INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3 1. MOMENTE DIN… [602666]

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
1. MOMENTE DIN ISTORIA STRUCTURILOR ROMÂNE DE INFORMAȚII ÎN
PERIOADA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ………………………….. ………………………….. …… 6
1.1. Aspecte privind înființarea și organizarea structurilor de informații ………………………… 6
1.2. Atribuțiile lucrătorilor din structurile de informații ………………………….. ………………….. 9
1.3. Activitatea structurilor de informații în Primul Război Mondial ………………………….. .. 10
2. ASPECTE GENERALE PRIVIND INSTITUȚIA INVESTIGATORULUI SUB
ACOPERIRE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 16
2.1. Evoluția cadrului legislativ român privind instituția investigatorului sub acoperire ….. 16
2.2. Noțiunea de investigator sub acop erire ………………………….. ………………………….. …….. 20
2.3. Investigatorul sub acoperire în sfera securității naționale ………………………….. ………… 24
3. CONSIDERAȚII PROCEDURALE PRIVIND AUTORIZAREA INVEST IGATORULUI
SUB ACOPERIRE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
3.1. Condițiile cumulative necesare în scopul autorizării investigatorului sub acoperire ….. 27
3.2. Condiți i pentru utilizarea investigatorului sub acoperire ………………………….. ………….. 28
3.3. Folosirea ca investigatori sub acoperire a lucrătorilor operativi cu atribuții în domeniul
securității naționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 30
3.4. Autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire ………………………….. ………………… 33
3.5 Aspecte privind conținutul ordonanței de autorizare ………………………….. ………………… 36
3.6. Folosirea datelor obținute de investigatorul sub acoperire ………………………….. ……….. 37
4. ACTIVITATEA INFORMATIVĂ DESFĂȘURATĂ DE INVESTIGATORUL SUB
ACOPERIRE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 40
4.1. Aspecte privind personalitatea investigatorului sub acoperire ………………………….. …… 40
4.2. Operațiuni sub acoperire în activitatea informativ -operativă ………………………….. …….. 42
4.3. Metode și tehnici speciale folosite în activitatea de informații de către investigatorul sub
acoperire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 44
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 61
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 63

3
INTRODUCERE

Practicile de infiltrare a investigatorilor sub acoperire sunt considerate
atât printre cele mai eficiente modalități de combatere a infracțiunilor grave, cât
și implicații profunde la nivelul princip iilor generale ale dreptului, ale procedurii
penale precum și la nivelul garantării drepturilor și libertăților omului.
Prevederile referitoare la investigatorii sub acoperire precum și
includerea acestora atât în Codul de Procedură Penală cât și în unele legi
speciale, permit abordarea acestei instituții din mai multe perspective.
În contextul în care organele de urmărire penală din țara noastră se
confruntă astăzi cu noi provocări impuse de specializarea infra ctorilor pe
anumite tipuri de infracțiuni, de necesitatea investigării unor activități
infracționale transfrontaliere, dar și de tipologia anumitor infracțiuni, procurorii
și organele de cercetare penală apelează frecvent în instrumentarea dosarelor
penale la instituția investigatorului su b acoperire.
Alegerea acestei teme se fundamentează pe faptul că o da tă cu
manifestarea sistematică a amenințărilor la adresa siguranței și securității
naționale a determinat legiuitorul să adopte o serie de măsuri procesu ale, întrucât
mijloacele clasice de cercetare a infracțiunilor au fost depășite prin caracterul
închis al acestor activități ilicite astfel că, s -a impus, ca anumite persoane, să fie
infiltrate în cercul infracțional, de unde să culeagă informații și să ad une probe
care ulterior pot fi folosite în cadrul procedurii judiciare.
Actualitatea acestei teme supuse analizei decurge în principal din
frecvența cu care organele de urmărire penală înțeleg să utilizeze ace astă metodă
specială de investigare în vederea instrumentării unor dosare care au ca obiect
soluționarea infracțiunilor grave.

4
Astfel , obiectivul principal a l lucrării este cel de a evidenția rolul
important al investigatorilor sub acoperire care prin utilizarea metodelor și
mijloacelor speciale de in vestigare, participă atât la activitatea de descoperire și
identificare a riscurilor și amenințărilor la adresa siguranței și securității
naționale cât și la activitatea de culeger e de date și informaț ii, probe , localizarea,
identificarea persoanelor asup ra cărora p lanează suspiciuni rezonabile cu privire
la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale prevăzute
de Codul penal și de alte legi speciale .
Lucrarea este împărțită în patru capitol e, după cum urmează:
Capitolul I – „Momente din istoria structurilor române de informații în
perioada Primului Război Mondial ”, în cadrul căruia sunt prezentate a specte
privind înființarea și organizarea structurilor de informații în prima decadă a
secolului XX, atribuțiile lucrătorilor din cadrul structurilor de informații precum
și momente din activitatea i nformativ -operativă a acestora de pe frontul Primul ui
Război Mondial . Pentru realizarea acestui studiu istoric al structurilor de
informații a fost necesară o activitate de documentare asupra unor documente din
fondul arhivistic al Direcției Poliției și Siguranței Generale deținute de Arhivele
Naționale Istorice Centrale .
Al doilea capitol – „Aspecte generale pri vind instituția investigatorului
sub acoperire ” cuprinde informații privind noțiunea de investigator sub
acoperire , evoluția cadrul ui legislativ român privind instituția investigatorului
sub acoperire și prezentarea unor aspecte privind investi gatorul sub acoperire în
sfera securității naționale .
În cel de -al treilea capitol „Consid erații procedurale privind autorizarea
inves tigatorului sub acoperire ” sunt prezentate atât condițiile pentru utilizarea
investigatorilor sub acoperire cât și condițiile cumulative necesare în scopul
autorizării acestora. Tot în cadrul acestui capitol aduc em în discuție folosirea ca

5
investigatori sub acoperire a lucrători lor operativi cu atribuții în domeniul
securității naționale . În cadrul aceluiași capitol sunt prezentate aspecte privind
procedura de autorizare a investigatorilor sub acoperire , aspecte privind
conținutul ordonanței de autorizare precum și utilizarea datelor obținute de
investigatorul sub acoperire .
În capitolul patru – „Activitatea informativă desfăș urată de investigatorul
sub acoperire ” sunt precizate câteva amănunte privind personalita tea
investigatorului sub acoperire, prezentarea unor metode ș i tehnici speciale
folosite în activitatea de informații de cătr e investigatorii sub acoperire cum ar fi
livrarea supravegh eată, supravegherea dinamică / urmărirea operativă (filajul),
intercepta rea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță,
interceptările convorbirilor telefonice , interceptarea ambientală și interceptarea
e-mail-urilor (poșta electronică).

6
1. MOMENTE DIN ISTORIA STRUCTURILOR ROMÂNE DE
INFORMAȚII ÎN PERIOADA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

1.1. Aspecte privind înființarea și organizarea structurilor de
informații

Primele structuri cu atribuții informa tive și contrainformative din țara
noastră au fost create prin grija Ministerului de Interne prin Legea pentru
organizarea Serviciului Administrației Centrale a Ministerului de Interne la 19
aprilie 1892 , prin care era înființat Biroul Siguranței Generale , care avea
atribuții în domeniul culegerii de informații1, iar din anul 1907 a fost creată
Direcț ia Adm inistrației Generale a Personalului , Poliției și Statisticii , o structură
de informații cu ramificații în țară și anume în centrele2 mai importante. Aceasta
era condusă de Panaitescu Iancu, director în cadrul Direcției Generale a Poliției
și Siguranței , ulterior de sființată și inclusă în cadrul Siguranței Generală a
Statului .
Prin Legea din 17 martie 1908, s -a desființat vechea Direcțiune a
Administrației, Personalului, Poliției Generale și Statisticii și s -au creat două
direcțiuni distincte: una cu caract er pur administrativ, denumită Direcțiunea
Administrației Generale, a Personalului și Contenciosului și alta cu atribuții
numai de poliție generală și de poliție politică de siguranță de stat. Noua
direcțiune înființată a fost denumită Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale,
fiind condusă de un director general și aflată în subordinea directă a ministrului
de Interne. Au fost create servicii speciale de siguranță de stat, unele centrale în

1Alin Spânu, Prima structură informativativă/contrainformativă a României din secolul XX / Direcțiunea Poliției
și Siguranței Generale , în revista „Dosarele Istoriei ” an. VIII, nr. 5(81)/2003, p. 19 -28.
2Vasile Bobocescu, Momente din Istoria Ministerului de Interne , Editura Ministerului de Interne, București, p.
104.

7
Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, iar altele exterio are. Așa au luat ființă
Brigăzile centrale și Brigăzile și serviciile exterioare de poliție de siguranță de
stat, numite Brigăzi de siguranță și Servicii speciale de siguranță, care s -au
extins, în măsura cerințelor ordinii publice și siguranței s tatului r omân, în toate
orașele și centrele importante din țară, în special în cele industriale, unde masa
nemulțumirilor și a muncitorilor era mai compactă. Misiunea acestor noi organe
era de a urmări curentele subversive și de a supraveghea starea de spirit a
populației. Totodată, ele s -au creat și pentru asigurarea securității unor obiective
strategice.
Conform Legii din 1908, Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale
cuprindea în organizarea ei (centrală) două secțiuni: Secțiunea Siguranței
Generale și Secțiu nea Poliției.
Dacă prin Legea pentru organizare a Poliției Generale a Statului intrată în
vigoare la 1 aprilie 1903 er a definită siguranța națională ca fiind „o poliție (…) ,
care se ocupă de interesele generale ale statu lui, care urmează pe străinul odată
intrat în țară, care urmărește și previne urzelile, care se pot țese pe teritoriul
nostru, care se ocupă de siguranța șefului statului3”, în Legea nr. 51 din 1991
privind siguranta națională prin noțiunea de siguranță națională „se înț elege
starea de legal itate, de echilibru ș i de stabilitate socială, economică și politică
necesară existenț ei și dezvoltă rii statului național româ n, ca sta t suveran, unitar,
independent și indivizibil, menț inerii ordinii de drept, precum și climatului de
exercitare neîngrădit ă a drepturilor, libertăților și î ndatoririlor fundamentale
ale cetățenilor, potrivit principiilor ș i normelor democratice statornicite prin
Constituț ie”4. Observăm totuși că există asemănări sub aspectul conținutului și
anume prezența interesului statului pentru acest termen -siguranță națională –

3 Lege asupra organizării Poliției Generale a Statulu i, București, Imprimeria Statului, 1920.
4 Legea nr. 51 din 1991 privind siguranța națională a României (publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 7
august 1991).

8
chiar dacă ac este definiții au fost enunțate în momente și împrejurări diferite din
istoria teritoriului român.
În martie 1908 aparatul central al poliției se reorganizează, constituindu –
se Direcția Poliției și Si guranței Generale5. Aceasta avea doua secțiuni și anume
Secțiunea Siguranței Generale și Secțiunea Poliției. Tot în cadrul Poliți ei
Capitalei se organiza și un b irou cu sarcini speciale care se ocupa cu munca
informativ -investigativă în special în domeniul judiciar. Acest a spect putem
asimila, în sens larg, cu investigatorii sub acoperire care în prez ent în cuprinsul
art. 148 alin.( 4) C. proc. pen. sunt lucrători operativi din cadrul poliției judiciare .
O nouă reorganizare a structurilor informative s -a pro dus în baza Legii
pentru organizarea Ministerului de Interne, din 20 iunie 1913, conform căreia în
cadrul Serviciilor Centrale funcționa Direcția Poliției și Siguranței Generale.
Această structura informativă a fost pri ncipala structura secretă cu rolul
de a culege și valorifica inform ații cu relevanță pentru asigurarea siguranț ei
statului și a avut î n componență două compartimente: Serviciul Secretariat
(organ central care aduna ș i sintetiza flux ul informațional) și Brigă zile Speciale
de Siguranță (numite și Servicii Speciale de Siguranță), ca organisme teritoriale
cu atribuții informative ș i de contraspionaj. Serviciul de Siguranță al Capitalei
era împărțit în două diviziun i cu șase birouri. Diviziunea Informațiilor era
compusă din Biroul Informațiilor, B iroul controlul străinilor, Biroul hotelurilor,
hanurilor și caselor mobilate.
O altă instituție und e existau organe speciale de informații și
contrainformații era Inspectoratul General al Jandarmeriei. Înființarea
Jandarmeriei Rurale pe teritoriul românes c este strâns legată de inițiativa
guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu, de proiectul Legii de organizare și

5 Monitorul Oficial nr.285 din 25 martie 1908, p. 10.730.

9
funcționare a Jandarmeriei Rurale care a fost dezbătut și adoptat de Adunarea
Deputaților î n ședința din 29 ianuarie 1893.
Prin Legea asu pra Gendarmeriei Rurale de la 1 septembrie 1893 ia ființă
Jandarmeria Rurală așa cum era menționat la articolul 1: „Se instituie pentru
toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în
comunele rurale la siguranța publică, la men ținerea ordinei și la executarea
legilo r”6. Jandarmeria Rurală depindea de Ministerul de Interne în ceea ce privea
ordinea și siguranța publică iar în ceea ce privea executarea atribuțiilor în
materie judiciară, aceștia se aflau în subordinea Ministerului Justiției și a
Ministerului Public. Prefecții de județ în acest caz aveau un rol important
deoarece erau autoritățile imediat superioare unităților de Jandarmerie pe
teritoriul județului. Pe întreg teritoriul țării activau unități ale Jandarmeriei
organiz ate în companii, plutoane și secțiuni. Companiile erau conduse de către
un căpitan, ajutat de un locotenent, plutoanele de către sergenți majori iar
secțiunile sau stațiunile de către un sergent, caporal, brigadier .7
1.2. Atribuțiile lucrătorilor din stru cturile de informații

Prin Lege a asupra organizării Poliției G enerale a Statului din 1908 ,
organele de poliție o dată ce au fost scoase de sub conducerea directă a
prefecților de județe, iar în activitatea Siguranței de Stat , organizată separat de
restul poliției generale și cu atribuțiile bine definite, au fost introduse o serie de
principii, metode8 și procedee noi de activitate. Î ntre acestea, pe prim plan s -a
situat introducerea muncii informative și întrebuințarea personalului acoperit,

6 Monitorul Oficial nr.123, septe mbrie 1893, p. 3369.
7 Valentin Ioan, Marcel Ioan, Momente din Istoria Jandarmeriei Băcăuane 1893 -1948 , Editura Magic Print,
Onești, 2017, p. 19 -20.
8 Constantin Chirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916 -1919 , Ed.II -a,vol. I, p. 150 -151.

