INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2 CAPITOLUL q… [611800]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2
CAPITOLUL q I.q JOCUL q DIDACTIC ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1.1q Conceptul q de q joc q didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
1.2 q Tipologia q șiq structura q jocului q didactic ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3 q Necesitatea q folosirii q jocului q didactic q laq preșcolari ………………………….. ………………….. 15
CAPIOLUL q II. q ÎNVĂȚAREA ………………………….. ………………………….. ………………………… 19
2.1 q Conceptul q de q învățare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
2.2q Tipologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 22
2.3 q Învățarea q laq preșcolari ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 25

2
INTRODUCERE

Înq activitatea q de q ziq aq copilului q jocul q ocupă, q înq mod q evident, q locul q perfect, q jucându –
seq elq își q satisface q nevoia q de q activitate, q de q aq acționa, q cu q obiecte q reale q sau q imaginare, q de q aq
seq transpune q înq diferite q roluri q șiq situații q care q îlq apropie q de q realitățile q înconjurătoare.
Pentru q un q copil, q aproape q orice q activitate q este q un q joc. q Tocmai q prin q joc q elq
prefigurează, q anticipează q conduitele q superioare. q
La q copil, q scriaq Claparede q ,,jocul q este q munca, q este q binele, q este q datoria, q este q idealul q
vieții. q Jocul q este q singura q atmosferă q înq care q ființa q saq ,,psihologică'' q poate q săq respire q șiq înq
consecință q poate q săq acționeze''1
De q asemenea, q jocul q este q oq oglindă q fidelă q aq personalităț iiq sale q înq ansamblu. q
Astfel q seq știe q căq înq joc q copilul q pune q înq acțiune q posibilitățile q care q decurg q din q
structura q saq particular, q transform q înq fapte q potențele q virtuale q care q apar q succesiv q laq suprafața q
ființei q sale, q leq asimilează, q leq dezvoltă, q leq îmbină q șiq leq complică, q coordonându -șiq astfel q
ființa q șiq devenirea. q
Prin q urmare, q jocul q dezvoltă q funcțiile q latent q ale q psihicului.
Pentru q copil q jocul q are q aceeași q importanță q șiq același q rol q pe q care q munca q oq are q înq
cazul q adultului. q
Așa q cum q adultul q seq simte q mândru q șiq valorizat q de q lucrările q sale, q tot q așa q șiq copilul q
seq simte q mare q prin q succesele q sale q ludice. q
Jocul q didactic q reprezintă q una q dintre q activitățile q didactice q frecvent q utilizate q înq
gradiniță q șiq îndrăgite q de q copii.
Termenul q ,,didactic'' q asociat q celui q de q joc q accentuează q partea q instructivă q aq activității, q
deoarece, q indifferent q de q etapa q de q vârstă q laq care q este q utilizat, q jocul q didactic q favorizează q atât q
aspectul q informative q cât q șiq formative q ale q procesului q de q învățământ.
Spre q deosebire q de q celelalte q activități, q jocul q didactic q are q acea q particularitat eq
esențială q de q aq îmbina q armonios q partea q instructivă q șiq exercițiul q cu q partea q distractivă. q
Copilul, q prin q joc, q într-un q mod q plăcut q șiq distractiv q învață.
Îmbinarea q elementului q instructiv q cu q cel q distractiv q conduce q laq apariția q unor q stări q
emotive q complexe, q careq stimulează q șiq exersează q procesele q de q dezvoltare q psihică.
Având q înq vedere q aceste q considerente q legate q de q locul, q rolul q șiq importanța q jocului q înq
viața q copilului, q îmi q doresc q săq aprofundez q studiul q jocului q didactic q laq copiii q de q vârstă q

1 Eduard Claparede „Psihologia copilului”, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981, pg.341

3
preșcolară, q săq identific q rolul q șiq funcțiile q acestuia, q precum q șiq implicațiile q pedagogice q ale q
jocului q didactic.
q Un q motiv q subiectiv q ceq m-aq determinat q săq optez q pentru q oq astfel q de q temă q aq fost q
acela q căq de-aq lungul q timpului q am q observat q căq jocul q didactic q este q activitatea q pe q care q copiii q
oq realizează q cu q plăcere q cu q educatoarea, q îmi q ating q obiectivele q propuse q dar q descopăr q șiq noi q
abordări, q posibilități q de q aq realiza q jocul q didactic. q
Jocul q didactic q își q dovedește q eficiența q înq orice q situație q de q învățare, q făcând q predarea q
mai q atractivă q pentru q copii iq care q nu q țin q cont q de q efortul q depus q ori q de q durata q șiq dificultatea q
activității.
Consider q căq după q studierea q unui q vast q material q bibliografic, q pot q proiecta q șiq derula q
activități q didactice q atractive q șiq dinamice q șiq chiar q abordarea q șiq realizarea q cât q mai q eficientă q aq
jocului q didactic.
Posibilitatea q de q aq aplica q practic q ideile q despre q jocul q didactic q șiq analiza q teoretică q aq
subiectului, q impunerea q exemplificării q unor q jocuri q didactice q folosite q înq grădiniță, q m-au q
determinat q săq optez q pentru q această q temă.

4

CAPITOLUL q I.q JOCUL q DIDACTIC

1.1 q Conceptul q de q joc q didactic
Rolul q șiq locul q q jocului q înq sistemul q mijloacelor q educative q aq fost q șiq este q recunoscut q
de q către q marea q majoritate q aq pedagogilor q din q lume. q Jocul q este q prin q urmare q activitatea q
dominantă q aq copilăriei. q
Formele q de q manifestare q ale q jocului q șiq funcțiile q sale q diferă q de q laq oq perioadă q de q
vârstă q laq alta. q
Dacă q înq perioada q copilăriei q jocul q îndeplinește q mai q multe q funcții q cognitive q sau q
formativ -q educative, q mai q târziu q funcțiile q sale q devin q de q recreere q șiq reconfortar eq fizică q șiq
psihică.
Trecerea q de q laq oq perioa dă q de q dominație q aq unei q activități q laq alta q seq realizează q înq
mod q treptat q într-oq perioadă q destul q de q îndelungată q de q timp q șiq care q nu q presupune q excluderea q
uneia q șiq includerea q bruscă q prin q alta, q ciq dimpotrivă, q coexistă q cele q două q forme q de q activitate q
printr -oq armonioasă q îmbinare q ceq înlocuiește q de q laq oq etapă q laq alta q fără q praguri q șiq obstacole.
Asemenea q forme q de q trecere q de q laq joc q laq învățătură q sunt q jocuri q didactice q după q cum q
forma q de q trecere q de q laq învățătură q laq muncă q este q concretizată q înq activitatea q de q pregătire q
tehnico -q aplicativă.
Jocul q didactic q are q un q rol q bine q definit q înq planul q de q învățământ q alq instituțiilor q
preșcolare, q determinat q de q faptul q căq pe q măsură q ceq copilul q își q însușește, q peq baza q experienței q
sale q de q viață, q cât q șiq pe q alte q căi, q oq serie q de q cunoștințe, q de q priceperi q șiq de q deprinderi, q rolul q
său q crește q înq vederea q acumulării q altora q superioare. q
Prin q urmare q jocurile q didactice q au q drept q scop, q pe q de q oq parte q instruirea q copiilor q într-
un q anumit q domeniu, q alq cunoașterii, q iar q pe q de q altă q parte, q sporirea q interesului q pentru q
activitatea q respectivă.
Eficiența q jocului q depinde q de q cele q mai q multe q ori q de q modul q înq care q educatoarea q știe q
săq asigure q oq concordanță q între q tema q jocului q șiq materialul q didactic q existent, q de q felul q înq care q
știe q săq folosea scă q cuvântul q caq mijloc q de q îndrumare q aq copiilor q prin q întrebări, q răspunsuri, q
indicații, q explicații, q aprecieri.
Valoarea q jocului q nu q seq restrânge q numai q laq atât. q Înq mare q parte q jocul q didactic q
influențează q înq mod q nemijlocit q q activitatea q tuturor q analizatorilor.

5
q De q exemplu q prin q jocurile, q ,spune q cum q seq face?'', q ,,cine q face q așa?'' q este q antrenat q
analizatorul q auditiv q șiq seq contribuie q înq special q laq dezvoltarea q auzului q fonematic.
Prin q joc q copilul q q învață q cu q plăcere, q devine q mai q interesat q față q de q activitatea q ceq seq
desfă șoară. q De q exemplu q prin q jocurile, q loto, q mozaic, q domino, q copilul q analizează q obiectele, q
diferențiază q corect q tipurile q geometrice, q culorile q principale q șiq complementare.
Prin q alte q jocuri q q învață q săq cunoască q formele q șiq dimensiunile q obiectelor: q ,,caută q
obiectele q cu q aceeași q formă'', q spune -mi q unde q pot q locui''. q
Comparând q obiectele q după q dimensiunile q lor, q copilul q învață q săq cunoască q
dimensiunile q de q lungime, q lățime, q mărime, q grosime.
Jocurile q didactice q auq oq importanță q deosebită q pentru q stimularea q gândirii q preșcolarului, q
datorită q cerințelor q deq rezolvare q independentă q șiq creatoare q aq problemelor q peq care q leq pun q înq fața q
copilului.
Prin q sarcina q didactică q pe q care q oq au q q de q rezolvat q copiii q sunt q supuși q unui q proces q de q
activizare q aq gândirii.
q Comparând q obiectele, q copiii q trebuie q săq leq grupeze q după q trăsăturile q lor. q Înq timpul q
jocului q copiii q sunt q ajutați q prin q întrebări, q seq exprimă q logic, q corect, q coerent.
Înq consecință, q datorită q unor q întârzieri q sau q defecțiuni q înq vorbirea q copiilor, q laq intrarea q
lor q înq grădiniță q diferențele q semnalate q înq dezvoltarea q limbajului q sau q aq vocabularului q
acestora q sunt q încă q deosebit q de q sensibile.
Așa q căq unul q din q obiectivele q majore q ale q învățământului q preșcolar q înq actualele q
condiții q îlq constituie q acela q alq omogenizării q relative, q aq dezvoltării q limbajului q copiilor, q înq așaq
fel q încât q laq intrarea q lor q înq școala q primară q copiii q săq posede q noțiunile q strict q necesare q
însușirii q cunoștințelor q de q bază.
Respectarea q regulilor q jocului q educă q laq copiii q simțul q de q răspundere, q onestitate, q
comportament q șiq atitudinii q corecte q pentru q aq nu q intra q înq conflict q cu q colectivul q de q copiii.
q De q asemenea,,primii q pași'' q înq matematica q modernă q sunt q favorizați q deq utilizarea q
frecventă q înq grădiniță q aq jocului q didactic q matematic.
Jocurile q logico -q matematice q pot q fiq folosite q cu q eficiență q înq orice q moment q alq
programu lui, q dar q important q este q caq ele q să-șiq păstreze q caracterul q de q joc q pentru q copiii, q săq
trezească q interesul q pentru q munca q independentă, q să-lq facă q săq lucreze q cu q plăcere, q săq producă q
oq stare q afectivă q deosebită.
Jocurile q muzicale q q seq apropie q prin q structură q de q jocuri leq didactice q incluzând q sarcini q
specifice. q Înq funcție q de q conținutul q său, q de q reguli, q de q desfășurare, q jocurile q muzicale q pot q fiq
grupate q astfel:

6
a) jocuri q muzicale q q care q seq desfășoară q după q versuri q ceq constau q înq redarea q ritmică q aq
unor q sunete, q ritmul q fiind q marcat q prinq bătăi q din q palme, q tobe q sau q prin q mers q asociat q
cu q bătăi q din q palme;
b) jocuri q muzicale q care q seq desfășoară q după q oq melodie q cunoscută, q cuprinzând q mișcări q
foarte q variate, q executate q după q muzică, q înq funcție q de q caracterul q acesteia;
c) jocuri q de q recunoaștere q care q constau q înq identificarea q unui q cântec, q aq unui q fragment q
dintr -oq melodie q sau q joc q cu q cântec q șiq seq desfășoară q după q anumite q reguli q stabilite q
dinainte q întocmai q de q jucători;
d) jocuri q muzicale q care q seq desfășoară q potrivit q sarcinii q sau q comenzii q primite, q constând q
înq executarea q unei q mișcări q după q muzică q înq funcție q de q comanda q dată q de q educatoare;
Înq concluzie, q putem q afirma q căq toate q jocurile q didactice q desfășurate q înq grădiniță q
influențează q pozitiv q asupra q laturii q intelectuale, q expresia q întregii q personalități q aq copilului, q
fiind q unul q dinq mijloacele q importante q de q pregătire q aq copilului q înq vederea q integrării q înq
școală. q
''Jocul q este q singura q atmosferă q înq care q ființa q saq psihologică q poate q săq respire q șiq înq consecință q
poate q săq acționeze. q Aq ne q întreba q de q ceq seq joacă q copilul, q înseamnă q aq ne q întreb aq de q ceq q este q
copil. q Nu q ne q putem q imagina q copilăria q fără q vârstele q șiq jocurile q sale''2
q Copilăria q seq caracterizează q prin q joc. q Copilul q seq joacă q pentru q căq este q copil. q ceea q ceq
pentru q adult q este q munca, q activitate q utilă, q pentru q copil q este q joc.3
Nu q poate q exista q copilărie q fără q joc, q jocul q fiind q „activitatea q specifică q umană, q
dominantă q prin q care q omul q își q satisface q imediat, q după q posibilități, q propriile q dorințe, q
acționând q conștient q șiq liber q înq lumea q imagi nară q ceq și-oq creează q singur'” .4q
q Jocul q este q mijlocul q de q dobândi req aq experienței, q de q afirmare q q prin q performanțe q de q
conduită, q care q răspunde q laq funcția q de q socializare q șiq umanizare q aq copiilor, q care q satisface q
nevoia q q prezentă q pregătind q viitorul.
q Înq joc q seq combină q direct q q necesarul q cu q utilul, q armoniosul q cu q instructivul q ,q latura q
distractivă q cu q cea q cognitivă. q
Jocul q caq activitate q specific q umană q șiq cu q precădere q caq activitate q fundamentală q aq
copilului q aq fost q explicată q științific q de q numeroși q teoreticieni, q psihopedagogi q cum q arq fi:q
Spencer, q Eduard q Claparede, q J.Brunner, q Paul q Popescu q Nedeanu, q Ursula q Șchiopu. q

2 Eduard Claparede „Psihologia copilului și pedagogia experențială”, Ed. Didactică și Pedagogică, București
1975.
3 Eugenia Popescu, Barbu Hristu „Activitățile de joc și recreative -distructive”, Ed. Didactică și Pedagogică,
București 1994.
4 Maria Motessori „Descoperirea copilului”, E d. Didactică și Pedagogică, București 1977.

7
Înq lucră rile q tuturor q acestor q teoreticieni, q jocului q iq seq desprinde q oq idee q comună q șiq
anume q aceea q aq conflictului q care q duce q pe q plan q psihologic, q între q nevoia q copilului q de q aq seq
adapta q laq mediu q șiq posibilitățile q limitate q de q care q dispune q elq laq vârsta q laq care q seq află.
q Jocul q din q punct q de q vedere q pedagogic q este q privit q caq formă q de q activitate q specific q
umană q înq care q copilul q încearcă q săq acționeze q q conștient q șiq cu q mijloace q proprii q având q q caq
modele q vii q întâmplările q care q au q loc q înq lumea q cotidiană q șiq pe q care q elq ajunge q săq leq cunoască .
Jocul q satisface q înq cel q mai q înalt q grad q nevoia q de q activitate q aq copilului q generată q înq
trebuințe q specifice.
q De q aceea q jocul q constituie q q oq formă q specifică q de q manifestare q q întâlnită q laq copii q
tuturor q popoarelor q din q cele q mai q vechi q timpuri. q
Jucându -seq copilul q simte q satisfacție q înq tot q ceea q ceq face, q seq desparte q cu q foarte q mare q
greutate q de q joc, q chiar q dacă q uneori q q înq funcție q de q împrejurările q concrete, q este q nevoie q săq
renunțe q laq oq temă q spre q q aq îmbrățișa q altă q temă q de q joc.
Jocul q este q activitatea q q normalizată, q echilibr ată q aq vieții q psihice.
q Când q simte q oq plăcere, q copilul q nu q obosește q ciq găsește q q noi q resurse q pentru q aq învinge q
oboseala q psihică q sau q intelectuală. q
Prin q joc q copilul q își q pune q înq acțiune q posibilitățile q sale q intelectuale, q morale q șiq fizice. q
Fără q joc, q viața q copilul uiq este q lipsită q de q sens, q de q perpectivă. q
Jocul q constituie q oq necesitate q aq organismului q înq dezvoltare. q
Prin q joc q copilul q pătrunde q înq tainele q vieții q sociale, q prin q elq cunoaște q realitatea. q
Copilul q seq joacă q cu q părinții q șiq bunicii, q de q laq aceștia q învață q q cum q săq seq joace; q înq eiq
își q găsește q prieteni q șiq îndrumători q de q joc. q
De q laq apropiați q primește q explicațiile q care-Iq satisfac q interesele q de q cunoaștere, q
evocând q modelul q lor q de q comportament.
Practicarea q jocurilor q specifice q copilului q necesită q cunoștințe, q priceperi, q deprinderi q pe q
care q copiii q leq dobândesc q prin q efort q intelectual, q prin q exersarea q imaginației, q aq gândirii q
creative, q aq spiritului q de q observație.
Lumea q jocului q este q anticiparea q viitoarei q profesiuni, q jocul q fiind q oq pregătire q pentru q
viață. q
De q pildă q q prin q jocul q ,,De-aq mămicile'' q copilul q dobândește q abilități q șiq atitudini q
necesare q înq q activitățile q sale q de q adult. q
Copilul q care q seq joacă q știe q căq deține q q rolul q aadultului q șiq îlq copiază q pentru q căq știe q căq
seq află q înq altă q lume q decât q adultul q șiq căq înq această q lume q cei q mari q nuq pot q interveni q înq mod q
real.

8
Copilul q seq joacă q deci q pentru q aq seq transpune q înq rolul q adultului, q dar q șiq pentru q aq fugi q
de q acesta.
Desprinderea q copilului q de q lumea q adultului q îlq transpune q într-oq lume q feerică q unde q
este q atotăuternic, q poate q gândi q singur, q își q poate q imagina q situații q diverse q șiq poate q gândi q
soluții q variate q de q depășire q aq greutăților q pe q plan q intelectual, q înq joc, q copilul q operează q cu q
simboluri, q bățul q devine q cal, q scăunelul -q mașina, q avion q sau q casă q etc., q simbolurile q sunt q găsite q
de q copil q șiq acesta q refuză q săq iq seq găsească q q soluții q ,,de-aq gata''. q
Plăcerea q de q aq seq juce q este q așa q de q mare q q încât q uită q săq șiq mănânce. q elq vede q înq joc q
ceea q ceq vrea, q ceea q ceq îiq place q săq vadă.
Prin q joc q își q creează q oq lume q nouă, q oq lume q care q îiq convine, q aceasta q este q creată q de q el, q
este q oq situa ție q imaginară, q dar q operațiile q săvârșite q de q copil q sunt q reale. q jocul q nu-lq
îndepărtează q pe q copil q de q realitate q ciq dimpotrivă q îlq introduce q înq lumea q reală, q îlq ajută q săq
stabilească q un q echilibru q între q elq șiq mediu. q
Înq timpul q jocului q realizarea q devine q plăcută. q prinq intermediul q jocului q copilul q învață q
să-șiq stăpânească q instabilitatea, q intelectualitatea, q să-șiq direcționeze q atenția. q Totodată q prin q
joc q învață q săq seq stăpânească q înainte q de q aq acționa.
M. q Montessori q spunea q că: q ''omul q va q deveni q mai q bun q înq funcțe q de q relațiile q sale q cu q
natura q șiq oamenii q din q jurul q său, q cu q mediul q înq care q s-aq născut q șiq trăiește''. q
Treptat q copilul q își q îmbogățește q repertoriul q q ludic, q improvizează q noi q jocuri, q înq
special q jocuri q cu q mulți q parteneri q înq care q fapta q de q viață q reflectată q îlq face q săq înțeleagă q
multiplele q raportări q reale q șiq transferabile q înq activitatea q ludică.
Jocul q șiq munca q produc q înq egală q măsură q plăcere, q dar q aceasta q nu q este q cauza q jocului: q
plăcerea q q înq joc, q pasiunea q copilului q pentru q joc q sunt q elemente q intrinseci q ale q jocului q laq fel q
caq șiq plăcere aq q pe q care q oq resimte q adultul q înq desfășurarea q muncii q productive. q
De q asemenea q înq joc q copilul q își q manifestă q grija q față q de q jucării, q respectă q cerințele q șiq
regulile q jocului, q așa q cum q adultul q manifestă q grijă q pentru q bunul q obștesc, q pentru q gospodăria q q
lui q rațională.
Prin q această q asemănare q între q joc q șiq muncă q este q pusă q înq evidență q valoarea q educativă q
aq jocului. q de q aceea, q jocurile q trebuie q săq fie q foarte q bine q organizate q șiq îndrumate q de q către q
adulți, q încât q ele q săq constituie q oq formă q de q activitate q care q să-lq apropie q pe q copil q de q adevărata q
muncă. q
Prin q joc q copilul q seq manifestă q liber q șiq poate q atinge q culmile q de q cunoaștere q înq orice q
domeniu. q prin q joc q seq poate q reduce q pragul q care q săq existe q între q trecerea q copilului q de q laq
grădiniță q laq clasa q pregătitoare q șiq pregătindu -lq înq același q timp q pentru q acțiunile q viitoare q prin: q

9
formarea q dragostei q pentru q școală q șiq de q obiectele q cu q care q va q veni q înq contact q laq școală -q
cartea.
Totul q este q posibil q q atunci q când q îmbracă q forma q jocului.
q Orice q formă q de q activitate q înq care q trebuie q săq primeze q învățare aq sau q orice q temă q
prevăzută q înq programă q este q susceptibilă q de q aq deveni q plăcută q copiilor q dacă q știm q când q săq
folosim q elementul q de q joc. q
Motivația q participării q conștiente q șiq active q q laq oq asemenea q activitate q nu q poate q fiq
decât q de q natură q ludică. q
Înq creația q ludică q q este q suficientă q doar q informarea q generală, q empirică, q nu q lipsită q deq
valoarea q saq instrumentală q specifică. q
Creația q ludică q seq menține q înq faza q acumulării q cantitative q apropiindu -seq mai q mult q
sau q mai q puțin q de q saltul q calitativ, q fără q săq atingă q nici q măcar q pragul q său.
Creația q ludică q depășeșete q cu q greu q timpul q prezent, q nu q adaugă q nimic q nou q caq bun q
personal q sau q colectiv, q laq experiența q socială q șiq de q altă q natură. q q
Ea q seq limitează q laq satisfacția q personală q imediată.
Creația q ludică q este q tot q oq creație, q dar q una q elementară, q oq improvizație q autentică, q
deoarece q improvizația q însăși q este q un q act q elementar q de q creație. q
Înq dezvoltarea q individuală q prin q improvizație q seq ajunge q laq creație. q Improvizând q q
copilul q înaintează q înq creație. q
Copilul q întotdeauna q improvizează q sincer q șiq cu q bun q gust,q dar q nu q caq săq rezolve q înq
pripă q sarcina, q ciq caq săq ducă q sarcina q respectivă q laq bun q sfârșit.
Activitățile q de q dezvoltare q aq vorbirii q câștigă q valoric q când q sunt q concepute q pe q
principiul q jocului q didactic, q jos q anume q gândit q caq prin q procedee q ludice q săq pună q mai q multăq
ordine q înq cunoașterea q empirică, q sau q săq dezvolte q prin q exerciții q anumite q capacități q
intelectuale q de q analiză q q șiq sinteză q mentală, q de q comparație, q abstarctizare, q generalizare q șiq
concretizare.
q Jocul q este q una q din q variatele q activități q ale q oamenilor, q este q deter minat q de q celelalte q
activități q șiq invers, q leq determină q pe q toate q acestea.
Învățarea, q munca q șiq creația q nu q s-arq realiza q înq afara q jocului, q după q cum q aceasta q nu q
poate q săq nu q fie q purtătorul q principalelor q elemente q psihologice q de q esență q melodică q aq oricărei q
ocupașii q specifice q umane. q Indiferent q de q forma q pe q care q oq îmbracă, q jocul q dezvoltă q
capacitatea q de q cunoaștere q aq copilului, q cultivă q sentimentele q din q cele q mai q variate, q educă q
voința, q pune q bazele q însușirii q personalității q încât q toate q aceste q modificări q apărute q înq viața q

