………….. ………. 21
CAPITOLUL 3 RISCUL DE CREDIT LA BANCA COMERCIAL Ă ROMÂNĂ ………………… 25
3.1 Scurtă prezentare a băncii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 25
3.2 Măsuri, metode, instrumente utilizate in managerierea riscului de credit …………………….. 32
3.3 Studiul privind activitatea de creditare ………………………….. ………………………….. ……………. 35

3
INTRODUCERE

4
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚI I GENERALE PRIVIND RISCURILE
IN ACTIVITATEA SOCIETĂȚILOR BANCARE

1.1 Definiția și clasificarea riscurilor
Riscul bancar reprezint a probabilitatea de a producere un eveniment cu consecințe
nefavorabile asupra activității societ ății bancare. Acest fenomen are e fecte negative, inregistra te
sub forma unor scăderi ale profitului sau chiar pierderi, afectând întreaga funcționalitate a băncilor.
Termenul de risc bancar face referire la riscuri le cu care se confruntă societășile bancare
prin operațiunile curente pe care le desfășoară nu doar la acele riscuri aferente activității bancare
clasice.
Conform definiției din Dicționarul explicativ al limbii române (Iordan & Rosetti, 2009) ,
cuvântul risc provine din francez – ul risque ce "reprezintă un posibil pericol sau u n inconvenient
ori probabilitatea de a suporta o pagubă. Riscul poate fi prejudiciul potențial, la care sunt expuse
patrimoniul, interesele și activitatea agentului economic ” (Ilie, 2003) .
Conceptul de risc bancar nu are o definiție unic acceptată de către specialiști , dar toți cei
din domeniu recunosc faptul că el poate fi caracterizat prin trei trăsături principale: "cauzele
instabilității riscurilor, punctul critic de manifestare al riscurilor bancare determinat de
obiectivele societății bancare și riscu rile bancare ce prezintă posibilitatea ca obiectivele stabilite
să nu fie realizate ". Conform autorilor, Uyemura D. și Deventa D. R , în lucrarea „ Financial Risk
Management in Banking ” se pornește in definire de la ideea că ".
În Ghidu l propus prin publicaț ia The Economist Books (Hindle, 1998) , se spune că: „ pentru
riscurile asumate investitorii obțin un câștig” iar, în general „ cu cât riscul este mai mare, cu atât
mai substanțiale vor fi câștigurile ”. De aici rezultă faptul că, riscul nu trebuie neapărat e vitat ci
primul identificat și evaluat cu scopul transformării posibilelor rezultate negative în viitoare
oportunități.
În lucrarea „ Gestiunea riscului bancar ”, se sugerează că cei mai mulți specialiști sunt axați
în definirea riscului și gestiunea risculu i „asupra funcției clasice a băncilor, de intermediere în
sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora ” fiind tratată „problema unor pierderi
neprevăzute ale active lor bancare, ce pot fi cauzate de riscuri de piață, de riscuri de credit sau
riscuri de lichiditate ”(Roxin, 1997) .

5
În opinia altor autori, noțiunea de risc bancar, este abordată prin intermediul costurilor și
se referă la „ valoarea insumată a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau
pe care le poate suporta o societate bancară ” (Trenca & Mutu, 2012) .
Iuliana Predescu afirmă despre riscul bancar că este „ un fenomen prezent în ansamblu
sferei de activitate a societăților bancare bazat pe incertitudinea realizării unui nivel al profitului
sau chiar posibilitatea apariției un ei pierderi ” (Predescu, 2005) .
În literatura de specialitate (Bessis, 2002) riscurile bancare sunt caracterizate de efecte
adverse asupra profitabilit ății datorită mai multor cauze. Identificarea riscurilor bancare este foarte
importantă în cadr ul fiecărei societăți bancare, și presupun e stabilirea profilului de risc pentru
fiecare tip de produs sau serviciu bancar in parte .
Pentru a identifica și evalua risc ul unei game de produse și servicii, este necesar să se
stabilească situațiile care pot genera o pierdere financiară . "Acest lucru se poate face prin
elaborarea unor scenarii menite să indice pierderi care permit determinarea frecvenței și mărimii
acestora generate de expunerile la diferitele forme de risc bancar "(Ciurea, 2004) .
Banca Naționa lă a României clasifică riscurile în următoarele categorii: "Riscul de credit
se referă la incapacitatea sau refuzul debitorului de a îndeplini obligațiile contractuale. (BNR
Norma nr. 17, 2003) .
 Riscul de țară este asociat riscului de credit și determina t de condițiile economice,
sociale și politice a împrumutatului.
 Riscul de transfer este o componentă a riscului de țară, ce apare în contextul în
care obligația împrumutatului nu este exprimată în moneda locală.
 Riscul de piață reprezintă înregistrare a unor pierderi sau nerealizarea profiturilor
prevăzute , datorită fluctuațiilor de piață specifice prețurilor, ratei dobâ nzii și cursului valutar și
are drept consecință producerea Riscul ui de preț .
 Riscul valutar, este o componentă a riscului de piață ce conduce la incertitudinea
veniturilor viitoare datorită fluctuațiilor pe piață a cursului valutar.
 Riscul ratei dobânzii intră în componența riscului de piață și constă în
incertitudinea veniturilor viitoare datorită evoluțiilor ratei dobânzii.

6
 Riscul d e lichiditate reprezintă probabilitatea înregistrării de pierderi, datorită
imposibilității instituțiilor de credit de a onora obligațiile de plată pe termen scurt, fără a implica
costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate.
 Riscul operațional este determ inat de factori interni precum derularea inadecvată
a unor activități de personal și sistem e necorespunzătoare sau factori externi de tipul condiții lor
economice, schimbări lor în mediu bancar, s.a.
 Riscul juridic este o parte componentă a celui operaționa l, și reprezintă riscul de
afectare a profitabilității băncii determinat de neaplic area sau a aplicării incorecte a dispozițiilor
legale și contractuale.
 Riscul reputațional constă în, înregistrarea de pierderi sau nerealizarea
profiturilor previzionate ca urmarea a lipsei de încredere a publicului în instituțiile bancare ".
 Riscul de capital care evaluează capacitatea instituției de credit de a absorbi
pierderile generate de practicile necorespunzătoare de gestiune a riscurilor implicate de
activitatea b ancară, dar și de diferite șocuri de natură exogenă.
Controlul riscului face parte din pr ocesul managementului riscului , după cuantificarea și
planificarea riscurilor. Scopul controlului riscului constă în reducerea riscurilor la un nivel
acceptabil ce po ate fi gestionat și susținut de către o societate bancă într -o perioadă determinată .
Conform acordului Basel II, clasificarea riscului pe baza caracteristicilor bancare in funcție
de tipologia acestora include trei grupe de riscuri:
1. Grupa riscurilor finan ciare ce sunt associate operațiunilor bilanțiere și cuprind
riscuri de creditare, riscuri de lichiditate, risc de piață, risc de faliment.
2. Grupa de riscuri prestate, associate operațiunilor din sfera serviciilor financiar –
bancare ce cuprind: riscul operati onal – tehnologic, frauda, legal .
Centrala Riscului de Credit – CRC este de fapt "o structură specializată ce se ocupă cu
colectarea, stocarea și centralizarea informațiilor privind expunerea fiecăre i persoane declarante
instituție de credit, instituție f inanciară nebancară înscrisă în Registrul special, instituție de plată
care înregistrează un nivel semnificativ al activității de creditare sau instituție emitentă de monedă
electronică care înregistrează un nivel semnifica tiv al activității de creditare din România față de
acei debitori c are au beneficiat de credite și angajamente financiare al căror nivel cumulat
depă șește suma limită de raportare in valoare de 20.000 lei , precum și a informațiilor referitoare
la fraudele cu carduri produse de către poses ori acestora " (Prezentarea Centralei Riscului de

7
Credit accesibil prin site-ul: http://www.bnr.ro/Centrala -Riscului -de-Credit -(CRC) –2107.aspx in
data de 03 decembrie 2016 ).

