INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2 CAPITOLUL… [631159]

1 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2
CAPITOLUL 1. Cercetări de marketing în turism ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.1. Domeniile cercetării de marketing în turism ………………………….. ………………….. 7
1.2. Cercetarea intențiilor de cumpărare cu ajutorul chestionaru lui ……………………… 9
CAPITOLUL II. Ecoturismul – principala formă de manifestare a turismului durabil ……….. 19
2.1. Conceptul de ecoturism ………………………….. ………………………….. ………………… 19
2.2. M anagementul ariilor protejate ………………………….. ………………………….. ……… 25
2.3. Parcuri naționale și naturale din România ………………………….. ……………………. 27
2.4. Programe ecoturistice în ariile protejate ………………………….. …………………….. 44
CAPITOLUL III. Sondaj de opinie privind ecoturismul în România ………………………….. ….. 50
3.1. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 50
3.2. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 66
ANEXA 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 68
ANEXA 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 71
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 72

2 INTRODUCERE
Durabilitatea, pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte
interdependent e: economic, social -cultu ral și mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență,
ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a
diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio -cultural și ec ologic,
maximizarea benef iciilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra
conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale
necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.
Scopul r ealizării unui turism dur abil trebuie să fie subor donat planurilor naționale și
regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi țeluri economice (creșterea
veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării),
arii sociale (ameliorarea sărăciei și inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului
socio -cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale) ori arii ecologice
(protejarea funcțiilor ecosistemelor, conservarea și utilizare a durabilă a biodiversită ții).
Impactul turismului, privit pe plan economic și socio -cultural, dar și în relație cu mediul
și diversitatea biologică, include pe lângă aspectele pozitive și unele aspecte negative. În
dimensiunea soc io-economică și culturală a dezvoltării turismului , impactul negativ asupra
diferitelor segmente din populație poate cuprinde degradarea socială a comunităților locale,
efectul asupra obiceiurilor, tradițiilor și stilului de viață, efectul asupra structuri i ocupării,
asupra nivelu lui și distribuției venit urilor. Pe plan ecologic, impactul negativ poate lua în
considerare deprecierea resurselor naturale, alterarea ecosistemelor, contaminarea și poluarea
din diferite surse datorate activităților turistice, pr oducția de deșeuri, alien area speciilor florei
și faunei.
Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a
condus la apariția ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea
peisajelor naturale, a biodiversității ec ologice, în concordanță cu cerințele anumitor segmente
de turiști, care doresc să își petreacă vacanța în natură.
Cu cât aceste resurse sunt mai variate și mai complexe, dar mai ales nealterate
de activitățile antropice, cu atât interesul tur istic pentru ele este mai mare, iar activitățile
turistice pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, r ăspunzând multor mot ivații
turistice.
În ciuda faptului că țara noastră deține un patrimoniul ecoturistic deosebit cu potențial
mare de va lorificare, ecoturismul este încă un segment destul de îngust al pieței turistice,

3 confruntat cu num eroase probleme, cum ar fi: slaba coop erare la nivel local, promovarea
modestă la nivel național și internațional, existența unei oferte limitate, slab dive rsificate, slaba
dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului la nivelul ariilor protejate, migrația forței
de muncă, nivelul re dus de pregătire al celor angajați în domeniu etc.
În studiul de față, studiu ce se întinde pe trei capitole, mi -am pr opus să prezint în primul
rând stadiul de dezvoltare a activitățilo r ecoturistice din România în general și în cadrul ariilor
naturale pro tejate în special și în al doilea rând să determin opinia populației despre ecoturism.
În primul capitol al lucrării se prezintă p rincipalul instrument de prospectare a pieței și
anume chestionarul. Chestionarul permite culegerea datelor primare prin intermediul unor
întrebări, structurate după principii bine definite, astfel încât să trezească interesul și să
antreneze subiecții inv estiții pentru a răspunde cât mai sincer și cât mai clar la întrebările care
le sunt adresate prin intermediul lui1 .
În cel de -al doilea capitol este prezentat conceptul de ecoturism. În ultimele decenii ale
secolului XX, ecoturismul a începu t să se manifeste tot mai mult ca o noua știință menită să
arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice la nivel global. Deși la începuturile
sale a fost aplicat numai pentru turismul practicat în zonele naturale protejate, treptat aria sa d e
acțiune s -a extins și asupra celorlalte forme majore de turism existente. O parte importantă a
acestui capitol îl constituie prezentarea potențialul ecoturistic actual al României, potențial ce
se poate dezvolta și moderniza prin activitățile de valorifi care și promovare a zonelor tu ristice
și în contextul adoptării de dezvoltare durabilă și a globalizării serviciilor turistice. Deoarece
majoritatea destinațiilor ecoturistice sunt plasate în apropierea ariilor protejate sau chiar în
interiorul acestora, a m considerat necesar să prezin t pe scurt și principalele arii protejate și
programele ecoturisice din aceste zone.
Ultimul capitol al lucrării este rezervat studiului de caz, studiu ce își propune să
determine modul în care este percepută noțiunea de ecot urism.

1V. Lazăr (2010), Statistică economică, suport de curs, Satu Mare

4
CAPITOLUL 1. CERCETĂRI DE MARKETI NG ÎN TURISM

Punctul de plecare îl constituie cunoașterea cerințelor pieței, acest lucru realizându -se
prin intermediul cer cetărilor de marketing în turism , și reprezintă „activitatea formală prin care,
cu ajutoru l unor concepte, metode și tehnici științi fice de investigare se realizează specificarea,
măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea sistematică și continuă a informațiilor de
marketing, destinate să ajute conducerea unei întreprinderi de turism să cun oască mediul în care
funcționează, să identifice oportunitățile existente, să evalueze alternativele acț iunilor de
marketing și efectele acestora”.2 Trebuie astfel cercetate: evoluția diverselor piețe, structura
populației pe diferite grupe de vârste și ac tivități, nivelul veniturilor, mărimea timpului liber,
diverși factori de ordin politic și psihologic (motivații, aspirații, cerințe și dorințe ale turi știlor).
În paralel cu cercet area pieței nu trebuie neglijate studierea și determinarea rolului concuren ței.
În realizarea oferte i, cunoașterea resurselor propr i: umane, financiare , precum și cele naturale
și antropice ale teritoriului, respectiv zonei, pr esupune cunoașterea limitelor întreprinderilor de
turism , apărând necesitatea utilizării eficiente a ace stora fără a afecta mediul natural.
Următorul pas îl constituie previziunea acțiune strâns legată de factorii externi ai
întreprinderii , având rolul de a pregăti ultimul pas, acțiunea.
Acțiunea capătă sensul și conținutul unui proces con știent obiectiv și necesar prin care
întreprinderea turistică își adaptează activitatea la cerințele pieței, la cerințele consumatorului,
astfel încât realizarea activităț ilor să aibă ca rezultat profitul.
Particularitățile marketingului turistic au la bază particularitățile produsului turistic și
cele ce concură la realizarea lui, componente le sale și întreprinderile ce furnizează servicii,
altele decât turistice , dar folo site în scopuri turistice.
Studiile de piață asigură în turism fundamentarea unei game largi de decizii , ca de pildă
cele referitoare la volumul și structura serviciilor, dezvoltarea bazei materiale, localizarea
acesteia, valorificarea unei noi zone și ant renarea lor în circuitul turistic.
Cercetarea de marketing în turism diferă de cea a altor piețe, difer ența dintre acestea
fiind de natură calitativă și este dată de modalitățile specifice, de formarea ofertei, a cererii și a
prețului. Cererea turistică în special trebuie studiată în legătură cu o anumită motivație bine
definită, a cărei valoare se realizea ză în funcție de atracția unei zone. Elementele de atracție se

2Balaure V., Cătoiu I., Vegheș C. (2005) , “Marketing turistic”, Editura Uranus, Buc urești

5
regăsesc în calitatea serviciilor, în ni velul prețurilor față de care cererea este foarte elastică și
care reprezintă la rândul lor elemente de selecție a destinației turistice. În cazul în car e mai
multor regiuni le corespunde aceeași motivație, cum ar fi în stațiunile litorale, avantajele ofer ite
prin compararea prețurilor vor determina fixar ea cererii pentru un anumit produs. Astfel , în
orice cercetare de piață trebuiesc luate în considerare elementele de atracție.
Pentru ca rezultatele cercetării să se regăsească la nivelul așteptat , ele trebuie să fie
delimitate și adaptate la obiective pre cise, să aibă dimensiuni și un conținut bine stabilit, să aibă
o anumită periodicitate și frecvență în funcție de mobilitatea fenomenelor studiate.
În esență , „cercetarea de marketing reprezintă o activitate formală prin intermediul
căreia, cu ajutorul uno r concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează
specificarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor mediului în care funcționează,
identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor activității de marketing și a efec telor
acestora”.3
Buna desfășurare a unei cercetări de marketing presupune ca activitățile să fie bine
planificate, definite pe baza unor reguli predeterminate, să fie pe cât posibil obiec tivă, iar datele
să fie interpretate corespunzător și transformate î n informații utile.
Noțiunii de cercetare de marketing i se asociază cuvântul piață – „cercetarea de pi ață
referindu -se exclusiv la cuprinderea și prelucrarea situațiilor referitoare la piața de desfacere și
a informațiilor interne, lucru valabil atât pent ru cercetarea situației actuale cât și viitoare”4.
Cercetarea de marketing cuprinde:
− cercetarea de piaț ă (se referă la situații actuale)
− prognoza de piață (se referă la situații viitoare).

Funcțiile cercetării de marketing sunt:
− Funcția de stimulare – dă impulsuri pentru aplicarea deciziilor de marketing în ceea ce
privește: prospectarea de noi piețe, come rcializarea unor produse noi, îmbunătățirea
serviciilor, utilizarea unor căi noi de distribuție etc.
− Funcțiile de prognoză – arată fluctua țiile factorilor ce influențează activitatea firmei:
furnizori, clienți, concurență, mediu intern etc.
− Funcția de eval uare – ajută la a legerea deciziei optime în legătură cu noile produse și
reducerile de prețuri ce urmează a fi luate.

3Teodorescu N. (2003) , Marketin g, Editura Uranus, București
4Manfred Bruhn , (2002), Marketing , Editura Economică, București

6
− Funcția de control – presupune strângerea de informații cu privire la poziționarea de
piață a întreprinderii și asupra eficienței instrume ntelor de marketing .
− Funcția de confirmare – presupune cercetarea cauzelor succeselor sau insucceselor în
urma deciziilor de marketing.

Sfera de cuprindere a cercetării de marketing este extrem de largă, dar se poate divide
în patru puncte de studiu:
1. Stud ierea pieței
Studierea pieței are o importanță deosebită pentru aprecierea șanselor pe piață, p entru
determinarea oportunități lor, a volum ului de producție și a potențialului. În acest sens , se
investighează: caracteristicile, structura, capacitatea și con junctura pieței, dinamica
fenomenelor de piață, cererea și oferta, prețurile și tarifele, cotele de piață etc.
2. Atitudinea participanților la piață sau mediul extern
Atitudinea participanților la piață cuprinde: cercetarea consumatorilor , a
comportamentului lor de cumpărare și consum, determinându -se astfel modificarea
necesităților, deprinderile, așteptările, obiceiurile de consum, atitudine a față de prețuri sau
anumite produse ; cercetarea comerțului (a furnizorilor și distribuitorilor) presupune studierea
dezvoltării gradului de distribuție, a cotelor de piață d eținute de fiecare canal de distribuție,
problemele specifice comerțului, ale ati tudinii față de preț ; cercetarea concurenței , a punctelor
slabe și forte, a succesului fiecărei măsuri luate de concur ență și măsuri previzibile ale
concurenței.
3. Efectele instrumentelor de marketing
Cercetarea efectelor instrumentelor de marketing cuprinde la rândul său: cercetarea
produsului/serviciului , care are în vedere atributele produsului, ambalajul e tc. asupra
serviciilor noi apărute; cercetarea prețurilor oferă informații pentru fundamentarea nivelurilor
prețurilor, a diferențierii lor și a formării strategiilor de prețuri; cercetarea comunicării
presupune realizarea de studii privind: mass -media, reclama, eficien ța publicității, imaginea
publică, ponderea forțelor de vânzare, reducerile de pr eț etc.; cercetarea distribuției necesită
realizarea de studii privind amplasarea întreprinderii și activit atea canalelor de distribuție,
gradul de acoperire a canalelor de di stribuție în teritoriu.
4. Observarea factorilor de marketing specifici întreprinder ii
Presupune evaluarea resurselor umane, materiale și financiare ale întreprinderii
(volumul, structura, calitatea și disponibilitatea lor) ; capacitatea de mobilizare și adapt are la

7
obiectivele strategice ale î ntreprinderii completează sursele de informați i necesare luării
deciziilor.
1.1. Domeniile cercetării de marketing în turism
Cercetarea de marketing în turism implică posibilitatea obținerii unui flux continuu și
sistemat ic de informații cu privire la micromediul unei unități de turism și la dinamica raportului
acestuia cu exteriorul.
Cercetarea de marketing în turism reprezintă activitatea prin care se culeg e, se
analizează și se interpretează sistematic conținutul inform ațiilor de marketing , care sunt folosite
în vederea cunoașterii mediului în care funcționează firma, în identificarea oportunităților
existente și în evaluarea alternativelor acțiunii de marketing.
Domeniile cercetării de marketing în turism sunt:
− domeniul firmei de turism – resursele firmei, capacitatea de mobilizare și adaptare a
resurselor în scopul atingerii obiectivelor fixate,
− piața turistică – aspecte le generale ale pieței , care urmăresc capacitatea acesteia,
conjunctura, oferta, cererea și prețurile ,
− incidența nevoii de consum turistic și a comportamentului consumatorului de turism,
− investigarea activității desfășurate pentru satisfacerea nevoii consumatorilor în cadrul
pieței turistice,
− investigarea politicii mix -ului de marketing, promovată în scop ul direcționării aces teia
în concordanță cu evoluția pieței.
Cercetarea de marketing în domeniul turistic poate avea caracter de cercet are
fundam entală, când scopul este repreze ntat de dezvoltarea teoriei de marketing sau cercetare
aplicativă, când se urmă rește fundamentarea procesului decizional în vederea realizării
obiectivelor de turism.
A. Cercetarea firmei de turism
– este unul din domeniile cercetării de marketing care urmărește analiza informațiilor
interne și externe a firmei de turism, folosind an aliza PEST și anali za SWOT.
Analiza PEST sau auditul extern se folosește pentru evaluarea factorilor ce compun
macromediul firmei de turism, factori ce pot afecta activitatea întreprinderii de turism, dar care
nu pot fi controlați de aceasta, și anume:
– factorii sociali – structura populației pe categorii socio -profesionale, vârstă, interes
pentru turism,

8
– factorii economici – nivelul de dezvoltare economică, inflația, nivelul costurilor,
politica de creditare promovată de bănci,
– factorii politici – reglementările guverna mentale și internaționale legate de turism,
impozite și taxe,
– piața – cu caracteristicile ei,
– concurența – care trebuie analizată și urmărită în raport de mărime, rezultate
economice obținute și metode de marketing utilizate.
Analiza SWOT sau auditul i ntern servește la analiza situației interne a firmei de
turism, incluzând:
− punctele tari (forte) și punctele slabe , care reprezintă avantajele și dezavantajele firmei
în raport cu competitorii ei (exemple de puncte forte: marcă recunoscu tă pentru
produsele oferite, imagine favorabilă în rândul clienților, mediul intern favorabil
desfășurării unei activități efi ciente etc.; puncte slabe: slabă cunoaștere a produselor pe
piață, costuri mari de producție, imposibilitatea creării de suporturi de informare
turistică eficientă etc.).
− oportunitățile , care sunt aspecte ce pot influența pozitiv evoluția firmei (exemple de
oportunități: posibilitatea includerii într -un lanț hotelier integrat, extinderea pieței,
folosirea unor noi canale de distribuț ie, posibilitate a de asociere cu alți agenți
economici etc.).
− riscurile (amenințările , care reprezintă el emente ce acționează în spațiul intern al firmei
și ce pot frâna acțiunea ascendentă a activității ). Ideal ar fi, ca prin folosirea corectă a
resurselo r de care dispune, firma de turism să reușească să transforme amenințările în
oportunități (exemple de riscuri: scăderea interesului consumatorilor pentru produsele
tradiționale oferite, modificarea legislației în vigoare, apariția unor noi concurenți pe
piața locală).
B. Fo losind metode, tehnici și proceduri specifice, cercetarea pieței turistice reunește un
ansamblu de activități prin care se asigură culegerea, analiza datelor cu privire la aspectele
generale ale acesteia și la categoriile economice speci fice: cerere, ofert ă și prețuri.
Tipuri de i nformare despre piața turistică :
a)culeasă de la vizitatorii din străinătate , care oferă informații despre: mijloacele de
transport folosite, țara de reședință, date legate de plecări, sosiri, durata sejurului, i nformații
detaliate despre scopul călătoriei, a zonelor vizitate în țară sau în alte țări în aceeași călătorie,
despre princip ala modal itate de cazare folosită, organizarea călătoriilor și vizitelor precedente;