10
psiho -fizică q au q acțiune q pozitivă q asupra q desfășurării q tot q mai q eficiente q aq acțiunilor q de q
învățare.
Jocul q este q cel q ceq satisface q dorința q firească q aq copilului q de q manifestare q independentă q
șiq afirmare. q Jocul q este q prietenul q de q nedespărțit q alq copilului q șiq este q atât q de q necesar q
dezvoltării q sale q precum q lumina q soarelui. q Jocul q aq fost, q este q șiq trebuie q săq rămâna q forma q de q
activitate q conducătoare q q q înq dezvoltarea q psihicului q copilului, q rămând q joc q atâta q timp q cât q
produce q plăcere.
1.2 q Tipologia q șiq structura q jocului q didactic
Clasifi carea q jocurilor q didactice q seq poate q face q după q cum q urmează5:
a)q după q conținut: q
 jocuri q didactice q pentru q cunoașterea q mediului q înconjurător.
 jocuri q didactice q pentru q educarea q limbajului(cuprinde q aspecte q fonetice, q
lexical -q semantice q șiq gramaticale q ale q limbii q materne q sau q ale q unei q limbi q
străine).
 jocuri q didactice q matematice(vizează q capacitatea q de q formare q aq unor q mulțimi, q
consolidarea q șiq verificarea q numerației, q formarea q abilităților q pentru q
elaborarea q judecăților q de q valoare q prin q jocurile q logico -q matematice).
 jocurile q didactice q pentru q însușirea q normelor q de q comportare q civilizată.
 jocuri q didactice q pentru q însușirea q unor q norme q de q circulație q rutieră.
b)q după q prezența q sau q absența q materialului q didactic:
 jocuri q didactice q orale.
 jocuri q didactice q cu q material q ajutător: q cu q material q didactic -q jucării, q jetoane, q
jocuri q de q masă, q cuburi q etc.; q cu q material q ajutător -q diferite q obiecte q șiq jucării q cu q
rol q auxiliar; q cu q material q suport -q imagini,diafilme, q diapozitive.
c)q după q scopul q urmărit:
jocuri q senzoriale :
 pentru q dezvoltarea q sensibili tății q vizuale;
 pentru q dezvoltarea q sensibilității q auditive;
 pentru q dezvoltarea q sensibilității q tactile q șiq kinestezice;
 pentru q dezvoltarea q sensibilității q gustativ -q olfactive;
jocuri q intelectuale :
 de q stimulare q aq comunicării q orale;

5 Liliana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu „Laborator preșcolar –ghid methodologic”, Editura V&I Integral,
București, 2001, pg.154 -155

11
 de q exersare q aq pronunției q corecte;
 de q atenție q șiq orientare q spațială;
 de q analiză q șiq sinteză q mentală;
 de q realizare q aq comparației q mentale;
 de q realizare q aq abstractizării q șiq generalizării;
 pentru q dezvoltarea q perspicacității;
 pentru q dezvoltarea q imaginației;
 pentru q dezvoltarea q procesolr q de q inhibiție q voluntară q șiq aq
autocontrolului;
Structura q jocului q didactic.
Structura q q jocului q didactic q caq activitate q comună q cuprinde q următoarele q segmente q didactice:
-q captarea q atenției -q seq realizează q prin q diverse q procedee; q seq prezintă q șiq seq intuiește q
materia lul q demonstrativ q șiq distributiv q caq oq ,,surpriză'';
-q enunțarea q temei q șiq aq obiectivelor -q anunțarea q titlului q jocului q șiq aq obiectivelor q
acestuia; q seq fac q precizări q privind q q organizarea q șiq desfășurarea q jocului(conținut, q
forma q de q desfășurare);
-q reactualizarea q cunoștințelor -q exerciții -q joc q de q reractualizare q aq cunoștințelor q cu q
material q demonstrativ;
-q prezentarea q conținutului q șiq dirijarea q învățării -q q explicarea q regulilor q jocului q șiq
modului q de q desfășurare; q executarea q jocului q demonstrativ q de q către q educatoare; q
execut area q jocului q de q probă( q seq fac q precizări q suplimentare); q precizarea q criteriilor q de q
reușită;
-q obținerea q performanței -q executarea q jocului q de q către q q copii;
-q asigurarea q retenției q șiq aq transferului -q complicarea q jocului(1 -q 2q variante) q prin q noi q
reguli q sau q noi q obiective q pe q echipe q sau q individual;
-q evaluarea -q aprecierea q modului q de q rezolvare q aq sarcinilor q de q către q copii q prin q
raportare q laq obiectivele q propuse;
Desfășurarea q eficientă q aq jocului q didactic q presupune q respectarea q unor q cerințe q de q
ordin q metodologic q din q care q amin tesc:
-q organizarea q jocului, q presupune q asigurarea q unui q cadru q adecvat q înq funcție q de q
particularitățile q jocului q ceq urmează q săq seq desfășoare, q de q materialul q didactic q
utilizat(demonstrativ q și/ q sau q distributiv);
-q introducerea q înq joc q constă q înq captarea q atenției q copiilor, q crearea q unei q atmosfere q
favorabile q desfășurării q jocului; q laq grupele q mici q pot q fiq folosite q proceee q ca: q elemente q
,,surpriză'', q ghicitori, q poezii, q personaje q din q povești, q scurt q dialog q atractiv; q laq grupele q

12
mari q jocul q poate q începe q direct q printr -oq conversa ție q cu q rol q motivațional q sau q prin q
anunțarea q titlului q șiq obiectivelor q jocului;
-q materialul q didactic q q folosit(demonstrativ q și/ q sau q distributiv) q trebuie q săq corespundă q
temei q jocului, q săq fie q accesibil q copiilor, q săq fie q q clar, q atractiv, q vizual q pentru q toți q
copii, q materialul q pus q laq dispoziția q copiilor q trebuie q săq fie q accesibil q acestora, q copiii q q
analizându -l,q descoperindu -iq caracteristicile, q familiarizându -seq cu q acesta; q prin q
intermediul q materialului q demonstrativ q seq poate q realiza q reactualizarea q cunoștințelor q
înainte q de q începerea q jocului; q materialul q distributiv q este q așezat q pe q măsuță q înq plicuri, q
q coșulețe q etc. q sau q este q dat q directq copiilor q înq cazul q jetoanelor, q medalioanelor; q
momentul q înq care q copilul q primește q materialul q este q ales q înq funcție q de q joc, q elq putând q
fiq distribuit q fie q laq începutul q jocului, q fie q pe q parcursul q jocului;
-q anunțarea q titlului q jocului q șiq aq scopului q acestuia q seq faceq scurt q șiq sugestiv;
-q familiarizarea q copiilor q cu q jocul q este q oq etapă q hotărâtoare q pentru q desfășurarea q
ulterioară q aq jocului; q prin q familiarizarea q copiilor q cu q jocul q seq trezește q interesul q
pentru q joc, q seq creează q oq atmosferă q relaxantă, q de q bună q dispoziție, q favorab ilă q
performanțelor q șiq seq prezintă q sarcina, q regulile q șiq elementele q de q joc; q astfel q mie q îmi q
revin q următoarele q sarcini: q să-Iq ajut q pe q copii q săq înțeleagă q sarcinile q pe q care q leq au q de q
rezolvat, q săq precizez q clar q regulile q jocului, q săq prezint q conținutul q jocului q șiq
principalele q momente q de q desfășurare, q săq precizez q înq ceq mod q șiq când q seq va q folosi q
materialul q didactic, q săq fixez q sarcinile q conducătorului q de q joc, q săq formulez q q cerințele q
ceq trebuie q satisfăcute q pentru q aq câștiga;
-q executarea q jocului q de q probă q va q fiq făcută q întâi q de q mine, q educatoarea, q apoi q de q copii q
șiq seq vor q face q precizări q asupra q q regulilor q q succesiunii q etapelor q jocului, q modului q de q
rezolvare q aq sarcinilor; q laq grupele q mici q jocul q va q fiq condus q de q mine, q educatoarea, q iar q
laq grupa q mare q seq poate q desemna q un q copil q înq funcția q de q conducător q de q joc;
-q desfășurarea q propriu -q zisă q aq jocului q este q momentul q principal q alq activității; q
desfășurarea q jocului q șiq obținerea q performanței q de q către q copii q relevă q q gradul q de q
înțelegere q alq jocului, q nivelul q însușirii q cunoștințelor q vehiculate q înq joc, q capacitățile q
intelectuale q ale q copiilor; q eu q educatoarea q trebuie q săq urmăresc: q gradul q de q îndeplinire q
aq sarcinilor, q gradul q q de q respectare q aq regulilor, q activizarea q tuturor q copiilor q înq funcție q
de q abilitățile q lor, q îmbinarea q elementelor q de q joc q cu q sarcinile q didactice( mișcări, q
aplauze, q competiție, q etc.), q stimularea q spiritului q de q independență q aq copiilor, q
asigurarea q unei q atmosfere q relaxante q șiq vioaie; q antrenarea q unor q copii q laq conducerea q
jocului; q

13
-q eficientizarea q jocului q didactic q necesită q conceperea q aq 1-2q variante, q după q ceq toți q
copii q au q realizat q sarcinile q din q jocul q propriu -q yis; q astfel q seq pot q introduce q elemente q
noi q de q joc, q seq poate q complica q jocul q prin q sarcini q didactice q mai q complexe, q seq pot q
prezenta q materiale q didactice q suplimentare, q seq introduc q reguli q noi, q seq organizează q
întreceri, q competiții;
-q înq încheierea q jocului q didactic q seq fac q aprecieri q finale q asupra q desfășurării q
jocului(modul q de q realizare q aq sarcinilor, q modul q de q respectare q aq regulilor, q stabilirea q
câștigătorilor); q seq va q repeta q titlul q jocului q șiq scopul q său: q seq pot q utiliz aq procedee q ca: q
utilizarea q fișelor q de q muncă q independentă, q audierea q unui q text q literal q sau q cântec; q
desfășurarea q unui q joc q liber q cu q materialul q didactic q folosit, q oferirea q de q surprize, q
premii q pentru q câștigători q șiq de q pedepse q hazlii q pentru q învinșii q etc.
Înq grădiniță, q seq pot q organiza q șiq jocuri q didactice q interdisciplinare, q înq care q seq îmbină q
sarcini q didactice q din q diferite q domenii q de q cunoaștere(de q obicei q 2-q 3domenii). q Ele q au q
aceeași q structură q șiq respectă q aceleași q condiții q deq realizare q caq înq jocul q didactic q dintr-un q
singur q domeniu q de q activitate. q
Condiția q realizării q unor q astfel q de q jocuri q oq reprezintă q restructurarea q cunoștințelor q din q
mai q multe q domenii, q aplicarea q informațiilor q interdisciplinare q înq acțiuni q utilitare, q înq
generalizări q șiq abstractizări, q transferul q cunoștințelor q dintr -un q domeniu q înq altul.
Spre q deosebire q de q celelalte q activități, q jocul q didactic q are q acea q particularitate q esențială q de q aq
îmbina q armonios q partea q instructivă q șiq exercițiul q cuq partea q distractivă. q
Copilul, q prin q joc, q într-un q mod q q plăcut q șiq distrac tiv, q învață. q Îmbinarea q elementului q
instructiv q cu q cel q distractiv q conduce q laq apariția q unos q stări q emotive q complexe, q q care q
stimulează q șiq exersează q procesele q de q dezvoltare q psihică.
Jocul q didactic q are q oq serie q de q caracteristici q care-lq q diferențiază q de q celelalte q jocuri q șiq
activități q comune q din q grădiniță:
 Scopul q didactic -q reprezintă q oq finalitate q educativă q șiq seq q formulează q prin q raportare q
laq obiectivele q specifice; q formularea q scopului q jocului q trebuie q săq fie q clară q șiq precisă, q
asigurând q q buna q organizare q aq activității.
 Sarcina q didactică -q este q formulată q înq funcție q deq conținutul q jocului q șiq de q vârsta q
copiilor q șiq reprezintă q elementul q de q instruire q prin q care q seq exersează q operațiile q
gândirii(recunoaștere, q q descriere, q reconstituire, q comparație).
 Conținutul q jocului -q reprezintă q ansamblul q cunoștințelor q deprinderilor, q priceperilor q
care q leq achiziționează q sau q seq consolidează; q conținutul q trebuie q prezentat q într-oq
manieră q accesibilă q șiq plăcută q copiilor.

14
 Elementele q de q joc-q reprezintă q mijloacele q deq realizare q aq sarcinii q didactice, q
constituin dq elemente q de q realizare q aq sarcinii q de q învățare; q elementele q de q joc q sunt q
variate(întrecere, q recompensă, q aplauze q etc.), q alegerea q lor q făcându -seq înq funcție q de q
conținutul q jocului, q de q vârsta q copiilor q etc.
 Regulile q jocului -q sunt q prestabilite q șiq obligatorii q pentru q toți q copiii; q ele q
reglementează q conduita q șiq acțiunile q copiilor q q pe q parcursul q jocului(ce q este q șiq ceq nu q
este q permis, q succesiunea q acțiunilor, q cum q săq seq joace, q cum q săq seq rezolve q problema q
respectării q etc.).
 Acțiunea q de q joc-q este q componenta q prin q care q seq realizea zăq sarcina q de q joc; q eaq
cuprinde q momente q de q așteptare, q surpriză, q ghicire, q mișcare, q întrecere q etc.
 Materialul q didactic -q trebuie q săq fie q adecvat q conținutului q jocului q șiq vârstei q copiilor; q
poate q conține q jucării, q jetoane, q cartonașe, q medalioane, q fișe, q materiale q din q natură q etc.
Prin q jocul q didactic q seq realizează q oq bună q q parte q din q sarcinile q instructiv -educative q din q
grădiniță, q elq având q un q rol q foarte q important q înq dezvoltarea q psihică q aq copiilor. q Înq acest q sens, q
obiectivele q urmărite q vor q fi:
-q asimilarea, q verificarea q șiq consolidarea q cunoștințelor q despre q lumea q înconjunrătoare;
-q dezvoltarea q gândirii q preșcolarilor q prin q exersarea q q prin q intermediul q jocului q ,q aq operațiilor q
intelectuale( q analiza, q sinteza, q comparația, q clasificarea, q generalizarea);
-q exersarea q șiq activizarea q voca bularului q copiilor;
-q exersarea q exprimării q corecte, q aq pronunției, q însuțirea q unor q construcții q gramaticale;
-q formarea q percepțiilor q corecte q despre q obiecte q șiq fenomene, q formarea q percepției q spațiale q șiq
temporale;
-q exersarea q memoriei q șiq atenției q voluntare;
-q exersarea q imaginației q creatoare, q prin q diverse q elemente q de q joc;
-q educarea q spiritului q de q observație;
-q educarea q unor q trăsături q ca: q stăpânirea q de q sine, q autocontrolul, q spiritul q de q independență, q
disciplina q conștientă, q perseverența q etc;
-q dezvoltarea q spiritului q colectiv q prin q întreținerea q unor q relații q interpersonale q corecte q între q
copii, q prin q colaborare, q cooperare q șiq q ajutor q reciproc;
-q formarea q unei q atitudini q pozitive q aq copilului q înq raport q cu q mediul q înconjurător q șiq cultural.

15
1.3 q Necesitatea q folosirii q jocului q didactic q laq preșcolari
La q vârsta q preșcolară q mică q (3-q 4q ani), q gândirea q copilului q este q elementară q șiq
simplistă. q Elq are q un q caracter q animist, q înq sensul q căq preșcolarul q mic q consideră q obiectele q șiq
fenomenele q din q jur q caq fiind q însuflețite. q
Pentru q el, q figurile q din q cărți q șiq jucăriile q sunt q vii, q laq fel q caq omul q șiq animalele. q
După q circa q 3q ani q șiq jumătate, q pentru q copil q sunt q vii q numai q jucăriile q înq timpul q
jocului.
q Abia q pe q laq vârsta q de q 5q ani, q jucăriile q încetează q săq mai q fie q considerate q vii.
Lărgir eaq treptată q aq câmpului q explorărilor q perceprtive, q curiozitatea q foarte q mare, q
însușirea q tot q mai q bună q aq limbajului, q precum q șiq implicarea q tot q mai q mare q înq joc q șiq alte q
forme q de q activitate, q împreună q cu q adultul q șiq sub q conducerea q lui, q sunt q condiții q fundamentale q
pentruq dezvoltarea q mintală q aq copilului q preșcolar.6
J.q Piaget q arată q că, q până q laq 4-5q ani q copilul q are q oq gândire q prelogică q șiq preoperatorie, q
după q care q seq instalează q gândirea q concret q operatorie, q care q sq eq extinde q înq perioada q vârstei q
școlare q mici. q
Cea q mai q semnific ativă q trăsătură q aq gândirii q înq perioada q preșcolară q oq constituie q
dezvoltarea q capacității q copilului q de q aq sesiza q relațiile q dintre q fenomene, q cum q arq fi:q relațiile q
cauzuale, q succesiunea q evenimentelor, q simultaneitatea q șiq necesitatea q înq situații q care q au q oq
frecvență q mare q înq mediul q ambiant.
Sesizarea q existenței q unor q relații q q între q fenomene q determină q oq structurare q șiq oq
orientare q nouă q aq atitudinii q interogative q aq copilului. q
Dacă q înq perioada q antepreșcolară, q pentru q identificarea q q obiectelor q șiq însușirilor q
acestora, q copilul q întreabă, q ,ce q este q aceasta?'', q înq perioada q preșcolară, q pe q baza q intensificării q
intereselor q de q cunoaștere, q copilul q întreabă q ,,de q ce?''. q
Întrebările q preșcolarului q q mic q seq referă q laq originea q acțiunilor q șiq lucrurilor, q precum q
șiq laq cauza q lor. q La q această q vârstă q întrebarea q nu q presupune q numai q un q răspuns, q ciq are q laq
bază q fie q un q raport q care q l-aq contrariat q șiq care q seq cere q explicat, q fie q oq îndoială q care q cere q oq
reconfirmare.
Marea q frecvență q aq întrebării,,de q ce?'' q marchează q momentul q gândirii q cauzale, q atunci q
când q relația q cauzală q începe q săq devină q un q raport q logic, q caq dimensiune q cosubstanțială q aq
gândirii. q Principala q caracteristică q aq gândirii q preșcolarului q este q intuitivitatea, q aq cărei q

6 Piget Jean – Psihologie și pedagogie Ed. D idactică ș i Pedagogică, București , 1977

16
esență q rezidă q înq faptul q căq elq ,,q elq poate q q gândii q ceea q ceq percepe, q dar q gândirea q lui q nu q
merge q mai q departe q de q reprezentarea q elementului q perceput''7
Gândirea q copilului q nu q dispune q încă q de q operații q șiq nu q seq extinde q dincolo q de q
perceptiv. q
Ea q operează q cu q preconcepte, q apărute q încă q din q perioada q antepreșcolară, q dar q acum q
ele q câștigă q înq generalizare q șiq precizie q deoarece q seq sprijină q pe q oq experiență q perceptivă q mai q
bogată, q iar q q comunicarea q mai q intensă q cu q cei q din q jur q întărește q forța q lor q integratoare.
Preconceptele q preșcolarului q seq constituie q pe q criterii q mai q clare, q seq sprijină q mai q mult q
pe q reprezentare q șiq un q fel q de q ,,q acțiuni q executate q înq gând''.
Această q gândire q care q seq sprijină q mai q mult q peq imagii q este q numită q de q J.Piaget q
,,gândire q imagistică''. q Ea q dispune q doar q de q preoperații q șiq de q scheme q preoperatorii q care q seq
reduc, q înq esență, q laq niște q intuiții q articulate, q laq niște q echilibrări q succesive q rezultate q din q
centrări q succesive q șiq care q nu q q implică q necesitate q șiq rigoare q logică. q
Prin q urmare, q gândirea q preșcolarului q rămâne q înq ansamblu q intuitivă, q întrucât q
operațiile q eiq sunt q nedesăvârșite, q schemele q de q acțiune q sunt q prelogi ceq șiq ele q seq bazează q doar q
pe q reglări q perceptive, q transpuse q apoi q înq reprezentare.
Preșcolarul q nu q poate q încă q rezolva -q sau q rezolvă q q înq măsură q insuficientă -q sarcini q
cognitive q cum q arq fi:q stabilirea q egalității q între q două q șiruri q de q elemente, q conservarea q
cantităț iiq șiq aq volumului, q incluziunea q claselor, q scrierea, q intuirea q ordinii q spațiale, q schema q
ordinii q temporale q etc. q
Înq ceea q ceq privește q raționamentul, q pentru q gândirea q preșcolarului q este q caracteristic q
raționamentul q transductiv, q înq timp q ceq raționamentul q inductiv q areq ,,un q curs q aditiv, q aderant q
laq sensul q unic q alq percepției, q șiq nu q oq organizare q de q ansamblu''8
Copilul q preșcolar q crede q ceq percepe q șiq nu q simte q nevoia q controlului q printr -un q
experiment q mental. q Judecățile q pe q care q leq face q pe q baza q aq ceea q ceq vede q nu q sunt q integrate q
într-oq viziune q înq ansamblu, q ciq între q ele q apar q mai q degrabă q contiguități. q
De q asemenea, q copilul q nu q formulează,,ipoteze q șiq nu q q sesizează q contradicții q între q
constatările q sale''9.q
Aceste q limite q înq funcționarea q gândirii q copilului q fac q săq persiste, q mai q ales q laq
preșcolarul q mic, q caracteristicile q specifice q antepreșcolarității, q cum q arq fi:q artificialismul, q
animismul, q egocentrismul, q magismul q șiq excesul q de q realism q (considerarea q realului q înq
perspectiva q lui q cea q mai q concretă q șiq mai q imediată).