10
secret. Din re gulamentul pentru organizarea serviciului erau stabilite atribuții
printre care:
 urmărirea crimelor și delictelor ;
 culegerea informațiilor privind siguranța națională dar și acele
informații cerute de autorități9;
 supravegherea pe nesupuși, dezertori și p e toț i străinii trec ători sau
stabiliți în capitală ;
 recrutarea unei agenturi cu largi posibilități de informare asupra
obiectivelor str ategico -economice austro -ungare ( inamice) ;
 utilizarea informatorilor care erau recrutați din rândul unor persoane
cu în altă pregătire intelectuală10 (doctori, farmaciști, avocați, profesori, ingineri
sau din rândul pădurarilor, factori poștali, mecanici etc) ;
 transmiterea informațiil or cu caracter militar Armatei R omâne dar și
factorilor de decizie politică, inclusiv minis trului de interne ;
 veghea la menținerea ordinii publice și siguranței interne;
 apăra libertatea, proprietatea și s iguranța persoanelor;
 prevenea încă lcarea legilor și regulamentelor;
 constata abaterile;
 îi trimitea pe infractori în fața instanțelor de j udecată și executa
măsurile de poliție .
1.3. Activitatea structurilor de informații în Primul Război Mondial

Direcțiunea P oliției și Siguranței Generale, cu cele cinci birouri pe linie
de siguranță și brigăzile centrale de si guranță s-au stabilit la Iași , în timp ce
brigăzile de siguranță au fost repartizate în diferite oraș e din Moldova . De

9 Theodor Culitza, Poliție de informațiuni și contrainformațiuni , București, 1938, p . 16.
10 Dimitrie Mântulescu, Poliție politică și poliție de siguranță de stat , București, 1937, p . 261.

11
remarcat faptul că în județul Bacău se aflau două comandamente de armată ș i
anume Armata 2 Română și Armata 9 Rusă dar ș i corpuri de armat ă, diviz ii și
brigă zi. Fiind o zona aglo merată de prezenț a militarilor ruși și români dar ș i a
unor civili , s-a impus luarea măsurilor de siguranță întrucâ t nu lipseau
suspiciunile la adresa s iguranței trupelor sau statului . Se crease o situație destul
de dificilă mai ales că teritor iul Moldovei a fost împânzit de agenț i, cadre ale
poliției militare ș i ale serviciilor informative secrete germane, austro -ungare,
bulgare și turcești.11
Direcția Poliției și Siguranței Generale a trecut la înființ area u nor
brigăzi speciale în orașele Roma n, Bârlad, Tecuci, Piatra -Neamț, Vaslui,
Botoș ani, iar în birourile centrale de siguranță din Iaș i lucrau aproximativ 73 de
agenț i care se oc upau cu munca informativă . Această activitate era dificilă
întrucât se bă nuia și ulterior s -a confirmat, că numărul suspecților crescuse
alarmant. Pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, structurile informative12
din siguranță cooperau cu formațiunile de poliție din orașe, gări, porturi și puncte
de frontieră, prec um și cu cele ale Jandarmeriei13.
Pe măsura ce armata română înainta în Ardeal , Marele Cartier General,
cu concursul D irecțiunii Poliției Siguranței Generale , a organizat, până în august
1916 centre de informații și contraspionaj. Primele trei14 au fost înființat e la
Tălmăciu, Brașov și Borsec celela lte la Miercurea – Ciuc, Petroșani și Orșova.
Din documente le de arhivă desprindem faptul că centrele Orșova, Petroșani și
Tălmăciu aveau competență în zona Armatei I, Brașovul în zona Armatei II iar
Miercurea – Ciuc și Borsec trebuiau să acționeze î n sectorul A rmatei de Nord.
Aceste centre aveau datoria de a colabora atât între ele câ t și cu structurile

11 Alin Spânu , op.cit ., p.81-82.
12 Cristian Troncotă , Istoria Serv iciilor secrete româneș ti, Editura Ion Cristoiu, București, 1999, p. 52-53.
13 Arhivele Naț ionale Istorice Centrale, fond Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale , ds. 69/1916, f. 38 -39.
14 Ibidem , ds. 16/1916, fila 17.

12
informative15. De menționat faptul că informațiile erau transmise prin telegraf
sau prin bicicliști, motocicliști direct Marelui Cartier General acestea din urmă
fiindu -le aduse la cunosțință și comandamentelor și trupelor apropiate16.
În urma cercetarii unor documente de arhivă di n fondul Direcțiunea
Poliției ș i Siguranț ei Generale deținute de Arhive le Naționale Istorice Centrale,
aflăm de existenț a unor moment e care aduceau atingere siguranței și integrităț ii
teritoriale depistate de structurile informative în perioada Primului Război
Mondial. Un prim caz este cel al lui Iosif Davidovici din Tg. Ocna care practica
spionajul sub masca de voiajor, tot timpul circul a în zona Bârlad și Bacău. La un
moment dat acesta a fost surprins d e sergentul Paul Vasiliu din Tg. Ocna,
chestionând soldați relativ la secretele militar e, fiind denunțat autorităților.
Pentru același motiv a fost denunțat și de Grigore Palade, fiul dir ectorului
Penitenciarului Tg.Ocna , elev la școala militară. Înainte de ră zboi el realiza
multe călătorii la Viena și Bud apesta , făcâ nd popasuri periodice la Palanca, la
fratele său Marcu Davidovici , pentru a -i da informații privind lucrările de
fortificaț ii și mișcările trupelor române. Acest caz a fost raportat17 la dat a de 24
octombrie 1917 Marelui Cartier General precum și comandamentului Armatei de
Nord.
Mitzil Becal – era angajat l a Banca Moscovici, bancă condusă de frații
Tică și Mircea Arafu și avea un salariu de 150 l ei pe lună. El ș i-a îndeplinit
serviciul militar în cadrul R egimentul 8 Vânători și a fost unul dintre refo rmați
cu ocazia concentrării din anul 1914. Salariul nu -i ajungea să se întrețină astfel
că de multe ori primea ajutoare material e de la rude și alte persoane. El locuia în
târgul Bucecea și se afla în relații foarte bune î n principal cu sublocotenentul C.

15 Ibidem , ds. 16/1916, fila 14 -15.
16 Arhivele Naț ionale Istorice Centrale, fond Direcția Generală a Poliției , ds. 16/1916, f ila 7.
17 Ibidem , fila 32-51.

13
Vasiliu18 dar și cu diferiț i ofiț eri d in Regimentul 8 Vână tori, cei din urmă fiind
cunoscuți ca „oameni de afaceri ”19. Brigada de Siguranță 12 Botoșani avea
informaț ii despre sublocoten entul C.Vasiliu că într -o perioadă a lucrat î n cadrul
Prefecturii județului Botoșani ca șe f de birou, funcție din care a plecat prin
demisie, aceasta fiindu -i cerută de pr efectul Mavrocordat pentru că în două
rânduri C. Vasiliu, pasionat al jocu rilor de noroc( că rți) a pierdut suma cu care
urmau să fie achitate salariile funcționarilor prefecturii, bani pe care i -ar fi depus
prefectul pentru a nu pr ovoca un scandal de mari proporț ii. Din informațiil e
culese de informatorul No.11, aflăm că Becal și Vasiliu petreceau mult timp
împreună având legă turi și cu unele persoane suspecte ca fiind informatori
militari. Stabilindu -și cât de cât unele pârghii, Mitzil Becal a început să introducă
în țară aur î n valoar e de 36000 de lei. Cum află m acest lucru? de la informatorul
No.11 ca re mărturisea faptul că Becal î i mituia pe funcționarii vamali, spre
exemplu pe unul Vasilescu detașat de la Vama Botoșani la Burdujen i și pe
impiegatul Anton cu a că ror complicitate Bec al export a cu un permis de 6 -7
vagoane chiar 10 vagoane de cereale. Din contrabanda cu aur, cereale și vite a
reușit să adune o avere de aproximati v 60. 000 de franci20.

Jandarmeria Rurală
O altă instituție und e existau organe speciale de informații și
contrainformații era Jandarmeria Rurală , care avea pe lan gă atribuții de ordine
publică și competențe informative. Jandarmeria era formată din uni tăți de
jandarmi cu competență atât pe raza satelor cât ș i a comunelor . Alături de armata
română, jandarmeria a susținut efortul de război în vederea realizării unității
naționale fiind implicată î n acțiuni diverse și complexe cum ar fi: internările

18Ibidem , fila 1v.
19 Ibidem, ds 537/1917, fila 1v.
20 Ibidem , fila 23v.

14
suspecților în lagă rele de ostatici, asigurarea evacuarii populației și autorităților
din zona frontului, urmărirea de zertorilor și spi onilor, asigurarea securității dar și
asigurarea pazei și protecției diverselor personalități.
În județul Bacău î n 12 august 1916, j andarmii rurali erau informați că
unii dintre preoții catolici di n comunele populate de unguri, țineau pre dici în care
se transmitea îndemnul ca locuitorii să se ală ture Puterilor Centrale. Ast fel era
necesară o supraveghere a acestor preoți de naționalitate maghiară, au striacă,
germană. Printre aceștia se numă ra preotul de l a Valea Seacă Mathei Petru
Neuman c u dască lul său Karl Muller, preotul21 Frederic Car ol Vaes de la Cleja și
preotul Iacik Bok de la Faraoani de naționalitate polonă.
Compania de Jandarmi Rurali Botoșani a transmis î n decembrie 1917 un
raport către D.P.S.G prin care informa fap tul că soldații ruși din Regiment ul 7
Cavaleri care erau cantonați î n satul Răchiți comuna Popăuți au s ăvârșit
numeroase jafuri și au împușcat câ inii locuitorilo r acolo unde nu puteau intra să
fure. În același timp ei plă nuiau să pr ovoace o revoltă în rândul românilor
spunându-le „că de l a Burdujeni urma să vină un corp22 de armată car e va
devasta orașele și satele cu tunurile și că România s -ar fi unit cu nemții și vor să
ridice armele contra lor ”. Și Compania de Jandarmi Rurali Covurlui culegea
informații cu privire la soldații ruș i din Bri gada a 3 –a Artilerie Corpul 47, în
noaptea de 6 -7 decembri e 1917 au devastat conacul moșiei lui Gheorghiceanu,
furându-le mai multe obie cte din casă , un butoi cu vin ș i 2 butoaie cu branză lui
Stefa n Donose, lui M. Panaite din Vlă deni 2 vase cu vin a 66 de deca ș i unul de
30 de deca23.
În realizarea tuturor sarcinilor informative dar și contrainformative,
organele de siguranță și jandarmeria colaborau cu conducerea ministerelor, cu

21 Ibidem , ds.722/1916, fila 2.
22 Idem , fond Ministerul de Interne, D irecția Generală a Poliției , ds 3/1915, fila 213.
23 Ibidem , fila 23v.

15
trupele de grăniceri, de marină și cu unitățile de avi ație. Evenimentele istorice
din viața neamului nostru și anume Unirea Basarbiei cu România (hotărâtă de
Sfatul Țării de la Chișinău, la 27 martie/9 aprilie 1918), Unirea Bucovinei cu
România (decisă de Consiliul Național Român, la 15/28 noiembrie) și Unire a
Transilvaniei și Banatului (Consiliul Național Român Central, 18 noiembrie/1
decembrie) s -au realizat și prin contribuția organelor de inf ormații , a căror
principală misiune a constat în contracararea pl anurilor serviciilor de spiona j ale
Puterilor Cent rale.

16
2. ASPEC TE GENERALE PRIVIND INSTITUȚIA
INVESTIGATORULUI SUB ACOPERIRE

2.1. Evoluția c adrul ui legislativ român privind instituția
investigatorului sub acoperire

Pentru prima dată în actele normative naționale, prin prevederile Leg ii nr.
143/2000 privind prevenirea, combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, a fost introdus ă noțiunea de investigator sub acoperire, fiind definit ă ca
„politiști special desemnați să efectueze, cu autorizarea procurorului,
investigații în ve derea strângerii datelor privind existența infracțiunii și
identificarea faptuitorilor și acte premergatoare, sub o altă identitate decât cea
reală, atribuit ă pentru o perioadă determinată ”24. De asemenea conform
aceluiași act normativ „procurorul putea aut oriza folosirea investigatorilor sub
acoperire pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea
mijloacelor de pr obă în situațiile în care există indicii temeinice că a fost
săvârșită sau că se preg ătește săvârșirea unei infracțiuni privi nd traficul sau
consumul ilicit de droguri”25.
De remarca t este faptul că și prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și
combaterea criminalității organizate, și anume art.17 se prevede a faptul că : „ în
cazul în care există indicii temeinice că s -a săvârș it sau că se pregătește
săvârșirea unei infracțiuni grave de către unul sau mai mulți membri ai unui
grup infracțional organizat, care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori
nu pot fi identificați prin alte mijloace, pot fi folosiți, în vederea st rângerii

24Art.1 lit. k din Lege nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri ,
modificată și completată prin Legea nr. 522 din 2004.
25Art. 21 alin.(1) și alin (2) din Lege nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, modificată și completată prin Legea nr. 522 din 2004.

17
datelor privind săvârșirea infracțiunii și identificarea făptuitorilor, polițiști sub
acoperire din cadrul structurilor specializate ale Ministerului de Interne. ”26.
Prin art.22 din Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind com baterea
traficului de persoane se aduce o reglementare care să consolideze instituția
inves tigatorului sub acoperire prin faptul că „ în vederea obținerii datelor necesare
începerii urmăririi penale pot fi folosiți investigatori sub acoperire, în condițiile
legii”27.
Legea nr. 508/2004 în art. 17 definește noțiunea de „ investigator sub
acoperire ” ca fiind ofițeri sau agenți ai poliției judiciare special desemnați în acest
scop și care pot efectua investigații numai cu autorizarea motivată a procurorului
anume desemnat de pro curorul șef al D.I.I.C.O.T.
După toate aceaste reglementări , investigatorul sub acoperire a devenit
un subiect oficial judiciar reglementat în Codul de procedură penală, prevederi
legislative în care regăsim faptul că „ investi gatorii sub acoperire sunt l ucrători
operativi din Ministerul de Interne, precum și din organele de stat care
desfă șoară, potrivi t legii, activități de informații pentru realizarea siguranței
naționale ”28.
Această instituție complexă a fost definită de legiuitor ca reprezentând
„folos irea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obținerii
de date și informații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni .”29
Prin această nouă reglemen tare se hotăra folosirea investigatorilor sub
acoperire în vederea combaterii fenomenul ui criminalității precum și de către
organele de stat care desfășoară, potrivit legii, activități de informații pentru
realizarea securității naționale, cu scopul de a strânge date privind existența unor

26 Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate .
27 Art.22 d in Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind combaterea traficului de persoane .
28 Legea nr. 135/20 10 privind Codul de Procedură Penală .
29 Conf. art. 138 alin(10), Codul de Procedură Penală.