1.2 Riscul de credit in activitatea societăților bancare
Mishkin in lucrarea sa din anul 2004 face referire la riscul de creditare ca fiind "un rezultat
al proceselor de sel ecție adversă și hazard moral iar s elecția pe piața de creditare a acestora
poate fi observată atunci când împrumuturile au un grad ridicat al riscului de a nu fi rambursate
la timp dar sunt acordate solicitanților. Hazardul moral apare pe piața creditelor datorită
posibilității obțin erii creditul ui, prin care clienții să investească în proi ecte cu risc mare, ceea ce
poate conduce la un eșec prin imposibilitatea rambursării creditului contractat ". (Mishkin &
Frederic , 2003) .
Pentru a obține profit, instituțiile bancare trebuie să depășească problemele de selecție
adversă și debhazard moral. Riscul de credit este cunoscut in literature de specialitate avînd două
forme (Moinescu, 2007) :
A. ”Riscul de nerambursare cunoscut ca default risk apare când debitorul nu dore ște
sau să fie în imposibilitate de a -și înde plini obligațiile contractuale la plata dobânzii parțial sau
total”.
După Basel , se consideră că un debitor este aflat în stare de ”nerambursare” dacă (Basle
Committe of Banking Spervision , 1999) :
a.”Întârzierea la plată este de peste 90 de zile pentru orice obligație din credite către
socie tatea bancară ;
b. Societatea bancară consideră că, trebuie sa treacă la executarea garanției, ”
Un element de noutate adus prin Basel îl constituie lărgirea gamei ponderilor de risc de
credit, de la patru la opt categorii : 0%, 10%, 20%, 35%, 50%, 75%, 100 %, 150% urmat de
diversificarea instrumentelor de diminuare a riscului de credit.
Prin flexibilitatea introdusă în procedurile de analiză a riscului de creditare este posibilă
trecerea de la conceptul „ one size fits all ” la o noua abordare bazată pe profi lul de risc al fiecărui
client. Basel, facilitează expansiunea activităților de retail prin diversificarea portofoliului de
creditare ce diminuează nivelul global de risc.
Metodologia presupun utilizarea de informații detaliate despre solicitanții de cred ite, în
ceea ce privește comportamentul anterior în relația cu băncile și bonitatea financiară. Metodele de

8
scoring reprezină un aspect important în analiza riscului de credit intrucît se p ot dezvolta modele
ale pierderilor datorate nerambursării și poate fi monitorizată performanța preciziei scorului
precum și analize de aprobare și de migrație.
B.”Riscul de spread denimit și spread risk este specificat ca fiind valoarea de piață a
instrumentului de credit ce se reduc e datorită modificărilor intervenite în bonitatea debitorului.
Situația apar e când ratingul contrapartidei se deteriorează grav în raport cu momentul in care s –
a acord atcreditul ”.
Punctul de plecare in gestionarea managementului riscului (Mati ș, 2009 ) îl reprezintă
”identificarea riscurilor exi stente și a celor potențiale, considerate inerente și specific activității
de creditare. Riscul de credit se poate determina pornind de la pierderile potențiale ale
portofoliului de credite specific societăților bancare . Pierderile potențiale se pot impărț i în
pierderi așteptate și pierderi neașteptate. Pierderile așteptate arată mărimea pierderilor estimate
de către o bancă, având la baza portofoliului de credit. Ele pot rezulta din activitatea de creditare,
într- o perioadă determinată . Băncile pot să estimeaz e riscul portofoliului de credite cu ajutorul
nivelului pierderilor neașteptate prin calcularea abaterii medii pătratice a pierderilor sau
diferența dintre pierderea așteptată și cuantilele pierderilor de credit ” (Moinescu & Codirlasu,
2009) .
Manageme ntului riscurilor bancare îi este asociată și funcția de planificare a poziției de
risc a băncii, precum și gestionarea activă a riscurilor pe baza acestei planificări. Gestionarea
presupune ”limitarea poziției de risc , reducerea sau creșterea acestei lim ite, având la bază o serie
de instrumente financiare sau tehnici corespunzătoare ” (Cozmâncă, Apostu, &Preduț, 2014).
Această gestionare pune accent pe riscul individual și riscul glob al al portofoliului de
credite, utiliz ând instrumente ale managementului ca (Cozmâncă, Apostu, &Preduț, 2014). :
– ”evaluarea creditelor individuale
– stabilirea unor limite ale expunerii portofoliului de credit
– stabilirea poziției individuale
– utilizarea garanțiilor și asigurărilor de credit are.
– securitizarea risculu i
– cumpărarea și vânzarea activelor ”.

9
În practica financiă , băncile aprobă și acordă clienților o serie de credite care se integrează
în structura de risc a portofoliului societății bancare . Scopul este cel de a include în portofoliu acele
credite care corespund strategiei și politicilor societăților bancare și care se pot evalua .
Riscurile individuale de credit se gestion ează prin limitarea expunerii individuale și
consolidare, fiind posibilă gestionarea portofoliului pentru a putea stabili costuril e în corelație cu
riscurile asumate.
În funcție de rezultatele analizelor economico – financiare, societățile bancare acordă
credite persoanelor fizice și juridice, clasificate în 5 categorii, având în vedere capacitatea de
rambursare (Sudacevschi, 2014) :
 ”Credit Categoria A –acordat debitorilor cu performanțe economico – finaciare
foarte bune
 Credit Categoria B –acordat debitorilor cu performanțe economico – financiare
bune și foarte bune, dar care nu pot fi menținute în perioada următoare.
 Credit Categoria C –acordat debitorilor cu performanțe financiare satisfăcătoare,
dar cu tendință de înrăutățire.
 Credit Categoria D –acordat debitorilor cu performanțe economico – financiare
slabe și obținute cu ciclicitate .
 Credit Cat egoria E – pierdere ”.
Scopul aces tor analize este, acela de a cunoaște nivelul riscului de credit pe care trebuie să -l
gestioneze orice societate bancară și de a determina suma provizioanel or specifice de risc, pe care
trebuie să le constituie pentru acoperirea creditelor neperformante .
In concluzie, putem afirma c ă riscul creditului const ă în riscul insolvabilității debitorului,
care poate atrage o pierdere a sumei împrumutate în care debitorul nu respect ă angajamentul
achitării la scadență a creditului contractat . Societățile bancare trebuie s ă evalueze riscul creditării
înaintea acordă rii facilit ăților cerute de către client . De asemeni, societîțile bancare trebuie s ă fie
preocupa te permanent de riscul neramburs ării creditelor , în special de posibilitatea ca unii clien ți
să nu poat ă să iși respecte obliga țiile asumate fa ță de banc ă.

10
1.3 Indicatori statistici ai riscului de creditare
Metodele de analiză pe care le utilizează în prezent de societățile bancare au la bază
anumite concepte și tehnici menite să definească centrul de greutate în analiza tehnică și cantitativă
a creditării. Societățile bancare manifestă o dependență mare în decizia lor privind acordarea
creditului față de indicatorii de bonitate și de garanțiile solicitantului de credite , insă acești
indicatori nu exprimă întotdea una realitatea financiară, aceasta ar trebui să constituie doar o carte
de vizită a firmei, iar garanția ar trebui privită ca o măsură asiguratorie, nu ca o certitudine in
procesul de recuperare a creditului.
Ultimul tablou de bord al riscului (ABE , 23 feb ruarie 2016 ) prezintă ”evoluțiile din
domeniul bancar european în trimestrul III al anului 2015 ”. Indicatorii se pot grupa in următoarele
categorii: ”indicatori de solvabilitate, calitatea activelor, indicatori de profitabilitate , indicatori
privind structur a bilanțului . Fiecare indicator este ”evaluat în raport cu trei intervale de prudență,
valoarea acestuia putând fi considerată foarte bună, intermediară sau deficitară în funcție de
intervalul valoric căruia îi aparține ” (Evaluarea sistemului bancar român esc accesibil prin site –
ul: http://www.bnr.ro/Evaluar ea-sistemului -bancar -romanesc -in-func%C8%9Bie -de-indicatorii –
de-risc-%C8%99i -intervalele -de-pruden%C8%9Ba -stabilite -de Autoritatea -Bancara -Europeana –
13613.aspx in data de 10 decembrie 2016).
Pentru a efectua analiza riscului de creditare se aplică ( Cursuri universitare online
accesibile prin site -ul: http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4 pg. 22 -24 in
data de 10 decembrie 201 6):
 ”Rata creditelor restante 𝑅𝐶𝑅 =𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑥100
 Rata creditelor neperformante RCN = 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑒𝑝𝑒𝑟𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑛𝑡𝑒
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑥100
 Rata rezervelor pentru pierderi RRP = 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑥100, raport care
exprim ă sintetic expecta țiile manageriale privind evolu ția calit ății portofoliului de imprumuturi ;
 Rata provizioanelor față de pierderi RPP = 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒
𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑛𝑒𝑡𝑒𝑥100,
raport carereflecta nivelul de prudenta adoptat de banca in politica sa de creditare;
 Rata provizioanelor în profit RPPR = 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒
𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡𝑥100
Indicatorii potentiali de masurare a riscului care pot semnala in avans varia țiile veniturilor
societeților bancare sunt :

11
 concent area geografic ă a creditelor
 concentrarea pe sectoare economice a creditelor;
 ritmul accelerat de cre ștere a volumului creditelor ;
 rentabilitatea ridicat ă a unor credite.
În procesul creditării (Regulamentului B.N.R. nr. 3/2009 ), factorii cantitativi se re feră la
următorii indicatori: ”lichiditate, solvabilitate, profitabilitate, risc, inclusiv risc valutar, iar
factorii cantitativi vizează aspecte legate de modul de administrare a entității economice, calitatea
acționariatului, condițiile de piață în care aceștia își desfășoară activitatea, garanțiile primare
(altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii față de debitor ).
Conform procedurii de calcul al indicatorilor pe baza situațiilor financiare și a altor
indicatori, în funcție de fiecar e societate banc ară, un client primește un anumit punctaj care va fi
luat în considerare ulterior la încadrarea într -o anumită categorie de bonitate. Prin însumarea
punctajelor obținute de către fiecare client in parte, pentru fiecare indicator, în funcție de
metodologia proprie băncii , se obține punctajul total de performanță. Conform regulamentului
BNR, ”privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și
utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, există categorii de bonitate specificate in
tabelul 1.1 ” (Regulament BNR nr.3/2009 – M.O. 200/2009 ):