9
b) culeasă de la turișt ii rezi denți (se urmăr ește obținerea de aceleași informații ca și în
cazul turiștilor străini, însă se insistă asupra turismului național);
c) culea să de la unitățile de cazare (se urmărește situația actuală, numărul de locuri,
tarife, grad de ocupare, informații legate de plan ificarea noilor așezări);
d) informații despre piață, referitoare la clienții potențiali, intențiile de călătorie,
atitudinea specialiștilor ce lucrează în domeniul turistic (agenții de voiaj, touroperatori);
e) informații despre serviciile turistice națio nale, regionale, locale, informații legate de
importuri, nivelul investițiilor, planificarea națională și regională;
f) alte i nformații despre turism referitoare la: transportul internațional și național pe
categorii, bănci și instituții financiare, școli de turism;
g) informații culese din calendarele evenimentelor, manifestări și sărbători religioase.
Sursele de documentare:
a) bănci de date existente în cadrul firmei de turism , care caracterizează activitatea
turistică: număr turiști, fluxuri turistice e xterne, mijloace de transpor t folosite, venituri obținute
din turismul int ernațional, evoluția prețurilor și a tarifelor pract icate pe piețele turistice externe;
b) alte surse documentare:
− naționale (cele care pot fi obținute de la Comisia Națională de S tatistică, bănci,
asociații și grupări profesionale din sectorul turistic și hotelier)
− internaționale (cele care pot fi obținu te din analiza presei de specialitate, informații
furnizate de organisme internaționale , cum ar fi O.M.T. , care deține un centru de
documentare și publică permanent atât informații cantitative referitoare la statistica
turismului internațional, cât și cal itative referitoare la studiul conjunctural asupra
nivelului afacerilor cu apariții semestriale ).
Studiile de piață permit aplicar ea unui raționament științific î n analiza și rezolvare a
problemelor de marketing în legătură cu piața. O firmă de turism este chemată să -și pună în
permanență întrebări în legătură cu imaginea, produsele sale, preferințele clienților și
dificultățile ce po t să apară în legătură cu satisfacerea turistului.
1.2. Cercetarea intențiilor de cumpărare cu ajutorul chestionarului
Intenți ile de cumpărare reprezintă estimări probabilistice ale comportamentului viitor.
Intenția, ca dezvoltare a motivației, se conturea ză ca tendință, devenind foarte importantă, mai
ales în lansarea de produse noi, foarte scumpe.
Determinarea intenției de cumpărare presupune:

10
− asigurarea reprezentativității informațiilor
− garantarea statistică a rezultatului investigației.
Se recomandă ce rcetarea de tip longitudinal, pe baza unui panel de cumpărători , care
permite corelații între intensitatea intenției și nivelul de solvabilitate a priorităților cererii.
În literatura de specialitate și în practica cercetătorilor de marketing se apreciază
chestionarul că este cel mai important și mai frecvent utilizat instrument pentru culegerea
informațiilor necesare în prospectarea pieței. În acest sens, un reputat profesor al Universității
din Londra, specialistul englez C.A. Moser, afirmă în lucrările s ale că “….. o anchetă nu poate
fi mai bună decât chestionarul său”, subliniind astfel locul central pe care îl deține acest
instrument în metodologia investigațiilor socio -economice.
Prin urmare, chestionarul este considerat de specialiști a fi cel mai e ficient instrument
de investigare, ceea ce justifică utilizarea lui frecventă.
Chestionarul reprezintă un instrument de cercetare flexibil, care permite culegerea
datelor primare prin intermediul unor întrebări, structurate după principii bine definite, as tfel
încât să trezească interesul și să antreneze subiecții inve stiții pentru a răspunde cât mai sincer
și cât mai clar la întrebările care le sunt adresate prin intermediul lui5.
Printre avantajele utilizării sale în cercetarea pieței se pot enumera: bogă ția tematică a
datelor ce pot fi recoltate cu ajutorul lui, mane vrare și prelucrare accesibilă, posibilitatea
administrării lui în mod repetat la aceiași subiecți sau la subiecți diferiți; de asemenea, în
cercetările de marketing longitudinale de tip panel , chestionarul are capacitate de a culege de la
purtători cerer i atât informații de natură cantitativă, cât și de ordin calitativ.
Deși în ceea ce privesc costurile pe care le necesită nu este cel mai ieftin instrument de
cercetare, el se folosește cu prio ritare pentru culegerea datelor necesare celor mai variate teme.
Astfel, poate fi utilizat atât în cercetările selective ce se efectuează în rândul agenților economici
(anchete de tip industrial), cât și pentru investigarea clienților privind o multitudine de aspecte
cum sunt6:
− cunoașterea și studierea relațiilor econo mice dintre cerere, ofertă și participanții
la actele de piață;
− analiza comportamentului de cumpărare și de consum (motive, preferințe,
atitudini, deprinderi, intenții, obiceiuri, etc.);
− surpr inderea formelor de manifestare ale cererii;

5V. Lazăr (2010), Statistică e conomică, suport de curs, Satu Mare
6idem

11
− testarea acceptabil ității pe piață a unor produse și servicii;
− funcționarea mecanismului distribuției;
− surprinderea reacției pieței pentru anumite niveluri de preț ale mărfurilor;
− dimensionarea gamei de fabricaț ie în cadrul întreprinderilor;
− cunoașterea resurselor umane în c adrul activității manageriale desfășurată de
producătorii și comercianții produselor cercetate;
− elaborarea strategiilor de marketing .
Având în vedere faptul că o întrebare se poate pune în mai multe feluri, cei care
proiectează structura și conținutu l ches tionarului trebuie să stabilească foarte atent tipurile de
chestionare și de întrebări cele mai adecvate, limbajul folosit (cuvintele cu care se formulează)
și ordinea acestora. Pentru fiecare întrebare în parte trebuie să se analizeze ce importanță are
răspunsul pentru cercetarea în cauză și să se elimine apoi întrebările cele mai puțin interesante,
pentru a nu se supradimensiona în mod inutil chestionarul, ceea ce ar d uce la costuri
supliment are pentru editarea și prelucrarea lui; de asemenea, nu trebuie să se pună la încercare
răbdarea celui chestionat, fapt care ar altera calitatea răspunsurilor sau care ar spori numărul
nonrăspunsurilor. Toate aceste cerințe și multe altele, le vom aborda î n cele ce urmează.
Pentru elaborarea unui chestionar cât mai bun, trebuie urmată o anumită metodologie
formată dintr -o succesiune de mai multe etape și faze7:
Determinarea cerințelor de informare
La stabilirea conținutului unui ches tionar se au în vedere o biectivele cercetării de
marketing ce urmează să fie elucidate în cadrul studiului de piață. De aceea, se recomandă
includerea în chestionar a tuturor întrebărilor strict necesare atingerii obiectivelor cercetării, dar
trebuie evita t pericolul încărcării e xcesive a chestionarului cu întrebări care nu corespund
scopului investigației. Se va avea în vedere că numărul întrebărilor determină lungimea
chestionarului și durata administrării sale; acestea însă pot fi mai mari decât în situa ția unei
anchete ce se e fectuează în rândurile c lienților unui magazin alimentar unde se vând mărfuri
care au o cerere curentă. De regulă, lungimea unui chestionar administrat la domiciliu este mai
mare decât a celui ce se folosește la o cercetare efectuat ă pe stradă sau la expoz iție de produse.
Alegerea alternativei de investigare
Pentru alegerea alternativei de investigare a subiecților se are în vedere mărimea
eșantionului cercetării și bugetul afectat studiului de marketing. Chestionarea prin

7I.G. Niculescu -Aron (2005), Tehnica sondajelor – Aplicații și teste de verificare, Editura ASE, București

12
coresponde nță, de exemplu, deși so licită costuri mai mici pe unitatea de chestionar, impune un
eșantion supradimensionat în raport cu alternativa efectuării aceleiași cercetări cu ajutorul
operatorului de interviu. Aceasta se datorește proporției ridicate a non -răspunsurilor (generate
de refuzul subiecților de a participa la cercetare).
Pentru a se asigura un caracter omogen informațiilor ce urmează a fi culese prin
completarea chestionarelor de către diferite categorii sociale de persoane ce vor fi investigate,
trebuie ca întrebările să se formuleze într -un limbaj cât mai accesibil, clar și concis.
Studiile de specialitate arată că specialiștii în semantică au pus în evidență existența a
două mari categorii de cuvinte: unele, relativ puține la număr, care alcătuiesc limbajul marelui
public și care asigură comunicarea cotidiană între oameni; altele, m ult mai numeroase, care
formează fondul lexical al specialiștilor din diferite domenii de activitate. De exemplu, unele
studii efectuate în Franța în acest sens, au condus la concluzia că limba f ranceză cotidiană
cuprinde aproximativ 2000 de cuvinte, iar v ocabularul de specialitate cuprinde aproximativ
500.000 cuvinte.
Prin urmare, se recomandă ca limbajul folosit la elaborarea chestionarelor să urmărească
reducerea la minim a ambiguităților sau c hiar a erorilor ce pot fi generate de chestionare,
datorită s ensului diferit ce poate fi atribuit în zone geografice diferite sau de categorii diferite
de populație pentru același cuvânt sau formă de exprimare.
Pentru formularea întrebărilor ce vor fi incl use într -un chestionar, trebuie să se
stabile ască o succesiun e logică în concordanță cu principiile științifice de elaborare8. În
cercetările de marketing la stabilirea conținutului unui chestionar se vor avea în vedere
următoarele recomandări: se începe c u o formă de introducere care să încurajeze și să antreneze
subiectul (ce va fi investigat), să coopereze la formularea răspunsurilor. Această formulă poate
să conste într-o frază sau un grupaj de fraze, în funcție de gradul de complexitate al studiului și
de modul de administrare a chestionarului (așa cum am mai me nționat, chestionarul se poate
administra prin intermediul unui operator de interviu, prin autoadministrare, sub formă orală,
ori prin poștă, telefon, mijloace telematice ș.a.).
Chestionarul prop riu-zis începe cu una sau mai multe întrebări introductive care de
regulă, sunt mai simple și mai ușoare decât cele care vor urma. În continuare, se administrează
o întrebare bifurcată sau una filtru , în funcție de obiectivele cercetării, apoi se trec întrebările
de conținut (de bază). De obicei, tot în secțiunea ce ntrală a chestionarelor se plasează întrebările

8J. C. Drăgan, M.C. Demetrescu (1996), Tehnica prospectării pieței , Editura Europa Nova, București, 1996

13
de tip "cine?", "ce?", "de ce?", "cum?", "când?", "unde?" și în raport cu specificul cercetării,
una sau mai multe întrebări de control , fără ca ac estea din ur mă să fie succesive.
Pentru încheierea chestionarului se alcătuiește o baterie de întrebări de identificare
(clasificare). Cu toate că această ultimă categorie de întrebări urmărește obținerea unor
informații referitoare la identitatea celui in vestigat, nu se solicită niciodată numel e acestuia și
numai rareori, în principal în anchetele industriale, se solicită adresa sa. În acest caz se
înregistrează, de fapt, adresa firmei sau a instituției de la care s -a preluat informația.
O importanță foart e mare o are și forma grafică a chestion arului, fiind necesară o
încadrare în pagină cât mai bună, astfel încât să ușureze completarea, pregătirea pentru
prelucrare9. Fiecare chestionar trebuie proiectat în așa fel încât să rezulte în mod clar cine și la
ce întrebări trebuie să răspundă, mai ale s atunci când se administrează și întrebări -filtru sau de
separare.
La proiectarea formei grafice a chestionarului se va avea în vedere că la finalul acestuia
se obișnuiește să se prevadă spații corespunzătoare în ca re să menționeze unele elemente de
ident ificare cum sunt: instituția sau firma sub egida căreia se efectuează cercetarea, ziua, ora,
locul și eventual durata interviului sau a completării chestionarului, semnătura celui care l -a
administrat și a celor care verifică modul de completare și codific ă unele răspunsuri, după caz,
în vederea prelucrării.
Chestionarele trebuie să conțină și unele instrucțiuni în care să explice modul de
completare a răspunsurilor; acestea pot fi la începutul chestionarului ori pot fi menționate după
fiecare întrebare (ac olo unde este cazul); în unele cazuri se pot scrie pe un formular separat care
se anexează la chestionar. Atunci când chestionarul se administrează pentru a fi completat
ulterior, deci este înmânat direct subiectului , ori este transmis prin poștă, fax ori prin mijloace
telematice, instrucțiunile trebuie redactate în așa fel încât să poată substitui, cu succes, absența
operatorului de interviu în clarificarea eventualelor neînțelegeri ce pot apărea din partea
subiectul ui investigat.
La formularea întrebărilo r se va avea în vedere că această operațiune să -i dea
cercetătorului posibilitatea de a testa ipotezele pe care și le -a fixat în cadrul studiului, în raport
cu obiectivele propuse.
În acest sens, în literatura de spe cialitate se prezintă o multitudine de r ecomandări care
se referă la alegerea tipului de întrebări necesare unui chestionar și mai ales, privind modul de
elaborare a acestora.

9D. Șerban (2004), Statistica pentru studii de marketing si administrarea afacerilor, Editura ASE, București

14
Limbajul în care se formulează întrebările, trebuie să fie clar, simplu, direct, accesibil
tuturor categoriilor de subie cți investigați să nu genereze confuzii și să nu conducă la
interpretări nedorite.
Ordinea în care se trec întrebările la chestionar, prezintă o deosebită importanță.
Menționăm că este recomandat ca primele întrebări să antreneze subiecții să accepte să
completeze chestionarul și pe cât posibil, să le stârnească interesul, făcându -l să conștientizeze
faptul că răspunsul lor este util. Întrebările se ordonează într -o succesiune logică, iar cele dificile
ori care au car acter personal, este recomandat să se pu nă la sfârșitul chestionarului.
Referitor la tipurile de întrebări , acestea pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii
și anume10:
A. După forma de răspuns la întrebările chestionarului :
− întrebări deschise, d e opinie sau motivați onale, la care subi ectul investigat poate
răspunde cu propriile sale cuvinte, putând să ofere mai multe informații; sunt
recomandate în special în etapa exploratorie a cercetării;
− întrebări închise, precodificate sau cu răspuns dat: au deja specificate mai multe
răspunsuri d intre care cel chestionat trebuie să selecteze unul (sau mai multe)
dintre ele; oferă avantajul că răspunsurile pot fi prelucrate și interpretate mai
ușor.
Întrebările deschise pot fi de mai multe feluri:
− Întrebări n estructurat e, cu răspuns liber: se formu lează întrebarea și se rezervă
unul sau mai multe rânduri pentru ca cei chestionați să răspundă cum doresc.
− Completarea unui text: subiecților li se prezintă un text și li se cere să îl
completeze.
− Completarea unei i magini: se prezintă un desen și eventual o anumită afirmație;
se cere celor chestionați să completeze desenul și/sau să prezinte o replică la
afirmația dată.
− Asocierea de cuvinte: se prezintă unele asocieri de cuvinte și se cere subiecților
să precizeze ce cuvânt le vine primul în minte după cit irea lor.
− Testul de percepție tematică: se prezintă o imagine și se cere subiecților să
explice ceea ce cred ei că reprezintă imaginea respectivă.
Întrebările închise , precodificate (sau cu răspuns dat) pot fi de mai multe tipuri:

10D. Porojan, B. Ciocănel ( 2006), Bazele sondajului, Editura Irecson, București

15
− întrebări dihotomice: la fiecare întrebare sunt asociate câte două posibilități de
răspuns, respectiv Da sau Nu iar cel chestionat trebuie să aleagă unul dintre ele.
− întrebări trihotomice: la fiecare întrebare sunt asociate câte trei alterna tive de
răspuns, cel investigat trebuind să aleagă unul din ele.
− întrebări multihotomice, cu răspunsuri multiple: pentru fiecare întrebare se pot
alege două, trei sau mai multe răspunsuri dintre cele prezentate.
− întrebări de tip Scala lui Likert: acestea s e prezintă sub forma unor afirmații față
de care cel chestionat își exprimă acordul sau dezacordul.
− întrebări cu răspunsuri sub formă de calificative acordate conform unei scale de
apreciere: față de o anumită afirmație prezentată, subiectul chestionat va da
răspunsul prin acordare a unui calificativ din cele cinci calificative tipice:
excelent, foarte bine, bine, slab, foarte slab.
− întrebări cu răspunsuri conform unei scale a importanței: se prezintă întrebarea
sub forma unei considerații referitoare la un anumit produs, serviciu, l ucrare, iar
cel chestionat trebuie să aprecieze importanța sau o anumită caracteristică a
acesteia prin marcarea (bifarea) posibilității de răspuns prezentată gradat, pe o
scală a importanței.
− întrebări diferențiale -semantice: dup ă prezentarea întrebării, se asociază câte
două răspunsuri opuse (bipolare) iar subiectul trebuie să aleagă unul dintre ele.
− întrebări cu mai multe alternative de răspuns conform unor scale de apreciere:
În unele cazuri se pot solicita, în mod expres, mai multe variante de răspuns la
aceeași întrebare.
Considerăm interesant să remarcăm faptul că într -un chestionar de factură socio –
economică pot fi preponderente întrebările deschise, care oferă subiecților posibilitatea de a
opta pentru orice alternativă de formulare a răspunsului; î n cercetările de piață marea majoritate
a întrebărilor sunt închise, precodificate ori cu răspuns dat, dând astfel un caracter standardizat
instrumentului de recoltare a informațiilor. Ca urmare, studiile de piață pot oferi și rez ultate în
expresie cantita tivă privind dimensiunile fenomenelor pieței și pot surprinde totodată și
aspectele calitativ – motivaționale ale acestora.
A se observa că în ambele variante de formulare a unei întrebări, respectiv de a fi
“deschisă” sau “închis ă”, subiectul investigat s e poate confrunta cu alternativa de a da un singur
răspuns sau mai multe; de aceea, în cercetările de marketing această opțiune nu trebuie lăsată
la latitudinea subiectului, ci trebuie să fie prevăzută în instrucțiunile de complet are a

16
chestionarului, iar alternativele de răspuns care se oferă prin chestionar trebuie să se excludă
reciproc (pentru a nu genera confuzii).

