INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3… [601608]

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
CAPITOLUL 1. NOȚIUNEA DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ ……………….. 6
1.1.S.S.M. – domeniul de aplicare și trăsături caracteristice ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.2.Obiectivele reglementărilor legale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 7
1.3.Scurt istoric al SSM ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …9
1.4. Reglementarea SSM în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
CAPITOLUL 2. PREMISE TEORETICE ………………………….. ………………………….. …………… 15
2.1. Relația risc – securitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 14
2.2. Noțiunea de risc accepta bil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 15
2.3. Determinarea coordonatelor riscului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……18
2.3.1.Identificarea factorilor de risc din sistemul analizat ………………………….. ………………………….. ……… 18
2.3.2.Stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei ………………………….. ………………………….. ………….. 18
2.3.3.Stabilirea probabi lității de acțiune a lor asupra executantului…………………………… ……… 19
2.3.4.Atribuirea nivelurilor de risc în funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor acțiunii
factorilor de risc……………………………………………………………………………………………….20
CAPITOLUL 3. DESCRIEREA METODEI I.N.C.D.P.M…………………………………..27
3.1. Scop și finalitate ……………………………………………………………………………………….27
3.2.Principiul metodei………………………………………………………………………………………27
3.2.1.Etapele metodei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
3.2.2.Instrumente de lucru utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 28
CAPITOLUL 4. APLICAREA METODEI I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI PENTRU
EVALUAREA RISCURILOR SSM PENTRU LOCUL DE MUNCĂ MECANIC AUTO . 33
4.1. Considerații generale privind S.C. SERVICE AUTO S.R.L. ………………………….. ………………………….. .33
4.2. Procesul de muncă, elementele componente eferente sistemului de muncă evaluat și factorii de risc
identificați ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 34
4.2.1. Procesul de muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
4.2.2.Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat ………………………….. ………………………….. 34
4.2.3. Factori de risc identificați ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 35
4.2. Anexa 1 : LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC ………………………….. ………………. 38
4.3. Anexa 2: LISTA DE CONSECINȚE POSI BILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
4.4. Anexa 3. SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII CONSECINȚELOR
ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN ………………………….. …………. 46

2
4.5. Anexa 4: GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR. COMBINAȚIE ÎNTRE GRAVITATEA
CONSECINȚELOR ȘI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR ………………………….. ……………………….. 47
4.6. Anexa 5. SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE ………………………. 48
4.7. Anexa 6. FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ………………………….. …………………………. 49
4.8. Anexa 7. FIȘA DE MĂSURI PROPUSE ………………………….. ………………………….. …………………………. 55
4.9. Anexa 8. ORDINEA IERARHICĂ A MĂSURILOR DE PREVENIRE ………………………….. ………….. 59
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 58
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 60

3
INTRODUCERE

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și
cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și frecvența
consecinței maxime posibile asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru
fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85,
respectiv EN 292 -1/1991, EN 1050/96) și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.
Astfel, SR EN 292 -1/1996, p reluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6
precizează că „factorii ce trebuie luați în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea
producerii unei leziuni sau afectări a sănătății și gravitatea maximă previzibilă a leziuni i sau afectării
sănătății."
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în țara noastră decurge din legislația
actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislația Uniunii Europene privind sănătatea și
securitatea în muncă. Legea 319/200 6, preluând Directiva -cadru 391/89/CEE, prevede ca:
„angajatorul să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor
de muncă”.
Îndeplinirea efectivă a obligații lor legale se realizează de către personalul din cadrul serviciului
de securitate a muncii, cu sprijinul instituțiilor de specialitate sau a persoanelor fizice autorizate.
Printre atribuțiunile personalului din serviciul de securitate a muncii se numără efectuarea evaluării
riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesionalǎ la locurile de muncă, precum și sǎ reevalueze
riscurile ori de câte ori sunt modificate condițiile de muncǎ și sǎ propună măsurile de prevenire
corespunzătoare, ce vor alcătui programul anual de protecție a muncii; evaluarea riscurilor presupune
identificarea tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională și determinarea
nivelului de risc pe loc de muncǎ și unita te".
Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării
riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesionalǎ au fost concepute și sunt utilizate în prezent un
număr relativ mare de metode.
Din multitudinea de met ode utilizate pe plan mondial și național pentru evaluarea riscurilor
de accidentare și îmbolnăvire profesionalǎ, în cadrul lucrării de absolvire s -a optat pentru utilizarea

4

Lucrarea denumită „EVALUAREA NIVELULUI DE RISC DE ACCIDENTARE SAU
ÎNBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ PRIN METODA INCDPM. MECANIC AUTO ” a fost elaborată
pe parcursul anului universitar 2017/2018, în vederea susținerii examenului de disertație la Facultatea
de Protecția Mediului din cadrul Universității din Oradea. Am ales această temă din dorința de a studia
în profunzime factorii de risc care pot apărea în activitatea de mecanic auto, pentru a conștientiza ce
pericole întâmpină această meserie, ce măsuri și îmbunătățiri se pot face pentru ca activitatea
mecanicului să fie cât mai sigură.
Lucrarea este structurată pe patru capitole , și anu me:
Primul capitol denumit „Noțiunea de sănătate și securitate în muncă ” debutează definire,
domeniul de aplicare, și trăsături specifice , principalele obiective, utilizatorii, continuând cu un
scurt istoric asupra S.S.M. „ Securității și sănătății în munc ă”. Apoi urmează reglementarea
S.S.M. -ULUI în România, cum se desfășoară, ce legi se aplică.
Capitolul II intitulat „Premise teoretice ” se axează pe noțiunile de risc, gravitate, securitate,
relația dintre acestea, dar și modul de determinare a factorilor de risc parcurgând anumite
etape.
În al III -lea capitol denumit „Descrierea metodei I.N.C.D.P.M. ”, am realizat o prezentare mai
detaliată a metodei I.N.C.D.P.M., cuprinzând scopul și rezultatele metodei, principiul metodei
etapele care se apl ică asupra metodei și instrumente de lucru utilizate (cele opt anexe: lista de
identificare a factorilor de risc, lista de consecințe, scala de cotare a gravitǎții și a frecvenței, grila de
încadrare a nivelurilor de risc etc.).
În al IV -lea capitol intitulat „Aplicarea metodei I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI pentru evaluarea
riscurilor S.S.M. pentru locul de muncă mecanic auto ”, se începe cu o scurtă descriere a societății metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București. Aceastǎ metodǎ a fost avizată de Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale în anul 1993 și a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor
industriale, aducându -i-se permanent îmbunătățiri.
Metoda elaboratǎ de I.N.C.D.P.M. București face pa rte din categoria metodelor analitice,
semicantitative și constǎ, în esențǎ, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc
de muncǎ) cu ajutorul unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pentru
fiecar e factor de risc în parte, pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxime
previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncǎ, se determinǎ ca medie ponderatǎ a nivelurilor de
risc parțiale, astfel încât compensările sǎ fie minime. Nivelul de securitate rezultǎ indirect, fiind invers
proporțional cu nivelul de risc.

5
în care mecanicul auto își desfășoară activitatea, urmând să se prezinte cele opt anexe , fișa de evaluare
a locului de muncă, finalizându -se cu fișa de măsuri propuse.
Al V-lea capitol cuprinde concluziile ce se desprind din întreaga lucrare.
Proiectul se încheie cu Bibliografia care conține sursele de informații ale lucrării (cărți, text e
legislative, adrese de internet etc.) .

6
CAPITOLUL 1. NOȚIUNEA DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ

1.1.S.S.M. – domeniul de aplicare și trăsături caracteristice

Securitatea și sănătate în muncă (SSM) reprezintă „un ansamblu de acțiuni și măsuri întreprinse
în scopul asigurării integrității anatomo – funcționale și sănătății oamenilor în procesul muncii. SSM
este o disciplină științifică de sine stătătoare care are multiple legături cu o serie de alte discipline:
medicina muncii, ergonomia, psihologia, sociologia, etc. ”1
Odată cu dezvoltarea economică și socială s -au intensificat și preocupările statelor pentru crearea
unor locuri de muncă de muncă mai sigure și mai sănătoase. Securitatea și sănătatea în muncă implică,
totodată, existența și funcționarea unui sistem multidisciplinar fundamentat, de concepte teoretice,
acte legislative, măsuri și mijloace tehnice, social -economice, organizatorice, de igienă și medicina
muncii etc. Din acest motiv, se pot desprinde trei sensuri ale noțiunii de securitate și sănătate în muncă:
disciplină științifică, instituție juridică și activitate metodologico -aplicativă.
Măsuri le cu privire la securitatea și sănătate în muncă (SSM) „ se aplică în toate sectoarele de
activitate , atât publice, cât și private, as upra angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților
lucrătorilor.”2
Excepție de la această regulă sunt activitățile „specifice din se rviciile publice, cum ar fi forțele
armate sau poliț ia, precum si c azurile de dezastre, inundații și pentru realizarea măs urilor de protecție
civilă, vin în contradicț ie cu prezenta lege. ”3
Normele de protecție a muncii care se regăsesc în Legea nr.90 din 12 iulie 1996 „Legea protecției
muncii” și trebuie aplicate de către salariații entității, membrii cooperatori, persoanele care sunt
angajate cu convenții civile, având ca excepție cei care au ca obiect activități casnice, precum și
ucenicii, elevii și studenții care sunt în perioada efectuării practicii profesionale.4

1 http://legislatiamuncii.manager.ro , accesat la data 26.03.2018;
2 LEGEA 319/2006 privind „ Legea securitatii și sănătății în muncă ”, capitolul II, articolul 3;
3 LEGEA 319/2006 privind „Legea securitatii și sănătății în muncă”, capit olul II, articolul 4 ;
4 LEGE nr.90 din 12 iulie 1996 „Legea protecției muncii ”, capitolul I, articolul 3.

7

1.2.Obiectivele reglementărilor legale

Obiectivul principal al SSM es te înlăturarea tuturor perturba țiilor ce apar în procesul muncii,
susceptibile să provoace accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale obiectul securității și sănătății
în muncă:
 identificarea și studierea elementelor negative ce apar în sistemele de muncă și pot genera
accidente și boli profesionale;
 elaborarea pe ba ze științifice a metodelor și mijloacelor de protecție;
 stabilirea normelor cu caracter de lege pe baza legăturii cauză -efect în producerea accidentelor
de muncă și a bolilor profesionale .