Tabelul 1.1 Categorii de bonitate
Tip de categorie Definiția categoriei
A Standard
B In observație
C Substandard
D Indoielnic
E Pierdere

Sursa: elaborat pe baza Regulamentului BNR nr. 3/2009

Din tabelul de mai sus putem observa c ă ”Standard face parte din categoria A, ce cuprinde
clienții a căror performanțe economice și financiare sunt foarte bune astfel incât permit achitarea
la scadență a dobânzii și a ratelor . Tipul de creditare B, reprezintă performanțele financiare bune

12
sau foarte bune, dar care nu se pot menține la acest nivel timp îndelungată. Substandard,
reprezintă performanțele financiare satisfăcătoare ce au insă o tendință de înrăutățire ” (Ioan,
2013) .
Putem spune că managementul riscului activității bancare, prin politica de gestionare a
acestora, trebuie să se bazeze pe următoarele strategii (Ciurea, 2013) :
 ”reducerea creditelor neperformante prin ameliorarea strategiilor de creditare,
respe ctiv o rigurosă alegere a clienților, utilizarea unor niveluri ale dobânzilor și comisioanelor
specifice;
 ameliorarea indicatorilor de solvabilitate prin majorarea capitalurilor proprii în
total active ponderate în funcție de risc și micșorarea ponderii a ctivului riscant în total active;
 ameliorarea indicatorilor de profitabilitate prin majorarea ponderii profitului net
în active și în total venituri;
 creșterea încrederii în seriozitatea și performanța angajaților bancilor, pregătirea,
educarea și formar ea continuă a acestora prin participarea la programe de pregatire profesionala
de specialitate;
 creșterea nivelului de informatizare a băncilor prin dotarea cu echipamente și
produse hard si soft bancar de cea mai înalta performanță ”;
In contextul crizei financiare , societățile bancare trebuie să apeleze la programe speciale
de împrumut , la linii de creditare externe obținute de la marile instituții de credit inter naționale sau
fonduri europene.
Principalii indicatori de evaluare a riscului de capital sun t:
 Raportul de solvabilitate
 Rata capitalulu i propriu RCP =𝐶𝑃
𝐴𝑇𝑥100
 Rata generală de risc RGR = 𝐴𝑃𝑅
𝐴𝑉𝐶 𝑥100 =∑𝑉 𝑥 𝑃𝑅
∑𝑉 𝑥100 unde: V= valoarea
contabilă a activului sau a elementului i afara bilanțului (valoarea expunerii l a risc), PR = ponderea
de risc.
 Rata riscului de credit RRC = 𝐶𝐷𝐼𝑃
𝐶𝐷 𝑥100

13
Alte rate ale riscului de creditare care cunatifică influența creditelor sau a creanțelor
restante și indoielnice prin raportare la diferite elemente ale bilanțului.
RC 1 =𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑒𝑡ă 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 ș𝑖 𝑖𝑛𝑑𝑜𝑖𝑒𝑙𝑛𝑖𝑐𝑒
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑡ă 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑜𝑓𝑜𝑙𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒,
RC 2 = 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 ș𝑖 𝑖𝑛𝑑𝑜𝑖𝑒𝑙𝑛𝑖𝑐𝑒 (𝑉𝑁)
𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 (𝑉𝑁),
RC 3 = 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 ș𝑖 𝑖𝑛𝑑𝑜𝑖𝑒𝑙𝑛𝑖𝑐𝑒 (𝑉𝑁)
𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 ( 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑢𝑑𝑒𝑛 ț𝑖𝑎𝑙ă 𝑎 𝑓𝑜𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖 ),
RC 4 = 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 ș𝑖 𝑖𝑛𝑑𝑜𝑖𝑒𝑙𝑛𝑖𝑐𝑒 (𝑉𝑁)
𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑎𝑡𝑟𝑎𝑠𝑒 ș𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑟𝑢𝑚𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒.
Indicatorii riscului de piață:
 Discrepanța dintre activele și pasivele cu dobândă variabilă din portofoliul băncii
pe clase de scade nțe și pe intreg orizontul de timp sub forma raportului de sensibilitate RS
RS = 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑎 𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑖
𝑝𝑎𝑠𝑖𝑣𝑒 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑎 𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑖, RS = 1 arată că există o concordanță intre activ e și
pasive, dacă RS < 1, rezultă o poziție scurtă defavorabilă creșterii ratei dobânzii, dacă
RS > 1 rezultă o poziție lungă defavorabilă reducerii ratei dobânzii.
 Durata de recuperare a posturilor din activul și pasivul bilanțului determinată pentru
fiecare post de activ șo pasiv și pentru intreg portofoliul de activ și pasiv calculate ca durate medii.
Dacă durata de recuperare activ >durata de recuperare pasiv situația poate fi nefavorabilă când
crește rata dobânzii sau favorabilă când scade rata dobânz ii. Dacă rata de recuperare activ <durata
de recuperare pasiv atunci situația poate fi favorabilă când crește rata dobânzii sau nefavorabilă
când scade rata dobânzii. Dacă durata de recuperare activ = durata de recuperare pasiv situația este
neutră in ambe le variante.
Indicatori ai riscului valutar pot fi: poziția valutară individuală ce se determină pentru
fiecare valută din portofoliu, poziția valutară globală ce reprezintă soldul net al creanțelor in devize
față de pasivele in devize, ambele transformate in monedă .

14
CAPITOLUL 2 RISCUL DE CREDIT IN CONDIȚIILE
GLOBALIZĂRII

2.1 Acordu rile BASEL privind riscul de credit
In anul 1974, sub auspiciile Bancii Reglementărilor Internaționale, a fost inființat la
BASEL un comitet pentru supraveghere bancară in scopul asigurării stabilității financiare și
monetare in cele 10 țări considerate cele mai dezvoltate. Principalele obiective au vizat
reglemetarea capitalului minim bancar necesar acoperirii riscurilor și imbunătățirea calității
privind managementul riscului. P rimul acord BASE, referitor la adecvarea capitalului a fost
semnat intre Marea Britanie și SUA și implementat in anul 1988 prin stabilirea unui raport minim
in valoare de 8% intre capitalurile proprii și activele ponderate in funcție de risc denumit Rația
Cooke. Obiectivul fndamental al acestei Rații Cook a fost cel de a pune capăt degradării nivelului
de fonduri bancare internaționale ceea ce a condus in timp la reforma bancară. Principalele direcții
strategice ale acordului sunt:
Pilonul I: Acoperirea minimă a cerințelor de capital pe baza unei metodologii și a unor
regulamente specifice risc ului de credi are și a riscului operațional. Stabilirea metoda de evaluare
a capitalului propriu pornind de la exigențe le tipurilor de riscuri: de credit are, operaționa l, de piață.
Privind condițiile riscul ui de credit are, Acordul Basel II aduce o detaliere legată de normel e
metodologice specifice . Riscul de piață nu reprezintă fundamentul unei schimbări, intrucât este
tratat exhaustiv prin Acordului Basel I. Acest acord nu prevede proceduri complexe și modalități
de supraveghere a instituțiilor de credit are.
Acordul Basel II aduce o altă abordare in privința Riscul ui operațional care este privit ca
riscul de pierderi directe și indirecte ce rezult î din erori le procedural e, umane sau sistematice ce
pot decurge din anumite evenimente externe. Un astfel de risc are un impact major ce poate afecta
relația cu clienții și gradul lor de satisfacți e. Măsurarea riscului operațional se face direct de către
banc i, prin inventarierea pe categorii in urma cărora se propune aplicarea unor metodologii menite
să identifice și să le planifice pentru a fi evitate .
Pilonul II: privind asigurarea supravegherii prudențiale realizată prin crearea și validarea
unor proceduri interne bancare , prin care se vor evaluade către organismele tutelare fondurile
proprii profil elor de risc .

15
Pilonul III: asigura ă gestionare a riscului de piață, promovând transparența impusă de
Comitetul Basel prin comunic area informațiilor detaliat, cu exactitate in privi nța gestiun ii
riscurilor. Devin astfel obligatoriu de publicat informații de ordin organizatoric, strategic și
metodologic legate de riscuril e financiare ce privesc valoarea și structura fondurilor proprii,
gestiunea activelor, pasivelor și a provizioanelo r bancare stabilite prin metodologii contabile ,
informații legate de riscurile de credit total e, informații legate de riscu rile operațional e ce pot
gene ra pierderi .
Acordul Basel II aduce in vizorul băncilor o serie de proiecte majore dintre care se
evide nțiază (Georgescu, 2005) :
 Flexibilitatea cadrului de organizare in stabilirea cerințelor de capital, adecvat
profilului de risc al instituțiilor de credit are
 Crearea unor premise necesare pentru a stabili sistemul financiar
In schema 2.1 se poate observa analiza dinamicii acordului de capital, in accepțiunea BNR (2005).

Fig. 2.1 Dinamica acordului de capital
Sursa: Georgescu F., (2005), Basel II – O nouă etapă pentru moderniza rea sistemului
bancar Rom ânesc, BNR

Acordarea de către bancă a unui cr edit, implică asumarea in protofoliul acesteia a unui
risc, de aceea este necesară evaluarea situației globale a riscului in timp real ce impune existența BASEL I
Riscul de credit –
Acordul din 1998
Riscul de piață –
Amendamentul
din 1996BASEL II
Pilonul I
Riscul de credit
Riscul de piață
Riscul operațional
Pilonul II
Accentuarea riolului
autoritățili de
supraveghere
Pilonul III
Cerințe de raportare

16
unei soluții informatice corespunzătoare, a unui set de proceduri, a resurselor umane profesionale
care să poată stânge și prelucra informați ile necesar e la timp. Se impune deci ca banca să aibe o
infrastructură complexă, bazată pe diversitate ( De Greuning, 2006 ). In schema 2.2 se pot
observa pilonii acordului Basel II , structura complexă dezvoltată prin acest acord in viziunea
BNR.

Fig.2.2 Noul Acord de Capital Basel II
Sursa: Georgescu F., (2005), Basel II – O nouă etapă pentru modernizarea sistemului
BNR

In mod simplificat, direcțiile de abordare ale Pilonului I in viziunea BNR sunt redate prin
schema 2.3.

Pilonul I Cerințe minume de capital•ABORDAREA
CANTITATIVĂ A
CERINȚELOR
PRUDENȚIALE
•Riscul de credit -a bordare
standard și abordare pe baza
metodelor interne IRB
(varianta de baza și varianta
avansată)
•Riscul de piață -abordarea
standard și abordarea bazată
pe modele interne
•Riscul operațional –
abordarea indicatorului de
bază, standardizată și a
evaluării avansate
Pilonul II Supravegherea procesului de
adecvare a capitalului•ABORDAREA
CALITATIVĂ A
CERINȚELOR
PRUDENȚIALE
•Rol activ al autorității de
supraveghere in evaluarea
procedurilor interne ale
băncilor pivind adecvarea
capitalului la profilul de risc
•verificarea procedurilor
interne ale băncilor privind
managementul riscului de
către autoritatea de
supraveghere
•posibilitatea impunerii
cerinței ca instituțiile de
credit să mențină capital in
exces față de nivelul minim
indicat de Pilonul I
•implementarea unor
mecanisme de intervenție
timpurie a BNR
Pilonul III Disciplina de piață•INSTRUMENRAT
NECESAR IN
SUPRAVEGHEREA
PRUDENȚIALĂ
•Structura
acționariatului
•Expunerile la risc
•Adecvarea capitalului
la profilul de risc

17

Fig.2. 3 Noul Acord de Capital Basel II
Sursa: Georgescu F., (2005), Basel II – O nouă etapă pentru modernizarea sistemului
BNR

Abordarea standard a Pilonului I derivă din faptul că acesta este „ elementul de legătură cu
Basel I deoarec e păstrează metodologia de stabilire a cerințelor ce vizează fondurile proprii prin
folosirea unor coeficienți de risc de credit și a instrumentelor de diminuare a riscului de credit ”
(Georgescu, 2005) .
Noutatea adusă prin acordul Basel II o reprezintă „lărgirea gamei ponderilor de risc de
creditare de la 4 categorii inițiale la 8: 0, 10, 20 , 35, 50, 75, 100 și 150%, diversificarea
instrumentelor de diminuare a riscului de credit prin introducerea garanțiilor oferite de
administrații locale și regionale, alte entități din sectorul public sau a unora ce au o rată de rating
rididată , folosirea instrumentelor derivate : total return swap, credit default swap, credit linked
notes și nu in ultimul rând u tilizarea rating -urilor pentru a evalua clienți i pe cate gorii: autorități
centrale, c orporații, instituții de credit, stabilite de agenții de ratingin dependente ” ( Georgescu,
2005) .
In schema 2.4 este prezentat ă schema Riscului de Credit din prisma abordării modelelor
interne.
Abordarea
standardizată Abordarea pe bază de
modele interne -IRB de
bazăAbordarea avansată
bazată pe modele
interne -IRB avantat
Pilonul I – Abor dări pentru determinarea cerințelor de capital aferente
riscului de credit

18

Pierderea așteptată (% ) = PD *LGD = 4% * 25% = 1%
Valoarea pierderii așteptate = Pierderea așteptată * EAD = 1% x 120 000 = 1 200 RON
Cerința de capitla = Valoarea Pierderii așteptate x *% = 1 200 RON x 8% = 96 RON

Se aplică principiile IRB – modele interne – determinarea ace stor indicatori este realizată de
bancă, utilizând modele interne dezvoltate de aceasta ținând cont de profilul de risc .

Fig. 2.4 Riscul de credit – Abordarea bazată pe modele interne – Pilonul I
Sursa: Georgescu F., (2005), Basel II – O nouă etapă pentru modernizarea sistemului
BNR

Prin Acordul Basel II se recun sce tehnicile de reducere a riscului de credit colateralizare,
cu garanțiile derivative. Colateralul vizează o abordare similară cu cea a Acordului Basel I, prin
care ponderea de risc a creditului este înlocuită cu ponderea de risc a colateralului nu mai mică de
20%, sau abordarea avansată prin care se urmărește proteja rea banca ră împotriva volatilității
prețului colateralului bazată pe ajustarea prețului de piață al colateralului prin aplicarea de ponderi
furnizate de supraveghetor sau calculate intern (Boajă & Radu, 2008) . Valoarea de piață a
colateralului se dedu ce din valoa rea brută a creditului acordat prin care se obține expunerea ajustată
înmulțită cu ponderea de risc aferentă . •probabilitatea de nerambursare (%)
•PD -4%Probabilitatea ca und ebitor să nu
iși achite obligațiile de plată
•Pierderea datorată nerambursării (%)
•LGD -25%Cât urmează să piardă banca din
creanța cuvenită
•Expunere la riscul de nerambursare
•EAD -120 000 mii RonValoarea creanțelor pe care banca
urmează să nu o recuperezePilonul I – Riscul de credit – Abordarea bazată pe modele interne
Valoarea pierderii așteptate Exemplu de credit
ipotecar – 120 000 ro n

19
In ceea ce prib ește riscul de piață, elementele comune celor două acordui Basel, in
abordarea standard precum și noutatea care derivă prin aplicarea Acordului Basel II (Georgescu,
2008) sunt redate in schema 2.5.

Fig.2.5 Abordarea Standard a Riscului de piață
Sursa: Georgescu F., (2005), Basel II – O nouă etapă pentru modernizarea sistemului
BNR

După cum se poate observa, elementele de noutate includ cerințele pentru derivat ele de
capital și vizează unitățile organismelor de plasament colectiv. Prin abordarea bazat ă pe modele
interne, in accepțiunea BNR, se remacră elemente comune celor două acorduri Basel I și Basel II
pentru: riscurile de poziție, valutar și de marfă (Georg escu, 2005) . Elementul de noutate il
reprezintă obligativitatea de a include in cadrul abordării a unităților organismelor de plasament
colectiv.
Din punct de vedere al riscului operațional, se impune „ determinarea necesarului de
capital prin aplicarea pro centului de 15% asupra venitului mediu realizat pe ultimii trei ani ”
(Georgescu, 2005) . Pilonul I
Riscul de piață – Abordarea Standard
 Elemente comune Basel I – Basel II
Stabilirea cerințelor de capital pentru:
 Riscul de poziție
 Riscul de decontare și contrapartidă
 Riscul valutar
 Riscul de marfă
 Elemente de noutate ale Basel II
Includerea cerințelor de capital pentru:
 Derivatele de capital
 Unități le organismelor de plasament
colectiv

20
Metoda standardizată presupune descompunerea operațiunilor bancare pe tipuri și
subtipuri de activități și aplicarea procentelor cuprinse intre 12 și 18 % indicatoril or relevanți
acestor tipuri de activități precum și insumarea rezultatelor obținute pentru determinarea
necesarului de capital. Metoda evaluării avanste implică cerințe stabilite prin metode interne
integrate in procesul zilnic de manageriere a riscului ba ncar, validate intern și extern de către de
BNR și auditorul financiar specializat (Georgescu, 2005) .
Principalele condiții de implementare a abordărilor interne de bază și avansate pent ru toate
tipurile de risc vizează aplicarea de principiu in cazul in c are activitatea băncii are un grad mare
de sofisticare și nu poate surprinde prin metode standardizate nivel real al riscului și realizarea
prudent, graduală a Directivei. In concluzie, a ceastă metodă permite băncilor determinarea
cerințel or de capital prin propriile estimări pentru toate componentele riscului bancar . Acestea
includ : probability of default; loss given default ; exposure at default ; effective maturity ( Isărescu,
2007) .
Aplicarea meto dologiei proprii de estimare a componente lor riscului de credit este obiectul
aprobării autorit ății de supraveghere, prin care în unele cazuri băncile vor folosi pentru
componentele riscului valori furnizate de aceasta (Dedu, 2008) .
Prin a cordul de capital Basel III se introduc cerințe de capital cantitative și calitative
extinse, cerințe noi de lichiditate, revizuire a riscului de credit aferent contrapărții și un anumit
indicator de îndatorare aferent băncil or din țările membre ale Comitetului de la Basel (Walter,
2010) .
Cadrul juridic Basel III reglementează accesul la activitate, supravegherea și regulile
prudențiale aplicabile instituțiilor de credit și firmelor de investiții și a fost implement at in mod
gradual din ianuarie 2014 urmând a fi finalizat in decembrie 2018. Principalele obiective ale
acordului B asel III sunt (Apostu, 2014) :
 Îmbunătățirea capacității absorbției șocuril or in cazul unor situații de criză
economico -financiară, pentru a reduc e riscul de transfer al acestora către economia reală și către
sectorul finanțelor publice pentru a se Evita pe viitor intervenți a statului în salvarea sectorului
bancar.