B. După conținutul întrebărilor , chestionarul folosește o varietate largă de tipuri, respectiv
întrebări introdu ctive, bifurcate, filtru, de conținut, de control, de identificare:
− Întrebări introductive: au ca scop familiarizarea interlocutorului cu obiectivele
cercetării și captarea interesului său pentru a participa la interviu.
− Întrebări bifurcate: urmăresc separ area subiecților în două c ategorii, în funcție de
scopul cercetării.
− Întrebări – filtru: se folosesc cu un scop asemănător categoriei anterioare de întrebări,
cu deosebirea însă că în acest caz se acceptă o trihotomie sau o multihotomie a
răspunsurilor.
− Întrebări de conținut: pe b aza lor se elaborează fondul principal al unui chestionar.
Varietatea și numărul acestora se stabilesc în funcție de multitudinea și complexitatea
obiectivelor cercetării de marketing, de restricțiile privind modul de administrare a
chestionarului, de cost ul și lungimea sa totală.
− Întrebări de control: se elaborează cu scopul de a valida corectitudinea răspunsurilor
la o serie de întrebări anterioare. De exemplu, într -un studiu referitor la intențiile de
cumpărare a unui produs de lux, o întrebare din care să se obțină răspunsuri
referitoare la solvabilitatea cumpărătorului potențial (cu trimitere la nivelul
veniturilor sale) poate constitui o întrebare de control.
− Întrebări de identificare: sunt acele tipuri de întrebări cu ajutor ul cărora subiecții
supuși investigației se pot clasifica în funcție de mai multe caracteristici care îi
definesc, cum ar fi:
✓ Indicatori socio -economici: ocupație, venituri (statut socio -economic), nivel
de instruire, calificare profesională ș.a.;
✓ Indicato ri demografici: domiciliu, naționalitate, vârstă, sex, caracteristici ale
familiei de proveniență (dimensiune, genealogie), etc.
Elaborarea întrebărilor presupune o preocupare distinctă pentru calitatea formării lor.
Numeroasele decizii și în această direc ție se înscriu mai mult în domeniul artei decât al științei,
cercetătorul trebuind să țină cont de o serie de sugestii, reguli și principii existente în literatura
de specialitate:

17
➢ Se recomandă ca întrebarea să fie cât mai scurtă cu putință, eliminând în f elul acesta
întrebările ne necesare și redundante. Cel mai bine este dacă înt rebarea este cât mai
simplu formulată și constă într -o propoziție cu un singur subiect și un singur predicat.
Orice complicație oferă șansa apariției unor distorsiuni. Importanța a cestui aspect este
cu totu l deosebită în cazul întrebărilor care urmează să fie administrate verbal, cum sunt
chestionarele prin telefon. Conciziunea întrebării îl ajută pe respondent să se
concentreze pe problema centrală investigată și să nu -i fie distra să atenția de la aceasta;
➢ Este necesar ca o întrebare să fie interpretată în același fel de toți respondenții. Pentru a
realiza acest obiectiv important, se impune folosirea unor cuvinte simple, o claritate cât
mai pronunțată și evitarea, pe cât posibil, a oricăror ambiguități;
➢ Foarte important este ca în formularea întrebărilor să se apeleze la cuvinte prezentate în
vocabularul de bază al respondenților, nu în cel al cercetătorilor, evitându -se cuvinte
sau expresii în jargonul unor grupuri din rândul popul ației statistice investiga te, inclusiv
cele care sunt prea tehnice;
➢ Se sugerează , în același timp , ca, prin modul în care este formulată, o întrebare să nu
conducă la un anumit răspuns, ea conținând, într -un fel sau altul, cheia acestuia;
➢ Când respondentul face eval uările se bazează pe niște criterii. În acest context, prin
modul în care este formulată de proiectantul chestionarului, o întrebare nu trebuie să
presupună existența unui criteriu care nu este evident pentru respondent;
➢ În formularea unei întreb ări este important să se evite alternativele implicite. Se
consideră că o alternativă este implici tă atunci când nu este explicată între variantele de
răspuns. Formulând o anumită alternativă în mod explicit, sporește șansa acesteia de a
fi selectată de că tre respondent;
➢ Nu mai puțin importantă, comparativ cu sugestia de mai sus, pentru calitatea formu lării
unei întrebări este și evitarea presupunerilo r implicite în legătură cu ce s e va întâmpla
în consecință;
➢ Multă atenție în formularea unei întrebări treb uie acordată și posibilității subiectului de
a răspunde , având asigurarea că el are această capaci tate și dispune de experie nța
necesară în acest sens. Ast fel, nu este normală întrebarea referitoare la achiziționarea
unui autoturism familial adresată unor copii , așa cum nu este recomandabil să întrebi un
grup de maturi despre preferințele despre o bere fără alcool, care să fie consumată de
copii cu ocazia unei aniversări a zilei de naștere. În primul caz, informația trebuie
culeasă de la persoane căsătorite , iar în al doilea caz de la un eșantion de copii;

18
➢ Cuvintele folosite în formularea întrebărilor s e sugerează să fie astfel alese încât să nu
distorsioneze răspunsurile;
➢ Capacitatea respondentului de a răspunde corect trebuie văzută și prin prisma altor
dimensiuni legate de modul de formulare a întrebărilor. Este posibil ca, uneori, unui
anumit indiv id să i se solicite i nformații despre un produs pe care nu l -a cumpărat
niciodată sau nici nu știe de existența lu i și atunci, foarte probabil, răspunsurile sal e vor
prezenta si mple presupuneri. Alteori, pur și simplu, individul intervievat nu mai posedă
în memorie informațiile solicitate și, din nou, răspunsurile sale nu vor prezenta
realitatea;
➢ Nu este exclus ca în unele situații, chiar dacă re spondentul are ca pacitatea să răspundă
corect, el să nu dorească ac est lucru, de teamă să nu i se deterioreze imaginea , pentru că
problema investigată este foarte sensibilă, jenantă sau chiar amenințătoare în raport cu
personalitatea sa. Printre subiectele sensibile pot fi menționate: consumul de alcool,
igiena personală, viața intimă etc. În astfel de cazuri, întrebările trebuie formulate în așa
fel încât să fie minimizată eroarea de măsurare. Pentru astfel de situații se dovedesc
foarte utile tehnicile pr oiective, în spec ial tehnica persoanei a treia;
➢ În loc de a subestima și, mai ales, de a supraestima, adică de a da un ton negativ sau
pozitiv, prin modul de formulare, întrebarea trebuie să aibă un ton neutru;
➢ Dacă se impune folosire a unor formulări negat ive sau pozitive, cum este cazu l cercetării
atitudinilor și st ilurilor de viață, este necesară o echilibrare între acestea, fiecare
deținând jumătate din cazuri.

19
CAPITOLUL II. ECOTURISMUL – PRINCI PALA FORMĂ DE
MANIFESTARE A TURISM ULUI DURABIL
2.1. Conceptul de ecoturis m
Dezvoltarea durabilă presupune exploatarea și valorificarea resurselor disponibile ale
planetei, de orientare a dezvoltării economice și tehnologice, de orientare a investițiilor directe
în așa manieră încât să satisfacă cerințele actuale și de viitor al e societății umane.11 Accentul
este pus pe compo nenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a
poluării s -au multiplicat. Scopul esențial este acela de a folosi mai rațional resursele naturale
cu risc de epuizare și degradare, și de realizare a unui standard de viață decent, pen tru generații
viitoare, cu o distribuție echitabilă a veniturilor generale și specifice.
Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care
a fost unanim acceptat de mai toate organizațiile internaționale și naționale.
Încă din 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de către Uniunea
Internațională pentru Conservarea Naturii, Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii,
Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale: ”dezvoltarea tuturor formelor de
turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială
și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru
generațiile viitoare”.12
Conform OMT, „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor
prezenți și ale regiunilor-gazdă, în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și
oportunităților pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor
resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute,
menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și
sistemul de viață.”13
Conform aceleași organizații, noțiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte
impor tante:

11 Stănciulescu G. coord., Strategii si politici regionale de dezvoltare durabila a spațiului dunărean. Provocări
pentru turism , Ed.A.S.E., București, 2004
12 Tudorache D., coordonator, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România , București, 2009
13 Tudorache D., coordonator, op.cit

20
➢ calitate – turismul durabil impune o experiență valoroasă pentru vizitatori,
îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă, identitatea sa
culturală, reducerea sărăciei, și protejarea mediului;
➢ continuitate – turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea
resurselor naturale pe care se bazează și păstrarea culturii comunității gazdă,
cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori;
➢ echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei
turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale, cu beneficii
economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicați.
Turismul durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității,
incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de
afaceri, rural etc.
Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism și mediu este
mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte
economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decât
printr-un management profesional, care să atragă în procesul decizional toți factorii implicați
în dezvoltarea turismului.
Colaborarea dintre autorități (care dispun de instrumente legislative, economice,
sociale), agenți economici (care inițiază proiecte de amenajare și servicii turistice), cei ce
militează pentru protecția mediului și păstrarea moștenirii culturale, prestatori locali
de servicii turistice, turoperatori și agenții de turism și, nu în ultimul rând, turiști, ca
beneficiari, este absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă a turismului.
Toate formele și activitățile turistice sunt depend ente de mediul înconjurător ai cărui
componente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produse
care comercializează aceste resurse și le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel veniturile
din turism au valori mai m ari în raport cu resursele naturale și culturale folosite. Prin urmare
interdependența dintre mediu și turism este mult mai evidentă și puternică.
Dezvoltarea durabilă a turismului include un grup de principii directoare, reprezentate
prin:14
➢ asigurarea con dițiilor de practicare a turismului de un număr cât mai mare de
persoane, ca o componentă a drepturilor omului și o liberă circulație a
persoanelor;

14 Neacșu N., Turismul și dezvoltarea dura bilă, Ed. Expert, București, 2000

21
➢ realizarea unei solidarități în interiorul generației și între generații ca promotori
ai turismului;
➢ cultiv area unui turism axat pe servicii de calitate și atent față de cerințele de
protecție a mediului;
➢ implicarea în aplicarea dezvoltării durabile a mediului de afaceri și a partenerilor
sociali;
➢ coerența temporală și spațială a politicilor de dezvoltare a tur ismului la nivel
național, regional și loc al;
➢ aplicarea unor evaluări de impact și de mediu pentru toate formele de turism;
➢ utilizarea celor mai noi informații și rezultate din cercetarea de mediu cu rol
major în s tabilirea coordonatelor dezvoltării durabi le;
➢ introducerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor de precauțiune și de
plată a unor taxe de către poluatori.
Aceste principii acționează direct asupra ritmului de creștere a cererii turistice și de
expansiune spațială a dotărilor turistice . Multe decenii de -a rândul turismul a fos t privit nu
numai prin prisma avantajelor sale economice: creșterea veniturilor, multiplicarea locurilor de
muncă, valorificarea unor resurse mai puțin cunoscute, dar origi nale. Astfel, au fost create
condiții de d ezvoltare necontrolată a activităților tur istice în multe țări recunoscute printr -un
patrimoniu turistic deosebit.
În aplicarea acestor principii se are în vedere reducerea efectelor negative ale turismului.
Pentru a include turismul într -o abordare durabi lă se cer realizate câteva obiective esențiale15:
➢ susținerea activităților turistice care aduc cele mai reduse impacturi asupra
mediului;
➢ reducerea formelor de poluare produse de turism;
➢ respectarea diversității și a identității culturale, a egalității de ș anse și diminuarea
discriminării de orice tip;
➢ aplicarea unor proiecte în turism pe inovare și competitivitate economică,
socială, unde prosperitatea individuală și colectivă să fie în concordanță cu starea
mediulu i;
➢ respectarea recomandărilor și legislați ei convențiilor internaționale, mai ale s a
celor din UE pentru a extinde aplicarea dezvoltării durabile.

15 Minciu R., Economia turismului , Ed. Uranus, București, 2001

22
Realizarea concretă a acestor obiective trebuie să aibă în vedere conexiunile turismului
cu celelalte sectoar e economice, fiind știut că acest sector s uportă multipli influențe directe și
indir ecte. În acest context dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru constant și
continuu între existența, dezvoltarea turismului, și protecția mediului înconjur ător.
Ecoturismul prezinta de fapt cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului
durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent
pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului.
Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitat e,
responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând
„verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie. De aici și numeroase confuzii între
ecoturism și termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde,
geoturism.
Dacă termenul de turism durabil a fos t clarificat pe larg în paragraful precedent, vom
încerca în continuare să aducem lumină și în cazul celorlalți termeni menționați.
Termenul de „ turism responsabil ” atrage atenția asupra faptului că cea mai mare parte
a activităților turistice nu sunt resp onsabile: populația locală este exploatată, resursele naturale
și culturale nu sunt respectate și ocrotite. Termenul este folosit ades ea ca echivalent al
turismului durabil și sugerează faptul că toți cei implicați într -o activitate turistică, turiști sau
prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă față de destinația turistică. O variantă
asemănătoare este „ turismul conștient ”, care încurajează o înțelegere mai profundă a naturii,
oamenilor și locurilor.
Un alt termen întâlnit adesea este cel de „turism alternativ ”. Problema în acest caz este
că termenul se definește prin ceea ce nu este, adică turismul tradițional. Turiștii nu își descriu
interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinațiile pe care le aleg sunt tot cele care îi
motive ază de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc.
Intenția și în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un
alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei predominan te în turismul clasic.
Termenul „ turism verde ” este folosit de obicei ca o versiune neacademică a turismului
durabil.
Societatea „National Geografic” a lansat termenul de „ geoturi sm”, ca fiind: „forma de
turism care sprijină sau îmbunătățește caracteristicile geofizice ale unui spațiu – mediul
înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor.”
În prezent nu există o definiție unanim abordată, dar există definiții agreate și
predominant acceptate, adoptate și utilizate.

23
După un proces de anvergură în care s-au implicat nume academice sonore la
nivel internațional (Hawkins, 1994; Carter & Lowman, 1994; Goodwin, 1996; Liddle, 1997;
Dowling, 1997, 1998; Fennell, 1998,1999; Wearing & Neil, 1999; Honey, 1999) precum
și Organizația Mondială a Turismului (1999), ecoturismul a beneficiat de un mod de definire
unanim acceptat (Declarația de la Quebec, UNEP/OMT, 2002). În concordanță cu
aceasta,16 ecoturismul este o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre
definire următoarele elemente:
➢ produsul are la bază natura și elementele sale;
➢ managementul ecologic în slujba unui impact minim;
➢ contribuție în conservare;
➢ contribuție la bunăstarea comunităților locale;
➢ educație ecologică.
O definiție preluată oficial în legislația din România17, și care este destul de apropiată
de cea de mai sus este: ecoturismul este o formă de turism în care principalul obiectiv
este observarea și conștientizarea valorii naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
➢ să contribuie la conservarea și protecția naturii;
➢ să utilizeze resursele umane locale;
➢ să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor
și a comunităților locale;
➢ să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio-
cultural.
Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerințele fundamentale ale
ecoturismului. Acest enunț lasă de fapt o ușă larg deschisă unei game variate de activități,
cu condiția ca acestea să respecte condițiile enunțate mai sus. Din această perspectivă
ecoturismul se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură.
Astfel, în cadrul activităților ecoturistice pot fi incluse18:
➢ tipuri de activități de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru
pe trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate
etc.);
➢ excursii / drumeții organizate cu ghid;

16 E. Matei , Ecoturism , Ed. Top Form, București, 2005
17 OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului
18 F. Bran , T. Simon , P. Nistoreanu , Ecoturism , Editura Economică, București, 2000

24
➢ tururi pentru observarea naturii (floră, faună);
➢ excursii de experimentare a activităților de conservare a naturii;
➢ excursii în comunitățile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea
fermelor tradiționale, vizionarea de manifestări cultural tradiționale, consumul
de produse alimentare tradiționale, achiziționarea de produse tradiționale non
alimentare etc.).
În categoria “ecoturist” poate intra și o persoană care în timpul sejurului într-o stațiune
turistică cumpără un program ecoturistic de o zi în cadrul unui parc național din apropiere,
chiar dacă activitățile desfășurate în natură ocupă doar o mică parte din sejurul său.
Principiile ecoturismului
Participanții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului, desfășurat la Quebec în mai
2002, au recunoscut faptul că ecoturi smul respectă principiile turismului durabil referitoare la
impactul economic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii specifice19:
➢ Ecoturismul contribuie activ la conse rvarea patrimoniului natural și cultural.
➢ Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare,
dezvoltare și operare și contri buie la bunăstarea lor.
➢ Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitat ori,
privind resursele naturale și culturale.
➢ Ecoturismul este desti nat în speci al vizitat orilor individuali precum și
grupurilor organizate de mici dimensiuni.
Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obțină performa nțe maxime respectând
principiile enunțate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele ofe ră sol uții practice pentru
atinge rea obiectivelor de dezvolta re durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist
responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a
selecta un sejur turistic, pentru a construi o cabană sau pentru a organiza un program
ecoturistic.
Societatea Internațională de Ecoturi sm a publicat în 1993 un set de recoma ndări:
„Ecotourism Guidelines for Tour Operato rs”, care au fost acceptate de către reprezentanți
ai industriei turistice, ONG-uri și specialiști din întrea ga lume20:
➢ Mini mizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea
distruge destinația turistică.