7 Osterrieth Paul, „Introducere în psihologia copilului”, Ed. Didactică și Pedagogică , București, 1976, pag. 106
8 Osterrieth Paul, „Introducere în psihologia copilului”, Ed. Didactică și Pedagogică , București, 1976, pag. 108
9 Tinca Crețu, „Psihologia copilului & parenting”, Ed. Polirom, București, 2009, pag. 156

17
Toate q aceste q caracteristici q ale q comportamentului q mental q alq copilului q reprezintă q
încercări q ale q sale q de q a-șiq oferi q q răspunsuri q laq nenumărate q întrebări q care q apar q înq
confruntarea q din q ceq înq ceq mai q largă q cu q lumea.
Rolul q șiq locul q q jocului q înq sistemul q mijloacelor q educative q aq fost q șiq este q recunoscut q de q către q
marea q majoritate q aq pedagogilor q din q lume. q Jocul q este q prin q urmare q activitatea q dominantă q aq
copilăriei. q
Formele q de q manifestare q ale q jocului q șiq funcțiile q sale q diferă q deq laq oq perioadă q de q
vârstă q laq alta. q
Dacă q înq perioada q copilăriei q jocul q îndeplinește q mai q multe q funcții q cognitive q sau q
formativ -q educative, q mai q târziu q funcțiile q sale q devin q de q recreere q șiq reconfortare q fizică q șiq
psihică.
Trecerea q de q laq oq perioa dă q de q dominație q aq unei q activități q laq alta q seq realizează q înq
mod q treptat q într-oq perioadă q destul q de q îndelungată q de q timp q șiq care q nu q presupune q excluderea q
uneia q șiq includerea q bruscă q prin q alta, q ciq dimpotrivă, q coexistă q cele q două q forme q de q activitate q
printr -oq armonioasă q îmbinare q ceq înlocuiește q de q laq oq etapă q laq alta q fără q praguri q șiq obstacole.
Asemenea q forme q de q trecere q de q laq joc q laq învățătură q sunt q jocuri q didactice q după q cum q
forma q de q trecere q de q laq învățătură q laq muncă q este q concretizată q înq activitatea q de q pregătire q
tehnico -q aplicativă.
Jocul q didactic q are q un q rol q bine q definit q înq planul q de q învățământ q alq instituțiilor q
preșcolare, q determinat q de q faptul q căq pe q măsură q ceq copilul q își q însușește, q peq baza q experienței q
sale q de q viață, q cât q șiq pe q alte q căi, q oq serie q de q cunoștințe, q de q priceperi q șiq de q deprinde ri,q rolul q
său q crește q înq vederea q acumulării q altora q superioare. q
Prin q urmare q jocurile q didactice q au q drept q scop, q pe q de q oq parte q instruirea q copiilor q într-
un q anumit q domeniu, q alq cunoașterii, q iar q pe q de q altă q parte, q sporirea q interesului q pentru q
activitatea q respectivă .
Eficiența q jocului q depinde q de q cele q mai q multe q ori q de q modul q înq care q educatoarea q știe q
săq asigure q oq concordanță q între q tema q jocului q șiq materialul q didactic q existent, q de q felul q înq care q
știe q săq folosească q cuvântul q caq mijloc q de q îndrumare q aq copiilor q prin q întrebări, q răspunsuri, q
indicații, q explicații, q aprecieri.
Valoarea q jocului q nu q seq restrânge q numai q laq atât. q Înq mare q parte q jocul q didactic q
influențează q înq mod q nemijlocit q q activitatea q tuturor q analizatorilor.
q De q exemplu q prin q jocurile, q ,spune q cum q seq face?'', q ,,cine q face q așa?'' q este q antrenat q
analizatorul q auditiv q șiq seq contribuie q înq special q laq dezvoltarea q auzului q fonematic.

18
Prin q joc q copilul q q învață q cu q plăcere, q devine q mai q interesat q față q de q activitatea q ceq seq
desfășoară. q De q exemplu q prin q jocurile, q loto, q mozaic, q domino, q copilul q analizează q obiectele, q
diferențiază q corect q tipurile q geometrice, q culorile q principale q șiq complementare.
Prin q alte q jocuri q q învață q săq cunoască q formele q șiq dimensiunile q obiectelor: q ,,caută q
obiectele q cu q aceeași q formă'', q spune -mi q unde q pot q locui''. q
Comparând q obiectele q după q dimensiunile q lor, q copilul q învață q săq cunoască q
dimensiunile q de q lungime, q lățime, q mărime, q grosime.
Jocurile q didactice q au q oq importanță q deosebită q pentru q stimularea q gândirii q
preșcolarului, q datorită q cerințelor q de q rezolvare q independentă q șiq creatoare q aq problemelor q pe q
care q leq pun q înq fața q copilului.
Prin q sarcina q didactică q pe q care q oq au q q de q rezolvat q copiii q sunt q supuși q unui q proces q de q
activizare q aq gândirii.
q Comparând q obiectele, q copiii q trebuie q săq leq grupeze q după q trăsăturile q lor. q Înq timpul q
jocului q copiii q sunt q ajutați q prin q întrebări, q seq exprimă q logic, q corect, q coerent.
Înq consecință, q datorită q unor q întârzieri q sau q defecțiuni q înq vorbirea q copiilor, q laq intrarea q
lor q înq grădiniță q diferențele q semnalate q înq dezvoltarea q limbajului q sau q aq vocabularului q
acestora q sunt q încă q deosebit q de q sensibile.
Așa q căq unul q din q obiectivele q majore q ale q învățământului q preșcolar q înq actualele q
condiții q îlq constituie q acela q alq omogenizării q relative, q aq dezvoltării q limbajului q copiilor, q înq așa q
fel q încât q laq intrarea q lor q înq școala q primară q copiii q săq posede q noțiunile q strict q necesare q
însușirii q cunoștințelor q de q bază.
Respectarea q regulilor q jocului q educă q laq copiii q simțul q de q răspundere, q onestitate, q
comportament q șiq atitudinii q corecte q pentru q aq nu q intra q înq conflict q cu q colectivul q de q copiii.
q De q asemenea,,primii q pași''q înq matematica q modernă q sunt q favorizați q deq utilizarea q
frecventă q înq grădiniță q aq jocului q didactic q matematic.
Jocurile q logico -q matematice q pot q fiq folosite q cu q eficiență q înq orice q moment q alq
programului, q dar q important q este q caq ele q să-șiq păstreze q caracterul q de q jocq pentru q copiii, q săq
trezească q interesul q pentru q munca q independentă, q să-lq facă q săq lucreze q cu q plăcere, q săq producă q
oq stare q afectivă q deosebită.
Jocurile q muzicale q q seq apropie q prin q structură q de q jocurile q didactice q incluzând q sarcini q
specifice. q Înq funcție q de q conțin utul q său, q de q reguli, q de q desfășurare, q jocurile q muzicale q pot q fiq
grupate q astfel:
a) jocuri q muzicale q q care q seq desfășoară q după q versuri q ceq constau q înq redarea q ritmică q aq
unor q sunete, q ritmul q fiind q marcat q prin q bătăi q din q palme, q tobe q sau q prin q mers q asociat q
cu q bătăi q din q palme;

19
b) jocuri q muzicale q care q seq desfășoară q după q oq melodie q cunoscută, q cuprinzând q mișcări q
foarte q variate, q executate q după q muzică, q înq funcție q de q caracterul q acesteia;
c) jocuri q de q recunoaștere q care q constau q înq identificarea q unui q cântec, q aq unui q fragment q
dintr -oq melodie q sau q joc q cu q cântec q șiq seq desfășoară q după q anumite q reguli q stabilite q
dinainte q întocmai q de q jucători;
d) jocuri q muzicale q care q seq desfășoară q potrivit q sarcinii q sau q comenzii q primite, q constând q
înq executarea q unei q mișcări q după q muzică q înq funcție q de q comanda q dată q de q educat oare;
Înq concluzie, q putem q afirma q căq toate q jocurile q didactice q desfășurate q înq grădiniță q
influențează q pozitiv q asupra q laturii q intelectuale, q expresia q întregii q personalități q aq copilului, q
fiind q unul q din q mijloacele q importante q de q pregătire q aq copilului q înq vederea q integrării q înq
școală. q

CAPIOLUL q II. q ÎNVĂȚAREA

2.1 q Conceptul q de q învățare
Învățarea q poate q fiq definită q q ca q q oq schimbare q relativ q constantă q q laq nivelul q
cunoștințelor q sau q aq comportamentului q determinată q de q acumularea q de q experiență q prin q
exercițiu.10q După q Atkinson q pot q fiq diferențiate q următoarele q tipuri q de q învățare: q adaptarea, q
condiționarea q clasică, q condiționarea q operantă q șiq învățarea q complexă. q Se q mai q pot q distinge q

10 Rita L. Atkinson, Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem – „Introducere în Psihologie”, Editura
Tehnica, 2002

20
următoarele q forme q de q învățare: q condiționare q clasică, q operantă, q învățare q perceptaual q -q
motrică, q învățare q verbală q șiq învățare q inteligentă.11
Învățarea, q potrivit q lui q A. q N. q Leontiev q (1967), q este q procesul q dobândirii q experienței q
individuale q de q comportare, q de q acumulare q de q informații, q de q formare q aq gândirii, q
sentimentelor q șiq voinței q individului q uman, q proces q care q angajează q întreaga q personalitate, q
întregul q psihic q uman. q Este q procesul q de q dobândire q aq aptitudinilor q de q modificare q mediului. q
A. q Clauss q (1967), q susține q căq educația q este q modificarea q comportamentelor q oamenilor q prin q
soluționarea q unei q probleme q care q pune q indiv idul q uman q înq relații q cu q mediul; q este q
modificarea q dispoziției/capacității q umane, q arată q R.q Gagne q (1975),care q poate q fiq menținută q
dar q nu q poate q atribuită q proceselor q de q creștere; q este q modificare q de q comportament.
P.q Mureșan q (1987) q arată q căq învățarea q este q activita tea q complexă q de q însușire q aq
deprinderilor q șiq cunoștințelor, q de q asimilare q aq experiențelor q șiq modelelor q culturale, q de q
dobândire q aq capacităților q de q acțiune q caq șiq aq modificărilor q adaptative q aq comportamentelor q
laq noile q realități q existențiale, q laq cerințele q șiq activitățile q date. q Analfabetul q de q astăzi q șiq de q
mâine, q susține q A. q Toffler q (1987) q nu q va q fiq cel q care q nu q știe q săq scrie q șiq săq citească, q ciq cel q
care q nu q aq învățat q cum q săq învețe. q Școala q cea q mai q bună, q spune q N. q Iorga, q este q cea q înq care q
înveți q înainte q de q toate q săq înveți. q
Cercetările q psihopedagogice q coroborează q educația q cu q instrucția q ,q uneori q chiar q oq
plasează q înq cadrul q procesului q instrucției. q Din q această q perspectivă q învățarea q ,q înq sens q
restrâns, q este q activitatea q sistematică, q dirijată, q desfășurată q într-un q cadru q organizat, q orientată q
înq direcția q asimilării q de q cunoștințe q șiq formării q structurilor q psihice q șiq de q personalitate.
Învățarea q școlară q reprezintă q oq formă q dominantă q aq activității q școlare, q cu q efecte q înq
plan q informativ ,q prin q extragerea q șiq stocarea q informațiilor q utile, q aq schemelor q de q acțiune, q alq
unor q algoritmi, q coduri q șiq operații, q dar q șiq înq plan q formativ, q prin q formarea q șiq transformarea q
aparatului q cognitiv, q aq personalității q umane
Înq cadrul q școlii, q arată q A. q Cosmovici q (1999 ),q seq disting q următoarele q forme q ale q
învățării12:q 1.învățarea q senzorio -motorie, q prin q care q seq are q înq vedere q formarea q de q
deprinderi q motorii -scris, q desen, q sport, q folosirea q aparatelor q din q dotare q etc. q 2.învățarea q
verbală, q care q presupune q însușirea q de q cunoștințe, q informații q prin q care q seq urmărește q
formarea q priceperilor q șiq capacităților q intelectuale. q Pavel q Mureșan q (1987), q susține q căq înq
esență q seq disting q trei q tipuri q fundamentale q de q învățare: q 1.q I.q Psihomotorie ,q prin q care q seq
formează q deprinderile q motorii q –scris, q de q cond usq un q utilaj; q 2.q I.q Cognitivă, q prin q care q seq

11 Al. Rosca , „Metodologie si tehnici experimentale in psihologie”, Ed. Științifică, 1971
12 Andrei Cosmovici și Luminita Iacob , „Psiho logie Scolară ”, Ed.Polirom, 1999

