Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 [614580]

2
Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Capitolul 1. Mecanisme defensive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1. Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2. Delimitări conceptuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3. Mecanismele defensive versus mecanismele de coping . . . . . . . . . . 10
1.4. Clasificări ale mecanismelor de apărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Capitolul 2. Abuzul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.1. Definirea conceptului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2. Tipuri de abuz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2.1. Abuzul fizic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2.2. Abuzul psihologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17
2.2.3. Abuzul sexual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.2.4. Abuzul economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.2.5. Abuzul social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3. Profilul persoanei abuzate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.4. Abuzul în familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.5. Consecințele violenței domestice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
Capitolul 3. Mecanisme de apărare a persoanelor abuzate . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.1. Clivajul emoțional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.2. Atașamentul față de partenerul agresiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3. Identificarea cu agresorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
3.4. Negarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.5. Devalorizarea de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.6. Raționalizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3.7. Fuga în imaginar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.8. Proiecția . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.9. Activismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Capitolul 4. Metodologia cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
4.1. Delimitarea cadrului met odologic al cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . 40
4.2. Obiectivele cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
4.3. Ipotezele cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
4.4. Variabilele cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.5. Lotul de subiecți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
4.6. Instrumentele cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
4.6.1. Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ – 60) . . . . . . . . . . . . . .45
4.6.2. SEMCA – Scala de evaluare a mecanismelor cognitive de
apărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.7. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.7.1. Statistica descriptivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
4.7.2. Normalitatea distribuției . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
4.7.3. Statistică inferențială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

3

INTRODUCERE

Abuzul reprezintă una dintre marile probleme ale lumii contemporane, fiind
un fenomen global. Pe toate canalele de informare în masă ne sunt prezentatee
formele diverse pe care abuzul le poate îmbrăca.
Zilnic, direct sau indirect asistăm la acte de violență: bătăi, crime, violuri,
războaie. De acest flagel, nu este scutit nici ceea ce ar trebui să constituie cel mai
plăcut de pe pământ în care ființa umană, care are nevoie de siguranță, dragoste și
confo rt emoțional, crește și se dezvoltă: familia.
De asemenea expunerea la acte de violență îi predispune pe copii riscului de
a avea o serie de probleme majore, precum depresie, anxietate și tulburări de
comportament și, de asemenea, le trasează anumite patt ernuri care le vor determina
toate treptele pe care le vor avea de parcurs pe „nebănuitele trepte” ale vieții.
Copiii sunt ființe vulnerabile, lipsite de apărare și datoria familiei este aceea
de a le oferi acestora un cadru adecvat unei bune dezvoltări fizice, mentale,
emoționale și spirituale.

4
Lucrarea de față își propune o aplecare asupra fenomenului abuzului, mai
exact a modului în care psihicul uman răspunde acestui în mod inconștient, prin
intemediul mecanismelor de apărare.
Consider că surprindere a mecanismelor de apărare pentru persoanele abuzate
este o provocare pentru toți clinicienii care lucrează în domeniul asistării victimelor
violenței în familie.
Cercetând o analiză a studiilor uzitate la noi în țară, am constatat că nu există
foarte mult e instrumente care să contureze profilul mecanismelor defensive activate
ca urmare a unui abuz . Exisă studii care prezintă mecanismele de apărare, dar lucrări
centrate pe surprinderea mecanismelor de apărare a persoanelor abuzate nu au fost
identificate.
Dintre acestea, pot menționa următoarele lucrări științifice:
 „Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte clinice ” – Șerban Ionescu
 „Terapia integrării trecutului ” – Inceborg Bosch
 „Stres și apărare psihică ” – Mircea Miclea
 „Cognition, Brain, & Behavior ” – Dănuț Crașovan

Experința mea profesională trecută de asistent social care m -a adus în contact
direct cu diferite categorii vulnerabile, a celei actuale de consilier școlar care mă
plasează în mijlocul copiilor, precum și contactul direct cu victimele vio lenței
domestice prin activitatea de voluntariat realizată în cadrul Centrului de Primire în
Regim de Urgență Victimelor Violenței Domestice – Casa ADRA mi-au oferit ocazia
să „văd” pe viu modul de manifestare al mecanismelor defensive prezentate în
literatura de specialitate, iar în cele ce urmează voi prezenta demersul meu în acest
sens.

5

CAPITOLUL 1
MECANISME DEFENSIVE

1.1. SCURT ISTORIC

Sintagma „apărare psihică” este menționată pentru prima dată de către S.
Freud în lucrarea intitulată „Psihoneurozele de apărare” publicată în anul 1894.
Scopul lucrării lui Freud era acela de a contura teoriile psihologice care fac distincție
între psihoze, fobii, obsesii, isteria dobândită sau cea de apărare care se naște dintr –
o incompatibilitate cu „pr incipiul realității” sau constrângerile vieții sociale.
Freud își fundamentează demersul său de a evidenția rolul apărării în aria de
manifestare a nevrozelor, plecând de la locul pe care îl deține apărarea în zona
isteriei.

6
Astfel, teoria că orice psihonevroză gravitează în jurul unei apărări este
afirmată în lucrarea sa „Nouvelles remarques sur les psychonevroses de defense” 1
în care acesta descrie apărarea ca fiind „centrul nucleic al mecanismului psihic
răspunzător de respectivele nevroze”.
Până la apariția lucrării „Inhibiții, simptome și angoasă” din anul 1926, Freud
folosește termenii „apărare” și „represie” ca sinonimi. Odată cu apariția acestei
lucrări însă, el face difernța întrea apărare văzută ca „un termen general pentru toate
tehnicile p e care le utilizează eul în rezolvarea unor conflictecare altfel pot degenera
în nevroze” 2 și regresie care apare ca o tehnică specială de apărare. Tot aici, Freud
face o radiografie a mecanismelor de represie, formarea reacției adverse, izolare,
proiecți e și intelectualizare. El vede represia ca fiind un mecanism primar,
ineficiența ei angrenându -le și determinându -le pe celelalte. De asemenea, în această
lucarare, Freud postulează teoria conform căreia disfuncționalitatea mecanismelor
menționate are drep t consecințe tulburări psihice majore; astfel, disfuncționaliatea
mecanismului proiecției determină apariția paranoiei, iar fobia este consecința
disfuncționalității mecanismului de substituție).
Concluzionând cu privire la conceptul de apărare , Freud precizează că „este
convenabil să-l folosim pentru a desemna în general toate procedeele de care se
servește eul în conflictele susceptibile de a conduce la o nevroză, în timp ce cuvântul
«refulare» desemnează un mod de apărare mai bine determinat și pe care cercetările
noastre ne-au permis să-l cunoaștem mai bine” 3.
În 1936, Anna Freud, continuând munca tatălui său, publică lucrarea care o
va face celebră, respectiv „ Eul și mecanismele de apărare” care a fost vreme de mulți
ani singura lucrare pe această temă. Autoarea vedea mecanismele de apărare ca
modalități diferite, în parte inconștiente, pe care eul le pune în mișcare cu scopul de

1 Freud (1896), p. 61
2 Wallerstein (1984), p. 202
3 Freud (1926), p. 195

7
a suprima dorințele interne împreună cu amintirile și fantasmele aferente. Astfel A.
Freud, ca și tatăl său, utilizează sintagma „mecanism de apărare„ în sens restrâns,
respectiv „toate procesele care au același scop – anume protecția ego -ului împotriva
dorințelor instinctuale” 1.
A. Freud utilizează sintagma „mecanism de apărare ” pentru a descrie luptele
eului împotriva ideilor și afectelor dureroase și insuportabile, acest mecanism slujind
la protejarea eului contra exigențelor instinctive. Este fără îndoială un proces
psihologic automatic care protejează individul de anxietate și și de la conștientizarea
pericolelor și amenințărilor externe sau interne. Mecanismele de apărare mediază
reacția individului la conflictele emoționale și amenințărilor externe.
Cele nouă metode de apărare, bine cunoscute și descrise pe larg în teoria și
practica psihanaliza sunt: regresia, formațiunea reacțională, sublimarea, proiecția,
întoarcerea împotriva propriei persoane, transformarea în contrariu, anularea
retroactivă, izo larea, proiecția. A. Freud îmbogățește paleta mecanismelor de apărare
prin introducerea refuzului în fantezie sau a refuzului în cuvinte și acte. De
asemenea, ea propune și tema identificării cu agresorul prin ceea ce cosidera a fi „o
formă de altruism”.
Astfel, în lucrarea sa, A. Freud nu numai că face o radiografie amănunțită a
teoriilor și noțiunilor existente în timpul ei, dar reușește să aducă perspective noi de
abordare a mecanismelor de apărare pe care se va construi mai târziu edificiul
mecanismelo r de apărare.
O contribuție notabilă în istoria mecanismelor defensive o are lucrarea
„Analiza apărărilor. Convorbiri cu A. Freud” publicată în anul 1989, în care autorul
Joseph Sandler, președinte al catedrei „Freud Memorial Chair” din cadrul
Universități i din Londra, dar și vicepreședintele Asociației Internașionale de

1 Dorprat (1985), p. 3

8
Psihanaliză prezintă o serie de dezbateri purtate cu A. Freud și cu specialiști ai
Clinicii Hampstead din Londra.
Un progres evident în înțelegerea noțiunii de „mecanism de apărare” îl aduc e
Melaniei Klein care vorbește despre un grup de mecanisme de apărare ce cuprinde
clivajul, idealizarea și identificarea proiectivă. Continuatorii ei Fairbairn și Kernberg
descriu și alte mecanisme de apărare cum ar fi: idealizarea primitivă, refuzul
primi tiv, omnipotența, deprecierea și identificarea proiectivă.

1.2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Fiecare autor care abordează problematica mecanismelor defensive oferă
propria sa definiție. Am selectat un număr restrâns de autori care oferă astfel de
definiții, respectiv cei care mi s -au părut mai comprehensivi în expunerea
conceptului avut în vedere.
Pentru Laplanche și Pontalis, mecanismele de apărare reprezintă „diferite
tipuri de operațiuni în care se poate specifica apărarea”, iar apărarea cuprinde
„ansamblul operațiilor a căror finalitate este să reducă, să suprime orice schimbare
susceptibilă de a pune în pericol integritatea și constanța individului
biopsihologic .”1

1 Laplanche și Pontalis (1967 ), p.13

9
Norbert Sillamy 1 vede apărarea drept „un mecanism psihologic inconștient,
utilizat de individ pentru a diminua angoasa generată de conflictele interioare între
exigențele instinc tuale și legile morale și sociale.”
Autorii Vaillant și Drake considerau apărările „metafore utilizate în descrierea
diferitelor stiluri cognitive și a modalităților de remaniere a realităților interne și
externe” 2 pentru ca , opt ani mai târziu, în lucrarea „The Wisdom of the Ego”,
Vaillant să descrie apărările ca fiind „procese mentale de reglare vizând restaurarea
homeostaziei psihice .”3
DSM III-R (American Psychiatric Association, 1987/1989) definește
mecanismele de apărare drept „ansambluri de s entimente, gânduri sau
comportamente relativ involuntare care apar ca răspuns la perceperea unui pericol
psihic având drept scop mascarea ori să atenuarea conflictelor sau factorilor de stres
ce determină starea de anxietate.”
Ultima ediție a DSM, respectiv DSM -IV (American Psychiatric Association,
1994/1996), mecanismele de apărare sunt definite ca fiind acele „procese
psihologice automate care protejează individul de anxietate, de perceperea unor
pericole sau de factorii de stres (interni și exte rni).” Autorii DSM -IV precizează că
mecanismele de apărare constituie niște „mediatori ai reacției subiectului la
conf1ictele emoționale și la factorii de stres interni sau externi” a căror existență nu
este conștientizată de către subiecți.
Psihologul a merican Robert Plutchik 4 consideră că termenul apărare se
referă la „un proces inconștient destinat să disimuleze, să evite, sau să modifice
amenințări, conflicte sau pericole.”