19 www.ecoturism2002.org
20 P. Nistoreanu , coord., Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003

25
➢ Educarea turistului cu privire la importanța conservării.
➢ Cooperarea cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor
comun ității.
➢ Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale
protejate.
➢ Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor
de turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice.
➢ Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de
monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului.
➢ Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a
schimbăr ii din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de
cercetători în colaborare cu rezidenții.
➢ Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural,
minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vege tația și fauna
locală.
2.2. Managementul ariilor protejate
Planul de management al unei arii protejate este documentul oficial de stabilire a
obiectivelor acesteia și a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea
unei gestionări eficiente, responsabile a zonelor respective. Acesta sintetizează informația
existentă la data întocmirii planului, stabilește domeniile majore și obiectivele de
management, precum și un plan de acțiune pe un anumit orizont de timp, de regulă 5 ani.
Planul stă la baza activității ariei protejate și se constituie ca document de referință pentru
planificarea tuturor activităților pe termen scurt și mediu legate de aceasta pentru toți
deținătorii/administratorii de terenuri și pentru toți cei ce doresc să inițieze și să desfășoare
activități pe teritoriul său.
Prin intermediul acestui document se realizează zonarea internă a ariei protejate
(conform O.U.G. nr. 57/2007), prin definirea și delimitarea, după caz a unor:21
➢ zone cu protecție strictă – zonele din ariile naturale protejate, de mare importanță
științifică, ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau
nivelul acestora a fost foarte redus. Aici sunt interzise desfășurarea oricăror

21 D. Tudorache , coordonator, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România , București, 2009

26
activități umane. Excepții fac activitățile de cercetare, educație și ecoturism,
cu limitările descrise în planurile de management.
➢ zone de protecție integrală – cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului
natural din interiorul ariilor naturale protejate. În aceste zone sunt permise activități
de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
➢ zone-tampon (în parcurile naționale sunt denumite zone de conservare durabilă, iar
în parcurile naturale sunt denumite zone de management durabil) – fac trecerea
între zonele cu protecție integrală și cele de dezvoltare durabilă. De asemenea, și
în aceste zone sunt permise activități de ecoturism care nu necesită realizarea de
construcții-investiții;
➢ zone de dezvoltare durabilă a activităților umane – sunt zonele în care se permit
activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu
respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire
a oricăror efecte negative semnificative as upra biodiversității.
Obiectivele principale de management ale planului sunt grupate pe următoarele teme:22
➢ Conservarea biodiversității;
➢ Utilizarea terenului și a resurselor naturale;
➢ Conservarea și promovarea moștenirii culturale;
➢ Managementul turismului și recreării;
➢ Educație și conștienti zare;
➢ Managementul parcului;
➢ Alte activități specifice fiecărui parc.
Un alt instrument deosebit de util în managementul turistic al ariilor protejate îl
constituie planul de management al vizitatorilor . Acesta direcționează tipul potrivit de vi zitator
către zona potrivită din parc sau v ecinătatea acestuia, creând cele mai b une oportunități pentru
îndeplinirea experienței imaginată de vizitator, de a petrece timpul liber în natură,
producând un impact negativ minim asupra naturii și a comunităților locale și creând cele
mai bune șanse pentru dezvoltarea de afaceri locale ecologice din sfera turismului.
Aceste strategii au fost realizate, în general, după o structură comună ce a vizat23:
➢ Zonarea internă și obiectivele din punc t de vedere al conservării naturii (așa cum
figurează în planul de management al parcului);

22 ibidem
23 D. Tudorache , coordonator, op.cit.

27
➢ Analiza situației actuale și viitoare a vizitatorilor (categorii de vizitatori și turiști
care vizitează zona, identificarea principalelor căi de acces către și în interiorul
parcului infrastructura turistică folosită, impactul produs la nivelul ariei protejate și
în vecinătatea acesteia, particularitățile și descrierea fenomenului de vizitare,
identificarea tendințelor diverselor segmente de vizitatori, analiz a SWOT);
➢ Fixarea viziunii și a obiectivelor strategiei de vizitare;
➢ Teme și activ ități (se au în vedere zonarea din punct de vedere al recreerii și
turismului, planul de informare și interpretare, dezvoltarea infrastructurii de
informare și educare – centr e de vizitare și puncte de i nformare -, stabilirea unor
măsuri pentru implementar ea zonării turistice și a planului de management al
vizitatorilor, integrarea planului de management al vizitatorilor în elementele
strategice de dezvoltare a turismului durab il în zona parcului);
➢ Monitorizarea strategiei.
În ultimul timp, ca urmare a ceri nțelor impuse în cadru Programului Operațional
Structural Mediu, numeroase parcuri au realizat un astfel de plan de management al vizitatorilor
(Parcurile Naționale Retezat, P iatra Craiului, Buila -Vânturarița, Munții Rodnei, Călimani,
Cheile Bicazului – Hășmaș, Cheile Nerei – Beușnița, Cozia, Defileul Jiului, Domogled –
Valea Cernei, Munții Măcinului, Porțile de Fier, Semenic – Cheile Carașului, Parcurile
Naturale Lunca Mureșului, Vânători Neamț, Bucegi, Grădiștea Muncelului – Cioclovina,
Munții Maramureșului, Putna Vrancea, Balta Mică a Brăilei, Apuseni).
2.3. Parcuri naționale și naturale din România
Structurile turistice de cazare reprezintă com ponenta cea ma i importantă a bazei tehnico
– materiale specifice, întrucât răspun de uneia dintre necesitățile fundamentale ale turistului, și
anume odihna, înnoptarea. Dimensiunile și distribuția spațială a mijloacelor de cazare,
determină caracteristici le tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico -materiale a turismului
și, imp licit, amploarea fluxurilor turistice.
Chiar dacă anumite arii protejate nu dispun de un număr suficient de unități de cazare
(de exemplu Parcul Național Munții Măcinului, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul
Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, Parcul Natural Comana), totuși în majoritatea
cazurilor acest lucru este compensat de unitățile de cazare situate în imediata vecinătate a
ariilor protejate (de exemplu Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Ceahlău, Parcul
Natural Bu cegi, Parcul Național Cozia, Parcul Național Piatra Craiului).

28
Pentru parcurile situate în zona montană o importanță aparte o au refugiile turistice și
locurile de campare am enajate , structuri deficitare în majoritatea acestor areale. Amenajarea
de locuri de campare a devenit o prioritate în cadrul majorității parcurilor, deoarece această
formă de cazare este adaptată unui număr destul de mare turiști români, iar lipsa unor
astfel de spații organizate poate fi dăunătoare pentru mediul înconjurăt or.
O altă formă de cazare de mare importanță pentru zonele naturale, ce ar putea fi integrată
în cadrul programelor ecoturistice o reprezintă cabanele de vânătoare (223 la n ivel național).
Un rol deosebit în cadrul infrastructurii turistice a parcurilor naționale și naturale îl
au centrele de vizitare și punctele de informare . Infrastructura de vizitare și informare are un
rol important în promovarea obiectivelor de mana gement ale ariei naturale protejate și pentru
conștientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a speciilor/habitatelor naturale
în contextul gestionării durabile a resurselor naturale.
În prezent cele 28 de arii protejate mari din România sunt destul de slab echipate din
acest punct de vedere, iar acolo unde aceste structuri au fost dezvoltate, există în general
probleme în exploatarea acestora datorate lipsei de fonduri sau în alte cazu ri datorită proastei
colaborări între administrația p arcului și autoritățile publice locale (de exemplu în Parcul
Natural Balta Mică a Brăilei centrul de vizitare a fost închis din această cauză).
Suprafața totală a ariilor naturale protejate din România este de 1.234.710 ha, adică
5,18% din suprafața țării . Situația este prezentată în următorul tabel:
Tabel 2.1
Suprafața României 23.839.100ha
Suprafața ariilor naturale protejate 1.234.608 ha
Procentul ocupat de ariile naturale protejate 5,18%
din care : Delta Dunării ocupă din suprafața țării 2,43%

Reze rvațiile biosferei, parcurile naturale și naționale însumează o suprafață de
1.132.176 ha (incluzând și un număr de 134 rezervații naturale și monumente ale naturii cu o
suprafață de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 rezervații naturale și
monumente ale naturii cu o suprafață de 102.434 ha în plus față de cele 13 4 conținute în
interiorul parcurilor naționale, naturale și rezervațiilor biosferei.
În continuare es te prezentată o descriere succintă a parcurilor naț ionale administrate de
Rom silva și situația rezervațiilor biosferei.

29
Tabel 2.2
Nr. crt. Denumi re Suprafață (ha) Localizare (județ)
1. Rezervația biosferei „Delta Dună rii”24 580.000,0 Pe jud.Tulcea și
Constan ța

Tabel 2.3
Parcuri naționale Suprafața (ha) Integral/parțial pe terit. jud.
Balta Mică a Brăilei 17.529.00 Integral în județul Brăila
Bucegi 32.663.00 Pe supr. jud. Argeș, Brașov, Prahova
Călimani 24.041.00 Pe supr. jud. Bistrița – Năsăud, Mureș
Ceahlău 8.396.00 Integral în jud. Neamț
Cheile Bicazului – Hamas 6.575.00 Pe supr. jud. Harghita și Neamț
Cheile Nerei – Beusnita 37.100.00 Integral în jud. Caraș -Severin
Cozia 17.100.00 Integral în jud. Vâlcea
Delta Dunării 580.000.00 Pe suprafața județelor Tulcea, Constanța
Domogled – Valea Cernei 60.100.00 Pe supr. jud. Caraș -Severin, Gorj
Grădiștea Muncelului 10.000.00 Integral in jud. Hunedoara
Munții Apuseni 75.784.00 Pe suprafața jud. Alba, Bihor și Cluj
Munții Măcinului 11.321.00 Integral în jud. Tulcea
Piatr a Craiului 14.800.00 Pe supr. jud. Argeș și Brașov
Porțile de Fier 115.655.80 Pe supr. jud. Caraș -Severin și Mehedinți
Retezat 38.047.00 Integral în jud. Hunedoara
Rodna 46.399.00 Pe supr. jud. Bistrița -Năsăud și Suceava
Semenic – Cheile Carașului 36.664.00 Integral în jud. Caraș -Severin
Total 1.132.174,80

Parcurile naționale și naturale din masivele muntoase din Romania reprezintă obiective
de prim interes in domeniul ecoturismului.
Parcuri le naționale și rezervațiile sunt locuri unice, de pământ sau de apă stabilite de
către guvernul unei țări pentru a pro teja ecosistemul, speciile de plante și animale, cascadele în
lanț, formațiunile geologice sau locurile istorice și arheologice.
Parcuril e naționale sunt amenajate pentru recreerea publicului, oferind locuri
excepționale unde vizitatorii pot admira viața s ălbatică și se pot bucura de împrejurimi. În

24 Rezervații ale biosferei sunt declarate și anumit e suprafețe din Parcurile Naționale Retezat și Munții Rodnei

30
general aceste locuri protejate sunt în afara zonei de vânătoare, extragerii de gaze natural e,
mineritului și a altor activități de exploatare a resurselor.

Rezervația Biosferei Delta Dunării

Rezervația Biosferei Delta Dunării este limitată la sud -vest de podișul Dobrogei , la nord
de cel al Basarabiei , iar în est se varsă în Marea Neagră .Delta ocupă, îm preună cu complex ul
lagunar Razim -Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei .Este încadrată
de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva ze ci de
mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre , Delta
Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².

31
Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și
prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel
de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice . Fauna deltei conține mai mul t de 360
de specii de păsă ri ,45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri
crustacee , melci , moluște și insecte și japșe . Flora deltei este reprezentată în mare parte de o
vegetație specifică zonelor umede (stuful , papura , rogozul , în amestec cu salcia pitică ) și ocupă
78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri
de salcie, frasin , arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar
ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaț ie acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața
deltei. De asemenea, există păduri ( Pădurea Letea și Pădurea Caraorman ) alcătuite
din arbori (stejar brumăriu , stejar pedunculat , frasin , plop trem urător , ulm), arbusti (zălog,
cătină roșie) și plante agățătoare ( hamei, curpen).
Parcul Național Călimani
Parcul Național Munții Călimani, se
ȋntinde în vestul Carpaților Orientali, se
desfășoară pe o suprafață de 24.041 ha, în
județele Mureș, Bistrița Harghita și Suceava.
Deși propunerea și studiile pentru înființarea
parcului au fost făcute încă din anul 1975,
Munții Călimani au fost declarați parc
național de abia în anul 1990, fiind arie
protejată administrată în special pentru
protej area ecosistemelor și recreere.
Scopul principal pentru care a fost înființat Parcul Național Călimani este cel de
conservare a biodiversității florei și faunei, menți nerea cadrului geografic natural, a habitatelor
naturale. De asemenea se urmărește dezvo ltarea durabilă a zonei, astfel încât utilizarea
resurselor naturale să nu contravină ob iectivului de conservare.
Munții Călimani aparțin lanțului vulcanic de pe latur a de vest a Carpaților Orientali,
fiind unitatea cea mai înaltă și mai extinsă a acestui a. Relieful munților Călimani se remarcă
prin diversitate și spectaculozitate, dar din p ăcate în urma exploatărilor de sulf realizate în
deceniul nouă, peisajul a avut mult de suferit. Peisajele pot fi grupate în mai multe tipuri:
– pajiști alpine, stâncoas e, cu specii de plante a cidofile, cu insule de jneapăn și smirdar,
adevărate comori ale parcului;
– grohotișuri silicioase de o mare frumusețe;

32
– caldeira vulcanică, impres ionantă, străjuită de vârfuri cu altitudini de peste 2000 m, a
cărei diametru depășește 10 km;
– nu în ultimul rând, elementul antropic devastator "urmările exploatării de sulf" care
creează o impresie profund dezolantă în comparație cu pădurile naturale din zona.
Parcul Național Călimani adăpostește fauna și flora sălbatică din partea superioara a
calderei Munților Călimani. Pornind în drumeție, traseele montane trec prin ecosisteme diferite:
păduri de amestec de molid și fag – în defileul Mureșului, păduri de molid în bazinul Neagra,
păduri de molid în amestec cu zâmbru (Rezervația științifică), jnepenișuri și ienupărete, iar la
peste 1900 m, pajiștile alpine. Verile, relativ călduțe, dau răgazul necesar naturii să renască. Fie
în cooperare sau în competiție , animalele și plantele s -au adaptat acestui tip de climat, etalând
diferite căi de supraviețuire și perpetuare. În urma studiilor realizate de biologi români și străini,
din 1900 și până în ultimii ani, au fost menționate 1004 specii de plante vasculare d in care
arborii și arbuști sunt în inferioritate ca număr de specii, în favoarea plantelor ierboase.

Parcul Național Ceahlău
Parcul Național Ceahlău are o
suprafață de 17200 ha, iar cu un regim
special de protecție, 5830 ha, între
Complexul Lespezi, P iciorul Șchiop
(Cabana Dochia) și Scaunele Zeilor
(Ocolașul Mare). Căi de acces: orașul
Bicaz, cabana Izvorul Muntelui, etc.
Zonele înalte sunt reprezentate
prin conglomeratele de Ceahlău, cu grosimi de circa 500 m, datorită durității lor ridicate.
Vârfur ile cele mai importante: Toaca (1904 m), Panaghia, Lespezi, Ocolasu Mare. Platoul înalt
se termină brusc într -o zona cu abrupturi ruiniforme (polite), care au 400 -500 m diferențe de
nivel. Au fost sculptate forme bizare ca: Turnul lui Budu, Turnurile Ocola sului Mare, Claia lui
Miron, Căciula Dorobanțului, Detunata, etc..
Parcul National Ceahlău este o arie protejată de legislația din România, deoarece
cuprinde o biodiversitate a ecosistemului, unele specii prezente acolo fiind chiar pe cale de
dispariție. P rintre acestea amintim broaște divers colorate, tritonul carpatic, 6 specii de liliac,
lupul sau ciocănitoarea neagră și cea cu spatele alb.

33
Vegetația masivului Ceahlău este foarte variată, cu o pregnantă notă de originalitate.
O importanță științifică de osebită o are vegetația stâncăriilor, multe dintre grupările instalate pe
polițe, brâne, pe substrat calcaros sau conglomerate fiind endemice.
Parcul Național Ceahlău adăpostește ecosisteme montane de o mare valoare, având o
continuitate în toate subzonel e, cuprinzând specii floristice de o mare varietate și bogăție.
Masivul Ceahlău se evidențiază și prin bogăția și varietatea faunei pe care o deține,
asupra căreia, de -a lungul timpului, a acționat factorul antropic prin: vânătoarea necontrolată,
turismul care devine tot mai intens, modificarea structurii ecosistemelor și alte intervenții ale
omului. Fauna, reprezentată prin toate grupările faunistice, dă împreună cu vegetația, măreția
biogeografică a acestui munte.
Nevertebratele studiate din Masi vul Ceahlău sunt prezentate de aproximativ 1100 de
specii clasificate în numeroase ordine aparținând claselor de viermi, moluște, crustacee,
miriapode, arahnide și insecte. Peste 1000 de specii dintre nevertebrate aparțin insectelor care
alcătuiesc marea majoritate a acestei lumi.
Fauna vertebratelor din zona cercetată este foarte variată datorită multitudinii
biotopurilor existente și este constituită din:
– 17 spe cii de pești
– 10 specii amfibieni
– 8 specii reptile
– 121 specii pasări
– 45 specii de mamifere

Parcul Na țional Cheile Bicazului – Hășmaș
Cadrul natural al masivului Hășmaș prezintă
un deosebit interes științific din punct de vedere
geologic, geomorfologic , paleontologic, peisagistic
dar si din punctul de vedere al diversității biologice
generate de marea va rietate a condițiilor
geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite in
Romania, datorita mărimii impresionante. De
asemenea, Lacul Roșu, format prin bara rea naturala
a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.
Parcul National Cheile Bicazului – Hășmaș este situat în zona central – nord – estică a
României, pe raza administrativă a județelor Harghita și Neamț.

34
În part ea de nord, suprafața Parcului National se întinde în principal pe zona Lacului
Roșu și a Cheilor Bicazu lui, la vest are ca limită pârâul Licaș iar la est pârâul Șugău. În
continuare spre sud pornind din albia pârâului Bicaz, Parcul Național se întinde pe una din
principalele culmi ale Masivului Hășmaș și anume, Culmea Curmătura.
Rezervații naturale incluse în parc:
– Cheile Bicazului (jud. Neamt, 1.600 ha si jud. Harghita, 2.128 ha) si Lacul Rosu,
– Cheile Sugaului % (10 ha),
– Avenul Licas (5 ha),
– Masi vul Hasmasul Mare -Piatra Singuratica si Hasmasul Negru (800 ha).
Cadrul natural al masivului Hășmaș cu e lemente geologice, geomorfologice, pedologice
și climatice foarte variate, condițiile microclimatice determinate de expoziția și înclinația
pantelor, ma rea diferență de nivel (de la 575 m în valea pârâului Bicaz în Bicaz – Chei la 1792
m vârful Hășmașul Ma re) determină existenta unei flore și faune bogate și variate.
În urma investigațiilor realizate în teren și după datele existente în bibliografie s -au
inventariat 1147 specii de plante superioare (din care 29 hibrizi și 99 subspecii ). Parcul
Național Che ile Bicazului -Hășmaș cuprinde păduri de molid ( molidișuri pure – 95 %), păduri
de rășinoase cu fag, care îmbracă versanții masivului, pajiști montane î ntinse, vârfuri cu
vegetație subalpină, stâncării cu vegetație specifică, multe rarități floristice și e ndemite. Fauna
parcului este deosebit de bogată în specii rare și periclitate, cât și în alte specii caracteristice
zonei montane.