18
infracțiun ii precum și identificarea persoanelor faț ă de care există suspiciunea că
au săvârșit o infracțiune.
Prin utilizarea investigatorilor su b acoperire conform art.138. (al).10 din
Codul de Procedură Penală se înțelege folosirea unei persoane cu o altă identitate
decât cea reală în scopul obținerii d e date și informații cu privire la săvârșirea
unei infracțiuni. Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul
poliției judiciare. Utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor,
asemenea celorlalte metode speciale de supr aveghere sau cercetare presupune
imixtiunea în libera exercitare a drepturilor și libertăților persoanei vizate, motiv
pentru care se impune restrângerea folosirii acestuia numai în situații prevăzute
expres de lege și garantarea respectării proporționalit ății30 între interesul public și
interesul persoanei. Aceasta constituie o metodă specială de cercetare care,
potrivit art. 138 alin. (10) C. proc. pen. se utilizează în vederea obținerii de date
și informații în procesul penal. Ca atare, nu este un procede u probatoriu, dar
poate mijloci folosirea a două procedee probatorii derivate: supravegherea
tehnică restrânsă potrivit art. 14831 alin. (3) C. proc. pen. și audierea
investigatorului sub acoperire și a colaboratorului. În cazul investigării
infracțiunilor contra securității naționale și infracțiunilor de terorism pot fi
folosiți ca investigatori sub acoperire și lucrători operativi din cadrul organelor
de stat care desfășoară, potrivit legii, activități de informații în vederea asigurării
secur ității națio nale. Prin aceasta putem spune că legiuitorul român a reglementat
și faptul că pot fi utilizați ca investigatori sub acoperire și lucrători operativi din
cadrul organelor de stat care desfășoară, potrivit legii, activități de informații în
vederea asigurăr ii securității naționale, în scopul investigării infracțiunilor contra

30 Gheorghiță Mateuț, Tratat de procedură penală, Partea General ă, Vol II, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p.
209.
31 Codul de Procedură Penală din 2010, în vigoare de la 01 februarie 2014, c onsolidarea din data de 22 ianuarie
2018 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 15 iulie 2010.

19
securității naționale și a infracțiunilor de terorism. Și aici putem menționa
instituția investigatorului sub acoperire ca lucrător operativ al Servic iului Român
de Informații și a rol ului său în culegerea de date și informații cu privire la
pregătirea sau săvârșirea unor infracțiuni de terorism, astfel cum acestea sunt
prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
(publicată în Monitorul Oficial al Român iei nr. 1161 din 8 decembrie 2004), cu
modificările și completările ulterioare.
Acest aspect este întărit și de faptul că potrivit art. 2 din Legea nr.
14/1992 (privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații,
„Serviciul Român de Infor mații organizează și execută activități pentru
culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor necesare cunoașterii,
prevenirii și contracarării oricăror acțiuni care constituie, potrivit legii,
amenințări la adresa securității naționale a României, inclusiv actele teroriste,
precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror
scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte ”.32
Având în vedere aceste prevederi și modalitățile de punere în executare a
obligațiilor legale ce r evin Serviciului Român de Informații pe segmentul
documentării prin tehnici speciale de investigare a infracțiunilor de terorism, una
dintre acestea fiind și utilizarea investigatorului sub acoper ire. S-au creat
împreună cu Direcția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism – DIICOT, mecanismele necesare pentru documentarea informativă
și procesual penală a acestor infracțiuni, context în care precizez că acesteia, prin
procurori specializați, îi revine competența legală exclus ivă în urmărirea penală a
infracțiunilor specifice fenomenului terorist, indiferent de calitatea persoanei (în
cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală,

32 Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României (Publicată în Monitorul Oficial al României nr.
163 din 7 august 1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 190 din 18 martie 2014), precum și
infracțiunile de terorism prevăzute de Legea nr . 535/2004.

20
libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru
de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le
furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent
acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe d intre
măsurile de protecție)33 .
Alte acte normative, deși nu apelează la aceeași terminologie,
reglementează instituț ia investigatorului acoperit. Astfel, Legea 302 din 2 004
privind cooperarea judiciară internaț ională în materie penală utlizeaza noțiunea
de agent sub acoperire în dispozițiile legale care reglementează anchetele sub
acoperire potrivit art.181, oferi ndu-le posibilitatea agenților desemnați să poată
interveni sub o identitate secretă sau falsă , cu condi ția de a respecta și de aplica
legislaț ia statului membru pe teritoriul căruia acționează . Aceasta presupune,
pentru statu l solicitat, permisiunea prezenței și acționă rii pe teri toriul să u a unui
agent al statului soli citant, care efectueaza o operaț iune de i nfiltrare sub o
identitate falsă, dis poziț ii care nu au caracter de constrâ ngere.
Eficiența luptei împotriva corupției și a crimei organizate impune
utilizarea investigatorilor sub acoperire, care din ordinul autorității legitime, să
se infiltreze în rândul infractorilor pentru a contribui la strângerea dovezilor
privind activitatea acestora34.
2.2. Noțiunea de investigator sub acoperire

Denumirea de „investigator sub acoperire” a fost reprodusă din conceptul
anglo -saxon35 (undercover investigator or agent), având în linii gener ale aceeași
cono tație și anume de a se infiltra și a lucra cu sau printre cei ce urmează a fi

33Vincent Berger, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ediția a V -a, Institutul Român pentru
Drepturile Omului, București, 2005, p. 341.
34 Ioan Lascu, Investigatorii acoperiți , Revista de „D rept penal ”, nr.3, iulie -septembrie 2003 , p. 49.
35The Oxford English Reference Dictionary (Dicționarul de referință Oxford), ed. II, Oxford Unive rsity Press,
New York, 1966, p . 1568.

21
observați în legătură cu furnizarea36 de informații, date, indicii sau probe privind
activitatea de trafic de droguri, așa cum a fost reglementată prin Legea privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nr.143/2000.
In doctrina informativ ă37, au fost definite, prin tre altele ș i urmatoarele
concepte:
 investigaț ii ca fiind mijl oace operative de identificare și cunoaștere
limitată a unor persoane mai ales la domiciliu;
 acoperire ca fiind ansamblul mă surilor ca re permit mascarea unei
activități de informații sau a unui agent sub aparenț e legale.
Investigatorii sub acoperire reprezintă o categorie nouă de subiecți
oficiali j udiciari, care reprezintă noi instrumente judici ar-operative, introduse în
legislația rom ânească prin Codul de Procedură Penală coroborat cu Legea nr.
143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri38, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române și Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității
organizate.
Investigatorul sub acoperire a fost definit în materie penală ca o persoană
ce acționează sub o altă identitate decât cea reală, care cercetează minuțios și
sistematic, î n scopul descoperirii39 datelor privind existența unei infracțiuni sau
pregătirea comiterii acesteia, cât și a persoanelor care au săvârșit -o sau urmează
să o săvârșească. Acesta prezintă aș a cum am menționat o identitate fictivă prin
plăsmuirea unor date de stare civilă nereale în vederea prezentării sale în fața
persoanelor care urmează a fi cercetate, sub o identitate conspirativă. Datele care

36 Laurenț iu Giurea, Spec ial methods and techniques for investigating drug trafficking in International Journal of
Crimi nal Investigation, volume 3, p .140.
37 Mihai Albu, Informatorul – Studiu a supra colaborarii cu Securitatea , Editura Polirom , Iași, 2008 , p. 54.
38George Bălan , Combaterea traficului și consumului de droguri prin noile măsuri prevăzute de Legea nr.
143/2000, articol publi cat în „Revista de Criminologie, de Criminalistică ș i de Penologie”, nr. 7/2000, p . 78.
39Daniel Voica, Investigatorul sub acoperire, o nouă instituție a dreptului procesual penal român , articol publicat
în Revista „Dreptul” nr. 5/2004, p . 8.

22
i se atribuie sunt de fapt cele care se referă la un nume nou, domiciliu nou,
punându -i-se la dispoziție înscri suri care să certifice această identitate (carte de
identitate, pașaport, permis de conducere, etc.), în plus față de acestea fiind
necesară construirea unei noi identit ăți a investigatorului care să fie credibilă40.
Și din prevederile art.138 alin. (10) din Codul de procedură p enală ,
investigatorul sub acoperire este o persoană cu o altă identitate decât cea reală,
fiind utilizată în scopul obținerii de date și informații cu privire la săvârșirea unor
infracțiuni prevăzute în Codul penal și de alte legi sp eciale, precum și în cazul
infra cțiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori
sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor
privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și a
materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de
terorism sau asimilate acestora, de finanțare a terorismului, spălare a banilor,
falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de
plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme
informatice sau mijloace de comunicare electronică, șantaj, lipsire de libertate în
mod ilegal, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție, al infracțiunilor
asimilate infrac țiunilor de corupție .
Investigatorul sub acoperire are definiție legală în cuprinsul art. 148 alin.
(4) C. proc. pen. aceștia fiind lucrători operativi din cadrul poliției judiciare . Cu
alte cuvinte, un investigator sub acoperire va face parte din Poliția Română fiind
organ de poliție judiciară, însă nu se poate socoti că orice astfel de polițist va
putea fi folosit ca investigator sub acoperire.
Excepția de la regula enunțată mai sus o constituie folosirea ca
investigatori sub acoperire a lucrătorilor ope rativi din cadrul organelor de stat

40Mihail Udroiu, O vidiu Predescu, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului cu privire la agenții
provocatori , „Revista Dreptul ”, nr. 1, 2009, p. 243.

23
care desfășoară activități de informații în vederea asigurării securității naționale.
Potrivit legii, următoarele instituții au atribuții în domeniul securității naționale:
Serviciul Român de Informații41, Serviciul de In formații Externe42, Ministerul
Afacerilor Interne prin Direcția Generală de Informații și Protecție Internă,
Direcția Generală Anticorupție și Direcția Generală de Combatere a
Criminalității Organizate43, Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală
de Informații a Apărării44, Serviciul de Protecție și Pază45. Acești lucrători
operativi nu vor putea fi utilizați ca investigatori sub acoperire în toate cauzele,
ci numai în cele în care sunt cercetate infracțiuni contra securității naționale și
infracțiun i de terorism.
Asemenea lucrătorilor operativi din cadrul serviciilor de informații, nu
este suficient ca investigatorului să i se atribuie date de stare civilă noi ci ele
trebuie să privească o altă identitate ceea ce înseamnă că trebuie să i se creeze o
biografie falsă pe care acesta este obligat să și -o însușească: locul nașterii,
numele părinților, dacă aceștia sunt sau nu în viață, localitățile unde a trăit până
în acel moment, religia, locul unde și -a desfășurat studiile, ce profesie are, care

41Potrivit art. 1 din Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de
Informații, publicată în M.Of. nr. 33 din 3 martie 1992: „Serviciul Român de Informații este organul de stat
specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componentă a
sistemului național de apărare, activitatea sa fiind organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a
Țării.”
42Potrivit art. 1 din Legea 1 din 6 ianuarie 1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații
Externe, republicată în M.Of. nr. 511 din 18 oc tombrie 2010: „Serviciul de Informații Externe este organul de
stat specializat în domeniul informațiilor externe privind siguranța națională și apărarea României și a
intereselor sale.”
43Potrivit art. 3 lit. b) pct. 2 și 16 precum și art. 10 alin. 3 din OUG nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea
și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publica tă în M.Of. 309 din 9 mai 2007.
44Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea 346 din 21 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 654 din 28 iuli e 2006:
„Personalul Direcției Generale de Informații a A părării î și desfă șoară activitatea deschis sau acoperit, în raport
cu nevoile de realizare a securității naționale în domeniul militar. Pentru culegerea de informații în teatrele de
operații și pentru lupta împotriva terorismului, Direcția generală de informații a apărării poate avea în
subordine structuri combatante. ”
45Potrivit art. 1 din. Legea nr. 191 din 19 octombrie 1998 publicată în M.Of. nr. 402 din 22 octombrie 1998:
„Serviciul de Protecție și Pază este organ de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, specializat în
asigurarea protecției demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul șederii lor în România, a familiilor
acestora, în limitele competențelor legale, precum și în asigurarea pazei sediilor de lucru și a re ședințelor
acestora, potrivit hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării” .

24
au fo st ocupațiile sale trecute, ce hobby -uri are, etc. În plus, este importantă
crearea unor elemente conexe precum o identitate electronică: cont de Facebook,
adresă de poștă electronică, etc. deoarece în societatea actuală lipsa unor
asemenea elemente atrage suspiciuni, mai ales dacă investigatorul sub acoperire
are vârsta sub 30 de ani.
2.3. Investigatorul sub acoperire în sfera securității naționale

Dimensiunile criminalității organizate fac din aceasta un risc la adresa
securității naționale a României p rin afectarea majorității domeniilor de
manifestare ale mediului economic și social, c eea ce a impus elaborarea unei
strategii adecvate.
De asemenea securitatea națională reprezintă condiția fundamentală a
existenței națiunii și statului român care are ca domeniu de referință valorile,
interesele și necesitățile naționale. Securitatea națională este un drept
imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se
fundamentează în ordinea constituțională și se înfăptuiește în contextu l securită ții
regionale, euro -atlantice și globale. 46
În legislaț ia națională, art.1 din cadrul Legii 51 din 1991 privind
Securitatea națională a României, republicată în 2014 reglementează conceptul
de securitate națională prin care se înțelege starea de legalitate , de echilibru și de
stabilitat e socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului
național roman47 ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii
ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor,

46 Strategia de Securitate Națională a României – România Europeană, România Euro -Atlantică: pentru o viață
mai bună într-o țară democ ratică, mai sigură și prosperă , București, 2007 .
47 Cristian Popa, Cadrul juridic al activit ății de informa ții, Editura Academiei de Informa ții „MihaiViteazu l”,
Bucure ști, 2011, pag. 14 .