21
 Soluții private pentru eliminare a conceptului ” too big to fail ”.
Noile reglementări pot să conducă la scăderea interesului instituțiilor de credit legat de
finanțare, reprezentând o provocare a capacitat ății bancare de a realiza profit. Adaptarea grupurilor
bancare la cerințele de solvabilitate și lichiditate impuse de Basel III, reprezintă o provocare
intrucât pot conduce la schimbarea modelului de business.
Sistemul bancar românesc dispune de rezerve de capital, iar r ata de solvabilitate s a fost
menținută la 19,1% în anul 2016. Basel III implică renunțarea graduală la filtrele prudențiale pentru
implement area cerințelor suplimentare, cu 20% pe an . Astfel, crește cu 4 puncte n ivelul
indicatorului de solvabilitate, față de nivelul raportat conform cu reglementările de prudență în
vigoare ( http://www.arb.ro/basel -iii/ Comunicat BNR accesat in data de 05 mai 2017 ), de aceea
se impune ca n oile cerințe de lichiditate să fie revizuite detali at pentru a fi evita te o serie de
consecințe neintenționate. Instituțiile de credit susțin includerea in system a unei Rezervei Minime
Obligatorii în calculul lichidității de 8% la lei și 10% , ce se poate aplica pasivelor pentru valută,
in comparație cu medi a europe ană de 2% (Dedu, 2008) .
Activitatea de retail banking și corporate sunt primele afectate de prevederile Basel III
vizând cerințele superioare de capital și lichiditate a. Segmentul de investment banking și piețele
de capital vor suport a cele mai multe modi ficări iar activitatea instrumente lor derivate OTC va fi
de asemeni afectată intrucât băncile trebuie să dețină in viitor un nivel ridicat de capital pentru a
putea acoperi riscul de piață și riscul de credit al contrapartide lor (Nucu, 2011) .
2.2 Reglementarea riscului de credit in România de către BNR
In România, managementul riscului de creditare este reglementat prin Regulamentul nr.
5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit ce a intrat in vigoare la „01 ianuarie
2014, și are in vede re dispoziții in legătură cu o serie de articole ale Ordonanț ei de urgență a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului , aprobată prin Legea
nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare , dar și a altor docume nte legale printre
care și art. 416 al Regulamentul ui UE nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliulu i /
2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de

22
modificare a Regulamentului UE nr. 648/2012 “ (Reglementarea managementului riscului
accesibil prin site -ul: http://www.bnr.ro in data de 05 mai 2017 ).
Prin articolul 1 se reglementează „cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit,
in legătură cu procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și cu condițiile de
externalizare a activităților instituțiilor de credit precum și o serie de aspecte legate de fondurile
proprii ale instituțiilor de credit, anumite cerințe ce privesc amortiza rea de capita l, supravegherea
instituțiilor de credit, anumite condiții pentru aprobarea folosirii modelelor interne de rating
necesare in determinarea cerințelor de capital și pentru riscul de credit are, cerințe de notificare
prealabilă a folosirii abordă rii standard in cazul riscul ui operațional, aprobarea utilizării
abordării standard și condițiile pentru aprobarea utilizării avansate de evaluare necesare in
determinarea cerințelor de capital pentru determinarea riscul ui operațional ” (Reglementarea
manag ementului riscului accesibil prin site -ul: http://www.bnr.ro in data de 05 mai 2017).
Centrala Riscului de Credit din România , este o structură specializată în strângerea ,
gestionarea și centralizarea informațiilor refer itoare la expunerea oricărei persoane declarante fie
ea instituție de credit sau financiar nebancară aparținând Registrul ui special, fie instituție de plată
cu un nivel important al activității de creditare sau instituție emitentă de monedă electronică de
creditare față de debitori i care au beneficiat de credite sau angajamente ce au cumulat peste suma
limită de raportare in valoare de 20.000 lei , precum și gestionarea informațiilor privind fraudele
cu carduri produse de către unii deținători .
Centrala Risc ului de Credit este organizată având o bază de date cu patru fișiere ce cuprind
(Baza de date CRC accesibilă prin site -ul: http://www.bnr.ro/Centrala -Riscului -de-Credit -(CRC) –
-2107.aspx in data de 05 mai 2017 ):
1. Informații privind riscul de credit raportat de către persoanele declarante, actualizat
lunar, denumit Fișierul central al creditelor .
2. Informații de risc de credit legate de abaterile de la graficele de rambursare pentru
maxim șapte ani in urmă, alimentat lunar de Fișierul central al creditelor, denumit Fișierul
creditelor restante .
3. Informații privind grupurile de persoane fizice sau juridice considerate clienți,
alimentat lunar de Fișierul central al creditelor, denumit Fișierul grupuri .

23
4. Informații referitoare la fraudele cu carduri ce sunt produse de către posesori
acestora, ce conține raportate de persoanele, actualizat on -line, denumit Fișierul fraudelor cu
carduri .
Utilizatorii acestor informații sunt persoanele declara nte și Banca Națională a României.
Schimbul informații lor pentru riscul de credit se efectuează in mod electronic prin Rețeaua de
Comunicații Interbancară . Prin r aportările realizate de persoanele declarante se urmăresc (Baza
de date CRC accesibilă prin site-ul http://www.bnr.ro/Centrala -Riscului -de-Credit -(CRC) –
2107.aspx accesat in data de 05 mai 2017 ):
 Identificare a debitorilor față de care persoana declarantă ce înregistre ază o
expunere mai mare sau egală cu limita de raportare in valoare de 20.000 lei Principalele elemente
vizează numele/ denumirea, codul de identificare, forma de proprietate și cea juridică de
organizare, tip ul de activitate, sector ul institutional și statutul ocupațional , precum și apartenența
la un anumit grup de debitori ;
 Informații in legătură cu creditele și angajamentele de care debitorul beneficiază de
tipul: creditului, termenul ui de acordare, tipul ui garanției și a valorii acesteia, valoarea garan ției
imobiliare supusă executării silite, valoarea obținută din executarea silită, data acordării și cea
a scadenței, valu ta în care s -a acordat creditul și suma aferentă , suma datorată și cea neutilizată
in momentul raportării, suma r estantă și cea a creditelor scoase în afara bilanțului , ratingul ,
probabilitatea de nerambursare, credite le depreciate, suma lunară de plată, rata dobânzii,
dobânda anuală, s.a.
 Informații in legătură cu grupurile de persoane fizice și/sau juridice considerate
clienți i bănci i prin : denumire, cod de grup, componenț a grup ului și evidențierea debitorilor care
au credite împreună cu alți debitori din grup ul respectiv ;
 Informații legate de fraudele cu carduri comise de posesori prin evidențierea :
datelor de identificare a posesor ului de card, tip ul cardului, valuta, data la care s -a constatat
frauda și suma fraudată.
Modul prin care se realizează diseminarea informațiilor către persoanele declarante se face
prin (Baza de date CRC accesibilă prin site -ul http://www.bnr.ro/Centrala -Riscului -de-Credit -(CRC) –
2107.aspx accesat in data de 05 mai 2017 ) :

24
 Rapoart are lunar ă privind informații ale debitori lor pe care persoana declarantă i -a
raportat în luna respec tive privind situația riscului global ;
 Răspuns la cererile de interog are on-line în cazul cărora persoanele declarante
privind situația riscului global și situația creditelor restante.
Schimbul transfrontalier de informații realiz at bilateral între țările participante are loc prin
rețeaua de servicii a Băncii Central e Europe ne in mod lunar , sau in mod trimestrial cum este cazul
Germani ei.