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița
Este situat în sud -vestul țării în județul Caraș –
Severin acoperind întreaga zonă s udică a Munților Aninei
și o parte din zona nordică a Munților Locvei.
Suprafața totala a parcului este 36758,00 ha, scopul
Parcului N ațional Cheile Nerei -Beușnița fiind protejarea
mediului carstic a ecosistemelor și valorilor cultural –
istorice pentru gene rațiile viitoare, știință, educație,
ecoturism.
Principalele habitate în parc sunt habitatele de
pădure, habitatele de pășuni și fânețe, habitatele cavernicole
și habitatele acvatice. Habitatele protejate și strict protejate:
• 12 habitate de pajiști și tufărișuri

35
• 23 izvoare petrifiante cu depunere d e travertin
• 111 habitate de stâncării și peșteri (total 472 cavități)
• habitate de pădure (rășinoase 4%, fag 38%, qvercinee 18%, carpen 13%, salcâm 5%,
div. tari 12%, tei 8%, div moi 2%)
Flora este reprez entată de un număr de 1086 specii de plante super ioare aparținând la
98 familii din care specii protejate sunt doar în contextul protejării habitatelor. Bogăția floristică
a zonei este impresionantă, aici întâlnindu -se numeroase specii balcanice, mediteran eene și
submediteraneene (liliac, scumpie, mojdre a, carpinița). Pe întreaga suprafață a Rezervației
Cheile Nerei -Beușnița, administratorul (Ocolul Silvic Sasca Montană) respectă regimul strict
de protecție, nefăcându -se nici un fel de exploatare a resursel or regenerabile: lemn, pietriș, tuf
calcaros. Nu se vânează și nu se pescuiește. Activitățile antropice sunt restrictive: nu se fac
repopulări sau plantări ale golurilor de fond silvic. Singurele plantări s -au făcut în urmă cu
aproximativ 20 de ani, pe mar ginea drumului spre cantonul lui Damian și în Lun ca Nerei, cu
nuc negru American, pe areale restrânse. Întreaga zonă nu a cunoscut, în ultimii ani, incendii,
poluări masive, degradări ale ecosistemelor pe cale antropică. Degradările datorate factorilor
naturali sunt sporadice și ele se datorează mai ales violenței vântului Coșava, înregistrându -se
doborâturi chiar și de arbori seculari.
Fauna terestră este reprezentată de un număr de 313 taxoni la care se mai adaugă fauna
cavernicolă ce cuprinde încă 273 s pecii și subspecii de nevertebrate. 119 specii su nt protejate
și strict protejate. De asemeni se remarcă 29 endemisme și 45 specii rare. Printre animalele
întâlnite în acest areal amintim: ursul, cerbul carpatin, căprioara, mistrețul, vidra, bursucul,
jderul de stâncă, jderul de copac.

Parcul Nationa l Cozia
Înființată în anul 1962, Rezervația din
Munții Cozia ocupa circa 17000 ha, din care
rezervației științifice propriu zise îi revin doar 5 000
ha.
Datorită importanței sale științifice
deosebite, repr ezentată prin numeroase endemisme
și rarități flo ristice și faunistice pe care le
adăpostește, Rezervația din Munții Cozia a fost propusa să devină din anul 1981 „Parcul
Național Cozia" cu o suprafață de 21 400 ha.

36
Parcul Național Cozia este amplasat în pa rtea centrală a României, în aria geografică a
Carpaților Meridionali, fiind traversat , de la N la S , de râul Olt. Limitele parcului se situează,
în nord, la contactul cu Țara Loviștei; la vest, Masivul Cozia se delimitează de Munții Capatani
prin culm ile Frăsinetului, Dosul Pământului și Plaiul Mest eacănului. La sud, arealul parcului
se întinde până la depresiunea Jiblea – Berislăvești, în timp ce spre est Șaua Groșilor separă
versanți abrupți și impunători ai Munților Cozia de Muscelele Topologului. P arcul National
Cozia este străbătut, de la nord l a sud de râul Olt prin defileul Cornet -Cârlige -Cozia.
Institutul de Biologie ,,Traian Savescu “ (în 1969) și Academia de Științe Agricole
(1979) au elabora studii complexe pentru conservarea masivului muntos Cozia și a regiunilor
învecinate și au propus, încă de atunci, constituirea Parcului National Cozia – Lutrișor ca arie
naturală protejată de interes științific și turistic.

Parcul Național Domogled – Valea Cernei
Parcul Național Domogled – Valea C ernei se
află situat în latura de sud -vest a țării, în extremitatea
sud-vestică a Carpaților Meridionali și se întinde pe
suprafața a trei județe – Caraș -Severin, Mehedinți și
Gorj. Din punct de vedere geografic, parcu l național se
înscrie total în spațiul montan și cuprinde un întreg
bazin hidrografic, în partea vestică fiind mărginit de
masivul Godeanu și Munții Cernei, iar în partea estică de Munții Vâlcanului și Mehedinți.
Suprafața Parcului Național Domogled – Vale a Cernei este de 61.211 ha. În interio rul Parcului
Național Domogled – Valea Cernei există o singură localitate și câteva cătune, stațiunea Băile
Herculane fiind înconjurată în procent de 95% de parc.
Parcul Național Domogled – Valea Cernei este caracteriz at de peisaje spectaculoase
datorate r eliefului carstic și vegetației ce o cucerește, îmbinarea diverselor elemente naturale și
anume peșteri termale unice în România și foarte rare pe glob, făgete nepătrunse de intervenția
omului, cascade, desfășurare alt itudinală spectaculoasă a ariei natura le protejate, fauna bogată
în fluturi, urși bruni, râși, capre negre, flora deosebită, cu multe rarități și endemisme.
Datorită complexității aspectelor staționale, fizico -geografice și climatice, Parcul
Național Domog led – Valea Cernei este caracterizat d e o diversitate floristică remarcabilă,
inventarul floristic bogat însumând 1110 specii de plante vasculare (superioare). Din totalul de
plante superioare 66 specii sunt taxoni periclitați, rari și în parte endemici, e xistând în Parcul
Național Domogled – Valea Cernei specii rare necunoscute în alte părți ale țării.

37
Parcul Național Domogled – Valea Cernei găzduiește o faună foarte bogată și
interesantă, întâlnindu -se aici numeroase specii de animale de mare valoare știi nțifică, unele
unice în țară sau chiar în lume, excelând prin diversitatea insectelor. Parcul reprezintă zona cu
cea mai ridicată biodiversitate în ceea ce privește lepidopterele, întâlnindu -se aproape 1500
specii de fluturi (1463), 45% din fauna de lepido ptere a țării fiind concentrată aici.

Parcul Național Munții Măcinului
Munții Măcinului sunt situați în sud -estul
României, respectiv în nord -vestul Dobrogei, în
județul Tulcea.
Zonarea funcțională a parcului are la bază
valoarea habitatelor naturale. C ategoriile de zone
interne în funcție de care se stabilesc obiectivele
majore de management și activitățile permise sunt:
– Zona cu protecție strictă – cuprinde Rezervația ,,Moroianu” cu o suprafață de 293,7 ha
și Rezervația ,,Valea Fagilor“ cu o suprafață d e 154,9 ha. Această zonă are o mare
importanță științifică ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice
sau nivelul acestora a fost foarte redus. În această zonă este interzisă desfășurarea
oricăror activități umane , cu excepția a ctivităților de cercetare, educație și ecoturism,
cu limitări descrise prin planul de management.
– Zona de protecție integrală – cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului
natural din interiorul ariilor naturale protejate. În aceste zone, sunt in terzise: orice forme
de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a
terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare; activitățile de
construcții -investiții, cu excepția celor destinate administ rării ariei naturale protejate
și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței
naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
– Zona de conservare durabilă – constituie în Parcul Național Munții Măcinului o zonă
tampon în suprafață de 7272,8 ha. în c are se pot desfășura următoarele activități:
științifice și educative; activități de ecoturism care nu necesita realizarea de construcții –
investiții; utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat; inter vențiile pentru
menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii; intervențiile în scopul
reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme

38
necorespunzătoare sau degradate; activități tradiționale de utilizare a unor resurse
regenerabile; lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor.
– Zone de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități
de investiții /dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea
principiului de utilizare durabilă a re surselor naturale și de prevenire a oricăror efecte
negative semnificative asupra biodiversității.

Parcului Național al Munților Rodnei
Deși î ncă din anul 1973 se propusese
înființarea Parcului Național al Munților Rodnei,
acest fapt s -a petrecut abia î n 1990, când acesta a fost
constituit pe o suprafață de 56.700 ha. Ulterior,
Legea nr.5/2000 și Hotărârea de Guvern nr.230/2003
au oficializat ex istența parcului național pe 46.400 ha
din Munții Rodnei.
Înălțimea și masivitatea, originalitatea geologică, g eomorfologică, climatică și
hidrografică a acestor munți, ca și marea bogăție floristică și faunistică, cu numeroase
endemisme și relicte glaciar e fac din acest parc o atracție irezistibilă pentru numeroșii turiști și
specialiști.
Parcul Național Munții Ro dnei este situat în nordul Carpaților Orientali, în subunitatea
cunoscută sub numele de Carpații Maramureșului și Bucovinei. Din punct de vedere
administrativ parcul se află pe teritoriul județelor Maramureș, Bistrița -Năsăud și Suceava. Din
întreg lanțul c arpatic oriental Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari.
Relieful glaciar este bine dezvoltat pe versantul Nordic unde există importante circuri glaciare
(Pietrosu, Buhăescu, Negoescu etc.). În masiv există numeroase lacuri glac iare dintre care 23
sunt mai importante (Iezerul Pietrosului, Tăurile Buhăescului, Lala Mare, Lala Mică, Știol).
În condițiile unui climat rece și umed etajarea vegetației este bine evidențiată altitudinal.
Pădurile ocupă peste 60% din Munții Rodnei, fiin d constituite în principal din rășinoase și fag.
Pășunile naturale acoperă circa 30% din suprafața acestor munți iar 10% reprezintă stâncării.
Flora micomicetelor cuprinde 390 de specii, dintre care 4 specii sunt noi pentru știință.
Flora lichenilor este r eprezentată de 248 de specii și 26 de taxoni, dintre care 21 de specii și 6
taxoni pot fi întâlniți numai în Munții Rodnei, iar 6 specii sunt end emite ale Carpaților. Flora
casmofitelor este foarte bogată, fiind înregistrate 1123 de specii de plante superi oare.

39
Munții Rodnei dispun de un neasemuit și bogat fond faunistic, reprezentat de urs, cerb
carpatin, capra neagră, căprior, mistreț, lup, râs, jderul de copac, marmota colonizată începând
din 1973 cu exemplare aduse din Alpii Franței etc.

Parcul Națion al Piatra Craiului
Parcul Național Piatra Craiului este situat în Carpații
Meridionali incluzând Creasta Pietrei Craiului, în totalitate și
spații din culoarele intramontane limitrofe, Rucăr -Bran și
Rucăr -Zărnești. Parcul Național Piatra Craiului se întin de pe
raza județelor Brașov și Argeș, incluzând suprafețe
aparținând localităților Zărnești, Moeciu (satele Măgura și
Peștera), Bran, Rucăr și Dâmbovicioara. Suprafața totală a
parcului este de 14773 ha din care 7806 ha în jud. Brașov și
6967 în județul Ar geș.
Scopul desemnării Masivului Piatra Craiului ca și parc național este acela de a asigura
conservarea biodiversității și a p eisajului, a speciilor valoroase, promovarea și încurajarea
turismului, conștientizarea și educarea publicului în spiritul protej ării naturii și a valorilor sale.
Bogăția în specii a Parcului Național Piatra Craiului este rezultatul condițiilor deosebit de
variate pe care le oferă acesta dezvoltării lumii vegetale. Altitudinea care depășește 2200 m face
ca aproape întreaga grupare a speciilor montane și alpine, caracteristice lanțului carpatic să
găsească aici condiții optime de dezvoltare. Existența păduri lor, stâncăriilor, grohotișurilor,
pajiștilor și a ochiurilor de mlaștină favorizează menținerea unei diversități botanice deoseb ite.
Ciupercile, mușchii, lichenii și plantele cu flori găsesc aici un adevărat paradis. Pe teritoriul
parcului au fost identif icate un număr total de 1170 de specii și subspecii de plante. Cunoscând
faptul că în flora României s -au înregistrat 3136 de spe cii spontane se poate afirma că Parcul
Național Piatra Craiului găzduiește peste 30 % din speciile de plante superioare care se întâlnesc
pe teritoriul României. Un număr de 181 de specii sunt incluse in "Lista roșie a plantelor
superioare din România" ca specii endemice, rare sau vulnerabile. De aici se poate observa
importanța deosebită a Parcului Național Piatra Craiului pentru conservarea speciilor de floră,
în special pentru conservarea endemitelor carpatice. Parcul Național Piatra Craiului adăpostește
un număr impresionat de specii de orhidee de mun te – 41 specii din 58 de specii existente pe
teritoriul României.
Fauna de nevertebrate este deosebit de bogată prezentând un de osebit interes științific.
Este de remarcat prezenta a 35 de specii endemice și a 91 de specii descrise de aici ca fiind noi

40
pentru știință. Menționam două specii endemice pentru Piatra Craiului: Nesticus
constantinescui (Arahnida) și Rhagidia carpatica (Arahnida, Acari).
Parcul Național Piatra Craiului deține și o ornitofaună bogată, reprezentată prin cele 111
specii identificat e până în prezent pe acest teritoriu, din acest punct de vedere fiind o zonă ideală
pentru observarea păsărilor.
Condițiile clim atice și geologice, geomorfologia și structura florei și vegetației din
Parcul Național Piatra Craiului au determinat păstrarea unei diversități aparte în grupul
mamiferelor. Din cele aproximativ 100 specii de mamifere din fauna întregii țări, peste 40%
trăiesc și în masivul Piatra Craiului.

Parcul Național Retezat
Parcul National Retezat este situat in Carpații
Meridionali (Ju dețul Hunedoara), are o suprafață de
54400 ha (1935) și o altitudine cuprinsă între 800 și
2509 m. Este contrat de circul glaciar Bucura,
cuprinde aproximativ 40 de vârfuri ce trec de 2200 m,
in medie depășind 2350 m. Zona de protecție ocupă
centrul masivu lui. Prima zona de protecție integrală are caracter științific (11466 ha), fiind
interzisă orice exploatare (minieră, pășunat, vâ nat, pescuit, culegerea fructelor, turism
camping). A doua zona este mai puțin riguroasă, pășunatul fiind permis 2 luni pe an i ar șeptelul
este restrâns. În prima zonă accesul este permis doar cu autorizație din partea Comisiei
Monumentelor Naturii, pe anu mite itinerarii și teritorii. Parcul este declarat rezervație a
biosferei.
Masivul Retezat are o structura geologică complexă f iind alcătuit din roci cristaline și
calcare. Datorită altitudinii sale mari (Vf. Peleaga 2509 m), activitatea ghețarilor s -a des fășurat
amplu, identificându -se urmele a 18 ghețari. In afara ghețarilor de circ (Bucura, Custura, Judele)
s-au mai păstrat res turile celui mai întins ghețar de vale (Lăpușnicul), precum si cel mai mare
număr de lacuri glaciare din țară (83).

41
Parcul Naț ional Semenic – Cheile Carașului
Parcul National Semenic – Cheile Carașului
este situat in partea de sud vest a României având o
suprafață de 36,214 ha, care cuprinde elemente
naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico –
geografic, floristic, hidrologic , geologic si
speologic.
În perim etrul parcului național sunt incluse un număr de opt rezervații naturale,
constituite în zone de conservare specială strict protejate, in care sunt interzise orice forme de
exploatare sau utilizare a resurselor naturale, pr ecum si orice forme de folosire a terenurilor.
Cele 8 zone de conservare speciala sunt: Cheile Carașului – 3.089,9 ha (de tip mixt); Izvoarele
Nerei – 4.852,8 ha (de tip forestier); Cheile Gârliștei – 602,6 ha (de tip mixt); Izvoarele Carașului
– 1.408,1 h a (de tip mixt); Buhui – 218,1 ha (de tip mixt); Peștera Comarnic – 26,9 ha (de tip
speologic); Peștera Popovăț – 4,5 ha(de tip speologic); Peștera Buhui – 28,6 ha (de tip
speologic).
Bogăția în specii a Parcului Național Semenic -Cheile Carașului este rezu ltatul
condițiilor variate de climă și relief pe care acestea le oferă dezvoltării lumii vegetale. Prezența
pădurilor, stâncăriilor, grohotișurilor și a ochiurilor de mlaștină favorizează menținerea unei
diversități botanice deosebite, formând un adevărat paradis vegetal. Pe teritoriul parcului au
fost identificate un număr de 1.086 specii de plante. Din punct de vedere fitogeografic flora este
alcătuită în principal din elemente euroasiatice (peste 40%) care formează fondul general al
florei din regiunea t emperata europeana.
Diversitatea mare a faunei dovedește încă o dată existența unor habitate naturale puțin
afectate de activitate umană. Șopârla de frunziș (Ablepharus kitaibelii) este cea mai mică dintre
șopârlele din România, măsurând maxim 13 cm. Print re alte specii de reptile se numără și
renumita Viperă cu corn (Vipera ammodytes), șopârla de ziduri (Podarcis muralis).
Acvifauna este reprezentată de specii cuibătoare în parc și numeroase specii migratoare.
Se pot întâlni: acvila țipătoare mi că (Aquila pomarina), șerparul (Circaetus qallicus), șoimul
rândunelelor (Falco subbutoo), buha (Bubo bubo).
Fauna de mamifere cuprinde un număr de 10 specii comune în general tuturor catenelor
muntoase și este reprezentată de: cerb carpatin (Cervus eleph us), urs ( Ursul Arctos), mistreț
(Sus scrafa), căprior (Carpreolus carpreolus), lup (Capes lupus), râs (Lynx lynx), pisica
sălbatică.