25
libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și
normelor democratice statornicite prin Constituție48.
Pentru combaterea acestor amenințări prin metode și mijloace eficiente,
se impune aplicarea cu stricteț e a reglementarilor privind utilizarea tehnicilor
speciale de investigare . Practica organelor judiciare a demonstrat că pe parcursul
urmăririi penale a unor infracțiuni de criminalitate organizată pot fi necesare
procedee probatorii care presupun limitări ale drepturilor fundamentale ale
persoanelor viza te.
Potrivit art. 148 alin (1) C.pr.penală investigatorii sub a coperire și
colaboratorii se utilizează atunci când se urmărește pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni contra securității naționale p revăz ute de Codul penal.
Infracțiunile ce periclitează securitatea statului ori care pot aduce atingere
acesteia formează o c ategorie distinct în cadrul părț ii special e a Codului Penal.
Legiuitorul, dorind să evite varianta prevederii anumitor fapte în legi spe ciale, a
reglementat toate infracțiunile contra securității naționale î n Codul Penal partea
specială, Titlul X Infracțiuni contra Securității Naționale art. 394 -art.410:
trădarea ( art. 394), trădarea prin transmitere de informații secrete de stat (art.
395), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 396), acțiuni împotriva ordinii
constituționale (art. 397), înalta trădare (art. 398), acțiunile ostile contra statului
(art. 399), spionajul (art. 400), atentatul care pune în pericol securitatea națională
(art. 401), atentatul contra unei colectivități (art. 402), actele de diversiune (art.
403), comunicarea de informații false (art. 404), propaganda pentru război (art.
405), compromiterea unor interese de stat (art. 406), divulgarea secretului care
periclitează securitatea națională (art. 407), infracțiuni contra persoanelor care se
bucură de protecție internațională (art. 408), constituirea de structuri informative

48 Legea nr. 51 din 1991 privind securitatea națională a României , repu blicată în 2014 .

26
ilegale (art. 409), nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale (art.
410).
Din di spozițiile Legii nr. 51/ 1991 (*republicată*) privind securitatea
națională a României reiese atât caracterul conspirativ al me todelor și tehnicilor,
inclusiv a tehnicilor special e de investigare concret e, utilizate în cazul respectiv
de către organele de s tat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât și
faptul că este interzisă periclitarea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale
organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, prin dezvăluirea
unor surse ale acestora, inclusiv ale servi ciilor de securitate și informaț ii ale altor
state.
Lucrători i operativi din cadrul poliției judiciare, cât și lucrătorii operativi
din cadrul organelor de stat care desfășoară, potrivit legii, activități de informații
în vederea asigurării securi tății naționale dobândesc în urma autorizării calitatea
de investigator sub acoperire. Legislația în vigoare precizează foarte clar faptul
că organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale sunt: Serviciul
Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și
Pază, precum și Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și
Ministerul Justiției, prin structuri49 interne specializate.

49 Petrică Mihail Marcoci, Florian -Dan Grigore, Structuri informative românești versus structuri informative ale
unor state europene , Revista de Investigare a Criminalității, anul V, nr.1, București, 2012, p. 108 -109.

27
3. CONSIDERAȚII PROCEDURALE PRIV IND AUTORIZAREA
INVESTIGATORULU I SUB ACOPERIRE

3.1. Condițiile cumulative necesare în scopul autorizării
investigatorului sub acoperire

Dintr -o analiză amănunțită ale prevederilor art. 148 din Codul de
Procedură Penală pentru ca o persoană să poată fi autorizată ca investigator sub
acoperire desprindem faptul că aceasta trebuie să îndeplin ească cumulativ
condiții precum :
 să aibă calitatea de polițist – această condiție este întărită și de faptul
că polițiștii care fac parte din structuri de specialitate, care acționează ca
inves tigatori acoperiți, pot procura droguri, substanțe chimice, esențiale și
precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului50 în vederea descoperirii
activităților infracționale și a identificării per soanelor implicate în astfel de
activități.
 să fie spec ial desemnat să efectueze această activitate de structura
din cadrul Ministerul ui Afacerilor Interne la care activează în calitate de polițist
judiciar . Nu se poate autoriza folosirea unui investigator acoperit dacă acesta nu
este determinat și nu se cunoa ște identitatea sa reală.
 consimțământul polițistului care urmează a fi investigator sub
acoperire . În ceea ce privește respectiva condiție, aceasta nu este prevăzută în
mod expres și nici nu rezultă din lege, însă ea este obligatorie pentru
desfășurarea activității de investigator sub acoperire

50 Conf. art. 22 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri.

28
 existența autorizării procurorului . Prin prevederile din Codul de
Procedură Penală este subliniată autorizarea procurorului ca și condiție esențială,
ulterior investig atorii sub acoperire desemnați să efectueze act ivități prin
întreprinderea unor a cțiuni specifice , sub o altă identitate decât cea reală,
atribuită pentru o perioadă determinată, în scopul strângerii datelor privind
existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor.
3.2. Condiții pe ntru utilizarea investigatorului sub acoperire

Utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor, asemenea
celorlalte metode speciale de supraveghere sau cercetare presupune imixtiunea în
libera exercitare a drepturilor și libertăților persoanei vizate, mo tiv pentru care se
impune restrângerea folosirii acestuia numai în situații prevăzute expres de lege
și garantarea respectării proporționalității între interesul public și interesul
persoanei.
Mai înainte de orice condiție prevăzută expres de lege, este n ecesar să fi
fost începută urmărirea penală cu privire la o faptă prevăzută de legea penală.
Această condiție reiese din faptul că începerea urmăririi penale este actul
procesual care creează întreg cadrul pentru desfășurarea activităților de urmărire
pena lă, inclusiv administrarea probelor, dar și obținerea datelor și informațiilor
prin intermediul unor metode de cercetare.
Prima condiție prevăzut ă de art. 148 alin. (1) este cea a existenței unei
suspiciuni rezonabile cu privire la pregătirea sau săvârșir ea unei infracțiuni
dintre cele prevăzute în mod expres în art. 148 alin. 1 lit. a) C. proc. pen. Din
formularea textului de lege, observăm că este posibilă folosirea investigatorilor

29
sub acoperire și a colaboratorilor și într -o anchetă pro-activă având ca scop
prevenirea săvârșirii unor infracțiuni grave51.
Metoda specială de cercetare poate fi incidentă numai în măsura în care
infracțiunea cercetată este una dintre cele prevăzute în cuprinsul articolului 148
alin. 1 lit. a) C. proc. pen., unde se arată că aceasta poate fi utilizată în caz de:
infracțiuni contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi
speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, de efectuare de
operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse s usceptibile de a avea efecte
psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor,
materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor
vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finan țare a terorismului,
spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de
instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin
sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, șantaj, li psire de
libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție, al
infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție . Pe de o parte, trebuie să existe
indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni ( tentativa pedep sibilă,
fapt consumat sau fapt epuizat) sau pe de altă parte indicii temeinice care să
conducă la concluzia pregătirii săvârșirii unei infracțiuni52.
Cea de -a doua condiție care se impune a fi îndeplinită este cea privitoare
la proporționalitatea măsurii c u restrângerea drepturilor și libertăților
fundamentale . Această condiție este prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. b) C. proc.
pen. și se impune a fi analizată de procuror prin prisma criteriilor prevăzute de

51 In acest sens pct. 45 din Raportul explicativ la Recomandarea(2005) 10 a Comitetului de Miniș tri al
Consiliului Europei privind tehnicile speciale d e investigare prevede că punctul de vedere referitor la “ pregătirea
săvârșirii unei infracțiuni” acoperă acele situații care, deși nu a fost comisă nicio infracțiune, o persoană a
efectuat sau efectuează acte care pot fi î n mod obiectiv considerate a cont ribui la pregătirea săvârșirii unei
infracț iuni.
52 Robert Morar, Cristian Eduard Ștefan, Grigore Stolojescu , Metode și tehnici operative , Editura Sitech, Craiova,
2011, p. 98 -99.

30
textul de lege: particularitățile cauzei , import anța informațiilor ori a probelor ce
urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii .
A treia condiție impusă de C. proc. pen. pentru dispunerea supravegherii
tehnice este necesitatea pentru obținerea informațiilor sau probelor. Această
condiție este pre văzută în cuprinsul art. 148 alin. 1 lit. c) C. proc. pen. și
limitează folosirea investigatorilor sub acoperire și al colaboratorilor la cazuri le
în care probele sau localizarea și identificarea făptuitorului, suspectului sau
inculpatului nu ar putea fi o bținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune
dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța
persoanelor sau a unor bunuri de valoare . Astfel, legiuitorul a reglementat
principiul subsidiarității măsurii, relevând caracterul de excepție al acesteia,
întrucât nu este adecvat ca o parte însemnată a probațiunii dintr -o cauză să fie
reprezentată de acte ale investigatorului sub acoperire. Alte mijloace mai puțin
intruzive ar trebui să fie utilizate pentru descoperirea infracțiunii sau
identificarea făptuitorilor dacă sunt apte să conducă la aceleași rezultate și dacă
folosirea acestora nu ridică obstacole semnificative de ordin practic53. Audierea
investigatorului sub acoperire în cadrul procesu lui penal în calitate de m artor se
realizează în condițiile similare cu cele ale martorilor amenințați.
3.3. Folosirea ca investigatori sub acoperire a lucrătorilor operativi
cu atribuții în domeniul securității naționale

Activitatea de informații pentru realizarea securității naț ionale se execută
de Serviciul Român de Informaț ii, organul de stat specializat în materia
informațiilor din interiorul ță rii, Serviciul de Informaț ii Externe, organul de stat
specializat în obținerea din stră inatate a datelor referitoare l a securitatea

53 Conf. pct. 46 din Raportul explicativ la Recomandarea (2005) 10 a Comitetulu i de Miniș tri al Consiliul ui
Europei .

31
națională, și Serviciul de Protecție și Pază, organul de stat specializat în
asigurarea protecției demnitarilor români și a demnitarilor străini pe timpul
prezenței lor în România, precum și î n asig urarea pazei sediilor de lucru și
reședinț elor acestora54. Aceste organe răspunzătoare cu aplicarea legii în
domeniul securității naționale, își pot desfășura activitatea și în mod acoperit în
raport cu nevoile de realizare a securității naționale și combaterea terorismului.
Investigato rii sub acoperire sunt angajaț i ai acestor organe de stat cu
atribuții în domeniul securității naționale , anume desemnați în acest scop, și pot
fi folosiți numai pe o perioad ă determinată , în condițiile prevăzute de lege, care
își desfășoară activitatea sub o altă identitate decât cea reală, într -o manieră
escamontată, greu de descifrat55 și deconspirat pentru locurile, mediile,
anturajele, persoanele țintă56 în care aceștia își realizează sarcin ile și scopul
misiunii lor .
Desemnarea investigatorilor acoperiți se realizează printr -un ordi n intern
al conducătorului organul ui din care face parte persoana în cauză, în care sunt
menționate identitatea reală, identitatea cu identitățile de acoperire și durata de
exercitare a acestei atribuții de serviciu. Foarte important este ca pentru fiecare
caz în parte unde se lucrează cu investigatori sub acoperire acesta să primeacă
sarcini și prerogative concrete, în vederea evitării posibilității de depășire a
abilității primite și eventualele abuzuri.
Necesitatea utilizării de agenți acoperiți în activ itatea de culegere de
informații pentru realizarea securității naționale și combaterea terorismul ui
decurge din împrejurarea c ă modalit ățile concrete de pregătire ori săvârșire a
amenințărilor la adresa securității naționale și acte teroriste prezintă form e din ce

54 Conform art.8 din Legea 51/1991 priv ind securitatea națională a României .
55 Doru Ioan Cristescu, Folosirea investigatorilor acoperiți . Revista „Pro Lege”, nr. 1/2001, p.26 -53.
56 Daniel Voica, Investigatorul sub acope rire, o nouă instituție a dreptului procesual penal , în „ Revista
Dreptul”, nr 5. p.8 -13.

32
în ce mai diversificate, în fața cărora posibilitățile de descoperire devin mai
anevoiase , ceea ce impune cu s tringență diversificarea căilor, metodelor,
mijloacelor și tehnicilor de prevenire, descope rire, demascare și contracarare, de
penetrare i nformativă eficientă a mediilor, locurilor și persoanelor pretabile la
astfel de manifestări în vederea descoperirii faptelor ilicite57 și a identificării
autorilor acestor fapte.
Activitățile desfășurate de agenții acoperiți se pot derula sub aspectul de
persoană fizică cu o calitate, funcție și identitate civilă dedublate sau sub
aspectul unei persoane juridice în care funcț ionează agenți sub acoperire.
Concret se înființează o societate comercială cu un anumit obiect de activitate și
cu ad ministratori, p ersonal angajat, care în realitate sunt agenți sub acoperire ce
derulează activități comerciale și intră în contacte economice, financiare, cu
societățile financi are, subiecte de drept public sa u privat care reprezintă ținta
organelor cu aplicarea de info rmații, ce se realizează în paralel și concomitent cu
relațiile fireș ti economice. Aceeași situație își are valabilitatea și în cazul
înființării unei fundații58.
În situația unu i agent s ub acoperire, care acționează în calitate de
persoană fizică, acestuia i se crează identita tea civilă și socială ; de exemplu , a
unui funcționar public care este încadrat și își derulează activitatea în cadrul
instituției, persoană juridică de drept public sau privat corespunzător oricărei alte
persoane fizice, urmărind scopu l bine determinat al culegerii și obținerii de
informații în vederea stabilirii existenței amenințărilor la adresa securității
naționale și combaterea terorismului ori pentru descoperirea demascarea,
contracararea oricăror manifestări ilicite în aceste dom enii.

57 Payne Roger, Mossad -istorie secretă ,Ed. Colosseun, București 1991, p. 89.
58 Mihai Pelin, Culisele spionajului românesc -DIE, Editura Evenimentul Românesc, București 1997, p. 78.

33
Activitățile agenților sub acoperire pres upun de cele mai multe ori
infiltrarea59 lor în locurile, mediile sau pe lângă persoanele ori anturajele care
sunt predispuse sau pretabile ori care pregătesc sau desfășoară manifestări ilic ite
prin care se adu ce atingere siguranței și securi tății naționale.
3.4. Autori zarea folosirii investigatorului sub acoperire

Cererea întocmită de către organul specializat de poliție în scopul
autorizării de către procuror a folosirii investigatorilor sub acoperire se face în
scris și trebuie să cuprindă o expunere de motive a necesității folosirii a acestei
metode deoarece tehnica specială de cercetare este considerată o modalitate
eficientă de a obține informațiile necesare probării activității infracționale și a
particip anților la comiterea ei. De asemenea, cererea conține și planul
investigației, cu descrierea operațiunii ce urmează a se efectua, a modalităților de
conspirare, durata operațiunii, datele despre persoanele implicate în operațiune,
infracțiunile care fac ob iectul cercetării sau orice date sau elemente necesare
formarii convingerii procurorului că această activitate este necesară și utilă în
cauza aflată spre cercetare. Actul procedural documentar (ordonanța motivată
privind autorizarea fol osirii investigator ului sub acoperire) trebuie precedat de un
act procesual (rezoluția prin care procurorul constată necesitatea folosirii
investigatorilor și decizia luată în acest sens). În conformitate cu prevederile art.
148 alin. (2) C. proc. pen. autorizarea se va disp une de către procuror din oficiu
sau la cererea organului de cercetare penală , în toate cazurile procurorul
emițând o ordonanță în acest sens.
În ceea ce privește un aspect important este acela privind autorizarea
utilizării investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor, organul competent
este procurorul, potrivit art. 148 C. proc. Prin perioada pentru care s -a autorizat

59 Stan Petrescu, Despre Intelligence Spionaj -Contraspionaj , Editura Sitech , Craiova, 2011, pag. 81 .

34
măsura înțelegem intervalul de timp determinat în mod absolut pentru care s -a
autorizat măsura, cu indicarea datei și orei de la c are curge și la care expiră. Așa
cum prevede și art. 148 alin. (1) C. proc. pen. măsura se poate dispune pentru o
perioadă de maxim 60 de zile. Operațiunile sub acoperire pot fi de scurtă sau
lungă durată și pot avea diverse forme precum pseudo -cumpararea și varianta
sa/flash -roll, psudo -vânzarea și penetrarea de rețele sau de grupuri.60 La
determinarea perioadei optime pentru care se va autoriza măsura, procurorul va
trebui să aibă în vedere elemente precum complexitatea cauzei, mărimea
grupului infracționa l, durata necesară pentru infiltrarea investigatorului, sau în
cazul unui colaborator, a relațiilor pe care le are acesta în cadrul grupului
infracțional vizat. În cazul în care procurorul constată că durata măsurii este
insuficientă pentru atingerea scopu lui pentru care aceasta a fost autorizată și dacă
există motive temeinice justificate , va încuviința potrivit art. 148 alin. (9) C.
proc. pen. prelungirea duratei măsurii, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile
prevăzute la alin. (1), fiecare prelung ire neputând depăși 60 de zile. Durata totală
a măsurii, în aceeași cauză și cu privire la aceeași persoană, nu poate depăși un
an, cu excepția infracțiunilor contra vieții, securității naționale, infracțiunilor de
trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a
banilor .
Ca măsură de cercetare, se poate considera că principiul oportunității va
juca un rol important deoarece alegerea momentului tactic pentru realizarea unor
acte de procedură este esențială pentru desfășurar ea cu succes a urmăririi penale,
fiind necesar ca procurorul să aibă în vedere întregul său plan de urmărire penală
și să se raporteze și la celelalte măsuri de cercetare sau procedee probatorii.