1 Syllamy (1998), p. 190
2 Vaillant, Drake (1985), p. 597
3 Ionescu (2007), p. 32
4 Plutchik (1995), p.17

10
Profesorul și psihologul român P aul Popescu -Neveanu înțelegea prin
sintagma „mecanisme de apărare” drept o „serie reprezentativă de operații care se
opun ruperii echilibrului și dezagregării individualității bio -psihice. Întrucât Eul este
considerat instanța ceasigurăconstanțaindividualămecanismele de apărare a Eului se
pun pe sea ma Eului, deși nu au întotdeauna caracter conștient și sunt foarte
diverse.” 1
Șerban Ionescu, psihiatru și psiholog român, profesor la Universitatea din
Paris, definește mecanismele de apărare ca fiind „procese psihice inconștiente care
vizează reducerea sau anularea efectelor neplăcute, ale pericolelor reale sau
imaginare, remaniind realitatea internă și/sau externă și ale căror mamfestări –
comportamente, idei au afecte – pot fi conștiente sau inconștiente .”2

1.3. MECANISMELE DEFENSIVE VERSUS
MECANISMELE DE COPING

Mecanismele de apărare sunt acele mecanisme inconștiente pe care subiecții
le folosesc pentru a -și apăra emoțiile sau gândurile care produc anxietate, sentimente
depresive sau le pot afecta stima de sine. De aceea, ele au un rol activ, important în
funcțio narea normală, sănătoasă a psihicului uman, fiind considerate parte integrantă
a funcționării psihice a fiecărui individ. Mecanismele de apărare sunt sunt

1 Popescu -Neveaanu (1978), p. 430
2 Ionescu (2007), p. 35

11
responsabile pentru minimizarea consecințelor unui eveniment prea intens, astfel
încât individul poat e continua să funcționeze normal, să -și păstreze echilibrul psihic
și emoțional. Ele ne apăra atunci când nu suntem pregătiți să acceptăm adevărul.
Mecanismele de apărare sunt procese inconștiente care se declanșează
automat, inconștient, fără niciun ave rtisment, atunci când o situație ne copleșeste.
În maniera personală de a ne apăra, există o „amprentă” lăsată în noi de
părinții noștri, de modul lor de relaționare, de gestionare a conflictelor și avem astfel
tendința de a -i copia, de a -i reproduce în p rezentul nostru. Backgroundul familial,
modul în care oamenii au fost crescuți și educați, evenimentele resimțite ca având
un impact mai mare, oamenii care au avut o influnță semnificativă asupra noastră ne
definesc personalitatea și modul în care inconști entul se va releva prin mecanismele
de apărare ca o barieră față de o sit uație resimțită ca periculoasă.
Astfel, mecanismele de apărare acționează în calitate de intermediari și
mediatori ai relațiilor noastre.
Concluzionând, mecanismele de apărare sunt mecanisme inconștiente care
sunt activate în momente de anxietate și stres fără nicio alegere sau intenționalitate
conștientă. Mecanismele de apărare pot fi considerat e instrumente de supraviețuire.
Pe de altă parte, mecanismele de coping sunt strategii c onștiente care sunt
alese în stări emoționale calme, în care nu este perceput niciun agent stresor, ego -ul
fiind astfel mai flexibil și permițând exprimarea emoțională. Mecanismele de coping
permit individului să atingă obiective realiste, utilizând resur sele disponibile și
experiențele anterioare, acționând în cadrul regulilor de conduită ale societății. Spre
deosebire de mecanismele de apărare, care sunt procese inconștiente, metodele de
coping sunt procese conștiente.

12
Mecanismele de coping sunt adesea confundate cu mecanismele defensive
datorită similarităților lor: ambele procese sunt activate în momente de adversitate,
ambele reduc excitarea emoțiilor negative, ambele procese au ca scop adaptarea
individului, însă mijloacele de a realiza acest lucru sunt diferite. Apărările ajută
individul prin distorsionarea realității, iar strategiile de coping încearcă să rezolve
problema prin schimbarea realității. Comportamentele de adaptare implică acte
cognitive și emoționale conștiente care modifică în cele d in urmă reacțiile la
evenimentul stresant.. Individul poate alege să oprească un anumit stil de coping și
să aleagă o altă strategie. Alegerea unei anumite strategii de coping implică intenția
și conștientizarea deplină a operației. Mecanismele de apărare, pe de altă parte,
operează în afara conștientului și conștientizării lor de către individ. Nu se poate
alege în mod intenționat să se folosească un alt mecanism de apărare.

1.4. CLASIFICĂRI ALE MECANISMELOR DE
APĂRARE

În privința definirii și clasificării mecanismelor defensive, fiecare autor vine
cu propria definiție si propria clasificare, în funcție de diverse criterii. Deși nu sunt
exhaustive, am selectat un număr restâns de clasificări ale unor figuri proeminente
ce s-au remarcat în studiu l mecanismelor de apărare de -a lungul timpului.
Din punct de vedere cronologic, primul inventar al apărărilor aparține
părintelui psihanalizei Sigmund Freud care, în decurs de 26 de ani, mai exact din

13
1900 si pana in 1926, a identificat următoarele mecanis me defensive: regresia,
sublimarea și formatiunea reactionala; proiecția; întoarcerea împotriva propriei
persoane și transformarea în contrariu; introiecția, anularea retroactivă, izolarea și
refularea (văzută ca o „apărare compozită”).
Pe lânga acestea, Anna Freud identifică și explică și alte defense în
cunoscuta lucrare „Eul si mecanismele de aparare”, acestea fiind: negarea prin
fantasmă, negarea prin cuvânt și act, identificarea cu agresorul, altruismul,
ascetismul, intelectualizarea, identificarea cu agresorul. 1
Inițial, DSM IV cuprindea cinci mecanisme defensive, respectiv: introiecție,
regresie, orientare către sine, transformare în contrariu și sublimare, ulterior
adăugându -li-se încă 13: agresiunea pasivă, clivajul, deplasarea, deprecierea,
disocierea, idealizarea, intelectu alizarea, raționalizarea, refuzul realității,
reprimarea, reveria autistă, somatizarea, traducerea în act.
În plus, în DSM IV -R au mai fost adăugate următoarele 13 mecanisme
defensive: autoafirmarea, altruismul, anticiparea, autoobservarea, capacitatea de a
recurge la celălalt, distorsiunea psihotică, identificarea proiectivă, omnipotența,
plângerea, proieția delirantă, efuzul psihoti c, retragerea apatica, umorul.
Plutchik se oprește asupra următoarelor 13 mecanisme defensive:activism,
anulare retroactivă, compensție, deplasare, fantezie, formțiune reacțională,
identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare,
refuz, regresie și sublimare.
Șerban Ionescu identifică 29 de mecanisme de apărare în lucrarea sa
„Mecanismel e de apărare”: a ctivism, a filiere, a firmare de sine prin exprimarea
sentimentelor , altruism , anticipare , anulare retroactive , ascetismul adolescentului ,

1 Freud (2002), p.57 -135

14
clivaj al eului, al obiectului , contrainvestire, (de)negare , formațiune reacțională ,
identi ficare, identi ficare cu agresorul , identi ficare proiectivă , intelectualizare ,
introiecție , izolare , înlăturare , întoarcere către propria persoană , proiecție ,
raționalizare , refugiu în reverie , refulare , refuz (al realității) , regresia , retragere
apatică , sublimare , transformare în contrariu, umor.1

1 Ionescu (2007), p. 121 -302

15

CAPITOLUL 2
ABUZUL

2.1. DEFINIREA CONCEPTULUI

Abuzul este un fenomen cotidian întâlnit atât în mediul urban, cât și rural, în
societățile dezvolate, cât și în cele mai puțin dezvolate, în familie, cât și în mediul
organizational, pe stradă sau în mijloacele de trasnsport, în rândul tinerilor, adulților,
dar și al bătrânilor și, din păcate, lista ar putea continua.
Abuzul presupune acțiunea de a abuza și efectele acesteia. Acest verb se
transpune într -un comportament agresiv, nefiresc, fără justă cauză, materializat în
violență sau amenințări din partea unui individ împotriva altcuiva, comportament ce
determină anxietate, neputință, experiențe traumatice.

16
Acest „comportament agresiv, deviant desemnează un comportament atipic,
care se abate de la poziția standard și încalcă normele socialmente recunoscute și
acceptate în cadrul unei societăți.” 1
În concepția lui Merton „devianța apare ca un efect al slăbirii controlului
social, individul fiind dominat de im pulsurile biologice pe care caută să și le satisfacă
integral, acest lucru devenind aproape de nerealizat, societatea supunându -l pe
indivind unor norme și reguli pentru a -l înfrâna.” 2

2.2. TIPURI DE ABUZ

Abuzul îmbracă forme diverse:

2.2.1. Abuzul fizic

Abuzul fizic este cel mai vizibil deoarece implică o vătămare fizică, specifică
și presupune comportamente de violență fizică realizate cu intenție împotriva altei

1 Bulgaru (2002), p. 287
2 Merton (1949), p.285

17
persoane de tipul: contuzii, loviri cu palma, piciorul, pumnul sau cu obiecte ascuțit e,
mușcare, sufocare,zgâlțâire, trântire, îmbrâncire, tras de păr, de haine, zgârieturi,
fracturi, arsuri, răsucirea brațelor, aruncare de obiecte și folosirea armelor; de
asemenea, include și distrugerea bunurilor din casă – a mobilei, rănirea sau omorâre a
animalelor de companie, negarea trebuințelor de bază, privarea de somn,
înfometarea, supunerea la activități dificile peste puterea victimei, legarea, așezarea
în genunchi, ciupituri.
Abuzul fizic presupune folosirea forței fizice împotriva victimei și este însoțit
de cele mai multe ori de de cel psihologic, concretizat în atitudine umilitoare, jigniri.
Acest tip de abuz îi provoacă celui atacat sentimente de teamă, neputință, agitație,
insecuritate psiho -afectivă, probleme emoționale și chiar apariția u nor
comportamente agresive.

2.2.2. Abuzul psihologic

Abuzul psihologic sau emoțional reprezintă una dintre formele cel mai greu
de definit dintre tipurile de abuz, el putând îmbrăca cele mai variate și diferse forme.
Această formă de abuz implică un comportament neadecvat cu efecte negative
asupra personalit ății celuilalt, concretizat în umilirea victimei, etichetarea în diferite
moduri denigratoare, comentarii umilitoare, insulte, respingere, devalorizare,
izolare, amenințări, jigniri referitoare la aspectul fizic, inferioritate, incompetență,
rolurile înde plinite, indisponibilitate emoțională, negarea abuzului și învinovățirea
celuilalt pentru comportamentul abuzul petrecut. Acest comportament induce
victimei sentimentul că nu este acceptată, dorită, valoroasă conducând la scăderea

18
în timp a stimei de sin e, neîncredere în sine, stigmatizare, privare de demnitate,
depersonalizare și sentimente de neajutorare care o împiedică mult timp sa încerce
ieșirea din relația abuzivă.
La fel de relevant pentru abuzul emoțional în cazul copiilor este și Sindromul
Cenu șăresei care presupune expunerea copilului nu doar abuzului emoțional venit
dinspre părinți, ci și din partea celorlalți membri ai familiei, el fiind văzut ca
incompetent și inferior celorlalți.
De asemenea, psihologul Gabriela Marc amintește în cartea sa „Abuzul la
copii – diagnoză și intervenție terapeutică” o altă formă de abuz emoțional asupra
copiilor, respectiv Sindromul alienării parentale. Acesta presupune „orice
constelație de comportamente, conștiente sau inconștiente care ar putea evoca o
pertur bare a relației dintre copil și părintele care nu deține custodia sa.„ 1 Acest
sindrom apare în timpul sau în urma unui divorț atunci când părintele căruia i s -a
încredințat copilul îl vorbește de rău pe părintele de sex opus, „murdărind” imaginea
sa în min tea copilului și dând naștere la sentimente ambivalente, confuze și
anxietate.