42
Parcul Natural Apuseni

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul
României, în partea central -nord-vestică a Munților
Apuseni, întinzându -se pe o parte din masivele Bihor la
sud și Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei
județe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%). Primele
inițiative în vederea constituirii unui parc in aceasta zona
le aparțin cercetătorilor Emil Racoviță și René Jeannel și
datează din anii ’30.
Forme carstice unice in Romania localizate in Parcul National Apuseni: Peștera din
Valea Rea, Avenul V5, Peștera de sub Zgurăști, Peștera Hodobana, Izbucul Tăuz, Peștera Coiba
Mare, Peștera Cetățile Ponor ului, Ghe țarul de la Scărișoara – cel mai mare ghețar subteran din
Romania cu un volum de gheață apreciat la 75000 m3, Ghețarul Focul Viu, Peștera Onceasa,
Ghețarul de la Vârtop (Casa de Piatra), Peștera Rece, Peștera Piatra Altarului, Sistemul
Poienita -Humpleu, P oiana Ponor, Valea Sighistelului, Zona Baita Bihor, Peștera Urșilor – este
singurul sit paleontologic din România cu resturi fosile aparținătoare in primul rând Ursus
spelaeus, păstrat intact in urma descoperirii.
Întreg teritoriul parcului aparț ine etajul ui montan -subalpin, iar speciile care participă la
alcătuirea covorului vegetal sunt în majoritatea lor specii cu răspândire montană.
O atracție deosebită în cazul Arieșului și majorității afluenților săi o prezintă fauna
piscicolă, cu o zonalita te bine ev idențiată. În ecosistemele acvatice din parc se întâlnesc
numeroase specii de pești, două dintre aceste specii fiind introduse antropic (păstrăvul fântânel
și păstrăvul curcubeu).
Fauna pădurilor cuprinde specii în general comune făgetelor și mo lidișurilo r montane,
la care se adaugă capra neagră ( Rupicapra rupicapra ), care a fost colonizată în bazinul superior
al Crișului Pietros – Valea Boghii. Astăzi, este prezentă și în Groapa Ruginoasă, Cetățile
Ponorului, Scărița. O altă acțiune de repopulare, realiza tă cu succes între anii 1970 -1980, a vizat
cocoșul de munte ( Tetrao urogallus ), amenințat din cauza vânătorii abuzive.
Câteva peșteri prezintă o importanță deosebită și datorită populațiilor de lilieci pe care
le adăpostesc: liliac m are cu potcoava (Rhinol ophus ferrumequinum), Rh. Hipposideros. Din
cele 29 specii de lilieci identificate în țara noastră, 19 se regăsesc în fauna parcului Apuseni.

43
Parcul Natural Bucegi
Odată cu promovarea si dezvoltarea
turismului, exploatarea maximă a resurselor
naturale d ar și ca rezultat al procesului pe scară
largă de distrugere a diversității biologice cât și a
influenței acesteia asupra factorilor de mediu a fost
creat un cadru organizatoric adecvat măsurilor
specifice de conservare și protecție p rin înființarea
Parcul ui Natural Bucegi, prin O.M. 7/27.01.1990.
Această structură administrativă are o suprafață totală de 35.700 ha, din care rezervațiile
integrale – 9.000 ha.
Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunere a și
direcția de curge re a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este
Ialomița, care are un bazin simetric.
Vegetația Munților Bucegi a constituit cu predilecție un punct de atracție pentru
botaniști ori de câte ori ei au ajuns în acest minunat colț al naturii fie ca turiști, fie cu preocupări
stricte de cercetare. In urma investigațiilor efectuate reiese faptul că în Masivul Bucegi sunt
cunoscute până în prezent 3500 specii animale.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina

Situat în nord-vestul munților Șureanu în
Carpații Meridionali, Parcul Natural Grădiștea
Muncelului Cioclovina adăpostește cele mai
importante cetăți dacice aici se afla cetatea
Sarmizegetusa Regia; cetăți medievale; un
important sistem carstic format din peșteri,
ponoare, doline, chei; un relief fragmentat de
numeroase râuri.
Parcul Natural Grădiștea Muncelului -Cioclovina reprezintă o arie naturală protejată, al
cărui scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale important e sub aspect
floristic , faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic sau pedologic.
Parcul are o însemnată valoare floristică, fiind identificate până în prezent peste 500
specii de plante, printre cele endemice numărându -se: cruce a-voinicului ( Hepatica

44
transsilvanica ), cimbrișorul ( Thymus comosus ), brusturul negru ( Symphytum cordatum ) și
Sorbus borbasii.

Parcul Natural Porțile de Fier

Parcul Natural Porțile de Fier se află în
zona Defileului Dunării, regiune situată la
intrarea fluviului în România. Acest defileu
reprezintă un unicat în întregul bazin al Dunării,
atât din punct de vedere geologic si
geomorfologic, cât și floristic sau f aunistic.
Parcul include prelungirile sudice ale Munților Banatului și Munților Mehedinți, precum
și o parte a Podi șului Mehedinți. Din punct de vedere administrativ, parcul este situat în județele
Caraș -Severin și Mehedinți.
Din punct de vedere geologic, avem șisturi cristaline, dar si roci eruptive și sedimentare.
Prin urmare, peisajele sunt spectaculoase, mai ales i n ceea ce privește defileele, dintre care cel
mai important este cel de la Cazane.
Construcțiile hidroenergetic e din zona, care servesc centralele de la Porțile de Fier I si
II, au condus la creșterea nivelului Dunării, în zonă, cu circa 30 de metri, fluvi ul inundând gurile
de vărsare ale afluenților, transformându -le în golfuri.
În Defileul Dunării, biodiversitate a este, și ea, impresionantă. Avem peste 4 mii de
specii vegetale, dintre care 1700 sunt plante superioare, 549 sunt specii de alge și 375 sunt
licheni. În zona putem găsi și 1077 de specii de ciuperci.
Fauna cuprinde 5339 de specii, fapt ce denotă o bogăț ie rar întâlnită nu numai în
România, ci chiar în Europa. Fauna caracteristică este central -europeană, în care se interpun
elemente eurasiatice ș i mediteraneene.

2.4. Programe ecoturistice în ariile protejate
În Romania programele de ecoturism au o istorie relativ recentă. Primele astfel de
pachete turistice au apărut în jurul anului 2000, când o serie de parcuri naționale sau naturale
au început să deruleze proiecte ce aveau și o componentă de ecoturism (Retezat, Piatra
Craiului, Vânători Neamț, Apuseni).

45
Programele de ecoturism din România sunt oferite spre vânzare prin intermediul unor
tur-operatori locali, care colaborează de re gulă cu tur -operatori din străinătate. Dintre
aceștia se rema rcă și 5 tur -operatori care comercializează programe de ecoturism certificate de
către Asociația de Ecoturism din România (Discover România, Carpathian Tours, InterPares,
Tioc Nature & S tudy Travel, Equus Silvania). Dintre marile agenții de turism din România
ce au dezvoltat în ultimii ani programe de turism în natură se remarcă Paralela 45, J’Info Tours,
Perfect Tour, Transilvania Tour etc.
Principalele zone în care se concentrează programele de ecoturism din România sunt:
➢ Rezervația Biosferei De lta Dunării și Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări
cu barca);
➢ Parcul Național Piatra Craiului și împrejurimile acestuia (programe bazate în
special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar și a unor specii de
plante specifice, turism ecves tru, cicloturism, drumeții montane etc.);
➢ Parcul Natural Munții Apuseni (speoturism, drumeții tematice, programe
culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.);
➢ alte arii natura le protejate, unele cu statut de parc național sau natural :
Parcul Național Retezat – Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Parcul
Național Munții Măcinului, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național
Călimani, Parcul Natural Lunca Mureșului , Parcul Natural Vânători Neamț, cu
programe axate pe: turi sm ecvestru, cicloturism, drumeție tematică, schi de
tură, observarea florei și faunei, programe culturale, expediții cu canoe etc.;
➢ Transilvania – zona Târnava Mare (descoperirea culturi i săsești și secuiești,
călărie, drumeții tematice etc.)
➢ Maramureș (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea
ocupațiilor și a arhitecturii tradiționale etc.);
➢ Bucovina (programele de observare a naturii sau drumețiile t ematice sunt
combinate cu turismul cultural și cu turismul mona hal).
O serie de administrații de parc depun eforturi serioase pentru realizarea și
comercializarea unor pachete turistice. În acest sens, câteva exemple reprezentative sunt:
➢ Administrația P arcului Național Călimani a întocmit o serie de programe
ecoturist ice de 1, 2, 3, 4 sau 6 zile: „Călare prin munți spre 12 Apostoli”, „Călare spre
Pietrele Roșii”, „Călare pe creasta vulcanică din Munții Călimani”, „Haihui, călare
prin Călimani”, „Călare p e drumurile Mariei Tereza”. Aceste programe sunt orientate
spre vizitarea călare cu însoțitor a numeroase obiective naturale din Munții Călimani,

46
cazarea făcându -se la cort. Junior Ranger este o tabără ecologică adresată copiilor între
10-18 ani).
➢ Admini strația Parcului Național Cheile Bicazului -Hășmaș oferă o s erie de
programe ecoturistice de 1 și 2 zile:
– Plimbare în ținutul “Ghilcoș – Muntele Ucigașul“
– Plimbare în ținutul “Morile Dracului“
– Plimbare în ținutul “Grădina Zânelor“
– Plimbare prin “C heile Bicazului – Ținutul Iadului“
Programele sunt orientate pe excursii însoțite de ghid turistic, cu prezentarea
împrejurimilor Lacului Roșu, a florei și faunei, geomorfologiei, legendelor locale,
posibilitatea fotografierii și filmării animalelor sălbat ice și a habitatelor acestora.
➢ Admi nistrația Parcului Natural Comana a pus la punct un program ecoturistic de 2
zile: “Week -end în Rezervația de ghimpe”. În cadrul acestui program sunt incluse
vizitarea Rezervației de ghimpe, plimbare cu barca pe Balta Com ana, birds -watching,
vizitarea Mănă stirii Comana.
➢ Administrația Parcului Național Cozia a realizat câteva programe ecoturistice de 4
zile:
– „Călătorii în lumea legendelor Coziei”
– „Drumeții pe tărâmul comorilor dacice”
– „Drumeții pe cărările împădurite ale Na rățului”
Acestea sunt programe cu ghid însoțitor, orientate spre cunoașterea frumuseților
naturale și culturale din parc și din apropierea acestuia (cascada Lotrișorului, cheile
Lotrișorului, asociații unice ale vegetației forestiere, locuri de belvedere, Colții
Foarfecii, Colții lui Damaschin, Mânăstirea Cozia, Mânăstirea Turnu, Schitul
Ostrovul Călimăneștiului, Castrul roman Arutela etc.). Cazarea se face în cadrul
pensiunilor turistice aflate în apropierea parcului.
➢ Administrația Parcului Național Domogled – Valea Cernei promovează un program
ecoturistic de 3 zile: „Tradiție și natură spectaculoasă”. În cadrul acestui program se
pot admira frumusețile naturale din zona stațiunii Băile Herculane, sunt vizitate
comunități izol ate din zonă, oferindu -se posibilitatea interacționării cu acestea.
➢ Administrația Parcului Natural Lunca Mureșului promovează în prezent o serie de
8 programe ecoturistice, cu durate de 1 sau 3 zile:
– „Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureșului și Rezerva ția Natur ală Runcu Groși”
– „Excursie în canoe și retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureșului”

47
– „Admirarea peisajului de luncă și a insulelor de pe Mureș din canoe sau caiac”
– „Urmărirea păsărilor din observator în zona Bezdin”
– „Urmărirea mamiferelor mari în libertate din observator”
– „Admirarea pădurii de luncă și vizitarea unor puncte arheologice și/sau religioase
cu bicicleta”
– „Admirarea pădurii de luncă și vizitarea unor punc te arheologice și minunății ale
naturii pe jos”
– „Vizitarea zonei Rezervație i Naturale Prundul Mare – ecosisteme palustre,
acvatice, forestiere, Balta cu Nuferi”
Programele includ plimbări cu bicicleta, cu canoe, urmărirea păsărilor și
mamiferelor din obser vatoare, vizitarea unor obiective culturale (puncte arheologice,
mănăstiri) , admirarea pădurii de luncă, vizitarea unui sălaș, cazarea făcându -se în cadrul
centrului de vizitare Ceala.
➢ Administrația Parcului Național Semenic – Cheile Carașului oferă 4 prog rame
ecoturistice de câte 2 zile cu următoarele teme:
– Istorie și tradi ție în Semenic
– Silvoturism în Semenic
– Carst
– Lacuri antropice
Programele pun accent pe vizitarea obiectivelor reprezentative din cadrul
parcului. În general cazarea se face în cadrul cabanelor/cantoanelor silvice.
➢ Administrația Parcul ui Natural Vânători -Neamț oferă o serie de programe turistice
concentrate pe obiectivele culturale și pe cele naturale existente pe raza parcului, cu
durata de 1 sau 4 zi le:
– „Turul mănăstirilor din raza Parcului Natural Vânători -Neamț” (traseu nu mai
auto);
– „Natură și sacralitate” (traseu combinat pedestru și auto).
➢ Administrația Parcului Național Munții Rodnei organizează o serie de programe
ecoturistice (călare s au drumeție cu ghid), cu durate de 1, 2, 3 sau 5 zile:
– Calare la Poiana cu narci se de pe Masivul Saca (1 sau 3 zile);
– Calare în Munții Rodnei (5 zile)
– Drumeție la Ineu și Lacul Lala (o zi)
– Drumeție la Ineu (o zi)
– Drumeție la Cascad a Cailor – Lacul Știol (o zi)

48
– Drumeție la Cascada Cailor – Lacul Știol – Pasul P rislop (o zi)
– Drumeție pe traseul Borșa Pietroasă – Lacul Iezer – Vârful Pietrosu – Creasta
principală – Borșa Complex (2 zile)
– Drumeție pe traseul Mois ei – Iza Izvor – Șaua Bătrânei – Tarnița la Cruce – Vârful
Pietrosu – Lacul Iezer – Borșa (2 zile)
– Drumeție pe traseul Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor –Vârful Pietrosu – Borșa
(3 zile)
– Borșa – Vârful Pietrosu –Vârful Ineu – Pasul Rotunda (3 zile).
Realizarea unor parteneriate cu tur -operatorii de nișă ar contribui în mare m ăsură la
succesul acestor programe tematice. În Anexa nr. 3 sunt prezentate activitățile ecoturistice
existente și pretabile (ce se pot dezvolta în viitor) pentru ariile protejate majore din România.
Ariile protejate din România au reprezentat o motivaț ie importantă de călătorie
pentru numeroși turiști rezidenți și străini, cu precădere din țările central europene. În prezent,
atât timp cât nu există un sistem de taxare a turiștilor la intrarea în cadrul parcurilor, nu există
o evidență a numărului de vizitatori, acesta putând fi doar estimat.
Conform estimărilor făcute, aceste areale atrag în prezent circa 2.300.000 de
vizitatori (Tabelul 2.3.). Dintre acestea se remarcă Parcurile Naturale Bucegi (circa 1.000.000
vizitator i), Vânători Neamț (4 00.000), Apuseni (300.000), Rezervația Biosferei Delta
Dunării (aproape 100.000 turiști cazați), Porțile de Fier (60.000), Putna -Vrancea (40.000) și
Parcurile Naționale Piatra Craiului (80.000), Semenic – Cheile Carașului (60. 000), Cozia
(50.000), C eahlău (33.000).
Tabelul 2.3.
Categoria Estimarea numărului de
vizitatori
Rezervație a biosferei
Delta Dunării 96.090
Parcuri naționale
Retezat 12.000
Munții Rodnei 20.000
Semenic – Cheile Carașului 13.000
Călimani 10.000
Ceahlău 32.600
Cheile B icazului – Hășmaș 30.000
Cheile Nerei – Beușnița 7.000
Cozia 50.000
Domogled – Valea Cernei 10.000
Munții Măcinului 3.000
Piatra Craiului 80.000
Buila – Vânturarița 15.000

49
Defileul Jiului 2.000
Numărul total vizitatori în parcurile naționale 284.0 00
Parcuri naturale
Balta Mica a Brăilei 2.000
Grădiștea Muncelului – Cioclovina 6.000
Porțile de Fier 60.000
Apuseni 300.000
Bucegi 1.000.000
Vânători Neamț 400.000
Munții Maramureșului 10.000
Putna – Vrancea 40.000
Lunca Joasa a Prutului Infer ior 1.000
Comana 5.000
Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului 8.000
Geoparcul Platoul Mehedinți 5.000
Lunca Mureșului 30.000
Defileul Mureșului Superior n.ș.
Numărul total vizitatori în parcurile naturale 1.867.000
Total vizitatori în ariile protejat e majore din
România 2.247.000

Deși numărul estimat de vizitatori în cadrul parcurilor naturale și naționale este destul
de mare, totuși trebuie avut în vedere faptul că doar o mică parte din aceștia au ca
motivație practicarea ecoturismului. În mare parte acest lucru este datorat existenței unui număr
limitat de programe de ecoturism, într -un număr mic de parcuri, a infrastruc turii specifice
deficitare (centre de vizitare, puncte de informare, trasee educative, observatoare pentru
animale et c.) și a unei promovări inadecvate. Alte categorii de turiști ce vizitează parcurile
naționale / naturale din România sunt: turiști de wee k-end (în majoritatea parcurilor, dar mai
ales în cele aflate în apropierea marilor orașe), turiști ce practică turis mul religios (Vânători
Neamț, Cozia, Buila Vânturarița, Lunca Mureșului, Ceahlău, Comana), turiști ce practică
pescuitul sportiv (Delta Du nării, Porțile de Fier, Lunca Mureșului, Balta Mică a Brăilei, Lunca
Joasă a Prutului Inferior, Comana), turiști monta ni (drumeții, ascensiuni montane, alpinism,
sporturi de iarnă – în parcurile naționale și naturale din zonele montane), turiști de aventur ă,
cercetători, elevi, studenți (turism științific), cicloturiști etc.
Este important de subliniat că folosind un mana gement și infrastructura potrivită, ariile
protejate (cu anumite excepții – de exemplu Parcul Natural Bucegi) ar putea primi mai mulți
vizitatori fără impact asupra mediului. Asta ar permite să se genereze mai multe venituri din
turism și să se îmbun ătățească situația actuală precară a finanțării ariilor protejate.

