Introducere …… … … 3 [609439]

1

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………….. ………….. …………….. 3

Capitolul I – Noțiuni de terapie ocupațională
1. Noțiuni de terapie ocupațională ………………………………………………… ….5
1.1 Ce este terapia ocupațională ……………………………………………………. 5
1.2 Scurt istoric al terapiei ocupațion ale…………………………………………… 7
1.3 Rolul terapeutului occupational……………………………………………… …7
1.4 Procesul terapiei ocupaționale …………………………………………………..8
2. Particularitățile perioadei copilăriei …………………………………………… …9
2.1 Caracterizare generală și etapizare a copilăriei ………………………………… 9
2.2 Perioada mici școlarități ………………………………………………………. 10
2.3 Caracteristicile individuale ale școlarului mic ………………………………… 11

Capitolul II – Date generale, autism și hiperactivitate cu deficit de atenție
3. Tulburare din spectrul autism. Date generale …………………. ……………………. 13
3.1 Cauzele autismului …………………………… ………………………………. 14
4. Hiperactivitate cu de ficit de atenție ………………………………………… …….15
4.1 Caracterizare general. Simptome clinice ……………………………………… 15
4.2 Cauzele hiperactivitatii cu deficit de atenție ……… ……………………………….. 19
4.3 Forme ale ADHD -ului………………………………………………………… 20
4.4 Tulbură ri aso ciate cu ADHD …………………………………………………. 21
5. Intervenția în cazul copiilor cu ADHD …………………………………………. 22
5.1 Intervenția la nivel de familie …………………………………………………. 22
5.2 Posibilități de intervenție prin terapie ocupațională la copii cu tulburare din
spectrul autism asociată cu e lemente din ADHD ………………………………. 23

Capitolul III – Obiectivele cercetării
6. Obiectivele de cercetare ale lucrării …………………………………………………… 25
Capitolul IV – Metode și chestionare folosite în intervenție
7. Metode și chestionare folosite in inter venție. Planul de lucru ………………… 26
7.1 Procesul Canadian de practică in terapie ocupațională …………………………. 26

2

7.2 Metoda obse rvație……………………………………………………………. 27
7.3 Ghidul de interviu al performanței ocupaționale ………… …………………….28
7.4 Obiective SMART …………………………………………………………… .29
7.5 Modelul Canadian de performanță ocupațională ……………………………… 30
7.6 Procedura practică de lucru …………………………………………………… 31

Capitolul V – Analiza și evaluarea datelor
8. Analiza datelor si evaluarea lor …………………………………………………. 32
8.1 Stdiul de caz …………………………………………………………………. ..32
8.2 O zi din viața clientului desf ășurată în cadrul asociației ANCAAR ……………. 33
8.3 Aplicarea m odelului Canadian de performanță ocupațională …………………. 36
8.4 Obiective SMART în performanță ocupațională ……………………. …………………. 38
8.5 Aplicarea planul ui de interveție…………………….. …………….. ………………………… 39
8.6 Evoluția principalelor patru activități reprezentate prin gr afic…………………….. 41
8.7 Reevaluarea clientului după aplicarea planului de intervenție ……………………… 43

Concluzii ……………………………………………………… ……………… ………………… 45

Bibliografie …………………………………………………………………… …………………. 47

Anexă …………………………………………………………………………………………………………. ………….. .49

3

Introducere

În toamna acestui an am făcut primi pași în descoperirea persoanelor care suferă de
tulburare din spectrul autism și alte tulburări asociate: ADHD și m -am înscris ca voluntar la
asociația ANCAAR, din orașul Pitești. La început am asitat la orele de terapie ce se desfășurau
în incin ta asociației. Am fost surprinsă să descopăr mai mulți copii, dar în mod special mi -a
atras atenția unul dintre copii care era mai tot timpul agitat și nu putea să stea într -un loc, am
aflat că respectivul copi l suferea de autist asociat cu elemente de ADHD.
Această tulburare a cunoscut în ultimul secol etichetări diferite și multiple variante. Am
fost curioasă să cunosc mai multe detali despre copil. Aceste informații le -am primit de la mama
lui care îl însoțe a tot timpul la centru. Aceasta îl aștepta tot timpul până la terminarea
programului. I -am cerut consimțământul mamei în a -mi a lege pe fiul dânsei ca subiect în
studiul meu d e caz al lucrării mele.
Terapia ocupațională este o știință destinată să promove ze și să mențină sănătatea
persoanelor aflate în dificultate, cu scopul integrării lor în limitele normale ale vieții. În cadrul
terapiei ocupaționale se utilizează instrumente și tehnici destinate să evalueze comportamentul
și implicit să integreze subiec tul în diferite ocupații cu scop terapeutic. Ea poate fi aplicată în
mai multe domenii de activitate, la toate categoriile de persoane indiferent de vârstă, gen sau
dizabilitate. Cuprinde mai multe sub -ramuri, și anume: Artterapia, Meloterapia, Ludoterapia și
Ergoterapia, crescând șansa de a îmbunătăți starea de sănătate a bolnavilor .
Tema lucrării mele are ca scop principal prezentarea unor metode de intervenție asupra
unei persoane care suferă de autism asociat cu elemente de ADHD. Autismul este o boală
caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului. Abilitățile mentale, emoționale și
comunicaționale ale unei persoane sunt grav avaraiate. De multe ori autismul este asociat și cu
alte tulburări cum ar fi: Hiperactivitatea cu deficit de atenție.
Hiper activitatea cu defict de atenție este o tulburare care afectează mulți oameni chiar
și la maturitate. Debutează în copilărie și persisită la un n umăr important de persoane.
Tulburarea are un efect negativ asupra învățării școlare și influențează relațiile sociale ale
copilului. ADHD are o puternică bază neurologică, dar se pare că m ai există și un pat tern
familiar.
Terapeuții ocupaționali trate ază bolnavii care suferă de anumite dizabilității fizice sau
psihice de-a lungul vieții, de la sugari, la oameni î n vârstă. Ei ajută oamenii să își dezvolte

4

abilitățile necesare pentru a căpăta o viață autonomă și pentru a trăi cu cât mai multe satisfacții.
Terapia ocupațională oferă persoanelor un tratament bazat pe experiență, menit să facă posibilă
independența pe toate aspectele vieții. Terapeuții oferă integrare senzorială în contextul
abilităților ludice și în celelalte domenii de dezvoltare care includ abilități motorii de finețe și
de ansamblu, abilități cognitive, de limbaj și sociale, abilitatea de a -și purta singur de grijă. În
domeniul stimulării și procesării senzoriale, bolnavii c u autism și alte tulburări asociate
experimentează deseori dificultăți în a procesa informația prin simțurile proprii, însă stimulii
senzoriali pot funcționa corespunzător în med iul social.
Capitolul I ne prezintă noțiuni generale ale terapiei ocupaționale cum ar fi clasificarea
ocupaților și domeniile de activitate în care este nevoie de terapeuți ocupaționali. Este prezentat
a ceea ce înseamnă terapia ocupațională. În continuar e am mai vorbit despre particularitațile
copilăriei cuprinzând și caracteristicile individuale ale școl arului mic.
Capitolul II ne prezintă date generale despre autism privind semne, simptome, cauze
apoi am relatat și date despre o altă tulburare asociat ă cu autismul și anume: hiperactivitate cu
defict de atenție aici am vorbit despre: simptome clinice, cauze, forme, tulburări asociate.
Capitolul III găsim o serie de obiective care sunt urmate spre a finaliza cu succe s
lucrarea. O a doua serie de obiecti ve se axează stric pe intervenția terapeutului asupra
subiectului ales, urmărind în ordinea numerotării fiecare aspect. Ultima parte a capitolului
prezintă modelul după care se formulează obiectivele intervenției în terapia ocupațională. Acest
model poartă denumirea de SMART, iar inițialele lui vin de la: specific, măsurabil, bazat pe
activitate, reevaluare și cadru .
Capitolul IV , numit și „Metode și chestionare folosite în intervenție. Planul de lucru”,
face referire la principiile teoretice, metodele și tehnicile de culegere a datelor, precum și la
instrumentele, procedeele de analiză și evaluare a cazului .
„Analiza datelor și evaluarea lor” este numele celui de -al -V – lea capitol. Aici este
prezentat cazul, iar mai apoi analizat prin aplicarea „Modelul ui Canadian de Performanță
Ocupațională” și evaluat prin chestionarul aceluiași model. În urma evaluării au fost extrase un
număr de patru probleme cărora li s -au stabilit obiective, intervenții și li s -au făcut reevaluări.
Tot în acest capitol vom găsi in tervenția care se desfăsoară în asociaț ia de terapie la care clientul
este înscris.
Finalul lucrării este destinat concluziilor este dedicat concluziilo r, bibilografiei, precum
și anex elor.

5

Capitolul I – Noțiuni de terapie ocupațională
1. Noțiuni de terapie ocupațională
1.1 Ce este terapia ocupațională
Terapia Ocupațională este știinta care se ocupă cu promovarea sănătății, a stării de bine
și adaptarea per soanelor aflate în dificultate. Asociația Americană de Terapie Ocupațională o
definește ca fiind ” arta și știința de a dirija modul de răspuns al omului față de activitatea
selecționată, destinată să promoveze și sa mențină sănătatea, să împiedice evoluția spre
infirmitate, să evalueze comportamentul și să trateze sau să antreneze subiectul cu disfuncții
fizice sau socială” (AOTA, apud Iconaru, 2014, pagina 8). Terapia ocupaționala este o profesie
de îngrijire a sănătății centrate pe client, preocupată de promovarea stări de sănătate și de
bunăstare, prin intermediul ocupației. Obiectivul principal al terapie i ocupaționale este acela de
a permite oamenilor accesul la activitățile cotidiene.
Scopul terapiei ocupaționale este acela de a reda pesoanelor cu diferite dizabilități,
independență și îmbunătățirea abilitaților cognitive, fizice, motrice. Terapia ocup ațională ajută
oamenii prin intermediul ocupațiilor să participe la activitățile zilnice care le doresc sau care au
nevoie să le desfășoare independe nt pe întreaga durată a vieții. Terapia ocupațională este arta
și știința direcționării persoanei marcată de boală sau dizabilitate spre participarea la anumite
activități pentru a -și reface, întări sau îmbunătăți performanțele, sprea afacilita însușirea acelor
abilități și funcții care sunt necesare pentru adaptare și productivitate și diminuarea sau
corectar ea patologiei, pentru menținerea stării de sănătate. Ocupația este recunoscută ca fiind
unicul proces care implică performanță motorie individuală, funcțiile integrate ale sistemului
nervos, atenție mentală, soluționarea problemei și satisfacția emoțională în sarcini diferitente și
puse în valoare de cultură ( Neagoe, 2017, pagina 5).
Societatea Internțională de Terapie Ocupațională definește ocupația ca fiind ” orice
formă de activitate caracteristică vieții cotidiene pe care individul o realizează în fami lie sau în
comunitate pen tru ocuparea timpului , astfel î ncăt propria viață să capete o însemnatate și să
aibă un scop bine defin it” (Iconaru, 2014 pagina 10). Ocupația reprezintă activitatea pe care o
persoană o desfașoară pe întreg parcursul vieții.
Ocup ațiile se împart î n trei categorii:
 Ocupații de autoingrijire (îmbrăcat, hrănit, spălat, igienă corporală)
 Ocupații productive (găsirea unei slujbe, activități școlare, realizarea de activități
casnice)

6

 Ocupații de timp liber (activități recreative , plimbă ri, ieșiri în aer liber).
Terapia ocupațională are multiple beneficii în mai multe domenii de activitate la toate
catecoriilr de persoane indiferent de gen sau sex. Terapeutul ocupational inrvine la: la
persoanele instuționalizate, copii aflați în centre de plasament, la persoanele de vâ rsta a treia ,
la persoanele private de libertate, la afecțiunile osteo -articulare, reumatismale la bolnavii cu
afecț iuni ale aparatului respirator. Terapia ocupațională cuprinde mai multe sub -ramuri și
anume:Artterapia, Me loterapia, Ludoterapia și Ergoterapia.
Artterapia sau terapia prin artă este o modalitate pshioterapeutică imediată prin producții
vizuale plastice cum ar fi picturile, graficele, modelajul, sculptatul, colajele etc. Artterapia
vizuală plastică are ca sc op principal comunicarea subiectului cu terapeutul (Popovici, 2011).
Meloterapia este funcția terapeutică a muzicii care este folosită întratamentul bolilor
psihce. Aceasta presupune o selecție a operelor muzicale. Scopul principal este cel de a da o
liniște interioară și o relaxare asupra persoanei. Ea poate fi folosită și pentru reglarea tensiunii
arteriale, pentru surmanajul intelectual, pentru ameliorarea durerilor fizice, cat și pentru
stimularea și energizarea organismului(Sen, 1978).
Ludoterapia est e o metodă de tratare a bolilor mintale cu ajutorul jocului. Jocul
constituie o formă de organizare a cunoașterii. Pe măsură ce jocul îndeplinește cerințele
învătăturii, copilul își modifică structurile și funcțiile mintale și le organizează după modelul
activității intelectuale. Se formează structura unitară între stimul -întărire -răspuns -modificare.
Ergoterapia” metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav
constituie factorul activ al vindecării. Prin ergoterapie,subiecții își pot îmbunătății atât starea
psihică, cât și condiția fizică ’’( Dex Oline, 2001) .
Terapia ocupațională ajută persoana să își îmbunătățească perfomanța ocupațională în
domeniile în care necesită ajut or. Se adresează atât adulților, persoanelor de vârsta a trei a, dar
și copiilor aflați cu diferite probleme cum ar fii: tulburări pervazive de învățare, probleme de
integrare sociala, când sunt afectate abilitațiile de motricitate fină și grosieră. Obiectivele
terapiei ocupaționale au ca și scop: creșterea încrederi i în sine, independență în activitățile
zilnice, reintegrarea în mediul familiar, social, și profesional.
Terapeutul ocupațional lucrează atât în centre de plasament, dar și la domiciliu.
Recuperarea la domiciliu fiind o componentă a recuperării în comunit ate. Acesta poate ajuta
persoana aflată în dificultate prin oferirea unor schimbări ale mediului în care aces ta își
desfășoară activitatea.

7

1.2 Scurt istoric al terapiei ocupaționale
Această știință își are originile încă din antichitate, atunci când grecii și egiptenii
practicau meseriile prin foc și exercițiu fizic ca mij loc de tratament a afecțiunilor. Incepând cu
secolul nostru, terapia ocupațională capătă sens apărând primele teorii, obiective și metode
specifice.In anul 1925 s -a constituit Federația Mondi ală de Terapie Ocupațioanală ai căror
membrii au fost specialiști din 10 țări( SUA, Canada, Marea Britanie). Terapia ocupațională s –
a dezvoltat to t mai mult de -a lungul anilor. În 1923 s -a format Asociația Americană de Terapie
Ocupațională nume purtat și în prezent. Momentul transformării terapiei ocupaționale e ste după
Primul Război Mondial. In 1993 Ann Willock a introdus cadrul teoretic al ocup ației ca nevoie
de baza.’’… nevoia de a fii angajat în ocupații ca scop este strâns legată de sănatate și
supra viețuire…”(Willock 1993, apud Iconaru, 2014).
De-a lungul timpului serviciile de terapie ocupațională s -au difersificat. Accentul se
pune pe integrarea individului și găsirea unor metode adecvate de petrecere a timpului liber.
Evoluția conceptelor de ter apie ocupațională a suferit modificări pe tot parcursul dezvoltări
istorice a societății.

1.3 Rolul terapeutului ocupaț ional
Terapeutul ocupațional trebuie să aibă o temeinică stăpânire a celor doua concepte de
bază a Terapiei Ocupaționale: noțiuni legate de psihologie și recuperare motorie. El trebuie să
cunoască toate aspectele legate de client: istoricul familiar, noțiuni legate de problema pe care
o întâmpină clientul la momentul respectiv. Abilitățile practice, calitățile pedagogice sunt
importante pentru un terapeut ocupațional, dar și normele de protecția muncii. Este important
și relația pe care o creează cu clientul sau cu grupul de clienți, de aici pornind în a dirija cu
succes comportamentul persoanelor cu nevoi speciale.
Terapeutul ocupațional trebu ie să știe cât durează o ședință și pauzele în timpului
lucrului fiind foarte importante pentru client. Acesta va ține cont de dorințele clientului și le va
respecta. Supravegherea permanentă a clientului are un rol foarte important pe care terapeut ul
trebuie sa îl îndeplinească. Rolul terapeutului ocupațional este de a crește performanța
ocupațională, astfel încât clientul să poată performa cu succes activitat ea pe care o are de
îndeplinit. Acesta se preocupă de independența clientului și participarea sa î n diferite activități.
Terapeutul ocupațional se axează pe domeniul în care a fost specializat și format fiind important

8

și includerea sa în echipa multidisciplinară din care mai fac parte: kinetoterapeutul, asistentul
medical, psihologul, asistentul socia l etc.
Terapeutul ocupațional trebuie să fie capabil să permită persoanelor, grupurilor,
comunităților să se angajeze într -o ocupație prin promovarea sănătății, prevenției, reabilitării.
Acesta trebuie să utilizeze în mod eficent raționamentul profesional prin intermediul proc esului
de terapie ocupațională.
Obiectivele generale ale intervenției prin terapie ocupațională sunt (Popovici, 2011):
 Adaptarea clientului la mediul său de viață
 Creșterea performanței ocupaționale
 Dezvoltarea abilităților motrice
 Menținerea sau îmbunătățirea stării de bine
 Creșterea calității vieții
 Recâștigarea satisfacției cu privire la mediul fizic, social și cultural
 Educarea răbdării, respectării regulilor, cooperarea cu alte persoane în vederea obținerii
aceluiași scop
 Dezvoltar ea deprinderilor manuale
 Consolidarea deprinderilor tehnice (tăiat, lipit, îndoit, împletit, înșurubat)
 Dezvoltarea încrederii de sine

1.4 Procesul terapiei ocupaționale
Pentru a obține rezultatele dorite asupra clienților pe care îi tratăm, trebuie săurmăm o
ordine a unor etape procesuale. Asociația Canadiană de Terapie Ocupațională a intodus un
model pe care terapeuții vor analiza și evalua clienți. Acesta presupune un numar de opt etape
pe care terapeutul și clientul le vor parcurge împreună.( Modelul proce sului Canadian de
practică, în terapie o cupațională, apud Ionescu, 2015 ).
Intrare/ inițiere – Acesta este momenul în care se face primul contact cu clientul.
Terapeutul îi explică clientului care sunt beneficiile daca urmează un program de terapie
ocupațio nală și îl inform ează asupra confidențialității.
Stabilirea cadrului – Aici se discută care sunt valorile, credințele, dorințele și așteptările
clientului. Se stabilesc reguluile de bază dintre terapeut și client și se vor identifica principalele
problem cu care clientul se confruntă.
Evalurea – Se aplică metode, chest ionare, insrumente de evaluare.

9

Stabilirea obiectivelor -Terapetul împreună cu clientul vor stabili obictivele în funcție
de rezultatele obținute în urma evaluării cât și în funcție de resus ele disponibile ale clientului.
Punerea în practică a planului – Se vor aplica metode de intervenție specifice terapiei
ocupaționale, centrate pe obiectivele stabilite.
Monitorizare/Modificare – Monitorizarea clientului se face pe tot parcursul programului
de terapie, iar terapeutul occupational poate modifica intervenția pentru a facilita performanța
ocupațională.
Evaluarea rezultatelor – Terapeutul ocupațional reevaluează problemelepe care le
întâmpină clientul și le compară cu procedeele evaluării pentru a vedea dacă obiectivele au fost
atinse sau dacă este nevoie de introducerea unor noi obiective.
Încheierea – Terapeutul și clientul discută despre atingerea obictivelor, iar teraputul îl
poate îndruma către alți specialist, precum și către alte posibile in tervenții de terapie
ocupaționala care pot fii necesare în viitor.

2. Particularităț ile perioadei copilariei
2.1 Caracterizar e generală si etapizare a copilă riei
Copilăria reprezintă perioada de la naștere până la pubertate. Organismul uman se află
într-o con tinuă creștere și dezvoltare datorită multiplelor procese care se instalează în corpul
uman. Creșterea este o caracteristică a copilăriei reprezentănd un proces continuu în care se
diferențiază toate organele și sistemele organismului uman. Există ritmuri diferite de dezvoltare
și creștere specifice copilăriei. Copii cresc cu rapiditate între 3 și 6 ani. Toate părțile corpului
se dezvoltă: trunghiul, mâinile și picioarele se alungesc. În același timp aparatul osteo -articular
este în continuă creștere. Siste m osos suferă și el modificări, oasele devenit mai tari. Aparatul
respirator și cel circulator sunt în continuă dezvoltare.
Copilăria se împarte în mai multe perioade:
 Prima copilărie care durează de la 1 an până 3 ani. La acestă vârstă se conturează
conșt iința propriei persoane, apare și limbajul.
 A doua copilărie care durează de la 3 ani la 6 ani. Aici apare independența si
autocontrolul, iar comportamentul este egocentric. De asemenea, se dezvoltă imaginația
și totodată creativitatea.

10

 A treia copilărie c are durează de la 6 ani până la 10 -12 ani. În această perioadă se extind
relațiile sociale, dar și obligațiile și drepturile. Tot în această perioadă apare gândirea
logică concretă. Creșterea fizică se realizează într -un mod mai lent.
” Copilul cu toate că apare ca o ființă suigeneris, nu poate rămâne cu tot ul străin de adult
în devenire. Este, deci, necesar să -l studiem nu din punct de vedere static , ci în lenta sa
ascensiune spre maturitate. Chiar de la începutul acestei ascensiuni se observă, în
comport amentul psihic infantil, un ceracter uman, care -l deosebește de oricare altul, și care
explică continuitatea speciei. Copilul nu po ate deveni altceva decât om.” ( Phanchard, apud
Verza, 1992 pagina 167).
În copilărie se dezvoltă caracteristicile personalită ții, ale cogniției, dar și cele
intelectuale. De asemenea și însușirile afectivității, motivației. Accesul la informație se
realizează odată cu cunoașterea alfabetului, acesta învătându -se de cele mai multe o ri înainte
de începerea școlii. Odată cu pășirea copilui în școală, acesta traversează o etapă care se bazează
pe dezvoltare intelectuală si pe acumulare de informații noi. Mediul este un alt factor important
al copilăriei atât cel fizic cât si cel social. Fiecare își aduce contribuția sa aparte în dezv oltarea
copilului.
Un alt element caracteristic copilăriei este jocul. Prin joc copilul descoperă lumea și
lumea și viața într -un mod plăcut, accesibil și atractiv. Acesta îi stârnește copilului interesul și
curiozitatea îi solicită imaginația, gndirea ș i inițiativa. Este o activitate pe care o face cu cea
mai mare placere. ” Jocul este o activitate facută de dragul ei și nu pentru nu pentru un scop
anume, este spontan și voluntar. Cea mai evidentă caracteristică a copilului care se joacă este
bucuria și place rea pe care acesta le trăiește” (Cucu -Ciuhan, 2000 pag 153).

2.2 Perioada mici școlarități
Școala cuprinde trei etape care corespund unor vârste psihologice: vârsta școlară mică,
vârsta școlară mijlocie și vârsta școlară mare. În perioada școlară mică se disting două etape:
1. Clasele I -II, perioada considerată de alfabetizare și de adaptare școlară
2. Clasele III -IV, perioada considerată de participare activă a elevului la activitățile
școlare.
Odată cu începerea școlii se produc modificări importante în leg ătură cu statusul și rolul
elevului. Statusul cuprinde cerințe, de dispoziții oficiale care reglementează poziția fiecărei

11

persoane într -o colectivitate. Rolul este aspectul comportamental al statusului, reperezentând
ansamblul conduitelor realizate din pe rspectiv a deținerii unui anumit status. Școala este de
astfel pentru copil un mediu diferit față de cel familial sau de cel al gradiniței. Aici au loc
schimbări și anume: orarul rigid, efortul sistematic, disciplina și relațiile de competiție și
cooperare între elevi cu statusuri echivalente.
Un alt factor important de care trebuie să se țină cont este acela că există diferențe
semnificative în ceea ce privește gradul de dezvoltare al limbajului copilului pot exista diferențe
care țin de latura fonetică a vorbirii orale, dar și de structura lexicului și de nivelul exprimări
atat gramaticale cât și literare ( Ciuhan, 2000 ). În perioada școlară mică se înregistrează o serie
de caracteristici care sunt importante în dezvoltarea psihică a copilului. Învățarea d evine
principala activitate, mai ales datorită schimbărilor care se produc odată cu intrarea în
activitățile care se desfășoară în mediul școlar. Activitatea școlară solicită mai mult efot din
partea copilului,procesul de asimilare a cunoștințelor fiind un ul gradat și totodată destul de lent.
” Intensificarea vieții sociale la această vârstă se exprimă prin sentimentele de prietenie
și camaraderie dintre copi, prin trebuința de a participa la activități comune, de a construi echipe
care să se întreacă într e ele. Sentimentul apartenenței la grup funcționează din plin. Elevii se
mândresc cu colectivul clasei lor.” ( Nicola, 2000, pagina 107 ).
În ceea ce privește tipul de relații, școala îi oferă posibilitarea copilului de reacționa mai
mult cu diferite persoa ne care provin din mai multe medii familiale. Școala îi da posibilitatea
copilului da a -și contura rolul de elev și da a se integra cu totul în activitățile care țin de școală
si nu num ai. În această perioadă școlarul are încă nevoie de afecțiunea familie i, dar e mai discret
manifestată. Aceasta devine capabil de empatie, simulare, dar se pastrează o anumită
reactivitate afectivă mai puțin controlată mai ales în raport cu vârstnicii. De asemenea,
perspectiva asupra lumi este mai realistă și asupra propriei persoane rezultând un echilibru
calitativ.
Limbajul și vocabularul cresc în volum. Copilul dialoghează cu ușurință și realizează
distincția între comun icarea formală și cea informală (Burtoiu, 2015).

2.3 Caracteristicile individuale ale școlarului mic
Dezv oltarea fizică
In această perioada creșterea și greutatea se dezvoltă lent. Apar diferențe între fete și
băieți, toate segmentele corpului se află ăn continuă creștere cum ar fii: peri metrul cranian.

12

Crește volumul masei musculare,coloana vertbrală este pu ternic dezvoltată. Se observă astfel
importante achiziții fizice pe care școlarul le dobândește pe tot parcursul acestei perioade.
Procesele de creștere și maturizare de la nivelul sistemului nervos continuă. O dată ce copilul
intră în școală crește efortu l fizic și cel intelectua l(Sion, 2003).
Dezvoltarea intelectuală și psihică
Accesul copilului în mediul școlar, contactul cu toate activitățile școlare creează condiții
favorabile pentru dezvoltarea gândirii ce determină ansamblu important în cunoașterea l umi
înconjurătoare. Copilul pe tot parcursul școlii capătă un volum mare de cunoștințe care îl ajută
să se dezvolte normal atât din punc de ve dere psihic cât și intelectual. Memoria reprezintă
procesul prin care cunoștințele școlare sunt fixate, la felul î n care școlarul reproduce și
recunoaște ora l sau scris ceea ce a memorat. Strâns legată de dezvoltarea intelec tuală și folosite
direc în procesul învățarii sunt memoria și atenți a. Dezvoltarea intelectuală a școlarului este
solicitată permanent în activita tea școlară. Primul aspect al modificărilor în plan intelectual se
exprimă prin schimbări ale percepției și observație.
Capacitățile senzoriale și perceptive sunt mai eficiente. Vederea și auzul sunt mai bine
dezvoltate către vârsta de nouă -zece ani. Acest ea sunt utilizate în activitarea școlară precum și
scrisul, cititul și desenatul. Procesul de alfabetizare se realizează treptat implicând percepțiile
vizuale, auditive dar și k inestezice. Memoria este de asemenea, foarte bună la șapte -opt ani
copilul poa te să reproducă un text de două -trei lecturi.
Gândirea se dezvoltă și ea cu o operativitate ce avansează atât în plan figural, simbolic
și acțional. Creativitatea, la opt -nouă ani copilul are capacit atea de a compune tot mai mult.
Toate procese psihice: pe rcepția, memoria, gândirea, atenția, afectivitatea continuă să se
dezvolte tot mai mult.
”Într -un contex mai larg întreaga dezvoltate psihică privește problematica adaptării ce
se realizează prin adoptar ea unor noi forme de echilibru.” (Verza, 1993 pagina 71).

Dezvoltarea limajului
Dezvoltarea limbajului este de remarcat la școlarul mic contibuit atât școala cât și
familia. Copilul se exprimă mai bine în fraze din punct de vedere gramatical și utilizează mai
multe cuvinte decât înainte. Vocabularul aj unge la 2.000 -2500 de cuvinte.
” Un aspect important de care trebuie să se țină seama la intrarea în școală este acela că
există diferențe impotante în ceea ce privește fradul de dezvoltare a limbajului copiilor,

13

diferențe care țin de latura fonetică a vor biri orale, de structura lexicului și de nivelul exprimării
gramaticale și litere ”( Cucu -Ciuhan, 2000 pagina 29 ).
Ca elemnte caracteristice acestei perioade reținem că: se dezvoltă foarte bine limbajul.
Interesul pentru joc rămâne mai ales pentru cel col ectiv. Învățarea, scrisul, cititul dar și calculele
matematice elementare constituie achiziții de bază specifice școlarității.
Dezvoltarea socio -afectivă
Preocuparea principală a școlarului mic este integrarea și adaptrea la un mediu nou cum
este cel de l a școală sau grupul de prieteni. Uni copii sunt sociabili și reușescs șă se intergreze
rapid și să se simtă confortabil încă de la început, în tim ce alți sunt mai introvertiți astfel se pot
confrunta cu diverse obstacole în ceea ce privește aderearea lor și inregrarea la mediul cel nou.
” Sfera socială a copilului se extinde prin includerea profesorilor și colegilor , precum și a altor
membri ai comunității. Toți își aduc în felul lor contri buția la dezvoltarea copilului. Părinții
trebuie să încurajeze, p rofesorilor trebuie să le pese, colegii trebuie să accepte ”( Cucu -Ciuhan,
Trofin 2003 pagina 47 ).

Capitolul II – Date generale, autism și hiperactivitate cu deficit de atenție

3. Tulburare din spectrul autist. Date generale
Termenul de autism a apărut la î nceputul secolului trecut și a fost formulat de către
Bleuler. El se referea la dereglări de natură psihogenetică, adică dereglări ale asociațiilor de
idei, întreruperea fluxului ideatic, dereglări de limbaj, stereotipuri verbale, dereglări neu ro-
vegetativ e, halucinații etc. Mai târziu, termenul a fost conturat și delimitat cu alte categorii de
handicap. Printre domeniile care au constituit obiectul de studiu al autismului se numără
psihopedagogia specială, psihologia, psihiatria, pedagogia, psihologia clin ică, terapia
ocupațională. Acestea constată prezența unor factori nocivi care se găsesc și în alte tipuri de
handicap, boli psihice, putând fi atribuite chiar și omului normal.
În diagnosticarea autismului s -au făcut frecvente confuzii cu alte sindroame ca re sunt
asemănătoare. Termeni ca psihoză infantilă, tulburări emoționale grave, schizofrenie infantilă,
oligofrenie sau întârziere psihică, se referă la o categorie largă de fenomene, dar nu acoperă în
totalitate studiul autismului (Tutunaru, 2011).
Major itatea manifestărilor în cadrul autismului sunt (Tutunaru, 2011):

14

1. Dificultățile de limbaj și de comunicare . Se manifestă timpuriu, autiștii nu obișnuiesc în a
răspunde comenzilor de vorbire și pot prezenta o reacție întârziată. Au tendința de a inversa
ordinea sunetelor, de a nu folosi legături între cuvinte. Vorbirea este scurtă, ecolalia este
evidentă, iar vorbirea săracă și lipsită de intonație. Comunicarea non – verbală este deficitară.
2. Deficiențe perceptuale și relaționale . Pot fi sesizate încă d e la naștere. Autistul poate fi
plângăcios – agitat sau inhibat și fără interes. Unii manifestă interes pentru lumină, sunt
fascinați de obiecte strălucitoare, alții nu percep componentele obiectelor. Ei pot deveni furioși
și violenți din zgomote minore și pot fi liniștiți și fără reacție în cazul unui zgomot de intensitate
mare. Exista persoane cu autism care adoră muzica și chiar manifestă abilități de a cânta la
instrumente muzicale.
3. Tulburări acționale și comportamentale . Comportamentul autistului pr ezintă un caracter
stereotip. Aceste acțiuni se realizează pe mai multe căi:
 Kinestezice: legănatul înainte și înapoi, frecarea lobilor urechii
 Tactil: lovitul coapsei cu dosul palmei, zârierea obiectelor cu unghiile
 Auditive: imitarea unui sunet pe o dura ta lungă de timp
 Vizuale: privirea neîncetată a degetelor, rotirea brațelor, învârtirea pe loc
S-a constatat că vârsta la care cele mai multe tulburări de comportament își fac apariția este
între 2 și 5 ani.
4. Disfuncția proceselor și funcțiilor psihice. Pe plan afectiv, autiștii nu manifestă interes față
de trăirile celor din jur. Ei nu știu să mintă, însă lasă impresia că ascund ceva, asta pentru că
obișnuiesc să nu privească persoana în ochi. Nu stabilesc contacte afective, decât foarte rar.
Unii trăie sc cu frustrări anxioase și sunt hiperexcitabili. Memoria mecanică este oarecum bună,
sunt capabili să își amintească poezii, expresii verbale, să recunoască melodii.

3.1 Cauzele autismului
Autismul este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creie rului. Abilitățile
mentale, emoționale și comunicaționale ale un ei persoane sunt grav avariate. Termenul autism
provine din greacă ( autos –însuși) și a fost introdus de Bleuer la începutul secolului XX, el
definind autismul ca fiind “o detașare de la reali tate, însoțită de o pre dominare a vieții
anterioare”. Până în prezent nu s -a descoperit o cauză specifică a autismului, s -au făcut însă
cercetări științifice care atestă faptul că simptomele autismului au multiple cauze de natură
neuro -biologică. Potrivit unor estimări internaționale, 1 din 166 copii se naște cu tulburare de

15

spectru autist. În lume există 67 milioane de oameni care suferă de această boală, iar 4 din 5
copii sunt băieți (Peeters, 2009).
Autismul poate apărea în orice familie, indiferent de etnie, rasă, statut economic sau
mediu social. Această boală este, de obicei, evidentă înainte de vârsta de 3 ani și poate dezvolta
următoarele simptome: capacitate scăzută in interacțiunea cu alte persoane; prezintă capacitate
scăzută de comunicare; evită să privească în ochi altă persoană; lasă impresia ca nu aud, însă ei
nu au probleme auditive; nu vorbesc, nu imită, nu caută sprijin; dezvoltă vorbirea ecou (repetă
ceea ce aude din conversația celor din jur); copilul se joacă stereotip, el fiind legat de seori de o
anumită parte a jucăriei; refuză contactul corporal; prezintă hiperactivitate accentuată, ca apoi
să devină imediat pasivi. Simptomele pot continua în funcție de obiceiurile persoanei, fiecare
bolnav cu autism av ând caracteristici personale. Autistul este incapabil de a număra, dar poate
deține abilități de calcule matematice. Aproximativ 10% din persoanele cu autism dețin unele
abilități savante, talente deosebite, speciale, cum ar fi memorarea unor liste cu numere,
calcularea datelor calendaris tice, desenul sau talent muzical (Peeters, 2009).
Pentru explicarea autismului au fost elaborate 3 categorii de teorii (Tutunaru, 2011):
1. Teorii organice – ce consideră autismul ca fiind datorat disfuncțiilor organice de natură
bio – chimică insuficienței dezvoltării structurale a creierului.
2. Teorii psihogene – interpretează autismul ca fiind rece, ostil, pedepsitor.
3. Teorii comportamentale – se formează în urma unor recompense sau pedepse
întâmplătoare, cu alte cuvinte, teoriile comportamentale consideră au tismul ca luând
naștere a unor comportamente deja învățate.

4. Hiperactivitate cu deficit de atentie
4.1 Caracterizare generala. Simptome clinice
Hiperactivitatea a cunoscut de -a lungul timpului mai multe denumiri: sindromul Strauss,
sindromul copilului hiper actic, sindromul hiperkinetic și deficitul de atenție toate sunt etichete
care au fost puse acestui sindrom. DSM IV denumește acest sindrom tulburare de deficit de
atenție/hiperactivitate. Când aceste simptome nu sunt însoțite de o activitate excesivă și a gitată,
se numește tulburare de deficit de atenție sau ADD. (DSM IV TR).
ADHD este o tulburare care afectează mulți oameni chiar și la maturitate. Include mai
multe probl eme comportamentale combinate. ADHD a fost descris pentru prima data cu

16

aproximativ 10 0 de ani în urmă. Cel care ne vorbește pentru prima data despre această tulburare
este medicul pediatru George Still. În anul 1902 acesta a descris ADHD pe un grup de pacienții,
fiind majoritatea băieții aceștia aveau un comportament neadecvat care se mani festa înaintea
vârstei de 8 ani. În mare parte erau neatenți, hiperactivi și ieseau în evidență față de alți
copii.(Gr een, Chee 2009). Este o tulburare biologică care se manifestă la nivelul creierului
împiedicându -l să funcționeze la parametrii normali. F iind o afecțiune ereditară , copii care
suferă de ADHD au în familie o rudă apropiată f iind de obicei de sex masculin. Simptomele
ADHD pot fi vazute înaintea vârstei de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi facută înaintea
vârstei de 6 ani.
”ADHD este o af ecțiune pe termen lung care afectează învățarea și comportamentul, în
special în anii de școală. În jur de 60 -70% dintre acești copiii nu vor reușii să -și depășească
.complet boala până la vârsta adultă.”( Green, Chee 2009 pag ina. 6).
Afectează 3 -7% dintr e copiii aflați la vârsta școlară. Aceste simptome se manifestă chiar
și la vârsta adultă. Debutează în copilăria și persistă la un număr important de persoane.
Tulburarea are efect negativ asupra învățăturii școlare și influențează relațiile sociale ale
copilului. Copilul cu ADHD manifestă frecvent dificultății de învățare. Alți au dificultăți în
învătarea cititului și anume dislexia. Dificultățile de învățare pot deriva însă și din slăbirea altor
aspecte cognitive.
Caracteristicile majore la copiii cu hi peractivitate cu deficit de atenție sunt (Cucu -Ciuhan,
2000):
1. Menținerea slabă a atenției și persistența scăzută a efortului sarcini la copiii care sunt
relativ dezinteresați și delăsători. Aceasta se observă rapid la indivizii care se plictisesc
repede la sarcinile repetitive, trecând de la o activitate la alta pierzându -și frecvent
concentrarea în timpul sarcini și greșind sarcinile de rutină fără supraveghere.
2. Controlul impulsurilor înrăutățit sau întârzâierea satisfacției. Aceasta se manifestă în
specia l în inabilitatea individului de a se opri și gândi înainte de a acționa, de a -și aștepta
rândul când se joacă sau discută cu alții, de a lucra pentru recompense mai mari și pe
termen mai lung decât de a opta pentru recompense mai mici, dar imediate și de a-și
inhiba comportamentul în funcție de cerințele situației;
3. Activitatea excesivă irelevantă pentru sarcină sau slab reglată de cereri le situaționale.
Copiii cu ADHD se mișcă excesiv, realizân d foarte multe miscări în plus pentru
executarea sarcinilor pe care le au.

17

4. Respectarea deficitară a regulilor. Copiii cu ADHD au frecvent probleme în a urma
regulile și instrucțiunile, în special fără supraveghere. Aceasta nu se datorează unei slabe
înțelegeri a limbajului, neascultării sau problemelor de memorie. S e pare că nici în
cazul lor instruirea nu reglează comportamentul.
5. O varietate mai mare decât normală în timpul executării sarcinii. Nu este încă un
consens în legătură cu includerea acestei caracteristici între celelalte ale tulburării.
Prevalență Hipera ctivitatea cu deficit de atenție este de aproximativ 6 -9% cu un raport
baieți: fete de 3:1 până la 5:1. Se constată că ADHD este o tulburare neurobiologică a
căilor dopaminergice și noadrenergice. Se consideră că are o puternică bază genetică,
un copil car e are în familie unul dintre părinții cu simptome de ADHD are șanse în
proporție de 25% de a avea și el ADHD.

Istoricul familial de alcoolism și de tulburări afective pare să se asocieze cu jun risc
crescut de ADHD. În afara cauzelor genetice mai există și alțin factori cum ar fi: factori de
mediu și cei medicali care pot provoca simptome asemănătoare cu cele prezente în ADHD.
(Tudose, 2007)
Evoluție hiperactivitatea cu deficit de atenție are o evoluție defavorabilă în ceea ce
privește IQ acesta fiind un ul scăzut. Deternină o deteriorare în ceea ce privește activitatea
socială și școlară iar principala compicație este nereușita școlară. Cele mai multe persoane vor
continua șă aibă simptome și la vârsta adultă. Între 35 -60% dintre indivizii cu ADHD pot
prezentamai multe probleme cum ar fii: agresivitatea, iar 25% au tendința de a manifesta un
comportament antisocial ca adulți. Persoanele care au ADHD au deseori un nivel educațional
inferior persoanelor normale de aceeași vârstă și capacitate intelectuală.( Cucu- Ciuhan, 2000).
Dupa autorul Christopher Green caracteristici le manifestat de copiii hiperactivi cu deficit de
atenție sunt :
Deficitul de atenție apare ca urmare a unei concentrații scăzute de dopamină. Copilul
nu este atent și își pierde ușor concen trarea în același timp se plictisește. Dispune de o capacitate
a memoriei de scurtă durată redusă, nu reușește să înțeleagă o frază, deoarece la sfârșitul
acesteia se uită la început. Implicit este afectată și memoria de lucru, în timpul executării unei
activități este nevoie de realizarea acesteia pe etape, intrucât copilul cu ADHD nu poate folosi
mai multe informații de odata, deoarece le uită.