60 Ioan Dască lu (coord), Ștefan Prună, Marin -Claudiu Țupulan, Cristian Eduard Ștefan, Laurenț iu Giurea,
Organiza ția Criminală a Drogurilor, Editura Sitech, Craiova 2008, p . 330 -331.

35
O problemă aparte, nereglementată distinct, este posibilita tea utilizării
mai multor investigatori sub acoperire ori a mai multor colaboratori, ori, în
același timp și a investigatorilor sub acoperire și al colaboratorilor. Observăm că
nu există nicio dispoziție legală care să interzică folosirea mai multor persoa ne în
cadrul acestei măsuri de cercetare, situație în care ordonanța procurorului se va
putea referi la unul sau la mai mulți investigatori sau colaboratori, ori procurorul
va putea emite ordonanțe succesive, în funcție de necesități. O situație specială o
constituie folosirea împreună a investigatorilor sub acoperire și al colaboratorilor
concomitent sau succesiv. Într-o interpretare a dispozițiilor art. 148 alin. (10) C.
proc. pen. prin care se arată că se poate dispune folosirea colaboratorilor atunci
când folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă putem considera
că se poate dispune atât folosirea investigatorilor cât și a colaboratorilor. În mod
evident, va trebui respectată o condiție ce ține de subsidiari tatea folosirii
colaboratorilo r, autorizarea pentru activități diferite a investigatorului și a
colaboratorului.
În privința duratei măsurii, subliniem faptul că durata maximă a măsurii
va fi calculată de la prima autorizare a unui investigator ori colaborator și nu
pentru fiecare agen t în parte. Emiterea unor ordonanțe succesive va fi legală în
condițiile în care, așa cum vom vedea mai jos, ordonanța procurorului va trebui
să justifice pentru fiecare investigator61 sau colaborator în parte folosirea sa prin
raportare și la activitățile concrete pe care le va realiza. Cu alte cuvinte,
investigator ul și colaboratorul sunt autorizați în mod limitat pentru anumite
activități .
Codul de Procedura Penală reglementează măsurile de protecție a
investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor în sensul că:

61 Ioana Celina Pașca, Criminalitatea Organizată în Perspectiva Legislațiilor Europene , Ed. Universul Ju ridic.
București, 2015, p. 129.

36
 nu poate fi dezvăluită identitatea reală a investigatorilor sub
acoperire și a colaboratorilor cu o altă identitate ;
 adevărata identitate a investigatorului sub acoperire și a
colaboratorului este cunoscută de procurorul, judecătorul de drept uri și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, cu respectarea
secretului profesional;
 pot beneficia de măsuri specifice de protecție a martorilor, potrivit
legii, investigatorul sub acoperire, colaboratorul, informatorul, pre cum și
membrii de familie ai acestora sau alte persoane supuse amenințărilor,
intimidărilor sau actelor de violență, în legătură cu activitatea desfășurată de
investigatorul sub acoperire, informator sau colaborator.62
3.5 Aspecte privind conținutul ordonan ței de autorizare

Potrivit art. 148 alin. 2 lit. a) -c) C. proc. pen. în cuprinsul ordonanței
procurorului se vor regăsi în mod obligatoriu următoarele elemente:
 indicarea activităților pe care investigatorul sub acoperire sau
colaboratorul este autorizat să le desfășoare ;
 perioada pentru care s -a autorizat măsura ;
 identitatea atribuită investigatorului sub acoperi re;
 indiciile temeinice și concrete care justifică măsura și motivele
pentru care măsura introducerii investigatorului sub acoperire este nece sară;
 indicarea persoanelor fa ță de care există presupunerea că au
săvârșit o infracțiune
Cel mai important element din cuprinsul ordonanței procurorului îl
constituie indicarea activităților pe care inv estigatorului sub acoperire este
autorizat să le desf ășoare deoarece față de această dispoziție se va analiza, în

62 Conform art.149 din Codul de Procedură Penală .

37
principal, dacă agentul era autorizat să efectueze anumite acțiuni. Ordonanța
reprezintă mandatul investigatorului63 sub acoperire astfel trebuie descrise cât
mai detaliat acțiunile pe care acești a pot să le întreprindă și pentru care sunt
protejați de orice răspundere, penală sau civilă. Ve rificarea resp ectării limitelor
mandatului se va face în procedura camerei preliminare de organul competent
care, în situația depășirii mandatului de către inve stigatorul sub acoperire sau
colaborator va putea constata nulitatea actelor efectuate de acesta și să dispună
excluderea probelor obținute în baza excesului de mandat.
Cu privire la natura activităților pe care procurorul le va autoriza în
cuprinsul ordo nanței sale nu vor putea fi incluse folosirea unor procedee
probatorii, în special al unor măsuri de supraveghere tehnică. Singurele măsuri
de supraveghere tehnică care pot fi utilizate de investigatorii sub acoperire sunt
cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) C. proc. pen. și numai dacă se emite de
către judecătorul de drepturi și libertăți un mandat de supraveghere tehnică
pentru acestea.
3.6. Folosirea datelor obținute de investigatorul sub acoperire

Investigatorul sub acoperire trebuie să acțione ze în scopul descoperii
faptelor, identificării autorilor și obținerii datelor necesare începerii urmăririi
penale ori a mijloacelor de probă. As tfel, legea nu stabilește concret activitățile
pe care acesta le poate desfășura, ci numai scopul în care trebuie să acționeze.
Investigatorului sub acoperire îi revine sarcina de a culege date și informații
pentru a realiza scopul pentru care s -a emis aut orizarea.
Datele și informațiile obținute de investigatorul sub acoperire pot f i
folosite numai în cauza penală în care a fost introdus și în legătură cu persoanele

63 Gheorghiță Mateuț, Observații critice privind noua reglementare a supravegherii tehnice într -o prezentare
comparativă, în Caiete de „Drept penal ”, nr. 3/2015, p. 13.

38
la care se referă autorizația emisă de procuror. Aceste date și informații vor putea
fi folosite și în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente
și utile.
Referitor la valorificarea activității investigatorului s ub acoperire, Codul
de Procedură Penală precizează actul procedural în care se materializează și
valorifică activitatea investigatorilor acoperiți conform art 1 48 alin.( 5) care
prevede că investigatorul sub acoperire culege date și informații în baza
ordonanței emise potrivit alin.(1) -(3) pe care le pune, în totalitate, la dispoziția
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un
proces verbal .
După obținerea autorizației, investigatorul sub acoperire poate să procure
spre exemplu cantitatea de droguri sau sub stanțele chimice menționate în
autorizație. Astfel, persoana care acționea ză ca investigator sub acoperire și are
autorizație de procurare a drogurilor, nu va fi pedepsită pentru că le -a procurat,
fiind apărată de sancțiunea penală. Investigatorului sub acoperire îi revine
sarcina de a culege date și informații pentru a realiza scopul pentru care s -a emis
autorizarea. În cauzele de trafic de persoane în care este introdus, investigatorul
sub acoperire poate fi autorizat să cumpere victime traficante, să cumpere vize de
ieșire din țar ă pentru femei inexistente sau să cumpere servi ciile sexuale ale unei
prostituate care a fost traficată .
În Legea 678 din 2001 privind prevenirea și combatarea traficului de
persoane nu sunt prevăzute reguli procedurale privind audierea investigatorului
sub acoperire ori asupra modului în care trebuie păstrate datele esențiale ale

39
operațiunii, ori cum pot fi valorificate mijloacele de probă pe care investigatorul
le poate furniza.64
Conform unei opinii exprimate în doctrin ă65, mijloacele de probă obținute
de investigatorii sub acoperire, în cazul în care nu sunt audiați în instanță, nu pot
fi reținute de către instanță exclusi v sau într -o măsură determinantă pentru a
fundamenta o hotărâre de condamnare, fiind necesară coroborarea acestora cu
alte mijloace de probă din care să rezulte direct sau indirect c omiterea
infracțiunii.

64 Gheorghiță Mateuț , Violeta Elena Petrescu , Nicoleta Ștefaroiu, Elena Onu, Aurel Dobrea, Sofia Luca Raluca
Alexandra P rună, Traficul de fii nțe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune , Editura Asociația Alternative Sociale
Iași, 2005, p.93.
65 Mihail Udroiu, Radu Slă voiu, Ovidiu Predescu, Tehnici special e de investigare în justiția penală , Editura
C.H.Beck, București , 2009, p. 198

40
4. ACTIVITATEA INFORMATI VĂ DESFĂȘURATĂ DE
INVESTIGATORUL SUB ACOPERIRE

4.1. Aspecte privind personalitatea investigatorului sub acoperire

În vederea desemnării lucrătorilor operativi care își vor desfășura
activitatea sub acoperire, sunt necesare măsuri temeinice de recrutare, selecție și
instruire, fiind necesar a se lua în considerare și gradul de pregătire profesională,
onestitatea, motivarea, precum și abilitățile de negociator.
Printre calit ățile pe care trebuie să le dețină un bun investigator sub
acoperire menționăm :
 cunoștințe solide privind lumea i nterlopă precum și aspecte ale
metodelo r și modurile lor de operare;
 să fie la curent cu prețurile drogurile pe piața ilicită ;
 să aibă cu noștință despre drogul sau m arfa ce urmează a fi
cumpărat a;
 să utilizeze un limbaj comun/familiarizat cu felul lor de a vorbi ;
 să nu fie cunoscut în zona de acțiune ;
 să aibă aceeași origine sau cel puțin o „educație” comp atibilă cu
cea a făptuitorilor;
 să aibă încredere în sine;
 să fie o persoană curajoasă prin acțiunele pe care le va i ntreprinde,
 capacitate a de a evalua corect lucrurile;
 să fie o persoană creativă, inteligentă
 să aibă memorie bună, răbdare , condiție fizică,
 capacitatea de cântări faptele, pasiune pentru tehnic ă;
 spiritul de inițiativă;

41
 să posede deprinderile și îndemnările necesare în domeniu.
Pe lângă acestea el trebuie să știe să comunice, să fi acumulat suficientă
experiență prealabilă pentru a putea îndeplini acest rol și să dea dovadă de un
spirit practic. Situația de a desfășura activitatea sub o altă identitate presupune nu
numai schimbare a datelor de stare civilă, ci a oricăror date referitoare la o
persoană. Astfel, investigatorul sub acoperire va putea dobândi în activitatea sa
acoperită un alt loc de muncă, o altă ocupație și funcție, de multe ori o altă
înfățișare.Aceasta înseamnă că pentru a -și derula activităților sale, investigatorul
sub acoperire poate să apară ca funcționar al unei instituții, administrator al unei
societății, agent de asigurări și alte diferite meserii, ocupații.
Folosirea investigatorului sub acoperire poate reduce substanțial timpul și
cheltuielile care s -ar cere pentru obținerea acelorași rezultate prin folosirea altor
metode și mijloace ale muncii de poliție. Investigatorul c are se angajează într -o
investigație acoperită se va confrunta cu anumite probleme care nu sunt întâlnite
în alte activități de poliție și cu complicații le care necesită rezolvări precise.
Pentru realizarea activităților specifice, este necesară o pregăti re specială prin
care agenții și ofițerii de poliție să aibă deprinderile necesare pentru a se infiltra
într-o organizație criminală.
Munca pe care o depune un investi gator sub acoperire are rolul principal
de a stabili existența faptei, persoana făptuitor ului și de a aduna cât mai multe
date, informații și probe în vederea tragerii la răspundere penală. Atunci când
vorbim de criminologie judiciară.

42
4.2. Operațiuni sub acoperire în activitatea informativ -operativă

Operațiunile sub acoperire proprii org anelor răspunzătoare de aplicarea
legilor în domeniul securității naționale se găsesc menționate în normele
organizatorice și funcționale ale respectivelor organe. Cu toate acestea totuși sunt
de făcut două mențiuni și anume: indiferent de operațiunile sub acoperire
utilizate, ele sunt supuse unei reguli generale, respectiv aceea că pot fi executate
numai cu respectarea drepturilor și libertăților fundament ale ale cetățenilor ,
încălcarea acestei reguli fiind sancționată în planul juridic, după caz,
administ rativ, disciplinar ori penal.66 Cea de două mențiune se referă la
metodologia utilizării lor care este stabilită prin norme ale organului răspunzător
cu aplicarea legii penale care le folosește.
În funcție de durata pentru care un ofițer stă sub acoperire, doctrina arată
că se pot stabili patru categorii:
1. operațiuni sub acoperire de scurtă durată ,
2. operațiuni sub acoperire de durată medie ,
3. operațiuni de lungă durată ,
4. operațiuni sub acoperire adâncă (deep undercover).
1. Operațiunile sub acoperire de scurt ă durată , denumite și operațiuni
sub acoperire ocazionale, sunt acelea care pot fi realizate cu sau fără atribuirea
unei identități67 fictive, nu implică modificarea aspectului fizic al
investigatorului sub acoperire, ori a obiceiurilor acestuia și nu impli că un contact
direct cu făptuitorii sau potențialii făptuitori. Această categorie de operațiuni nu
vor putea intra sub incidența dispozițiilor art. 148 C. proc. pen. ele constituind, în

66 Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a Românie i.
67 Dennis Fitzgerald, Informants, Cooperating Witnesses, and Undercover Investigations, A Practical Guide to
Law, Policy and Procedure , Ediția a II -a, Crc Press, Boca Raton, FL. S.U.A., 201 5, p. 371 -372.