Figura nr. 1: Cele trei sensuri principale ale SSM
Sursa: prelucrat după: www.legislatiamuncii.manager.ro
Cele trei sensuri principale ale SSM
Disciplină
științifică
Instituție
juridică
Activitate
metodologic
o-aplicativă
Ca disciplină științifică, securitatea și sănătatea în muncă face parte
din ansamblul științelor muncii, având ca obiect studiul cauzalității
fenomenelor de accidentare și îmbolnăvire profesională, precum și a
mijloacelor și măsurilor de prevenire a acestora și apelează la metodele și
rezultatele tuturor disciplinelor de bază: mat ematică, fizică, biologie, chimie,
medicină, psihologie, sociologie, economie etc
Ca instituție juridică, securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un
ansamblu de acte normative având ca obiect instituirea de măsuri privind
îmbunătățirea condițiilor de muncă, prevenirea riscurilor de accidentare și
îmbolnăvire profesională, protecția sănătății lucrătorilor, precum și cerințele
pentru asigurarea unor condiții de muncă sigure și sănătoase. Prin aceasta SSM
are caracter obligatoriu, cu aplicabilitatea l a toate locurile de muncă.
Ca activitate melodologico -aplicativă, securitatea și sănătatea în
muncă este parte integrantă a conceperii, organizării și desfășurării proceselor
de muncă și cuprinde ansamblul de acțiuni și măsuri prin care se
implementează efectiv principiile și reglementările din domeniu la nivelul
persoanelor juridice și fizice. Relația dintre securitatea și sănătatea în muncă
și organizarea muncii este biunivocă.
Astfel, organizarea muncii este unul dintre elementele pe care le
studiază și optimizează SSM, în vederea identificării și contracarării riscurilor
de accidentare și îmbolnăvire profesională.

8

Securitatea și sănătatea în muncă , se axează și pe alte obiectivele importante :
➢ armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind calitatea vieții ,
protecția mediului înconjurător , asig urarea vieții, securității si sănătăț ii angajaților ;
➢ eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnăvire profesionala
existenți în sistemul de munca (executant – sarcina de munca – mijloace de producție – mediul de
munca), informarea, consultare a si participarea lucratorilor ș i a reprezentanților acestora;
➢ conștientizarea lucrătorilor în cunoașterea si respectarea normelor si standardelor de securitate si
sănătate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de munca, exploatarea în condiții de siguranță a
echipam entelor de munca în sc opul evită rii producerii accidentelor de munca si a îmbolnăvirilor
profesionale;
➢ aplicarea cu prioritate a masurilor de protecție colectivă ș i de prevenire a accidentelor de muncă ș i
îmbolnăvirilor profesionale fata de m asurile de protecție individuală.

Sistemul legislativ românesc din domeniul
securității și sănătă ții în muncă:

C
U
P
R
I
N
D
E
Constituția R omâniei
Codul muncii

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006
Hotărâri de guvern referitoare la măsurile de prevenire a
accidentelor și regulilor de aplicare a normativelor SSM
Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și bolilor
profesionale .
Instrucțiuni proprii de securitate și sănătate în muncă .

Figura nr. 2 : Cele trei sensuri principale ale SSM
Sursa: prelucrat după: www.legislatiamuncii.manager.ro

9
1.3.Scurt istoric al SSM

Primele preocupări de îmbunătățire a condițiilor de muncă datează din momentul în care omul
a început să muncească, și anume:
➢ existența unor medici pe șantierele faraonice
➢ măști din bășici de pește pentru șlefuitorii de minium
➢ măsuri pentru combaterea intoxicației cu mercur și plumb în Grecia, la Roma și Alexandria.
Prima dovadă scrisă, privind protecția lucrătorilor la locul de muncă, datează de mai mult de
200 de ani. Se presupune ca este prima lege din lume, în Marea Britanie . Legea prevedea ca femeile și
copii cu vârsta cuprinsă între 13 -18 ani puteau lucra doar 63 de ore pe săptămâna în fabrici și alte
industrii similare. Altă lege prevedea compensarea lucrătorilor în caz de accident la locul de muncă.
Tot în Marea Britanie primele controale guvernamentale, cu privire la respectarea unor norme
foarte minimale au fost în anul 1833 în aceiași zona de activitate, în 1842 în siteuri miniere, și în 1894
la calea ferată.
Educația privind protecția lucrătorilor la locul de muncă a î nceput după 1913, fiind vorba de o
educație minimală, reguli de bază, cum ar fi atenția la haine, strângerea părului pe larga mașinării,
nefiind implicate instrucțiuni proprii procesului de muncă. Adevărata educație privind protecția muncii
a început după 1945.

10

Renunțarea la abordarea
mecanicistă
Lărgirea concepției prin studiul relației
om – mașină – mediu ambiant
EXEMPLE care punctează evoluția de la
empirism la știință, în domeniul studiului
muncii :
◼La mijlocul secolului XIII -lea, medicul francez Arnaud de Villeneuve (1235 -1313) a dedicat bolilor
profesionale mai multe capitole din tratatul său de igienă, subliniind rolul factorilor de ambianță
(căldură, umiditate, pulberi toxic e) la diferite locuri d e muncă;
◼Leonardo da Vinci (1452 -1519) s-a preocupat, de măsurarea timpilor de muncă, a conceput
reprezentările vizuale ale diferitelor faze ale muncii , a proiectat unelte mașini pentru ușurarea efortului
de muncă în construcții și a făcut cercetări sistematice privind operațiile de săpat la carierele de
marmură, împărțindu -le pe faze și timpi parțiali .
◼În 1546 , Agricola (în lucrarea de Re Metallica) studiază ventilația, pauzele de muncă și securitate în
mine;
◼Galileo Galilei (1546 -1642) compară feno menele fizice legate de gravitație cu semnele de oboseală
musculară;
◼La începutul secolului al XVIII -lea, Stephen Hales realizează primele instalații mari de ventilație
modernă și evaluează viteza de confort a aerului pompat, care se poate susține în depli nă siguranță la
un sfert de milă pe oră
◼Lavoisier (1743 -1794) instituie, pe baza numeroaselor sale experiențe, consumul de oxigen ca
indicator al efortului.
◼Benj amin Thomson studiază (în jurul anului 1800) protecția termică a țesăturilor utilizând termomet rul
și iluminatul cu ajutorul fotometrului, ambele instrumente fiind creațiile sale.
◼În 1890 , F.Kraepelin și -a dezvoltat teoria sa despre curba de lucru și oboseală.
◼Spre finele secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea iau naștere și încep să se dezvolte, ca
ramuri distincte, fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia muncii,
ergonomia, protecției muncii.

Figura nr. 3 : Exemple cu privire la evoluția de la empirism la știință, în domeniul studiului muncii
Sursa: prelucrat după: www.legislatiamuncii.manager.ro
În România , prima lege care ne trimite către protecția muncii este “Legea Sanitară”, care își
are originile în anii 1874 și 1910, cu mai multe modificări pe lege și se referea la modernizarea igienică
și sanitară în industriile insalubre.

11

În ziua de azi, cele mai avansate tendințe în domeniul legislației de securitate și sănătate în
muncă pot fi sintetizate, după cum urmează:5

5 www.dobexpert.ro/protectia -munc ii-ro/istoria -protectiei -muncii , accesat la data de 25.02 .2018 Între 1920 și 1940 se dezvoltă și își desfășoară activitatea „Serviciul de Igienă Industrială”.
Acesta funcționând în cadrul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale (CCAS) și avea menirea de a
aplica mă suri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
În anul 1949 se înființează Consiliul pentru Protecția Muncii, fiind instituție guvernamentală
în subordinea Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale. Aceasta instituție este formată d in
reprezentanți ai Confederației Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificării, ai Ministerului
Învățămân tului și responsabili ai Protecț iei Muncii.
Legea nr. 5, act emis de Marea Adunare Națională, publicat în Buletinul Oficial din 23
Decembr ie 1965 se referă la protecția muncii ca și o problem de stat, și are o mare importanță prin
faptul ca aceasta conturează legislația și cadrul organizatoric a ceea ce este protecția muncii de azi.
De asemenea această lege se apropie de standardele europene de la acea vreme.
În anul 1966 se înființează o instituție independentă a statului, numită: Comitetul de Stat
pentru Protecția Muncii, accentul fiind pus pe pregătirea specialiștilor în domeniul Protecției Muncii,
atât central cât și teritorial.
Odată cu schimbarea regimului, din anul 1990 a început revizuirea legislației și
reglementărilor din domeniul protecției muncii, pentru a se alinia cu noile directive ale Uniunii
Europene. În același an, instituția protecției muncii a fost integrată în cadrul Minis terului Muncii și
a Protecției Sociale.

◼ considerarea și tratarea securității și sănătății în muncă ca o problemă de stat;
◼ constituirea unor organisme statale de control și îndrumare a activității preventive, care să
dispună de mijloace juridice, tehnice, și financiare eficace;
◼ prioritatea măsurilor de protecție intrinsecă și colectivă față de cele individuale;
◼ instituirea obligației patronilor de a sigura securitatea și sănătatea executanților proceselor
de muncă, prin măsuri care să re specte anumite principii generale de prevenire (evitarea
riscurilor; evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate și diminuarea lor; combaterea riscurilor
la sursă; adaptarea muncii la om; adaptarea omului la progresul tehnic);
◼ dezvoltarea unei politici d e prevenire cuprinzătoare și coerente, care să aibă în vedere
tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă);

12

◼ instruirea și formarea corespunzătoare a lucrătorilor; instituirea responsabilității muncitorilor
pentru propria sănătate și securitate, precum și ale altor persoane pe care le pot afecta acțiunile
sau atribuțiile lor. 6
1.4. Reglementarea SSM în România
Odată cu ratificarea din 05.04.1993, asocierea între România și Uniunea Europeană, s -a
început transpunerea directivelor Europene în legislația r omânească.
„Directiva Cadru (89/391/CEE)” este transpusă în Legea nr. 90/1996 a Protecției Muncii, a
preluat bazele și principiile evaluării riscurilor, măsuri de prevenire a acestora. Această lege este
valabilă până în anul 2006 când a fost abrogată integral.7

6 www.dobexpert.ro/protectia -munc ii-ro/istoria -protectiei -muncii , accesat la data de 25.02 .2018 ;
7 https://osha.europa.eu/ro/legislation/directives/the -osh-framework -directive/the -osh-framework -directive -introduction ,
accesat la 26.02.2018. În anul 2006 este emisă și adoptată Legea 319, denumindu -se „Legea Securității și Sănătății
în Muncă”, intrând în vigoare la 1 Octombrie. Această lege se adaptează integral directivelor
europene.
În această lege se stipulează și Inspecția Mun cii care își desfășoară activitatea în baza Legii
nr. 108/1999 aprobată prin H.G. 767/1999.
Normele de aplicare a Legii 319/2006 sunt regăsite în H.G. 1425/2006. Legea 319/2006 a
fost actualizată ultima dată în anul 2014 la 1 Octombrie.

13

În prezent, în România se aplică u rmătoarele legi și hotărâri în domeniul securității și sănătății
în muncă:8

8 www.legislatiamuncii.manager.ro , accesat la data de 09.03.2018.
Directiva 89/391/CEE
Legea nr. 319 /2006
Măsuri pentru promovarea
îmbunătățirii securității și sănătății
lucrătorilor
❖Normele metodologice de aplicare a legii 319/2006, aprobate prin
HG nr. 1425/2006.
❖acte normative care reglementează:
●condiții generale de securitate și sănătate în muncă;
●prevenirea riscurilor specifice;
● activități specifice.