21
însușesc q cunoștințe, q idei, q principii, q concepții q șiq formează q gândirea, q intelectul. q 3.q I.q
Socială, q care q asigură q asimilarea q experienței q sociale, q formându -seq atitudinile, q convingerile, q
trăsăturile q de q personalitate q etc.q
După q M. q Golu q (2000), q citându -lq pe q J.q Linhart, q seq disting q tipurile q învățării: q directă, q
intențională q șiq indirectă ,q spontană, q nonintențională. q Gânditorul q român q (M. q Golu) q susține q
căq înq baza q criteriilor q științifice q învățarea q seq structurează q înq formele: q habi tuarea ,q învățarea q
prin q obișnuire q care q constă q înq adaptarea q senzorială q șiq afectivă q înq noul q mediu q perceptiv; q
prin q condiționare q de q tip q clasic -q pavlovian q –q fie q înq primul q sistem q de q semnalizare, q
realizarea q legăturii q cu q factorii q sau q stimulii q fizici, q fie q înq alq doileaq sistem q când q stimulii q fizici q
iau q forma q denumirii q verbale, q sau q între q doi q stimuli q verbali q prin q care q seq stabilesc q raporturi q
semantice; q prin q condiționare q instrumentală q când q seq realizează q legătura q adaptativă q între q
secvențele q comportamentale q șiq factorii q extern i,q potrivit q distribuțiilor q întăririlor, q adică q aq
recompenselor q șiq pedepselor q (Skinner); q perceptivă ,q care q privește q planul q cognitiv q șiq
asigură q însușirea q sistemelor q de q semne/simboluri, q aq codurilor q figurale/imagistice; q motorie ,q
respectiv, q articularea q mișcărilor q simple q înq sisteme q integrale, q unitare, q cu q valoare q
instrumentală q sau q finalistă, q pentru q rezolvarea q unor q sarcini q de q muncă: q învățarea q laq balet, q
sport, q meserie, q etc.; q verbală ,q care q constă q înq formarea q șiq îmbogățirea q vocabularului q intern q
sau q dezvăluie q șiq fixează q legături q semantice.
Potrivit q lui q Robert q Gagne q (1975), q înq baza q variabilității q condițiilor q învățării q există q înq
formă q ierarhică q opt q tipuri q de q învățare: q învățarea q de q semnale, q când q individul q dă q răspuns q
laq semnalele q percepute, q caq înq cazul q pavlovian; q învățarea q esteq involuntară, q directă, q difuză q
laq fel q caq semnalele: q bătutul q înq masă, q culorile q semaforului q etc.; q învățarea q stimul q răspuns q
proces q înq care q subiectul q discerne q pentru q aq da q un q răspuns q specific q stimulului. q Este q
învățarea q motorie q –q ținerea q corectă q aq stiloului q cu q ajutorul q
învățătorului/părintelui/instructorului, q care q îndeplinesc q rolul q stimulativ q înq învățare q prin q
întărire, q acțiune q repetativă q pentru q aq răspunde q cât q mai q adecvat; q învățarea q prin q înlănțuire ,q
reprezintă q forma q simplă q aq învățării q secvențiale, q respectiv, q învățarea q unei q serii q de q legături q
dintre q stimuli q șiq răspuns q într-oq anumită q ordine q dată: q pornirea q mașinii, q mersul q pe q bicicletă, q
înotul; q învățarea q de q asociații q verbale q care q constă q înq învățarea q unor q serii q de q legături q între q
stimuli q șiq răspuns q dar q de q natură q verbală q șiq care q urmărește q învățarea q cuvintelor, q îmbinarea q
cuvintelor q înq propoziții, q dezvoltarea q memoriei q (rol q fundamental); q învățarea q prin q
discriminare ,q care q presupune q răspunsuri q diferențiate q după q forma q obiectelor q șiq prin q
identificarea q elementelor q de q distingere: q forma, q mărimea q șiq culoarea q literelor, q cifrelor, q
învățând q trăsăturile q distinctive q aq claselor q de q obiecte, q procese q sau q fenomene q etc.; q învățarea q
noțiunilor, q care q asigură q formarea q capacității q de q aq stabili q clase q de q obiecte q prin q trăsături q șiq

22
caracteristici q comune q șiq fixarea q lor q prin q limbaj; q învățarea q regulilor, q bazată q pe q învățarea q
noțiunilor q ,pentru q căq regula q reprezintă q un q lanț q aq mai q multor q concepte/noțiuni; q este q
capacitatea q internă q aq individului q uman q care q permite q săq răspundă q laq oq clasă q de q stimuli, q de q
situații -stimulq cu q oq clasă q de q performanțe q iar q ultima q performanță q fiind q legată q de q prima q
noțiune: q obiectele q rotunde q seq rostogolesc, q prin q care q seq știe q ce-iq obiect q rotund, q ce-iq
rostogolirea. q Această q formă q de q învățare q ocupă q oq mare q parte q din q învățarea q școlară; q
rezolvarea q de q probleme -q proces q care q implică q gândirea q șiq constă q înq combinarea q de q reguli q
pentru q aq seq găsi q soluția q laq situațiile q ivite, q apărute; q generează q oq nouă q învățare, q noi q idei q care q
multiplică q aplicarea q regulilor q învățate.
Așadar, q învățarea, q susține q Gagne, q este q un q procesq ierarhic q cumulativ q înq care q formele q
superioare q ale q învățării q seq bazează q pe q cele q inferioare; q permite q găsirea q particularităților q
formelor q învățării q de q către q fiecare q subiect.
Foarte q important q este q înq procesul q învățării q caq educatorul q săq știe q cu q ceq săq înceapă ,q
de q unde q trebuie q săq pornească q înq învățare, q încotro q seq îndreaptă, q ceq vrea q săq facă q sau q săq faci, q
care q sunt q condițiile q învățării. q Potrivit q acestor q preocupări q gânditorul q susține q căq două q sunt q
condițiile q învățării: q interne -care q privește q totalitatea q capacităților q posedate q de q individul q
uman: q potențialul q ereditar, q dispozițiile q înnăscute; q nivelul q dezvoltării q intelectuale q –
cunoștințe, q capacități q psihice, q motivații, q voință q etc.; q externe -q respectiv, q variabilele q care q
dau q situațiile q învățării -q cerințele q școlare, q structura q șiq gradul q de q dificultate q alq obiectelor q de q
studiu, q calitatea q actului q instruirii, q competențele q educatorului q relațiile q dintre q profesor q –
elev/student, q ambianța q colectivului q de q studiu q ,q climatul q psihosocial q din q grup, q gradulq de q
competență q șiq competitivitate q din q grup.
După q D. q Ausubel(1981),în q cadrul q condițiilor q învățării q distinge: -q variabilele q
intrapersonale q sau q factorii q interni q șiq variabilele q situaționale q sau q factorii q externi. q Altfel q
spus q factorii q cognitivi -dezvoltarea q cogn itivă q aq subiecților; q socioafectivi -stările q emoționale, q
atitudinile, q motivațiile q ;q sociali -grupurile q umane, q familia, q normele, q regulile, q religia q etc.
2.2 q Tipologie
q q q q q q q q q q q q q q q q Tendintele q principalelor q tipuri q de q invatare, q mutatiile q survenite q inq momentul q
actual q sunt q urmatoarele q :
-q q invatarea q prin q imitare q ;q
-q q invatarea q senzoriala q ;
-q q invatarea q prin q rezolvarea q de q probleme q ;
-q q invatarea q prin q receptare q ;q
-q q invatarea q mecanica q ;

23
-q q invatarea q creatoare q .q
-q q invatarea q logica q ;
a)q Invatarea q prin q imitare .q Se q inscrie q intr-oq teorie q mai q larga q ,q cea q aq invatarii q sociale q ,q
concept q introdus q de q N.E. q Miller q siq J.q Dollard q ,q inq lucrarea q sugestiv q -q intitulata q :q "q
invatarea q sociala q siq imitatia q "q (1941).
Aceasta q teorie q aq imitatiei q deschide q perspectiva q implicarii q socialului q inq explicarea q
invatarii q umane q .q Omul q poate q adesea q saq invete q prin q observarea q altor q persoane .q q
Comportamentele q acestora q sunt q modele q reale q supuse q imitatiei q de q catre q cei q care q seq afla q inq
interactiune q sociala q q .q q Se q presupune q caq tendinta q spre q imitatie q este q propr ieq fiintei q umane .q
Comportamentul q educatorului q inq clasa q reprezinta q un q model q prin q imitatie q .
b)q Invatarea q prin q rezolvarea q de q probleme q .q Se q realizeaza q prin q inlantuirea q aq doua q
sau q mai q multe q reguli q insusite q anterior q .q q Este q tipul q superior q de q invatare q care q ,q inq esenta, q
este q expresia q efectelor q cumulative q ale q celorlalte q tipuri q .q "q Prin q acest q proces q de q combinare q
aq vechilor q reguli q inq altele q noi q ,q omul q rezolva q probleme q noi q pentru q elq siq isi q formeaza q astfel q
mai q multe q capacitati q noi q ."q (H. q Wallon q -q 1959 q ,q "q Tratat q de q psihologie q aplicata" q pag. q 1526 q
)q .q q q Ele q sunt q noi q pentru q elq ,q nu q siq pentru q stiinta q .q Rezolvarea q de q probleme q ne q apare q astfel q
caq oq combi nare q aq unor q reguli q invatate q anterior. q Cum q seq realizeaza q pe q plan q interior q aceasta q
combinare ?q q Este q oq intrebare q care q depaseste q simpla q constatare q aq rezultatului q obtinut q inq
urma q combinarii q .q q
c)q Invatarea q senzoriala q .q Putem q spune q astfel q caq inq cadrul q invatarii q senzoriale q seq
realizeaza q anumite q corespondente q siq articulatii q intre q datele q perceptive q siq actele q motrice q
corespunzatoare q .q Semnificativ, q deci, q inq cadrul q acestui q tip q de q invatare q este q modelul q inq care q
seq articuleaza q latura q perceptiva q cu q cea q motorie q .q q "q Din q q jocul q combinat q alq factorilor q
externi q siq interni q –q modelul q actului, q tatonari, q exercitiul, q autocontrol, q corectii q etc q –q va q
rezulta q oq noua q desprindere, q oq noua q cucerire." q 13
d)Invatarea q prin q receptare q este q cunoscuta q siq sub q denumirea q de q invatare q
verbala,de q invatare q aq conceptelor(notiunilor),de q invatare q aq sensurilor q sau q de q invatare q
constienta.
q q q q q Cel q care q aq studiat q acest q tip q de q invatare q aq fost q psihologul q David q Ausubel. q Potrivit q
tezei q sale q fundamentale q copiii q invata q inq primul q rand q cele q mai q multe q prin q receptare q siq apoi q
prin q descoperire q ,q principiile q siq ideile q ceq constituie q continutul q celor q ceq urmeaza q aq fiq
invatate q sunt q prezentate q siq receptionate q de q copii q siq inq mai q mica q masura q descoperite q de q ei. q
De q aici q siq denumirea q pe q care q oq intalnim q de q "invatare q verbala q aq sensului ".q Deducem q astfel q
caq purtatorul q informatiei q este q cuvantul.Invatarea q nu q seq reduce q laq simpla q memorare q aq