43
realitate, forme de supraveghere tehnică, ori măsuri speciale de cerce tare.68 De
exemplu, un ofițer de poliție judiciară primește sarcina să realizeze o înregistrare
audio -video a întâlnirii dintre mai multe persoane ce are loc într -o grădină de
vară, fără a -și asuma o activitate fictivă, folosindu -se de tehnică operativă. Un alt
exemplu de operațiune de scurtă durată este cumpărarea unor substanțe interzise
într-o singură ocazie, situația în care va fi incidentă măsura de cercetare a
participării autorizate la anumite activități, prevăzută de art. 150 C. proc. pen. În
vederea probării acestei activități, alți lucrători de poliție vor realiza
supravegherea video a persoanelor înainte de a se întâlni.
Operațiunile sub acoperire de durată medie se caracterizeaz ă prin
asumarea unei identități fictive, care poate sau nu să presupu nă schimbarea
aspectului fizic al investigatorului sub acoperire. O asemenea operațiune va privi
un număr limitat de interacțiuni directe cu făptuitori i sau potențiali i făptuitori.
Operațiunile sub acoperire de lungă durată implică asumarea de către
inves tigatorul sub acoperire a unei identități fictive, cu schimbări semnificative
în aspectul fizic69 și obiceiurile personale în scopul de a se întâlni cu făptuitori i
sau potențiali i făptuitori în vederea derulării operațiunii pentru o perioadă mai
mare de 6 l uni. În același timp, acest tip de operațiune presupune contact direct și
frecvent cu aceiași făptuitori sau potențiali făptuitori în locații particulare pe o
perioadă extinsă de timp. Este important faptul că în asemenea operațiuni
investigatorul își menț ine independența față de grupul țintă.
Operațiunile sub acoperire adâncă presupun a doptarea de către
investigatorul sub acoperire a unei identități fictive cu semnificative schimbări

68 Mihai Suianu, Unele aspecte privind folosirea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor, Revista
„Penalmente / Relevant” , nr. 2 din 2016, p. 16 -17.
69 Prin aceasta înțelegem schimbări precum modificarea stilului de păr, creșterea unei bărbi, tatuarea, schimbarea
tipului de haine purtate, dar și modificarea obiceiurilor unei persoane: frecventarea unor locuri noi, lipsa de
interacțiune cu familia reală, ori cu organele de urmărire penală, schimbarea domiciliului, adoptarea sau
renun țarea la unele vicii, etc.

44
de aspect fizic și de obiceiuri personale cu scopul de a se infiltra înt r-un grup
infracțional organizat. Investigatorul sub acoperire va lucra într -o locație
particulară ori într -o societate comercială deținute de grupul infracțional
organizat și va avea în mod regulat și continuu contact direct cu făptuitori i sau
potențiali i făptuitori.
4.3. Metode și tehnici speciale folosite în activitatea de in formații de
către investigatorul sub acoperire

Potrivit Recomandări i (2005) 10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei, prin noțiunea de tehnici spe ciale de investigare se înțeleg tehnicile
aplicate de autoritățile competente în cadrul anchetelor penale, vizând depistarea
sau anchetarea unor infracțiuni grave și a unor suspecți, în vederea strângerii de
informații, de așa manieră încât persoanele în cauză să nu aibă cunoștin ță de
acest lucru .70
Statul, se confruntă în ultima perioadă cu o dezvoltare a informației,
trebuie să identifice noi tipuri de pa ttern-uri acționale, care să se plieze pe nevoia
de răspuns rapid, flexibilitate și organizare.71
Procedeele investigative circ umscrise noțiunii generale de tehnici
speciale de investigație sunt unanim aplicabile în sensul că utilizarea lor poate
avea loc atât în combaterea infracțiunilor grave dar și în materia infracțiunilor de
drept comun. Având în vedere că , pe de o parte, te hnicile speciale de investigare
sunt ingerințe în viața privată, iar, pe de altă parte, aplicarea lor atrage costuri
bănești semnificative, utilizarea lor trebuie făcută cu respectarea a două principii
standard, și anume:

70 Mihail Udroiu, Radu Sl ăvoiu, Ovidiu Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală , Ed.CH.Beck,
București, 2009, p.1.
71 George Cristian Maior, Un război al minții, intelligence, servicii de informații și cunoașt ere strategică în
sec.XXI ., Editura Rao, București, 2011, p.10.

45
1. principiul proporționalității – alegerea graduală a unuia dintre procedee
prin raportarea la gravitatea faptelor săvârșite ;
2. principiul oportunității – ele trebuie utilizate doar dacă faptele cercetate
sunt de o anumită complexitate .72
Importanța activităților specifice constă în aceea că, dezvălui e organelor
care le desfășoară informații brute, de primă mână, în legătură cu întreaga gamă
de probleme pe o care reprezintă securitatea națională din toate domeniile cum ar
fi politic, economic, social, militar creând posibilitatea pentru împiedic area
manifestărilor ilicite, pentru cunoașterea stării de spirit a g rupurilor de persoane
virtual sa u potențial pretabile la acțiuni împotriva securității naționale sau acte
teroriste. În activitatea de informații, culegerea de informații parcurge mai mult e
etape astfel:
 planificarea culegerii de informații d intr-un anumit domeniu;
 acțiunea de a căuta și aduna informații, prin exploatarea surselor
deschise și umane ori utilizarea mijloacelor tehnice ;
 verificarea informațiilor adunate, proces care la rândul său
presupune faza de evaluare, analiză, sinteză dar și de interpretare;
 exploatarea informațiilor .73

Livrarea supravegheată
Aspecte generale privind livrarea supravegheată
Este demn de menționat faptul că în ultimii ani au existat din ce în ce mai
multe preocupări pe plan internațional pentru cooperarea între organele abilitate
cu lupta antidrog din diferite state, în scopul dep istării și combaterii activităților
ilicite ale traficanților de droguri.

72 Codruț Olaru, Mijloace specifice de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată , Ed. Hamangiu,
București, 2014, p. 2 -3.
73 Stan Petrescu, Arta și puterea informațiilor , Editura M ilitară, București, 2003, p.24.

46
Din prevederile Codului de Procedură Penală desprindem faptul că prin
livrare supravegheată se înțelege tehnica de supraveghere și cercetare prin care
se permit e intrarea, circulația sau ieșirea de pe teritoriul țării a unor bunuri în
privința cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al dețin erii sau
obținerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităților
competente, în scopul investigării unei infracțiuni sau al identificării
persoanelor implicate în săvârșirea acesteia .74
Metoda livrării supravegheate presupune cooperarea mai m ultor state în
vederea descoperirii sau arestării persoanelor implicate în transportul ilegal de
droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare alte materiale
radioactive sau sume de bani, care își desfășoară activitatea infra cțională sau o
parte din aceasta pe teritoriul statelor respective. Această tehnică este considerată
o invenție a sistemului judiciar american, existând date conform cărora era
folosită încă din anul 19 31, ulterior și reglementată de către alte state .75
Doctrina franceză f olosește două noțiuni pentru a defini această activitate
de livrare supravegheată , pentru a desemna simpla supraveghere a
transporturilor de mărfuri interzise de către autoritățile polițienești și livrările
controlate, atunci când când agenții76 autorității lor joacă un rol mai activ în
aceste operațiuni fiind folosiți investigatori sub acoperire. În legislația internă se
regăsesc referiri la livrările supravegheate în cadrul Legii nr.302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală, Leg ii 143/2000 privind
prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Legii 39/2003
privind prevenirea și c ombaterea criminalității organizate, precum și în legea
218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

74 Codul de Procedură Penală.
75 Ethen Avram Nadelmann, Corps Across Borders , University Park, The Pennsylvania State Uni versity Press,
1993, p .236.
76 Unii agenți ai vămii franceze dis ting livrările supravegheate pa sive de cel e active care necesită o operație de
infiltrare.

47
În funcție de modalitatea de realizare a supravegherii transportului ilicit,
livrările supravegheate sunt de două feluri:
1. livrări supravegheate cu subtituirea drogurilor care la rândul lor pot fi
cu substituire totală sau parțială. Aceasta se desfășoară atunci când e xistă riscul
să se piardă urma transportului ilicit, scopul fiind acela ca, în cazul în care se
pierde transportul, drogurile să nu ajungă la destinație Înlocuirea trebuie să fie
efectuată întodeauna de personal calificat în desfacerea ambalajelor, înlocui rea
drogurilor etc. Această metodă de livrare este denumită în anumite țări livrare
supravegheată curată . Dezambalarea, scoaterea, înlocuirea și reambalarea
drogurilor trebuie atât cât este posibil, să se desfășoare într -un loc astfel încât
niciun membru a l grupării de traficanți să nu -și dea seama că drogurile au fost
înlocuite, drogurile să beneficieze de securitate totală, fotografierea atât cât este
posibil, a fiecărui stadiu din operațiunea de înlocuire pentru păstrarea probelor.
2. Livrări supravegheate fără subst ituirea drogurilor care constau în
permiterea trecerii în totalitatea sau numai în parte a transportului ilicit de
droguri și acestea în funcție de numărul de țări implicate în realizarea operațiunii
pot fi de două tipuri
 Livrări supraveghet e interne, în care la această operațiune nu este
necesară cooperarea internațională a statelor;
 Livrările supravegheate externe care presupune descoperirea
transportului77 de droguri de către alte autorități decât cele din țările de tranzit, ce
hotărăsc să acți oneze în colaborare cu autoritățile țării de destinație.
În practică, livrarea supravegheată, este pusă în aplicare de către organele
de cercetare ale poliției judiciare, în principal, în cazurile infracțiunilor de trafic
ilicit de droguri, în care sunt im plicate grupări infracționale cu ramificații

77 George Țical -Marius, Metodologia investigării infracțiunilor conexe crimei organizate , Editura Centrului –
Tehn ic Editorial al Armatei, București, 2008, p. 188-189.

48
internaționale. Aceasta se realizează în scopul descoperii întregii rețele de
traficanți de droguri, începând de la cultivator, producător și până la distribuitor.
Conform prevederilor Codului de Procedură Penal ă, livrarea supravegheată poate
fi autorizată, prin ordonanță, de către procurorul care supraveghează sau
efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituțiilor sau organelor competente,
cu sau fără sustragerea ori substituirea totală sau parțială a bun urilor care fac
obiectul livrării.
Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri:
a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul
ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte
materiale radioactive, sume de bani și alte obiecte care rezultă din activități
ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracțiuni, nu ar putea fi făcută
în alt mod sau ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un
peric ol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) dacă descoperirea ori dovedirea infracțiunilor săvârșite în legătură cu
livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în
alt mod.
Livrarea supravegheată p oate fi realizată pe teritoriul țării numai dacă
procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se asigură că
autoritățile care au, potrivit legii, atribuții în legătură cu verificarea sau
supravegherea intrării, circulației sau ieșirii de p e teritoriul țării a bunurilor
vizate:
a) păstrează confidențialitatea activităților desfășurate;
b) garantează supravegherea permanentă a t ransportului ilegal sau
suspect ;
În situația în care livrarea supravegheată presupune activități
transfrontaliere, aceasta poate fi realizată numai dacă procurorul care

49
supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri și se asigură că
autoritățile statelor tranzitate :
a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal
sau suspect și cu ieșirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat
permanent de către autoritățile competente;
c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliție sau alte autorități
de stat compete nte sunt înștiințate în ceea ce privește rezultatul urmăririi penale
împotriva persoanelor acuzate de infracțiuni care au constituit obiectul metodei
speciale de cercetare .
Pentru fiecare livrare supravegheată procurorul , conform art. 151 alin(5)
C.pr.pen ală, emite câte o ordonanță, care trebuie să cuprindă, pe lângă
mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C.pr.penal, următoarele aspecte :
a) numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute;
b) motivele concrete care justifică măsura;
c) indicare a bunurilor care fac obiectul livrării supravegheate și a
dovezilor din care rezultă caracterul ilicit al acestora, a bunurilor care urmează a
fi sustrase sau substituite, precum și a bunurilor care urmează a le înlocui pe
acestea, după caz;
d) timpul și l ocul efectuării livrării sau, după caz, itinerar iul ce urmează a
fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt cunoscute;
e) modalitățile în care va fi efectuată supravegherea ;
f) datele de identificare a persoanelor autorizate să supraveghe ze livrarea ;
Organele prevăzute la art. 151 alin. (6) C.pr.penal au obligația de a
întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces –
verbal cu privire la activitățile desfășurate, pe care îl înaintează procurorului.

50
Prin real izarea livrării supravegheate, organele judicare amână arestarea
cărăușilor și confiscarea drogurilor transportate de aceștia, în vederea
supravegherii itinerariului urmat și a identificării persoanelor implicate în
primirea și/sau d istribuirea transportu lui, acest e persoane rămând în c az contrar
necunoscute organelor judiciare. O livrare supravegheată poate dura săptămâni
întregi de la de tectarea inițială a drogurilor și până la momentul arestări i
persoanelor implicate. Aceasta se consideră realizată î n m omentul în care
substanțele ajung la destinatar, iar obiectivele propuse sub aspect tactico –
informativ și judiciar -operativ au fost atinse. Deciziile privind finalizarea,
întreruperea sau continuarea livrării supravegheate sau alte asemen ea decizii su nt
luate de procuror, acesta fi ind informat cu privire la modul în care organele
abilitate au pus în aplicare livrarea supravegheată.

Supravegherea dinamică și urmărirea operativă (filajul)
Această activitate constă în observarea și urmărirea discretă și atent ă a
unei persoane sau chiar a mai multor perso ane, în mișcările și deplasărilor lor,
fără ca aceasta sau aceștia să observe împrejurarea .78 Filajul presupune o
activitate mai îndelungată în legătură cu ținta vizată și utilizarea unor surse
logistice cum ar fi: vehicul, binoclu și sisteme optice de vedere pe timpul nopții,
mijloace electronice (exemplu montarea ascunsă a unui CIP pe un autovehicul
sau pe geantă ori pe un obiect pe care ținta îl poartă și urmărirea pe monitor a
deplasării CIP -ului) precum și a mai multor agenți în trucât se desfășoară
permanent și conti nuu, indiferent de acțiunile, deplasările sau modul de utilizare
a timpului de către țintă.
Supravegherea și urmărirea operativă se poate efectua dintr -un vehicul,
casă, de agenți travestiți, în ț inuta unui muncitor constructor, la serviciul de

78Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Academiei Române, București, 1975, p.333.