25
CAPITOLUL 3 RISCUL DE CREDIT LA BANCA COMERCIAL Ă
ROMÂNĂ
3.1 Scurtă prezentare a băncii
Banca Comercială Română – BCR e ste membră a grupului Erste unul dintre cei mai mari
reprezentanți financiari din țara noastră ce au ca obiect de activitate operațiunile bancare universale
de retail, corporate și investment banking, trezorerie și piețe de capital dar și o serie de societ ăți de
profil de pe piața leasingului, a prensiilor private și a băncilor de locuințe.cu un active de peste 1,5
mld Eur, alături de numărul de clienți și al gradului de incredere al acestora BCR, este considerate
banca nr.1 in România. Sediul social este î n București, Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 5.
Viziunea Băncii o reprezintă acțiunile de integrare in societate având ca echipă cetățenii
responsabili care au principia solide iar scopul este cel de a intermedia și susține dezvoltarea valorii
in comunitat e. Obiectivul Băncii pe lângă inițierea și spirjinirea programelor de responsabilitate
socială este cea de a transforma orice angajat intr -un ambassador al implicării in comunitate.
Gama produselor oferite este pusă la dispoziția clienților printr -un număr de 22 centre de
afaceri, 23 biroui mobile in companii interne și 509 unități de retail amplasate in orașele mari ale
țării. Totodată banca deține cea mai mare rețe a de ATM -uri – 2100 bancomate și 13.500 POS -uri
dedicate plăților cu cardu la comercianții agr eați oferidn servicii de Internet banking, Mobile
banking și Phone banking ( site official BCR, 2017 ).
Istoricul activității bancare in țara noastră incepe in anul 1990 odată cu preluarea BCR a
activităților comerciale ale Băncii Naționale Române. In anul 1998 BCR deschide in Republica
Moldova, la Chișinău prima filială iar in anul următor fuzionează prin absorbți cu Bancorex. In
anul 2001 este lansată pe piață BCR Leasing . Privatizarea bîncii are loc in anul 2003 odată cu
vânzarea pachetului de acțiuni căt re BERD și IFC.
Anul 2004 aduce in prim plan instalarea Automatelor de schimb valutar și inființarea BCR
Asigurări de viață. Acțiunea de achiziționare de către Erste Bank se finalizează in anul 2006 prin
insușirea pachetului majoritar de 61,88% direct de la Guvernul României, BERD și IFC in urma
achitării a 3,75 mld Eur. In anul 2007 se lansează pe piața autohtonă BCR Administrare fond de
pensii iar banca vinde operațiunile de asigurări către Vienna Insurance Group.
Anul 2008 aduce pentru români BCR Banca pentru locuințe iar in anul 2009 se adoptă un
program de emitere a obligațiunilor pe termen mediu MTN – in valoare de 3 mld Eur. De sempalat

26
este și faptul că activitatea bancară pe piața românească a avut o serie de puncta marcante de
lansare in premieră a unor produse prin acceptarea cardurilor in anul 1994 ca membru principal
EUROPAY, emitere de carduri de debit sub siglă națională in anul 1995, lansarea primului credit
de trezorerie pentru personae fizice in anul 2000 și al primului credit ipotecar in anul 2002. BCR
este prima bancă românească ce acordă credite ipotecare clienților retail și corporate in anul 2005
și permite utilizarea de POS și ATM a cardurilor ci CHIP.
Lansatoare a programului Universitatea BCR prin programul de practică STUDENT
perm ite tinerilor executarea practicii de specialitate in șapte sucursale ale sale din București și este
prima bancă românească ce a lansat o rețea de birouri specializate dedicate fonsurilor europene –
EU – Office BCR. Structura acționariatului BCR se prezint ă in tabelul 2.1 :
Tabelul 2.1 Structura acționariatului BCR
Erste Group Bank AG , Graben 21, 1010 Wien 93,5783%
SIF Oltenia 6,2973%
Acționari persoane juridice romane (inclusiv SIF Muntenia
și SIF Banat -Crisana care mai dețin câte o acțiune fiecare) 0,001 5%
Alți acționari (persoane fizice) 0,1229%
Sursa: www.bcr.ro in data de 18 mai 2017
Organizarea BCR este prezentată in schema.2.1.

Fig.2.1. Organigrama BCR
Componența Comitetului Executiv in cadrul actual este următoa rea:
Președinte al
comitetului
executiv
Vicepreședinte
executiv financiar
Vicepreședinte
executiv Retail și
Private Banking
Vicepreședinte
executiv
Operațiuni și IT
Vicepreședinte
executiv Risc

27
– președinte executiv – Sergiu Cristian Manea
– vicepreședinte executiv CFO – Adriana Jankovicova
– vicepreședinte executiv Retail și Private Banking – Dana Demetrian
– vicepreședinte executiv CRO – Bernhard Spalt
– vicepreședinte COO – Ryszard Druzy nski
Comitetul executiv al băncii este cel care asigură conducerea operative și administrarea
riscului de conformitate. Membrii acestuia sunt autorizați să conducă Banca in desfășurarea
activităților zilnice având puterea și autoritatea de a o reprezenta ș i angaja conform prevederilor
actului constitutiv.
Acesta cuprinde un număr de cinci membrii numiți de către Consiliul de Supraveghere și este
condus de către un președinte. Principalele condiții pe care aceștia le intrunesc sunt prevăzute in
legislaia in vigoare iar remunerația lor este stabilită de către Consiliul de Supraveghere Bancară.
Mandatul este de patru ani. Atribuțiile membrilor Comitetului executive sunt stabilite prin
lege și prevăzute in regulamentul de Organizare și Funcționare.
Principalele atribuții ale Comitetului sunt:
 implementarea țintelor financiare, a strategiei și a planului de afaceri ale Băncii
 revizuirea și aprobarea sistematică și regulată a strategiei și a politicilor de
administrarea riscurilor,
 aprobarea politicilor și a strat egiilor specifice capitalului intern și a fondurilor
proprii corespunzătoare
 monitoriz area și evalu area, periodic ă a eficacit ății cadrului și practicilor de
administrare a activității bancare i, a politicilor ce fac refer ire la cadrul de administrare și
revizui rea acestuia , in funcție de schimb ările factorilor interni și externi c e afectează Banca
 aprobarea planului capitalul ui
 aprobarea și evaluarea apetitului la risc
 aprobarea nivelului dobânzilor, a comisioanelor și a costur ilori bancare
asemănătoare percepute și plătite din bugetul aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor

28
 aprobarea regulamentelor de organizare și de functionare ale comitetelor înființate
de către Comitetul Executiv
Comitetul Executiv are posibilitatea de a înfiin ța un număr de comit ete după necesități.
Aceste comitete inființate de către BCR sunt:
 ALCO – Comitetul de Administrare a Activelor și Pasivelor
 Comitetul de credit
 CIC – Comitetul de Costuri și Investiții
 Comitetul de risc
Pentru a face permanent față provocărilor și a valor ifica la maxim avantajele competitive
pe care banca le -a câștigat in 20 de ani de experiență obiectivele se axează pe:
 Adaptarea permanent la schimbările recente
 Consilierea stakeholderilor
 Accelerarea procesului de execuție și decizie,
 Capacități și proce se de guvernanță clar definite și communicate
 Imbunătățirea managementului riscurilor bancare
 Alinierea la standardele legale și de grup.
BCR este structur ată pe două niveluri: territorial și central . Din punct de vedere central,
Banca este organi zată în ș apte linii de afaceri denumite business lines considerate de bază. O linie
este subordonată direct Președintelui Executiv, iar alte șase acoperă domeniile din structura
prezentată mai sus .
La nivel teritorial, serviciile corporate și retail sunt organizat e pe opt regiuni fiecare dintre
ele fiind coordonată de un Director Regional subordonat direct unuiVice -Președinte Executiv
Retail și Private Banking. Regiunile corporate sunt coordonate de către directori regionali
subordonați Directorului Executiv al Dir ecției IMM -uri și Sectorul Public (Raport BCR, 2010).
Principalele oferte BCR sunt adresate clienți lor Persoane fizice, Business, Organizațiilor
publice și nonprofit, Erste Private Banking. Acestea urmăresc servicii referitoare la Conturi și
carduri, 24 B anking, Carduri de credit, Credite, planuri de Economisire și investire, Conturi și
tranzacții, Managementul riscurilor.