2.2.3. Abuzul sexual

Abuzul sexual reprezintă implicarea forțată a unei persoane, numită victimă,
de către o altă persoană, numită agresor în activități sexuale nedorite, împ otriva
voinței sale. Atunci când actul sexual este îndreptat împotriva unui minor, acesta se

1 Marc (2015), p. 35

19
numește abuz sexual asupra copiilor. Abuzul sexual este destul de frecvent și în
cadrul familiei, el îmbrăcând forma unui contact sexual nedorit de către unul din
parteneri; astfel, în cadrul căsătoriei, contactul sexual realizat fără consimățmântul
partenerului se numește viol marital.
Abuzul sexual este concretizat în propuneri verbale, gesturi sau atingeri cu
conotație sexuală, tratarea celuilalt ca pe un obiect sexual, criticarea sexualității,
adresarea de cuvinte obscene, forțarea victimei la întreținerea de relații sexuale cu
agresorul sau cu alte persoane, imersia unor obiecte în părțile intime, folosirea unor
obiecte sau arme în actele sexuale, sadism, mast urbarea în fața victimei.
Abuzul sexual are o pondere destul de mare în rândul copiilor, cei mai
susceptibili de a fi abuzați fiind cei cu vârste între 7 și 13 ani. De asemenea, copiii
instituționalizați și cei cu dizabilități sunt mai expuși riscului de a buz sexual.
Efectele abuzului sexual are efecte devastatoare atât pe termen scurt, cât și pe termen
lung asupra personalității victimei, îndeosebi daca aceasta este minoră.

2.2.4. Abuzul economic

Abuzul economic reprezintă o formă camuflată a abuzului p sihologic. În
această situație, agresorul dorește să obșină controlul total asupra unei persoane și a
resurselor financiare.
Abuzul economic presupune controlul asupra finanțelor personale, dar și ale
celuilalt, furtul banilor, interzicerea angajării sau realizării unei activități remunerate
în afara casei, interdicții în câștigarea unui venit care să -i confere victimei

20
independență, interzicerea participării la contabilizarea, cheltuirea sau luarea
deciziilor referitoare la cheltuirea banilor, restricțion area accesului la haine,
alimente, medicamente, implicarea agresorului în sarcinile de serviciu ale
partenerului, impunerea unei anumite cariere, reținerea cărților de credit,
determinarea victimei să întârzie la serviciu.

2.2.5. Abuzul social

Abuzul social reprezintă izolarea unei persoane de familie, de prieteni, de
cercul social din care face parte prin diverse comportamente de control determinând
victim la evitarea contactelor contactelor sociale pentru a nu -și înfuria partenerul.
Abuzul social pre supune abuz verbal în fața altor persoane, critici, jigniri cu
privire la spectul exterior al victimei, umiliri, glume referitoare la greutatea victimei,
aspectul, sexualitatea, inteligența sa, urmărirea ei la serviciu, telefoane la serviciu și
prieteni pe ntru a o verifica, interzicerea folosirii mașinii, acuzații de infidelitate,
denigrare în fața prietenilor și a familiei, încuierea sa în sau în afara casei,
interzicerea accesului la telefon, monitorizarea apelurilor telefonice, verificarea
mesajelor, mai lurilor, stabilirea nominală a prietenilor sau membrilor din familie cu
care victima poate relaționa, interzicerea petrecerii timpului cu vecinii.

21

2.3. PROFILUL PERSOANEI ABUZATE

Abuzul în orice formă a sa exercitat asupara unei persoane duce la apariția
unor traume, a unor răni vizibile sau invizibile pe termen scurt, dar și la mult timp
după ce abuzul s -a stins. De aceea, rănile interioare sunt mai dureroase și au nevoie
de mult mai mult timp pentru refacere, unele nevindecându -se în totaliatate
niciodată.
De regulă, o victimă permite un abuz în principal pentru că nu a învățat sau
refuză alte modalități mai sănătoase de a interacționa cu oamenii. De asemenea, în
multe situații, acestea au fost victime ale abuzului în timpul copilăriei sau au fost
martore al e unor astfel de relații abuzive.
Se poate afirma că există un anumit nivel de "confort" al victimei, deoarece
alege mai degrabă să se complacă într -o relație abuzivă decât să -și asume
responsabilitatea luării propriei vieți în mâini.
Persoanele abuzate prezintă câteva caracteristici comune: stimă de sine
scăzută, simt frică, furie, frustrare, confuzie, îngrijorare, complex de inferioritate,
neîncredere în sine, așteptări nerealiste, autoînvinovățire și nu pot accepta ceea ce li
s-a întâmplat. dependență emoțională, toleranță excesivă , credința că abuzatorul se
va schimba, autoînvinovățire, nu conștientizează faptul că permit un abuz.

22
Mai mult decât atât, și sistemul relațional poate avea de suferit atunci când
victimele unui abuz refuză să mai comunice, alegând izolarea, nu -și mai acceptă
familia sau prietenii.
De asemenea, abuzul poate duce la tulburări de stres post -traumatic însoțit de
depresie, insomnii, iritabilitate crescută, lip sa dorinței de intimidate, scăderea
atenției, lipsa concentrarii, insecuritate în propria locuință, pierderea sensului vieții,
modificarea sistemului personal de valori sau simptome somatice: durerile de cap,
durerile stomacale, iritații la nivelul dermei , căderea părului.

2.4. ABUZUL ÎN FAMILIE

Abuzul în familie este acel comportament vătămător, constând într -unul sau
mai multe acte de violență, realizat cu intenție îndreptat împotriva unuia sau unor
membri ai familiei cu scopul de a stabili un raport de putere și de controlasupra
persoanei abuzate. Violența poate fi folosită ca armă pentru a intimida, controla,
pedepsi sau înfricoșa victima.
Fenomenul abuzului familial este unul foarte vechi, el fiind tolerat în
majoritatea societățil or. Există studii însă care atestă existența unor societăți ale
căror norme incriminau violența domestic, în caz contara agresorul fiind alungat din
mijlocul colectivității.
Până acum câteva decenii, violența domestică nu a constituit o prioritate pntru
politicile statele, nici chiar în țările considerate a fi dezvoltate. Consecințele actelor

23
de violență domestică, dar mai ales expansiunea științelor socio -umane și a
curentelo r egalitariste au determinat o reevaluare și o abordare directă a acestei
problematici. Noile paradigme apărute în urmă cu jumătate de secol, mișcările
pentru drepturile femeii și apărării drepturilor copiilor au scos la iveală numeroase
abuzuri în spatel e ferestrelor închise, transferându -le din sfera privată în cea publică.
Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie violența în familie reprezintă „orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu
intenție de către un mem bru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii,
care provoacă o suferință fizică, sexuală sau un prejudiciu material .” 1
„Numit abuz asupra partenerului / partenerei sau soției, violență în familie,
violență în cuplu, violență domestică sau vi olență intimă, acesta reprezintă forma
de violență interpersonală, constituită din patternuri de comportamente de atac și
coerciție, aplicate sistematic și repetitiv în cadrul unei relații intime, în scopul
controlării și dominării partenerei/ partenerului , atașate unei inegalități a distribuirii
puterii în cadrul relației.” 2
Considerată „spațiul celor mai profunde relații afective și al refugiului din
calea adversităților, familia este cel mai activ centru de agresivitate, poate și pentru
faptul că, în familie fiecare își poate dezveli adevărata față a personalității sale” 3.
Tocmai de aceea, Ana Muntean surprinde foarte bine ideea că „victimele
violenței domestic nu sunt doar aici și acum, ci prin copiii lor, prin modul în care
aceștia vor fi părinți la rândul lor și vor fi vâzuți ca parteneri de cuplu, rolurile de
victim și agresor în cuplu vor trece mai departe de la o generație la alta.” 4

1 M. Of. (2003), art.2
2 Muntean, Munteanu (2011), p. 57
3 Păunescu (1994), p.90
4 Muntean, Munteanu (2011), p. 70

24
Nicio regiune a globului nu este scutită de acest flagel numit abuzul în familie.
Statistici realizate în Anglia, Canada și SUA în anul 2005 indică faptul că o
pătrime dintre femei a trec ut prin experiențe abusive din partea partenerului intim. 1
Tot în 2005, OMS a realizat un studiu în zece țări pe un lot de 24.000 de femei,
stabilind faptul că șase din zece au fost supuse cel puțin unei agresiuni fizice sau
sexuale. 2
Nici în țara noastr ă situația nu este îmbucurătoare. Deși în perioada comunistă
nu s-au realizat cercetări privind violența domestică, existau numeroase cazuri de
abuz familial.
În anul 2002, Codul penal a fost modificat stipulându -se circumstanțe
agravante pentru infrațiunile săvârșite împotriva membrilor familiei, iar în anul 2003
a fost adoptată Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie ,
republicată în anul 2014.
Studii privind abuzul din spațiul privat au fost realizate în anul 2012, relevând
faptul că aproximativ 75% dintre femei au fost victimele violenței domestice. 3
Raportul Ministerului Public privind violența în familie pentru anul 2016 și
publicat în luna martie a anului în curs este îngrijorător; astfel, în anul 2016 au fost
trimiși în judecată pentru infracțiuni săvârșite împotriva unuia din membrii familiei
un număr de 1.467 de inculpați, adică un procent de 2,3% din totalul celor trimiși în
judecată. Cele mai numeroase victime au fost soții sau soțiile victime, urmate de
copiii victime ale părinților, apoi de părinții victime ale copiilor și în ultimul rând
victimele frați și surori.

1 Michalski (2005), p.613
2 Muntean, Munteanu (2011), p.72
3 Ev. Zilei (2012)

25
De asemenea, în anul 2016 au fost înregistrate 932 de victime cu vârsta sub
18 ani din totalul de 1.822 de victime ale violenței în familie manifestate în una din
următoarele forme: omor, loviri sau alte violențe, vătămare corporală și vătămare
corporală din culpă, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. 1

2.5. CONSECINȚELE VIOLENȚEI DOMESTICE

Abuzul domestic în toate formele sale de manifestare reprezintă un tipar de
conduite prin care agresorul își impune puterea asupra unei alte persoane cu care se
află într -o relație cu scopul de a o controla.
Un eveniment traumatic cu care o persoană se poate confrunta este urmat de
sindromul de stres posttraumatic, care este similar sindromului femeii bătute. Acest
sindrom este reactiv și cuprinde o paletă largă de conduite: depresie, insomnie,
tentative de suicid, autoblamare, abuz de substanțe, probleme medicale, avorturi,
izolare, abuz asupra minorilor, neglijență cu privire la aspectul exterior, stimă de
sine scăzută, anxietate
De aseme nea, femeia victimă degajă mecanisme defensive care o fac
incapabilă să se desprindă din plasa relației abuzive, să mai creadă în posibilitatea
unei schimbări și în beneficiile sprijinului de care ar putea beneficia. Atașamentul
față de agrsor, identificar ea cu agresorul, refuzul realității, izolarea sunt doar câteva

1 Min. Public (2017), p. 22 -23

26
mecanisme de apărare care contestă realitatea lumii exterioare dezagreabile
conducând către o stare de neajutorare învățată, de resemnare, de acceptare pasivă a
situației abuzive.
Sindromul Sto ckholm presupune dezvoltarea unui atașament emoțional, a
unei dependențe totale a victimei față de abuzator și a unei interdependențe între
victimă și agresor.
Teoria abuzului stipulează faptul că orice comportament abuziv parcurge trei
etape:
 Acumularea tensiunii;
 Descărcarea tensiunii care este abuzul propriu -zis;
 Luna de miere.
Sentimentul de ușurare care apare după înlăturarea amenințării sau a
episodului abuziv produce un amalgam de sentimente de recunoștință și frică ducând
în final la dispariția sen timentului negativ față de agresor.
Copiii care sunt supuși abuzului în oricare formă a sa prezintă disfuncții la
nivelul vieții psihice și dezvoltă diverse conduite de a aface față evenimentului
traumatic: agresivitate, complianță, inhibare emoțională, a utomutilare, abuz de
substanțe, fuga de acasă, comportament antisocial. Ei recurg la modalități
dezadaptative de coping în încercarea de a transmite suferința resimțită în plan intern
și de a rezolva problema cu care se confruntă. La unii copii, manifestul emoțional se
traduce în conduite alimentare aberante, cum ar fi mâncatul excesiv, înfometarea,
mâncatul din gunoaie sau cerșitul mâncării.
În viața oricărui om, primii ani de viață sunt cei mai importanți din punct de
vedere al învățării pentru că reprez intă temelia pe care urmează să se ridice edificiul
personalității, al relaționării prin internalizarea modelelor din imediata apropiere, al

27
reglării emoționale și a formării imaginii de sine. Toate informațiile timpurii la care
este expus copilul, vor fi stocate în subconștient într -o formă latentă, ele putând fi
activate în diverse contexte de viață. Așadar, gestionarea necorespunzătoare a
primilor ani de viață poate avea consecinițe traumatice pregnante.
Există o convingeră comună că în perioada timpuri e a vieții copilul este prea
mic să înțeleagă și să prelucreze cognitiv evimentul traumatizant la care asistă.
Totuși, cu cât sunt mai mici și mai incapabili de o prelucrare și o transpunere
cognitivă a realității abuzive, cu atât aceștia vor fi mai vulner abili, iar efectele
posttraumatice se vor întinde pe o perioadă mai mare de timp.
Copiii preșcolari sau școlarii mici care au fost martorii unor relații
disfuncționale nu manifestă inițiativă în activitățile școlare, au probleme în
relaționarea cu cei de a ceeași vârstă sau cu cadrele didactice, au dificultăți de
concentrare, de gestionare a conflictelor și de autocontrol, au un prag scăzut al
frustrării, sunt neîncrezători în ei, au crize de furie, comportamente agresive și sunt
lipsiți de inițiativă relați onală.
Adolescența este caracterizată de schimbări profunde în plan fizic, de
maturizarea abilităților cognitive, de creionarea identității și de dezvoltarea imaginii
de sine. Tocmai de aceea, adolescenții cu istoric traumatic sunt în situații de risc
crescut. La această vârstă, ei înțeleg ceea ce trăiesc sau ceea ce au trăit și reacționează
în moduri diferite; astfel, unii apelează la strategii de control extrem a exprimării
emoționale și a interacțiunii sociale, iar alții adoptă conduite externe de autore glare
precum abuzul de substanțe, situații de risc, relații sexuale.
Copiii și adolescenții cu istoric de abuz sunt mai expuși anxietății, nevoii de
control, somatizării, nivelul atenției este mai scăzut, relațiile cu colegii sunt mai
sărace aceștia fiind percepuți cu circumspecție și teamă. De asemenea, un simptom
comun al acestora este depresia căreia i se pot alătura o multitudine de afecțiuni
somatice, tulburări comportamentale și idei suicidale.