18

Hiperactivitatea copilul cu ADHD prezintă o stare de agitație continuă. Dr. Ben
Feingold care a fost profesor d e alergii în San Francisco este primul care a descoperit că există
o relatie între regimul alimentar și hiperactivitate această descoperire fiind făcută în anul 1973.
Hiperactivitatea este considerată ca fiind principala caracteristică a ADHD -ului. Copii i
care suferă de această tulburare sunt mai agitați în special în perioada preșcolară. Nici seara nu
pot să se liniștească astfel încât părinți să le poată spună povestea de seară. La școală se
manifestă mai puțin și în diferite feluri fiind mai greu de ob servat Acești copii nu pot să stea pe
scaun mult timp pentru că încep să se agite. Uni dintre ei par liniștiți, dar de fapt ei își mișcă
degetele, îți mută piciarele dintr -o parte în alta. Se joacă cu toate obiectele care le sunt la
îndemână .
Impulsivitate a se manifestă cu un slab control al impulsurilor. Individul acționează fara
să analizeze situația. Răspunde înainte fară să aștepte până la finalul conversației, ascultă doar
jumatate din instrucțiuni, fiind distras de primele informații. Nu mai așteaptă și restul făcând de
multe ori erori. Copilul cu ADHD are dificultătii atunci cand trebuie sa își astepte rândul. De
multe ori întrerupe s -au deranjează și pe alți.
Dezorganizarea atunci când trebuie să își facă temele pierd timpul, amână până în
ultimul mo ment și le este dificil să înceapă desfăsurarea activității pe care o au de realizat. In
timpul evaluărilor pierd mai mult de jumătate din timp la începutul întrebărilor și nu reușesc să
termine tot ce au de făcut. Mulți dintre copii cu ADHD sunt extrem de dezorganizați. Se
observă asta în felul în care se îmbracă: hainele sunt cu spatele în față, pe dos, și ravășite, în
timp ce șireturil esunt legate doar pe jumătate. Mâinile murdare sunt băg ate în păr și șterse pe
haine iar uni i își mișcă degetele necon tenit dar fară a părea că primesc vreo instrucțiune de la
creier. Mesajele de la școală nu sunt transmise părinților acasă. Ghiozdanul este uitat în
autobuz. Cărțile nu sunt aduse acasă pentru a face temele. Mulți copii pur și simplu nu observă
dezordine a care îi înconjoară.
Neintegrarea socială copii cu ADHD își dores c să fie plăcuți de cei din jur dar ei înțeleg
greșit cum să se comporte în societate. Aceștia vor să impresioneze pe ceilalți , să fie pop ulari
cu amici lor dar nu știu cum să realizeze aces t lucru.
De regulă au tendința de a se impune cu forța în cadrul grupului, în timpul jocului nu
respectă regurile sub aspectul impulsivității au moduri exagerate de a -i îndepărta pe copiii de
lângă ei.

19

Stima de sine scăzută majoritatea copiilor cu ADHD a u o stima de scăzută și sunt
foarte sensibili datorită eșecurilor realizate în plan social cu colegii de școală chiar și cu prieteni
din grupul din care fac parte.

4.2 Cauzele hiperactivității cu deficit de atentie
Cauzele specifice ale hiperactivității cu de fict de atenție nu sunt cunoscute. Există totuși
un număr de factori care contribuie la apariția tulburării. Aceștia cuprind factorii genetici, dietă,
factorii sociali și mediul fizic. Se presupune că ADHD este declanșat de factori biologici,
genetici, de probabilitatea unor leziuni cerebrale ale fătului în viața intrauterină, de factori de
mediu, greutatea scăzută a copilului la naștere și nașterea prematură, dar și de sensibilitatea
copilului la anumite produse alimentare. De asemenea, s -au descoperit mod ificări chimice în
creierul copiilor care manifestă ADHD, în mod special dopamină și noradrenalină. Aceștia sunt
neurotransmițători care afectează atât funcționarea mentală cât și emoțională care acționează
sub formă răspuns -recompensă. Răspunsul se produc e atunci când o persoană experimentează
plăcere ca rezultat la anumiți stimuli . Studiile sugerează că nivelurile crescute la nivelul
creierului de glutamat, glutamină care afectează procesul prin care sunt transportate dopamina
și noradrenalina.
Cercetări le care au folosit tehnici imagistice avansate au demonstrat că există o diferența
între dimensiunea anumitor părți ale creierului copiilor diagnosticați cu ADHD comparativ cu
copiii care nu au ADHD. Zonele în care sunt prezente aceste schimbări sunt corte xul prefrontal,
nucleul cauda și globul palli dus și cerebelul ( Asociația Helpautism ).
Hiperactivitatea cu deficit de atenție are o puternică bază neurologică, dar se pare că mai
există și un pa ttern familial, ADHD fiind mai fercvent la rudele bilogice de g radul I. Totodată,
hiperactivitatea cu deficit de atenție este asociată cu complicațiile prenatale sau din timpul
nașterii mai mari decât normalul, iar în unele cazuri apare un rezultat direct al bolii sau traume
la niv elul sistemului nervos central (Ciuha n, 2000).

20

4.3 Forme ale hiperactivității cu deficit de atenție
Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM IV -TR),
simptomele ADHD se împart în 3 categorii: cu deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate,
putând surveni și în formă combinată ( Tudose, 2007) .

Tipul cu deficit de atenție
Diagnosticul este stabilit în care copilul prezintă șase sau m ai multe simptome de
neatenție. Copilul cu deficit de atenție nu se poate concentra, face adesea greșeli din neglijență,
nu asculta până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respect
instrucțiunile, evită efortul intel ectual susținut .
Tilul hiperactiv – impulsiv
Diagnosticul este susținut în condițiile în care copilul prezintă șase sau mai multe
simpt ome de hiperactivitate -impulsivitate. Simptomatologia include: neastâmpăr, vorbire
excesivă, agitație fizică în moment nepotrivite, întreruperea persoanelor care vorbesc și
dificultatea în a -și aștepta rândul.
Tipul combinat
Diagnosticul este stabilit în c ondițiile în care copilul prezintă șase sau mai multe
simptome de inatenție sau șase sau mai multe simptome de hiperactivitate – impulsivitate.
Toți copiii se comportă în moduri diferite care ar putea fii interpretate ca deficit de atenție,
hiperactivitate sau impulsivitate, simptome generale ale ADHD, dar nu toți suferă de ADHD.
Specialiști stabilesc diagnosticul de hiperactivitate cu deficit de atenție numai atunci când un
copil :
 A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare
 Manifest ă cel puțin șase astfel de coportamente în mod constant, timp cel puțin șase
luni.
 A prezentat unele simptome înaintea vârstei de șapte ani.
 Este afectat de aceste simptome în activitățile curente, în mai mult de un singur context,
de exemplu la școală și acasă.
 Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală

21

4.4 Tulburări asociate cu ADHD
Mulți copii cu ADHD au asociate și alte boli care complică diagnosticul și în același
timp tratamentul. Cele mai frecvente afecțiuni sunt: dizabilități de învățare, tulburarea de
opoziționism și tulburarea de conduită, tulburările afective și anxioase , dar și autism ul ( Tudose,
2007) .

Dizabilitățile de învățare
Dizabilitățile de învățare includ dizabilități de citire probleme la matematică și la
formul ările scrise. Copiii cu dizabilități de învățare obțin rezultate mai slabe decât cele
considerate normale în conformitate cu vârsta, școlarizarea și nivelulu de inteligență. În plus
aceste caracteristici includ capacitatea de autoapreciere și abilitățile s ociale reduse.
Tulburarea de opoziționism(ODD, Oppositional Defiant Disorder) și tuburarea de
conduită(CD, Conduct Disorder).
Conform National Institute of Mental Health (NIMH) din S.U.A, copii cu ADHD, în
special băieții prezintă un risc mai mare de a dez volta două tulburări psihice: tulburarea de
opoziționism și tulburarea de conduită. ODD se caracterizează printr -un comportament
nesupus, sfidător, negativ și ostil fată de formele de autoritate, care persistă timp de cel puțin
șase luni. CD se caracterize ază printr -un comportament persistent de violare a normelor sociale
și a drepturilor altora.
Tulburări afective și anxioase
Copiii cu ADHD au o mai mare incidență de a dezvolta tulburări anxioase și depresive
deși este posibil ca aceste tulburări afectiv e să nu se manifeste înainte de adolescență sau de
vârsta adultă. Indiferent de originea tulburărilor, mulți cercetători consideră că unele consecințe
ale comportamentului cauzate de ADHD pot să reducă prin ele însele anxietate sau depresie și
pot reduce s tima de sine. Atunci când sunt prezente, tulburările afective sau anxioase necesită
tratament specific, suplimentar față de ADHD.

22

5. Intervenția î n cazul copiilor cu ADHD
5.1 Intervenț ia la nivel de familie
Nu există un plan de intervenție pe care sa îl aplicăm tuturor copiilor care prezintă
tulburare de spectru autist asociată cu ADHD. Acesta difera de la un copil la altul. Metodele pe
care le aplicăm cu succces la alții copii nu fucționează și în cazul celor cu ADHD.
În cazul copiilo r care au tulburare de spe ctru autist asociată cu ADHD este nevoie ca
aceștia să aibă un program bine stabilit pe care să îl urmărească de -a lungul zilei. Trebuie să se
trezească mereu la aceeași oră și să respecte același program pe fiecare zi. De multe ori părinți
trebuie să îi impuna propiului copil un anumit regulament în care se găsesc mai multe reguli pe
care copilul trebuie să le respecte, deorece unui copil cu AHD îi este foarte greu să facă a cest
lucru. Nimeni nu zice că este ușor să ai în famile un copil cu ADHD. Părinții sunt cei care
trebuie să știe cum să se comporte cu copilul lor. Dificultățile provocate de ADHD nu sunt la
fel pentru fiecare copil. Depinde de mai mulți factori cum ar fii: gravitatea bolii, de prezența
sau absența unor afecțiuni asociate, cum ar fii tu lburarea de opzițio nism și tulburarea de
conduită. Atunci când în familie se găsește un copil cu ADHD, părinții fie acceptă situația, fie
îl sprijină fară să apeleze la forță sau să creeze conflicte. Famia are nevoie de multă rabdare
pentu a se ocupa de co pil și în același timp trebuie să îi ofere dragostea.
Părinții nu sunt unici responsabili de dezvoltarea și creștrea copilului. Multe alte
persoane își aduc contribuția cum ar fii: caderele d idactice, prieteni, rudele etc. Legile in vigoare
vin in sprijin ul copiilor cu ADHD. A fost aprobată de curând o lege privind adaptarea situației
copiilor cu tulburări specifice de învățare în această categorie regăsindu -se ADHD -Tulburarea
de deficit de atenție și hiperactivitate.
Ministrul Educației Naționale Pavel N ăstase, prin Ordinul Nr. 3124/2017 din 20
ianuarie 2017 aprobă metodologia pentru asigurarea suportului necesar ele vilor cu tulburări de
învățare. În această categorie sunt incluse: discalculia, dislexia, digrafia, hipeactivitatea cu
deficit de atenție de numit și ADHD și TSA -tulburări din spectrul autist. Important fiind
adaptarea curiculară, prin care se accesibilizează curiculum în raport cu nevoile speciale,
cerințele educaționale speciale ale elevilor. În acest context se pot stabili, mai multe nivelur i de
adaptare de la adaptarea mediului fizic, a metodelor de predare și până la adaptarea
conținuturilor și cerințelor curiculare.( Ordi nul De Ministru nr. 3124, 2017). În ciuda acestui
fapt familia este singura investitoare majoră în ceea ce privește viit orul copilului.

23

De asemenea, trebuie să existe câteva reguli care să fie bine stabilite de la început și
urmate cu strictețe. Acești părinți pot fi „educati”, consiliați de către specialisti pentru a putea
face față situației, de a știi cum să gestioneze c orect comportamentul și toate problemele pe care
le întâmpină zi de zi cu copilul.

5.2. Posibilității de intervenție prin terapie ocupați onală la copiii cu tulburare din
spectru autist asociată cu ADHD
Terapeuții ocupaționali sunt preocupații de mai mult aspecte. Dintre care putem aminti
două aspecte funde mentale și anume (Popovici, 2005 ):
– să realizeze însușirea de către client a unei deprinderi pierdute sau a unui nivel scăzut de
funcționare .
– să contribuie la învățarea de noi deprinderi și abilității de către client, menite să le compenseze
pe cele care s -au pierdut din diverse motive.
Pentru atingerea unui nivel funcțional optim, în diverse domenii de activitate este
necesară educarea clienților în vederea obținerii unor rezultate performante specif ice. Structura
performanțelor persoanelor respective se clasifică la rândul ei, îmrt -o serie de componente și
anume:
 sezorio -motorii
 cognitive
 psihosociale .
Problemele determinate de diverse boli, handicapuri sau întârzieri ânezvoltare necesită
intrvenșie prin terapie ocupațională în vederea obțineri nivelui maxim de funcționare. Indiferent
de sapțiul unde se desfăsoară , activitatea de terapie ocupațională acesta presupune formarea
unei relații dinamice între patru fact orii și anume ( Popovici, 2005 ):
 clientul
 terapeutul
 activitatea
 mediul ei de desfășurare
Terapeuții ocupaționali trebuie să intervină eficent prin diverse metode în scopul
obținerii rezultatelor dorite și performarea cu succes a diverselor activităț ii pe care le au de
îndeplinit. În cadrul desfășurări programului de terapie ocupațională activitățile au rolul de a
pregătii deprinderile și capacitățile clientului, în vedrea adaptării la cerintele lumii

24

înconjurătoare. Nivelul de realizare al unei activității se măsoară prin prisma performanțel or
atinse de către client pe tot p arcursul desfăsurării acesteia. Pentru realizarea unui program de
recuperare eficient, terapeutul ocupațional trebuie să cunoască toate caractersticile mediului în
care se desfăsoară toate activitățile clentului. În cazul copiilor hiperkinetici care sunt permanent
într-o agitație psihomotorie se recomandă ca terapeutul să fie tot timpul în preajama copilului
pentru al supraveghea al îndruma, observa atuci când realizează programul de terapie
ocupațional.
Terapeuții ocupațio nali tratează copiii care au t ulbur are de spectrul autist asociată cu
alte tulburări cum ar fii: ADHD încă din copilarie pană la vârsta adultă. Aceștia ajută indivizii
să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a duce o viață independentă și pentru a trăi cu căt mai
multă bucurie. Terapia ocupațională le oferă un program de intervenție care se bazează pe
experiență și îmbunătățirea calității vieții. Atunci când se lucrează cu copiii cu ADHD
terapeuții ocupaționali trebuie să la capateze atenția când aceșt ia sunt agajați în activitate, să le
gestioneze corect comportamentul, să îi ajute sa își dezvolte abilitățile care corespund mai
multor domenii de dezvoltate și anume: abilitățile motorii și de ansamblu, abilitățile cognitive,
de limbaj și de socializare, abilitatea de a se descurca singuri în toate situațiile pe care le
întâmpină de -a lungul vieții.
Practicile terapeutice curente în ADHD sunt orientate asupra managementul
simptomelor combinând mai mult metode de tratament: terapie comportamentală, medicaț ie și
psihoterapie . Hiperactivitatea cu deficit de atenție imp lică o colaborare cu mai mulți oameni
specializați în mai multe domeni de activivitate, psihologi, specialiști în terapie ocupațională și
cei în asistență de sanătate cu competențe în ADHD. Ace astă muncă de echipă sau efortul
comun este esențial pentru asigurarea corectă a asistenței pe termen lung, pentru atingerea
scopurilor de dezvoltate specifice copilului și pentru planurile de monit orizare ale copiilor cu
ADHD. Un plan terapeutic individua lizat care implică acest efort combinat va avea drept
rezultat capacitatea copilului hiperactiv cu deficit de atenție de a dezvolta și menține relații, de
a-și îmbunătății respectul de sine și performanțele școlare.
” Numai o aborbare, personalizată aplica tă de parinți și profesori, sub conducerea și
supervizarea psihologilor medicilor, va satisface necesitățile speciale ale copiilor cu ADHD.
Abordarea multidisciplinară poate conduce la beneficii terapeutice ”(Tudose,Tu dose,
Dobranici, 2002, pagina 300 ).

25

Abilitățile necesare clientului, competențele care pot fii dezvoltate prin terapie ocupațională
sunt( Băltranu, 2010):
 Abilitățile de viață de zi cu zi, cum ar fi formarea toaletei zilnice, îmbrăcatul, spălatul
pe dinții și alte activității de îngrijire
 Abilității motorii necesare pentru ținerea obiectelor în mână îm timp ce scriu s -au
decupează cu foarfeca
 Abilității motorii grosiere pentru mersul jos, urcatul scăriilor sau mersul pe bicicletă
 Diferențierea obiectelor în funcție de culorii, forme și mărime
 Abilități vizuale pentru citire și scriere
 Abilități de joc, adaptare, de auto -ajutorare, de rezolvare de probleme, de comunicare și
abilități sociale.
Scopul general al terapiei ocupaționale este acela de a ajuta persoana aflată în dificultate
să-și îm bunătățască calitatea vieții atât acasa, cât și în comunitate.

Capitolul IV – Metode și chestionare folosite în intervenție

6. Obiectivele de cercetare ale lucrării
Obiectivul principal al lucrării mele practice este să realizez un studiu de caz amplu cu
privire la un copil dianosticat cu tulburare din spectrul autist și tulburare hiperkinetică cu deficit
de atenție – ADHD, sudiu de caz fiind facut din perspectiva unui viitor terapeut ocupațional.
În continuare am urmărit ca obiective practic aplicativ e:
1. Culegerea informaților despre persona studiată folosind metoda interviului și a
observației. Se vor urmări informațiile de bază ale clientului și istoricul său ocupațional:
nume, vârstă, diagnosticul, mediul social și instituțional , date despre familie, date despre
profilul ocupațional, performanță ocupațională din trecut și prezent, nevoile primare ale
clientului, interesele, activitățile cotidiene, așteptările clientului și rezultatele pe care le
așteaptă, precum și alte date necesare întocmiri unei pr ezentări incluse în studiul de caz.
2. Descrierea cazului într -o prezentare scrisă cu toate datele culese în urma interviului.
3. Selectarea aspectelor funcționale și ocupaționale carora se adresează evaluarea, precum
și prezentarea evaluării propriu -zise.

26

4. Folos irea unor metode și instrumente de cercetare de analiză și evaluare a performanței
ocupaționale: ghidul de interviu, metoda observației, analiza performanței ocupaționale,
modelul canadi an de performanță ocupațională aplicarea chestionarului CMOP.
5. Aplicare a modelului „ Procesul canadian de practică în terapie ocupațională (CPPF)”,
care cuprinde opt etape: inițierea, stabilirea cadrului, evaluarea, stabilirea obiectivelor,
punerea în practică a planului, monitorizarea, evaluarea rezultatelor și încheierea.
6. Formularea unor obiective SMART în intervenția practică realizată.
7. Intervenția specializată în cadrul instituției ANCAAR.
8. Reevaluarea cazului în urma intervenției.
9. Concluzionarea demersului de cercetare.

7. Metode și chestionare folosite în inter venție. Pla nul de lucru
Pentru realizarea acestei lucrări se folosesc elemente care prescriu un anumit mod de a
acționa într -o cercetare: principii teoretice, metode și tehnici de culegere a datelor, metode și
tehnici de tratare a datelor, precum și procedee logice d e analiză și generalizare.

7.1 Procesul Canadian de Practică în Terapie ocupațională
Cu ajutorul acestui model se face intervenția, care cuprinde toate celelalte metode de
evaluare și interviu ale acestei lucrări urmărind cele opt etape de mai jos( Ionescu, 2015 ):
1. Inițierea. Se stabilește primul contact dintre client și ter apeut. I se explică clientului
beneficiile pe care le poate avea dacă urmează un program de terapie ocupațională, îl
mai informează și asupra confidențialității.
2. Stabilirea cadrului. Se dis cută cu c lientul despre valori, credințe, asteptările, dorintele
și presupunerile în privința procesului de intervenție. Se stabilesc reguli de bază în ceea
ce privește relația terapeutică și se identifică cele mai importante probleme
ocupaționale.
3. Evaluar ea. Identificarea factorilor personali, ocupaționali și de mediu care contribuie la
problemele ocupaționale ale clientului. Se folosesc metode si instrumente de evaluare
specifice.
4. Stabilirea obiectivelor. Terapeutul împreună cu clientul fiind de comun aco rd stabilesc
obiectivele. Se ține cont și de resursele clientului.

27

5. Punerea în practică a planului. Se vor aplica metode de intervenție specifice terapiei
ocupaționale.
6. Montorizarea. Se va monitoriza progresul clientului de -a lungul programului terapeutic.
7. Evaluarea rezultatelor. Reevaluarea problemelor ocupaționale pentru a vedea unde dacă
s-au produs modificări în bine sau rău.
8. Încheierea. Terapeutul discută cu clientul despre obiective și îl poate îndruma către alți
specialiști.

7.2 Metoda observației
Această metodă este folosită cu scopul de a itentifica activitățile pe care persoana le
desfăsoară la orele de terapie, de a identifica principalele profleme cu care se confruntă, de a
analiza amanunțit toate reacțiile și formele de conduită manifestate în timpul terapiei.
Prin folosirea metodei observației asupra clientului se urmăresc următoarele aspe cte( Bannister
1995 ):
– A vedea prin ochi persoanei observate ac țiuni, norme și valori
– A descrie comtectul dintre terapeut și persoana observată
– A contextuali ze social și istoric evenimente observate, pentru a putea fii correct înțelese
– Urmărirea fiecărui exercițiu în acivitatea persoanei
– Observarea instrumentelor folosite în recuperate, a jocurilor practice, a metodelor de
recompensare și a sistemului de punc tare în evaluare.
Notarea detaliată a procesului observat are ca sc op (Bannister, 1995 ):
– Descrierea conteztului în care are loc observația, notând detaliile de ambianță fizică,
data și momentul zilei.
– Descrierea acțiunilor clientului comportamentele verbal e și non -verbale incidente
intervenite.
– Găsirea de semnificații pentru comportamentul urmărit, semnificații care pot deriva din
coportamentul clientului sau din experiența observatorului.
– Discutarea interpretărilor cu o altă persoană familiară cu tema cerc etată.
– Analiza vizează explorarea reactiv – emoțională a observatorului, problemelor etice pe
care ar trebui să le depășească. Analiza datelor observației poate ține d următoarele
criterii:
– Criteriul cronologic

28

– Evenimentele cheie atunci când sunt prezente e venimente majore
– Contextul – fiecare loc în care are loc observația constituind un studiu de caz de care se
va ține cont în analiză

7.3 Ghidul de interv iu al performanței ocupaționale
Ghidul de interviu este folosit cu scopul de a obține informații legate de client legate de
ariile ocupaționale, activitățile de viață cotidiană, activitățile de timp liber și joc, participare
socială, detali legate de mediul fizic și social,contextul personal și temporar, educație, odihnă
și somn.
 ADL (Activități de viață cotidi ană):
 Spălatul: se spală singur…pe mâini, pe corp, pe dinți, pe față? cu sau fără ajutor, în
ce mod?
 Hrana: își prepară singur mâncarea? mănâncă c u sau fără ajutor?
 Controlul vezical și intestinal.
 Îmbrăcatul: are nevoie de ajutor la îmbrăcat? știe să se încalțe singur?
 Mobilitate funcțională: cum se deplasează în casă, mobilitatea pe scaun?
 Igienă personală: cum utilizează instru mentele de igienă ( mașină de tuns, obiecte
pentru îngrijirea urechilor, ochilor, nasului) ?.
 iADL (Activități instrumental e de viață cotidiană)
 Managementul comunicării: știe sa folosească instrumente de scris sau telefonul?
 Mobilitatea în comunitate: utilizează transportul public? merge pe jos? se
deplasează cu alte mijloace de transport?
 Managementul financiar: știe sa util izeze banii?
 Menținerea sănătății: nutriție sănătoasă? exerciții de fitness?
 Aranjarea și managementul locuinței: își aranjează bunurile? știe să ceară ajutor în
scopul aranjării obiectelor locuinței?
 Pregătirea mesei și curățenia: planifică și pregăteșt e masa? curăță ustensilele după
masă?
 Menținerea siguranței: Inițiază acțiuni de auto -apărare?
 Realizarea cumpărăturilor: participă? ajută la transportul cumpărăturilor?
 Odihna și somnul: cum se pregătește de somn, își schimbă hainele , ascultă muzică,
își stabilește durata de somn, cât timp doarme ?

29

 Pregătirea mediului fizic pentru perioada de somn: își pregătește patul sau spațiul de
dormit, închide fereastra, oprește aparatura electrică și stinge lumina?

7.4 Obiective SMART
Stabilirea obiectivelor intervenți ei în terapia ocupațională se va face dupa modelul
SMART (Bowman & Mogensen). Inițialele acestui model vin de la următoarele cuvinte
(Ionescu, 2015 ):
S – Specific. Obiectivul specific trebuie să includă un verb care descrie ocupația
persoanei ca și comport ament observabil (Ex. „persoana se va deplasa”); să precizeze condițiile
necesare pentru realizarea sau menținerea comportamentului (Ex. „cu ajutorul echipamentului,
independent”); să se specifice mediul fizic în care clientul va realiza comportamentul (Ex . „la
magazin, acasă la client”).
M – Măsurabil. Să se specifice modul în care va fi măsurată performanța folosind un
instrument standardizat sau măsurând distanța, timpul, frecvența sau intensitatea durerii
clientului sau diminuarea nivelului de asistenț ă de care clientul are nevoie. Să se precizeze
durata unei activități (timp de 10 secunde, de 30 de minute, zilnic).
A – bazat pe Activitate. Se specifică descrierea strategiei și modul în care persoana va
atinge obiectivul (Ex. „participând la întâlniri d e grup”, „utilizând tehnici de autoliniștire”,
„practicând activități cum ar fi statul în picioare”).
R – Reevaluare. Obiectivul trebuie să includă reevaluări programate ale pro gresului
(Ex. săptămânal, după 2 ședințe, lunar).
T – cadru Temporal. Include timpul necesar atingerii obiectivului (de exemplu într -o
săptămână, în 6 luni).
Într-o abordare concisă, un obiectiv trebuie să fie legat de o schimbare în comportament,
să fie centrat pe client și să răspundă la întrebările ( Mew & Ivey, 2010, apud Ionescu , 2015 ):
Cine? Al cui este obiectivul?
Ce face? Ce va face (ce sarcină sau activitate)?
În ce condiții? În ce condiții este capabil clientul să realizeze sarcina ? (De ce are nevoie
clientul pentru a realiza sarcina și ce oferă terapeutul/mediul?)
Cât de bine? Ce definește un rezultat de succes? Cât de bine se așteaptă ca persoana să realizeze
sarcina? Ce nivel/frecvență de asistență fizică sau solicitare verbală este acceptabil?
În ce perioadă de timp? La ce moment va at inge clientul obiectivul dorit

30

7.5 Modelul Canadian de Performanță O cupațională (CMOP)
Modelul a fost conceput între ani 1980 -1993 fiin d publicate cinci documente de ghid în
statul Canada. Bazele modelului au fost puse de către Asociația Canadiană de Terapie
Ocupațională și Departam entul de Sănătate și Asistență Socială. În anul 1991 a fost elaborat și
publicat Ghidul Ocupațional pentru Practica Centrată pe Client.
Modelul este un proces dezvoltat din inter – relația dintre persoană, ocupație și mediu.
Practica este centrată pe clie nt și pe natura performanței ocupaționale. Performanța
ocupațională este rezultatul relației dinamice și interdependenței dintre persoană, mediu și
ocupație (Iconaru, 2014).
1. Persoana
 Fizic: toate funcțiile senzoriale, motorii și senzorio – motorii (vederea , auzul, forța,
echilibrul, nutriția)
 Cognitiv: toate funcțiile mentale; percepția, concentrarea, memoria, judecata,
înțelegerea și raționamentul
 Psiho -social: toate funcțiile sociale și emoționale, relațiile pe care le dezvoltă cu
ceilalți, semnificația p ropriei vieți.
2. Mediul
 Fizic: mediu natural și construit, inclusiv clădirile, drumurile, grădinile sau
parcurile, mijloace de transport, vreme sau climă.
 Social: grupurile sociale bazate pe interese comune, valorile, atitudinile și credințele
sau convingeri le proprii.
 Instituțional: instituții sociale, educaționale etc.
 Cultural: etnie, rasă, practici ceremoniale și rutina
3. Ocupația
 Autoîngrijire: Îngrijirea propriei persoane, responsabilitățile personale, mobilitatea
funcțională, organizarea spațiului propri u și a timpului.
 Productivitate: Participarea prin contribuții sociale și economice, jocul și munca sau
alte activități productive.
 Timp liber: Socializare, creativitate, activitățile în aer liber, excursii, tabere, jocurile
și sportul.

31

7.6 Procedura practic ă de lucru
Începând cu data de 10 octombrie 2016 m-am înscris, în calitate de voluntar,la asociația
ANCAAR din Pitești. Principalele motive care m -am determinat să aleg ca ca următorul an să
îl dedic voluntariatului au fost curiozitatea de a cunoaște cop iii și persoa nele care suferă de
anumite tulburări: autism , ADHD de a vedea comportamentul acestor persoane, felul cum
lucrează terapeuții cu aceștia și modul lor de aș desfasura zilnic activitățile. Mă interesa în
același timp și g ăsirea unui subiect pe c are să î mi prezint lucrarea de licență.
La început am asistant la mai multe persoane care beneficiau de terapie. Am văzut cum
se defășurau orele de terapie și am rămas impresionată de persoanele care lucrau acolo și de
calitatea serviciilor oferite de aces tea. Se implicau în toate activitățile pe care le desfășurau cu
persoanele respective și se dedicau foarte bine profesiei. Atmosfera era una caldă și liniștitoare,
timpul era exact și totul era făcut într -un mod plăcut. Persoanele erau de vârste diferite d e la
copii până la adulți fiecare. Mie mi -a atras atenția în mod special un copil care era tot timpul
mai agitat față de ceilalți și nu avea răbdare atunci când tre buia să aștepte sau când era tipul să
îi vină rândul niciodată nu putea să stea cuminte și s ă fie liniș tit. Băiatul respectiv are tuburare
din spectrul autist, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție . Atunci când venea la terapie era
adus de mama sa. Aceasta îl aștepta tot timpul pană când acesta t ermina orele de terapie. În cele
din urmă m-am orientat ca acestă persoană să fie subiectul meu pentru licență. În terapie
ocupațională problema consimțământului este foarte importantă. A fost mai difcil la început
deoarece trebuia să le le cer acordul părinților. Aceștia au fost de acord de a scr ie în lucrarea
mea de licență date informative despre subiect, păstrându -se confidențialitatea clientului.
I-am cerut acordul mamei de a asista la orele de terapiei ale clientului meu. La început
am fost obsevator, am luat parte la toate programele copilul ui am cules informații și de fiecare
dată când participam la terapia copilului îmi luam notițe ca să nu uit niciun detaliu. Mi -am
adunat informații cu privire la ocupațiile și acțiunile pe care acesta le desfășura. Folosind
metoda observației, dar și între bând terapeutul am reușit să strâng datele necesare pe care să le
atașez studiului de caz. Terapeutul m -a ajutat foarte mult deoarece îl cunoaștea mai bine și putea
să îmi exp lice mai multe lucruri legate și de act ivitățile lui zilnice. Relația dintre aceș tia era
frumoasă copilul îl asculta pe terapeut când ac esta îl angaja în activității. Pe o perioadă de zece
ședințe am urnărit temeinic activitatea și modul de lucru al clientului meu după care am fost și
eu implicată în acțiunile lui. A fost dificil din p risma faptului că nu aveam exeperiența necesară.
Terapeutul mi -a oferit detalii în ceea ce privește timpul de lucru, pauzele și modul de

32

desfășurare al orelor de terapie. Am reușit să aplic Chestionarul Canadian de Performanță
Ocupațională . Toate datele cu lese în urma metodelor aplicate le -am utilizat pentru construirea
studiului de caz și obținerea unor informații necesare lucrări mele de licență.

Capitolul V – Analiza și evaluarea datelor

8. Analiza și evaluarea datelor
8.1 Studiul de caz
A.C este un baiat î n vârstă de 11 ani care a fost diagnosticat la la vârsta de 4 ani cu
tullburare de spectrul autist, iar la v ârsta de 6 ani a aflat ca suferă și de tulburare hiperkinetică
cu deficit de atenție. Acesta locuiește în mediul rural, localitatea Băbana într -o casă cu 3 camere
mobilată și utilizată corespunzător cu aparatură electronica și electrocasnică necesară unui trai
minim decent. Mama acestuia își dedică cea mai mare parte din timp alături de el. Tatăl lucreză
la o fabrică din Pitești și este mai tot timpul ocupat cu seviciul. A.C mai are un frate mai mare
în vârstă de 16 ani, elev la un liceul din orașul Pitești. Încă de mic se observa ca ceva este
neregulă cu copilul. Din cauza situației financiare copilul abia la vârsta de 4 ani a fost
diagnosticat cu tul burare de spectrul autist și mai t ârziu cu tulburare hiperkinetică cu deficit de
atenție. În primi 3 ani se vedea agitația și comportamentele începeau să apară în comparați ei cu
fratele său mai mare. A.C. nu vorbea doar imita câteva sunete. Părinți începer au să își dea seama
că este ceva neregulă cu copilul lor.
În prezent A.C. atingă obiectele care la găsește la îndemănă, dar nu le folosește
corespunzător. Este tot timpul agitat, nu poate să stea prea mult într -un loc. Uneori prezintă
semene de autoagres ivitate atunci când este prea agitat sau supărat, însă de scurtă durată. Pe
plan de limbaj el nu poate vorbi, însă nu exprimă decât necesități imediate sau dacă i se cere.
Nu răspunde la solicitările venite din partea altor persone, uneori nici din partea părinților decăt
dacă îl fac atent. Legat de cogniție aceste nu știe să se joace. Nu își amintește unde este un
obiect lăsat jos pentru câteva minute. Nu cunoaște culorile. Construiește turn din lego din 8 -10
piese, nu recunoaște cifrele. Asociază greu ob iectele asemănătoare, nu indică toate părțile
copului doar câteva deoarece nu este atent atunci când cineva îl pune să le identifice. Nu iese
singur din cas ă, nu merge nicăieri singur. Plâ nge fară motiv fără ca cineva să îl supere. Ii place
să se plimbe cu mașina, să mergă pe jos împreună cu mama și să sară pe trambulină. Nu știe

33

bine să își întoarcă hainele necesită ajutor la îmbracat și dezbrăcat. Nu se încalță singur decât
cu ajutor. Beneficiaz ă de învățămând la domiciliu de două ori pe săptămână.
Băiat ul urmează un program de terapie într -un centru special destinat personelor cu
autism și alte tulburări asociate. Face terapie de aproximativ 2 ani din cauza dificultăților
materiale acesta a început terapia destul de târziu. De -a lungul ședințelor de tera pie s -au
constatat următoarele :
– incapacitate calitativă de a interacționa social.
– incapacitatea calitativă de a comunica: incapacitatea evidentă de a iniția, de a susține o
conversație cu ceilalți, folosirea stereotipă și repetitivă a limbajului, lipsa jocurilor creative
spontane și variate sau a jocurilor sociale imitative.
– lipsa atenție atunci când este angajat într -o activitate de lungă durată.
A.C nu știe cum îl cheamă sau câți ani are. Răspunde adecvat atunci când i se spune nu. Nu
raspunde folos ind gesture ca sus sau papa. Îi place să i se facă masaj deoarece îl liniștește și să
fie lasat să alerge prin camera, să sară. Are unele preferințe alimentare ca de exemplu ; iaurt,
banane, biscuiți. Nu preferă carnea . Îi place să asculte muzică. O altă oc upație a lui este de a
foșni pungile de plastic zgomotul produs de ele îl linișt esc Este atașat puternic de mama îi face
plăcere să fie luat în brațe, să fie măngăiat. Mama îl așteaptă tot timpul atunci când iese de la
terapie și îl îmbrățișează de fiecare data.

8.2 O zi din viața clientului desfășurată în cadrul Asociație ANCAAR
Am făcut cercetări privind acțiunile in cadrul terapiei ocupaționale pe care clientul le
desfașoară în incinta centrului de terapie la care acesta ia parte. Am urmărit temeinic activitatea
și modul în care se desfășoară terapia cu clientul meu, prin f olosirea metodei observației.
Programul unei ore de terapie este împărțit in 4 etape, iar timpul total de desfășurare este de 2
ore.
Așadar, prima parte a acestei terapii se numeste Cerc de socializare și durează
aproximativ 20 de minute. Aici, toți beneficiarii de terapie care se găsesc la ora respectivă în
incinta centrului, împreună cu ter apeuții si voluntarii, se adună într-o singură cameră și
formează cercul de socializare, care e ste prezentat ceva mai jos.
În partea a doua, fiecare pacient va începe terapia propriu -zisă în camere separate, cu
un singur terapeut și eventual un singur voluntar care poate asista, dar care se poate și implica,

34

cu permisiunea terapeutului. Aceasta va dura 30 de minute, în care vor fi executate un număr
de sarcini ocupaționale.
A treia parte a acestei ședințe este dedicată kinetoterapiei . Durează 25 de minute și se
face doar în prezența kinetoterapeutului și eventual a unui singur voluntar. Sala de kine toterapie
este dotată cu multe instrumente, printre care amintim: scară cu 3 trepte, mingi medicinale,
șpalier, bandă de alergat, saltele, bicicletă etc. Kinetoterapia este op țională, dar este benefică.
Ultima parte durează 45 de minute și se revine la terapia propriu -zisă cu alte activități
de art -terapie, joc, auto -îngrijire. Tot în această ultimă parte este inclusă si o pauză scurtă de
masă, pentru a stimula pacientul să -și termine ședința.
Prima parte – Cercu l de socializare (20 de minute)
 Toți benefic iarii asociației care sunt prezenți atunci participă la cerc
 Toate persoanele din cerc spun rugăciunea în grup.
 Printr -un cântecel se prezintă toată lum ea și se bate din palme (ex. A.C este prezent,
cine mai este prezent? )
 Fiecare client arată cu degetul pe calendar data în care suntem, unii cu ajutorul
terapeutului sau voluntarului.
 Se spune o poveste după o carte cu imagini, subiecții fiind puși să arate cu degetul și să
potrivească animalele din poveste pe peretele corespunzător fiecărui animal.
 Se cânt ă o melodie care face referire la anotimpul în care suntem (ex. Primăvara copacii
înfloresc, ghioceii răsar, rândunelele cântă).
 În ordine, fiecare subiect va construi o piesă sau va fixa un puzzle, iar după ce se execută
mișcarea cel care urmează să facă acțiunea va spune: “e rândul meu”.
 Iar ultima oară se vor repeta culorile și figurile geometrice, folosindu -se de piese
colorate din lemn pe care le vor fixa pe o tabla specială; la fel, fiecare subiect face pe
rând activitatea.

Partea a doua – Terapia p ropriu -zisă (30 de minute)
 Subiectul este întrebat de către terapeut în ce anotimp suntem, iar după ce răspunde va
fi întrebat și ce se întâmplă primăvara. Subiectul răspunde cu un text învățat (ex.
Înfloresc florile, barza sosește, ciocârlia cântă etc.).

35

 I se arată 4 poze în care apar mama, tata, fratele și el. Terapeutul face acest exercițiu de
fixare a pozelor, având și el aceleași poze în dublură. Clientul este întrebat “cine este în
poză”, iar apoi este pus să fixeze poza identică cu cealaltă.
 Un alt exercițiu de cunoaștere este folosit pentru a identifica obiectele mari din sala de
terapie, cum ar fi: ușă, fereastră, calorifer, masă, scaun etc.
 Îi cerem clientului să ne arăte părțile corpului. Acesta ne indică cu mâna fiecare parte a
corpului.(ex.arat ă picior?)
 Îi cerem să ne dea un obiect an ume, spre exemplu: pixul, oglinda, cana, telefonul etc.
 Se face deosebirea între două obiecte. Terapeutul spune ce obiect are în mână, iar
subiectul va spune obiectul pe care îl deține el (ex. Eu am pix, tu ai “cre ion”)
 Îi arătăm poze cu el în care face diferite activități de auto -îngrijire și îl întrebăm ce face
în poza respectivă.

Partea a treia – Sala de kinetoterapie (25 de minute)
 Kinetoterapeutul are la dispoziție 25 de mi nute pentru a lucra cu clientul.
 Subiectul se schimbă într -o ținută sport, neavând nevoie de ajutor, după care
kinetoterapeutul îl va întreba cum se numesc obiectele cu care va lucra în ziua
respectivă (ex. Spalier, bicicletă, saltea, scară, minge medicinală )
 Alte activități observate: merge și aleargă pe bandă, urcă pe scară, face exerciții pe
mingea medicinală și își poate întinde coloana vertebrală.

Ultima parte – Înapoi la tera pia propriu -zisă (45 de minute)
 Terapia re -începe cu un exerci țiu de auto -îngrijire: clientul este pus să se îmbrace singur
cu un tricou Acțiunea se execută în oglindă (terapeutul execută, subiectul urmărește și
face în același timp ). În momentul te rminării exercițiului, clientul primește comandă
să pună hainele în dulap.
 Este pus să își ia singur încălțămi ntea din dulap de pe hol ce de exemplu: papuci să se
încalțe cu ei.
 Se repetă unele acțiuni din prima parte a terapiei: așezarea unui obiect pe masă,
recunoașterea pozelor arătate, jocuri de puzzle, sortare obiecte etc.
 Exercițiul de cunoaștere a obiecte lor ce se găsesc într -o bucătărie: aragaz, chiuvetă,
frigider, instrum ente și vase de bucătărie, etc.

36

 Momentul în care clientul are pauza de masă prezintă două semnificații. Prima este
aceea de a servi și alte persoane cu dulciuri sau fructe. I se vor fix a răspunsurile
politicoase (ex. Poftim, cu plăcere, mulțumesc) și va deveni mai sociabil și mai amabil.
A doua semnificație este aceea de a fi lăsat să își prepare singur sandvișul (ex. felie de
pâine + cașcaval + roșie ) pentru ca pe viitor să se poată des curca singur la prepararea
hrănii.