29
In ceea ce privește oferta de produse și servicii bancare pentru clienții personae fizice
aceasta se materializează in următoarele ( f ig.2.2 , 2.3):
Fig.2.2 Oferta de produse și servicii BCR Conturi și carduri – Persoane fizice

Fig.2. 3 Oferta de produse și servicii BCR 24 Banking – Persoane fizice
Principalele produse ale serviciilor legate de Carduri de credit sunt:
 Cardul Sta ndard,
 Cardul Gold,
 Campania De toate in rate.
Principalele Credite acordate persoanelor fizice sunt:
 Creditul pentru nevoi personale,

30
 Creditul pentru casa ta,
 Creditul prima casă,
 Creditul Casa mea BCR,
 Locuință și credit de la BCR,
 BCR Banca pentru locu ințe,
 Descoperitul de cont BCR,
 Cardul de cumpărături,
 ONE BCR,
 Leasingul pentru mașina ta.
Planurile de economisire și investire cuprind produsele:
 Depozitul la termen,
 Contul de economii,
 Planul de economii,
 Asigurări,
 Pensii private,
 Fonduri de invest iții,
 Produse de investiții,
 Cumpăr aur.
Din categoria asigurărilor sunt puse la dispoziția clienților de către BCr următoarele:
 Asigurare pentru locuință,
 Asigurări atașate creditelor,
 Asigurarea private de sănătate,
 Asigurări de investiție și protecție,
 Casete de valori.
Oferta pusă la dispoziție pentru clienții business pentru conturi și tranzacții cuprinde
contul current, pachetul antreprenor, pachetul Xpert BCR , internet banking, e_BCR, Click24
Banking, Multicash, soluții de plată și colectare, direct debit, standarding order, speed collect,
serviciul de acceptare carduri, tranzacții in numerar, colectare și transport pentru numerar,

31
retragere și depuneri de numerar, Carduri de debit, Vista Business Silver, Mastercadr Business
silver și administrarea li chidităților.
Soluțiile de creditare specific clienților business sunt:
 Servicii de Trade finance,
 Avalizare cambii și bilete la ordin,
 Scontare cambii și bilete la ordin,
 Scriso ri de garanție bancară,
 Acreditive,
 Finanțarea curent ă a activității ,
 Overdraft uri,
 Linii de credite,
 Credit pe obiect pentru finanțarea activități lor curente,
 Facilitate de finanț ări multiprodus, multivalent e,
 BCR Leasing,
 Factoring,
 Programe special de finanțare,
 Credite APIA,
 Credite din surse BEI,
 Finanțări proiecte cu fonduri nerambrusabile,
 Servicii de agenție,
 Ofertă agricultori.
Din punct de vedere al managementului riscurilor oferta BCR pentru clienții business
este următoarea:
 Riscuri comerciale: scrisoare de garanție bancară, contul Escrow, acreditivul de
export, factoring, depozitul co llateral,
 Riscul prețurilor mărfurilor,
 Riscul valutar: schimbul valutar la termen, Swap -ul valutar, opțiuni pe cursul de
schimb valutar
 Riscul pe rata dobânzii: Swap pe rata dobânzii, opțiuni pe rata dobânzii.

32
Planurile de economisire și investire au ca ofertă următoarele: depozite la termen, depozite
colaterale, overnight automat, contul ideal, maxicont PFA, acțiuni, depozite structurate, fonduri de
investiții, aur cu livrare, obligațiuni de stat și corporative.
3.2 Măsuri, metode, instrumente utilizate in managerierea riscului de credit
Asigurarea băncii privind managerierea riscurilor asumate se realizează prin administrarea
acestuia in activitățile zilnice și prin planificarea strategică și dezvoltarea afacerii conform
apetitului definit la risc.
Model u diversificat de acaferi al băncii necesită identificarea, evaluarea, agregarea și
administrarea eficace a riscului precum și alocarea adecvată de capital pe activități diverse. Pentru
gestionarea riscului posibil c ear putea afecta activitatea precum și performanțele financiar, BCR
ia o serie de măsuri ce vizează identificarea surselor de risc, evaluarea și monitorizarea expunerilor
pentru a stabili limitele de risc pe diferite contrapartide de tipul țărilor, entităților suverane, bînci,
instituții financ iare affiliate grupurilor bancare clienți corporate sau grupuri de clienți afiliați,
limite de risc pe piață, limite pentru monitorizarea riscului de lichiditate s.a.
Cadrul de administrare BCR in conformitate cu reglementările BNR, cuprinde aspect
metodol ogice de dezvoltare a limitelor, rolurile și responsabilitățle precum și procesele și
instrumentele folosite. Astfel, pentru administrarea riscurilor semnificative BCR folosește:
 Sistemul procedurilor de autorizare a operațiilor afectate de riscuri ce cons tă in
stabilirea competențelor și a limitelor de autoritate de aprobare pentru acordarea de credite,
plasamente intre bânci și operațiuni cu instrumente financiare derivate,
 Sistemul de limite pe țări, enități suverane, instituții financiare, bă,ci, GCC,
regiuni geografice, produse bancare specific, produse negarantate, limite de risc operational, de
piață și lichiditate,
 Sistemul de raportare a expunerilor la risc și aspectele suplimentare ale acestora
către nivelurile adecvate de conducere,
 Sistemul de re sponsabilități, politici, morme și procedure legate de efectuarea
controlului intern la nivelul băncii
 Politica externalizată de administrare a activitășilor externalizate
 Sistemuld e administrare a riscului juridic și de conformitate,

33
 Sistemul de recrutar e și remunerare a resurselor umane privind cerințele specific
pentru evitarea conflictelor de interese ce stipulează standard ridicate de pregătire profesională,
integritate și experiență,
 Sitemul programelor de instruire a angajaților,
 Evaluarea riscurilo r de către angajațăă BCR care nu au responsabilități directe de
indeplinire a unor ținte comerciale sau financiare,
 Alocarea adecvată a responsabilităților pe fiecare nivel in parte pentru a nu genera
conflicte intre salariați și activitățile de front – office, back – office și administrare risc.
Principalele obiective și politici BCR legate de administrarea riscurilor, profilul de risc
și apetitul la risc sunt:
 Menținerea unui portofolu diversificat de creditare, cu grad moderat de
concentrare a riscului f ață de grupurile de clienți și industrii,
 O mai bună distribuție a ratingurilor cliențolor pentru toate segmentele de
creditare nou acordate, reducerea expunerilor față de clienții cu rating prost, imbunătățirea
scoringurilor și a aplicațiilor de analiză f inanciară,
 Eficientizarea selecției industriilor și a segmentelor de cliență față de care banca
continua să se expună, prin finanțare redusă a proiectelor de infrastructură, focalizarea pe
acordarea de credite in monedă locală pentru toate produsele și clie nții retail, creșterea expunerii
față de clienții corporate axat pe export,
 Creșterea selectiv ă și menținerea expunerii din creditare pentru clienții din
portofoliul BCR cu istoric bun, cont current active, cifră de afaceri, s.a, in scopul reducerii riscul ui
de credit și creșterii volumelor de rating investițional,
 Utilizarea politicii de limite negarantate.
Profilul de risc general este determinat de riscurile individuae și corelat cu apetitul la
risc până la care banca este dispusă să iși assume riscul di n punct de vedere strategic. Apetitul la
risc este in legătură cu strategia băncii, cerințele acționarilor și mediul de afaceri și urmărește
alocarea optima a riscurilor implicate și a necesarului de capital.

34
Reviziuirea periodică și aprobarea profilului d e risc revine Consiliului de Supraveghere
care este format din șapte membrii numiți de Adunarea Generală a Acționarilor pentru un mandat
de trei ani cu posibilitatea de realegere.
Principalele tipuri de risc identificate in activitatea BCR sunt:
 Legate de credit – residual, debitori expuși la risc valutar, de concentrare,
 De piață – rata de trading book, valutar in banking book, plata dobânzii in banking
book,
 Operational – reputational, legal, Model, IT,
 De lichiditate
 Altele – de conformitate, strategic, macroeconomic.
Banca evaluează trimestrial riscurile material. Riscurile sunt acoperite in mod direct cu
capital sau prin exerciții de teste de stress ori prin procese de administrare și control.
Testarea in condi ții de stres a vulnerabilit ății băncii la deterior ări majore, dar plauzibile,
ale mediului economic ajut ă la ințelegerea sustenabilității ș i solidit ății băncii și la elaborarea și
punerea in aplicare in timp util a planurilor alternative și a mas urilor de control al riscurilor (Raport
financiar BC R, 2016). Analiza riscului de stress se prezintă astfel ( tab 2.2):
Tab.2.2 Analiza riscului de stress BCR 2016
Schimbarea pierderii Grup 31.12.2016 Banca 31.12.2016
Creșterea scenariului de stress
vs valori previzionate 207,123 142,029
Creșterea riscu lui sever vs
valori previzionate 241,352 161,942
Sursa: Raport financiar BCR, 2016
In urma scenariului de stres, s-a constatat că la o cre ștere a ratei de nerambursare cu 16
puncte de baz ă la nivelul Bancii și cu 21 puncte de baz ă la nivelul Grupului, in soțită de o sc ădere
a ratei de recuperare, a rezultat o cre ștere a pierderilor cu 142.029 mii Ron pentru bancă și 207.123
mii Ron pentru Grup, in compara ție cu nivelul previzionat al unei activit ăți normale. Asemănător ,
in cazul scenariului sever, pierderi le ar putea crește comparative cu valorile previzionate cu