51
telefoane, taximestrist, servicii publice, prestări servicii, vânzător ambulant,
pensioner.79 Activitatea de filaj este destinată obținerii de date și informații80 cât
mai complete despre persoana vizat ă, pe l ângă cele realizate cu ocazia observării,
și anume cercul de prieteni și amici, în general anturajul de la locurile de muncă,
domiciliu, reședințe, case de vacanță ale țintei, viața privată, legăturile
extraconjugale, pasiuni, vicii, boli de care suferă, m odul de petrecere al timpului
liber, câ nd, cum și unde se întâlnește cu anumite perso ane care sunt s uspecte de
săvârșirea de activități ilicite comune, modul de cheltuire a banilor, modul de
aprovizionare, cu cine mai locuiește împreună, ținuta vestimentar ă în anumite
ocazii, mijloacele de transport folosite, modul de comportare dar și diferite
sisteme de comunicare cum ar fi telefon mobil, computer. Cunoașterea
elementelor arătate mai sus este de natură a crea posibilitatea organelor
răspunzătoare cu aplic area legii în domeniul securității naționale de a discerne în
ce măsură ținta vizată are sau nu preocupări infracționale, iar pe de altă parte
conferă date și indicii care pot fi folosite ulterior în activitatea de anchetă penală.
O operațiune de supravegh ere are îndeosebi ca obiective strângerea de
date, indicii și informații referitoare la persoane, locuri și medii care interesează
organele de stat din domeniul securității naționale, împiedicarea comiterii
manifestărilor ilicite contra securității naționa le ori terorism, strângerea
informațiilor necesare investigației unei amenințări contra siguranței statului ori
terorism ce trebuie folosite ulterior în activitatea urmărire penală.
Strategiile de supraveghere operativă pot fi clasificate în funcție de sc op:
1. supravegherea cu scopul obținerii de informații, atunci când organele
de informații au drept privind cunoașterea manifestărilor –acțiuni, anturaj, sistem
relațional, rude ale persoanei țintă;

79 Metoda este utilizată de toate serviciile de informații din lume.
80 Robert Kesler, F.B.I , Editura All, București, 1998 , p.65.

52
2. supravegherea înainte de exteriorizarea actelor de c onduită ale unui
subiect țintă despre care rezultă din alte surse de informare că intenționează,
pregătește o manifestare ilicită, produse ori procură mijloace sau instrumente
necesare unei acțiuni;
3. supraveghere de acoperire care servește la protejarea investigatorului
acoperit și care are drept obiectiv cunoașterea locului și mediului unde
acționează acesta pentru situația la care s -ar afla în dificultate, în ce măsură se
poate interveni pentru a –l ajuta sau în cazurile când se execută actele prevăzute
de art.13. alin.1 din Legea nr. 51/1991;
4. supravegherea posterioară comiterii unui act ilicit care intră în
elementele constitutive ale unei amenințări la adresa securității naționale
destinată pentru s tabilirea următoarelor acțiuni ale subiectului țint ă, la
identificarea legăturilor infracționale și la continuarea urmăririi opera tive a
persoanei care interesează investigația.
Materialul auxiliar de care se servește agentul desemnat cu
supravegherea poate să cuprindă aproape tot ceea ce, după, părerea lu i, este de
natură să întăreasc ă operația. Dacă supravegherea unui imobil durează puțin,
agenții se pot folosi de instrumente și căști care să -i ajute să treacă drept
funcționari a unei companii de gaz, electricitate, apă sau să folosească orice alte
acceso rii care să corespundă deghizării lor. Camera de filmat, binoclul,
telescopul sau orice aparat de înregistrat pot, bineînțeles, să fie utile, dacă situația
permite ca să le folosească fără a fi remarcate.
Din punct de vedere tehnic, operațiunea de filaj se poate executa pe jos –
acest lucru dacă distanțele de parcurs sunt mai scurte sau imediat după c e
urmăritul a părăsit mașina sau orice alt mijloc de transport, situație în care există
următoarele metode:
 filajul asigurat de un singur agent,

53
 urmărirea realizată de doi lucrători, aflați la o distanță unul față de
celălalt,
 urmărirea ABC executată de o echipă formată din trei lucrători care își
schimbă permanent poziția față de cel urmărit ,
 filajul cu ajutorul autovehiculelor s e efectuează cu unul sau mai mul te
autovehicule sau pe sărite, similar cu filajul executat pe jos, dar cu specificul
determinat de traficul rutier.

Interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la
distanță
Confo rm prevederilor art. 138. alin.(2) din Codu l de Procedură Pe nală
prin interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare se înțelege
interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor
efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
Analiza acestei tehnici speciale de investigare presup une o prealabilă
determinare at ât a sferei noțiunilor comunicații, comunicări și convorbiri, cât și a
sensului operațiunilor de interceptare și de înregistrare, în scopul evidențierii
conținutului acestui proc edeu investigativ. Astfel acești termeni, într -o
interpretare literală, au următoarele sensuri :81
a) comunicarea desemnează acțiunea de a comunica ș i rezultatul
acestei acțiuni ( a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înș tiința, a spune, a
vorbi etc);
b) comunicațiil e semnifică un mijloc de comunicare între puncte
diferite ori un sistem tehnic folosit pentru realizarea acțiunii de a comunica;
c) convorbirea definește acțiunea de a purta o discuție, de a conversa

81 Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Academiei Române, București , 1975, p.194 -195.

54
Astfel, art.2 alin1, lit d. din Legea nr. 506/200 4 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor
electronice consacră o definiție a noțiunii de comunicare: orice comunicare
schimbată sau transmisă între un număr determinat de participanți prin
intermediul unui serviciu de comunicații electronice destinat publicului .82 Sensul
literar al termenilor este folosit și în materie procesual penală în care legiuitorul
vorbește de interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, deși
primele sunt numai o specie a secundelor. Despre noțiunea de interceptare în
sens literar putem spune că desemnează acțiunea de a suprinde și controla o
convorbire telefonică, o corespondență între două persoane .83
În doctrină, această noțiune a primit definiții r elativ asemănătoare.
Într-o primă opinie, se apreciază că aceasta constituie intervenția
organelor autorizate în orice fel de convorbiri sau comunicații telefonice sau în
orice mijloc electronic de comunicare, care implică ideea confidențialității între
cei care le efectuează. Un al doilea punct de vedere consideră interceptarea drept
activitatea prin care, cu ajutorul mijloacelor tehnice, se suprind și controlează84
convorbirile dintre două sau mai multe persoane. Deci, esența operațiunii de
interceptare e ste luarea sub control a comunicărilor efectuate de indivizi,
realizată la un moment ulterior transmiterii și anterior receptării informației .85
Atât în sensul legislației în materia securității naționale, cât și a celei procesual –
penale, interceptarea pri vește numai comunicările caracterizate confidențialității,
adică cele ce țin de sfera dreptului la viață privată. Interceptarea și înregistrarea
lor de către serviciile de informații ori de organele judiciare vor necesita

82 Monitorul Oficial, nr.1101 din 25 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.
83 Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Academiei Române, București, 1975, p.434.
84 Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalisti că a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism ,
Ed. Solness, Timișoara, 2004, p.195 -197.
85 Corneliu Bârsan, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole . Vol. I., Drepturi și
libertăți, Ed. C.H. Beck, București, 2005, p .648.

55
întodeauna autorizarea prealabilă a judecătorulu i, indife rent de locul privat sa u
public în care se derulează și fără a prezenta re levanță alte elemente specifice
(tonalitatea vocii partenerilor de dialog, retragerea acestora în spații ferite etc) .
În funcție de tipul comunicării ce face o biectul ingerinței din partea
organelor de stat autorizate, operațiunile de inter ceptare se pot clasifica în două
categorii, și anume.
1. Interceptări de comunicări/convorbiri purtate nemijlocit. Această
categorie se referă la interceptarea unei transmiteri s au unui schimb interuman de
informații, derulat fără concursul unor mijloace tehnice86;
2. Interceptări de corespondență : interceptarea convorbirilor telefonice,
interceptarea faxurilor, interceptarea telexurilor, interceptarea mesajelor
transmise prin page r, interceptarea mesajelor s.m.s și a celor m.m.s, interceptarea
e-mail-urilor poștale .87
Acțiunea de interceptare a comunicațiilor se realizează în mod concret
prin utlizarea unor mijloace și di spozitive tehnice, de la microfon -emițător
minuscul până la sa telit, gama acestor fiind extrem de largă și din ce în ce mai
sofisticată. Folosirea acestor dispozitive tehnice vizează atât mijloacele tehnice
concrete prin care are loc comunicarea cum ar fi telefonul, faxul88, personal
computer89 cât și spațiul închis , de exemplu o încăpere dintr -un imobil, o cameră
de hotel, un autoturism, ori deschis cum ar fi un teren de golf, o piscină în aer
liber, o grădină publică, terasa unui restaurant în care se desfășoară o convorbire
între două sau mai multe persoane.

86Laura Codruța Kovesi, Accesul și supravegherea sistemelor de telecomunicații și informatice. Mijloace de
probă , „Revista Dreptul ”, nr.7/2003, p.147.
87Interceptarea comunicărilor prin poșta electronic ă (texte, fișiere de imagine, audio digitale, prog rame
executabile) se realizează prin intermediul unor programe -spion, cu ajutorul furnizorului de servicii Internet.
88Mihail Udroiu, R adu Slăvoiu, Tehnici speciale de investigare în domeniul securității naționale , în revista
Dreptul nr.9/2008, p.192.
89 Ioan-Cosmin Mihai, Laurențiu Giurea, Criminalitatea informatică , Ediția a II -a revizuită și adăugită, Craiova
2014, pag.40 -43.

56
Mijloac ele tehnice utilizate pentru interceptarea comunicațiilor sunt
reprezentate de echipamentul, aparatura, dispozitivele cu, sau prin intermediul
cărora se realizează interceptarea comunicațiilor -convorbirile directe, telefonice,
telegrafice, radio, televiziu nea cu circuit închis, satelit, corespondență , coletărie,
mesagerie -diferit construite și folosite în raport cu felul și natura interceptării( a
semnalelor acustice, telemetrice, electronice, radio, optice în spectrul vizibil și
invizibil-laser, infraroșu) denumită în limbajul de specialitate al org anelor de stat
din domeniul securității naționale și tehnică operativă prin care se înțelege
ansamblul de metode și mijloace destinate interceptării discuțiilor purtate de
persoane urmărite, precum și cele necesa re transmiterii informațiilor90 atât pe
cale electronică cât și pe cale fotochimică.
Interceptările convorbirilor telefonice
Interceptarea convorbirilor telefonice semnifică activități desfășurate
pentru surprinderea și controlarea convorbirilor care au loc prin telefon -fix sau
mobil -între două sau mai multe persoane, cu ajutorul unor mijloace tehnice, în
scopul cunoașterii conț inutului respectivei convorbir i. Convorbirile telefonice
pot să aibe loc între persoanele aflate la capătul a două posturi telefonic e fixe, a
două posturi telefonice91 mobile, or i a unui post telefonic fix și a unui post
telefonic mobil. Modalitatea strict tehnică a realizării interceptării convorbirilor
telefonice este posibilă prin mijloacele tehnice din dota rea organelor de stat din
domeniul securității naționale, deț inerea acestora fiind prevăzută de tex tele
legale și anume art. 7 din Legea nr. 14/1992. Interceptările telefonice realizate au
avantajul că, unele, nu necesită pătrunderile în spațiile închise unde sunt instalate
posturil e telefonice sau în împrejurimile acestora, cât și pentru faptul că mai

90 Ioan Cosmin Mihai, Gabriel Petrică, Securitatea Informațiilor , Editura Sitech, Craiova, 2016, p. 49 -50.
91 Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalistic ă a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism , Ed.
Solness, Timișoara, 2004, p.194 -196.

57
multe posturi țintă pot fi conectate în centrele operaționale. Eficiența lor constă
în aceea că, după o perioadă oarecare de timp de interceptare a convorbirilor prin
derivare92, prin f onie se pot obține date și informații privind sistemul relațional,
obiceiurile, anturajul, preocupările, intențiile celui ale cărui convorbiri telefonice
sunt ascultate.
O problemă importantă pe care o ridică interceptarea convorbirilor
telefoni ce, dar n u din punct de vedere tehnic, ci din punct de vedere al evalu ării,
aprecierii și valorificării rezultatelor operațiunii tehnice, o reprezintă
împrejurarea că cei doi s-au mai mulți interlocutori pot să -și codifice
conversația -potrivit unor coduri stabilite aprioric și numai de ei știut e, astfel că
înțelegerea sau descifrarea semnificației convorbirii purtate să constituie o
sarcină grea pentru organele care investighează cazul respectiv. Persoanele a
căror convorbiri sunt interceptate, atunci când ele desfă șoară în mod real o
activitate ilicită contra securității naționale, cunoscând despre existența
posibilității de a fi supravegheate, au tot interesul să devină extrem de criptici, de
absconși în tot ceea ce fac, și mai ales, în conversațiile pe care le poa rtă, pentru a
nu-și dezvălui adevărate le intenții și acțiuni.