28
Coeficientul de inteligență al copiilor cu istoric de abu z este mai scăzut,
capacitatea lor de învățare fiind afectată de anxietatea manifestată de aceștia, de
furie, lipsa autocontrolului și atenția scăzută.

29

CAPITOLUL 3
MECANISME DE APĂRARE A PERSOANELOR
ABUZATE

Un domeniu aparte în care mecanismele de apărare își găsesc aplicabilitate
este cel al abuzului fizic, psihologic, economic, sexual. Studiind în plan teretic
problematica mecanismelor de apărare în raport cu victimele abuzurilor de orice tip,
nu am găsit o prezentare nominală a mecanismelor defensive specifice acestei
categorii de persoane.
De asemenea, experința de un an a profesiei de asistent social care m -a adus
în contact direct cu diferite categorii vulnerabile, a celei actuale de consilier școlar,
precum și contactul direct cu victimele violenței domestice prin activitatea de
voluntariat în cadrul Centrului de Primire în Regim de Urgență Victimelor Violenței
Domestice – Casa ADRA mi -au oferit ocazia să „văd” modul de manifestare al
mecanismelor def ensive prezentate în literatura de specialitate.
Astfel, considerentele expuse mai sus mă determină sa trag concluzia că toate
mecanismele defensive generale se regăsesc într -o măsură mai mare sau mai mică
în profilul victimei unui abuz, neexistând o categ orie specială de mecanisme
defensive specifice persoanelor cu istoric de abuz.

30
În cele ce urmează voi prezenta câteva mecanisme de apărare din multitudinea
de clasificări care există, respectiv pe cele care mi s -au părut mai pregnante, mai
prezente în cond uita persoanelor cu istoric de abuz.
Acestea reprezintă veritabile instrumente de lucru pentru clinicianul care
dorește să înțeleagă resorturile psihicului uman.

3.1. CLIV AJUL EMOȚIONAL

Un mecanism major de apărare pe care îl folosesc femeile bătute pentru a
rămâne atașate de pertenerii violenți este clivajul emotional. Acest tip de apărare se
dezvoltă în anii timpurii ai vieții ca reacție la abuzul venit din partea părinților.
Acest mecanism ajută partenera victimă să rămână atașată de partenerul
agresor prin alternarea duală a structurii Eului. Această apărare structurală este
folosită atât de victimele femei, cât și de cele bărbați.
Astfel un soț abuziv care, în momentul în care se simte respins de partenera
sa, o percepe pe aceasta ca pe cineva ca re îl apreciază, ca pe cineva care nu are
trăsături pozitive în personalitatea sa, iar această percepție „motivează” în mintea
lui comportamentul agresiv îndreptat împotriva soției.
Clivajul emoțional însemnă împărțirea Eului se scindează în două instanțe:
Eul încrezător și Eul abuzat, ceea ce presupune În alte cuvinte, clivajul semnifică
neputința de a vizualiza în mod unitar cele două comportamente contradictorii,
opuse ale partenerului abuzator: cel normal, suportiv și cel indezirabil, agresiv.

31
Eul încr ezător privește partenerul dintr -un singur unghi, conturând numai
scenarii pozitive despre acesta. Astfel, persoana abuzată se convinge singură de
„calitățile” agresorului, de faptul că acesta chiar o iubește, în ciuda pierderii pentru
un moment a bunăvoin ței sale, că reprezintă un izvor de lucruri bune: Este generos,
bun, iubitor! E ușor de iubit! Când e beat e neom, e animal. În rest, e plin de omenie!
Acest sinele încrezator, idealist joacă un rol important în întorcerea femeii
abuzate la partenerul agre siv. Toate celelalte aspecte ale problemei, respectiv abuzul
emoțional, fizic, umilințele, sunt uitate, realitatea obiectivă fiind astfel ascunsă.
Femeia ascunde această realitate întrucât pentru ar fi o experiență prea dureroasă
pentru ea și ar invalida -o ca ființă umană.
Clivajul este cea mai importantă apărare a victimei abuzului pentru că aceasta
trebuie să trăiască alături de un partener care reprezintă un constant potențial pericol
pentru ea. Astfel, pentru a putea rămâne în acea relație, victima treb uie să cliveze
toate amintirile traumatice ale abuzurilor suferite.
Sinele abuzat care a fost clivat poate frâna sau împiedica dezvoltarea unei noi
relații, deoarece fiecare persoană nouă este percepută ca responsabilă pentru toate
nedreptățile acoperite d in trecut. 1

1 Celani (2014), p.189

32

3.2. ATAȘAMENTUL FAȚĂ DE PARTENERUL AGRESIV

Un alt mecanism de apărare este atașamentul victimei față de partenerul
violent și presupune o alternanță de atitudini diametral opuse ale agresorului față de
victimă, respectiv conduite ostile și manifestări de grijă și protecție față de victimă.
Este cunoscut faptul că orice act de violență are o structură ciclică
desfășurându -se pe trei paliere: acumularea tensiunii, agresiunea și luna de miere.
Operațonalizând aceste etape, scenariul poate arăta astfel: abuz verbal, abuz fizic
moderat, abuz fizic violent, păreri de rău, cereri de iertare, promisiuni către victimă.
Acesta este momentul în care se cimentează atașamentul victimei față de agresor,
prin cuvinte frumoase care întăresc starea de dependență a victimei care dorește să
se hrănească cu speran ța unei relații sănătoase.
Sindromul Stockholm, atașamentul față de cel care le fac rău, este mai prezent
la femei, care aleg să nu -și părăsească partenerul în ciuda faptului că știu că vor fi
abuzate în continuare de catre acesta. Victima încercă să se co nvingă de faptul că
locul ei este lângă partenerul pe care ea l -a ales și că așa este cel mai potrivit mod de
a acționa:
Da, m -a bătut și m -a umilit, dar apoi i -a părut rău și a avut un comportament
frumos. Și eu m -am comportat ca o fiară, am urlat la el!
sau

33
Poate că avea dreptate să mă bată, în fond nici eu n -am avut grijă cum se
cuvine de casă, nu am spălat bine hainele, nu am încălzit mâncarea la timp, nu m –
am îmbrăcat potrivit…

3.3. IDENTIFICAREA CU AGRESORUL

Identificarea cu agresorul este un mecanism de apărare ce presupune
întâlnirea victimei cu un pericol extern, situație în care aceasta va trece de la starea
de pasivitate la una de activism reacționând într -unul din cele trei moduri descrise
de Șerban Ionescu prin:1
 reluarea pe cont propri u a faptei de agresiune, prin convertirea persoanei
abuzate în abuzator;
 imitarea fizică sau morală agresorului, prin împrumutarea anumitor acte,
gesturi, cuvinte ale agresorului;
 utilizarea anumitor simboluri de putere definitorii pentru agresor;

Identificarea cu agresorul prin menținerea contextului traumatic reprezintă un
pattern plantat în primii ani de viață ai victimei, o conduit învățată de la persoanele
față de care aceasta fost atașată, respectiv părinții în scopul supraviețuirii. Așadar,
învățarea comportamentului violent, cât și internalizarea și acceparea acestuia se
realizează în copilărie.
Un mediu familal ostil, toxic, lipsit de dragoste și de siguranță afectivă, în care
educația se realizează cu pumnul și prin frică determină activare a unor strategii de

1 Ionescu (2007), p.195

34
supraviețuire ale copilului prin adoptarea comportamentului abuziv și atitudine
conformistă și de colaborare cu părintele abuziv.
Așadar, atât mecanismul identificării victimei cu agresorul, cât și
comportamentul violent al acestuia tre buie căutate în copilărie.

3.4. NEGAREA

Negarea este un mecanism inconștient de adaptare prin care victima încearcă
infirmarea unui fapt evident din realitatea înconjurătoare, oferina astfel psihicului o
portiță, un timp de har pentru a putea „duce” situația stresantă, dureroasă.
Acest mecanism este foarte bine ilustrat de copilul al cărui părinte a decedat,
însă el continuă să spună că acesta se va întoarce acasă, așadar negarea făcându -și
simțită prezența încă din primii ani de viață.
Negarea îmbra că mai multe haine, respectiv:
 Refuzul de a accepta existența unei situații stresante, în cazul femeii
abuzate prin convingerile personale că soțul ei nu este un abuzator;
 Evitarea confruntării realitatății dureroase a victimei prin oglindirea
internă a id eii că nu trebuie să gândească lucruri rele despre partenerul
său;
 Dimnuarea consecințele reale ale problemei victima convingându -se că
lucrurile nu sunt chiar așa rele cum par din afară.

35
Astfel, negarea vine ca un răspuns camuflat, machiat la durerea realității
înconjurătoare, fiind stratul de vopsea care acoperă rugina, dar care nu o înlătură, pe
moment dând senzația că totul este frumos.

3.5. DEV ALORIZAREA DE SINE

Acest mecanism presupune existența unui conflict emoțional sau a unor agenți
stresori interni sau externi în fața cărora persoana își alocă sieși niște atribute
negative fără un fundament real.
Acest construct psihic inconștient se proiectează în anii copilăriei din anum ite
fraze depreciative ce se vor întipări în mintea copilului trasându -i anumite patternuri
ce îl vor însoți pe parcursul vieții.
Astfel, copilul care va auzi remarci de genul „Nu te pricepi la nimic ”, „Nu vei
reuși nimic în viață ” va avea dificultăți în a se afirma, nu va ști să se respecte și să
câștige respectul celorlalți, va avea o stimă de sine scăzută, se va lăsa călcat în
picioare, va tăcea în fața abuzului neștiind cum ar trebui să reacționeze.
Exemplu: o femeie care a fost bătută nu va riposta, n u-și va cere drepturile,
convinsă fiind de inferioritatea ei, de frica de a displăcea și de convingerea lipsei
personale de valoare.

36

3.6. RAȚIONALIZAREA

Raționalizarea este un mecanism defensiv prin care persoana abuzată încearcă
o evaluare pozitivă a situației traumatice prin construirea unui raționament care să
evidențieze existența unor motive logice, justificate pentru care agresiunea s -a
petrecut. Repertoriul raționalizării poate fi regăsit în următorele afirmații:
Mi se putea întâmpla ș i mai rău.
Și eu sunt vinovată așa că n -am decât să suport consecințele.
Sigur alte femei suferă mai mult decât mine și nu au nici copii.
A avut o zi proastă și a venit supărat.
Acest mecanism este utilizat de către agresori în demersul acestora de a oferi
explicații pentru conduitele lor dezadaptative astfel încât să camufleze adevărata
însemnătate a agresiunii și să minimizeze consecințele acesteia pentru a -și bandaja
imaginea de sine. Este practic scuzarea automată pentru o anumită conduită
indezira bilă.
Raționalizarea nu este însă același lucru cu explicația care încearcă
determinarea reală a cauzei care a produs o situație negativă, în vreme ce
raționalizarea folosește drept piloni niște explicații iluzorii, dezirabile cu scop
defensiv, nicidecum e xplicativ.