8.3 Aplicarea Modelului Canadian de Performanță Ocupațională
Informații de bază
Nume: A.C .
Vârsta: 11 ani
Gen: masculin
Adresa: Localitatea Băbana, Județul Argeș
Etnie: român
Familie: ambii părinți
Diagnostic: Tulburare din spectrul autist, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție
Persoana
 Fizic:
 Persoană în vârstă de 11 ani, diagnosticată cu tulburare din spectrul autism, tulburare
hiperkinetică cu deficit de atenție.
 Manierisme repetitive și motorii de a pune mâna pe o biecte
 Motricitatea grosieră este bine devoltată, însă este necesar să realizeze exerciții de
motricitate fină.
 Cognitiv:
 Nu știe cum îl cheamă sau câț ani are
 Lipsa jocurilor creative spontane și variate sau a jocurilor sociale imitative
 Asociază greu obiectele asemănătoare
 Nu indică toate părțile corpului atunci când este întrebat
 Nu știe unde este lăsat obiectul jos pentru câteva minute
 Nu știe să se joace , execută cu greu cons trucțiile de lego decât din 8 – 10 piese , nu
cunoaște culorile

37

 Psiho -social:
 Incapacitate calitativă de a interacționa social,
 Nu poate dezvolta relații cu persoanele din jur;
 Răspunde adecvat atunci când i se spune nu
 Nu răspunde folosind gesturi ca sus sau papa,
 Este atașat puternic doar de mama lui
 Incapacitate calita tivă de a comunica și incapacitate evidentă de a iniția sau susține
o conversație verbală cu ceilalți.
 De multe ori plânge fără motiv
Mediu
 Fizic:
 Locuiește în mediu rural în localitatea Băbana, mediul rural într -o casă cu 3 camere
utilată și mobilată co respunzător unui trai minim decent
 Se deplasează de acasă înspre secți de terapie cu autobuzul
 Social:
 Nu are prieteni, în principal interacțione ază cu mama lui, fratele și terapeuți atunci
când vine la asociație
 Instituțional:
 Asociația copiilor si adulți lor cu autism.
 Cultural:
 Participarea la acțiuni de conștientizare a autismului, ce se serbează în fiecare an, pe
data de 2 aprilie.
Ocupația
 Autoîngrijire:
 Dificultăți majore în îngrijirea personală: îmbrăcat, încălțat, spălat, păstrarea igienei
corpora le.
 Incapacitatea de a se descurca în comunitatea locală neînsoțit (folosirea mijloacelor
de transport, capacitatea de a face cumpărături)
 Incapacitatea de a se deplasa singur în afara locuinței.
 Productivitate:
 Nu realizează activităti productive singur

38

 Timp liber :
 Îi place să se plimbe cu mașina, să mergă pe jos , autobuzul; îi place să i se facă
masaj
 Să sară pe trambulină, să alege prin cameră
 Se liniștește atu nci când foșnește pungile de plastic
 Îi place să asculte muzică.
 Îi pace să fie luat în brațe , mângâiat.

Am aplicat mamei clientului chestionarul COPM vezi anexa 1 , pe care am întâlnit -o la
asociația ANCAAR și am discultat împreună despre activitățile pe care le desfăsoară clientul
zilnic. Am identificat problemele ocupaționale ale clientului, separat pe ariile de autoîngrijire,
productivitate, timp liber. Pentru fiecare problemă ocupațională în parte am cerut mamei
clientului să o evalueze în termeni de importanță pe o scală de la 1 -10 explicând acesteia că
cifra 1 – este o problemă aproape delo c importantă, iar cifra 10 este extrem de importantă pentru
el. Este vorba de importanța subiectivă pentru client.
Problemele de performanță ocupațională ale clientului au fost următoarele:
1. Nu respectă ordinea hainelor cu care se îmbracă.
2. Nu se spal ă pe mâini fără ajutorul mamei.
3. Necesită ajutor atunci când se încalță.
4. Nu se spală pe dinți și nu acoperă toată suprafața lor.
Pentru prima problemă ocupațională nu respectă ordinea hainelor cu care se îmbracă
importanța acordată este 9.
Pentru a d oua problemă nu se spală pe mâini fără ajutorul mamei importanța acordată este 10.
Pentru a treia problemă ocupațională necesită ajutor atunci câ nd se încalță importanța acordată
este 9.
În ceea ce privește ultima problemă ocupațională nu se spală pe mâini pe dinți și nu acoperă
toată suprafața lor importanța acordată este 10.

8.4 Obiective SMART în performanța ocupațională
Obiectivul general al intervenției mele este ca persoana studiată să dobândească gradul
de independență asupra activităților ce țin de a utoîngrijire cum ar fi: îmbrăcat, spălat, hrănire,

39

igienă personală, astfel încât să își formeze acele deprinderi care îl vor ajuta pe parcursul vieții
să devină autonom fără a mai depinde de un îngrijitor.
1. Problemă ocupațională: Nu respectă ordinea hainel or cu care se îmbracă
Obiectivul : După 3 luni, clientul va respecta ordinea corectă a îmbrăcării hainelor reușind să
se îmbrace în mai puțin de 10 minute în fiecare zi.
2. Problema ocupațională: Nu se spală pe mâini fără ajutorul mamei.
Obiectiv: După 3 lun i, clientul va putea să se spele singur pe mâini fară ajutorul mamei în mai
puțin de 3 minute în fiecare zi .
3. Problema ocupațională: Necesită ajutor atunci când se încalță.
Obiectiv : După 1 lună, clientul va putea să se încalțe singur în mai puț in de 15 minute în fiecare
zi.
4. Problemă ocupațională: Nu se spală singur pe dinți și nu acoperă toată suprafața lor.
Obiectiv: După 2 luni, clientul va reuși să se spele sigur și pe toată suprafața dințilo r în mai
puțin de 5 minute în fiecare zi .

8.5 Aplicarea planului de intervenție
Am identificat mai multe probleme ocupaționale, dar cele mai multe dificulți sunt legate
de autoîngrijire. Pentru atingerea primului obiectiv după 2 luni ,clientul va reuși să se spele
singur și pe to ată suprafața dinților în mai puțin de 5 minute în fiecare zi . Am pr opus
următoarea activitate. Clientul se va spăla pe dinți cu ajutorul periuței, acoperind toate părțile,
după fiecare masă în fiecare zi timp de 2 minute. Părinți îi vor cumpăra o periuță electrică.
Clientul va fi ajutat la înce put de către mama sa să cunoască funcționalitatea periuței. După care
se va folosi mișcarea de imitare a miscări de execuție. Mama se va spăla odată cu fiul pentru ca
acesta să vadă și să copieze mișcările timp de 2 săptămâni în fiecare zi și după fiecare masă.
După alte 2 săptămâni mama va renunța complet să se mai spele pe dinți odată cu fiul. Aceasta
doar îl va supraveghea să vadă dacă execută corect toate mișcările. Această strategie îi va
permite clientului să miște periuța prin toată dantura. În 2 lun i clientul va reuși să se spele pe
dinți și pe toată suprafața.
Pentru cel de -al doilea obiectiv după 3 luni clientul, va putea să se spele pe mâni fără
ajutorul mamei în mai puțin de 3 minute în fiecare zi. Am propus realizarea următoarei
activități: clientul se va spăla pe mâni cu ajutorul unor poze care descriu această acțiune. Pozele

40

vor fi lipide pe perete lângă ghiuvetă. A.C se va spăla pe măni în fiecare zi timp de 3 minute.
Va repeta această acțiunea în fiecare zi la toaleta de dimineață de 2 ori. La început mama îl va
ajuta lipindu -i pozele pe perete în ordinea care urmează să le desfășoare. Imaginea numărul 1 :
îi arată clientului că prima dată trebuie să deschidă robinetul, imaginea numarul 2: îi arată că
trebuie să ia săpunul, imaginea numărul 3 : urmează acțiunea de săpunir e și clătire și ultima
imagine cu numărul 4 prezintă închiderea robinetului și folosirea prosopul ui pentru a se șterge
pe mâini. Timp de 1 lună clientul va respecta ordinea imaginilor lipite de către mamă pe perete.
După încă o lună A.C va putea să se spele pe mâni singur fără ajutorul mamei atașându -și singur
pozele lângă chiuvetă . Astfel după încă o lună clientul va pu tea să se spele pe mâini fără ajutorul
imaginilor care se găsesc atașate pe perete.
Pentru atingerea celui d e-al treilea obiectiv după 3 luni, clientul va respecta ordinea
corectă a îmbrăcării hainelor în fiecare zi în mai puțin de 10 minute . Am propus următoarele:
clientul se va îmbrăca și se va dezbrăca de haine cu ajutorul unor cartonașe numerotate, făcând
exercițiul în dormitorul de acasă , în fiecare zi de dimineață într -un interval de 10 minute,
repetând exercițul de 2 ori. El va fi ajutat de către mamă să împacheteze hainele și să le sorteze
în funcție de numărul înscris pe cartonaș . Pe fiecare sertar al dulapului vor fi lipite numerele
corespunzătoare fiecărei îmbrăcăminte numărul 1 – șosete, numărul 2 – maieu, numărul 3 – șosete.
Timp de o lună clientul se va îmbrăca exact în ordinea numerelor, urmând ca la finalul lunii să
fie introduse pe rând și alte nu mere corespunzătore următorelor haine: bluză, pantaloni, geacă.
În 3 săptămâni clientul va știi să se îmbrace cu toate hainele în ordinea alinierii sertarelor, iar
peste 3 luni își va fixa ordinea îmbrăcării fără a mai fii nevoie de cartonaje numerotate.
Pentru atingerea ultimului obiectiv : după 1 lună, clientul va putea să se încalțe singur
în mai puțin de 15 minute în fiecare zi. Am propus următoarea activitate: pentru a putea să se
încalțe mai ușor clientul se va așeza pe scaun apoi va lua perechea de î ncalțăminte și o va așeza
în fața lui. Încălțămintea va fi prevăzută cu scai sau cu arici fiind mai ușor de utilizat. Timp de
2 săptămâni mama îl va va ajuta desfăcându -i scaiul de la încălțăminte ace sta doar intruducând
piciorul. După încă o săptămănă mam a va renunța să îi mai desfacă scaiul. Clientul mai întăi își
desface scaiul apoi introduce piciorul și la sfărșit lipește scaiul de la încalțăminte înapoi la loc.
Astfel după o lună clientul va putea să se încalțe singur în fiecare zi fără ajutorul mamei.

41

8.6 Evoluția principalelor patru activi tăți reprezentate prin grafic
Am folosit o scală de evaluare a fiecărui exercițiu în parte și am evaluat performanța
ocupațională a clientului și satisfacția acordată de catre subiect Această metodă de evaluare m –
a ajutat să -mi dau seama dacă au existat pr ogrese de -a lungul ședințelor în performanța cu care
execută sarcinile.
Am tecut în grafic problemele ocupaționale cu care clientul meu se confruntă, am sesizat că cel
mai mare scor la importanță și satisfacție le au următoarele probleme:
1. Nu respectă ordinea hainelor cu care se îmbracă.
2. Nu se spală pe mâini fară ajutorul mamei.
3. Necesită ajutor atunci când se încalță.
4. Nu se spală singur pe dinți și nu acoperă toată suprafața lor.
Am identificat problemele ocupaționale ale clientului, am reprezentat prin grafic
rezultatele obținute în urma reevaluării în funcție de performanță și satisfacție pe baza aplicării
chestionarului COPM.
1.Nu respectă ordinea hainelor cu care se îmbracă.

Pentru prima problemă ocu pațională am obținut următoarele scoruri:

Evaluarea inițială : performantă 1 = satisfacția 1 =

Reevaluare: performanță 2 = satisfacție 2 =

01234567
Performanță 1 Performanță 2 Satisfacție 1 Satisfacție 2
Evaluare inițială Evaluare finală
5 5
6 7

42

2. Nu se spală pe mâini fară ajutorul mamei.

Pentru a doua problemă ocupațională am obținut următoarele scoruri:

Evaluarea inițială : performantă 1 = satisfacția 1 =

Reevaluare: perfor manță 2 = satisfacție 2 =

3. Necesită ajutor atunci când se încalță.

0123456789
Performanță 1 Performanță 2 Satisfacție 1 Satisfacție 2
Evaluare inițială Evaluare finală
0123456789
Performanță 1 Performanță 2 Satisfacție 1 Satisfacție 2
Evaluare inițială Evaluare finală4 4
8 9

43

Pentru a treia problemă ocupațională am obținut următ oarele scoruri:

Evaluarea inițială : performantă 1 = satisfacția 1 =

Reevaluare: perfo rmanță 2 = satisfacție 2 =

4. Nu se spală singur pe dinți și nu acoperă toată suprafața lor.

Pentru a patra problemă ocupațională am obți nut următoarele scoruri:

Evaluarea inițială : performantă 1 = satisfacția 1 =

Reevaluare: performanță 2 = satisfacție 2 =

8.7 Reevaluarea clientului după aplicarea planului de intervenție
Prin aplicarea terapiei în cad rul asociației s -a observat că subiectul a devenit mai prietenos,
sociabil, vesel și dispus să se angajeze în mai multe activități desfășurate atât în cadrul asociației
cât și la domiciliu. La finalul acestei perioade am reevaluat problemele ocupaționale v izate de
mine tot în termen de performanță și satisfacție împreună cu observația comportamentală acest
lucru a reprezentat o evaluare finală.
0123456789
Performanță 1 Performanță 2 Satisfacție 1 Satisfacție 2
Evaluare inițială Evaluare finală5 5
6 6
7 7
8 9

44

Nu mai are reacții de nervozitate atât de dese doar la activitățiile din cadrul asociației
însă se mai poate ene rva atunci când sarcinile au o durată de timp mai mare sau atunci când se
depășește capacitatea lui de înțelegere. Acesta este dispus si în același timp atras de ceea ce este
nou cum ar: jocurile și alte lecți. Simte nevoia să desfășoare activități tot ti mpul mai ales în
locurile cunoscute. În timpul orelor de terapie a devenit mai relaxat, ținuta este una corectă ca
urmare a exercițiilor fizice pe care le execută la orele de kinetoterapie în cadrul asociației
ANCAAR.
Clientul are nevoie să continue ziln ic și acasă obiectivele stabilite în cadrul asociației.
Părinții împreună cu copilulu trebuie să urmeze toate obiectivele propuse pentru a putea atinge
un nivel de performanță optim. Pentru ca obiectivele stabilite să fie duse la bun sfârșit echipa
multid isciplinară din care fac parte terapeuții, părinții și alți specialiști trebuie informați cu
privire la toate tehnicile și instrumentele de evaluare folosite. Toți membri acestei echipe trebuie
să aplice aceeași tehnică, același limbaj pentru ca rezultatel e clientului meu să fie vizibile.
Este necesară utilizarea corespunzătoare a instrumentelor și metodelor de evaluare,
părinții fiind cei care verifică și analizează tot timpul acțiunile clintului atunci când terapeutul
nu este prezent. Părinții sunt cele mai importante persoane din viața copilului și pot spune cu
exactitate cum își desfăsoară activitățiile clientul meu atunci când este fără terapeut. Familia
este rugată să înștințeze periodic terapeutul în cazul în care apar aspecte disfuncționale legate
de comportament și activitățile clientului.