13 I.Radu,"Psihologie scolara", Editura Stiintifica,1974,pag 51

24
acestuia, q eaq presupune q inq mod q necesar q intelegera q sensului, q prin q constientizarea q q sarcinii q deq
invatat q cu q ajutorul q actunilor q mintale q prealabile.
q q q q q Achizitia q de q informatii q pe q care q oq presupune q acest q tip q de q invatare q include q un q evantai q
larg q de q elem ente, q incepand q din q imagini q siq reprezentari q privtoare q laq obiecte q siq fenomene q
concrete q siq terminanad q cu q notiuni q (concepte) q principii q siq idei q abstracte q .
e)Invatarea q logica q este q acea q alternativa q inq care q achizitia q finala q aq procesului q de q
invatare(notiune,princi piu,idee q etc.)poate q fiq articulata q siq inclusa q inq structura q conjunctiva q aq
subiectului,poate q fiq corelata q cu q ceea q ceq subiectul q stie q dinainte,dandu -iq astfel q acestei q
achizitii q un q sens. q Achizitia q devine q veriga q sau q componenta q intra-un q lant q mai q complex q
imbogatind -oq cu q nuante q suplimentare.
f)Invatarea q mecanica q eq alternativa q inq care q achizitia q finala q este q doar q memorata q fara q
saq fie q articulata q cu q cunostintele q anterioare.
g)Invatarea q creatoare q presupune q cu q precadere q acest q din q urma q aspect q ,q
descoperirea q unei q solutii q origin ale q pentru q rezolvarea q situatiilor q problematice q .q Ea q intervine q
atunci q cand q simpla q aplicare q aq unor q raspunsuri q automatizate q sau q algoritmi q nu q este q
suficienta q pentru q descoperirea q solutiei q .
q q q q q q Mecanismul q psihologic q intern q implicat q inq acest q proces q este q prea q putin q cunoscut q .q De q
cele q mai q multe q ori q intervine q operatia q de q combinare q intr-oq structura q cognitiva q noua q aq
regulilor q invatate q anterior q .
h)Invatarea q prin q descoperire q seq refera q laq oq situatie q inq care q materialul q de q invatat q nu q este q
prezentat q intra-oq forma q finala q ,q elq urmeaza q saq fie q descoperit q caq urmare q aq unei q activitati q
mintale q siq apoi q inclus q inq structura q cognitiva q aq celui q ceq invata q .
q q q q q q Din q punct q de q vedere q alq formelor q de q organizare q descoperirea q seq poate q realiza q prin q
instruire q individuala q inq ritm q propriu q ,q pe q perechi q ,q inq grupe q mici q ,q sau q prin q activitatea q
independenta q inq ritm q dirijat q cu q participarea q tuturor q copiilor q .
q q q q q q q Se q recunoaste q caq din q punct q de q vedere q teoretic q invatarea q prin q descoperire q constituie q
un q generator q alq motivatiei q siq increderii q inq sine q .q Accentul q pus q pe q descoperire q inq cazul q
invatarii q "are q drept q efect q calauzirea q copilului q pe q oq cale q constructiva"14q .q Conditia q
necesara q este q caq situatia q de q invatare q saq fie q bine q structurata q siq adaptata q particularitatilor q de q
varsta q ale q celui q care q invata q cat q siq continutul q disciplinei q stiintifice q .
q q q q q q q q Inq construire aq unei q activitati q putem q efectua ,q desigur q ,q potrivit q noilor q conceptii q
metodologice q ,q combinarea q diversa q de q metode q ,q precum q siq aq fiecarei q modalitati q de q folosire q
aq formelor ,q procedeelor q sau q mijloacelor q de q invatamant q fie q pentru q intreaga q activitate q ,q fie q
pentru q parti q din q eaq .

14 D. Ausubel, F. Robinson :"Invatarea in scoala", Editur a didactica si pedagogica Bucuresti ,1971, pagina – 578

25
q q q q q q q q Intreaga q problematica q aq invatarii q trebuie q saq constituie q alaturi q de q predare q oq
constanta q aq preocuparilor q cadrului q didactic q laq nivel q de q organizare q siq desfasurare q aq
procesului q de q invatamant q .
2.3 q Învățarea q laq preșcolari
q q q q q q q q Invatarea q laq varsta q prescolara q seq deosebeste q inq mod q distinct q de q invatarea q inq cadrul q
activitatilor q obligatorii q .
q q q q q q q q Invatarea q este q oq activitate q complexa q aq omului q inq care q sunt q implicate q siq alte q procese q
cognitive q .q q Oq contributie q importanta q inq invatare q oq au q procesele q afective q ,q vointa q siq
motivatia q caq siq atentia q siq utilizarea q numeroaselor q deprinderi q de q toate q felurile.
q q q q q q q q Prescolaritatea q este q siq stadiul q inq care q seq realizeaza q oq evidenta q invatare q afectiva q prin q
observarea q conduitelor q celorlalti q ,q prin q imitarea q dar q siq prin q asimilarea q unor q cerinte q siq
norme q .
q q q q q q q q Intre q trei q siq sase q ani q invatarea q apare q frecvent q inq impletirea q cu q jocul, q iar q laq cei q mari q
,q siq caq activitate q de q sine q statatoare q atat q inq forme q spontane q cat q siq organizate q .
q q q q q q q q q Invatarea q reprezinta q oq activitate q menita q saq schimbe q comportamentul q copilului q ,q sa-
iq faciliteze q asimilarea q de q informatii q ,q saq ajute q copilul q saq seq adapteze q laq mediu q .q Ea q
presupune q asimilarea q de q cunostinte q siq abilitati q ,q formarea q de q capacitati q adaptative q ,q
prelucrare q de q informatii q ,q aplicarea q inq practica q siq evaluare q aq propriilor q performante q .
q q q q q q q q Stiintele q educatiei q siq psihologia q au q parcurs q inq ultimile q decenii q pasi q importanti q inq
descifrarea q mecanismelor q cognitive q ,q inq decriptarea q modului q cum q invata q copilul q ,q mai q alesq
laq varsta q prescolara q .
q q q q q q q q q J.Piaget, q Henry q Wallon, q Vagotski q siq alti q precursori q aiq psihologiei q cognitive q au q
deschis q drumul q unor q cercetari q fructuoase q inq domeniu, q urmate q de q psihologii q siq pedagogii q
contemporane q .
q q q q q q q q q Activitatile q din q gradinita q suntq un q antrenament q alq capacitatii q de q invatare q ,q inq
masura q inq care q sunt q adaptate q particularitatile q siq capacitatile q de q invatare, q specifice q varstei. q q
Numai q prin q cunosterea q psihologiei q copilului q siq aq personalitatii q fiecarui q copil q inq parte, q
educatorul q poate q sa-iq organizeze q experienta q de q invatare q inq asa q maniera q incat q sa-iq faciliteze q
accesul q inq cunoastere q siq sa-iq amplifice q capacitatile q de q asimilare q de q noi q cunostinte q ,q de q
formare q aq unor q deprinderi q de q munca q intelectuala q esentiale q inq adaptarea q laq activitatea q
scolara q .
q q q q q q q q Cercetarile q de q psihologie q aq invatarii, q particularizate q pentru q varsta q prescolara q ,q
subliniaza q caracterul q concret -intuitiv q alq invatarii q ,q necesitatea q de q vehiculare q aq obiectivelor q
siq alq jocului q inq dezvoltarea q personalitatii q prescolarului q .q Rolul q famil iei, q alq educatorului q ,q alq

26
grupului q de q copii q (prieteni q siq colegi q de q gradinita) q reprezinta q factorii q ceq influenteaza q major q
evolutia q invatarii q .
q q q q q q q q q De q aici q decurg q urmatoarele q cerinte q ale q stimularii q interesului q pentru q invatare q siq
pentru q largirea q orizontul uiq de q conoastere q :
-deschiderea q copilului q pentru q cunoasterea q nemijlocita q (concret -intuitiva) q aq
realitatii q cu q care q poate q intra q inq contact q direct, q pe q calea q simturilor q siq aq actiunii q ,q aq
jocului q siq aq manipularii q de q obiecte q ;q
-largirea q cunoasterii q prin q antrenarea q capacitatilor q de q reflectare q laq nivelul q
perceptiilor q siq reprezentarilor q (dezvoltarea q spiritului q de q observatie q ,q aq finetii q
analizatorilor) q ;
-declansarea q curiozitatii q epistemice q ,q accentul q pe q activitati q laq alegere, q care-iq
trezesc q interesul q ;
-q formarea q deprinderilor q de q munca q intelectuala q accesibile q varstei q .
q q q q q q q q q Cercetarile q au q pus q inq evidenta q caq prescolarul q are q disponibilitati q de q cunoastere q
sporite q fata q de q cele q valorificate q inq gradinita, q rezerve q de q energie q neutilizate q .q Se q impune q
educarea q timpurie q siq cresterea q numarului q de q conexiuni q nervoase q (50.000 q laq nivel q normal) q .q
q Generalizarea q grupei q pregatitoare q siq ,q inq perspectiva q ,q aq gradinitei q arq fiq oq solutie q mai q ales q
pentru q situatiile q inq care q familiile q nu q acorda q suficient q interes q pentru q dezvoltarea q intelectuala q
aq copilului q .q q Gradinita q de q copii q ofera q cadrul q prielnic q pentru q organizarea q stiintifica q aq
invatarii q ,q esalonarea q gradata q aq sarcinilor q de q invatare q ,q conducerea q cu q profesionalism q aq
copilului q pe q calea q cunoasterii.
q q q q q q q q q q q Valorificarea q experient eiq de q viata q aq copilului q ,q predominanta q jocului q caq tip q de q
activitate q siq imbinarea q activitatilor q comune q cu q cele q alese q sunt q premisele q unei q invatari q
eficiente q laq varsta q prescolara q .q Recuperarea q unor q ramaneri q inq urma q ,q aq unor q carente q
educative q din q familie q ,q aq unor q componente q gresite q seq realizeaza q numai q inq cadrul q organizat q
din q gradinita q .
q q q q q q q q q Compexitatea q invatarii q rezulta q siq din q cerintele q multiple q ridicate q de q viata q scolara q siq
integrarea q sociala q viitoare q .q q Copilu q este q format q siq informat q inq domeniul q intelect ual q ,q
moral, q estetic q ,q fizic, q explicativ, q religios q ,q s.a. q sporind q sansele q q unei q adaptari q rapide q laq
activitatea q scolara q siq laq exigentele q de q mediu q ,q integrare q scolara q siq culturala q .
q q q q q q q q q Treptat q ,q copiii q vor q putea q trece q de q laq cunoasterea q senzorio -motorie q laq cea q rationala q
prin q valorificarea q situatiilor q propice q invatarii: q "curiozitatea q vie q "q aq copiilor q ,q repetarea, q
uneori q obsesiva q aq intrebarilor q cauzale q :q "de q ceq ?q ",q "cum q ?q "q ,q demonstreaza q marea q
plasticitate q aq sistemului q nervos q ,q capacitatea q de q aq descoperi q relatii q cauzale q siq interpretari q
stiintifice, q daca q raspunsurile q vor q fiq formulate q adecvat q varstei q (q de q exemplu q ,q copilul q de q 5-