37

3.7. FUGA ÎN IMAGINAR

Fuga în imaginar este un mecanism de apărare pe care subiectul îl folosește
ca substitut al rezolvării reale a problemelor, ca o evadare dinntr -o realitate stresantă,
conflictuală și dureroasă.
Deși mecanismele de apărare acționează ca o supapă a organismului
conservând integritatea personalității, au și un preț: distorsionarea lumii reale.
Astfel, acest mecanism presupune o reverie diurnă și poate îmbrăca forme aberante
prin pierderea contactului cu realitatea și a ncorarea într -o lume ireală, deformată
conducând la comportamente dezadaptative, vulnerabilitate, anxietate și
augmentarea problemelor existente.
Refugiul în reverie nu poate substitui relațiile interpersonale, dimpotrivă
poate duce la inalienarea subiect ului.

38

3.8. PROIECȚIA

Proiecția este mecanismul de apărare ce constă în atribuirea unei
caracteristicii proprii neplăcute unei alte persoane, altfel spus subiectul are tendița
de a atribui în mod eronat defectele personale unei alte persoane care nu are acele
caracteristici.
Astfel, persoana în cauză este liberat de disconfortul asumării propriei
responsabilități.
În cazul victimei unui abuz, aceasta va crede că toate femeile sunt victime ale
partenerilor și nu vor să dezvăluie acest aspect.
De ase menea, va percepe toți bărbații din jurul ei ca pe niște agresori, scuzând
astfel comportamentul agresiv al partenerului și acuzându -i și pe alții de asemenea
conduite indezirabile.
Agresorul va folosi și el acest mecanism care îl apără automat de disconfo rtul
culpei proprii prin găsirea și exacerbarea acelei conduite în cei cde lângă el.
De exemplu, el va admite faptul că își abuzează partenera, dar va declara că
toți bărbații procedează în acest mod.

39

3.9. ACTIVISMUL

Avtivismul este un mecanism de apărare care înseamnă încercarea de a
rezolva un conflict psihic sau un eveniment prin diverse activități lucrative,
recreative, productive. Altfel spus, victima își distrage sieși atenția de la situația
dureroasă ptrintr -un substitut acțional, solicitând atenția și afectivitatea spre domenii
care îi aduc satisfacții.
O astfel de persoană nu poate face față trăirii afectelor și recurge la acțiune.
Așadar, în cazul unor conflicte sau situații stresante, situația stresantă este
compensată cu acțiunea, care se opune reflectării îndelungate. Cu alte cuvinte,
persoana devine foarte activă, pentru a -și distrage atenția de la faptele negative care
o afectează.
Activismul, ca mecanism defensiv, este foarte frecvent în viața cotidiană.
Astfel, multe femei care se con fruntă cu probleme conjugale sunt antrenate în acțiuni
caritabile, în activități sportive, în cumpărături nejusticate sau în muncă excesivă.

40

CAPITOLUL 4
METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. DELIMITAREA CADRULUI METODOLOGIC AL
CERCETĂRII

Surprinderea mecanismelor de apărare pentru persoanele abuzate este o
provocare pentru toți clinicienii care lucrează în domeniul asistării victimelor
violenței în familie.
Cercetând o analiză a studiilor uzitate la noi în țară, am constatat că nu există
foarte multe instrumente care să contureze profilul mecanismelor defensive activate
ca urmare a unui abuz . Exisă studii care prezintă mecanismele de apărare, dar lucrări
centrate pe surprinderea mecanismelor de apărare a persoanelor abuzate nu au fost
identificate.
Dintre acestea, pot menționa următoarele lucrări științifice:
 „Mecanismele de apărare. Teo rie și aspecte clinice ” – Șerban Ionescu
 „Terapia integrării trecutului ” – Inceborg Bosch
 „Stres și apărare psihică ” – Mircea Miclea
 „Cognition, Brain, & Behavior ” – Dănuț Crașovan

41

Experința mea profesională de asistent social care m -a adus în contact direct
cu diferite categorii vulnerabile, a celei actuale de consilier școlar, precum și
contactul direct cu victimele violenței domestice prin activitatea de voluntaria t în
cadrul Centrului de Primire în Regim de Urgență Victimelor Violenței Domestice –
Casa ADRA mi -au oferit ocazia să „văd” modul de manifestare al mecanismelor
defensive prezentate în literatura de specialitate.

4.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectiv ul general al cercetării va fi surprinderea mecanismelor de apărare
care predispun către menținerea într -o relație de tip abuziv și implicit implicarea în
astfel de relații.
În aceste sens, obiectivele specifice sunt:
 Identificarea mecanismelor de apărare care predispun, mențin și duc la perpetuarea
unei relații abuzive și implicit producerea unui fenomen de violență.
 Identificarea diferențelor semnificative între persoanele cu istoric de violență
domestică și persoanele fără istoric de violență în ceea ce privește mecanismele de
apărare, respectiv:
 negarea,
 proiecția,

42
 raționalizarea,
 identificarea cu agresorul,
 devalorizarea de sine ,
 agresivitatea.

4.3. IPOTEZELE CERCETĂRII

Ipoteza nr. 1. Presupunem că există diferențe semnificative statistic între
persoanele cu istoric de violență domestică și cele fără istoric de violență domestică
în ceea ce privește negarea, proiecția și raționalizarea.
Această ipoteză generală presupune următoarele ipo teze de lucru:
 Ip.1.1. Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul negării este mult mai
ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.
 Ip.1.2. Dacă subiecții au istoric de abuz atunci nivelul proiecției este mult
mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.
 Ip.1.3. Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul raționalizării este
mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.
Ipoteza nr. 2 . Presupunem că există diferențe semnificative statistic între
persoanele cu istoric de violență domestică și cele fără istoric de violență domestică
în ceea ce privește identificarea cu agresorul, devalorizarea de sine și agresivitatea.
Această ipoteză generală presupune următoarele ipot eze de lucru:

43
 Ip.1.1. Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul identificării cu
agresorul este mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de
violență.
 Ip.1.2. Dacă subiecții au istoric de abuz atunci nivelul devalorizării de sine
este mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.
 Ip.1.3. Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul agresivității este
mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.

4.4. V ARIABILELE CERCETĂRII

Variabile independente:
 istoric,
 vârstă,
 nivel educațional.
Variabile dependente:
 nivelul negării,
 nivelul proiecției,
 nivelul raționalizării,
 nivelul identificării cu agresorul,
 nivelul devalorizării de sine,
 nivelul agresivității.

44

4.5. LOTUL DE SUBIECȚI

Lotul de studiu pentru cercetarea de față a fost alcătuit din 60 de subiecți de
sex feminin, cu vârste cuprinse între 28 – 65 de ani, provenind atât din mediul rural,
cât și urban, cu sudii universitare, medii sau cu 8 clase.
Lotul de control , respectiv 30 de subiecți, a fost reprezentat de către subiecții
care, potrivit fișei de interviu, nu prezintă antecedente de violență domestică în
istoricul personal de viață.
Lotul cercetării va fi format tot din 30 de subiecți, dar cu istoric de violență
domestică, aflați în evidența mai multor organizații și centre care oferă servicii
acestor categorii de beneficiari.

4.6. INSTRUMENTELE CERCETĂRII

Scopul acestei lucrări este acela de a identifica diferențele dintre
predominanța anumitor mecanisme de apărare la femeile care au un istoric de abuz

45
comparativ cu femeile care nu au un istoric de abuz. În acest sens am folosit două
instrumente psihometric e, respectiv Chestionarul pentru aflarea stilului defensiv
(DSQ60) și Scala de evaluare a mecanismelor cognitive defensive (SEMCA).
Metodele elaborate în cadrul cercetării au fost cantitative, respectiv testul
DSQ 60, SEMCA.
Tuturor subiecților le -au fost aplicate chestionarul DSQ 60 și Scala de
Evaluare a Mecanismelor Cognitive de Apărare.
Fiecare subiect a fost chestionat individual și s -a avut în vedere obținerea de
informații privind istoricul de viață al persoanelor intervievate, relațiile familiale,
impactul problemei asupra mecanismelor defensive.

4.6.1. Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ – 60)

Defense Style Questionaire – 60 este un instrument de identificare al stilului
defensiv și cuprinde un număr de 60 de itemi.
Acest chestionar a fost elaborat de către Thygesen, Drapeau, Trijsburg,
Lecours, de Roten în anul 2008 și este o variantă prescurtată a variantei originale a
chestionarului construit de Bond în anul 1986 ce includea 81 de itemi.
Avantajele acestei versiuni:

46
 chestionarul măsoară cele 30 de mecanisme de apărare cuprinse în DSM IV
(1994) și DSM IV R (2000), fecare apărare fiind cuprinsă în 2 itemi din totalul
de 60 de itemi;
 timp redus de aplicare.
Suma variantelor de răspuns corespunzătoare mecanismelor de apă rare
măsurate a itemilor corespunzători reprezintă scorul obținut de fiecare mecanism
defensiv.
De exemplu, pentru proiecție sunt însumate răspunsurile de la itemii 8 și 46 .
Mecanismele de apărare evaluate de DSQ 60: afiliere, altruism, anticipare,
umor, a utoafirmare, autoobservare, sublimare, reprimare, izolare, intelectualizare,
anulare, refulare, disociere, formațiune reacțională, deplasare, omnipotență,
idealizare, devalorizarea celuilalt, devalorizarea de sine, negare, proiecție,
raționalizare, fantasm are, clivajul celuilalt, clivajul sinelui, identificarea proiectivă,
trecerea la act, agresivitatea pasivă, lamentarea însoțită de r efularea ajutorului,
retragere.
Chestionarul Defense Style Questionaire – 60 a fost validat pe populația din
România de cătr e profesorul Dănuț I. Crașovan conform articolelor primite din
partea și cu acordul profesorul Drapeau, de la Universitatea McGill din Canada.
Prin bunăvoința domnului profesor Crașovan, am intrat și eu în posesia acestui
instrument atât de valoros de măsurare a mecanismelor defensive care mi l -a pus la
dispoziție acordându -mi permisiunea de a -l folosi în scop academic, respectiv la
realizarea lucrării de disertație.

47

4.6.2. SEMCA – Scala de evaluare a mecanismelor cognitive de
apărare

Un alt instrument deosebit de valoros, semenea chestionarului DSQ -60, este
Scala de Evaluare a Mecanismelor Cognitive de Apărare , pe scurt SEMCA. Această
scală a fost concepută în anul 1995 de către profesorul Mircea Miclea și publicată
doi ani mai târziu în volumul „Stres și apărare psihică ”.
Menționez faptul că l -am contactat pe domnul profesor Miclea printr -un mesaj
electronic, la fel ca și pe domnul profesor Crașovan, cerându -i această scală, precum
și acceptul de a o folosi în scop academic pentru realizarea cercetării din cadrul
lucrării de disertație. Răspunsul a fost unul afirmativ și faorte prompt.
Această scală măsoară cinci mecanisme defensive și cuprinde un număr de 23
de itemi, fiecărui item asociindu -se item o scală de 5 trepte corespunzăt oare modului
personal de raportare la un stres specic (abuz) sau la evenimente traumatice generale.
Constructe defensive de natură cognitivă analizate sunt:
I. negarea defensivă,
II. represia,
III. proiecția,
IV. raționalizarea
V. intelectualizarea/izolarea

48
Administrar ea testului presupune un timp redus de aplicare, aproximativ 8 -15
minute.

4.7. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

4.7.1. Statistica descriptivă

Pentru femeile care au declarat istoric de abuz scorul global la evaluarea
mecanismelor de apărare a variat între 241 și 445 pentru evaluările realizate cu
instrumentul DSQ60, având media 293 și abaterea standard 44.12; scorurile la
mecanisme de apărare măsurate cu testul SEMCA au variat, în cazul femeilor
abuzate, între 63 și 85, având media 71.37 si a baterea standard 5.80.
În cazul femeilor care nu au fost abuzate scorurile masurate de chestionarul
DSQ60 au variat între160 și 339, având media 239.83 și abaterea standard 44.05 iar
în cazul chestionarului SEMCA scorurile au variat între 43 și 71 cu o med ie de 60.57
și abaterea standard de 6.31. Așa cum se poate observa și în tabelul 1, exista diferente
importante intre cele două grupuri însă acestea trebuiesc investigate folosind
procdeduri specifice statisticii inferențiale.