Figura nr. 4: Normele și actele normative pentru îmbunătățirea securității și sănătății lucrătorilor
Sursa: prelucrat după: www.inspectiamuncii.ro

14

➔Legea 319 din 2006 – Legea privind securitatea și sănătatea in munca publicata in Monitorul
Oficial al României 646 din 26 iulie 2006;
➔Hotărârea de Guvern 1425 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 319/2006 ;
➔Hotărârea de Guvern 955 din 2010 pentru modificarea si completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor legii 319
➔Legea 90 din 1996 – Legea protecției muncii republicata in Monitorul Oficial al României 47
din 29 ianuarie 2001;
➔Codul muncii – Legea 53 din 2003 actualizata si republicata in Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 345 din 18 mai 2011;
➔Legea 108 din 1999 pentru înființarea si organizarea Inspecției Muncii, republicata in
Monitorul Oficial al României 740 din 10 octombrie 2002;
➔Ordonanța de urgență a Guvernului 96 din 2003 privind protecția maternității la locurile de
munca actualizata si aprobata prin Legea 25 din 2004 ;
➔Legea 245/2004 privind securitatea generala a produselor
➔Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pen tru pagubele generate de produsele cu
defecte
➔Legea 436/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului 99/2000 privind
masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor
încadrate în muncă;
➔Legea 202/200 2 privind egalitatea de șanșe intre femei și bărbați;
➔Legea 320/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului 137/1999 privind
modificarea si completarea Legii 108/1999 pentru înființarea si organizarea Inspecției Muncii
➔Legea 177/2000 privind m odificarea si completarea Legii protecției muncii 90/1996;
➔Legea 155/2000 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului 16/2000 privind
ratificarea unor convenții adoptate de Organizația Internațională a Muncii
➔Legea 130/1999 privind unele masuri de protecție pentru persoanele încadrate în muncă
➔Legea 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore/zi pentru salariații care
lucrează în condiții deosebite, vătămătoare, grele sau periculoase.

15
CAPITOLUL 2. PREMISE TEORETICE
2.1. Relația risc – securitate

riscul – posibilitate a de a ajunge într -o primejdie, pericol potențial . ”9

infinit, iar dacă riscul tinde către infinit,
securitatea tinde către zero (figura 5 ):10
y y =→+=+→1
010 ;
.

Fig. 5. Relația risc – securitate

9 Sursa: Dicționarul expli cativ al limbii române, editat sub egida Academiei României ;
10 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a securității muncii la nivelul micro -sistemelor (loc de muncă). Risc și securitate în
muncă, ICSPM București, nr. 3 -4/1994 .
În terminologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este considerată ca
acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea de accidentare și îmbolnăvire
profesională.
În limbajul uzual, securitatea este definită ca „faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar
Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate defini securitatea ca
starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero.
Prin urmare, securitatea și riscul sunt două noțiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.
În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge asemenea stări cu
caracter de absolut. Nu există s istem în care să fie exclus complet pericolul potențial de accidentare
sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un risc „rezidual", fie și numai datorită imprevizibilității acțiunii
omului. Dacă nu se fac intervenții corectoare pe parcurs, acest risc rezidual cr ește, pe măsură ce
elementele sistemului de muncă se degradează prin „îmbătrânire".În consecință, sistemele pot fi
caracterizate prin „niveluri de securitate", respectiv „niveluri de risc", ca indicatori cantitativi ai
stărilor de securitate,respectiv de r isc. Definind securitatea ca o funcție de risc y = f(x), unde
yx=1
, se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc.
Astfel, dacă riscul este zero, din relația dintre cele două variab ile rezultă că securitatea tinde către

16

2.2. Noțiunea de risc acceptabil

7).11

11 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă.
I.N.C.D.P.M. București 2003.
În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului
diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca și o limită de risc
maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă
funcționarea sistemului.
Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securității muncii prin
probabilitatea cu care, într -un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională,
cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor.
Într-adevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să -l reprezentăm, în funcție de gravitatea și
probabilitatea de producere a consecințelor, prin suprafața unui dreptunghi F 1, dezvoltat pe verticală;
rezultă că aceeași suprafață poate fi exprimată și printr -un pătrat F 2 sau printr -un dreptunghi F 3 extins
pe orizontală (figura 6 ).
În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecință, putem atribui unor cupluri
gravitate – probabilitate diferite, același nivel de risc.
Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr -o linie trasată prin vârfurile care nu sunt pe a xele de
coordonate, obținem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie legătura dintre cele două variabile:
gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea riscului funcție de gravitate și probabilitate, standardul
CEN -812/85 definește o astfel de curbă d rept „curbă de acceptabilitate a riscului" (figura

17
Fig. 6. Reprezentarea
grafică a echivalenței
riscurilor caracterizate
prin cupluri diferite de
gravitate – probabilitate

Fig. 7. Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inacceptabil. Astfel, riscul de
producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, situat sub curba de
acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul eve nimentului B, cu consecințe mai puțin grave,
dar cu o probabilitate mai mare de apariție, ale cărui coordonate se situează deasupra curbei, este
inacceptabil.
De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât riscul unui eveniment
nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat printr -o gravitate extremă a consecințelor,
dar de o probabilitate de producere extrem de mică. Din cauza frecvenței foarte reduse de apariție,
activitatea este considerată sigură și riscul accept at de societate.
În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul rutier din activitatea
unui conducător auto, deși acest tip de eveniment provoacă consecințe mai puțin grave decât un
accident nuclear, probabilitatea de producere este atât de mare (frecvență foarte ridicată), încât locul
de muncă al șoferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).
Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O asemenea tratare
a riscului ridică două proble me:
➢ cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;
➢ ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de
inacceptabilitate.
Pentru a le rezolva, premisa de la care s -a pornit în elaborarea metodei de evaluare a fost relația
risc – factor de risc.

18

2.3. Determinarea coordonatelor riscului
Existenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională determină apariție
riscului într -un sistem de muncă. Pentru a se determina elementele care duc la apariția riscului, trebuie
să aflăm probabilitatea prin care acțiunea unui factor de risc ai putea conduce la un posibil accident,
respectiv cât de gravă poate fi consecința factorului de risc care acționează asupra victimei.
Pentru acest lucru, se vor realiza următoarele etape:

2.3.1.Identificarea factorilor de risc din sistemul analizat
În modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă și bolilor profesionale care este elaborat
în cadrul I.N.C.D.P.M. București, se abordează sistematic cauzalitatea acestor evenimente, și permite
elaborarea unui instrument cu scopul identificării tuturor factorilor de risc care pot apărea î ntr-un
sistem (Anexa 1).
Într-un sistem real de muncă, care se află în funcțiune, nu vor exista suficiente resurse, cum ar
fi: financiare, de timp, tehnice etc., dacă se dorește să se intervină simultan asupra tuturor factorilor
de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar fi putut exista, este interzisă o astfel
ETAPE
Evaluarea riscului, respectiv a securității
SCOP
1. Identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;
2. Stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei, ceea ce înseamnǎ
determinarea gravitǎții lor;
3. Stabilirea probabilitǎții de acțiune a lor asupra executantului;
4. Atribuirea nivelurilor de risc funcție de gravitatea și probabilitatea
consecințelor acțiunii factorilor de risc.
Figura nr. 8 : ETAPELE EVALUĂRII RISCULUI ÎNTR -UN SISTEM DE MUNCĂ
Sursa: prelucrat după: www.legislatiamuncii. ro

19
de acțiune. Din cauza acest ui motiv, nici în analizele de securitate nu se justifică luarea factorilor de
risc de accidentare și îmbolnăvire profesională integral în considerare.
Dacă în urma factorilor de risc se poate finaliza cu o potențială îmbolnăvire sau cu un accident,
factori care determină cauze finale și directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea de
a se produce acel evenimentul, orientarea st udiului asupra acestor factor devine obligatorie.
2.3.2.Stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei
Consecințele asupra executantului se pot grupa după categoriile stabilite prin lege, și anume:
incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau de ces, indiferent de factorul de risc și de
evenimentul care este posibil să îl genereze. Cu certitudine, se poate confirma pentru fiecare factor de
risc care este consecința maximi posibilă.
Un exemplu concert, poate fi în cazul electrocutării consecința m aximă posibilă va fi
întotdeauna decesul, iar pentru depășirea nivelului normat de zgomot, consecința maximă va fi
surditatea profesională – invaliditate.
Cunoscând criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de
muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale,12 care se regăsesc
în Anexa 2 , se poate determina pentru fiecare factor de risc, ce leziune poate produce, ce organ poate
fi afectat, iar la final ce consecință se produce: in capacitate, invaliditate sau deces. Aceste consecințe,
la rândul lor se pot clasifica pe mai multe clase de gravitate.
La fel c a și în cazul probabilității de producere a accidentelor sau îmbolnăvirilor, se poate
stabili grupele de clase pentru gravitatea consecințelor , și anume:

12 http://www.mmuncii.ro , accesat la 01.04.2018

20

2.3.3.Stabilirea probabilitǎții de acțiune a lor asupra exec utantului

Figura nr. 9: GRAVITATEA CONSECINTELOR REPARTIZATĂ PE CLASE
Sursa: prelucrat după: www.legislatiamuncii. ro
CLASA
CLASA
CLASA
CLASA
CLASA
CLASA
CLASA
Incapacitate de muncă
mai mică de 3 zile .
consecințe
conseci nțe mici
conseci nțe medii
conseci nțe mari
conseci nțe grave
conseci nțe foarte
grave
conseci nțe maxime
Incapacitate cuprinsă
între 3 – 45 zile, care
necesită tratament .
Incapacitate 45 – 180
zile, tratament medical
și spitalizare .
Invaliditate gradul III .
Invaliditate gradul I I.
Invaliditate gradul I.
Deces.
Referitor la frecvență, este cunoscut că accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii. Prin
urmare, factorii de risc se vor diferenția între ei prin faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate
la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui
accident datorită mișcării periculoase a organelor în mișcare ale unei foreze este diferită față de cea a
producerii, la același loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De asemenea, același factor va
putea fi caracterizat printr -o altă frecvență de acțiune asupra executantului, în diverse momente ale
funcționării unui sistem de muncă sau în sisteme analoge, în funcție de natura și de starea elementului
generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui aparat
acționat electric este mai mare dacă acesta este vechi și are uzată izolarea de protecție a conductorilor,
decât dacă aparatul este nou.
Din punct de vedere al operativității, nu se poate lucra însă cu prob abilitǎți determinate strict
pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se întâmplă cu factorii
proprii executantului.
Probabilitatea de a acționa într -o anumită manieră generatoare de accident nu poate fi decât
aproximată. În alte situații, calculul necesitat de determinarea riguroasă a probabilitǎții de producere a
consecinței este atât de elaborios, încât ar fi mai cost isitor și mai îndelungat decât aplicarea efectivă
a măsurilor de prevenire.
De aceea ar fi mai indicat să se stabilească probabilitǎțile, de regulă, prin apreciere și să se
grupeze pe intervale. Este mai ușor și mai eficient pentru scopul urmărit să se a proximeze că un
anumit accident este probabil să fie generat de acțiunea unui factor de risc cu o frecvență mai mică
de o dată la 100 de ore. Diferența față de niște valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este