50

CAPITOLUL III . SONDAJ DE OPINIE PR IVIND ECOTURISMUL ÎN
ROMÂNIA
Studiul prezentat în acest capitol are ca obiectiv principal determinarea modului în care
este percepută noțiunea de ecot urism. Acest tip de turism are un potențial foarte ridicat,
neexploatat încă suficient de organizațiile de profil care se bazează în p roporție de 80% pe piața
străină, neglijând piață locală și națională de consumatori potențiali.
3.1. Metodologia cercetăr ii
În procesul obținerii datelor primare s -a utiliz at ca și mijloc de intervievare ancheta
directă, anchetă în care s -au notat părerile intervievatului asupra subiectelor expuse, interviul
cuprinzând diferite teme referitoare la ecoturism .
Cercetarea are următoarele repere metodologice:
– volumul eșantionului: 66 persoane;
– am aplicat ace st chestionar in perioada : 2.03.201 9- 29.04.201 9;
– obiectiv: aflarea gradului de cunoaștere al conceptului de ecoturism.
Ipotezele chestionarului:
– ecoturismul este practicat de cei care doresc să protejeze natura.
– dacă oamenii prezintă interes în ce privește practicarea acestei forme de turism
atunci ecoturismul se va dezvolta.
– practicarea acestei noi forme de turism conduce la creșterea atenției privind
protejarea mediului.
– practicarea ecoturismului oferă mai multă satisfacție decât practicarea turis mului
clasic.
– cei care practica ecoturismul sunt perso ane deschise la nou, la aventură .
3.2. Analiza și interpretarea datelor
Prin întrebările realizate și răspunsurile date se va analiza dacă oameni i cunosc ce
presupune practicarea ecoturismului . Chestion arul a fost realizat pentru acele persoane care au
auzit despre ecoturism, acesta deschizându -se cu o întrebare care precede unele cunoștințe
despre acest termen.

51
1. Pentru începu t, v-aș ruga să ne spuneți unde ați auzit vorbindu -se despre ecoturism?
Astfel la întrebarea unde ați auzit vorbindu -se despre ecoturism, 50% dintre responde nți
au afirmat că la televizor. Se pare că majoritatea respondenților sunt interesați de emisiuni le
TV, de programe le educative ale a cestora care dezbat probleme de mediu în general și de
ecoturism în special, acestea fiind un subiect foarte exploatat în prezent pe aproape toate
canalele TV . Următoarele poziții ocupate au fost internetul și presa scri să, aspect deosebit de
îmbucurător , ce ne arată că oamenii încep să se informeze din ce în ce mai mult și să
conștientizeze anumite probleme care ne vizează pe toți.

Tabelul 3.1. Sursele noțiunii de ecoturism
Nr.crt. Sursa Frecvența absolută Frecvența rel ativă
1 presă scris ă 20 30.00%
2 televiziune 33 50.00 %
3 radio 5 7.57%
4 internet 25 37.87 %
5 prieten, coleg sau rud ă 22 33.33 %
6 reclame 8 12.12 %
7 agenție de turism 5 7.57%
8 altele 2 3.03%

Fig. 3.1.
Sursele noțiunii de ecoturism

30.00%50.00%7.57%37.87%33.33%12.12%7.57%3.03
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00% 60.00%presa scrisateleviziuneradiointernetprieten,coleg sau rudareclameagentie de turismaltele Series 1

52
2. Cât d e des ați luat la cunoștință informații despre ecoturism?
La întrebarea numărul 2 majoritatea respondenților au afirmat că au luat la cunoștință
informații despre ecoturism destul de rar : 45% semestrial și 31 % lunar. Faptul că aceștia au
răspuns întrebăril or noastre demonst rează că odată ce au auzit acest termen, l -au reținut și au
început să conștientizeze importanța lui. Cei ce au răspuns zilnic sau săptămânal sunt cel mai
probabil persoane care fac parte din segmentul celor care studiază sau lucrează în domeniu.
Tabelul 3.2. Frecventa informațiilor despre ecoturism
Nr.crt. Frecvența Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Zilnic 5 7.57%
2 Săptămânal 10 15.15 %
3 Lunar 21 31.81 %
4 Semestrial 30 45.45 %
TOTAL 66 100%
Fig. 3.2.
Frecventa informațiilor despre ecoturism

3. În general, cât de multă atenție acordați noutăților, știrilor, informațiilor legate de
ecoturismul național / internațional?
La această intrebare cu numarul 3 :37,88 % au răspuns că acordă destul de multă atenție
informațiilor lega te de ecoturism ceea ce demonstrează că oamenii sunt interesați de problemele
actuale ale turismului și ale mediului. De altfel, din răspunsurile date până acum putem trage o
scurtă concluzie ș i anume că majoritatea respondenților sunt informați și actuali zați cu
problema pe ca re o dezbatem. Totuși 25,73 % dintre respondenți au afirmat că acordă destul de
puțin ă atenție informațiilor despre ecoturism, însă ceea ce este important este că au auzit despre
acest termen și măcar bănuiesc ceea ce presupune. Cei care au răspuns :22,73 % că acordă foarte
multă atenție fac probabil parte din segmentul celor care lucrează sau studiază în domeniu sau
7.57%15.15%31.81%45.45%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
zilnic saptamanal lunar semestrial

53
sunt împătimiți ai acestui gen de turism . Din păcate sunt ș i persoane care nu acordă deloc atenție
informațiilor legate de ecoturism: 13,64 % din total.
Tabelul 3.3. Atenția acordată ecoturismului
Nr.crt. Caracteristica Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Foarte multă 15 22.73 %
2 Destul de multă 25 37.88 %
3 Destul de puțină 17 25.76 %
4 Deloc 9 13.64 %
TOTAL 66 100%
Fig. 3.3.
Atenția acordată ecoturismului

4. Cât de des discutați cu prietenii despre problemele de ecologie?
Întrebarea numărul 4 este puțin mai generală, referindu -se la ecologie ca întreg domeniu
și nu doar la ecoturism care este de fapt o ramură a ac esteia. La această într ebare, majoritatea
respondenților ( 43,94 %) au răspuns că discută ocazional cu prieteni, rude, familie despre acest
subiect. Chiar dacă nu discută c oncret despre ecoturism, faptul că aduc în discuție probleme de
ecologie este un fapt încurajator pentru starea de sănătate a mediului. Doar 9,09% au răspuns
că niciodată, aceste fiind persoanele care nu acordă deloc importanță acestui subiect. Faptul că
mai bine de jumătate atrag în discuție probleme de ecologie demonstrează că oamenii
conștientizează gradul de risc la care este supus mediul și prin urmare noi.

Tabelul 3.4. Frecventa discuțiilor despre ecologie
Nr. crt. Caracteristica Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Frecvent 23 34.85 %
2 Ocazional 29 43.94 %
3 Niciodată 6 9.09%
4 Nu stiu 8 12.12 %
TOTAL 66 100%
22.73%37.88%
25.76%
13.64%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%
foarte multa destul de multa destul de putina deloc

54

Fig. 3.4.
Frecventa discuțiilor despre ecologie

5. Care sunt primele cuvinte care vă trec prin minte când auziți de noțiunea "Ecoturism "?
La această întrebare deschisă, cea mai mare parte a respondenților au asocia t
ecoturismul cu natura, verde, cadru natural, mediu, protecția mediului, turism ecologic, p arcuri,
rezervații, arii protejate, se demonstrează că majoritatea au cunoștințe despre ceea ce presupune
practicarea acestui tip de turism .

6. Considerați că eco turismul se referă la : …..
Răspunsurile referitoare la percepția ecoturismului de către intervievați sunt
următoarele: toți intervievații consideră că ecoturismul protejează mediul. Însăși asocierea
termenilor eco și turism presupune un turism ecologic, a dică un turism care să nu afecteze
mediul.
La varianta a) referit oare la faptul că ecoturismul este practicat în mijlocul naturii, peste
95% dintre respondenți sunt de acord cu această idee în timp ce 4,54% consideră că ecoturismul
poate fi practicat și în mediul urban sau în stațiuni . Ecoturismul este accesibil tuturor
categoriilor sociale având tarife modice, acest lucru reieșind în procentajul de 92,42%.
Cei chestionați 80,30% au afirmat că e coturismul este îndreptat către cunoașterea
naturii, aceștia tr ebuie însă să conștientizez e faptul că prin ecoturism se urmărește practic
protejarea naturii .

34.85%43.94%
9.09%12.12%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
frecvent ocazional niciodata nu stiu

55
Tabelul 3.5. Asocierea ecoturismului cu diverse caracteristici
Nr. crt. Caracteristica Frecvența absolută Frecvența relativă
Da Nu Da Nu
1 un turism în mijl ocul naturii 63 3 95,45 % 4,54%
2 un turism orientat către
cunoașterea naturii 53 13 80,30 % 19,69 %
3 un turism care protejează mediul 66 0 100,00% 0,00%
4 un turism urban sau/și de
stațiune 34 32 51,51 % 48,48 %
5 un turism dedicat tuturor
categoriilor sociale, cu tarife
modice 61 5 92,42 % 7,57%

Fig. 3.5.
Asocierea ecoturismului cu diverse caracteristici

7. Considerați că România deține un potențial ecoturistic ? (Pentru cei care aleg varianta
Nu treceți la întrebarea 9)
Privitor la potențialul ecotu ristic al României , peste 90% dintre respondenți susțin că
țara noastră întrunește condițiile necesare pentru practicarea acestei forme de turism. Prin
varietatea formelor de relief, a peisajelor pitorești, România atrage turiști pentru admirarea
naturii și dre pt urmare ecoturismul poate fi practicat foarte bine în multe zone din țară.
Tabelul 3.6. Existența potențialului turistic al României
Nr. crt. Caracteristica Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Da 59 89,39 %
2 Nu 7 10,60 %
TOTAL 66 100%
63
5366
34613
13
325
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
un turism în
mijlocul naturiiun turism orientat
cǎtre cunoașterea
naturii un turism care
protejeazǎ mediulun turism urban
sau/și de stațiuneun turism dedicat
tuturor categoriilor
sociale, cu tarife
modice
Da
Nu

56
Fig. 3.6.
Existența potențialului turistic al României

8. Cunoașteți zonele cu potențial ecoturistic din România (Doar pentru cei care au răspuns
Da la întrebarea 7)
Potențialul ecoturistic al României este cunoscut de peste 93 % dintre persoanele
evaluate. E xemplele menționate cel mai frecvent sunt: Maramureș, Bucovina, Delta Dunării,
Tara Oasului , Valea Prahovei, Cheile Nerei, B icazului, Ceahlăul. Restul de 7 % dintre cei care
au susținut că România deține potențial ecoturistic n u au știut să dea nici măcar u n exemplu de
zonă ecoturistică.
Tabelul 3.7. Cunoașterea zonelor cu potențial turistic
Nr. crt. Caracteristica Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Da 55 93,22 %
2 Nu 4 6,77%
TOTAL 59 100%

Fig. 3.7.
Cunoașterea zonelor cu potențial turistic

89.39%
10.61%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Da Nu
93.22%
6.78%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Da Nu

57
9. Pentru dumneavoastră, personal care forme de turism sunt mai atractive? (alegeți cel
mult 3 variante de răspuns)
În ceea ce privește atractivitatea formelor de turism, se observă ca principală opț iune
este turismul de litoral ( 95,45 %), fiind urmat la mică distanță de turismul montan (90,91%),
turismul de tratament (81,82 %), ecoturi sm (54,55%) și turismul rural (45,45 %). Este evident că
majoritatea preferă soarele, marea, plaja, această formă de turism fiind și accesibilă țării noastre
atât din punct de ved ere al resurselor (litoralul Mării Negre) cât și al tarifelor.

Tabelul 3.8. Forme de turism atractive
Nr. crt. Forma de turism Frec vența absolută Frecvența relativă
1 Turismul rural 30 45,45 %
2 Turismul litoral 63 95,45 %
3 Turismul montan 60 90,91 %
4 Ecoturism 36 54,55 %
5 Turism de tratament 54 81,82 %
6 Turism cultural 27 40,91 %
7 Altceva 14 21,21 %

Fig. 3.8.
Forme de turism atractive

10. A fost ceva în ultima dumneavoastră călătorie care v -a dezamăgit foarte tare?
În urma evaluării răspunsuri lor eșantionului pe care s -a efectuat chestionarul putem
constata că la întrebarea 10 mai mult de două treimi dintre a ceștia au răspuns afirmativ. 71,21 %
45.45%95.45%90.91%
54.55%81.82%
40.91%
21.21%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Turismul rural Turismul
litoralTurismul
motanEcoturism Turism de
tratamentTurism
culturalAltceva

58
au declarat că au fost deranjați fie de mizeria găsită în locurile vizitate fie de educația slabă a
persoanelor întâln ite sau de serviciile de ca zare și masă. Cealaltă parte 28,79 % au răspuns însă
negativ la această întrebare declarându -se satisfăcuți de ceea ce au văzut în ultima lor călătorie.
Posibili factori care au determinat răspunsurile diferite pot fi legați și de persoanele anchetate:
de educația de care au avut parte, de nivelul cultural, de standardele cotidiene, etc.
Fig. 3.9.
Dezamăgiri în ultima călătorie

11. În ce categorie de turiști vă încadrați în practicarea activităților turistice?
Întrebarea numărul 11 ne relevă clar preferințele și predilecțiile oamenilor chestionați.
De asemenea tot din această întrebare ne putem forma o idee despre caracterul lor. Dintre
subiecții chestionați 25,75 % au răspuns că sunt practicanți ai turismului de av entură. Deci
aceștia sunt dispuși să își asume riscuri și să practice ecoturism ori sporturi extreme departe de
orașul aglomerat și încărc at pe când restul persoanelor 74,24 % se înscriu în categoria oamenilor
dornici de relaxare prefer ând să practice turi smul litoral ori de tratament. Un factor determinant
care influențează alegerile este vârsta . Astfel majoritatea persoanelor care practică turismul de
aventură sunt persoane tinere , dor nice de cunoaștere și explorare, în timp ce persoan ele de
vârsta a trei a preferă plimbările liniștite și turismul cultural sau de tratament.

Tabelul 3.9. Tipologia turiștilor
Nr. crt. Tipologia Frecvența absolută Frecvența relativă
1 Turiști dornici de aventură 17 25,75 %
2 Turiști dornici de relaxare 49 74,24 %
TOTAL 66 100%

71.21%
28.79%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%
Da Nu

59
Fig. 3.10.
Tipologia turiștilor

12. Referitor la ecoturismul românesc în ce măsură sunteți sau nu de acord cu
următoarele afirmații :……….
Întrebarea 12 aduce în atenția noastră mulțumirile și nemulțumirile celor anchetați în
legătură cu ecoturismul românesc. Pentru a caracteriza starea generală a ecoturismului și părerile
celor chestionați vom folosi patru indicatori: dezacord total, dezacord parțial, acord parțial și
acord total. Aprecierile o amenilor au fost următoarele: cei mai mulți dintre cei c hestionați –
51,19% au fost total de acord atunci când a venit vorba de lipsa informațiilor despre ecoturismul
din țară. O posibilă explicație a acestui procent ar fi faptul că organizatorii de acțiun i și activități
ecoturistice nu și -au pus bine la punct un plan de promovare, o campanie deschisă pentru toată
țara care să fie atractivă și care să informeze ce, când, unde, cum, pentru ce, de ce. Apoi 50%
dintre persoanele participante la acest chestiona r au declarat că sunt doar parțial de acord și
implicit mulțumite de calitatea serviciilor: de starea bună a marcajelor montane, a traseelor
montane, de infrastructura de cazare. O altă categorie de nemu lțumiri este cea legată de lipsa
infrastructurii pent ru dezvoltarea ecoturismului. Peste 67 % din cei anchetaț i au declarat că încă
nu suntem pregătiți pentru a desfășura astfel de programe și activități ecoturistice deși ne aflăm
într-o perioadă când urmele dezvoltării și tehnologiei ar trebuie să se vadă pe ste tot. Într -o ultimă
categorie îi găsim pe ce i care și -au dat acordul în ceea ce privește raportul preț -calitate. Peste
54% dintre respondenți nu consideră că oferta ecoturistică autohtonă ar fi supraevaluată.