49

Statistică descriptivă
N Minimum Maximum Mean Std.
Deviation
mecanisme de
aparare DSQ60 60 160 445 266.42 51.283
scoruri SEMCA 60 43 85 65.97 8.114
Valid N (listwise) 60

Tabelul 1: Statistică descriptivă a scorurilor la evaluarea mecanismelor de apărare
Istoric de abuz

Statistică descriptivă
istoric de abuz N Minimum Maximum Mean Std.
Deviation
da mecanisme de
aparare DSQ60 30 241 445 293.00 44.129
scoruri SEMCA 30 63 85 71.37 5.804
Valid N (listwise) 30
nu mecanisme de
aparare DSQ60 30 160 339 239.83 44.058
scoruri SEMCA 30 43 71 60.57 6.317
Valid N (listwise) 30

Case Processing Summary
istoric de abuz Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
da mecanisme de
aparare DSQ60 30 100.0% 0 0.0% 30 100.0%
scoruri SEMCA 30 100.0% 0 0.0% 30 100.0%
nu mecanisme de
aparare DSQ60 30 100.0% 0 0.0% 30 100.0%
scoruri SEMCA 30 100.0% 0 0.0% 30 100.0%

50

Descriptives
istoric de abuz Statistic Std. Error
da mecanisme de
aparare DSQ60 Mean 293.00 8.057
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 276.52
Upper Bound 309.48
5% Trimmed Mean 288.43
Median 277.00
Variance 1947.379
Std. Deviation 44.129
Minimum 241
Maximum 445
Range 204
Interquartile Range 47
Skewness 1.794 .427
Kurtosis 4.020 .833
scoruri SEMCA Mean 71.37 1.060
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 69.20
Upper Bound 73.53
5% Trimmed Mean 71.13
Median 71.00
Variance 33.689
Std. Deviation 5.804
Minimum 63
Maximum 85
Range 22
Interquartile Range 9
Skewness .487 .427
Kurtosis -.414 .833
nu mecanisme de
aparare DSQ60 Mean 239.83 8.044
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 223.38
Upper Bound 256.28
5% Trimmed Mean 238.85
Median 238.50
Variance 1941.109
Std. Deviation 44.058
Minimum 160
Maximum 339
Range 179
Interquartile Range 53
Skewness .343 .427
Kurtosis -.032 .833

51
scoruri SEMCA Mean 60.57 1.153
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 58.21
Upper Bound 62.93
5% Trimmed Mean 60.93
Median 62.00
Variance 39.909
Std. Deviation 6.317
Minimum 43
Maximum 71
Range 28
Interquartile Range 9
Skewness -.944 .427
Kurtosis 1.022 .833

Extreme Values
istoric de abuz Case
Number Value
da mecanisme de
aparare DSQ60 Highest 1 23 445
2 29 389
3 2 340
4 3 340
5 24 339
Lowest 1 4 241
2 21 244
3 20 249
4 27 257
5 17 262
scoruri SEMCA Highest 1 29 85
2 5 82
3 3 80
4 13 78
5 28 78
Lowest 1 26 63
2 20 63
3 7 64
4 25 65
5 21 65
nu mecanisme de
aparare DSQ60 Highest 1 51 339
2 50 329
3 35 304

52
4 47 293
5 58 285
Lowest 1 34 160
2 56 165
3 44 179
4 37 185
5 40 201
scoruri SEMCA Highest 1 51 71
2 50 69
3 35 67
4 44 67
5 53 67
Lowest 1 58 43
2 47 47
3 52 53
4 59 54
5 41 54a
a. Only a partial list of cases with the value 54 are shown in the table of lower
extremes.

4.7.2. Normalitatea distributiei

Am verificat dacă scorurile la cele doua teste se distribuie conform curbei
normale si daca se poate aplica un test parametric ale carui rezultate sa poata fi
generalizate ulterior, conform cu teorema limitei centrale; pentru aceasta am calcu lat
testul Shapiro -Wilk: conform rezultatelor obținute, datele culese de noi respectă
curba normală și acest lucru ne permite să folosim teste statistice parametrice în
continuare pentru testarea ipotezelor.

53

Tests of Normality
istoric de abuz Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
da mecanisme de
aparare DSQ60 .166 30 .033 .839 30 .000
scoruri SEMCA .122 30 .200* .960 30 .313
nu mecanisme de
aparare DSQ60 .091 30 .200* .980 30 .820
scoruri SEMCA .164 30 .038 .936 30 .072
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

54
Mecanisme de apărare DSQ60
Normal Q -Q Plots

55

Detrended Normal Q -Q Plots

56

Boxplots

57

Scoruri SEMCA
Normal Q -Q Plots

58

Detrended Normal Q -Q Plots

59

Boxplots

60

Frequencies

Statistics
istoric de abuz scoruri SEMCA mecanisme de
aparare DSQ60
da N Valid 30 30
Missing 0 0
nu N Valid 30 30
Missing 0 0

Frequency Table

scoruri SEMCA
istoric de abuz Frequency Percent Valid
Percent Cumulativ
e Percent
da Valid 63 2 6.7 6.7 6.7
64 1 3.3 3.3 10.0
65 2 6.7 6.7 16.7
66 4 13.3 13.3 30.0
68 1 3.3 3.3 33.3
69 3 10.0 10.0 43.3
70 2 6.7 6.7 50.0
72 3 10.0 10.0 60.0
73 2 6.7 6.7 66.7
74 1 3.3 3.3 70.0
75 2 6.7 6.7 76.7
76 1 3.3 3.3 80.0
77 1 3.3 3.3 83.3
78 2 6.7 6.7 90.0
80 1 3.3 3.3 93.3
82 1 3.3 3.3 96.7
85 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
nu Valid 43 1 3.3 3.3 3.3
47 1 3.3 3.3 6.7
53 1 3.3 3.3 10.0
54 3 10.0 10.0 20.0

61
55 1 3.3 3.3 23.3
56 1 3.3 3.3 26.7
59 1 3.3 3.3 30.0
60 3 10.0 10.0 40.0
61 2 6.7 6.7 46.7
62 3 10.0 10.0 56.7
63 3 10.0 10.0 66.7
64 3 10.0 10.0 76.7
66 2 6.7 6.7 83.3
67 3 10.0 10.0 93.3
69 1 3.3 3.3 96.7
71 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0

mecanisme de aparare DSQ60
istoric de abuz Frequency Percent Valid
Percent Cumulativ
e Percent
da Valid 241 1 3.3 3.3 3.3
244 1 3.3 3.3 6.7
249 1 3.3 3.3 10.0
257 1 3.3 3.3 13.3
262 1 3.3 3.3 16.7
263 2 6.7 6.7 23.3
266 1 3.3 3.3 26.7
267 1 3.3 3.3 30.0
268 1 3.3 3.3 33.3
269 1 3.3 3.3 36.7
270 1 3.3 3.3 40.0
272 1 3.3 3.3 43.3
274 1 3.3 3.3 46.7
276 1 3.3 3.3 50.0
278 1 3.3 3.3 53.3
287 1 3.3 3.3 56.7
290 2 6.7 6.7 63.3
295 1 3.3 3.3 66.7
298 1 3.3 3.3 70.0
308 1 3.3 3.3 73.3
312 1 3.3 3.3 76.7
314 1 3.3 3.3 80.0
324 1 3.3 3.3 83.3
339 1 3.3 3.3 86.7

62
340 2 6.7 6.7 93.3
389 1 3.3 3.3 96.7
445 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
nu Valid 160 1 3.3 3.3 3.3
165 1 3.3 3.3 6.7
179 1 3.3 3.3 10.0
185 1 3.3 3.3 13.3
201 1 3.3 3.3 16.7
206 1 3.3 3.3 20.0
210 1 3.3 3.3 23.3
214 1 3.3 3.3 26.7
215 1 3.3 3.3 30.0
216 1 3.3 3.3 33.3
217 1 3.3 3.3 36.7
218 1 3.3 3.3 40.0
222 1 3.3 3.3 43.3
235 1 3.3 3.3 46.7
237 1 3.3 3.3 50.0
240 1 3.3 3.3 53.3
245 1 3.3 3.3 56.7
246 1 3.3 3.3 60.0
251 2 6.7 6.7 66.7
259 1 3.3 3.3 70.0
260 1 3.3 3.3 73.3
263 1 3.3 3.3 76.7
274 1 3.3 3.3 80.0
276 1 3.3 3.3 83.3
285 1 3.3 3.3 86.7
293 1 3.3 3.3 90.0
304 1 3.3 3.3 93.3
329 1 3.3 3.3 96.7
339 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0

63
Histograma

64

65
Explore

Case Processing Summary
Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
mecanisme de
aparare DSQ60 60 100.0% 0 0.0% 60 100.0%
scoruri SEMCA 60 100.0% 0 0.0% 60 100.0%

Descriptives
Statistic Std. Error
mecanisme de
aparare DSQ60 Mean 266.42 6.621
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 253.17
Upper Bound 279.66
5% Trimmed Mean 264.94
Median 264.50
Variance 2629.942
Std. Deviation 51.283
Minimum 160
Maximum 445
Range 285
Interquartile Range 55
Skewness .648 .309
Kurtosis 1.776 .608
scoruri SEMCA Mean 65.97 1.047
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 63.87
Upper Bound 68.06
5% Trimmed Mean 66.07
Median 66.00
Variance 65.829
Std. Deviation 8.114
Minimum 43
Maximum 85
Range 42
Interquartile Range 10
Skewness -.223 .309
Kurtosis .570 .608

66
Extreme Values
Case
Number Value
mecanisme de
aparare DSQ60 Highest 1 23 445
2 29 389
3 2 340
4 3 340
5 24 339a
Lowest 1 34 160
2 56 165
3 44 179
4 37 185
5 40 201
scoruri SEMCA Highest 1 29 85
2 5 82
3 3 80
4 13 78
5 28 78
Lowest 1 58 43
2 47 47
3 52 53
4 59 54
5 41 54b
a. Only a partial list of cases with the value 339 are shown in the table
of upper extremes.
b. Only a partial list of cases with the value 54 are shown in the table of
lower extremes.

67

4.7.2. Normalitatea distributiei

Am verificat dacă scorurile la cele doua teste se distribuie conform curbei
normale si daca se poate aplica un test parametric ale carui rezultate sa poata fi
generalizate ulterior, conform cu teorema limitei centrale; pentru aceasta am calculat
testul Shapiro -Wilk (tabelul 2): conform rezultatelor obținute, datele culese de noi
respectă curba normală și acest lucru ne permite să folosim teste statistice
parametrice în continuare pentru testarea ipotezelor.