45

Concluzii

Terapia ocupațională este profesia de bază care se preocupă cu creștera calității vieții, a
stării de bine și formarea deprinderilor de autonomie la persoanele aflate în dificultate.
De-a lungul timpului tehnicile și instrumentele folosite în acest domeniu au evoluat adată cu
avansarea științei și a tehnologiei. Majoritatea copiilor care suferă de autism și alte tulburări
asociate cum ar fii: tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție duc o viață lipsită de
independență, aceștia necesită îngrijire specială și permanentă. Părinții sunt cei care se ocupă
în cea mai mare parte de ei și uneori fac față cu greu acestei suferințe îndelungate.
Terapeutul ocupațional are ca și scop principal ev aluarea clientului, iar în funcție de capacitățile
sale pe care le deține acesta va formula un program de recuperare în urma căruia se vor stabili
obiective specifice fiecărei nevoi a persoanei, bazate pe activitate ocupațională care includ un
cadru tempor ar.
Tema lucrării mele de licență prezintă modul de evaluare din perspectiva terapeutului
ocupațional asupra unui copil care sufera de tulburare de spectrul autist asociată cu tulburare
hiperhinetică cu deficit de atenție, acesta necesită recuparare terap eutică utilizând unele tehnici
din domeniul terapiei ocupaționale, cu scopul de a forma clientului acele abilității care îl ajută
la dobândirea autonomiei, în special cele legate de îngrijirea personală.
Primul obiectiv se referă la culegerea de informații despre client folosind metoda interviului și
a observației, unde se notează informațiile de bază: nume, vârstă, diagnostic, date despre mediul
fizic, performanță ocupațională, date despre familie.
În continuare s -au urmărit obiective ca: selectarea aspect elor funcționale și ocupaționale ale
cazului, folosirea unor instrumente și metode de cercetare pentru analiza și evaluarea cazului.
(CMOP, COPM); aplicarea procesului canadian de practică în terapie ocupațională.( CPPF).
Care cuprinde opt etape: inițiere a, stabilirea cadrului, evaluarea, stabilirea obiectivelor, punerea
în aplicare a planului, monitorizarea, evaluarea rezultatelor și încheierea; stabilirea obiectivelor
SMART, aplicarea intervenției și reevaluarea cazului.
În funcție de obiectivele stabil ite s-au folosit metode și instrumente specifice fiecărui obiectiv.
Toate datele obținute în urma metodelor specifice aplicate s -au utilizat pentru construirea
studiului de caz, urmărind ordinea celor opt etape ale Procesului Canadian de Performanță
Ocupaț ională.

46

Studiul de caz al lucrării prezintă modul de evaluare din viziunea trapeutului
ocupațional, a unui client dignosticat cu autism asociat cu tulburare hiperkinetică cu deficit de
atenție. A.C. are 11 ani locuiește în localitatea Băbana împreună cu p ărinții și fratele său mai
mare. În primi 3 ani se vedea agitația iar comportamentele începeau să apară în comparație cu
fratele său. Acesta nu nu vorbea doar imita căteva sunete. Din cauza resurselor financiare el a
început să facă ter apie destul de târzi u abia la vâ rsta de 9 ani.
Programul clientului în cadrul ședințelor de terapie este de 2 ore în fiecare zi. Pentru a aduce
un plus în dezvoltarea abilităților clientului, m -am oferit ca și voluntar prin implica rea în
activitatea terapeutică. Ca și viitor terapeut ocupațional am folosit metode și instrumente
specifice terapiei ocupaționala. Prin urmare prin folosirea Modelului Canadian de Performanță
Ocupațională am obținut informații importante ale clientului ce țin de cele 3 ramuri ale sale:
persoană ( fi zic, cognitiv, psiho -social), mediu ( fizic, instituțional, socio -cultural) și ocupație
(auto-îngrijire, productivitate, timp liber).
Pentru identificarea principalelor probleme ocupaționale am aplicat Chestionarul
Canandian de Performanță Ocupațională a cesta ajutănd la identificarea principalelor probleme
de performanță ocupațională cu care se confruntă clientul, din persepectiva respondentului,
mama clientului. În urma aplicării lui, au fost identificate un numar de 4 probleme ocupaționale
ce țin în mar e parte de dificulțății de auto -îngrijire.
Obiectivele SMART pentru cele 4 probleme ocupaționale sunt:
1. După 3 luni, clientul va repecta ordinea corectă a îm brăcării hainelor reușind să se îmbrace
în mai puțin de 10 minute în fiecare zi.
2. După 3 luni , clientul va putea să se spele singur pe mâin i fără ajutorul mamei în mai puțin de
3 minute în fiecare zi.
3. După 1 lună, clientul va putea să se î ncalțe singur în mai puțin de 15 minute în fiecare zi.
4. După 2 luni, clientul va reuși să se spele singur și pe toată suprafața dinților timp în mai puțin
de 5 minute în fiecare zi.
Intervenția terapeutică în cadrul asociației a înregistrat pro grese vizibile pe parcursul a
3 luni de terapie. În reevaluarea problemelor de performanță ocupațională s -au înregi strat
schimbări în bine atât în satisfacția clientului cât și în performanța lui .

47

Bibliografie

Lucrări consultate:
1. Burtoiu, N. (2015). Psihologia dezvoltării umane – suport de curs Universita tea din
Pitești , Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, Pitești.
2. Bălteanu, V. (2012). Metode kinetologice. Terapia ocupațională și ergoterapia ,
Facultate a de Educație F izică și sport, Iași.
3. Ciuhan -Cucu, G. (2000) Psihologia ș colarului mic. Dezvoltare normală, psihopatologie
și psihoterapie, Editura Sylvi, București.
4. Cucu -Ciuhan, G. & Trofin S. (2003). Educarea copilului cu devieri comportamentale,
Editura Sylvi, București 2003.
5. Green, C. & Chee. K. (2009). Să înțelegem ADHD, D eficitul de atenție însoțit de
tulburare hiperkinetică, București .
6. Iconaru, I. (2015 ). Fundamentele și cadrele de referință ale terapiei ocupaționale –
suport de curs , Universit atea din Pitești, Facultatea de științe , Eucație Fizică și
Informatică, Pitești .
7. Ionescu, C. (2016). Ocupație și performanță umană – suport de curs , Univesitatea din
Pitești, Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie , Pitești.
8. Ionescu, C. (2016). Procesul Terapiei Ocupaționale – note de curs , Facultatea de Șt iințe
ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, Universitatea din P itești , Pitești.
9. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București.
10. Neagoe, C. (2017). Aplicații ale terapiei ocupaționale în comunitate – suport de curs,
Unive rsitatea din Pitești, Facultatea de științe, Eucație Fizică și Informatică, Pitești.
11. Peeters, T. (2009). Autismul: Teorie si intervenție educațională, Editura Polirom,
București.
12. Popovici, D.V. (2011). Terapie ocupațională aplicată. Ergoterapie și artterapi e cu
aplicații la persoanele cu handicap, Universitatea din București – Facultatea de
psihologie și științele educației, București .
13. Popovici, D.V. (2005). Terapie ocupațională Pentru Persoane cu Deficiențe, Editura
Muntenia, Constanța.
14. Sion, G. (2003), Psi gologia vârstelor, Editura Fundației România de Mâine.

48

15. Sen, A. (1978). Educație și terapie. O viziune educațională asupra psihoterapiei , Editura
Didactică și Pedagogică, București.
16. Tudose. F. (2007). Psihopatologie și Orientări Terapeutice în Psihiatrie, Ediția a – II-a,
Editura Fundației România de Mâine, București.
17. Tutunaru, M. & Croitoru, R. & Loredana, L. (2011). Consiliere și psihopedagogie
specială, Editura Măiastra, Târgu –Jiu.
18. Tudose, F. & Tudose, C. & Dobranici, L. (2002). Psihopatologie și Psihiatri e Pentru
Psihologi, Editura Info Media, București.
19. Tudose, F. (2007). Psihopatologie și Orientări Terapeutice în Psihiatrie Editura II -a
București, Didactică și Pedagogică, București.

Site-uri consultate:
Ordin 3124 (2017). Ordinul ministrului Educației N aționale . Accesat la data de 16 mai 2017:
https://www.edu.ro/ordinul -ministrului -educa%C8%9Biei -na%C8%9Bionale -nr-
134220012017 -privind -aprobarea -metodologiei -pentru
Dex online. (2001). Ergoterapie . http://www.dexonline.ro/definitie/ergoterapie
Cauzele auti smului. (2010 ). Asociația Helpautism . Accesat la data de 24 aprilie 2017
https://www.helpautism.ro/

49

Anexă

10. 1 Aplicarea Chestionarului Canadian de Performanță Ocupațională
Nume client: A.C.
Vârsta: 11 ani
Gen: masculin
Cod înregistrare: –
Respondent (dacă acesta diferă de client): Mama clientului
Data evaluării:
Terapeutul: Anghel Oana Melania
Instituția/Organizația: ANCAAR
Programul: Program de recupe rare și deprindere de autonomie

Pasul 1: Identificarea problemelor de performanță ocupați onală
Etapa 1 A: Auto -îngrijire IMPORTANȚĂ
Ingrijire p ersonală Nu respectă ordinea hainelor pe care le îmbracă 9
Nu se spală pe mâini fără ajutorul mamei 10
Necesită ajutor atunci când se încalță 9
Nu se spală singur pe dinți și nu acoperă toată
suprafața lor 10
Mobilitate
funcțională Se deplasează în afara locuinței doar însoțit 7
Întămpină dificultății în executarea unor exerciții
de kinetoterapie 7
Capacitatea de a
se descurca in
comunitatea locală Merge cu mijloacele de transport publice doa r
însoțit 7
Întâmpină dificultății de a face cumpărături, de
a folosi banii 6
Etapa 1 B: Productivitate IMPORTANȚĂ
Muncă plătită
/nerenumerată Nu este cazul
0

50

Realizarea de
activități casnice Dific ultăți în realizarea lucrurilor casnice( a face
curăț enie, a spăla rufe, a găti) 7
Dificultăți în pregătirea mesei pentru hrănit
(așezarea tacâmurilor, să -și pună în farfurie, să ia
din frigider) 8
Joacă/școală Dificultăți atunci când practică anum ite sporturi
(aleargă pe teren , se joacă cu mingea) 6
Nu se poate juca în cazul în care jocurile sunt de
logică ( table, cărți , șah) 7
Etapa 1 C: Timp liber IMPORTANȚĂ
Activități
recreeative pasive
„tăcute” Nu poate face activități de lucru manual 6
Nu colorează coordonat 8
Se uită la TV doar la desen e animate, nu se uită
și pe alte programe, nu vizioneză filme sau
emisiuni 7
Activități
recreative active Nu îi place în excursii și tabere 6
Plimbări prin parcuri numai
Însoțit 7
Socializare Vizite la bunica la țară doar însoțit 8
Dificultăți în i ntegrarea în grup ul de tineri care
merg în excursie 7
Dificultăți în iniția o conversație cu membri
familie 7

51
Etapa 2: Importanță
Folosind o coală de hârtie pe care scriem cifrele de la 1 la 10 in ordine crescătoare, îi
cerem clientului să aprecieze importanța fiecărei activități (este vorba de activitățile unde
întâmpină probleme de performanță). Îi vom explica clientului faptul că 1 înseamnă o problemă
aproape deloc importantă si 10 o problemă extrem de importantă pentru el. Este vorba de
importanța subiectivă a problemei pentru client. În cazul clientului meu, i -am explicat
mamei acestuia faptul că trebuie să „dea note” problemelor fiului.

Etapele 3 si 4: Scorare inițială si reevaluare
Împreuna cu clientul / respondentul reconfirmăm care sunt cel e mai importante 5
probleme și le înregistrăm în căsuța de mai jos (unde sunt cifrele de la 1 la 5). Scriem problemele
în ordinea descrescătoare a notelor primite.
Folosind aceleași foi unde avem scrise notele de la 1 la 10, pentru fiecare problemă în
parte îi cerem clientului / respondentului să dea o notă pentru performanță și o notă pentru
satisfacție. Apoi calculăm scorurile totale. Scorurile totale se calculează (separat pentru
performanță și pentru satisfacție) adunând scorurile individuale și împărț ind rezultatul obținut
la numărul de probleme.
Evaluare inițială:
Evaluarea inițială Reevaluare
Probl perform ocup Performanța 1 Satisfacție 1 Performanța 2 Satisfacție 2
1.Nu respectă ordinea
hainelor cu care se
îmbracă. 5 5 6 7
2.Nu se spală pe
mâin i fără ajutorul
mamei. 4 4 8 9
3. Necesită
ajutor atunci când se
încalță 5 5 6 6
4. Nu se spală singur
pe dinți și nu acoperă
toată suprafața lor. 7 7 8 9
Scorare :

52
SCOR TOTAL = Scor
total performanță sau
satisfacție / nr de
probleme
Scor perform. 1
21 /4=5,25 Scor satisf. 1
21 /4=5, 25 Scor perform. 2
28 /4 =7 Scor satisf.2
31 /4=7,75