35
161.942 mii Ron pentru bancă si 241.352 mii Ron pentru Grup , generate de o cre ștere de 27 puncte
de baz ă a ratei de nerambursare pentru Bancă și 32 de puncte de baz ă pentru Grup .
Riscul de credit BCR imbracă forme le:
 Facilit ăților de credit prin care se evidențiează intreaga sum ă reprezentat ă de
obliga țiile de plat ă ale debitorilor/imprumutatorilor.
 Datorii le contingente reprezintă sumele poten țiale pe care Banca le pune la
dispozi ția clientului pentru a efectua tranzac ții, dar inc ă nedecontate de tipul garan țiilor, produsel or
cu data de decontare in viitor ,
 Angajamente date ce reprezintă sumele potențiale pe care Banca le pune la
dispozi ția clientului pentru a efectua tranzac ții care reprezint ă subiectul unor acțiuni viitoare ale
aceluia și client.
 Tranzac țiile de pe pie țele financiar e ce reprezintă riscul ne din tranzac ții
nedecontate , costul de inlocuire al unor contracte de pe pie țele financiare calcul ate pe baza
metodologiilor și a formulelor aprobate de Banc ă. Astfel de tranzactii sunt inregistrate cu regula
de ”netted”/”cross -collateralized” .
Acordarea de credite clien ților corporate se face pentru cei ce pot genera fluxuri de numerar
corespunzatoare, care au o reputa ție bună in afaceri, cu un rating corespunzator și clientilor retail
cu venituri stabile, cunoscuți ca statornici din punct de vedere al obliga țiilor contractuale fa ța de
Banc ă.
Aprobarea creditelor de către BCR se face prin capacitatea clientului de a genera fluxuri
de numerar pentru corporate și a veniturilor stabile retail.
In baza profilului de risc și al celui de afaceri la nivelul Grupului, trei riscuri sunt
considerate direct pentru calculul capacit ății de acoperire a lor și anume: riscul de credit, riscul de
piață și riscul operational. Pe langa riscurile din P ilonul I de , in contextul Pi lonului II, exist ă și
riscuri adi ționale pe care BCR le consider ă in cerin ța de capital economic prin modele interne.
3.3 Studiul privind ac tivitatea de creditare
In anul 2016 principalele rezultate BCR s -au inregistrat in jurul valorii de 8,8 miliarde de
credite noi acordate prin orientarea către clienți datorită ratelor in scădere a creditelor
neperformante banca inregistrând un profit net de 1 .041,8 mil RON. Numărul de clienți atins de

36
bancă in timpul exercitării activității aferente anului 2016 a fost de 200.000 persoane asupra cărora
banca și -a extins in mod treptat programele pentru educație financiară.
In anul trecut rata creditelor neperformante a inregistrat o scădere de până la 11,7%
comparative cu anul 2015 când aceasta a fost de 20,2%. Gradul de acoperire a creditelor
neperformante cu provizioanele a atins un procent de 85,3% iar rata de adecvare a capitalului a
fost menținută la 21,8%. Capitalul de Rang 1 +2 -grup a fost de 6,5mld. RON.
Rezultatul operational inregistrat de bancă in anul 2016 a fost de 1.297,7 mil RON față de
1.561,5 mil Ron inregistrat in anul 2015 ceea ce semnifică o reducere a valorii cu 16,9% datorată
veniturilor operaționale mai mici la careu s -au adăugat și cheltuielile legate de investiții și
infrastructura IT.
BCR a acord at persoanelor fizice credite in valoare de 5,5 mld RON pe programul Prima
casă. Legat de segmental finanțării companiilor suma acordată la creditele noi se ridică la valoarea
de 3,3mld RON. Cota de piață legată de cofinațarea proiectelor a atins procentul de 30%, BCR
deținând un portofoliu de 7,7 mld RON. Creșterea p ortofoliului de finanțări corporate este bazată
pe fluxul de afaceri solid de calitate ridicată unde se evidențiază descoperitul de cont, capitalul de
lucru și finanțarea lanțurilor de furn izori.
In cee ace privește veniturile nete din dobânzi acest ea au inregistrat o scădere cu 2,2% in
anul 2016 având valoarea de 708,9 mil RON comparative cu anul 2015 când această valoare a
atnis suma de 752,2 mil RON.
Scăderea este datorată comisioanelor reduse applicate la intermedierea vânzărilor de
produse ale subsidiarelor, compensate cu creșterea veniturilor din comisioanele aplicate
tranzacțiilor bancare pe baza canalelor electronice . Astfel, putem arăta că rezultatul net din
tranzacționare a inregistrat o creștere cu 1,9% valoarea fiind de 314,3 mil RON comparative cu
cea a anului 2015 cnd a fost egală cu 308,4 mil RON.
Venitul operational a fost in scădere cu un procent de 6,7% valoarea sa fiind de 2.868,2
mil RON in anul 2016 comparativ cu 3.074,9 mil RON in anul 2015. Scăderea se datorează
veniturilor nete mai reduse și a celor rezultate din comisioane și speze ce au fost partial compensate
de un rezultat al tranzacționării mai ridicat.

37
Cheltuielile administrative au fost egale cu 1.570,5 mil RON, cee ace arată o creștere a
acestora cu un procent de 3,8% comparative cu valoarea aferentă anului 2015 de 1.513,4 mil RON.
Raportul venituri – cost a crescut de l a 54,8% in anul 2016 de la 49 ,2% in anul 2015.
In ceea ce privește costurile de risc putem evidenția deprecierea activelor financiare care
nu sunt măsurate la valoarea justă din profit ș i pierdere pentru anul 2016 unde s-a inregistrat o
eliberare netă de provizioane in valoare de 280 mil RON comparative cu valoarea de 73 mil RON
a anului 2015.
In ceea ce privește rata NPL aferentă anului 2016 aceasta a fost mai mica , 11,7% față de
20,2% in anul 2015 deși au existat reduceri generale a portofoliul ui de credite determinate de
recperări, vânzări și scoateri in afara bilanțului.
Rata de acoperire cu provizioanle NPL a atins valoarea de 85,3% cee ace arată că se
situează la un nivel foarte bun de 121% și include valoarea garanțiilor. Rata de adecvare a
capitalului a fost de 21,8% cee ace arată o cerință peste cea obligatorie impusă de BNR. Această
rată calculate in funcție de standardele de raportare IFRS este de 19,9% cee ace arată clar că banca
este susținută puternic de Erste Group.
In anul 2016 au crescult depozitele de la clienți cu 13,2% față de anul 2015, valoarea
acestora fiind de 48.235,2 mil RON comparative cu cea a anului precedent de 42.626 mil RON.
Concentrarea băncii s -a făcut pe creditarea in lei in scopul inversării termenului mediu și
lung cu mixul de valute al portofoliului de credi te in favoarea monedei locale și utilizarea maximă
a capacității de autofinanțare in lei.
Referitor la tendința costului de risc pentru anul 2017, BCR se așteaptă la o evoluție de
normalizare. Cerinta de capital a Grupului pe tipuri de riscuri in anul 2016 se prezintă conform fig
2.4.

38

Fig.2.3 Capital economic alocat 2016
Scopul sistemului de rating intern al BCR este Acela de a sus ține procesul decizional de
creditare și termenii specifici facilit ăților de credit. In anul 2016, caloarea contabilă brută a riscului
de credit pe r Grup a crescut cu 2% comparative cu cea a anului precedent, atingând suma de
71,670,252 mii RON mii RON față de 70,189,066 mii RON in anul 2015.
Principa lele element eluate in calcul vizează: solduri in numerar, active financiare deținute
pentru tranzacționări, active financiare desemnate ca evaluate la valoare justă prin profit/pierdere,
active financiare disponibile pentru v ânzare, avt ive financiare deținute până la maturitate, creanțe
și imprumuturi, instrumente financiare derivate, datorii rezultate din garanții irevocabile și
aranjamente de credit irevocabile. In tabelul 2.3 este prezentată situația exercițiului financiar la 31
decembrie 2016.
Tab.2.3 Reconcilierea dintre valoarea contabilă brută și valoarea contabilă a
elementelor de risc de credit
mii RON

2015 2016
Valoare
contabilă
brută Ajustări
pentru
depreciere Valoare
contabilă Valoare
contabilă
brută Ajustări
pentru
depreciere Valoare
contabilă
Numerar si
plasamente la
bancile centrale si
alte depozite la
vedere 6.997.828 – 6.997.828 7.326.244 – 7.326.244
riscul de credit
78%
riscul de piata
2%
riscul
operational
14%
alte riscuri
6%CAPITAL ECONOMIC ALOCAT 2016

39
Credite si avansuri
acordate
instituțiilor de
credit 185972 1340 184631 656050 4636 651414
Credite si avansuri
acordate clientilor 38118547 5569824 32548724 34539486 3376977 311625 09
Retail 19548558 1784122 17764436 19306201 1429249 17876952
corporate 18569989 3785701 14784288 15233284 1947728 13285557
Active financiare
detinute pana la
maturitate – Titluri
de datorie 8820105 1445 8818660 12389657 3460 12386197
Active financiare
detinute in vederea
tranzactionarii –
Derivativ 78814 – 78814 73486 – 73486
Active financiare
detinute in vederea
tranzactionarii –
Titluri de datorie 166878 – 166878 559176 – 559176
Active financiare
desemnate ca fiind
evaluate la
valoarea justa prin
profit 17967 – 17967 15319 – 15319
Active financiare
disponibile in
vederea vanzarii –
Titluri de datorie 5990202 – 5990202 4648089 – 4684089
Total bilanțier 60376313 5572609 54803703 60207506 3385073 56822434
Sursa: Raport financiar BCR, 2016
In tabelul 2.4 este prezentată expunerea ce reprezinta r isc de credit dupa industrii si
instrumente financiare .