Tabelul 2: Teste de normalitate

Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
mecanisme de
aparare DSQ60 .094 60 .200* .965 60 .083
scoruri SEMCA .081 60 .200* .986 60 .708
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

68
Mcanisme de apărare DSQ60

69

Scoruri SEMCA

70

71
4.7.3. Statistică inferențială

Ipoteaza 1a: Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul negării este
mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență: Conform
rezultatelor testului t pentru eșantioane independente (tabelul 3), există diferente
smnificative din punct d e vedere statistic sub aspectul mecanisului de apărare
(negare) între cele două grupuri studiate, ceea ce ne oferă ocazia de a respinge
ipoteza de nul conform căreia cele două grupuri nu diferă semnificativ sub aspectul
negării t=6.38, df=58, p=0.0001<0.05

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
negarea masurata
cu DSQ60 da 30 11.27 3.226 .589
nu 30 5.77 3.441 .628
scor negare
masurata cu
SEMCA da 30 17.23 2.192 .400
nu 30 14.33 1.626 .297

Tabelul 3:Testul t pentru eșantioane independente(negare vs. istoric abuz)

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differe
nce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
negarea
masuratEqual
variances
assumed .341 .562 6.387 58 .000 5.500 .861 3.776 7.224

72
a cu
DSQ60 Equal
variances
not
assumed 6.387 57.761 .000 5.500 .861 3.776 7.224
scor
negare
masurat
a cu
SEMCA Equal
variances
assumed 2.537 .117 5.820 58 .000 2.900 .498 1.903 3.897
Equal
variances
not
assumed 5.820 53.494 .000 2.900 .498 1.901 3.899

Ipoteza 1b: Dacă subiecții au istoric de abuz atunci nivelul proiecției este
mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
proiectia masurata
cu DSQ60 da 30 12.43 3.664 .669
nu 30 5.70 2.793 .510
scor proiectie
masurata cu
SEMCA da 30 13.63 2.205 .403
nu 30 7.03 2.109 .385

Tabelul 4:Testul t pentru eșantioane independente(proiecție vs. istoric abuz)

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
proiectia
masurata
cu DSQ60 Equal
variances
assumed 2.531 .117 8.004 58 .000 6.733 .841 5.049 8.417

73
Equal
variances
not
assumed 8.004 54.198 .000 6.733 .841 5.047 8.420
scor
proiectie
masurata
cu
SEMCA Equal
variances
assumed .535 .467 11.849 58 .000 6.600 .557 5.485 7.715
Equal
variances
not
assumed 11.849 57.886 .000 6.600 .557 5.485 7.715

Conform testului t pentru eșantioane independente (tabelul 4) t=8, df=58,
p=0.0001<0.05, ipoteza de nul se infirmă si putem afirma că există o probabilitate
mai mică decât 5% ca grupurile supuse evalurii, femei abuzate vs. femei neabuzate
să fie identice sub aspectul mecanismului de apărare proiectiv.
Ipoteza 1 c: conform testului t calculat ( tabelul 5), rezultă căî și sub aspectul
raționalizării există diferențe semnificative din punct de vedere statistic între grupul
femeilor cu istoric de abuz și grupul femeilor fără istoric de abuz t=3.48, df=58,
p=0.001<0.05.

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
rationalizarea
amsurata cu
DSQ60 da 30 11.73 2.149 .392
nu 30 9.47 2.837 .518
scor rationalizare
masurata cu
SEMCA da 30 16.10 2.006 .366
nu 30 11.93 3.723 .680

74
Tabelul 5:Testul t pentru eșantioane independente (raționalizare vs istoric.
abuz)

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
rationalizar
ea
amsurata
cu DSQ60 Equal
variances
assumed 3.550 .065 3.488 58 .001 2.267 .650 .966 3.567
Equal
variances
not
assumed 3.488 54.028 .001 2.267 .650 .964 3.569
scor
rationalizar
e masurata
cu SEMCA Equal
variances
assumed 7.232 .009 5.397 58 .000 4.167 .772 2.621 5.712
Equal
variances
not
assumed 5.397 44.533 .000 4.167 .772 2.611 5.722

Ipoteza 2 a: Dacă persoanele au istoric de abuz atunci nivelul identificării cu
agresorul este mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
identificarea
proiectiva
masurata cu
DSQ60 da 30 11.60 2.920 .533
nu 30 7.37 3.681 .672

75
Tabelul 6: Testul t pentru eșantioane independente (identificare proiectivă
vs. istoric de abuz)

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differe
nce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
identificare
a proiectiva
masurata
cu DSQ60 Equal
variances
assumed 7.719 .007 4.935 58 .000 4.233 .858 2.516 5.950
Equal
variances
not assumed 4.935 55.141 .000 4.233 .858 2.514 5.952

Citim în tabelul 6, pe prima linie valoarea testului t=4.93, gradele de libertate
(df=58), p=0.0001<0.05. Aceasta înseamnă că putem infirma, cu o precizie de
aproximativ 95% ipoteza de nul conform căreia nu există diferente semnificativ din
punct de vedere statistic intre cele două grupuri de femei.
Ipoteza 2 b: D acă subiecții au istoric de abuz atunci nivelul devalorizării de
sine este mult mai ridicat în comparație cu persoanele fără istoric de violență.

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
devalorizarea de
sine masurata cu
DSQ60 da 30 9.00 2.289 .418
nu 30 4.23 2.012 .367

76
Tabelul 7:testul t pentru eșantioane independente (devalorizare de sine vs
istoric de abuz.)

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differe
nce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
devaloriza
rea de sine
masurata
cu DSQ60 Equal
variances
assumed .007 .932 8.566 58 .000 4.767 .556 3.653 5.880
Equal
variances
not
assumed 8.566 57.057 .000 4.767 .556 3.652 5.881

Conform tabelului 7, t=8.56, df=58, p=0.0001<0.05, putem infirma ipoteza de
nul conform careia nu există diferente semnificative din punct de vedere statistic
intre grupul femeilor cu istoric de abuz și clelalalt, al celor care nu au fost expuse în
trecut la abuzuri.
Ipoteza 2 c:

Group Statistics

istoric de abuz N Mean Std.
Deviation Std. Error
Mean
agresiviatatea
pasiva masurata cu
DSQ60 da 30 8.43 3.380 .617
nu 30 4.47 2.285 .417

77
Tabelul 8: testul t pentru esantioane independente (agresivitate pasivă vs.
istoric abuz)

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Differe
nce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
agresiviatat
ea pasiva
masurata
cu DSQ60 Equal
variances
assumed 5.476 .023 5.325 58 .000 3.967 .745 2.475 5.458
Equal
variances
not assumed 5.325 50.930 .000 3.967 .745 2.471 5.462

Având în vedere scorurile obținute (tabelul 8) observăm că p<0.05=0.0001,
ceea ce permite infirmarea ipotezei de nul și indică, cu o precizie de peste 95%
existenta unor diferente semnificative din punt de vedere statistic la nivelul
așantionului studiat între femeile care au avut experiente traumatizante și au fost
supuse abuzurilor și cele care nu au avut astfel de probleme sub aspectul agresivității
pasive.
De asemenea, în urma analizării datelor recolatate cu ajutorul Ghidului de
interviu, a persoanelor care au raportat acte de agresiune îndreptate împotriva lor, a
reieșit faptul că un număr de 21 de femei din totalul celor 30 de femei abuzate de
câtre parteneri, au fost martore sau au suferit diferite forme de abuz în copilărie, iar
17 dintre acestea au recunscut faptul că, la rândul lor, au dezvoltat comportamente
ostile și agresive față de membrii familiei, respectiv față de copii .

78
Tabel comparativ al victimelor cu istoric de abuz în copilărie

Tabel comparativ al victimelor care au dezvoltat comportamente abuzive
21Tabel comparativ al victimelor cu istoric de abuz în
copilărie
abuzate în copilărie neabuzate în copilărie
17
024681012141618
comportamente abuzive comportamente
neabuziveTabel comparativ al victimelor care au dezvoltat
comportamente abuzive
Tabel comparativ al victimelor care au dezvoltat comportamente abuzive

79
Tabel comparativ al persoanelor neabuzate privind istoricul de abuz în copilărie

Tabel comparativ al persoanelor neabuzate care au dezvoltat comportamente abuzive
7
23Tabel comparativ al victimelor cu istoric de abuz în
copilărie
abuzate în copilărie neabuzate în copilărie
3
051015202530
comportamente abuzive comportamente
neabuziveTabel comparativ al persoanelor neabuzate care au
dezvoltat comportamente abuzive
comportamente abuzive comportamente neabuzive

80

CONCLUZII

Această cercetare și -a propus să identifice diferențelor semnificative între
persoanele cu istoric de violență domestică și persoanele fără istoric de violență în
ceea ce privește mecanismele de apărare cel mai des identificate în experiența
practică, respectiv: negarea, proiecția, rațion alizarea, dentificarea cu agresorul,
devalorizarea de sinea și gresivitatea cu ajutorul a două instrumente de evaluare
respectiv testele DSQ -60 și SEMCA.
De asemenea, un alt obiectiv urmărit a fost acela al investigării relației posibil
existente între is toricul personal de violență din familia de proveniență și istoricul
actual de violență, respectiv al relației actuale.
Rezultatele obținute în urma cercetării au scos în evidență faptul că au apărut
diferențe semnificative la nivelul mecanismelor de apă rare între femeile care
prezintă, respectiv nu prezintă istoric de abuz.
Astfel, având în vedere infirmarea ipotezelor de nul în cazul tuturor ipotezelor
emise se poate concluziona faptul că, la nivelul eșantionului studiat există diferențe
semnificative d in punct de vedere statistic între femeile care au fost abuzate si
femeile care nu au fost abuzate, aceastea din urmă făcând apel mai rar la
mecanismele de apărare și alegând mecanisme de apărare mai elaborate si mai
adaptate, respectiv mecanismele de copi ng de confruntare și de evitare.

81
De asemenea, în urma analizării datelor recolatate cu ajutorul Ghidului de
interviu, a persoanelor care au raportat acte de agresiune îndreptate împotriva lor, a
reieșit faptul că un număr de 21 de femei din totalul celor 3 0 de femei abuzate de
câtre parteneri, au fost martore sau au suferit diferite forme de abuz în copilărie, iar
17 dintre acestea au recunscut faptul că, la rândul lor, au dezvoltat comportamente
ostile și agresive față de membrii familiei, respectiv față d e copii .
Această constatare nu face decât să confirme lucrările de specialitate care
arată faptul că victimele violenței domestice devin frecvent agresori pentru copiii
lor.
Însă beneficiind de ajutor specializat din partea psihologului a cărui prezență
este necesară în identificarea conduitelor disfuncționale, acestea vor conștientiza
faptu că acest fenomen va marca personalitatea și comportamentul propriilor copii,
viitorii adulți.
Violența domestică văzută din centrul Casa ADRA este o realitate concret ă,
cu consecințe la vedere. Faptul că femeile găzduite aici sunt însoțite și de copiii lor
demonstrează efectele produse și asupra generației viitoare.

82

ANEXE

Anexa 1
DSQ 60
Chestionarul pentru aflarea stilului defensiv

Instructaj:
Itemii din acest chestionar se referă la părerile personale ale oamenilor despre ei înșiși .
Vă rugăm să nu omiteți niciun item.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite.
Încercuiți un număr mai mare când sunteți de acord cu un item. De exemplu, dacă un item
este complet aplicabil dumneavoastră, încercuiți 9.
Încercuiți un număr mai mic dacă nu sunteți de acord cu un item. De exemplu, dacă un item
nu vă este deloc aplicabil, încercuiți 1.
Folosiți, vă rugăm, scală de noua puncte de mai jos pentru a ind ica în ce măsură vi se aplică
dumneavoastră fiecare afirmație, încercuind un număr (de la 1 la 9).

83
Nu mi se aplică
deloc 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Mi se aplică
complet
Nr.
item Item Scală
dezacord -acord
01 Sunt mulțumit când ajut pe alții și dacă mi s -ar lua
asta aș fi deprimat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
02 Deseori sunt numit posac (ă), tăcut (ă). 1 2 3 4 5 6 7 8 9
03 Pot să nu mă gândesc la o problemă până am timp să
mă ocup de ea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
04 Îmi controlez anxietatea făcând ceva constructiv și
creativ precum pictura sau lucrul în lemn. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
05 Deseori îmi schimb părerea despre oameni; câteodată
am o părere deosebită despre oameni, altă dată cred
că oamenii sunt fară valoare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
06 Pot găsi motive solide pentru tot ce fac. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
07 Pot râde de mine însumi cu destulă ușurință. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
08 Există o tendință a oamenilor de a mă trata
necorespunzător. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
09 Dacă cineva m -ar ataca și mi -ar lua banii, aș prefera
să fie ajutat și nu pedepsit. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 Dacă am un conflict cu cineva, încerc să mă gândesc
la ce vinovăție aș putea avea în acel conflict. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
11 Lumea zice că încerc să ignor faptele neplăcute ca și
cum ele n -ar exista. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
12 Mă simt deseori superior oamenilor cu care sunt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
13 Cineva mă golește emoțional de tot ce am. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
14 Când există un pericol real, e ca și când n -aș fi acolo
și nu mi -e teamă. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
15 Dacă sunt tratat incorect, îmi apăr drepturile. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
16 Gestionez pericolul ca și când aș fi Superman/avea
puteri supraomenești. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
17 Mă mândresc cu abilitatea de a readuce oamenii la
condiția lor reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
18 Deseori acționez impulsiv când ceva mă deranjează. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
19 În realitate, sunt destul de lipsit de valoare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
20 Când am de a face cu oameni, aceștia, deseori,
sfârșesc prin a simți ceea ce simt eu. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
21 Am satisfacții mai mari de la fanteziile mele decât de
la viața mea reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
22 Mă retrag când sunt supărat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

84
23 Când mă aflu în dificultate, deseori mă simt ireal. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
24 Am talente speciale care îmi permit să trec prin viață
fară probleme. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
25 Prefer să vorbesc despre lucruri abstracte decât
despre sentimentele mele. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
26 Există întotdeauna motive solide când lucrurile nu
merg în favoarea mea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
27 Rezolv mai multe lucruri visând cu ochii deschiși
decât în viața mea reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
28 Când oamenii se supară pe mine, tind să cred că ei
exagerează. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
29 Uneori mă cred înger, altă dată cred că sunt foarte rău. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
30 Dacă cineva se supară pe mine, tind să mă supere
lucruri pe care, în general, le ignor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
31 Devin în mod deschis agresiv când mă simt jignit. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
32 Nu prea îmi mai amintesc nimic din perioada mea
școlară timpurie. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
33 Mă retrag când sunt trist. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
34 Simt întotdeauna că cineva cunoscut îmi este îngerul
meu păzitor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
35 De obicei sunt mai rău decât cred oamenii că sunt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
36 În ceea ce mă privește, oamenii sunt ori buni or răi. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
37 Dacă m -a supărat șeful, aș putea face o greașeală în
muncă sau să muncesc mai încet ca să mă răzbun. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
38 Există cineva cunoscut care poate face orice și care
este absolut corect și drept. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
39 Dacă am avut experiența a ceva neplăcut, atunci, în
ziua următoare, uneori voi uita despre ce a fost vorba. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
40 Ajutorul dat altora mă face să mă simt bine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
41 Pot să -mi țin în frâu sentimentele dacă a le expune ar
interfera cu ceea ce fac. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
42 De obicei pot vedea partea hazlie a unei situații altfel
grave. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
43 Deseori mă trezesc că sunt foarte drăguț cu oameni pe
care, pe bună dreptate, ar trebui să fiu supărat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
44 Nu există treburi de felul ,,să găsești ceva bun în
fiecare”, dacă ești rău, ești rău în întregime. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
45 Când ceva ce fac nu iese bine, încerc să determin ce
am neglijat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
46 Oamenii au tendința de fi necinstiți ori incorecți cu
mine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

85
47 Când trebuie să mă confrunt cu o situație dificilă,
încerc să -mi imaginez cum va fi și -mi plănuiesc
modalități de a -i face fața. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
48 Doctorii niciodată nu înțeleg bine ce nu este în regulă
cu mine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
49 După ce mă bat pentru drepturile mele, tind să mă
scuz pentru incisivitate. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
50 Dacă mă irită cineva, îi spun fară să -l rănesc. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
51 Deseori mi se spune că nu -mi arăt sentimentele. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
52 Când mă simt rău încerc să fiu împreună cu cineva. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
53 Dacă pot prevedea că o să fiu trist peste un timp, pot
să fac față situației mai bine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
54 Oricât m -aș plânge, nu obțin o reacție mulțumitoare
de la ceilalți. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
55 În loc de a spune exact ceea ce simt, îmi explic
gândurile pe larg. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
56 Deseori descopăr că nu simt nimic când situația ar
părea că cere emoții puternice. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
57 Când mă simt deprimat sau agitat, îmi place să mă
apuc de o activitate creativă sau fizică. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
58 Dacă aș intra într -o criză, aș căuta pe cineva căruia
să-i împărtășesc grijile. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
59 Dacă am un gând agresiv, simt nevoia de a face ceva
în compensație. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
60 Când se întâmplă ceva emoționant, tind să fac caz de
detalii neimportante. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

86

Anexa 2
SEMCA
Scala de Evaluare a Mecanismelor Cognitive de Apărare

Instructaj:
Itemii din acest chestionar se referă la părerile personale ale oamenilor despre ei înșiși.
Vă rugăm să nu omiteți niciun item.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar răspunsuri valabile în ceea ce vă privește.
Citiți pe rând fiecare item, menționând în ce măsură vi se potrivește fiecare dintre ele.
Marcați răspunsul care vi se potrivește încercuind unul dintre numerele de pe scala 1 -5.
Folosiți, vă rugăm, scala de cinci puncte de mai jos pentru a indica în ce măsură vi se aplică
dumneavoastră fiecare afirmație, încercuind un număr (de la 1 la 5).
1- Deloc
2- Rareori
3- Uneori
4- Foarte adesea
5- Întotdeauna

87
Nr.
item Item Scală
dezacord –
acord
01 Îmi fac multe griji despre ceea ce mi s -ar putea
întâmpla în viitor. 1 2 3 4 5
02 Îmi reamintesc în detaliu evenimentele dureroase pe
care le -am trait. 1 2 3 4 5
03 Când sunt într -o situație neplăcută, mă consolez
gândindu -mă că mi s -ar putea întâmpla ceva și mai rău. 1 2 3 4 5
04 Cred că, în cea mai mare măsură, alții sunt vinovați de
situația în care mă găsesc. 1 2 3 4 5
05 Îmi privesc problemele cu detașare și încerc să le
înțeleg. 1 2 3 4 5
06 Nu dau atenție simptomelor ce pot semnala începutul
unei boli. 1 2 3 4 5
07 Evit să -mi reamintesc momentele dureroase din viața
mea. 1 2 3 4 5
08 Mereu am crezut într -o schimbare, de aceea am tolerat
toate abuzurile. 1 2 3 4 5
09 Am recunoscut multe dintre defectele mele în fața unor
personae care se bucură de prestigiu. 1 2 3 4 5
10 Mă intresează informațiile teroretice despre abuz. 1 2 3 4 5
11 Analizez orice simptom suspect pe care îl am. 1 2 3 4 5
12 Îmi revin mereu în minte momentele traumatice prin
care am trecut. 1 2 3 4 5
13 Cred că și eu am greșit pentru că am tolerat
comportamentul abuziv al partenerului meu. 1 2 3 4 5
14 Suferința celorlalți mă face să sufăr mai mult decât
propria durere. 1 2 3 4 5
15 Doresc să aflu cât mai multe informații despre
drepturile persoanelor abuzate. 1 2 3 4 5
16 Am amânat foarte mult momentul în care mi -am părăsit
partenerul agresiv. 1 2 3 4 5
17 Nu-mi mai amintesc exact care a fost primul act de
violență. 1 2 3 4 5
18 Mi s-a întâmplat ca atunci când nu puteam obține ceva
să-mi dau seama că nu merita râvnit. 1 2 3 4 5
19 Dacă aș fi avut parte de părinți mai buni, nu aș fi ajuns
aici. 1 2 3 4 5

88
Nr.
item Item Scală
dezacord –
acord
20 Suferința m -a făcut să văd cu alți ochi abuzul. 1 2 3 4 5
21 Încerc să mă gândesc la lucruri mai frumoase care nu
legătură cu violența. 1 2 3 4 5
22 Îmi reamintesc în detaliu toate suferințele pe care le -am
îndurat. 1 2 3 4 5
23 Mă gândesc că alții suferă mai mult decât mine. 1 2 3 4 5

Anexa 3
GHID DE INTERVIU

I. INFORMAȚII GENERALE:
1. Numele (inițiala)
2. Vârsta ………………………………
3. Ocupație …………………………..
4. Surse de întreținere
5. Studii
6. Statut marital …………………………..
7. Situație locativă …………………………..

II. ISTORIA PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ:
1. Locul nașterii/copilăriei ……………………………………………………………

89
2. Date despre părinți: relații între părinți, atmosfera familială, relațiile
părinților cu copiii
3. Care sunt problemele cu care vă confruntați în prezent?
4. Câți ani au trecut de la începere a relației?
5. De cât timp dureazǎ agresiunea fațǎ de dvs? Care este frecvența cu
care se întamplǎ?
6. Când ați plecat de acasă?
7. Cine v -a sprijinit?
8. Care sunt rudele cu care țineți legătura? Care vă sunt prietenii pe
care vă puteți baza?
9. Care sunt mǎsurile pe care le -ați luat până acum în legătură cu
aceastǎ problemǎ?
10. Care sunt schimbǎrile dorite?
 Divorț
 Ordin protecție
 Transfer școlar
 Chirie
 Loc de muncă

III. FORMELE ABUZULUI ASUPRA FEMEII
Violența fizicǎ (simptome):
 Contuzii
 Julituri/zgârieturi
 Fracturi/luxații
 Leziuni la nivelul capului
 Leziuni la nivelul pieptului

90
 Leziuni la nivelul sânilor și abdomenului
 Urme ale unor rǎni mai vechi

Violența sexualǎ (simptome):
 Infecții urinare și vaginale
 Dispareunie(dureri în timpul contactului sexual)
 Dureri în zona pelvianǎ

Violența psihologicǎ (manifestǎri):
 Agresorul/a (în raport cu victima):
 Cuvinte jignitoare în spatiul public/privat
 Acuze de infidelitate
 Inducerea sentimentului de vinovǎție
 Gelozie și posesivitate

 Victima:
 Stres
 Insomnii
 Pierderea/luarea în greutate (daca doar o varianta e corectǎ, subliniați)
 Ulcer
 Nervozitate, iritabilitate
 Gânduri suicidare

Violența economicǎ (manifestǎri)
 Lipsa de acces la resursele financiare

91
 Interzicerea de munci
 Justificarea cheltuielilor

Violen ța socialǎ (manifestǎri):
 Controlarea contactelor sociale cu prietenii
 Denigrarea în fața prietenilor și a familiei (daca doar o variantǎ e corectǎ,
subliniați)
 Blocarea în casǎ sau în afara ei (daca doar o varianta e corectǎ, subliniați)
 Interzicerea accesului la telefon
 Interzicerea contactelor cu familia
 Interzicerea tratamentelor medicale în urma abuzurilor.

92

BIBLIOGRAFIE

1. Bosch, I. (2012), Terapia integrării trecutului , Curtea Veche Publishing,
București.
2. Bulgaru, M. (2002), Metode și tehnici în asistența socială, Centrul Editorial
al USM, Chișinău.
3. Celani, D.P. (2014), Iluzia iubirii. De ce se întoarce femeia maltratată la
agresorul său , Editura Trei, București.
4. Crașovan D. (2010), Cognition, Brain, & Behavior. An Interdisciplinary
Journal, Volume XIV
5. Dorprat, T. L. (1985), Denial and Defense in the Therapeutic Situation , New
York.
6. Freud, A.(2002), Eul și mecanismele de apărare, Editura Fundației Generația,
București.
7. Freud, S. (1896), Nouvelles remarquessur les psychonevroses de defense ,
PUF, Paris
8. Freud, S. (1926), Inhibition, symptome et angoisse, PUF, Paris.
9. Ionescu, Ș. (2007), Mecanismele de apărare . Teorie și aspecte clinice , Editura
Polirom, București.
10. Laplanche, J., Pontalis, J. B. (1967), Vocabulaire de la psychanalyse, PUF,
Paris.

93
11. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, cap.I, art.
2(1).
12. Marc, G. (2015), Abuzul la copii. Diagnoză și intervenție terapeutică, Editura
SPER, București.
13. Merton, R K. (1949), Social Theory and Social Structure, Columbia
University, New York, NY
14. Michalski, J.H. (2005) Explaining Intimate Partner Violence, Sociological
Forum, Springer.
15. Miclea, M. (1997), Stres și apărare psihică, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca.
16. Ministerul Public (2017), Raportul Ministerului Public în anul 2016
17. Muntean, A., Munteanu, A., (2011), Violență, Traumă, Reziliență, Editura
Polirom, Iași.
18. Păunescu, C. (1994), Agresivitatea și condiția umană, Editura Tehnică,
București.
19. Plutchik, R. (1995), Ego defenses, Theory and Measurement, John Wiley and
Sons Inc, New York.
20. Popescu -Neveanu, P. (1978), Dicționar de psihologie, Editura Albatros,
București.
21. Sillamy, N. (1998), Dicționar de psihologie, Bordas, Paris.
22. Vaillant, G.E., Drake, R.E. (1985), Maturity of ego defense in relation to
DSM -III axis II personality disorder. Archives of General Psychiatry.
23. Wallerstein, R.S. (1984), Defense and Resistance , International Universities
Press, New York.