27
6q ani q intelege q siq poate q explica q de q ceq cad q frunzele q toamna q ,q de q ceq pleaca q pasarile q calatoare q
,q de q ceq ingheata q apa q etc. q )q ,q iar q laq sapte q ani q poate q intelege q transformarea q naturii q de-aq
lungul q anotimpurilor .q Legarea q explicatiilor q teoretice q de q demonstrarea q practica q siq de q
experienta q copiilor q va q grabi q trecerea q lor q inq stadiul q operatiilor q formale q ,q accesul q lor q laq
abstractiuni q siq generalizari q .
q q q q q q q q q Dezvoltarea q limbajului q este q spectaculoasa q :q copilul q invata q notiuni q empirice q intr-un q
ritm q ceq nu q va q mai q fiq niciodata q acelasi q inq toata q viata q saq ;q seq dezvolta q laq 5-6q ani q limbajul q
contextual q (q chiar q inq absenta q materialului q intuitiv q )q care q face q trecerea q laq notiunile q
stiintifice q .q q q Gandirea q seq dezvolta q inq acelasi q ritm q cu q limbajul q ,q legatura q dintre q cele q doua q
procese q psihice q fiind q una q de q conditionare q reciproca q .
q q q q q q q q q Imaginatia q are q un q rol q de q compensare q aq necunoscutului q ,q de q inlocuire q aq ceea q ceq nu q
poate q face q copilul q inq plan q real q cu q planul q dorintelor q siq nazuintelor q manifestate q inq reverie q siq
joc q .q Treptat, q spre q varsta q scolara, q copilul q incepe q saq discearna q intre q real q siq imaginar q ,q saq seq
indoiasca q de q continutul q unor q povesti, q mituri q ,q saq caute q explicatii q rationale q ale q realitatii.
q q q q q q q q q Actiunea q reala q este q cheia q de q bolta q aq dezvoltarii q intelectuale. q Oq imagine q (q un q
tablou q )q ilustreaza q un q acces q laq abstractie q decat q inq situatia q participarii q reale, q motrice, q
intelectuale, q afective, q motivate q siq sustinute q de q curiozita teq .q Orice q fortare q aq abstractizarii q
duce q laq invatare q formala q ,q memorare q mecanica q ,q fara q eficienta q practica.
q q q q q q q q q Poate q mai q mult q decat q factorii q biologici q siq nativi q ,q conditiile q psihologice q siq
psihosociale q joaca q un q rol q important q inq invatare q .
q q q q q q q q q Atitudinile q siq formele q de q conduita q seq constituie q inq cea q mai q mare q parte q de q invatare q
,q desi q seq vorbeste q siq despre q "q stilul q personal q "q inq comportare q de q laq varste q fragede q (q 3-4q
ani q )q .q q Factorii q intaritori q caq :q repetitia q ,q aprobarea q adultului q ,q aprecierea q recipr oca q inq
grup q ,q trairea q afectiva q pozitiva q aq reusitei q ,q satisfacerea q motivului q sau q aq trebuintei q care q
au q indemnat q laq actiune ,q isi q manifesta q din q plin q influenta q .q Achizitia q unor q atitudini q nu q
presupune q doar q imitarea q ,q copierea q atitudinii q adultilor q ,q ciq siq imbunat atirea q lor q prin q
autocontrol q siq creatie q proprie q ,q prin q originalitate q .q Pentru q Pia_
get q ,q evolutia q personalitatii q infantile q apare q caq oq invatare q prin q asimilareacomodare q (deci q caq
oq adaptare) q ,q caq oq constructie q de q structuri q acomodate q conditiilor q exterioare q ,q pe q care q
copilul q leq asimileaza q .
q q q q q q q q Cautarile q recente q ,q starile q asupra q ansamblului q biopsihic q structurat q caq fundament q
alq individualizarii q copiilor q inq perioade q timpurii q (q 3-4q ani q )q ,q conturarea q prin q invatare q aq
unor q atitudini q caracteristice q ,q aq unui q mod q propriu q de q conduita q laq solicitarile q mediului q .
q q q q q q q q q La q varsta q prescolara q mare q seq remarca q oq "descentralizare "q aq psihismului q ,q inq
sensul q depasirii q egocentrismului q .q Apare q identificarea q sinelui q siq eului q ,q inq trei q ipostaze q

28
(Ursula q Schiopu q -q "q Cunoasterea q copilului q prescolar q "q )q :q sinele q sau q eul q perceput q de q copil q
(autoperceput), q cel q dorit q sau q ideal q siq imaginea q de q sine q reflectata q inq perceperea q de q catre q cei q
apropiati q (q parinti, q educator q )q .q Totodata q apar q relatii q sociale q de q tip q eu-tu,
eu-noi, q eu-noi-voi q ,q etc. q Invatarea q psihosociala q da q nastere q unor q noi q comportamente q :q
comportarea q reverentioasa q ,q salutul, q exprimarea q gratitudinii q ,q adresarea q cu q
"dumneavoastra" q inq discutiile q cu q adultii q ,q atentie q siq solicitudine q inq grup q ceq constituie q
temeiul q angregarii q normale q inq colectivul q clasei q intai q .q q Invatarea q comportamentelor q
civilizate q ,q aq regulilor q morale q elementare q siq aplicarea q lor q inq practica q sunt q desigur q un q
domeniu q important q alq muncii q educative q din q gradinita q .
Vârsta q preșcolară q reprezintă q un q exemplu q deosebit q de q grăitor q q pentru q relația q dintre q
dezvoltarea q biologică, q psihică, q socială q șiq joc.
q Jocul q reprezintă q atât q cadrul q sursă q șiq factor q alq dezvoltării q copilului q preșcolar q dar q șiq
produs q alq acestei q dezvoltări.
Transformările q intervenite q laq nivelul q jocului q laq vârsta q preșcolară q seq explică q prin q
acumulările q informative q șiq mai q ales q prin q achizițiile q psihice q formate q înq acești q ani.
Evoluția q jocului q seq concretizează q înq complicarea q șiq perfecționarea q structurii q
acestuia, q care q este q supus q cerințelor, q aq realității, q copilul q seq apropie q intuitiv q de q aspecte q șiq
laturi q importante q ale q acesteia. q Jocul q contribuie q substanțial q laq formarea q personalității q
copilului q datorită q plăcerii q pe q care q oq provoacă.
La q trei q ani, q jocul q este q încă q legat q de q obiecte q cuprinzând q q numeroase q obiecte q de q
manualitate, q dar q șiq elemente q mai q complexe q deoarece q interesul q copilului q față q de q conduitele q
adulților q crește.
q Elq ,,decupează'' q din q aceste q momente q șiq situații q pe q care q apoi q leq reproduce. q Iau q
amploare q acum q jocurile q cu q subiect q șiq rol. q
La q patru q ani q jocul q nu q mai q este q izolat. q Copilu lq solicită q parteneri q șiq îiq preferă q pe q cei q
mai q mari q sau q mai q mici q decât q el. q
După q patru q ani q șiq jumătate q jocul q rămâne q activitatea q fundamentală q șiq începe q săq seq
detașeze q de q celelalte q activități.
Făcând q referire q laq caracteristicile q jocului q înq prima q parte q aq școlarității, q Ursula q
Șchiopu q identifică q caracterul q iradiant q alq jocului. q
Acest q caracter q seq diminuează q șiq face q distincție q între q joc, q activitatea q de q auto-servire, q
activitatea q igienică. q
Înq aceeaș iq perioadă q copilul q nu q face q distincție q între q realitate q șiq imaginație, q ceea q ceq
seq vede q înq jocul q său.

29
q La q cinci q ani, q jocul q cu q subiect q șiq rol q atinge q un q foarte q important q nivel q de q
dezvoltare. q Apar q acordurile q șiq proiectele q înq joc, q este q evidentă q adaptarea q lor q laq posibilitățile q
de q rol q ale q partenerului.
Înq multe q cazuri q copilul q are q nevoie q de q partener, q ceea q ceq pune q înq evidență q oq
stimulare q socială,interrelaționarea q caq instrumentare q aq jocului. q
De q laq cinci q ani q șiq jumătate q distincția q dintre q imaginar q șiq realitate q îlq conduce q pe q
copil q săq pregătească q condițiile, q săq selecteze q jucăriile q necesare q jocului, q săq confecționeze q
astfel q de q jucării. q
Pe q parcursul q întregii q preșcolarități q înq funcție q de q achizițiile q realizate q laq nivelul q
percepției, q reprezentării q acțiunii, q apar q forme q comp lexe q de q joc q șiq anume -q jocul q de q imitație, q
jocul q cu q subiect q din q viața q cotidiană, q jocul q de q mișcare, q jocul q cu q subiect q din q poveste, q cu q
forma q saq primară q de q dramatizare, q jocul q realizării, q jocuri q de q construcție, q jocuri q didactice.
q La q vârsta q mici q preșcolarități q informaționale q pe q care q copilul q leq receptează q greu q
percepția q săq leq valorifice q înq mod q spontan q șiq rapid q înq jocul q său. q q
Subiectul q jocului q deosebit q de q simplu q șiq chiar q sărac q înq prima q parte q aq preșcolarității q
este q legat q de q viața q cotidiană, q de q ceea q ceq copilul q vede q șiq trăiește q înq familie q șiq laq grădiniță. q
Pe q măsură q ceq copilul q realizează q achiziții q psihice q ale q jocului, q reflectarea q realității q
devine q una q corectă q înq mintea q copilului. q
Jocul q preșcolarului q mic q exprimă q nivelul q sociabilității, q explică q jocul q individual q q șiq
apoi q jocul q paralel, q sociabilitatea q lui q fiind q redusă. q
Pe q măsură q ceq aceasta q seq dezvoltă, q apare q jocul q asociat q șiq apoi q jocul q înq grup; q laq
începutul q preșcolarității q copilul q preferă q rolurile q active q înq care q reacționează q cu q diferite q
obiecte.
q Rolurile q pasive q nu q sunt q acceptate q decât q pentru q moment, q de q cele q mai q multe q ori q
fiind q ditribuite q păpușii q sau q adultului, q structura q q jocului q de q aq complica q seq perfecționează q
apărând q treptat q rolul, q scopul, q subiectul, q regulile q jocului. q
Rolul q este q comportamentul q pe q care q copilul q laq găsit q înq realitatea q socială q șiq îlq
reproduce q înq joc.
La q începutul q preșcolarității q acest q rol q reproduce q cu q exactitate q comportamentul q real. q
Pe q măsură q ceq trăiește q copilul q seq dezvoltă q psihic q șiq fizic q șiq își q creează q jocul q pe q baza q
realității, q asociind q comportament ul. q
Dacă q laq începutul q preșcolarității q rolul q seq confundă q cu q subiectul, q pe q măsură q ceq
copilul q crește q apare q subiectul q care q este q dezvoltat q prin q cooperare q cu q ceilalți q șiq apoi q fixate q
roluri q șiq distribuite q înq funcție q de q preferințe. q

30
Preșcolarul q mare q acceptă q șiq roluri q pasive, q își q amână q realitatea q unui q rol q preferat q
pentru q mai q târziu q înq funcție q de q hotărârile q grupului.
Scopul q jocului q lipsește q laq trei q ani, q atent q începe q săq seq concentreze q laq patru q ani. q
După q patru q ani q șiq jumătate q copilul q elaborează q scopul q jocului, q stabilește q planul q jocului, q
construiește q subiectul.
q După q cinci q ani q jucăriile q sunt q selectate q înq vederea q utilizării q după q stabilirea q scopului q
șiq subiectului. q
Copilul q poate q folosi q laq cinci q ani q un q obiect q cu q alte q funcționalități q decât q celei q proprii q
lui, q înq funcți eq de q necesitățile q lui, q de q multe q ori q construiește q jucăriile q înq funcție q de q subiectul q
șiq rolul q jocului.
Rolurile q apar q înq aq doua q parte q aq preșcolarității q șiq pot q fiq intrinseci(adică q generate q de q
subiectul q acestuia) q șiq extrinseci(impuse q de q adult). q
Până q laq patru q ani q copilul q nu q acceptă q nicio q regulă, q nu q oq înțelege q caq săq facă q plăcerea q
adultului, q respectă q un q interval q destul q de q scurt, q dar q renunță q foarte q repede. q
Preșcolarul q mare q înțelege q regulile, q necesitatea q lor, q impune q șiq celorlalți q respectarea q
lor q șiq sancționează q prin q eliminarea q din q joc q aq celor q care q nu q respectă q regulile. q
Spre q vârsta q de q șase q ani q aceste q reguli q sunt q discutate q înq grup q caq expresie q aq relației q
dintre q jocul q de q construcție, q apare q jocul q caq formă q superioară q aq relației q dintre q joc q șiq învățare.
La q începutul q apariției q sale q elementele q de q joc q asociate q sarcinii q de q joc, q imprimă q un q
anumit q specific, q regulile q sunt q respectate q sub q discreta q conducere q aq adultului. q
Pe q măsură q ceq copilul q crește q elementele q de q joc q seq diminuează, q iar q conducerea q poate q
fiq realizată q pe q secvențe q de q joc q didactic.