21

Vom atribui acum fiecărei grupe o clasă de probabilitate, de la 1 la 6, așa încât vom spune că
evenimentul E 1, a cărui frecvență probabilă de producere este de P 1 < 10-7/h, este de clasa 1 de probabilitate,
iar evenimentul E 6, cu frecvența P 6 >10-2/h, este de clasa a 6 -a de probabilitate. Obținem o scală de
cotare a probabilității cum este cea din Anexa 3.
2.3.4.Atribuirea nivelurilor de risc în funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor
acțiunii factorilor de risc

ordine crescătoare, respectiv 7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele
două stări (risc – securitate): Având la dispoziție aceste două scale – de cotare a probabilității și a gravității consecințelor
acțiunii factorilor de risc (Anexa 3) – putem să asociem fiecărui factor de risc dintr -un sistem un cuplu
de elemente caracteristice, gravitate – probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu -se un nivel de risc.
Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s -a utilizat curba de acceptabilitate a
riscului.
Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct d e vedere al finalității
protecției muncii, s -a admis ipoteza că are o incidență mult mai mare asupra nivelului de risc decât
frecvența. În consecință, corespunzător celor 7 clase de gravitate s -au stabilit 7 niveluri de risc, în

22

NIVEL
DE RISC
NIVEL DE
SECURITAT
Figura nr. 10 : RELAȚIA RISC -SECURITATE
Sursa: prelucrat după: Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire
profesională la locurile de muncă. I.N.C.D.P.M. București 2003
Dacă luăm în considerare toate combinațiile posibile ale variabilelor specificate, câte două,
obținem o matrice Mg,p cu 7 linii – g, care vor reprezenta clasele de gravitate, și 6 coloane – p – clasele
de probabilitate:
Mg,p =
)6,7()5,7()4,7()3,7()2,7()1,7()6,6()5,6()4,6()3,6()2,6()1,6()6,5()5,5()4,5()3,5()2,5()1,5()6,4()5,4()4,4()3,4()2,4()1,4()6,3()5,3()4,3()3,3()2,3()1,3()6,2()5,2()4,2()3,2()2,2()1,2()6,1()5,1()4,1()3,1()2,1()1,1(
Reprezentînd grafic (figura 11) matricea în cadrul unui sistem de coordonate rectangulare
obținem un dreptunghi a cărui bază (abscisa) o constituie mulțimea claselor de probabilitate, înălțimea
(ordonata) – clasele de gravitate, iar suprafața sa: mulțimea nivelurilor de risc posibile:

=7
1RRN

23
De asemenea, cu ajutorul fiecăruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care considerăm că
figurează un risc; fiecărei microsuprafețe îi vom atribui un nivel de risc, astfel încât prin reuniune să
obținem:

=7
1RRN

Fig. 11. Reprezentarea grafică a matricei cuplurilor de variabile gravitate – probabilitate
(mulțimea nivelurilor de risc): g – clasă de gravitate; p – clasă de probabilitate

risc, așa cum se explicitează în continuare.13

13 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă.
I.N.C.D.P.M. București 2003 .
Observație:
Din considerente practice, la construirea graficului s -au acceptat următoarele convenții:
• atât pe axa Og, cât și pe axa Op, clasele corespunzătoare au fost figurate prin segmente
egale, deși diferențele între gravitățile evenimentelor de la o clasă la alta, cât și intervalele
de timp în cazul claselor de probabilitate, pe baza cărora s -au determinat, nu sunt egale;
• pentru intervalele care reprezintă clasele de gravitate s -au folosit segmente cu lungime
mai ma re decât pentru cele care delimitează clasele de frecvență (11/2 – 1), tocmai datorită
premisei că gravitatea are o pondere mult mai mare în dimensiunea riscului.
Prin suprapunerea succesivă, în anumite condiții, a curbei de acceptabilitate a risc ului asupra
reprezentării obținute a mulțimii nivelurilor de risc s -a stabilit încadrarea cuplurilor pe niveluri de

24

stabilită prin CEN -815/85 (figura 12).14

14 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă.
I.N.C.D.P.M. București 2003 .
Menținând logica reprezentării prin segmente egale a claselor, rezultă că și curbele care
delimitează nivelurile de risc trebuie să fie echidistante. În consecință, împărțim diagonala mare a
dreptunghiului care semnifică suma mulțimilor nivelurilor de risc în 7 segmente egale, prin care se
vor trasa curbele.
Nivelul 1 – nivel mini m de risc acceptabil
Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se va trasa curba
nivelului 1. Luăm acum în considerare toate cuplurile în care gravitatea intră cu valoarea 1 (linia 1 a
matricei Mg,p).
Într-adevăr, toți factorii de risc a căror consecință posibilă este incapacitate de muncă mai
mică de 3 zile pot fi considerați ca fiind de nivel minim de risc acceptabil, evenimentele produse
neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt accidente de muncă; de regulă, sunt tratate ca incidente și
eliminarea lor face obiectul acțiunii de mărire a confortului în muncă, nu a securității). Cuplul limită
este cel în care gravitatea are valoarea 1 și probabilitatea valoarea 6.
Trasăm prin cele două puncte astfel stabilite o curbă având alura curbei de acceptabilitate

25
Fig. 12. Trasarea curbelor nivelurilor de risc. Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ
curbele de nivel; curba de nivel 1 (risc minim acceptabil)

Fig. 1.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc. Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ
curbele de nivel; curba de nivel 1 (risc minim acceptabil )

Suprafața care este delimitată de laturile dreptunghiului și de curba trasată va reprezenta grafic
nivelul 1 de risc. Toți factorii de risc ce pot fi caracterizați prin cupluri ale căror coordonate
generează puncte situate în interiorul suprafeței astfel delimitate sau pe curbă vor fi considerați de
nivel 1 de risc, respectiv 7 de secu ritate.
Din reprezentarea grafică (figura 1.5 a), rezultă că din matricea Mg,p, nivelului 1 de risc îi
corespunde submatricea:

6
p1,M =
)6,1()5,1()4,1()3,1()2,1()1,1( și elementul (2,1).
Nivelul 2 – 7
Trasăm curbele pentru nivelurile 2 – 6 paralel la curba de nivel de risc minim acceptabil prin
punctele care delimitează segmentele stabilite pe diagonala dreptunghiului mulțimii nivelurilor de risc
(figura 13).

26

Fig. 13. Trasarea curbelor nivelurilor de
risc. Trasarea curbelor pentru
nivelurile 2 – 7;
nivel de risc maxim acceptabil și critic.

Nivelul de risc 1 – cuplurile g -p: (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1);
Nivelul de risc 2 – cuplurile g -p: (2,2) (2,3) ( 2,4) (3,1) (3,2) (4,1);
Nivelul de risc 3 – cuplurile g -p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1);
Nivelul de risc 4 – cuplurile g -p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2);
Nivelul de risc 5 – cuplurile g -p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3);
Nivelul de risc 6 – cuplurile g -p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4);
Nivelul de risc 7 – cuplurile g -p: (6,6) (7,5) (7,6).
Ca și mai sus, secțiunea delimitată de curba nivelului 1 și de curba imediat superioară va
reprezenta grafic nivelul 2; tuturor factorilor de risc pentru care cuplurile gravitate – probabilitate
generează puncte situate în interiorul acestei suprafețe sau pe limita sa superioară li se alocă nivelul
2 de risc.
Similar se atribuie nivelurile 3, 4, …, 6.
Suprafaței delimitate de curba nivelului 6 și de cele două laturi superioare ale dreptunghiului
i se alocă nivelul 7.
Interpretând reprezentarea din fi gura 1.5 b rezultă că fiecărui nivel de risc îi corespunde cel
puțin o submatrice din matricea Mg,p:

27

– nivelul 2:



==
==
(3,2) (3,1) M(2,4) (2,3) (2,2) M
2
1pp3,4
2pp2,
și elementul (4,1);
– nivelul 3:



===
===
(7,1)(6,1)(5,1)
M(3,4) (3,3) M(2,6) (2,5) M
7
6gg,14
3pp3,6
5pp2,
și elementul (4,2); – nivelul 4:
M
M
M
Mp
p
p
p
g
g
g
g3
56
4
34
5
23
2
673536
4344
5253
62
72,
,
,
,(,)(,)
(,)(,)
(,)(,)
(,)
(,)=
=
=
==
=
=
=








 ;
– nivelul 5:



===
===
(7,3)(6,3)M(5,5) (5,4) M(4,6) (4,5) M
7
6gg,35
4pp5,6
5pp4, ;

– nivelul 6:
(6,5) (6,4) M5
4pp6,=
= și elementele (5,6), (7,4);
– nivelul 7: elementul (6,6) și submatricea:
(7,6) (7,5) M6
5pp7,=
=

extrem – decesul (pericol iminent).15

15 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire p rofesională la locurile de muncă.
I.N.C.D.P.M. București 2003. Din relația risc – securitate definită se deduce imediat că nivelul 7 de risc reprezintă un nivel
critic, la care securitatea sistemului este minimă. Dincolo de această limită, securitatea tinde către
zero, deci des fășurarea procesului de muncă nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalentă cu
producerea accidentului sau îmbolnăvirii. Despre factorii de risc caracterizați prin cuplurile (6,6),
(7,5), (7,6) se poate afirma că ei vor conduce rapid și cu certitudi ne la producerea evenimentului

28

acestui nivel. 16

16 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă.
I.N.C.D.P.M. București 2003 . Reglementările normative din majoritatea țărilor nu permit însă atingerea stadiului critic.
Pentru aceasta, în general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc fie limite maxime sub formă de
valori, în cazul factorilor a căror formă de manifestare poate fi caracterizată prin elemente măsurabile,
fie interdicții – factorii la care măsurătorile nu sunt posibile. Normele respective corespund unui nivel
de risc maxim acc eptabil, care diferă de la o țară la alta, în funcție de condițiile economice și sociale.
Autorii metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București considerǎ cǎ pentru țara noastrǎ
ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil sǎ corespundǎ nivelului 3,5. Aceasta ar însemna în
primul rând ca autorizarea de funcționare a agenților economici din punct de vedere al protecției
muncii sǎ se acorde numai dacǎ evaluarea riscurilor la locurile de muncǎ confirmǎ nedepǎșirea
Plecând de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaboratǎ metoda de evaluare a
riscurilor de accidentare și îmbolnǎvire profesionalǎ la locurile de muncă, metodǎ care va fi prezentată
în continuare.

29

1) Lista de identificare a factorilor de risc;

INSTRUMENT
E DE LUCRU
2) Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra
organismului uman;

3) Scala de cotare a gra vității și probabilității consecințelor;
5) Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de
securitate;
6) Fișa locului de muncă – document centralizator;

7) Fișa de măsuri propuse.
4) Grila de evaluare a riscurilor ; CAPITOLUL 3. DESCRIEREA METODEI I.N.C.D.P.M.

3.1.Scop și finalitate
Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. București are ca scop determinarea cantitativă a
nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secție sau întreprindere, pe baza analizei
sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se
finalizează cu un document centralizator (FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care
cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.
Fișa locului de muncă astfe l întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a
accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau
întreprinderea analizată.17
3.2. Principiul metodei
Esența metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de
muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza
combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxim previzibile.
Nivelul de securitate pentr u un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

17 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de ac cidentare și îmbolnăvire profesională la locurile
de muncă. I.N.C.D.P.M. București 2003 .

30
3.2.1.Etapele metodei
Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii:
1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.

3.2.2.Instrumente de lucru utilizate18

18 www.legislatiamuncii.manager.ro , accesat la 21.05.2018. Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii într -un sistem, descrise anterior, se
realizează utilizând următoarele i nstrumente de lucru:
Conținutul și structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.
1) Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular care cuprinde, într -o
formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare și
îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de
muncă (executant, sarcin ă de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă).
2) Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa
2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea cuprinde
categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a
consecințelor în raport cu structura anatomo -funcțională a organismului și gravitatea minimă –
maximă generică a consecinței.
3) Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra
organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase
de probabilitate a producerii lor.
Partea din grilă referitoare la gravitatea consecințelor se bazează pe criteriile medicale de
diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
În ceea ce privește clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s -a optat în forma finală
a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate
de acesta s -au luat în considerare următoarele:
– clasa 1 → frecvența evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;

31

urmare, acest formular cuprinde:19

19 www.legislatiamuncii.manager.ro , accesat la 21.05.2018 – clasa 2 → frecvența de producere: o dată la 5 –10 ani;
– clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;
– clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;
– clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;
– clasa 6 → o dată la mai puțin de o lună.
4) Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub formă tabelară a
graficului din figura 1.5b prezentată în capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de
gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele clase lor de probabilitate. Fiecare căsuță corespunde câte
unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secțiunile obținute în grafic prin
trasarea curbelor de nivel.
Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor e xistente în sistemul analizat,
sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.
5) Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5) , construită pe baza
grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat,
respectiv a nivelului de securitate.
Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p, transformate în niveluri, numerotate de la 1 la
7 pentru nivelul de risc și de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate.
În zona cen trală a formularului sunt prezentate explicit elementele din submatricele delimitate,
precum și elementele singulare corespunzătoare fiecărui nivel de risc, respectiv toate cuplurile
gravitate – probabilitate aferente nivelurilor de risc.
6) Fișa de evalu are a locului de muncă (Anexa 6) este documentul cen tralizator al tuturor
operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională. Ca
• date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;
• date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;
• componentele generice ale sistemului de muncă;
• nominalizarea factorilor de risc identificați;
• explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați
(descriere, parametri și caracteristici funcționale);
• consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;
• clasa de gravitate și probabilitate previzionată;
• nivelul de risc.

32
7) Fișa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea măsurilor de
prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității
muncii.20

20 www.legislatiamuncii.manager.ro , accesat la 21.05. 2018. Aplicarea metodei se finalizează cu douǎ documente centralizatoare pentru fiecare loc de
muncǎ: fișa de evaluare a riscurilor și fișa de mǎsuri propuse.
În prima fișǎ se înscriu factorii de risc identificați, parametrii de cuantificare ai acestora,
consecința maximǎ previzibilǎ, clasele de gravitate și frecvențǎ, nivelul de risc pentru fiecare factor
de risc în parte și nivelul de risc global pe loc de muncǎ.
Fișa a doua conține mǎsurile tehnice și organizatorice necesare pentru combaterea acțiunii
fiecărui factor de risc de la locul de muncǎ evaluat, ierarhizate în funcție de nivelurile de risc, începând
cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4,…). Prin aplicarea acestor mǎsuri locul de muncǎ trece de la un
nivel de risc superior la niveluri inferioare.

33
CAPITOLUL 4. APLICAREA METODEI I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI
PENTRU EVALUAREA RISCURILOR SSM PENTRU LOCUL DE
MUNCĂ MECANIC AUTO

În continuare se va face o scurtă prezentare a societății alese, ne vom axa pe activitatea unui
mecanic auto, și vom studia factorii de risc asupra acestei activităț i. Se vor analiza anexele aferente
procesului de muncă, se vor identifica factorii de risc proprii mediului de muncă , a sarcinii de
muncă și a executantului. Se va continua continua cu fișa de evaluare a mecanicului auto,
determinându -se pe urmă măsurile propuse și interpretarea rezultatelor.

4.1. Considerații generale privind S.C. SERVICE AUTO S.R.L.
Societatea comercială SERVICE AUTO S.R.L. a fost înființată la data de 19.12.2006, prin
asocierea celor doi parteneri: Balogh Ionel și Urba Marius. S.C. SERVICE AUTO S.R.L. este o
persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată.
În baza Legii nr. 31/199 0 privind societățile comerciale, modificată ulterior a fost
constituită S.C. SERVICE AUTO S.R.L. având următoarele date de identificare:
➔ nr. de înmatriculare în Registrul Comerțului J 05/2577/2006;
➔ codul fiscal – C.U.I. 19249496.
Durata de activitate a S.C. SERVICE AUTO S.R.L. este nelimitată, din data în care a fost
înregistrată la „Registrul Comerțului a județului Bihor.”
Sediul societății este în România, municipiul Oradea, județul Bihor, str. Depoului, nr. 18.
Potrivit C.A.E.N. („Codificarea ș i clasificarea activităților din economia națională”),
obiectul principal de activitate al societății este: „ Întreținerea si repararea autovehiculelor„ – Cod
C.A.E.N.: 4520. În baza acestui cod C.A.E.N., societatea desfășoară preponderent următoarele
activ ități:
➢ repararea autovehiculelor și întreținerea lor;
➢ evaluarea stării funcțională, calitativă și cantitativă a parților mecanice ale
automobilelor;
➢ efectuarea de reglaje, întreținere, ajustare, reparare asupra mecanismelor,
sistemelor, instalațiilor autom obilelor;

34
➢ conducerea și exploatarea autovehicule înzestrate pentru depanare, la locurile
solicitate de clienți.
Din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, societatea funcționează, în baza
declarației pe proprie răspundere a angajatorului.

4.2. Procesul de muncă, elementele componente eferente sistemului de muncă evaluat și
factorii de risc identificați

4.2.1 . Procesul de muncă
Personalul mecanic auto are ca sarcină de muncă efectuarea reparațiilor și a testării
mașinile auto ale clienților atât în perioada de garanție cât și cea de post -garanție și are în
componentă următoarele posturi: mecanic auto, electrician auto, gestionar și magazioner.

4.2.2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat
1) Mijloace de producție
● mașină de găurit, flex;
● polizor;
● trusă de scule (șurubelnițe, patent, șurubelnițe, ciocan metalic și de mase plastice);
● chei fixe, reglabile și tubulare;
● diverse prese și dispozitive de desfacere și deșurubare manuale, hidraulice și electrice;
● aparate de măsură și control;
● echipament individual de protecția muncii;
● scule de mână acționate electric;
● instalații sanitare;
● lubrifianți
2)Sarcina de muncă
● îndeplinește toate obligațiile de verificare, depistare și înlăturare a defecțiunilor ce au
apărut la mijloacele de transport auto ale societății sau ale terților ce au fost aduse în vederea
diagnosticării, întreținerii și reparării lor;
● folosește timpul de lucru la maxim în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu;
● folosește materialele și piesele în scopul în care au fost procurate;

35
● respectă disciplina și curățenia la locul de muncă;
● respectă normele ssm, în care scop participă la toate instructajele de specialitate organizate
în societate;
● folosește eip;
● realizează activita tea de verificare, depistare și înlăturare a defecțiunilor profesionalism,
operativ și în condiții de maximă siguranță pentru siguranța mijlocului de transport în trafic;
3)Mediul de muncă
Personalul atelierului mecanic auto își desfășoară activitatea atât în incintă închisă și în aer
liber, unde se constată că:
● încălzirea incintei se face prin sistem centralizat de încălzire de la o centrală alimentată cu
gaz metan ceea ce generează o temperatură relativ constantă în timpul anotimpului rece;
● ilumi natul este natural și artificial, în general corespunzător;
● curenți de aer prin deschiderea ușilor și ferestrelor;
● pulberi pneumoconiozele;
● gaze de ardere;
● radiații electromagnetice;

4.2.3. Factori de risc identificați
Factori de risc identificați pentru locul de munca mecanic aut o, au fost cuprinsi în Anexa 1,
acestea structurate pe 4 categorii de riscuri datorate:

A. EXECUTANTULUI
1. ACȚIUNI GREȘITE
1.1.Executare defectuoasă de operații
1.2. Nesincronizări d e operații
1.3.Efectuare de operații neprevăzute prin sarcina de muncă
1.4.Comunicări accidentogene

2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operații
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecție

36

B. SARCINEI DE MUNCǍ
1. CONȚINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU
CERINȚELE DE SECURITATE
1.1. Absența unor operații.

2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
2.2.Solicitare psihică :

C. MIJLOACELOR DE PRODUCȚIE
1.FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mișcări periculoase
1.1.1.Mișcări funcționale ale echipamentelor tehnice
1.1.2.Autodeclanșări sau autoblocări contraindicate ale mișcărilor funcționale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitației
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei
1.2.Suprafețe sau contururi periculoase:
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibrații excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafețelor
2.2.Flăcări,flame

3.FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1.Curentul electric

37
4.FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanțe toxice
4.2.Substanțe caustice
4.3.Substanțe inflamabile
4.4.Substanțe explozive

D. MEDIULUI DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
1.2.Umiditatea aerului:
1.3.Curenți de aer
1.4.Presiunea aerului:
1.5.Zgomot
1.6.Iluminat:
1.7.Potențial electrostatic
1.8.Calamități naturale
1.9.Pulberi pneumoconiogene

2.FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau exploziv

3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:

38
4.2. Anexa 1 : LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC
A. EXECUTANT
1. ACȚIUNI GREȘITE
1.1.Executare defectuoasă de operații
• Neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și la starea atmosferică în timpul testelor;
• Executare greșită de manevre inclusiv cele nepermise de legislația rutieră
(nenegocierea corectă a curbelor, viteză excesivă);
• Circulația cu autovehiculul sub influenta alcoolului, medicamentelor sau într -un
stadiu avansat de oboseală;
• Întreruperea motorului în rampă și aducerea manetei de viteze în poziția neutru (la
coborâre);
• Alunecare (la coborârea autovehicul, alunecare de pe carosabil);
• Depășirea numărului maxim de persoane admise, sarcinii maxime admise;
• Operații de transport executate necorespunzător (tragere, târârea unor sarcini peste
limita admisă sau cu organe de legare neconforme);
1.2. Nesincronizări de operații
• Întârzieri/devansări (neasig urări, nesemnalizări la plecarea de pe loc, la acordări
de prioritate, la schimbarea culorii semaforului, alternanța luminilor de drum cu
luminile de întâlnire);
1.3.Efectuare de operații neprevăzute prin sarcina de muncă
• Pornirea /oprire echipamente tehni ce (coborâre din cabină cu motorul pornit și
mașina neasigurată, intervenții echipamente tehnice în afara sarcini de muncă);
• Cădere la același nivel (împiedicare , alunecare pe gheata, dezechilibrare in timpul
unor operații de incarcare -descarcare sau la d eplasarea pedestra);
• Deplasări, staționări în zone periculoase (staționări în locuri nepermise: zone de
încărcare – descărcare, stații electrice, locuri cu trafic intens);
• Deplasări cu pericol de cădere (săritură din autovehicul);
1.4.Comunicări accidentog ene
• Comunicări accidentogene (discuții cu pasagerii, semnale manevre greșite,
nefuncționarea semafoarelor);

39
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operații
• Neutilizarea centurii de siguranță (după caz);
• Neasigurări în trafic (traversări pietoni, priorități);
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecție
• Neutilizarea EIP si a celorlalte mijloace de protecție, din dotare;
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONȚINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU
CERINȚELE DE SECURITATE
1.1.Absența unor operații.
• Absența instrucțiunilor proprii și instructajului pentru situații de urgență specifice
alarmare de incendiu sau calamități naturale;
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
• Efort static – Poziții fixe la lucr ările de reparații;
• Efort dinamic ( în cazul operațiunilor ridicare coborâre a pieselor grele – bloc
motor, cutie de viteze);
2.2.Solicitare psihică :
• Solicitare permanentă a atenției în timpul lucrului;
• Decizii dificile în scurt timp -șofatul în timpul testelor;
• Agresiune (în scopul jafului);
• Agresiune (clienți nemulțumiți);
• Stres (cauzat de termenele de execuție);
C. MIJLOACE DE PRODUCȚIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mișcări periculoase
1.1.1.Mișcări funcționale ale echipamentelor tehnice:
• Organe de mașini în mișcare (prindere, antrenare pârți a corpului la organele
în mișcare a utilajelor – polizor, mașină de găurit, flex, utilaje de ridicat);

40
• Deplasări ale mijloacelor de transport (lovire, strivire de mijloace transport
auto din curtea soc ietății);
• Nefuncționarea lămpilor de iluminat, semnalizat;
1.1.2.Autodeclanșări sau autoblocări contraindicate ale mișcărilor funcționale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
• Autoblocarea funcționării mecanismului de direcție sau a sistemului de frânare în
mers în timpul probelor;
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitației:
• Rulare pe roți (neasigurarea împotriva mișcărilor necomandate
nefuncționare sistem de frânare);
• Alunecare, cădere liberă, răsturnare (a autovehiculelor a flate în reparații,
neancorarea după normele în vigoare);
• Cădere liberă (defectarea cricului în timpul utilizării sale);
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:
• Proiectare de corpuri sau particule (particule din parbriz rezultate ca urmare
a spargeri i acestuia, șpan în urma prelucrărilor prin așchiere);
• Deviere de la traiectoria normală (pană de cauciuc, rupere subansamble
sistem de direcție);
• Recul (în caz de lovire frontală, laterală);
1.2.Suprafețe sau contururi periculoase:
• Contact direct cu supra fețe tăioase, înțepătoare, alunecoase (scule de mână
electrice și manuale);
1.3.Recipiente sub presiune
• Recipiente sub presiune (explozia pneurilor, stingătoarelor, buteliilor spray);
1.4.Vibrații excesive ale echipamentelor tehnice
• Vibrații (vibrația sculelor de mână);
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafețelor
• Flăcări, flame ca urmare a aprinderii elementelor combustibile, sau a lucrărilor de
sudură;

41
2.2. Flăcări, flame
• Flăcări, flame ca urmare a scurtcircuitelor electrice;
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1.Curentul electric:
• Curent electric în atingere directă (intervenția neautorizată la panouri electrice, la
utilaje sau scule electrice);
• Curent electric în atingere indirectă (cabluri cu izolația distrusă sau îmbătrânită,
sau care trec prin mediu umed – bălți – tensiune de pas);
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanțe toxice
• Contact cu substanțe toxice (lucrul cu substanțe toxice: lichid de frână, antigel);
4.2.Substanțe caustice
• Contact cu substanțe caustice (lucrul cu substanțe caustice – electrolit baterii de
acumulator – arsură chimică);
4.3.Substanțe inflamabile
• Contact cu substanțe inflamabile (lucrul cu substanțe inflamabile – combustibili,
uleiuri, unsori etc.);
4.4.Substanțe explozive
• Explozia unor acumulări de vapori de combustibil;
D. MEDIU DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
• Temperatura aerului pe timp de vară -iarnă;
1.2.Umiditatea aerului:
• Umiditatea aerului variabilă;
1.3.Curenți de aer
• Curenți de aer – datorită circulației cu geamul deschis sau a aerului condiționat,
deschiderii simultane a mai multor ferestre sau uși;
1.4.Presiunea aerului:
• ridicată;

42
• scăzută.
1.5.Zgomot
• Zgomot ridicat (datorat lucrului în atelier cu scule electrice);
1.6.Iluminat:
• Nivel de ilumi nare variabil (în timpul circulației pe timp de noapte apare
fenomenul de orbire, ceață, luminozitate prea puternică în miezul zilei);
1.7.Potențial electrostatic
• Potențial electrostatic;
1.8.Calamități naturale
• trăsnet, inundație, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prăbușiri de teren sau
copaci, avalanșe, seisme etc.)
1.9.Pulberi pneumoconiogene
• Pulberi biologice (datorită defectării sistemului de filtrare aer ce intră în
habitaclu);
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
• Gaze , vapori , aerosoli toxici proveniți de la funcționarea motoarelor, de la suduri;
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau exploziv
• Pulberi în suspensie în aer din cauza traficului intens;
3. FACTORI DE RISC BIOLO GIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
• Microorganisme în suspensie în aer în urma contactului cu persoane, (mai multe
persoane în atelier);
• Ciuperci la picioare;

43
4.3. Anexa 2: LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI
UMAN

Nr.
crt. CONSECINȚE
POSIBILE LOCALIZAREA CONSECINȚELOR Cutie craniană
Cutie toracică
Abdomen
Tegument
Aparat respirator
Aparat cardiovascular
Aparat digestiv
Aparat renal Sistem osteoarticular
Sistem
muscular Organe de simț
Sistem nervos
Multiplă Coloana
vertebrală Membru superior Membru
inferior
Ochi
Nas Ureche
Braț
Antebraț Palmă
Degete
Coapsă
Gambă
Picior
Internă
Externă
D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
1. Plagă: – tăietură
– înțepătură x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă – – – – – – – – – x x x x x x – – – – – – –
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x – – – – – – x x x x x x x – – x – – – x
6. Arsură: – termică
– chimică x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x x
x
7. Amputație – – – – – – – – – x x x x x x x – – – – – x
8. Leziuni ale organelor
interne – – x – x x x x – – – – – – – – – – x – x x
9. Electrocutare – – – x x x – – – – – – – – – – – – – – – x
10. Asfixie – – – – x x – – – – – – – – – – – – – – – –
11. Intoxicație – acută
– cronică –
– –
– –
– x
x x
x x
x x
x x
x –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– –
– x
x x
x
12. Dermatoză – – – x – – – – – – – – – – – – – – – – – –
13. Pneumoconioză – – – – x x – – – – – – – – – – – – – – – –

44
Nr.
crt. CONSECINȚE
POSIBILE LOCALIZAREA CONSECINȚELOR Cutie craniană
Cutie toracică
Abdomen
Tegument
Aparat respirator
Aparat cardiovascular
Aparat digestiv
Aparat renal Sistem osteoarticular
Sistem
muscular Organe de simț
Sistem nervos
Multiplă Coloana
vertebrală Membru superior Membru
inferior
Ochi
Nas Ureche
Braț
Antebraț Palmă
Degete
Coapsă
Gambă
Picior
Internă
Externă
D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
14. Îmbolnăviri respiratorii
cronice provocate de
pulberi organice și
substanțe toxice iritante
(emfizem pulmonar,
bronșită etc.) – – – – x x – – – – – – – – – – – – – – – –
15. Astm bronșic, rinită
vasomotorii – – – – x x – – – – – – – – – – – – – – – –
16. Boli prin expunere la
temperaturi înalte sau
scăzute (șoc, colaps
caloric, degerături) – – – x x x – – – – – – – – – – – – – – – x
17. Hipoacuzie, surditate de
percepție – – – – – – – – – – – – – – – – – – x – – –
18. Cecitate – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – – –
19. Tumori maligne, cancer
profesional x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
20. Artroze cronice,
periartrite, stiloidite,
osteocondilite, bursite,
epicondilite, discopatii – – – – – – – – x x x x x x x – – – – – – x
21. Boala de vibrații – – – – – x – – – – – – – – – – – – x – x –
22. Tromboflebită – – – – – – – – – x x x x x x – – – – – – x
23. Laringite cronice,
nodulii cântăreților – – – – x – – – – – – – – – – – – – – – – –

45
Nr.
crt. CONSECINȚE
POSIBILE LOCALIZAREA CONSECINȚELOR Cutie craniană
Cutie toracică
Abdomen
Tegument
Aparat respirator
Aparat cardiovascular
Aparat digestiv
Aparat renal Sistem osteoarticular
Sistem
muscular Organe de simț
Sistem nervos
Multiplă Coloana
vertebrală Membru superior Membru
inferior
Ochi
Nas Ureche
Braț
Antebraț Palmă
Degete
Coapsă
Gambă
Picior
Internă
Externă
D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
24. Astenopatie
acomodativă, agravarea
miopiei existente – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – – –
25. Cataracta – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – – –
26. Conjunctivite și
keratoconjunctivite – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – – –
27. Electrooftalmie – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – – –
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate
compresiunilor și
decompresiunilor – – – – – – – – – – – – – – – – – x – – – –
30. Boli infecțioase și
parazitare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
31. Nevroze de coordonare – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – x –
32. Sindrom cerebroastenic
și tulburări de
termoreglare (datorită
undelor
electromagnetice de
înaltă frecvență) – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – x –
33. Afecțiuni psihice – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – x –
34. Alte consecințe

46
4.4. Anexa 3. SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII
CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI
UMAN

CLASE DE
GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINȚELOR
CONSECINȚE
1 NEGLIJABILE − consecințe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile
calendaristice (vindecare fără tratament)
2 MICI − consecințe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 – 45 zile care
necesită tratament medical
3 MEDII − consecințe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între 45 – 180 zile
care necesită tratament medical și prin spitalizare
4 MARI − consecințe ireversibile cu o diminuare a capacității de muncă de minimum 50 %,
individul putând să presteze o activitate profesională (invaliditate de gradul III)
5
GRAVE − consecințe ireversibile cu pierdere de 100 % a capacității de muncă, dar cu
posibilitate de autoservire, de autoconducere și de orientare spațială (invaliditate
de gradul II)
6 FOARTE GRAVE − consecințe ireversibile cu pierderea totală a capacității de muncă, de autoservire,
de autoconducție sau de orientare spațială (invaliditate de gradul I)
7 MAXIME − deces
CLASE DE
PROBABILITATE PROBABILITATEA CONSECINȚELOR
(frecvența probabilă de producere a consecințelor) EVENIMENTE
1 EXTREM DE RARE extrem de mică
P > 10 ani
2 FOARTE RARE foarte mică
5 ani < P < 10 ani
3 RARE mică
2 ani < P < 5 ani
4 PUȚIN
FRECVENTE medie
1 an < P < 2 ani
5 FRECVENTE mare
1 lună < P < 1 an
6 FOARTE
FRECVENTE foarte mare
P < 1 lună

47
4.5. Anexa 4: GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR. COMBINAȚIE ÎNTRE
GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

CLASE DE PROBABILITATE

1
2 3 4 5 6

EXTREM DE
RAR
FOARTE
RAR
RAR
PUȚIN
FRECVENT
FRECVENT
FOARTE
FRECVENT CLASE DE
GRAVITATE
CONSECINȚE
P > 10 ani
5 ani < P < 10 ani
2 ani < P < 5 ani
1 an < P < 2 ani
1 lună < P < 1 an
P < 1 lună

7 MAXIME DECES
(7,1)

(7,2)
(7,3)
(7,4)
(7,5)
(7,6)

6 FOARTE
GRAVE INVALIDITATE
GR. I
(6,1)

(6,2)
(6,3)
(6,4)
(6,5)
(6,6)

5 GRAVE INVALIDITATE
GR. II
(5,1)
(5,2)
(5,3)
(5,4)
(5,5)
(5,6)

4 MARI INVALIDITATE
GR. III
(4,1)
(4,2)
(4,3)
(4,4)
(4,5)
(4,6)
3 MEDII ITM 45 – 180
ZILE
(3,1)
(3,2)
(3,3)
(3,4)
(3,5)
(3,6)

2 MICI ITM 3 – 45
ZILE
(2,1)

(2,2)
(2,3)
(2,4)
(2,5)
(2,6)

1 NEGLIJABILE
(1,1)
(1,2)
(1,3)
(1,4)
(1,5)
(1,6)

48

4.6. Anexa 5: SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE
RISC CUPLUL
GRAVITATE – PROBABILITATE NIVEL DE
SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM
2 FOARTE
MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE
MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
5 MARE
(4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC
6 FOARTE
MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE
MIC
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

49
4.7. Anexa 6. FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

UNITATEA: S.C. SERVICE AUTO S.R.L. F I Ș A D E E V A L U A R E A
L O C U L U I D E M U N C Ă NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 4
SECȚIA: ATELIER AUTO DURATA EXPUNERII: 8 ORE
LOCUL DE MUNCǍ: MECANIC AUTO ECHIPA DE EVALUARE: Pop Gheroghe,
Dumitrascu Pavel
COMPONENTA
SISTEMULUI DE
MUNCĂ FACTORI DE RISC
IDENTIFICAȚI FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE
A FACTORILOR DE RISC
(descriere, parametri)
CONSECINȚA
MAXIMĂ
PREVIZIBILĂ
CLASA DE
GRAVITATE
CLASA DE
PROBABILITATE
NIVEL DE
RISC
0 1 2 3 4 5 6
EXECUTANT ACȚIUNI
GREȘITE Circulația cu autovehiculul sub influența
alcoolului, medicamentelor sau într -un stadiu
avansat de oboseală; DECES 7 1 3
Executare greșită de manevre inclusiv cele
nepermise de legislația rutieră (nenegocierea
corectă a curbelor, viteză excesivă); DECES 7 2 4
Întreruperea motorului în rampă și aducerea
manetei de viteze în poziția neutru (la coborâre); DECES 7 1 3
Deplasări, staționări în zone periculoase
(staționări în locuri nepermise: zone de încărcare –
descărcare, stații electrice, locuri cu trafic intens); DECES 7 2 4
Deplasări cu pericol de cădere (săritură din
autovehicul); INV GR
III 4 2 3

50
Alunecare (la coborârea autovehicul, alunecare de
pe carosabil); INV GR
III 4 2 3
Neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și la
starea atmosferică în timpul testelor; DECES 7 2 4
Depășirea numărului maxim de persoane admise,
sarcinii maxime admise; ITM
45-180
zile 3 2 2
Operații de transport executate necorespunzator
(tragere, târârea unor sarcini peste limita admisă
sau cu organe de legare neconforme); INV GR
III 4 2 3
Întărzieri/devansări (neasigurări, nesemnalizări
la plecarea de pe loc, la acordări de prioritate, la
schimbarea culorii semaforului, alternanța
luminilor de drum cu luminile de întâlnire); DECES 7 1 3
Pornirea /oprire echipamente tehnice (coborâre
din cabină cu motorul pornit și mașina
neasigurată, intervenții echipamente tehnice în
afara sarcini de muncă); ITM 3 -45
zile 2 2 2
Cadere la acelasi nivel (impiedicare , alunecare pe
gheata, dezechilibrare in timpul unor operatii de
incarcare -descarcare sau la deplasarea pedestra); INV GR
III 4 2 3
Comunicări accidentogene (discuții cu pasagerii,
semnale manevre greșite, nefuncționarea
semafoarelor); DECES 7 1 3
OMISIUNI Neutilizarea centurii de siguranță (după caz); DECES 7 1 3
Neasigurări în trafic (traversări CF, priorități); DECES 7 2 4
Neutilizarea EIP si a celorlalte mijloace de
protecție, din dotare; INV GR
III 4 3 4

51
SARCINA DE
MUNCǍ CONȚINUT
NECORESPUNZĂ
TOR AL SARCINII
DE MUNCĂ ÎN
RAPORT CU
CERINȚELE DE
SECURITATE Absența instrucțiunilor proprii și instructajului
pentru situații de urgență specifice alarmare de
incendiu sau calamități naturale; DECES 7 2 4
SARCINA
SUB/SUPRADIME
NSIONATĂ ÎN
RAPORT CU
CAPACITATEA
EXECUTANTULUI Efort static – Pozitii fixe la lucrările de reparații; ITM
45-180
zile 3 4 3
Efort dinamic ( în cazul operațiunilor ridicare
coborâre a pieselor grele – bloc motor, cutie de
viteze); ITM
45-180
zile 3 2 2
Solicitare permanentă a atenției în timpul lucrului; ITM 3 -45
zile 2 5 3
Decizii dificile în scurt timp – șofatul în timpul
testelor; ITM 3 -45
zile 2 3 2
Agresiune (în scopul jafului); DECES 7 1 3
Agresiune (clienți nemulțumiți); DECES 7 1 3
Stres (cauzat de termenele de execuție); ITM 3 -45
zile 2 3 2
MIJLOACE DE
PRODUCȚIE FACTORI DE RISC
MECANIC Organe de mașini în mișcare (prindere, antrenare
părți a corpului la organele în mișcare a utilajelor
– polizor, mașină de găurit, flex, utilaje de ridicat); DECES 7 3 5
Deplasări ale mijloacelor de transport (lovire,
strivire de mijloace transport auto din curtea
societății); DECES 7 2 4

52
Autoblocarea funcționării mecanismului de
direcție sau a sistemului de frânare în mers în
timpul probelor; DECES 7 2 4
Nefuncționarea lămpilor de iluminat, semnalizat; DECES 7 1 3
Rulare pe roți (nesigurarea împotriva mișcărilor
necomandate nefuncționare sistem de frânare); DECES 7 1 3
Alunecare, cădere liberă, răsturnare (a
autovehiculelor aflate în reparații, neancorarea
după normele în vigoare); INV GR
III 4 2 3
Cădere liberă (defectarea cricului în timpul
utilizării sale); DECES 7 1 3
Proiectare de corpuri sau particule (particule din
parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia,
șpan în urma prelucrărilor prin așchiere); ITM 3 -45
zile 2 2 2
Deviere de la traiectoria normală (pană de cauciuc,
rupere subansamble sistem de direcție); DECES 7 2 4
Recul (în caz de lovire frontală, laterală); DECES 7 1 3
Contact direct cu suprafete tăioase, intepătoare,
alunecoase (scule de mână electrice și manuale); ITM
45-180
zile 3 2 2
Recipiente sub presiune (explozia pneurilor,
stingătoarelor, buteliilor); INV GR
III 4 2 3
Vibrații (vibrația sculelor de mână); ITM 3 -45
zile 2 2 2
FACTORI DE RISC
ELECTRIC Curent electric în atingere directă (intervenția
neautorizată la panouri electrice, la utilaje sau
scule electrice); DECES 7 2 4
Curent electric în atingere indirectă (cabluri cu
izolația distrusă sau îmbătrânită, sau care trec prin
mediu umed – bălți – tensiune de pas); DECES 7 2 4

53
FACTORI DE RISC
TERMIC Flăcări, flame ca urmare a aprinderii elementelor
combustibile, sau a lucrărilor de sudură; DECES 7 2 4
FACTORI DE RISC
CHIMIC Flăcări, flame ca urmare a scurtcircuitelor
electrice; DECES 7 1 3
Contact cu substanțe toxice (lucrul cu substanțe
toxice: lichid frană antigel ); ITM
45-180
zile 3 2 2
Contact cu substanțe caustice (lucrul cu
substanțe caustice – electrolit baterii de
acumulator – arsură chimică); ITM 3 -45
zile 2 2 2
Contact cu substante inflamabile (lucrul cu
substanțe inflamabile – combustibili, uleiuri,
unsori etc.); DECES 7 1 3
Explozia unor acumulări de vapori de combustibil; DECES 7 1 3
MEDIU DE
MUNCĂ FACTORI DE RISC
FIZIC Temperatura aerului pe timp de vară -iarnă; ITM 3 -45
zile 2 4 2
Umiditatea aerului variabilă; ITM 3 -45
zile 2 3 2
Curenți de aer – datorită circulației cu geamul
deschis sau a aerului condiționat, deschiderii
simultane a mai multor ferestre sau uși; ITM 3 -45
zile 2 2 2
Zgomot ridicat (datorat lucrului în atelier cu scule
electrice); ITM
45-180
zile 3` 2 2
Nivel de iluminare variabil (în timpul circulației
pe timp de noapte apare fenomenul de orbire,
ceață, luminozitate prea puternică în miezul zilei); DECES 7 2 4
Potențial electrostatic; N 1 3 1

54
Calamități naturale (seisme , copaci prăbușiți ,
viscol, grindină, vânt puternic); DECES 7 1 3
Pulberi biologice (datorită defectării sistemului de
filtrare aer ce intră în habitaclu); ITM 3 -45
zile 2 2 2
FACTORI DE RISC
CHIMIC Gaze , vapori , aerosoli toxici proveniți de la
funcționarea motoarelor, de la suduri; ITM 3 -45
zile 2 4 2
Pulberi în suspensie în aer din cauza traficului
intens; ITM 3 -45
zile 2 3 2
FACTORI DE RISC
BIOLOGIC Microorganisme în suspensie în aer în urma
contactului cu persoane, (mai multe persoane în
atelier); ITM
45-180
zile 3 3 3
Ciuperci la picioare; ITM 3 -45
zile 2 3 2

55
4.8. Anexa 7. FIȘA DE MĂSURI PROPUSE

FIȘA DE MǍSURI PROPUSE
Nr.
crt. LOC DE MUNCĂ/
FACTOR DE RISC NIVEL
DE RISC MĂSURA PROPUSĂ
Nominalizarea măsurii Competente/răspunderi Termene
1 Executare greșită de manevre
inclusiv cele nepermise de
legislația rutieră (nenegocierea
corectă a curbelor, viteză
excesivă); 4 Prelucrare în cadrul instruirilor
periodice a codului rutier și a
regulamentului de aplicare, conduita
preventivă. Lucrător desemnat SSM Periodic
Control medical periodic – psihologic
2 Deplasări, staționări în zone
periculoase (staționări în locuri
nepermise: zone de încărcare –
descărcare, stații electrice,
locuri cu trafic intens); 4 Delimitarea clară a zonelor de acces a
personalului
Lucrător desemnat SSM Periodic Instruire pentru conștientizarea
riscului, completarea fișei postului cu
dispoziții specifice.
Afiș de avertizare: STAȚIONAREA
INTERZISĂ!
3 Neadaptarea vitezei la
condițiile de trafic și la starea
atmosferică în timpul testelor; 4 Prelucrare în cadrul instruirilor
periodice a codului rutier și a
regulamentului de aplicare, conduita
preventivă. Lucrător desemnat SSM Periodic
Control medical periodic – psihologic
4 Neasigurări în trafic (traversări
CF, priorități); 4 Prelucrare în cadrul instruirilor
periodice a codului rutier și a
regulamentului de aplicare, conduita
preventivă. Lucrător desemnat SSM Periodic
Control medical periodic – psihologic

56
5 Neutilizarea EIP si a celorlalte
mijloace de protecție, din
dotare; 4 Verificarea și înlocuirea centuri de
siguranță. Dotare cu, și utilizare
mănuși de protecție la efectuarea
lucrărilor specifice. Lucrător desemnat SSM Periodic
Permnanent
Instruire pentru conștientizarea
riscului. Instruire din HG 1048/2006 .
6 Deplasări ale mijloacelor de
transport (lovire, strivire de
mijloace transport auto din
curtea societății); 4 Verificarea sistemelor de frânare și
direcție după graficul de reparație.
Lucrător desemnat SSM Imediat
Periodic
Permanent Instruire privind codul de circulație și
regulamentul de circulație.
Controlul medical periodic – reflexe
Întărirea sistemului de autocontrol
Montarea de indicatoare de limitare a
vitezei la 10 km/h.
7 Absența instrucțiunilor proprii
și instructajului pentru situații
de urgență specifice alarmare
de incendiu sau calamități
naturale; 4 Compltarea fișelor de post cu
responsabilități specifice, înființarea
de grupe de salvatori .
Lucrător desemnat SSM Periodic Instruire din legea 319/2006; HG
971/2006; Prim ajutor.
Afișarea de panouri și indicatoare de
orientare pentru cazurile de pericol.
8 Organe de mașini în mișcare
(prindere, antrenare părți a
corpului la organele în mișcare
a utilajelor – polizor, mașină de
găurit, flex, utilaje de ridicat); 5 Evidențiarea clară a competențelor din
cadrul atelierului. Completarea
corespunzătoare a fișei postului cu
sarcinile de muncă.
Lucrător desemnat SSM Imediat
Periodic
Permanent Instruire pentru concretizarea riscului.
Instruire privind limitele de
intervenție asupra autovehiculului,
utilajului de lucru. Instruire din HG
1147/2006; HG 1048/2006 ;

57
9 Deviere de la traiectoria
normală (pană de cauciuc,
rupere subansamble sistem de
direcție); 4 Întocmirea și urmărirea graficului de
revizii și reparații. Verificarea sub
semnătură sub conducerea
coordonatorului de transport a
autovehiculelor înainte de plecarea în
cursă.
Lucrător desemnat SSM Imediat
Periodic
Permanent Instruire privind concretizarea
riscului. Limitarea vitezei până la
evitarea oricărui pericol.
Dotarea mașinilor cu instrucțiuni
proprii, extrase din regulamentul de
circulație.
10 Curent electric în atingere
directă (intervenția
neautorizată la panouri
electrice, la utilaje sau scule
electrice); 4 Se va utiliza numai aparatură electrică
și electronică în stare corectă de
funcționare.
Reparații numai în ateliere
specializate cu certificat de calitate.
Lucrător desemnat SSM Permnanent Efectuarea instruirii S.S.M. și P.S.I.
Interzicerea categorică a
improvizațiilor electrice.
Afișare instrucțiuni Nu improvizații
lor electrice!
11 Curent electric în atingere
indirectă (cabluri cu izolația
distrusă sau îmbătrânită, sau
care trec prin mediu umed –
bălți – tensiune de pas); 4 Interzicerea intervențiilor asupra
dispozitivelor electrice fără autorizare
necesară. Lucrător desemnat SSM Imediat cu
caracter
permanent. Efectuarea instruirii S.S.M.
H.G.1146/2006;

58
12 Flăcări, flame ca urmare a
aprinderii elementelor
combustibile, sau a lucrărilor
de sudură; 4 Delimitarea și îngrădirea locurilor
unde se execută lucrări cu foc deschis,
evacuarea materialelor inflamabile
din atelier, dotarea atelierului cu
stingătoare, verificarea lor periodică
Lucrător desemnat SSM Permanent,
3 luni. Instruire SSM, PSI, din legislația în
vigoare. L 307/2006;
L319/2006/NMA; HG
1146/2006;
Achiziționarea și montarea de
indicatoare de avertizare specifice.
13 Nivel de iluminare variabil (în
timpul circulației pe timp de
noapte apare fenomenul de
orbire, ceață, luminozitate prea
puternică în miezul zilei); 4 Verificarea și completarea setului de
becuri de rezervă corespunzătoare
Lucrător desemnat SSM Imediat și de
câte ori este
necesar.
Periodic Instruire pentru conștientizarea
riscului.
Controlul medical oftamologic
14 Autoblocarea funcționării
mecanismului de direcție sau a
sistemului de frânare în mers în
timpul probelor; 4 Întocmirea și urmărirea graficului de
revizii și reparații. Verificarea sub
semnătură sub conducerea
coordonatorului de transport a
autovehiculelor înainte de plecarea în
teste. Lucrător desemnat SSM Imediat
Periodic
Permanent Instruire pentru concretizarea riscului.
Instruire privind limitele de
intervenție asupra autovehiculului.
Controlul medical periodic psihologic

59
4.9. Anexa 8. ORDINEA IERARHICĂ A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

RISC OM ELIMINAREA RISCURILOR
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACȚIONEZE DIRECT ASUPRA SURSEI DE
FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ)
MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)

RISC OM IZOLAREA RISCURILOR
FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE PROTECȚIE
COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ ACȚIUNEA LOR ASUPRA
OMULUI
MĂSURI TERȚIARE (măsuri de ordinul trei)

RISC OM EVITAREA RISCURILOR
INTERACȚIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ȘI OM SE EVITĂ PRIN
MĂSURI ORGANIZATORICE ȘI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL
MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)

RISC OM . IZOLAREA OMULUI
LIMITAREA ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE
PRIN PROTECȚIE INDIVIDUALĂ

60
CONCLUZII

Prin efectul lor necontrolat, toți factorii identificați de risc de accidentare și îmbolnăvire
profesională, pot să aducă prejudicii majore societății, inclusiv asupra imaginii ei pe piață. Pentru a
evita acest lucru, societatea trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
 informare și instruire corectă și permanentă a lucrătorilor societății în domeniul sănătății și
securi tății în muncă;
 să se verifice permanent aplicarea măsurilor de prevenire și protecție;
 societatea și salariații să fie dotați cu echipamente noi;
 să fie luată în considerare o îmbunătățire permanentă a evaluării riscurilor de accidentare și
îmbolnăvire pr ofesională, a planului de prevenire și protecție având ca scop creșterea
nivelului de securitate al lucrătorilor societății;
 să fie perfecționat, în mod continuu, planul de acțiune în caz de pericol grav și iminent;
 planul de acțiune în caz de pericol grav și iminent să fie adus la cunoștință lucrătorilor și să
fie efectuate și demonstrații practice de punere în aplicare a prevederilor ce le conține;
 să de efectueze îmbunătățirea semnalizării de securitate și sănătate în muncă;
 să se realizeze un control pe rmanent a tuturor activităților care au legătură cu securitatea și
sănătatea în muncă.
Pentru locul de muncă mecanic auto, activitatea desfășurată nu este lipsită de riscuri. El este
expus permanent la proiectare de particule, cum ai fi așchii, de corpuri, găurire, polizare, de
retezare a degetelor, atunci când mecanicul auto lucrează cu fierăstrăul unghiular.
Pentru o desfășurare a activității în condiții cât mai optime, societatea trebuie să efectueze și să
ii asigure mecanicului auto o serie de măsuri pe prevenire a accidentărilor, precum:
 O instruire corectă, eficientă și completă asupra conștientizării riscului, luarea la
cunoștință asupra autovehiculului sau a utilajului de lucru, conform HG 1147/2006 și
HG 1048/2006;
 Realizarea corectă a S.S.M. și P. S.I. Improvizațiile electrice sunt interzise categoric.
 Efectuarea controlului medical periodic;
 Folosirea obligatorie și permanentă a echipamentul individual de protecție, prin purtarea
de salopete, ochelari de protecție, mănuși etc.

61
 Activitatea și mediul de lucru al mecanicului auto să fie verificată periodic cu privire la
modul de respectare și de aplicare a prevederilor în domeniul legislației de SSM,
conform planului de control aprobat de către conducerea societății.
Nivelul de risc global calculat es te de 3,14, o valoare care se încadrează în categoria de risc mic,
fără să se depășească limita maximă acceptabilă de 3,50.
Din punctul de vedere al respectării legislației de securitate și sănătate în muncă, această situație
este bună pentru societate, ac est lucru datorându -se preocupării conducerii societății de integrare a
aspectelor de eficiență economică cu cele de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor
profesionale.

62
BIBLIOGRAFIE

Cărți:
 Darabont Alexandru și colaboratori, Managementul securității și sănătății în muncă. Editura
AGIR, București, 2001;
 Dăscălescu Aurelia, Pece Ștefan, Securitate și sănătate în muncă – Dicționar explicativ.
Editura GENICOD, București, 2001;
 Pașa Florin, Securitatea și sănătatea în muncă. Editu ra Tribuna economică, București, 2007;
 Pece Ștefan, Evaluarea riscurilor în sistemul om -mașinǎ. Editura Atlas Press, București, 2003;
 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la
locurile de muncă. I.N.C.D.P.M. București 2003;
 Pece Ștefan, Metodă de evaluare a securității muncii la nivelul micro -sistemelor (loc de
muncă). Risc și securitate în muncă, ICSPM București, nr. 3 -4/1994;

Legislație:
 LEGEA 319/2006 privind „Legea securitatii și sănătății în muncă”
 LEGE nr.90 din 12 iulie 1996 „Legea protecției muncii”

Web:
 www.protectiamuncii.ro;
 www.inspectiamuncii.ro;
 www.mmuncii.ro;
 www.inspectmun.ro;
 www.legislatiamuncii.manager.ro ;
 www.dobexpert.ro/protectia -muncii -ro/istoria -protectiei -munci i.