Interceptarea ambientală
Interceptarea ambientală are semnificația activității prin care, cu ajutorul
unor mijloace tehnice, se surprind și controlează convorbirile dintr e două sau
mai multe p ersoane a flate într -un spațiu închis sau deschis, în scopul cunoașterii
conținutului respectivei convorbiri. Ascultarea convorbirilor interioare poate să
se efectueze cu ajutorul telefoanelor și a circuitelor acestora, însă aceasta
presupune montarea unui amplificator cu microfon sa u a altor dispozitive, în
încăperea în care se dorește ascultarea convorbirilor purtate, fie în chiar

92 Ovidiu Diaconescu, Interpretarea, între informare și dezinformare , Ed. Globus, București, 1999, p.32 -33.

58
interiorul aparatului telefonic, cu ajutorul microfoanelor cu fir, microemițătoare,
metodă utilizată în numeroase cazuri, când este necesară interceptarea unor
convorbiri de scură durată. Această metodă de interceptare poate fi folosită cu
ajutorul unor persoane care sunt infiltrate în locurile unde se poart ă discuți ile
care interesează avâ nd asupra lor microemițătoarele pentru a înregistra
convorbirile respective și prezintă vulnerabilitatea că instrumentele pot fi
descoperite accidental sau urmare a măsurilor de precauțiune care sunt luate de
persoanele vizate.
Comparând utilizarea de către un investigator sub acoperire a
microfo nului fără fir și a unui mini -magnetofon sau reportofon –metodă la
vedere folosită de exemplu d e ziariști, rezultă următoarele : în primul rând trebuie
reținut faptul că este vorba de o înregistrare secretă, când cei care discută nu
trebuie să cunoască că s unt ascultați și de alte persoane decât de cele prezente și
deci, mini -magnetofo nul nu poate fi pus la vedere ca în cazul conferințelor de
presă. Acesta este mult mai voluminos decât un microemițător ș i de aici existența
unor greutăți în mascarea lui. Investigatorul sub acoperire folosește unul din
sistemele de interceptare ori chiar pe a mândouă, așa cum s -a văzut alegâ nd locul
de plasare al fiecăruia în obiecte portabile sau în îmbrăcămintea age ntului, poate
rezolva multiple situații operative. Rezultă fap tul că a inte rcepta o convorbire ce
se poartă într -o încăpere înseamnă a găsi p osibilitatea de a introduce sau extrage
de acolo un dispozitiv. Pot fi folosite în acest scop microfoane cuplate cu
microemițătoare, telefoane, conducte de calorifer sau apă, ca bluri electrice,
ferestre, pereți, plafoane etc. Dispozitivele ce conțin microfo ane și emițătoare
sunt ascunse în interiorul camerei și transmit în exterior. Semnalul este
recepționat de către un post de ascultare, plasat într -un automobil sau într -o
clădi re alăturată. Experții recurg chiar și la impl antarea unor dispozitive în fructe
ori în arbori ornamentali, scrumiere, farfurii, pahare sau se prezintă împachetate

59
în diferit e forme , pachete de țigări, lanternă, carte, ace de cravată, nasturi, sutiene
etc.93
Un alt mijloc perfecționat de interceptare ambientală, care se află numai
la îndemâna instituțiilor guvernamentale, îl reprezintă reflectorii pasivi, care
constau în cavități rezonante,ce posedă o antenă și o membrană care vibrează la
undele sonore ale c onvorbirilor interceptate. În panoplia instituțiilor care execută
operațiuni de interceptare ambientală și -a găsit locul și metoda de interceptare
prin folosirea sistemelor direcționale optice -laseri – care utilizează energia
luminoasă din domeniul infraro șu- vizibil – ultraviolet peste 1000 Ghz. O
aplicație particulară a laserului constă în utilizarea acestuia în interceptările
ambientale, care se bazează pe prop rietatea radiației laser de a r ămâne sub form a
concentrată, chiar după parcurgerea unei distanțe apreciabile.
Toate serviciile de informații și organele judiciare (investigatorii sub
acoperire) folosesc aceste dispozitive în investigarea amenițărilor la adresa
securității naționale, unde utilitatea lor , este în majoritatea cazurilor,
indispensabilă. Față de modurile de operare, unele de o discreție și
clandestinitate absolută, se justifică și se impun demersuri investigative pe
măsură, metode, mijloace și tehnici high -tech.

Interceptarea telefaxurilor
Pentru acestea s -a realizat aparatur a de interce ptare care se montează la
fel ca și în cazul interceptării telex. Doar că branșarea se face pe linie telefonică.
Această aparatură poate intercepta simultan mai multe linii telefax, poate stoca și
memora datele de sute de pagini format A4 și le poate trans mite la un calculator
sau orice post telefonic dotat cu aparatură de memorare sau de citire.

93 Cristian Crăciunoi u, Interceptarea convorbirilor, o realitate controversată , articol publicat în Revista „Știință
și tehnică ”, nr. 4/1990.p.10 -11.

60
Interceptarea e -mail -urilor (poșta electronică) – pentru interceptarea
unui e -mail, în condițiile unei supravegheri electronice, a liniilor conectate la
modem term inalul de date al unui beneficiar legal este conectat pr intr-o deriv ație
sau cu un emiță tor asemănător cu cel al telefonului și prin care se vor transmite
datele la un post de ascultare.

61
CONCLUZII

Teoria și practica judiciară în cee a ce privește instituția investigatorului
sub acoperire, a demonstrat existenț a unor aspecte și dificultăți pentru care s -a
impus elaborar ea unui cadru legis lativ în care să fie conturate reglementări cu
scopul de a constitui mijloace eficiente de preveni re și combatere a infracțiunilor
grave utilizate de către organele de urmărire penală. Prin adoptarea Nou lui Cod
de Procedură Penală s -a urmărit crearea unui cadru legislativ în care procesul
penal sa fie mai rapid și mai eficient, reglementarea adecvată a obligațiilor
internaționale asumate de România , dar și stabilirea unui echilibru corespunzător
între cerințele pentru o p rocedură penală eficientă, prote jarea drepturilor
procedurale elementare și respectarea unitară a principiilor care privesc
desfășurar ea echitabilă în procesul penal.
Astfel, referitor la cadrul legislativ specific incriminării și investigării
faptelor pentru care se pot autoriza investigatorii sub acoperire s -a realizat o
specificare clară a infracțiunilor pentru care pot fi autorizați investigatorii sub
acoperiree prevăzute în art 148. alin.(1) lit.(a) C.proc.pen precum și în legi
speciale.
Un alt aspect, îl constituie chestiunile privind folosirea ca investigatori
sub acoperire a lucrătorilor operativi cu atribuții în domeniul siguranț ei
naționale, atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile esențiale în scopul
autorizării acestora de a utiliza tehnicile speciale de investigare . Luând în
considerare amenințările str ategice la adresa securităț ii naționale generate de
infracțiuni grave, măsura de utilizare a investigatorilor sub acoperire pentru
obținerea de date și informații despre infracț iunile la adresa sec urității naționale
necesare investigării procesuale -penale a acestora, contribuie la îndeplinirea
funcției de urmărire penală de către organele judiciare în a cărei exercitare

62
acești a strân g probe n ecesare fundamentării deciziei procesual e de trimitere sau
netrimitere î n judecată cu respectarea fermă a drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Lucrarea își aduce contr ibuția prin prezentarea aspectelor legate de
metodele ș i tehnicile speciale folosite în activitatea de informații de către
investigatorii sub acoperire în urma cărora sunt obținute date, informații și
documente de interes judiciar care ulterior pot fi mijl oace de probă în cauză
precum si calitatea de martor a investigatorul ui sub acoperire , reglementată
explicit in codul de procedură penală , care poate duce la o clarificare
fundamentată a cauzei cercetate.
În vederea administrării unui probatoriu cât mai co mplex și eficient, cu
ocazia depistării de i nfracțiuni la adresa securită ții nationale și a celor suspectați
de comiterea lor, instrumentele naționale permit autorităților competente
utilizarea investigatorilor sub acoperire.
În urma celor precizate în ac eastă lucrare se poate spune că scopul
activității investigatorilor sub acoperire în sens larg, îl reprezintă identificarea
riscurilor și a vulnerabilităților la adresa securității naționale și manifestărilor
teroriste, cunoaștere și culegerea de informaț ii despre acestea ori despre existența
amenințărilor la adresa securității naționale ori actelor teroriste, descoperirea,
demas carea și contracararea manifestă rilor ilicite care pot aduce atingere
securității naționale.
În urma celor prezentate, având în vedere faptul că lucrătorii care pot
avea calitatea de investigatori sub acoperire și atribuțiile acestora în domeniul
securității statului, coroborând aspectele legislative naționale menționate putem
spune faptul că securitatea națională reprezint ă un obi ectiv principal al
investigatorului sub acoperire, deoarece reprezintă un instrument în stabilitatea
atributelor principale ale securității statului.

63
BIBLIOGRAFIE

SURSE ARHIVISTICE
Arhivele Naționale Istorice Centrale
1. fond Ministerul de Interne, Direcția Generală a Poliției
2. fond Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale

LEGI ȘI ACTE NORMATIVE
1. Legea nr. 51 din 1991 privind siguranța națională a României (publicată î n Monitorul
Oficial nr. 163 din 7 august 1991).
2. Legea nr. 14 din 1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de
Informații .
3. Legea nr.1 din 1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații
Externe .
4. Legea nr. 191 din 1998 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția
vieții private în sectorul com unicațiilor .
5. Legea nr.143 din 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri , modificată si completată prin Legea nr. 522 din 2004.
6. Legea nr. 218 din 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române .
7. Legea nr. 39 din 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate .
8. Legea nr.346 din 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării
Naționale .
9. Legea nr. 286 din 2009 privind Codul Penal .
10. Legea 135 din 2010 privind Codul de Procedură Penal ă.

LUCRĂRI DE AUTOR
1. Albu Mihai, Informatorul – Studiu aupra colaborarii cu Securitatea , Editura Polirom ,
Iași, 2008.
2. Berger Vincent, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului , Ediția a V -a,
Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 2005.

64
3. Bobocescu Vasile, Momente din Istoria Ministerului de Interne, Editura Min isterului de
Interne, București, 2002.
4. Cristescu Doru Ioan, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității
naționale și de terorism , Ed. Solness, Timișoara, 2 004.
5. Chirițescu Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României 1916 -1919 , Ed.
S̨tiințifică și Enciclopedică, 1989.
6. Culitza Theodor, Poliție de informațiuni și contrainformațiuni , București, 1938.
7. Dascălu Ioan (coord), Prună Ștefan, Țupulan Mari n-Clau diu, Ștefan Cristian – Eduard,
Giurea Laurențiu, Organizația Criminală a Drogurilor , Editura Sitech , Craiova 2008.
8. Dascălu Ioan, Negoiță Sorin Robert, Iacob Adrian, Ștefan Eduard Cristian, Pelcaru Costel,
Țone Cătălin, Spiridon Virgil, Bârlă Dan, Crim inalitatea organizată , Tratat, vol.I și vol.II,
Editura Sitech, Craiova, 2009.
9. Fitzgerald Dennis , Informants, Cooperating Witnesses, and Undercover Investigations, A
Practical Guide to Law, Policy and Procedure , Ediția a II -a, Crc. Press, Boca Raton,
S.U.A ., 2015.
10. Ioan Valentin, Ioan Marcel, Mom ente din Istoria Jandarmeriei Bă căuane 1893 -1948 ,
Editura Magic Print, Onești, 2017.
11. Maior George Cristian, Un ră zboi a l minț ii, intelligence, servicii d e informaț ii și
cunoaștere strategic î n secolul XXI, Editura R AO, București , 2011.
12. Mihai Ioan-Cosmin , Giurea Laurențiu, Criminalitatea informatică , Ediția a II -a revizuită
și adăugită, Craiova 2014 .
13. Mihai Ioan Cosmin , Gabriel Petrică, Securitatea Informațiilor , Editura Sitech, Craiova,
2016 .
14. Mateuț Gheorghiță, Petre scu Violeta Elena , Stefăroiu Nicoleta, Onu Elena, Dobrea Aurel,
Prună Raluca Alexandra, Traficul de ființe umane. Infractor. Victima. Infracțiune , Editura
Asociația Alternative Sociale Iași, 2005.
15. Mateuț Gheorghiță , Tratat de procedură penală , Partea Gene rală, v ol. II, Ed. C.H. Beck,
București, 2012.
16. Morar Robert, Stefan Cristian Eduard, Stolojescu Grigore, Metode ș i tehnici operative ,
Editura Sitech, Craiova, 2011.

65
17. Nadelmann E then Avram , Corps Across Borders , University Park, The Pennsylvania
State Univer sity Press, 1993.
18. Olaru Codruț , Mijloace specific e de investigare a infracț iunilor de criminalitate
organizat ă, Editura Hamangiu, Bucureș ti, 2014.
19. Ovidiu Diaconescu, Interpretarea, între informare și dezinformare , Ed. Globus,
București, 1999.
20. Pașca I oana Celina , Criminalitatea Organizată în Perspectiva Legislațiilor Europene , Ed.
Universul Juridic, București, 2015.
21. Popa Cristian, Cadrul juridic al activității de informații , Editura Academiei de Informații
„Mihai Viteazul”, București, 2011 .
22. Spânu Alin, Serviciul de Informații al României în Războiul de Întregire Națională
(1916 -1920), Editura Militară , București, 2012.
23. Stan Petrescu, Despre Intelligence Spionaj -Contraspionaj , Editura Sitech, Craiova, 2011 .
24. Stan Petrescu, Arta și puterea informaț iilor, Edit ura Militară , București, 2003.
25. Troncota Cristian, Istoria s erviciilor secrete românești , Editura Ion Cristoiu, București,
1999.
26. Țical George -Marius , Metodologia investigării infracțiunilor conexe crimei organizate ,
Editura Centrului -Tehnic Editorial al Arm atei, București, 2008.
27. Udroiu Mihail, Slăvoiu Radu , Predescu Ovidiu, Tehnici speciale de investigare în justiț ia
penal ă, Editura C.H .Beck, Bucureș ti , 2009.
28. Voicu C ostică , Tudor G eorgiana , Gheorghe T udor-Viorel, Chiriță C ătălin Mihai, Noul
Cod de procedur ă penală comentat , Ed. Hamangiu, 2014.

STUDII ȘI ARTICOLE DE SPECIALITATE
1. Bălan George , Combaterea traficului și consumului de droguri prin noile măsuri
prevăzute de Legea nr. 143/2000 , articol publicat în „Revista de Criminologie, de
Criminalistică și de Penologie”, nr. 7/2000.
2. Bârsan Corneliu , Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole .
vol. I , Drepturi și libertăți, Ed. C.H. Beck, București, 2005.
3. Crăciunoiu Cristian, Interceptarea convorbirilor, o realitate controversată , artic ol
publicat în „R evista Știință și tehnică ”, nr. 4/1990.

66
4. Cristescu Doru Ioan, Folosirea investigatorilor acoperiți , „Revista Pro Lege ”, nr. 1/2001.
5. Giurea Laurenț iu, Special methods and techniques for investigating drug trafficking in
International Journal o f Criminal Investigation, vol. 3, 2013.
6. Giurea Laurențiu, Ștefan Cristian -Eduard, Reglementarea juridică a operațiunilor cu
precursorii de droguri , articol publicat în Colecția de articole AIT -2008, Editura AIT
Laboratories, București, 2008.
7. Lascu Ioan, Investigatorii acoperiți , „Revista de drept penal ”, nr.3, iulie -septembrie 2003.
8. Marcoci Petrică Mihail, Grigore Florian -Dan, Structuri informative românești versus
structuri informative ale unor state europene , „Revista de Investigare a Criminalității ”,
anul V, nr.1, București, 2012.
9. Mateuț Gheorghiță , Observații critice privind noua reglementare a supravegherii tehnice
într-o prezentare comparativă , în „Caiete de Drept penal ”, nr. 3/2015.
10. Mântulescu Dimitrie, Poliție politică și poliție de siguranță de st at, București, 1937.
11. Țone Cătălin, Munca sub acoperire în combaterea traficului ilicit de droguri , în „Revista
Pentru Patrie ”, București, iulie 2007.
12. Udroiu Mihail, Predescu Ovidiu, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului cu
privire la agenții provocatori, „Revista Dreptul ”, nr. 1, 2009.
13. Voica Daniel, Investigatorul sub acoperire, o nouă instituție a dreptului procesual penal
român , în „Revista Dreptul” nr. 5/2004.

PUBLICAȚII DE PRESĂ ȘI DICȚIONARE
1. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Academiei Române, București, 1975 .
2. Monitorul Oficial nr.285 din 25 martie 1908.
3. Monitorul Oficial nr.123, septembrie 1893 .