40.48%59.52%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
turisti dornici de aventura turisti dornici de relaxare

60
Tabelul 3.10. Asocierea ecoturismului cu diverse caracteristici
Nr.
crt. Caracteristica Frecvența a bsolută Frecvența relativă
Dezac
ord
total Dezaco
rd
parțial Acord
parția
l Acord
total Dezaco
rd total Dezaco
rd
parțial Acord
parțial Acord
total
1 în prezent
există servicii
de calitate 5 21 30 10 10,71% 28,57% 50,00
% 10,71%
2 avem
infrastructura
neces ară
dezvoltării
ecoturismului 17 25 15 9 23,81% 44,05% 21,43
% 10,71%
3 prețurile sunt
prea mari în
comparație cu
oferta 18 24 14 10 22,62% 32,14% 28,57
% 16,67%
4 lipsa de
informare
privind
ecoturismul în
țară 5 13 22 26 2,38% 9,52% 39,29
% 51,19%

Pentru a putea sintetiza răspunsurile la întrebare, vom acorda puncte fiecărei
caracteristici: dezacord total – 1p, dezacord – 2p, acord parțial – 3p, acord total – 4p, am calculat
punctajul mediu (Tabelul 3.11), punctaj ce scoate în evidență faptul că per soanel e anchetate
sunt absolut de acord cu faptul că există o lipsă de informare privind practicarea ecoturismului
în țară, sunt în general de acord cu afirmația „ în prezent există servicii de calitate ”, nu sunt de
acord în general cu afirmația conform căr eia „a vem infrastructura necesară dezvoltării
turismului”, iar părerile sunt împărțite în ceea ce privește prețurile serviciilor ecoturistice .
Tabelul 3.11. Calculul punctajului mediu
Nr.
crt. Caracteristica Frecvența absolută Punctaj Punctaj
mediu 1 2 3 4
1 în prezent există servicii de
calitate 5 42 90 40 219 2,61
2 avem infrastructura
necesară dezvoltării
ecoturismului 17 50 45 36 184 2,19
3 prețurile sunt prea mari în
comparație cu oferta 18 48 42 40 201 2,39
4 lipsa de informare privind
ecoturismul în țară 5 26 66 104 289 3,44

61
Fig. 3.11.
Punctajul mediu al afirmațiilor referitoare la ecoturismul din România

13. Considerați că produsul ecoturistic poate fi comercializat la un preț similar cu cel al
celorlalte forme de turism?
Tabel 3.12 Distribu ția respondenților în funcție de părerea acestora legată de prețul
produsului ecoturistic

Concluzie: o proporție de peste 88% din subiecți consideră că tariful pe ntru produsul
ecoturistic poate fi similar cu cel practicat în celelalte forme de turism .
Fig. 3.12.
Distribuția respondenților în funcție de părerea acestora legată de prețul produsului
ecoturistic

2.61
2.192.393.44
0.000.501.001.502.002.503.003.504.00
In prezent exista servicii de
calitateavem infrastructura
necesara dezvoltarii
ecoturismuluipreturile sunt prea mari in
comparatie cu ofertalipsa de informare privind
ecoturismul in tara
78.79%
21.21%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
Da NuRăspuns Frecvențe absolute Frecvențe relative
Da 52 78,79 %
Nu 14 21,21 %
Total 66 100,00%

62

14. Tariful produselor turistice este un criteriu în decizia dumneavoastră de cumpărare?
Tabel 3.13 Structura eșantionului în funcție de importanța acordată tarifului
produselor turistice
Atitudini Punctaj Frecvențe
absolute Frecvente
relative Punctaj
total
Foarte important 2 16 24,24 % 32
Important 1 21 31,81% 21
Destul de important 0 19 28,78 % 0
Neimportant -1 8 12,12 % -8
Deloc important -2 2 3,03% -4
Total 66 100,00% 41

Punctajul mediu este : S=41
66=0.62
Studiind intențiile de cumpărare putem spune că tariful este un factor destul de
important în luarea deciziilor de cumpărare; trebuie totuși semnalat că peste 6 4% din cei
intervievați îl consideră un factor important sau foarte important.
Fig. 3.13.
Structura eșantionului în funcție de importanța acordată tarifului produselor
turistice

24.24%31.82%
28.79%
12.12%
3.03%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%
Foarte important Important Destul de important Neimportant Deloc important

63
15. Do riți să vă petreceți timpul liber în natură?
Tabel 3.14 Structura eșantionului în funcție de dorința de a petrece timpul liber în natură
Intenții Frecvențe
absolute Frec vențe
relative Punctaj
Foarte mult (2) 30 45,45 % 60
Mult (1) 20 30,30 % 20
Indiferent (0) 9 13,63 % 0
Puțin ( -1) 5 7,57% -5
Foarte puțin ( -2) 2 3,03% -4
Total 66 100,00% 71
Scorul mediu la această întrebare este egal cu:
𝑆̅=60+20−5−4
66=71
66=1,07.
În concluzie putem spune că intențiile de petrecere a timpului liber în natură se situează
la nivelul variantei „mult”, scorul de 1,07 fiind foarte apropiat de punctajul acestei variante.

Fig. 3.14.
Structura eșantionului în funcție de dorința de a petrece timpul liber în natură

Date socio -demografice:
16. Care este venitul dumneavo astră lunar ?
Tabel 3.15 Structura eșantionului în funcție de venitul respondenților
Intervale de venituri Centru de
interval (x i) Frecvențe
absolute (f i) Frecvențe
relative xi fi
Sub 1000 lei 750 5 7,57% 3750
Între 1000 și 1500 1250 13 19,69 % 16250
Între 1500 și 2000 1750 22 33,33 % 38500
Peste 2000 lei 2250 26 39,39 % 58500
Total 66 100,00% 117000

45.45%
30.30%
13.64%
7.58%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
Foarte mult Mult Indiferent Puțin

64
Concluzie: nivelul veniturilor se situează în general între 1.000 și 2.000 , valoarea medie
a veniturilor respondenților fiind egală cu:
𝑥̅=∑𝑥𝑖𝑓𝑖
∑𝑓𝑖=117 .000
66≅1772 𝑙𝑒𝑖
Fig.3.15
Structura eșantionului în funcție de venitul respondenților

17. Sexul
Tabel 3.16 Structura eșantionului in funcție de gen
Sexul Frecvențe absolute Frecvențe relative
M 31 46,97 %
F 35 53,03 %
Total 66 100,00%
Graficul 3.16

8203339
051015202530354045
Sub 800 Între 800 și 1200 Între 1200 și 1600 Peste 1600
46.97%53.03%
20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%55.00%60.00%
masculin feminin

65
18. Vârsta
Tabel 3.17
Structura eșantionului în funcție de vârsta respondenților
Vârsta Centru de
interval (x i) Frecvențe
absolute (f i) Frecvențe
relative xi fi
Până la 30 de ani 20 20 30,30 % 40
30-50 de ani 40 22 33,33% 880
Peste 50 de ani 60 24 36,36 % 1440
Total 66 100,00% 2.360

Concluzie: se observă că 36,36 % din persoanele intervievate au peste 50 de ani; de
asemenea segmentul de vârstă 30 -50 de ani este reprezentat de 33 % din subiecți, vârsta medie
fiind eg ală cu:
𝑥̅=∑𝑥𝑖𝑓𝑖
∑𝑓𝑖=2360
66=35,7 𝑎𝑛𝑖.

66
CONCLUZII

În dezvoltarea durabilă, ecot urismului îi revine un rol esențial. Ridicarea produsului
ecoturistic de la valorile consacrate la cele corespunzătoare standardelor și preferinț elor
turiștilor presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă, pe de o parte, derularea
proce selor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe
de altă parte, accentuarea dezvoltării durabile în z onele de recepție turistică.
Un alt aspect care trebuie subliniat vizează faptul că ecoturismul, ca fenomen, d ar și ca
activitate, este unic în felul său tocmai prin acea dependență pe care o manifestă față de mediul
înconjurător, mediul social și cel cul tural, de valorile acestora. Practicând această nouă formă
de turism, mediul va beneficia de o atenție mult mai sporită în ceea ce privește protecția lui.
Pe de altă parte putem conștientiza beneficiile economice ale cooperării dintre turism și
ecologie ș i doar printr -o succintă enumerare a acestor:
➢ stabilitate economică pe termen lung;
➢ diversificarea economică, în special în regiunile rurale, periferice și neindustrializate;
➢ tendința de creștere a cheltuielilor turistice și a sejurului ecoturiștilor;
➢ creșterea pentru bunuri și servicii, ce va atrage beneficii pentru economiile locale;
➢ dezvoltarea infrastructurii;
➢ o sporire a încasărilor valutare.
În ceea ce privește scopul chestionarului din ultimul capitol, aplicat pe un eșantion de
66 de persoane putem s pune că a fost îndeplinit. Ipotezele de la începutul lucrării au fost
demonstrate prin răspunsurile date de intervievați. Astfel s -a demonstrat că cea mai mare parte
a respondenților conștientizează starea actuală a mediului și înțeleg ce presupune ecoturi smul.
În cele ce urmează vom prezenta pe scurt câteva din cele mai importante rez ultate ale
chestionarului:
➢ majoritatea respondenților au afirmat că se informează cu privire la ecoturism destul de
rar: 45% semestrial și 32 % lunar. 37,88 % au răspuns că ac ordă destul de multă atenție
informațiilor legate de ecoturism ceea ce demonstreaz ă că oamenii sunt interesați de
problemele actuale ale turismului și ale mediului;
➢ cea mai mare parte a respondenților au asociat ecoturismul cu natura, verde, cadru
natural , mediu, protecția mediului, turism ecologic, parcuri, rezervații, arii protejate,
fapt ce demonstrează ca aceștia au cunoștințe despre ceea ce presupune practicarea
acestui tip de turism ;

67
➢ toți intervievații consideră că ecoturismul protejează mediul. Însă și asocierea termenilor
eco și turism presupune un turism ecologic, adică un tu rism care să nu afecteze mediul;
➢ 75,00% dintre cei chestionați au afirmat că ecoturismul este îndreptat către mijlocul
naturii, aceștia trebuie însă să conștientizeze faptul că prin ecoturism se urmărește
practic protejarea naturii ;
➢ peste 89,39 % dintre respondenți susțin că țara noastră întrunește condițiile necesare
pentru practicarea acestei forme de turism. Prin varietatea formelor de relief, a peisajelor
pitorești, România atrage turiști pentru admirarea naturii și drept urmare ecoturismul
poate fi practicat foa rte bine în multe zone din țară;
➢ potențialul ecoturistic al Ro mâniei este cunoscut de peste 93 % dintre persoanele
evaluate. Exemplele menționate cel mai frecvent sunt : Maramureș, Bucovina, Delta
Dunării, Apuseni, Valea Prahovei, Cheile Nerei, Bicazului, Ceahlăul. Restul de 6,77 %
dintre cei care au susținut că România deține potențial ecoturistic nu au știut să dea nici
măcar un exemplu de zonă ecoturistică;
➢ persoanele anchetate sunt absolut de acord cu faptul că există o lipsă de informare
privind practicarea ecoturismului în țară, sunt în general de acord cu afirmația „ în
prezent există servicii de calitate ”, nu sunt de acord în general cu afirmația conform
căreia „ave m infrastructura necesară dezvoltării turismului”, iar părerile sunt împărțit e
în ceea ce privește prețurile serviciilor ecoturistice .
În concluzie, se pot identifica premise clare pentru dezvoltarea ecoturismului, existând
resurse turistice și oameni inte resați de practicarea ecoturismului. Mai este nevoie de
determinare și încred ere în forțe proprii, în ceilalți, în ceea ce va reprezenta ecoturismul pentru
viitor. Deci, se impune adoptarea unei mentalități pozitive care să canalizeze ambiția și
abilitățil e populației spre activități constructive, o planificare strategică a acestor activități
putând duce la îndeplinirea obiectivelor dezvoltării turistice durabile.
Dintre propuneri vom menționa următoarele:
➢ informarea și conștientizarea agențiilor de tur ism și tour -operatorilor privind
importanța creării unor produse ecoturistice competitive care să determine realizarea
unui turism durabil;
➢ implicarea autorităților prin acordarea unor facilități agențiilor de turism care
promovează astfel de produse turis tice în zone defavorizate din punct de vedere
economic.

68
ANEXA 1

CHESTIONAR
Acest chestionar este anonim și va fi folosit în cadrul unei cercetări științifice, cu scop
didactic pe tema Dezvoltării Ecoturismului în Romania. Acest chestionar se adresează doar
persoanelor care au auzit de ecoturism.

1. Pentru început, v -aș ruga să ne spuneți unde ați auzit vorbindu -se despre ecoturism?
 presă scrisă
 televiziune
 radio
 internet
 prieten, coleg sau rudă
 recla me
 agenție de turism
 Altele :

2. Cât de des ați luat la cunoștință informații despre ecoturism?
 zilnic
 săptămânal
 lunar
 semestrial

3. În general, cât de multă atenție acordați noutăților, știrilor, informațiilor legate de
Ecoturismul național / internațional?
 Foarta multă
 Destul de mult
 Destul de puțin
 Deloc

4. Cât de des discuți cu prietenii despre problemele de ecologie?
 Frecvent
 Ocazional
 Niciodată
 Nu știu

5. Care sunt primele cuvinte care vă trec prin minte când auziți de noțiunea
"Ecoturism"? ________________________________________________ ____ _____ _
_______ ___________________________________________________________ _____
_______________________________________________________________________

69
6. Considerați că ECOTURISMUL se referă la :
 Da  Nu un turism în mijlocul naturii
 Da  Nu un turism orientat către cunoașterea naturii
 Da  Nu un turism care protejează mediul
 Da  Nu un turism urban sau/și de stațiune
 Da  Nu un turism dedicat tuturor categoriilor sociale, cu tarife modice

7. Considerați că România deține un potențial eco turistic?(Pentru cei care aleg
varianta Nu treceți la întrebarea 9)
 Da  Nu

8. (Doar pentru cei care au răspuns Da la întrebarea 7) Cunoașteți zonele cu potențial
ecoturistic din România ?
 Da Dacă da, dați și un exemplu:___________
 Nu

9. Pentru dumneavoastră, personal care forme de turism sunt mai a tractive ?(alegeți
cel mult 3 variante de răspuns)

 Turism rural
 Turism litoral
 Turism montan
 Ecoturism
 Turism de tratament
 Turism cultural
 Altceva____________

10. A fost ceva în ultima dumneavoastră călătorie care v -a dezamăgit foarte tare ?
 Da Daca da, dați și un exemplu _____________ __
 Nu

11. În ce categorie de turiști vă încadrați în practicarea activităților turistice ?
 turiști dornici de aventură
 turiști dornici de relaxare

70
12. Referitor la ecoturismul românesc în ce măsură sunteți sau nu de acord cu
următoarele afirmații :
Afirmații Dezacord
total Dezacord
parțial Acord
parțial Acord
total
În prezent există servicii de calitate
Avem infrastructura necesară dezvoltării
ecoturismului
Prețurile sunt prea mari în comparație cu
oferta
Lipsa de informar e privind ecoturismul în
țară

13. Considerați că produsul ecoturistic poate fi comercializat la un preț similar cu cel al
celorlalte forme de turism?
 Da  Nu

14. Tariful produselor turistice este un criteriu în decizia dumneavoastră de
cumpărare ?
 Foarte important
 Important
 Destul de important
 Neimportant
 Deloc important

15. Doriți să vă petreceți timpul liber în natură ?
 Foarte mult
 Mult
 Indiferent
 Puțin
 Foarte puțin

Date socio -demografice :
16. Venitul dumneavoastră: _________________

17. Sex:
 M
 F

18. Vârsta dumneavoastră :
 până la 30 de ani
 30-50
 peste 50

Vă mulțumesc pentru timpul acordat !

71
ANEXA 2
Activități și atracții existente și pretabile în parcurile și rezervațiile naturale

Denumirea parcului
Alpinism
Ciclism
Speologie
Trasee turistice
Pescuit
Sporturi nautice
(canoe, caiac, rafting) Schi
Schi fond
Științific
Atracții culturale
Ornitologie
Observarea
animalelor Turism ecvestru
Delta Dunării X X X X X X X X X
Parcuri Naționale
Retezat X P X X X X X X P P
Munții Rodnei X P X X X X P P X
Semenic – Cheile Carașului X X X X P X P X P P P
Călimani X P X P X X X X
Ceahlău X X
Cheile Bicazului – Hășmaș X X X X P X X X X
Cheile Nerei – Beușnița X X P X
Cozia X P X X X P P
Domogled – Valea Cernei X P P X X X P P
Munții Măcinului X X X X X X X
Piatra Craiului X P X X P X X X X X
Buila – Vânturarița X P X X X X P P
Defileul Jiului X P X X X X P
Parcuri naturale
Balta Mica a Brăilei X P P P P
Grădiștea Muncelului –
Cioclovina X X X X X X P P
Porțile de Fier X X X X P P X P P P
Apuseni X X X X X X X X P X X
Bucegi X P X X X P X P P X P P P
Vânători Neamț P X X X X X P
Munții Maramureșului P P P P P P X P P
Putna – Vrancea X X P X P X X X X
Lunca Joasa a Prutului Inferior P X P X X X P P
Comana P X X P X X X X P
Geoparcul Dinozaurilor
Țara
Hațegului P X X
Geoparcul Platoul Mehedinți X X X X P P X X P P P
Lunca Mureșului X X X X X X X X P

Sursa: RNP Romsilva și OMT, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național

X = existent
P = pretabil

72
BIBLIOGRAFIE
1. F. BRAN , T. SIMON , P. NISTOREANU, Ecoturism , Editura Economică, București, 2000;
2. J.C. DRĂGAN, M.C. DEMETRESCU, Tehnica prospectării pieței , Editura Europa
Nova, București, 1996;
3. T. GHERASIM, D.GHERA SIM, Marke ting turistic , Ed. Economică, București, 2002;
4. V. LAZĂR, Statistică economică, suport de curs, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”
Arad, 2010;
5. E. MATEI , Ecoturism , Ed. Top Form, București, 2005;
6. R. MINCIU , Economia turismului , Ed. Uranus, București, 200 1;
7. Ghe. MOHAN, A. ARDELEAN, Parcuri și rezervații naturale din România, Ed. Vic tor
B Victor, București, 2006;
8. N. NEACȘU , Turismul și dezvoltarea durabilă , Ed. Expert, București, 2000;
9. O. NEAGU, M. TEODORU, Elemente de statistică economică, Ed. Risoprint, C luj-
Napoca, 2006;
10. I.G. NICULESCU -ARON, Tehnica sondajelor – Aplicații și teste de verificare, Editura
ASE, București, 2005;
11. P. NISTOREANU, coord., Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003;
12. G. STĂNCIULESCU coord., Strategii si politici regiona le de dezvoltare durabilă a
spațiului dunărean. Provocări pentru turism , Ed.A.S.E., București, 2004;
13. D. ȘERBAN, Statistica pentru studii de marketing si administrarea afacerilor, Editura
ASE, București, 2004;
14. D. TUDORACHE, coordonator, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în
România , București, 2009.
*** www.biodiversitate.mmediu.ro
*** www.ecoturism2 002.org
*** www.rosilva.ro
*** OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului