INTRODUCERE………… …………… …………… …………… …………… ……….2 Cap.1 Istoricul dezvoltarii Meteorologiei………………… …..…… …………3 1.1 Istoricul dezvolatarii meteor ologiei… [603787]

CUPRINS

INTRODUCERE………… …………… …………… …………… …………… ……….2
Cap.1 Istoricul dezvoltarii Meteorologiei………………… …..…… …………3
1.1 Istoricul dezvolatarii meteor ologiei in lume…… …………… ……3
1.2 Istoricul dezvolatarii meteor ologiei in Romania…………… ……6
1.3 Istoricul dezvolatarii meteor ologiei in Oltenia… …………… …12
1.4 Istoricul dezvolatarii cercet arii stiintifice in tara
noastr a in domeniul Clim atologiei… …………… …………… ..…..19
Cap.2 Caracteristici Fizico – Geografi ce ale OLTENIEI..…………… ….29
Cap.3 Specificul termic s i pluviometric in OLTE NIA………….……… …33
1.1 Caracteristici climatice generale ale Olteniei……………… …..33
1.2 Topoclimatele Olteniei…………………… …………… …………… ….46
1.3 Evolutii climatice observate in Oltenia…………… ………….…..51
Cap.4 Specificul termic s i pluviometric in Olte nia in
perioada 1984 – 2003… ………………… …………… ………….…..53
1. Notiu ni teoretice introduc tive despre temperat ura
aerului si precip itatii atm osferice… …………… …………… ..……… .53
2. Specificul termic si p luviometric i n Oltenia in perioada
1984 – 2003 in date de referinta… …………… …………… ………….55
3. Anul 2005 un an de exceptie din punc t
de ved ere pluviometric……………… …………… …………… ………….56

CONCLUZ II………… …………… …………… …………… …………… ………….57
BIBLI OGRAFIE…………… …………… …………… …………… …………… ….58

ANEXE
1. O.M.M. de spre starea climei globale in 2005… ……………… …59
2. Evenimen te meteorologice notabile de-a lung ul
Anilor in Romania…………… …………… …………… …………… …..62
3. Tabele cu date meteorologic e din perioada 19 84 – 2003 ,
precum si interp eretarea grafica a acestora…………… ………67

1

INTRODUCERE

Alegerea acestui subiec t pentru elaborarea lucr ării de licen ță nu
este o alegere facut ă la întîmplare, ea reflect ă pe deplin
domeniul de activitate in care imi desf ăsor activitatea
profesi onală si anume C ENTRUL ME TEOR OLOGIC REGI ONAL
OLTENI A CRAI OVA – Se rviciul de Prevedere a Vremii.
Absolvirea Facult ății de Geografie din C raiova, reprezint ă pentru
mine un obiectiv important pe linia preg ătirii profesionale.
Realizarea acestei lucr ări a fost p osibilă datorită intelegerii și
bunei colabor ări pe ca re am avut -o cu CENTRUL
METEOR OLOGIC REGI ONAL OLTE NIA , de unde a m preluat
întregul material statis tic in ceea ce prive ște parametrii
meteorologi ci de care a m avut nevoie î n speță , temperatura
aerului și precipita țiile și doresc s ă aduc mul țumirile mele
colectivului acestei institu ții pentru in țelegerea și amabilitatea
de ca re a dat dovad ă.
Un gind de prof undă recunostint ă aduc colectivului de cadre
didacti ce din ca drul se cției de Geografie a Universita ții din
Craiova, care timp de cinci ani de zile au încercat s ă ajute
studenții să-și insușească cît mai bine cunostiin țele legate de
acest complex si intere sant d omeniu numit ‘’GEOGRAF IE’’

Doamne i Conf. univ.dr. Costela Iordache , cadru dida ctic și
coordonatorul acestei lucr ări îi mul țumesc pent ru sprijinul
acordat la realizarea acestui studiu.

2

Cap.1 Istoria METEOROLOGIEI pe scurt, in date de referinta

1.1 Istoric ul dezvolt arii me teorologiei in lume.

Istoria stiintelor atmosferice c unoaste trei perioade mari :
• din timpuri stravechi pina la sfirsitul secolului XV.
• de la 1500 la 1800.
• de la 1800 pina in prezent.

Termenul de METEOROLOGIE ( meteoron=fenom en
meteorologic ;logos=stiinta,cunoastere) denumeste astazi ca si pe vremea lui
Aristotel, totalitatea cunostintelor despre atmosfera si fenomenel e ce se petrec in
cuprinsul e i.

In prima perioada meteorologia nu a fo st o disciplina independenta ci o parte a
stiintei, dezvoltindu-se impreuna cu astr onomia.In aceasta perioada descoperirile
stiintifice au fost facute de popoare din Babilon,China,India, Egipt,Grecia,Arabia.
etc…De exemplu Babilonul a dat primii matematicieni ; ei cunosteau cele patru
directii card inale : sud,nord, est si vest si deasemenea d irectiile
intermediare.Egiptenii au definit unitatile de masura si au introdus cele 365 de zile
ale anului. Chinezii au inventat compasul, au facut observatii astronomice si previziuni
meteorologice.Cea mai buna contri butie metodica la stiinta a fost facuta de greci,
care au dezoltat geometria, logica si filozo fia.Ei au facut observatii meteorologice si
au creat teorii ale fizic ii.Roma nii au contribuit in specia l in domeniul organizarii ,
legislatiei,medicinei, agricultu rii, constructiilor si apeduct e.Unul din filozofii romani
interesati de meteorologie a fost Seneca (4 i.c. – 65 d.c.) In cartea sa Naturale s
Quaestiones , Seneca a discutat despre diferite fenomene atmosferi ce.In primele 3
carti el scris despre halo , tunet , fulger si vint , iar in cartea a patra despre
nori,ploaie,grindina,zapada si gheata .Sursele de inspir atie pentru carte au fost
scriitorii greci.Perioada istoriei europene , care a inceput cu caderea Imperiului
Roman si s-a terminat cu inceputul Renasteri i (secolul XV) a fost cunoscuta ca Evul
Mediu.Aceasta perioada a fost una de stagnare in stiinta si arta in vestul Europei.Un
important si nefericit evenim ent pentru incetinirea dezv oltarii stiint ei l-a constituit
incendierea Bibliotecii din Alexandria , unde existau mii de exempl are, multe din ele
fiind intr-o singura copie. Ar abii erau cunos cuti ca avind realizari in matemati ca ,
optica si astronomie.Datorita ex pansiunii teritoriale aces te descoperiri au circulat mai
tirziu spre Europa, ca de exemplu descoper irea hirtiei (transferata din China) sau a
sistemului zecimal (din India).Arabii au inva tat de la indieni folosir ea semnului zero ,
o mare descoperire matematica.Ei au creat termenul algebra iar notatia pentru
numere folosita in matematica este numita arabica.Cifrele arabe au fost introduse in
Europa in 1202.In a doua perioada s-a obser vat o schimbare in viziunea stiintif ica a
lumii.Istoricii au numit primul secol al ac estei perioade = perioada geniilor, si ultimul
perioada ratiunii.In anul 1543 , astronomul polonez Nicolaus Coper nicus a
demonstrat ca Pamintul este numai un corp al unui vast sistem solar.Bazele fizicii
atmosferei sau meteorologie i moderne au fost puse prin inventarea instrumentelor
meteorolog ice si introducerea obs ervatiilor me teorologic e. In ultimele doua secole ,
meteorologia a cunosc ut o extindere rapida a orizonturilor ei stiintifice, influent ata de
dezvoltarea disciplinelor inrudite, in principal fizica, urmata indeapr oape de
matematica,chimie si electronica. De exempl u, prima solutie matematicaa ecuatiei ce
3

descrie o miscare atmosferica simpla a fost obtinuta de Valfrid Ek man in 190 5.
Meteorologia sinoptic a a fost dezvoltata de Vilhelm Bjerkness si urmasii sai dupa
primul razboi mondial. In 1950 a fost realiz at primul computer folosit in prevederea
vremii.Prima cercetare a structurii verticale a atmosferei a fosta facuta cu ajutorul
baloanelor si turnurilor.In prezent, meteorologii au la di spozitie cele mai moderne
tehnologii , ca sodarul, lidarul, avioane si sateliti precum si cele mai rapide
computere . In cele ce urmeaza sunt prezentate da tele de referin ta pentru istoria
stiintelo r atmosferice :

350 i.c. Aristotel (384 – 322 i.c.) publica un tratat di n patru carti ,,Meteorologica” ,
carte in care sunt descrise fenomene atmo sferice si se incearca explicatii
cauzale.Prima carte explica teoria a 4 elemente: foc , apa , pamint si aer. A doua
carte prezinta : marile, cutremurele, fulgerele si tunetele.A treia examineaza
uraganele si lumina. A patra carte este despr e proprietatile obiectelor calde , reci ,
umede si uscate.
330 i.c. Hipocrates scrie un tratat despre climat si medicina ,,Aer , apa si medicina”
300 i.c. Theophrastu s scrie un tratat de meteorologie: Despre semne de ploaie,vant
si vreme buna.
300 i.c. Erathostenes evalueaz a raza pamintului.
60 d.c. Seneca (4 i.c. – 65 d.c.) scrie Naturales Quaes tiones .
25 d.c. Pomponius Mela , geograf roman care a impa rtit pamintul in cinc i zone
climatice, din care scria el , numai doua locuibile.
1025 Alhasan evalueaza grosimea atmosferei.
1170 “ Meteorologica ” lui Aristotel este trad usa in latina, in Italia.
1450 Cardi nalul Cussa inventeaza balanta higrometrica.
1593 Galileo Galilei (1564 – 1642 ) inventeaza term ometrul cu coloana de lichid.
1638 Galileo Galilei descopera ca aerul are greutate.
1644 Evan ghelista Torricelli (1608 – 1647 ) , elevul lui Galileo Galilei , inventeaza
barom etrul cu mercur.
1648 Pascal Blaise (1623 – 1662) descopera ca pr esiunea aerului descreste cu
altitudinea si pune baz ele hidrost aticii.
1654 Von Guericke Otto (1602 – 1686) evalueaz a densitatea aerului.
1657 Von Guericke Otto efectueaza exper imentul Magdenburg.
1659 Hu ygens Christiaan (1629 – 1695) descopera fortele centrifuga si centripeta.
1659 Bo yle Robert (1627 – 1691) in acelas i timp cu Edme Mario tte , descopera
legea gaz elor care-I poarta numele, stabili nd legatura dintre presiunea si volu mul
gazului.
1667 Hooke Robert (1635 – 1703) construieste anemometrul pentru masurarea
vitezei vantului.
1673 Hooke Robert construieste primul barometru aneroid.
1686 Halley Edmun d (1656 – 1742) publica un studiu sistematic despre alizee si
musoni si arata ca miscarile atmosferice sunt rezultatul incalzirii de la Soare.
1687 New ton Isaac (1642 – 1727) publica Principia.
1716 Halley Edmun d, leaga apar itia aurorelor de liniile cimpului magnetic terestru.
1735 Hadley George (1685 – 1768) prezinta teoria pe rmanentei alizee lor si legatura
acestora cu rotatia pamintului, explic ind corect circulatia generala a atmosferei .
1738 Bernoulli Danie l (1700 – 1782) public a Hydrodynam ica.
1742 Celsius Anders (1704 – 1744) introduce scara de temperatura centezimala
care-I poarta numele.
4

1747 Fran klin Benjamin (1706 – 1790) a aratat prin experiente i dentitatea dintre
fulger si descarcarile electrice si inventeaza paratrasnetul.
1755 Cullen inventeaza “ termometrul umed si uscat (psihrometrul)”.
1766 Cavendish descopera hidrogenul.
1780 de Saussure Horace inventeaza higr ometrul cu fir de par.
1780 se infiinteaza Societatea Meteorologica Palatina cu sediul la Mennheim care
functioneaz a pina in 1795.In cadrul soci etatii exista o retea de 39 de statii de
observatii amplasate in mai multe tari( 14 in Germania) dotat e cu instrumente
comparabile si etalonate de tipul ce lor descoperite pina la acel moment:
barometre,termometre, higrometre.
1783 Fratii Charles si Roberts Montgolfier efectueaza primul zbor cu balonul
dirijabil;Charles si Roberts folo sesc pentru prima dat a un balon in scop
stiintific,pentru a obtine in formatii despre atmosfera.
1802 Gay – Lussac Joseph Lou is (1778 – 1860) publica una dintre legile gazelor
ideale; Dalton defineste “umiditatea relativa”.
1803 How ard Luke (1773 – 1864) defineste norii si prezinta clasificarea norilor,
realizind un atlas de nori.
1806 Beau fort Francis (1774 – 1856) creeaza scara pentru intensitatea vantului,
scara care ii poarta numele.
1811 Avog ardo Amedeo (1776 – 1856) introduce notiunea de molecula si o metoda
de determinare a maselor atomice si moleculare.
1826 Bran des H.V . , matematician german , tras eaza prima harta de presiune
folosind dat ele reale c ulese in anul 1783 de Societatea Met eorologica Palatina.
1826 Se infiinteaza primul serv iciu meteorologic in Belgia.
1827 Navi er Claude Louis Marie Henri (1785 – 1836) formuleaza ecuatiile miscarii
fluidelor viscoase.
1835 Gasp ard Gustav de Coriolis (1792 – 1843) desc opera l egea corpurilor aflate
in miscare pe o suprafata care se roteste.
1843 Inventarea telegrafului folos it pentru schimbul de informat ii meteorologice.
1851 Kelvin , Lord William Thomson (1824 – 1907) formuleaza a doua lege a
termodinamicii.
1855 Ferrel William (1817 – 1891) explica circulatia generala a atmosferei bazata
pe o teorie hidromecanica complexa a atmosfer ei ; a gasit o expr esie pentru variatia
vintului geostrofic cu inaltimea si a prezentat teor ia convectiei ciclonice.
1860 In SUA sunt puse in functiune 500 de statii de telegraf pentru observatii
meteorolog ice.Observatiile sunt intrerupte de Razboiul Civil.
1869 Lockyer Josep editeaza revista stiintifica “NATURE ”.
1875 Coulier descopera rolul nucleelor de condensare.
1883 Reynolds descrie curgerea turbulenta laminara.
1888 Aber cromb y clasifica sistemele de presiune.
1892 John William Strutt , Lord Ray leigh (1842 – 1919) si sir William Rams ay
descopera argonul.
1898 Sir William Ramsay (1852 – 1916) descopera heliul.
1899 – 1902 De Bort efectueaza primul studiu despre atmosfera superioara.
1904 Vilhelm Bjerkness (1862 – 1951) pune bazele meteorologiei sinoptice.
1905 Valfrid Ekman explica curgerea aerului in stratul limita.
1920 Milankovich Milutin (1879 – 1958) explica existenta ciclurilor climatice prin
variatia parametrilor astronomic i legati de orbita pamintului.
1920 Teoria fronturilor at mosferice dezvoltata de V. Bjerkness, H. Solberg si J.
Bjerkness din Scoala norvegiana de meteorologie.
5

1922 Rich ardson Lew is Fry (1881 – 1953) pune bazele preved erii numerice a
vremii.
1928 Molchanov inveteaza prima radio – sonda.
1933 Berg eron initiaz a cercetarea formarii norilor.
1942 Primul radar meteorologic.
1944 Sunt descoperiti curentii jet.
1946 Se inventeaza sodarul ; sunt folosite primele rachete pentru investigarea
atmosferei; primele exper imente de producere a plo ii artificiale de catre Schaefer si
Langmuir Irving (1881 – 1957).
1950 Incep experimentele numerice pentru prevederea vremii cu ajutorul
calculatoarelor, primul m odel fiind cel barotrop.
1951 Se efectueaza prima prevedere numeric a a vremii pe un calculator ENIAC.
1951 , 23 martie la Paris se trece de la Organizatia Meteorologica Intern ationala
infiintata in 1873 si care a functi onat cu intreruperi pina in 1947, la Organizatia
Meteorologica Mondiala .
1957 este lansat primul statelit.
1960 este lansat primul satelit meteorologic (TIROS – 1).
1963 Lorenz Edw ard N. aplica teoria haos ului (atractorul Lorenz ) pentru a explica
prognoza v remii.
1975 este lansat pe orbita primul satelit geos tationar operational pentru mediu
(GEOS) in principal p entru u rmarirea traiectoriilor huric anelor.
1988 a fost initiat de ONU (Organizatia Natiunilor Unite ), OMM (Organizatia
Meteorologica Mondiala) si de UNEP (Pr ogramul de Mediu al Natiunilor Unite),
aparitia IPCC (Intergovernment al Pane l on Climate Change).
1990 Este introdusa prima retea de radare Doppler in s erviciul meteorologic
american.

1.2 Isto ricul dezvolta rii meteorologiei în Romania

1770,1773, 1789 , inceputul obser vatiilor meteorolog ice sporadice la Iasi,Bucuresti si
Sibiu.
1770 În luna august, Lerch face observa ții meteorologice la Ia și.

1773 Doctorul C. Caraca ș face observa ții meteorologice la Bucure ști,peste 50
de ani și publică primele observa ții organizate, continue și sistematice.

1780 Klapka fac e primele observa ții meteorologic e la Timișoara.

1788 Ștefan Raichevic h public ă la Neapole lucrarea OBSERVATIONI
STORICHE, NATURALI E POLITICHE INTORNI LA VALACHIA E
MOLDAVIA care con ține multe referiri mete rologice și climatice.
1789 Farmacistul Peter Sigerus f ace la Sibiu primele obs ervații
meteorologice pe care le continu ă până în 1797.

1829 Revistele ICOANA LUMII și ALBINA ROMÂNEA SCĂ publică pentru
prima dat ă
unele obs ervații meteorologic e.
1833 La Cluj, prof. A HORN AY face primele observa ții meteorologice la Cluj.

6

1836 La colegiul Sf. Sava din Bucure ști, profesorul Po enaru, face obs ervații
meteorologice public ându-le î n revista s ăptămânală MUZEUL
NAȚIONAL . Tot aici apar primele cons emnări as upra înghe țului și
dezghețului Dunării.

1839 La Iași, profesorii univers itari I. Pangrati și T. Stamate fac observa ții
meteorologice pe care le public ă în lucrarea lui N Șutzu: NOTICES
STATISTI QUES SUR LA MOLDAVIE.
1884 La 18/30 Iulie a luat fiin ță SERVICIUL METEOROLOGIC AL
ROMÂNIEI sub conducerea lui Ștefan C. Hepites.

1885 A apărut primul num ăr din ANAL ELE SERVICIULU I METEOROLOGIC
DIN ROMÂNIA .

1887 Rețeaua de sta ții și posturi meteorologice di n Româ nia ajunge la un
număr de 30 de unit ăți.

1888 Serviciul Meteorologic s-a instalat pe dealul Filaretului unde a r ămas
până în 1929.

1889 În cadrul Serviciu lui Meteorologic s-a înfiin țat Servic iul de M ăsuri și
Greutăți și apoi Sec ția de Magnetism Terestru și Seismolog ie.

1891 Ștefan C. Hepites a fost ales membru în Comitetul Interna țional de
Meteorologie.

1892 A apărut primul num ăr din Buletinul Zilnic și cel Lunar al observ ațiilor
meteorologice din România.

1893 Inginerul C. Chiru a public at lucrarea CANALIZAREA RÂURILOR ȘI
IRIGAȚIUNI în care a prezentat informa ții asupra apelor mari și
inundațiilor din anii 1864, 1877, 1881 și 1893 cât și primele date
morfometrice și hidrometrice asupr a râurilor din sudul și estul țării, ca și
hidrografele debitelor de ap ă zilnice ale Dâmbov iței mai sus de
Brezoaia în anii 1880 – 1882.

1895 Rețeaua de sta ții și posturi meteorologic e ajunge la un num ăr d e
340 de unit ăți.
7

Institutul Geografic al Armate i Române a instalat la Constan ța un
medimaretru (instrument cu care se m ăsoară înălțime valurilor), care a
funcționat pân ă în 1905.

1899 Rețeaua de sta ții și posturi meteorologic e a ajuns la un num ăr de 385
de unități.

1900 Servicilu Meteorologic al Rom âniei a primit Medalia de argint și
Diploma de Onoare pentru exponatele s ale prezent ate la Exp oziția
Internațională de la Paris (Album climatologique de Roumanie și
Regime pluviometrique de Roum anie, tipărite la Imprimeria Cur ții
Regale din Bucure ști și care marcheaz ă începutul climatologiei
moderne din România).

1903 Începând cu luna mai apar date de seismologie, iar din luna noiembrie
date privind starea udometric ă și agricolă din România.

Serviciul Meteorologic al României a primit Medalia de Aur , la Epozi ția
Societății pentru răspândirea cuno științelor științifice, organizat ă la
București.

1908 Serviciul Meteorologic a fost unifi cat cu Observatorul Astronomic și
trecut la Mi nisterul Instruc țiunii Pu blice.

1920 S-a separat Serviciul Meteorol ogic de Serviciul Astronomic și a revenit
la Min isterul A gricult urii și Domeniilor sub numele de INTI TUTUL
METEOROLOGIC CENTRAL avându-l ca director pe Enric Oteteli șanu.
1922 Se stinge din via ță Șt. C. Hepites, organiz atorul și primul direct or al
Institutlui Meteorologic .

1924 La 1 Septembrie, Insti tutul Meteorol ogic Central a trecut în componen ța
Ministerului de R ăzboi, Direcția Superioar ă a aeronautic ii s-a separat de
Serviciu l de Măsuri și Greutăți și de Secția de Seismolo gie.

1925 Începând cu data de 1 Ianuarie a luat fiin ță Ser viciul Sino ptic de
prevedere a timpului.

1930 Începân d cu data de 1 Ian uarie a luat ființă Obs ervatorul
Meteorologic de la B ăneasa.

Institutul Meteorologic Central a revenit în Ministerul Agric ulturii și
Domeniilor.

1932 Institutul Meteorologic Ce ntral a trecut ca Direc ție General ă în
Subsectretariatul de Stat al aerului.
8

1936 Institutul Meteorologic Central a trecut în Ministerul Aerului și M arinei.

A luat fiin ță prima re țea de sta ții meteorologice sinoptic e.

La Constan ța s-a înfiin țat, Centrul Regional pentru Prevederea
Timpului și Protecția Meteorologic ă a Naviga ției Aeriene și Maritime .

1938 Au luat fiin ță la Băneasa și la Cluj, Centrele Re gionale pentru
Prevederea Tim pului și Protecția Meteorologic ă a Nav igației Aeriene și
Maritime .

La Mangalia s-a instit uit un program complex de m ăsurători de fizica
atmosferei și de Balneoclimatologie – primul program de acest fel din
Balcan i.
Rețeaua de sta ții și posturi meteorologic e cuprindea 30 de sta ții
sinoptice, 180 de sta ții climatolo gice și 1100 de posturi pluviometrice,
stațiile sino ptice fiind încadrate cu personal pl ătit de la buget.

S-au făcut studii și experiment ări pentru sondarea pe v erticală a
atmosferei cu avionul și prin lans area de radiosonde.

1941 La Iași s-a înființat, Centrul Regional pentru Prevederea Timpului și
Protecția Meteorologic ă a Naviga ției Aeriene .

S-a făcut primul sondaj cu avionul la Bucur ești.
1942 La Băneas a a început efectuarea sondajului aerologic cu sonde
Lang.

1946 Institutul Meteorologic C entral a trecut în componen ța Minis terului
Comunica țiilor.

S-au elaborat prima dat ă în țara noastr ă, de către N. Topor, prognoze
meteorologice de lung ă și de foarte lung ă durată.

1947 România a aderat la Convenția de la Washington privind creearea
Organiza ției Meteorologice Mondiale (O.M.M.), fiind unul din membrii
fondatori ai acestei organiza ții specializate a O.N.U.

1949 S-a înfiin țat Observatorul de Fizica At mosferei de la Afuma ți sub
conducerea profesorului Mircea Herovanu.
La Arad a luat fiin ță Centrul Regional d e Prevederea Timpului și
Protecția Navig ației Aeriene .

1951 S-a înfiin țat DIREC ȚIA GENERAL Ă HIDROMETEOROLOGIC Ă care a
pus bazele dezvolt ării meteorologiei și hidr ologiei moderne în România
9

și în cadrul c ăreia int ra și Institutul Meteorologic Central și Sectorul
Hidrologic.

A avut loc primul Congres al Organiza ției Meteorologice Mondiale –
O.M.M.

1954 La Craiova a luat fiin ță Centrul Regional de Pr eveder ea Timpului și
Protecția Naviga ției Aeriene .

1955 La Moscova s-a constituit Conferin ța Directorilor Serviciilor
Meteorologice și Hidrometeorologice din țările socia liste.
În Institutul Meteorologic Central s-a înfiin țat Secția de
Agrom eteorologie sub conducere lui Virgil Jianu.

1956 S-a înfiin țat Comitetul de Stat al Apelor de pe lâng ă Consiliul de Mini ștri
de care a apar ținut și Institutul Meteorologic Central.

1959 Re țeaua meteorologic ă de stat cupr indea 102 sta ții meteo sin optice,
din care 11 erau situate la mare altitudine în zona montan ă, 42 de sta ții
climatologice de baz ă, 188 de sta ții climatologice auxi liare, 1665 de
posturi pluv iometrice și 250 de posturi fenologice.

1960 S-a aprobat și s-a finan țat construc ția sediului Institutului Meteorolog ic
Central din Șoseaua Bucure ști Ploiești Nr 97 (actualul sediu).

A apărut, în Editura Academiei Republicii Populare Române Monografia
Geografic ă a Rep ublicii Pop ulare Ro mâne, cu un capitol de clim ă
întocmit de Șt. M. Stoenescu.

1961 Cea mai mare parte a unit ăților I.M.C. s-au mutat în noul sed iu și în
sediul Observatorului Aerologic de la Mogo șoaia.

A apărut lucrarea Clima Republicii Popular e Române Vol II, în 1 000 de
exemplare, sub coordonarea lui Șt. M. Stoe nescu și D. Țâștea.

1962 A apărut lucrarea Clima Republicii Populare Rom âne Vol I, în 10 00 de
exemplare, sub coordonarea lui Șt. M. Stoe nescu și D. Țâștea.
1963 A apărut lucrarea Anii Ploioși și Seceto și în Republica Popular ă
Română autor N . Topor, E ditura C.S.A. Institutul Meteorologic. Ac easta
este prima lucrare de avergur ă care studiaz ă geneza și repartiția
precipita țiilor în România sco țând în eviden ță cele dou ă extreme
10

climatice, timpul sec etos și cel excedentar pluv iometric, caracteristice
pentru clima României.

1966 A apărut lucrare Atlasul Clim atologic al Re publicii Soc ialiste Ro mânia.

A apărut ediția a doua a vol. II al lucr ării Clima Republicii Popular e
Române sub titlul Clima Republicii So cialiste Rom ânia care con ține
date statistice și avea la baz ă observa țiile efectuate pe întreg teritoriul
țării, în intervalul 1896 – 1955.

A apărut culegerea de lucr ări Simpozionul Interna țional Precip itațiile
Atmosferic e Element al Bilan țului Apei. Metode de M ăsurare și
Deter minare, sub coordonarea și redactarea științifică a lui Șt. M.
Stoenescu.

1967 A intrat în funcțiune pr imul Centru al Re țelei de Radare Meteorologice .

1970 S-a organizat INSTITUTUL DE METEOROLOGIE ȘI HIDROLOGIE.

A intrat în funcție Stația de recep ție a im aginilor de la sateli ții meteorologic i, care a
avut și are un mare rol în predic ția fenomenelor de risc climatic.

1972 A apărut nr 1 al revistei Meteorology and Hidr ology, pentru str ăinătate.

1975 S-a înfiin țat Consiliu l Național al Apelor care a preluat în structura sa și
Institutul de Meteorologie și Hidrologie.

1979 A început construirea Centrului de Calcul Elec tronic pentru Colectarea
și Prelucrarea Datelor Hidrometeorologic e, care a intrat în func țiune în
1982.

1983 În Editura Academ iei Române a ap ărut lucrarea monumental ă în patru
volume Geografia României editată de INSTITUL DE GEOGRAFIE AL
ACADEMIEI ROMÂNE care, în vol. I., are un important și valoros
capitol de CLIMA ROMÂNIEI , sub coordonarea dr. Octavia Bogdan și
D. Țâștea. Comitetul de coor donare a întregii lucr ări a fost: dr. Lucian
Badea, dr. Octavia Bogdan, dr. Vasile Cuc u, dr. Ioan Donis ă, dr. doc.
Petre Gâ ștescu, acad. Virgil Ianovici, dr. Ion Iordan, dr. Gheorghe
Niculescu, dr. Dimitrie Oancea, dr. doc. Grigore Posea, dr. Alexandu
Savu, Vasile Sencu, dr. Valeria Velcea.
11

1984 S-a aniversat 100 de ani de la înfiin țarea Serviciului Meteorologic al
României, ocazie c u care a fost editat ă lucrarea Un secol de la
înființarea Serviciu lui Meteor ologic al României .
1988 La Editura Tehnic ă – B ucurești a ap ărut lucrarea DINAMICA
ATMOSFEREI , de dr. Ion Dr ăghici, important ă în fundamentarea
teoretică matematic ă a domeniului pent ru că așa cum spunea dr.
Nicolae Ion Bordei ,,în meteorologie sunt fenomene fizice într-un cadru
geografic și într-o propor ție matematic ă”. Aceast ă lucrare permite
explic area genezei fenomenelor climatice de risc.
1990 Meteo – France propune o colaborare cu tarile di n Europa
Centrala si de Est ( proiectul ALADIN – Aire Limitee Adaptation Dy namique
Developpement International) in domeniul prevederii numerice a vremii, cu scopul de
a dezvolta un model numeric de prevedere a vr emii , care sa fie integrat pe domenii
mici, la rezolutii inalte.
1992 Se instaleaza sistemul de stocare / pr elucrare a datelor clim atice (CLICOM).
1997 Modelul ALADIN devine operational la Bucurest i, insemnind o schimbare
semnificativa a sistemului de prevedere numerica.
1999 se init iaza proiect ul privind sistemul me teorologic national integrat (SIMIN ).Se
instaleaz a o statie de receptie si preluc rare a datelor (numerice) ale satelitilor
americani (NOAA) de pasaj.Se pun in functi une (la Buc uresti si Craiova) primele
doua radare meteorologice Dopp ler (in banda C) si se instaleaza primele 12 statii
meteorologice automate.

1.3 Istoricul dezvoltarii me teorologiei in regiunea Oltenie i.

Centrul Meteorologic Regional Oltenia , infiintat in anu l 1997 inglobeaza in
activitatea sa:
– Serviciul de Prevedere a Vremii.
– Observatorul Radar Craiova ( infiintat in anul 1981);
– O retea meteorologica formata din 19 st atii meteor ologice s i peste 70 posturi
pluviometrice (in anul 2006).
Centrul Meteorologic Regional Oltenia , inglobeaz ă într eaga activitate de
meteorologie din cele 5 jude țe ale Olteniei (Dolj,Gorj ,Mehedinti,Olt si Valcea).
Istoricul s tației mete orologice Craiova , care in amplasamentul actual(2006) este
cea mai complexa statie meteorologica din Oltenia
Situată la limita dintre câmpie și dealuri, arat ă că la data de 25.I.1963, când la
Craiova s-a înregistrat temperatura minim ă absolută de -35.5 °C (care este cea ma i
mică temperatur ă minimă din Câmpia Român ă – observa ție da torată Prof. Univ. Dr.
Octavia Bogdan); sta ția meteorologic ă considerat ă oficia l a ora șului Craiova
funcționa pe amplasamentul de la Ba lta Ver de (AVI ASAN) unde datorit ă reliefului jos
al luncii Jiului (aproape de albia major ă a râului J iu), se produc dese și puternice
inversiuni termice care dureaz ă uneori zile și nopți în sir.
12

Stația meteorologic ă județeană Craiova func ționează în actualul amplasament doar
de la data de 01 aprilie 1981.
În cei 100 de ani ante riori (1881-1980) sta ția meteorologică Craiova a avut
o exi stență zbuc iumată marcată de:
-17 m utări de amplasament, din care în 4 ampl asamente va reveni de mai
multe ori:
– două ori: – la Școala Trișcu (1890-1908; 1908-1936)
– pe Aer oportul Av iasan Balt a Verde (1936; 19 57- 1972)
– pe Calea Dun ării nr.6 ( 1954-1956; 1956-1957)
– de patru ori pe Aeroportul Milit ar Tarom Craiova (1938-1944;
1945-1 951;1956;1959-1981);
– câte un interval mai scurt de t imp a mai func ționat:
– la Liceul Militar (1881-1883);
– la Liceul Carol I (1883-1890);
– în str. Spaniei(1908);
– în Calea Dun ării nr.2 ( 1937);
– în str. Doinei (1944);
– în str. Sf. Gheorghe (1944).

– numeroase dar scurte întreruperi în observa ții cauzate de lipsa
finanțării, aparaturi i sau chiar a personalului;
– în câteva interv ale de timp au func ționat în paralel două stații met eorologice;

– în interval ul aprilie 1949-1 951 au func ționat:
– o stație pe Aeroportul Militar C raiova;
– și o stație climatologic ă cu program de zi pe lâng ă Insti tutul Agronomic
abia infiin țat, stație care din 1951 pri mește funcțiile stației de pe aeroportul militar și va
căpăta denumi rea Stația meteorologic ă Craiova.
– după 01-02-1959 pân ă în 1972 vor func ționa din nou dou ă stații
meteorol ogice, de ast ă dată bine organi zate, în subordinea I nstitutului M eteorologic
București:
13

– Stația meteo Balt a Verde, înf iințată pe aer oportu l Aviasan, c onsiderată ca
stație joasă, (la vale, de luncă) cu prog ram sinop tic, climatol ogic și de protec ție a
navigației aer iene conf orm pr ogramului AVIASAN, dar limita t la 16 ore , având
indicativul 451 și coordonatele:
– lat. N: 440 180
– long. E: 23°480
– altit. 72 m. d.M. pe platform ă, și 73,5 m. d. M. la bar ometru.
În perioada 01-07-31 -12-1957 part icipă la programul A.G.I.
-Stația Met eo Aeroport TAROM, cu program complet, dup ă anul 1964: sinopti c,
climatologic , aerologic, protec ție a naviga ției ariene, având:
– indicati vul 451;
– nr. de ordine 414352;
– ora l ocală H +2 5'
– coordonate: – lat. 44° 14'
– long. 23°52'
– altit. – 192 m. pe platform ă;
– 193,5 m. la barometru
A funcționat în subor dinea C. S.A..
– După 14-08-1978 Sta ția Meteo TAROM rămâne numai cu problema
protecției navigației aeriene (în subor dinea Departamentului Avia ției Civile), ia r
stația Meteo TAROM Craiova, în subordinea C.N.A .- Direcția Apelor Jiu C raiova.
În sfârșit, după 01-04- 1981 Sta ția Meteo Jude țeană Craiova TAROM se mut ă
în incinta centrului Radar Me teorologic Craiova, unde func ționează și în prezent,
amplasamentul comun fiind în adminis trarea ANM (Ministerul Medi ului și
Goospod ăririi Apelo r)
Identitatea ac estei stații este dat ă de indicativul 450; coord onatele:
lat.44°19', 23°52', altit udinea platformei 192 m. altit udinea b arometrulu i
195,32 m; dim ensiunile pl atformei 30X2 4 m; s ituarea pe t eren degajat; ora local ă
H+25'.
14

Programul Stației Județene Craiova este complet (24 ore) și extrem de
complex: cli matologic, aerologic, actinometri c, agrometeorologi c și de
radioactivi tate, stația fiind inclusă și în schimbul de date actinometrice internațional.
După 1981, S tația Meteo C raiova se num ără printre cele ma i reprezentative
și complex e stații din țară (în prim ele 5- 6 stații).
Ca o recapitul are, etapele importante de dezvoltare a "programului
de observ ații" a St ației Meteorol ogice C raiova au fost:
– anul 1881 punerea în func țiune;
– din anul 1936 sta ția prime ște sarcini de stație sinopti că, dotată cu
aparatur ă completă, inclusiv pentru aerologie;
– din 1945 primește sarcina colectării met eoarelor de la stațiile din Ol tenia
și vestul Munteniei ;
– la 01-06 – 1957 st ația est e înc adrată în planul de ac tivitate al I.M.C.,
și participă (până la finele anului) la Anul Geof îzic Internațional (A.G.I);
– de la 01-02-1959 sta ția primește și sarcina protecției naviga ției aer iene
pentru avioanele de transport;
– de la 04-11-1962 sta ția a primit dotare și program de radioactivita te;
– de la 20-08-1969 progr amul se completeaz ă (mai întâi cu caracter
exper iment al și apoi permanent) cu activitat e de actin ometrie ;
– de la 01-12-1969 este introdus ă în programul stației activitatea de
agrometeo rologie;
– de la 23- 04-1970 st ația are î n program și înregistrarea descărcărilor
electrice .
De menționat că în raza munici piului Craiova au mai f uncționat:
– pentru o perioad ă scu rtă de timp,o stație meteorologi că în cart ierul
Bariera Vâlcii (în anul l966);
– Stația climatologică Ișalnița din administrar ea Ac adem iei de Științe Agricole
și Silvice (A.S.A.S.) – Stațiunea de Cercet ări Șimnic, dotat ă cu aparatur ă,
imprimate,instruc țiuni, de c ătre Serv iciul Meteorologic Craiova, dar ale c ărei
15

date serveau intereselor de cercetare și producție agr icolă ale Stațiunii, și nu intrau
în fondul na țional ale I.N.M.H.
Perioada de func ționare a acesteia a fost aproximativ re constituită,
pentru intervalul 1965-1994.
În zona Cr aiova au mai func ționat în int ervale lim itate de t imp și o s erie de
posturi pluviometrice, p recum:
– cel din Grădina Botanic ă, aparținând Insti tutului Agronomic (perioada
estimată: 1960 –pân ă în prezent);
– cel din din c omuna s uburbană Podari (după anii 70);
– cel de la stația hidrometri că Albești-râul Amaradia, dup ă anii '60, ul timele
două furnizând t abele TM2, incluse în fondul na țional de date meteorologice;
– cel de la Barajul I șalnița, în scop de exploatare-gospod ărire a apel or.
Concluzii. Istoricul activit ății meteorol ogice la C raiova este ex trem de înc ărcat
de evenim ente negati ve (întreruperi în observații, schimb ări de am plasamente ale
stației), dar și pozitive ( completar ea trept ată a progr amului st ației, până la nivelul actua l
– extr em de com plex).
Cu toate inadv ertențele înregi strate în cei 123 ani de func ționare, special iștii
meteorologi din Institutul de specialitate au reu șit, pri n metode adecvate (corela ții,
imterpol ări, corec ții, etc.) să pună cap la cap datele re zultate în fiecare
amplasament al s tației, și să asigur e o c ontinuitat e a șirului de valor i pe 103 ani
(1896- 2003), așa cum s-a reușit și la alte 96 de stații din țară.
Stațiile meteor ologic e și postur ile pluv iometric e din subordine a Instit uției
Apelor (respectiv A. N.M.) care au produs dat e meteor ologice pentru fondul
național sunt în tabel ul 1.
Pe acest teritoriu au func ționat de-a lungul timpului 31 sta ții meteorologic e (tabelul nr.
1) și peste 100 posturi pluviometrice, din care în prezent mai func ționează 19 stații
meteorologice și 78 posturi pluv iometric e. La unele din acestea am dispus de date de
observație cu mult înaintea anului considerat oficial de înfiin țare a sta ției. Ace stea au
fost făcute de diverse instituții interesate de parametrii met eorologici cum ar fi: Liceu l
Agricol Sla tina (date din 1893), Liceu l Militar Craiova (date de mai înainte de anul
1940) etc., date corecte demne de a fi luate în considerare care au fost folosite î n
primele atlase meteorologice. La Craiova au fost chiar dou ă stații meteorologice care
au funcționat în paralel între anii 1961-1980, cea de a doua fiind st ația meteorologic ă
Craiova Av iasan la Balta Verde, care deservea avia ția sanitar ă și utilitară, pentru
combaterea d ăunătorilor în agricultur ă cu a vionul, fertilizări cu îngr ășăminte agricole
16

etc., coordonate 44°18`N și 23° 48`E, situat ă în partea cea mai joas ă a orașului, ale
cărei date sunt deosebit de utile pentru studiul microclimatului ora șului.
Perioadele de obs ervație au fost diferite ca și locul de amplasare, dar șirurile
de date au fost omogenizate prin me tode statistico-matematice clasice și moderne
cunoscute în literatura de spec ialitate pent ru perioada 1896-2000 și chiar pân ă în
2005 pentr u unele s ituații de ris c, în special pentru temperatur ă și precipita ții. Pentru
ceilalți parametrii s-a folosit perioada 1961-2000 cu valorile cele mai omogene.
Cea mai v eche stație meteorologic ă din Oltenia este Dr obeta-Turnu Severin
urmată la scurt timp de cea de la Slatina (de și oficia l se consider ă ca an de înfiin țare
pentru aceasta din urm ă 1977), iar cea mai nou ă Obârșia Lotrului care func ționează
din anul 1976. De asem enea la Strehaia a func ționat cu întreruperi o sta ție
meteorologic ă din anul 1896 pân ă în anul 1955, c are a furnizat importante date
meteorologice.

17

Tabelul nr.1, Sta țiile meteorolo gice din Oltenia
coordonate
Nr.
crt. Stația
meteorologic ă
(Județul)
indicativ latitudine longitudinePerioada
compact ă de
obs.
Altit.
(m) Date
de
obs.
din
anul
1 Ob. Lotrului (VL) 15297 45°26`N 23°38`E 1976-2005 1348
2 Parâng (HD) 15320 45°23`N 23°28`E 1961-2005 1548
3 Voineasa ( VL) 15319 45°25`N 23°58`E 1961-2005 573
4 Rm. Vâlcea (VL) 15346 45°06`N 24°22`E 1961-2005 237 1904
5 Drăgășani (VL) 15395 44°40`N 24°17`E 1961-2005 280 1911
6 Petroșani ( HD) 15296 45°25`N 23°23`E 1961-2005 607 1896
7 Tg. Jiu (GJ) 15340 43°02`N 23°17`E 1961-2005 203 1899
8 Apa Neagră (GJ) 15341 45°01`N 22°52`E 1961-2005 258 1904
9 Polovragi (GJ) 15344 45°11`N 23°49`E 1952-2005 531 1952
10 Tg. Logrești (GJ) 15369 44°53`N 23°44`E 1961-2005 265
11 Dr.-Tr. Seve rin
(MH) 15410 44°38`N 22°38`E 1961-2005 77 1896
12 Halânga (MH) 15411 44°40`N 22°42`E 1994-2005 76
13 Bâcleș (MH) 15412 44°28`N 23°07`E 1961-2005 313
14 Craiova (DJ) 15450 44°14`N 23°52`E 1961-2005 192 1881
15 Băilești (DJ) 15465 44°01`N 23°21`E 1961-2005 57
16 Calafat (DJ) 15482 43°59`N 22°57`E 1961-2005 61 1904
17 Bechet (DJ) 15494 43°47`N 23°57`E 1961-2000 35.9
18 Slatina (OT) 15434 45°26`N 24°21`E 1977-2005 172 1893
19 Caracal (OT) 15469 44°06`N 24°21`E 1961-2005 106 1896
20 Strehaia (MH) 437315 44°37`N 23°15`E 1896-1955 140 1896
21 Titești (VL) 15299 45°26`N 24°23`E 1961-1999 280*
22 Cozia (VL) 15298 45°18`N 24°20`E 1981-2000 1577
23 Băile Olănești
(VL) 15321 45°12`N 24°15`E 1979-2000 450*
24 Bălcești (VL ) 15414 44°38`N 23°57`E 1984-2000 187
25 Băile Herculane
(CS) 15366 44°52`N 23°30`E 1979-2000 70
26 Vf. Negovan u
(VL) 15322 45°21`N 23°49`E 1989-2000 1897
27 Vânju Mare (MH) 15429 44°55`N 22°50`E 1980-2000 86
28 Ișalnița (Dj) 15451 44°22`N 23°45`E 1961-1993 180*
29 Filiași (Dj) 15413 44°33`N 23°30`E 1992-1999 160*
30 Plenița (DJ) 15448 44°14`N 23°12`E 1992-1998 162*
31 Tâmburești (Dj) 402356 44°02`N 23°56`E 1987-1997 72*
32 Cumpăna1 (AG) 15278 45°40`N 24°45`E 1982-1998 1300*

Alte stații cu șiruri dis continui de date care au func ționat sunt: Baia de Aram ă
(45°00`N, 22°49`E, altit udinea 360 m) perioada 1896-1916 și anul 1953; Corabia
(43°47`N, 24°29`E, altitudi nea 43 m) perioada 1896- 1955; Ba lta (44°53`N, 22°39`E,
altitudinea 170 m); B ălcești (44°37`N, 23°58`E altitudi nea 202 m); Glogova (44°55`N,
22°54`E, altitudinea 160 m); Govora (45°04`N, 24°14`E, altitudinea 330 m); Gruia

18

(44°16`N, 22°43`E, altitudi nea 115 m); Tismana (45°04`N, 22°55`E, altitudinea 31 2
m) etc .
Înființarea unor sta ții meteorologice a fost legat ă de unele activ ități economice și
turistice, a șa de exemplu sta ția Băile Olănești era legat ă de activit atea de tratament,
odihnă și turism din zon ă, înființarea ei fiind finan țată la vrem ea respectiv ă, de
Ministerul Turismului și apoi a fost preluat ă de CMR Oltenia, cea de la T âmburești
pentru necesit ățile de date climatice ale Stațiunii de Cercet ări pentru Cultur a
Plantelor pe Nis ipuri din așa numita Mica Sahar ă a Olteniei, iar cea la Halânga,
foarte aproape de c ea de la Drobeta T urnu Sev erin, legat ă de neces itățile de
deservire a Uzinei de Ap ă Grea, important obie ctiv economic al țării.Pe teritoriul CM R
Oltenia sta ția meteorologic ă cu altitudinea cea mai mare este sta ția Parâng (tabelul
nr. 1), situat ă pe versantul nordic al Parângului Mare la 1548 m altitudine, iar sta ția
meterologic ă cu altitudinea cea mai joas ă este Bechet cu doar 35.9 m. Cele mai
nordice sta ții sunt Petro șani și Voineas a, cea mai ves tică stație meteorologic ă este
Băile Herc ulane iar cele mai estice sta ții sunt Caracal și Slatina.
Stații meteorol ogie și postur i pluv iometrice ce au f uncționat în zona C raiova și
împrejur imi.

Coordonat e geografic e Nr
crt Denumirea sta ției
lat.N long.E Alt. Perioada de func ționare

1 Craiova (jude țeană) 44° 18' 23° 48' 192 1. IV. 1981-în func țiune
2 Craiova – Tarom 44° 14' 23° 523 191 l.II.1959-30.m.l981
3 Craiova – Balta 44° 18' 23° 48' 72 l.IV.1957-1968
4 Ișalnița 44° 22' 23° 45' 90 1965-1992
5 Albești (Rovine) 44& 22' 23° 44' 85 (p.p.) 1972 – în func țiune
6 Podari 44° 14' 23° 47' 76 (p.p.) 1965 – în func țiune
1.4. ISTORICUL DE ZVOLTĂRII CERCET ĂRII ȘTIINȚIFICE, ÎN ȚARA NO ASTRĂ,
ÎN DOM ENIUL CLIM ATOLOGIEI
De la des crierea succint ă, care și acum este înc ă actuală, a lui Simion
Mehedin ți (OPERE COMPLETE, VOL. I, GEOGRAPHICA, PARTEA A DOUA –
Biblioteca Enciclopedic ă, Fundația Regal ă pentru literatur ă și artă București 1943)
din care cit ăm (pag 44): Clim a nu este tot a șa de fericit ă ca pământul României. Pe
când la Floren ța, Nizza, Montpellier (latitudinea Zimnicei) cre ște bine-cuvântatu l
măslin, alături de stejari totdeuna verzi și de via ve șnic întins ă pe araci, între Carpa ți
și Dunăre, măslinul nu se pomene ște, iar podgorenul trebuie s ă se supun ă la m unca
grea de a îngropa vi ța sub pământ. Media iernii e -2 °, dar term ometru se poate
coborâ (excep țional) pân ă la gr oaznica temperatur ă de – 40 ° sub influen ța vântului
venit din largul stepelor ruse ști, față de care, regatul nu e ap ărat de nici o în ălțime.
Dunărea c ât e de lat ă și adâncă, înghiață uneori de la un mal la cel ălalt. Artileria
trece ca pe pod, – dov adă luptele noastre cu turcii în secolele trecute. Tot norocul st ă
într-o zăpadă groasă, care să apere sem ănăturile de înghe ț. Cu cât z ăpada este m ai
mare cu at ât bucuria agricultoru lui este mai vie. În schim b căldurile vin prim ăvara
19

foarte repede spre a ține pas ul cu cele din țările Mediteranei, având aceea și
latitudine. A șa că primăvara aproape nu exist ă. În m artie (și chiar în Aprilie) poa te
fulgui înc ă zăpadă; în Mai, îns ă lanurile sunt galbene iar în Iunie grâu l e făcut
grămezi și trim is în porturi. Apoi în Iulie și August, la c ăldură se a daugă de obicei și
seceta, iar vegeta ția lânceze ște ca și în țările dogorite ale Mediter anei. Ter mometrul
dă media + 20°, putându-se ridic a uneori, pân ă la +43° ! Prin urmare vița care peste
iarnă stă ascunsă sub pământ, are peste var ă lumină și căldură din prisos, Podgoriile
de la Drăgășani, Odobe ști, Nicore ști și Cotnar nu se sfiesc a se compara cu c ele ma i
însorite podgorii ale Europei. De iarna țării ro mânești nu trebuie s ă-și facă însă
cineva o idee exagerat ă. Sunt ierni cân d Dunărea nu înghea ță de loc. Alteori,
înghețul dureaz ă abia câte două săptămâni. Mai de tem ut sunt sloii care vin din
părțile de sus ale fluviului și din aflu-en ții săi mari, aducând m ai totdeauna o
întrerupere a nav igației și deci a exportului de cereal e. Podul de peste Dun ăre – cel
mai lung din l ume – a corectat îns ă neajunsul c limei; grâul poat e coborâ azi de-a-
dreptul toc mai la Constan ța, în m arele basin care nu se mai tem e de înghe ț. În
genere,clima Rom âniei este c ontinental ă: veri cald e, ierni reci. De a mândouă însă,
locuitorul r egatului se poate ap ăra în m unți. peste var ă e o adev ărată emigrație spre
localitățile balneare și climaterice din v ăile Carpaților. Acela și lucru l-ar putea fac e
cineva și în tim pul iernii. În col țul dintre Olt și Dunăre, în unele v ăi mai a dăpostite,
clima relativ dulce îng ăduie să crească păduri întinse de castani, iar nucul,
nesemănat de nimeni, pătrunde ( pe valea Lotrului) pân ă în mijlocu l munților. Sunt v ăi
așa de bine ap ărate de vânturi, încât locuitorii lor se bucur ă iarna de o c ăldură cu
mult superioar ă șesului (fenomenul de inv esiune termic ă – n.a.2). În zilele liniștite,
zăpada sclipe ște de jur îm prejur , iar m untenii lucreaz ă în aer liber î mbrăcați cu
aceleași haine ca și vara. (pag,. 44, II Clim a). Magistral ă desc riere a c limei tării
noastre sub toate aspectele ei.

Dar de la o bservațiile străvechi, la cele din cronici, pân ă la aceasta și până la
tratarea științifică comp letă și funadamentat ă pe date de m ăsurare și observa ții
științifice ale riscurilor climatice ( RISCURILE CLIMATICE DIN ROMÂNIA , de
BOGDAN și NICULESCU 1999) care constituie un reper pen tru stidiul acestor
fenomene, este un drum lung par curs de știința româneasc ă, de societate în general
a cărei dez voltare are permanent nevoie de date climatice, dar și o evide ntă evoluție
a climei.

Anul 1884 este unanim cons iderat ca anul organiz ării institu ționale de stat a
meteorologiei române ști. Aceast ă organiz are s-a datorat dezvolt ării soc iale din țara
noastră și din întreaga lume, al c ărei mers înainte nu se putea face f ără o temeinic ă
cunoaștere a clime i și evoluției acesteia cât și a influen ței ei asupr a societății, dar și a
dezvoltării societ ății asupra climei. În condi țiile impetuoasei dezvolt ării sociale și
economice, fenomenele meteorologice și climatice devin fenom ene naturale de risc
(nu ar exis ta risc dac ă nu ar fi un fenomen nat ural deosebit (care s ă determine
consecin țe grave) și societatea – om ul (care s ă-l suporte ) (Bogdan, 1999). De aceea
a fost necesar ă organizarea unei vaste re țele mondiale de observ ații și măsurători în

20

toată lumea, iar țara noastr ă nu putea fac e excepție. Astfel prin Deciz ia ministerial ă
din 18/30 iulie 1884 ia ființă Serviciul Meteorologic al Rom âniei, sub distins a
conducerea lui Ștefan C. Heptes. Pentru activitatea lui științifică prodigioas ă (peste
150 de luc rări și articole din car e 33 în Analele Academiei Române), în septembrie
1891 a fos t ales membru în Comitetul Interna țional de Meteorologie, iar în 1902,
membru titular al Ac ademiei Române și apoi (1910-1922) vicepre ședinte al acesteia,
în paralel cu func ția de vicepre ședinte al Societ ății Române Regale de Geografie
(1914-1922).
Începuturile meteorologiei și înființarea Institutului M eteorologic al României
sunt indisolubil legate de marea personalit ate a lui Ștefan Hepit es. Tot el poate fi
considerat primul clim atolog român.

Însemnările și înscrisurile asupr a particular ităților vremii în România dateaz ă
încă din cele mai v echi timpuri. A șa cum arat ă N. Topor în lucrarea ANII PLOIO ȘI ȘI
ANII SECETO ȘI ÎN REPUBLICA POPUL ARĂ ROMÂN Ă care în partea I (pag. 9),
redă registrul anilor ploio și și secetoși, din intervalul c uprins între anii 1000 î.e.n –
1961, dec i o perioad ă de 2500 de ani: are ca scop s ă arate frecven ța plurisec ulară a
perioadelor ploioas e și secetoase în regiunile noas tre. În plus se pot trage
numeroase învățăminte privind efectele pe c are le determin ă asemenea perioade în
domeniul agricol și viața om ului. Notațiile d in diverse izvoare scrise și din cronici s e
refereau, în general, la fenomenel e atmosferice ca re impresionau și prin
intensitatea lor provocau calamit ăți cum ar fi secetele, grin dina, gerurile puternice,
ninsorile abundente, ploile toren țiale urmate de inundații, etc, care sunt prezentate
uneori exagerat sau denaturat.
Pe baza unor observa ții indirecte și a unor m ăsurători meteorologic e sporadic e
au fost elaborate mai multe lucr ări privind clima țării încă înainte de înfiin țarea unei
rețele meteorologic e de observa ții sistematice. Cele mai valoroase din aceste lucr ări
au fost analizate în mod critic de c ătre Stefan Hepites în lucrarea sa, Istoricul studiilor
meteorologice din România (Hepites, Șt. C. (1886).
Dintre lucrările mai importante ale lui Șt. C. Hepites men ționăm:
• Schimbatu-s‘a Clima (Hepites, 1898), a sus ținut teza privitoare la s tabilitate a
climei de-a lungul mileniilor: Cu riscul de a contrazi ce opiniunea ce mul ți dintre
domniile-vostre pot avea asupra schimb ărei climei trebuie s ă încep a dec lara din
capul loc ului…..că opiniunea noastr ă ,….., este că, clima în genere, de la începuturile
timpurilor is torice și până astă-di nu s‚a schimbat de loc sau cel pu țin nu s-a schim bat
într-o canti tate apreciabil ă. Autorul face preciz ări asupra no țiunilor de ,,clim ă” și
,,schimbarea climei” ar ătând că variabilitatea diver șilor parametri meteorologici de la
o perioad ă de ani la alta nu trebuie interpretat ă ca o schimbare a climei – tez ă pe
care și astăzi o sus țin climatologii. Hepites a atras aten ția asupra faptulu i că: în
autorii vec hi clas ici găsim negreșit de la oameni de bun ă credință, afirm ațiuni cu totul
contradictorii în ceea ce prive ște schim barea climei și apoi continu ă cu întrebar ea: Să
fi fost ore într-adever pe vremea lui Ov idiu al nostru, Dobr ogea atât de friguroas ă
după cum o descrie dânsul? , a răspuns la întrebare evocând luc rările unor renumi ți
oameni de știință (Arago, Angot ), în care se atest ă că: climatele în Europa sunt în
21

genere într-o stare de echilibru st abil care trebuie s ă asigure spiritele cele mai fricose
sau că: cel puțin de v reo 10 sec ole clima în Bourgogne în special nu s` a schim bat
într‘un chip apreciabil .
A adus probe incontestab ile priv ind efectele climei asupra vegeta ției și ape lor
și a demonstrat c ă în Dobrogea și în general în toat ă țara, clima nu s-a schimbat în
chip apreciabil din ceea ce era pe tim pul lui Ovidiu .
• Album climatologique de Roumanie (Hepites, 1900), în care Hepites a
publicat într-o form ă interesantă, diverse date climatologic e și planșe cu grafice
privind mersul diurn și anual al elementelor meteor ologice de la Observatorul
Meteorologic Bucure ști – Filaret și de la 1 9 stații meteorologice situate în diverse
regiuni ale țării, între care și Craiova, Caracal, Strehaia și Drobeta-Turnu Severin.
• Regimul pluviometric al României este altă lucrare în care este tratat
regimul pluviometric al României redat pr in tabele c u cantități medii p e districte
(județe) hărți cu izohiete anuale, anotimpuale și din lunile extreme, cu referiri și la
Oltenia (fig. nr. 1 ).
Aceasta împreun ă cu precedenta au fost pr ezentate la Congresul de
Meteorologie de la Paris (anul 19 00), unde au primit ,,M edalia de argint” și ,,Dip loma
de Onoare” ( Istoricul Meterologiei în Rom ânia, 1884; Bogdan (1984).
• Secetele î n România (Hepites , 1906), în care autorul face inventarul
secetelor trecute și analiza fenomenului de secet ă care s-a produs în țara noastr ă în
anii 1903 și 1904, cu ajutorul metodei lui He llman de stabilire a perioad elor de
uscăciune și a celor de secet ă. Anul 1904 este caracterizat drept extraordinar de
secetos: Se poate spune c ă afară de grâu …p ământul n-a mai produs aproape nimic .
Seceta sever ă a fost pus ă în eviden ță prin enun țarea datelor meteorologice și a
caracteriz ărilor făcute în Buletinele lunare as tfel: Cu luna Iunie … s e împlinește un an
de când ne afl ăm sub regim secetos. Debitul râurilor și al izv oarelor este foarte mic.
Vitele p asc prin păduri, în multe puncte pe Dun ăre, naviga țiunea se face cu m ultă
greutate . În final se atrage aten ția asupr a unor m ăsuri ce trebuiau luat e pentr u
diminuarea efectelor secetelor indic ând instituirea iriga țiunilor și a lucrărilor d e
amenajare a cursurilor de ap ă.
Pe rioada 1908-1020 a fost o perioad ă de declin pentru meteorologia
româneasc ă ca urmare a trecerii Institutul ui de la Minis terul Agriculturii și Domeniilo r
la Ministerul Instruc ției Publice.
Anul 1920 a însem nat dobândirea independen ței meteorologiei, prin înfiin țarea
Institutului Meteorologic Central al României. Astfel se reia activit atea de
reorganizar e a stațiilor meteorologice și de înfiin țare de noi unit ăți, cât și de
prelucrare și publicar e a datelor în Buletinul Lunar. În 1921 func ționau pe actualul
teritoriu al țării noastre, 36 de sta ții meteorologice (dintre care 14 în Transilvania ),
289 de sta ții pluviom etrice (dintre acestea 22 în Transilvania ), în 1930 re țeaua
număra 47 de sta ții meteorlogice (din c are 20 în Transilvania ), 360 de sta ții
pluviometrice (din car e 143 în Tr ansilvania ), iar înainte de al doilea R ăzboi Mondial,
rețeaua av ea peste 50 de sta ții meteorologice și peste 400 de posturi pluv iometrice
(acestea reprezint ă numărul stațiilor care au efectuat m ăsurători continue ale c ăror
rezultate sunt sistematizate și public ate în bulet ine) s ub directa co laborare a lui E.
Otetelișanu, director succesor al lui Hepite s avînd drept colaboratori pe C.A.
Dissescu, C. Donciu și C. Ioan, Al. Gh. Ionescu.
22

Dintre cele mai importante lucr ări cităm:
Regiunile Climati ce ale Rom âniei (Otetelișanu, 1928) , bazată pe sistemul de
clasificare a clim atelor al lui K őppen și Consider ații generale asupra regim ului
precipita țiilor at mosferice în România (Otetelișanu, E., Elefteriu G. D., 1921). Autorii
explică distribuția cantităților de precipita ții pe teritoriu și precize ază cauzele care
determin ă cantități mai mari în anumite regiuni și mai mici în a ltele. Stud iul cuprind e
harta distribu ției cantităților medii anuale pe o perioad ă de 25 de ani (1691-1915).
În Buletinul din aprilie 1924, E. Oteteli șanu a publicat nota Desp re aplica țiile
calculului probabilit ăților în m eteorologie (Oteteli șanu, E., 1924), în care a tratat
probleme de prelucrare climatologic ă a datelor și aplic area calculului prob abilităților
cu ajutorul c ăruia a stabilit pre cizia și sensul real al valo rilor medii multianuale,
precum și caracterul lunilor din punct de v edere termic prin compararea abaterilor
valorilor medii lunare cu eroarea probabil ă.
În 1931 Institutul Meteorologic Central a publicat, sub semn ătura șefului
Secției Climatologice, C.A. Diss escu, culegerea de Date climatologic e ca răspuns la
cerința manifestat ă de diverse persoane care se oc upau cu c ercetări, de diferite
instituții particulare și publice și de personalit ăți străine. Culeger ea cuprind e mediile
diverșilor parametrii meteorol ogici pe perioada 1896 – 19 15 de la 32 de sta ții
meteorologice (partea I), valorile medii lun are și anuale din fiecare an ale presiunii,
temperaturi i și precipit ațiilor atmo sferice de la 14 sta ții meteorologice pe întreaga lor
perioadă de func ționare (partea a II-a), valori le medii orar e ale unor elemente
meteorologice de la Observatorul Bucure ști – Filaret, perioada 1691 – 1930 (partea a
III-a).
În perioada 1934-1945, datorit ă situației interna ționale încordate și celu i de al
II-lea Război Mondial, activitatea științifică în domeniul climatologiei a fost s ăracă.
Încă din 1931 în Buletinele și tabelele lunare nu s-au mai publicat note și studii d e
specialitate, din moti ve pec uniare iar celelalte publica ții neperiodice s-au redus
substanțial. O serie de meteorol ogi au f ost mobiliz ați ceea c e a c ontribuit la
diminuarea activit ății științifice.
În anul 1945 se reia activitatea meteorologic ă, astfel că:
– în 1950 func ționau peste 150 de sta ții meteorologice și aproape 300 de sta ții
pluviom etrice, iar – în 1955 pest e 150 de s tații meteorologice și aproape 800
de stații pluviometrice.
În perioada de dup ă război pân ă în 1961, au fost public ate, atât articole și
lucrări care analiz ează în mod clasic varia ția și repartiția diferitelor elemente, cât și
studii privin d aplicațiile datelor meteorologice în diverse domenii de activitate.
O preocupare deosebit ă a Secției de Climat ologie din aceast ă perioadă a fost
elaborarea unor h ărți, atlase și lucrări cu caracter monografic, în care se reg ăsește și
Oltenia.
Astfel în 1949 a ap ărut Atlas climatologic – fascicola I – Regim ul precipitațiilor,
în editura Institutului Meteorol ogic Central, care cuprinde 17 h ărți cu izohiet e lunare,
23

anotimpuale și anuale pe baz a cantităților medii de precipit ații, calc ulate din
perioadele 1896-1915 și 1926-1940;
În 1954 a apărut Fascicola a II-a , referitoa re la Regimul ter mic, care cuprinde
36 de h ărți cu izotermele lunare, anotimpuale și anuale, am plitudinea anual ă,
temperaturi le extreme absolute, durata temper aturilor medii, egale și mai m ari de:
0°C, 5°C, și 10°C, durata perioadei f ără îngheț și frecven ța zilelor caracteristice (cu
temperaturi maxime și minime pes te și sub anumite praguri) și apoi
Fascicola a III-a privind Regimul eolian , cu 17 h ărți prezentând rozele lunar e,
anotimpuale și anuale ale vânturilor, deduse di n datele pe 10 ani (1931-1940) .
Tot în aceast ă perioadă apare Clima Bucegilor (Stoenescu Șt. M., 1951), car e
este prima și cea mai complet ă monografie de c limatologie montan ă, care în anumite
limite poate fi extrapolat ă la nivelul întregului lan ț al Carpa ților Meridionali.
Tot în această perioad ă cadrele didactice univ ersitare din domeniul
climatologiei au av ut contribu ții importante prin predar ea unor cursuri de
meteorologie și climat ologie la diverse facult ăți, care a u dus la formarea co mplexă a
studenților, ulterior deveni ți specia liști valoro și în domeniul climatologiei și
meteorologiei române ști. Dintre aceste se remarc ă: Facultatea de Geografie,
București, sub conducerea lui Șt.M. Stoenescu la car e unele materii au fost predate
de Șorodoc și M. Cristea, Facult atea de Geografie Ia și sub conducerea lui I
Gugiuman; Facultatea de G eografie Cluj sub conducer ea lui Gh. Pop; Facultatea de
Fizică, Bucure ști, sub conducerea lui M. Herovanu și apoi a lui Al. Grigoriu, Institutul
Agronomic, Bucure ști sub conducerea lui C. Ioan și C. A. Disses cu și cu contribu ția
lui C. Donc iu; Institutul Politeh nic Bucure ști sub conduc erea lui E. Oteteli șanu.
La sfârșitul deceniului al șaselea și în dece niul al șaptelea al sec olului trecut
climatologia româneasc ă a cunoscut o perioad ă de transform ări, atât în ceea ce
privește partea opera țională, cât și în cea de studii și cercetări ca urmare a cerin țelor
sporite ale economiei în plin ă dezvoltare. A luat astfel, fiin ță rețeaua meteorologic ă
unică de st at, cuprinzând în total 200 de sta ții meteorologice și 1500 de posturi, care
furnizeaz ă date și informa ții pentru toate domeniile de activi tate ale meteorologiei. În
cadrul re țelei s-au c onstruit numerose sta ții meteo în zona montan ă la diverse
altitudini și s-au reamplasat majoritatea sta țiilor din zona de deal și de câmpie pe noi
platforme reprezentative pentru ob ținerea de date meteorologice și de pe in terfluvii.
Începând c u anul 1961 în cadrul re țelei s-a introdus un nou program climatologic,
având ca termene principale de efectuare a observa țiilor și măsurătorilor orele: 01,
07, 13, iar la posturile meteorologice și pluviometrice orele 07 și 19 timp loca l mediu
solar.
Dintre acestea în Oltenia au func ționat 18 sta ții meterologice și 78 de postur i
pluviometrice. Pe baza datelor obținute s-au public at volumele I și II din Clima
României (1960 și 1962, 1966), capitolul de Clima României din Monografia
Geografia României (Stoenescu, 1968) și Atlasul Clim atologic .
De interes pentru Oltenia au fost studiile realizate de c olectivul de c ercetare al
Institutului de G eografie privind Valea Dun ării Române ști (1969), ca și unele studii
care au format obiectul unor teze de doctorat cum este Clima Oltenie i Deluroase
24

(Gh. Neamu, 1996), sau Clima B ărăganul ui (Bogdan, 1980), la care ne-am raportat
uneori.
Climatologii au fost preocupa ți încă din trecut de schimb ările și oscilațiile
climei. O serie de studii trateaz ă oscilațiile anumitor parametri meteorologic i pe mai
multe decenii pentru c are au exis tat măsurători instrumentale sistematice. Oscila țiile
temperaturi i aerului au fost analizate în lucrarea Variațiile de lung ă durată ale
temperaturii aerului din partea sudic ă a teritoriului R. S. Rom ânia, ca și Fluctuațiile
cronologice ale cantit ăților de precipita ții atmosferice î n partea s udică a teritoriului
R.S.R (Stoenescu Șt., M., Șchiopesc u, A., Dinc ă, I., Patrichi, S., Țepeș, El.,
Popescu, E., 1968).
În monografia ,, Anii ploio și și sec etoși în Republica Popular ă Română”, Topor
(1964) (fig. nr. 2) abordeaz ă problema oscila țiilor precip itațiilor atmosferice. În ultima
parte autorul analizeaz ă lunile și anii s ectoși din punc t de vedere agricol și indică
zonele deficitare și excedentare pluviometric.
De un real interes pentru Oltenia ne-a fost capitolul Clima din Geografia
României, I, Geografia Fizic ă (1983) care include nu meroase date referitoare și la
Clima Olte niei, cum sunt cele privind temperaturile extrem e, fenomenele de înghe ț și
brumă, precipita țiile m axime în 24 de ore, sau fenom enele de usc ăciune și secetă
etc. În acela și context men ționăm Harta region ării climatice și topoclimatele ( Bogdan,
1983) care pune în lumin ă caracteristicile climatice ale Ol teniei, în contextul c elorlalte
regiuni ale țării (fig. nr. 3).
Menționăm că lucrările public ate după anii `70 au tratat pr obleme strâns legate
de diversele domenii prac tice ale economiei na ționale cum sunt: contruc țiile de toate
felurile, irig ațiile, a gricultura, dez voltarea ur bană, lucrările hidrotehnice, turis m etc. și
astfel climatologia, microclimatologia și topoclimatologia au c ăpătat un cara cter tot
mai aplicativ.

Fig. nr. 2, Succesiunea anilor ploio și, nor mali și secet oși (după N. Topor, 1964 ).
25

În perioada anilor ‘7 0 o preoc upare deosebit ă a numero și cercetători a
constituit-o perfec ționarea prin doctorat ceea ce a dus la publicar ea unor lucr ări de
sinteză privind clima unor regiuni de câ mpie (Bogdan, 1980) sau de deal-podi ș
(Neamu, 1998), lucr ări la care am f ăcut și noi unele referiri comparative.
În I.N.M .H. Climatologia este un subsistem de sine st ătător care începe cu
observația în scopuri climatologice și prelucrarea primar ă a datelor, opera ții care se
exec ută în rețeaua de sta ții și posturi meteo din țară și se termin ă cu stocarea
prelucrarea superioar ă a datelor și relizarea de studii și cercetări de specialitate în
cadrul Sec ției de climatologie, care este și unitatea central ă de coordonare a
subsistemului. În prezent, în țară, funcționează în cadrul re țelei unic e stații și postur i
meteorologice, peste 175 de s tații meteo cu progr am maxim al de obs ervații în
scopuri climatologice și aproape 1500 de puncte în care se fac observ ații asupra
precipita țiilor atmosferice, stratului de zăpadă și fenomenelor. Se apreciaz ă și acum
că densitatea sta țiilor meteo este nesatisf ăcătoare iar din cele 175 de sta ții numai 4 0
sunt amplasate în regiunea montan ă din car e doar 20 la altitudini de peste 1000 m.
În ultimele dou ă decenii s-au produs evolu ții importante, în paralel cu sistemul clasic
de stocare și prelucrare a datelor și în acest domeniu astfel s-au implementat și
organizat b ănci de date, accesibile acum prin internet. S-au realizat copii ale
tabelelor lunare și anuale care se p ăstrează la stațiile meteo și serviciile meteo
teritoriale care coordoneaz ă activitatea re țelei și totodată s-a realizat în cadrul C.M.R.
Constanța o arhiv ă națională de rezervă.

26

Fig. nr. 3, Harta topoclimatic ă a Rom âniei (Bogdan, 1983).

Arhive de mai mici dimensiuni c u date teritoriale au fost puse la punct și în celelalte
centre teritoriale, acestea având o importan ță în stocarea, completarea și realizarea
fondului na țional de date meteorologice.
Pe plan interna țional arhiva I.N.M.H. este considerat ă cea mai important ă din
SE Europei. Este ins talată într- un spațiu prevăzut cu fi șete speciale în c are se
păstrează mapele cu tabele și anumite diagrame ale apar atelor înregistratoare
(pluviograme, anemograme) care neces ită prelucr ări speciale. Organizarea și
întreținerea arhivei int ră în sarci na unui colectiv special al Sec ției de climatologie a
I.N.M .H. Automatizarea sistem ului de prelucrare a datelor a nec esitat implementarea
unor pachete de programe specia lizate pentru creearea de fi șiere climatologice c u
date primare (la termenele zilnice de observa ții) și cu date sintetice (medii, extreme și
frecvențe decadale, lunare și anuale). Aceste program e au fost implementate și în
teritoriu pentru m ărirea eficien ței de preluc are, stocare și accesare. Ac țiunea a fost
declanșată, mai ales, începând c u anul 1978, dar adev ărata modernizare s-a realizat
după anul 1990 odat ă cu pătrunderea calculatoarelor performante și în țara noastr ă.
La peste 100 de post uri pluviom etrice s-au creeat fi șiere cu date din întreaga
perioadă de func ționare care se reactualiz ează perm anent. Exis tă la ace astă dată,
puse în func țiune div erse pachete de progr ame de prelucrare automat ă datelor
provenite din fluxul operativ, mai ales dup ă instalarea definitiv ă în anul 2002, a
sistemului meteorologic na țional integrat SIMIN. În cadr ul lor s e face o prelucrare
27

operativă în timp real a datelor, se înto cmesc tabelele climatologice lunare și anuale
curente, tabelele anuale de la posturile pluviometrice (TM-12) , tabelele orare de
temperatur ă, umezeal ă relativă și presiune (TM-5) și tabelele lunare și anuale c u
date referitoare la durata de str ălucire a Soarelui (TM-6 și TM-16);
Tot automat se realizeaz ă și tabelele con ținute în Anuarul m eteoro logic. Există
pachete de validare și control critic automat al datelor și controlul t ehnic al ac estora
care realiz ează rapi d corel ațiile necesare între diver și parametrii și semnaleaz ă
erorile.
O contribu ție important ă și-au a dus informaticien ii: C. Popov ici, R. Cotariu,
Aristița Busuioc, Constan ța Boronean ț la realizarea unor pachet e de progr ame de
analiză climatologic ă si pentru prelucr ări statistice nec esare întocmirii diferitelor studi i
climatologice. O peri oadă de timp s-a men ținut în func țiune în paralel atât sistemul
clasic de prelucrare cât și cel modern, fapt nec esar pentru compara ții și punere la
punct a func ționării.
Aceste moderniz ări permit o prelucrare și analiză rapidă și efic ientă din punct de
vedere al parametrilor statistici (mai ales din gama: valori medii, extreme, frecven ță și
probabilitate).

28

Cap. 2 CARACTERISTI CI FIZICO – GEOGRAFICE ALE OLTENIEI
Teritoriul monitorizat din punct de vedere meteorologic, de Centrul Meteorologic
Regional O ltenia (C.M.R. Oltenia) es te în principal provincia istoric ă Oltenia (fig. nr.
6). Aceasta este a șezată în partea de sud-vest a țării și cuprinde jude țele: Mehedin ți,
Gorj, Vâlcea, Dolj, Olt, o mic ă parte din jude țul Caraș-Severin pân ă la valea râulu i
Cerna, iar în nord, o mic ă parte din jude țul Hunedoara, respectiv Valea Jiului (cu
municipiul Petro șani) până la culmile Carpa ților (respectiv Vârful Parângul Mare –
Stația meteorologic ă Parâng, indicati v 15320). Suprafa ța celor 5 jude țe este 29 015
km2. La sud are o grani ță naturală cu teritoriul Bulgariei, fluviul Du nărea; la est, limita
de est a jude țului Olt, care la nord de localitatea Sc ărișoara (situat ă în dreapta
Oltului) se abate mult sp re est apropiindu-se de Ro șiori de Vede, cupr inzând o parte
din Câmpia Boianului și din Piemontul Cot menei. Punctu l cel mai sudic al Olteniei
este este situat în partea de mijloc a albiei minore a Dun ării în aval de Ostrovu l
Păpădia, puțin mai la sud-est de grindul T ânjelii (ace sta din urm ă cu altitudinea de
doar 28 m).

29

Fig. nr. 6, Provincia is torică Oltenia (prelucrare dup ă Atlasul Geografic Na țional,
1974).
Punctul cel mai nordic este situat pu țin mai la nord de Vârful Prislop în col țul
de nord-es t al jude țului Vâlcea, care cupr inde și o mică parte din estul Mun ților
Făgărașului. Punctul cel mai es tic se afl ă la est de localitatea B ărăștii de Vede,
respectiv grani ța estică a comunei Mo țoțoești din jude țul Olt.
Paralela de 45° N trece pu țin pe la sud de Tg. Jiu (coordonatele sta ției
meteorologice Tg. Jiu – situat ă în nordul ora șului, sunt: 44° 03` lat. nordic ă și 23° 28`
long. estic ă), iar paralele de 44° N trece prin sudul Olteniei, la limita sudic ă a alt itudinii
30

de 200 m (localit ățile: puțin mai la nord de Calaf at, Golen ți. Boureni, Urzicu ța,
Giurgița, Padea, Mâr șani, Vlădila, Traian, B ăbiciu, Smârdan).
De la nord la sud se întinde pe aproximati v 1° 55` de latitudine, iar de la vest
la est pe 2° 53` de longitudine. Se observ ă că aproximativ o treime din teritoriu l
Olteniei (partea sudic ă), are altitudinea sub 200 m.
Dintre unitățile de relief ale Olteniei (fig. nr. 6), men ționăm: Câmpia Olteniei cu
subunitatea Câmpia Romana ți și o parte din Câmpia Boianul ui, Piemontul Getic, c u
subunitățile Podișul Bălăciței și o mică parte din Piemontul Cotmenei, Podi șul
Mehedin ți, Piemontul Motrului, Grui urile Jiului, Piemontul Olte țului, depresiunea
subcarpatic ă Tg. Jiu – Câmpu Mare, depresiunea intracolin ară Tg. Cărbunești,
depresiunile intracarpatice Lovi ștei și Petroșani, Subcarpa ții Gorjului, Su bcarpații
Vâlcii, Mun ții Cernei, Mun ții Mehedin ți, Vâlc an, Parâng , Căpățânii, Latori ței, Cozia,
jumătatea sudic ă a Munților Godeanu și Lotrului și o mică parte din sud-vestul
Munților Făgăraș (de la valea Oltului – s ud de localitatea Lazaret și până la Vârful
Grohotișului 2 366 m altitudine).
Altitudin ea reliefulu i descrește de la nord la sud, cel mai înalt punct este Vf.
Parângul Mare (2519 m) si tuat chiar pe limita nordic ă a județului Gorj descriind un
larg amfiteatru. Orientarea deal urilor este în general pe direc ția nord-sud, ceea ce
are o mare importan ță nu numai în privin ța așezărilor umane și în realiz area
infrastructu rii căilor de comunica ție, dar și asupra interac țiunii reliefului cu c irculația
generală a atmosferei deasupra Olteniei , factor care are importan ță în n uanțarea
climei loc ale.

O fru moasă caracterizare a peisajulu i geografic al Olteniei este descris ă de
Simionesc u (Țara Noastr ă – Funda ția pent ru literatur ă și artă ,,REGELE CAROL II”,
1938, edi ția a II-a, pag 102) în cele ce urmeaz ă. Astfel, despre dealurile Olteniei
acesta spune: Scufundările din exteriorul Carpa ților se țin una, din Bucovina pân ă la
unirea Carpa ților cu Balcan ii. Amplitudin ea lor este d iferită. Cea mai adânc ă este în
dreptul Câmpiei M untene. Partea vestic ă num ită de L. Mrazec, Depresiunea Getică,
afundată încă din Cretacic este form ată la surafa ță din terenurile c ele mai noi terțiare.
Apele curgătoare adunate cam în dreptul axei ei de la sud-vest la nord-est au
separat vechiul podi ș în culm i și dealuri nisipoase caract eristice Olteniei. C ătre
marginea muntoas ă păturile din Depresiunea Getic ă de vârst ă mai v eche (sarm atic)
sunt încre țite; cele mai noi (pontice) sunt înclinate. În restul Olteniei p ăturile rămân
orizontale sau prea slab înclinat e către Dunăre. Zona deluroas ă form ează jumătatea
de nord a Olteniei. O linie care î ncepe la O strovul Cor bului pe Dun ăre, trece la nord
de Plenița spre a se ridica pân ă la Craiov a, Slatina, Pit ești, arată limita dea lurilor m ai
înalte de 200 m . Această limită este îns ă crestată, căci râurile au t ăiat lu nci
largi,adânc ite către nord. Lunca Jiului și a Motrului se m enține lată de 6 k m. Până
aproape de Dealul lui Bran. Cu cât urci m ai spre nord cu atât dealurile trec de 400-
500 m , iar cele care s unt în apropierea mun ților, lipite u neori de ei, ajung pâ nă la 700
m. Spre a le străbate, drumul de fier urc ă lângă Turnu Severin Dealul Palota
(n.a.actual Balota), la 343 m . De pe vârful lu i se desprinde o neîntrecut ă panoram ă
asupra culmilor m untoase și asupra văii Dunării ce pare că se oprește în loc f ăcând
largile coturi de la Hin ova.
În partea de vest a Jiului, depresi unile subcarpatic e despart dealurile de
marginea abrupt ă a munților. E le sunt mai r ăsărite, cu sâ mburi de strate m ai vechi,
ca dealul Sl ătioara. O nou ă depresiune inracolinar ă, cum e cea de la C ărbunești e
mărginită de dealuri c e par izolat e (dealul Bujor ăscu, Bran 300 m ). De o parte și de
31

alta a Oltului, dealurile înalte se apropie de mun ți, fără să se poat ă trage limit ă
precisă între ele. …
Ora șe mari și orășele m ulte s unt așezate la limita deal urilor cu câmpia.
Strehaia (800 loc.), cu m ănăstirea împrejmuită de z iduri, pe Motru. Slatina (10616
loc.) de-a stânga Oltului; cu numele pomenit înc ă din veacul al XI V-lea, cu casele ca
într,,o găoace, înconjurate de dealuri. … Pe t oate le întrece Crai ova (56000 loc.),
urbea Banilor Olteniei, centru im portant comercial, cu b ănci odată puternice, dar și cu
industrii în afara m orilor m ari, ce-i arat ă bogăția natural ă. …
L. Mrazec a atras pentru prim a oară atenția asupra prispei late, surpat ă din
margin ea munților mehedin țeni, puternic erodat ă, formată din șisturi cristalin e și
calcaruri, acoprit ă spre m argine cu puternic e straturi de prundi ș de vârst ă plioc enă.
Către nord, spre Baia de Aram ă, Piatra Clo șanilor domin ă regiunea. În calcaruri au
fost săpate doline, coifur i. Puntea natural ă de la Ponoare e vestit ă, iar pierderea în
adânc a Motrului-Sec este o atrac ție locală. Când urci, drum ul de la Balote ști lângă
Turnu Sev erin spre Balta, de mu lte ori c u pietruirea natural ă a stâncilor, ajungi pe
culm ea podișului ce nu trece de 600 m . Privirea se opre ște către apus în zidul înalt al
Munților Cernei, pân ă în ai Vulc anului (n.n. Vâlcanului), de-a lungul c ărora se întinde
înaltul podi ș mehedințean cu suprafa ța abia vălurată. Păduri rare de stejari pipernic iți
s-au păstrat pe în ălțimi. Pământul e s ărac fără humus. Unde nu s e ivește piatra, la
față e prundi șul m ereu însetat, care suge apa de ploaie des tul de abundent ă.
Ogoarele r ămân arse înainte de vrem e; porum bul până la genunchi rar când se
coace deplin, c ăci brum a cade de timpuriu. Satele s e află chiar pe pod iș cu case
risipite, s ărăcăcioas e; alte ori sunt a șezate mai la ad ăpost, pe coaste, m ai aproape
de izvoare, cum e Bala de o parte și de al ta a unei v ăi înguste, c ăpătând aspect
svițerian.
Râpi adânc i, urm ele șuvoaielor num eroase sălbătecesc pu ținul pământ arabil.
Văile priporoase, ca a Topolni ței la cap ătul căreia se afl ă mănăstirea cu acela și
nume, fac anevoioas ă circulația. Drum urile sunt aspre. Pu țini pru ni, mai mulți cireși,
rar nuci, umbresc casele b ătute în plin de soare. S ărăcia este aproape endemic ă.
Câștigul puțin vine de la c ăratul le mnelor, a varului. T otul: natur ă, așezarea satelor
fără drum uri între ele, casele ripite, greutatea traiului, cărăușia, fac ca regiunea s ă
semene în multe privin ți cu cea a m oților. De altfel popula ția e rară, abia 2 0 loc/k m2,
iar singurul târgu șor îndep ărtat de la drumul m are, Baia de Aram ă (1475 loc.), al
cărui nume arat ă folosirea acestui m etal, asc uns a zi, nu poat e avea o via ță mai
activă, Doarm e în liniștea nat urii fru moase ce-l înconjoar ă, întrerupt ă, doar, de
sbuciu mul valurilor iu ți ale Motrului din apropiere… etc.
Este cea mai frumoas ă descriere a caracteristicilor supr afeței active a Olteniei,
autorul surprinzând f oarte bine, rolul climatogen pe care-l joac ă poziția Olteniei î n
marea Depresiune Carpato-Balcanic ă, Curbura Carpat o-Balcanic ă la capătul căreia
se situeaz ă si centrele de ciclogenez ă de pe Marea Mediteran ă și Marea Neagr ă.
Marea Depresiune Carpato-Balc anică în care este situat ă Oltenia este un
factor care influiențează puternic clima Olteniei, cât și Munții Car pați, Munții Balcan i,
Marea Med iterană și Marea Neagr ă.

32

Cap.3 SPECIFICUL TE RMIC SI PLUVIOMETRIC AL OLTENI EI

1.1 CARACTERIS TICI CLIMATICE GENE RALE ALE OLTENIEI
Așa cum se știe România face parte din zona temperat ă a emisf erei nordic e,
paralela de 45 ° N (mijlocul distan ței dintre ec uator și pol), trece prin Dobrogea, nordul
Munteniei, nordul Olteniei și Banat. Oltenia fiind situat ă în sud-vestul țării, se afl ă sub
influența centrilor bar ici de ac țiune din Mar ea Mediter ană, Oceanul Atlantic, Mare a
Câmpie Rusă, Nordul Africii, Peninsula Scandinav ă și chiar Groenlanda. Tipurile de
circulații atmosferice care predomin ă deas upra Olteniei în cea mai mare parte a
anului sunt cele cu c omponent ă (în ordinea descresc ătoare a frecven ței): sudic ă,
vestică și estică, celelalte tipuri sunt pu țin frecvente.
În general vorbind, condi țiile climatice ale Olteniei se apropie de c ele din s udul
Banatului. Iarna se resimte și influ ența Anticiclonului Es t-European (mai ales în estul
regiunii). Jum ătatea sudic ă a Olt eniei se c aracterizeaz ă printr-o temperatur ă medie
anuală de peste 10 °C (la Drobet a-Turnu Severin media anual ă este de 11.7 °C, ca
urmare a înc ălzirilor din anot impurile de tranzi ție, prin proc esele foen hale, la
Drăgășani, 10.4 °C ). Izoterma anual ă de 11°C trece pe la nord de Drobeta-Turnu
Severin, nord de Vânju Mare, sud de Segarcea și la est de aceast ă localitate
aproximativ aproape de izohips a de 100 m altit udine (fig. nr. 6). Toamnele sunt, în
general, lungi și călduroase, de exemplu temperatura medie a lunii octombrie la
Drobeta-Turnu Severin este de 12.5 °C, iar la Drăgășani de 11.2 °C, valori mai mari
decât media anual ă.
În Oltenia, invaziile de aer rece polar sau ar ctic sunt mai rare comparativ cu
alte regiuni ale țării. Ca o m ăsură a frecven ței pătrunderilor acestor tipuri de mase de
aer putem ar ăta, de exemplu, c ă la Craiov a vizibilitatea es te atât de mare încât se
văd Munții Carpați (Parângul Mare) de 18-20 de ori pe an și de 3-4 ori pe an se v ăd
și Munții Carpați și Munții Balcani (se știe că în masele de aer polar și arctic,
vizibilitatea este foarte bun ă, aerul este lipsit de impurit ăți și foarte clar). Datorit ă
advecțiilor de aer rece mai atenuat, în Oltenia valorile minime absolute sunt cu 7-
10°C mai ridicate decât, de exemplu, în Moldova. Pozi ția M unților Car pați și a
Subcarpa ților în raport cu direc țiile de pătrundere ale maselor de aer antrenate de
principalii centri baric i care influen țează Oltenia are r eprcursiuni asupra distribu ției
temperaturi lor medii anuale c are descresc de la vest la est și de la nord la sud (de
exemplu: Drobeta-Turnu Severin 11.7 °C, Strehaia 10.8 °C, Craiova 10.9 °C,
Drăgășani 10.4 °C, Slatina 10.4 °C). Altitudinea influen țează în mod evident
temperatura aerului, cele mai mari valori termice medii fiind înregistrate în sudul
Olteniei.
În anotimpurile de tranzi ție, circulațiile vestice și sud-vestice se intensific ă
și contribuie la foehnizarea maselor de aer dup ă trecerea peste M unții
Banatului . În aceste condi ții, îndeosebi în l unile februarie și martie și mai ales în
Piemontul Motrului și Gruiurile Jiului, apar înc ălziri succesive cu cre șteri ale
temperaturi i peste media obi șnuită ceea ce contribuie la topirea timpurie a z ăpezii.
Încălziri rapide ale vremii se observ ă și în cazul circulațiilor n ord-vestice
când masele de aer c ald de pe Oc. Atlantic sunt mai întâi antrenate spre Insulele
Britanice și apoi, pe component ă nord-vestic ă spre țara noastr ă.
Apariția circulațiilor sudice menține vremea cald ă zile în șir și nu odat ă au
fost dep ășite valorile max ime sa u minime de temperatur ă din șirul multianual al
extremelor zilelor respective (ex emplu, în noaptea de 27/28.XI..2002 au fost
33

depășite re cordurile z ilnice d e temperaturi minime (în sensul c ă au fost depășite cele
mai mari minime zilnic e, cu toate c ă vremea a fost ploioas ă), la stațiile meteorolog ice:
Craiova unde s-a înregistrat 6.5 °C față de v echiul record de 5.9 °C, Pitești unde s-a
înregistrat 7.1 °C față de vechiul record de 6.2 °C și Vârful Omu unde s-a înregistrat
2.0°C față de vechiul record de – 2.2°C,(Buletinul M eteorologic zilnic a l
INMH din data de 28.XI.2002).
Aceste dep ășiri de rec orduri climatice s- au înregistrat pe fondul un ei circulații
atmosferice sudice care a men ținut cerul acoperit și vremea ploias ă zile în șir.).
În privința temperaturilor minime absol ute lunare putem observa c ă în Oltenia
nu s-a înregistrat nici un record climatic de acest tip cu o singur ă excepție:
temperatura minim ă absolută înregistrat ă la Craiova la 25.I.1963 care este cea mai
scăzută din Câmpia Român ă) (observa ție datorat ă prof, univ. Octavia Bogdan), și
aceasta se explic ă prin aceea c ă la acea dat ă, stația meteo era amplasat ă în zona
joasă a orașului (la Balta Verde), aproape de lunca Jiului unde inversiunile termice
sunt puternice și frecvente (nu numai iarna).

Fig. nr. 7, Izotermele medii anuale (°C) în Oltenia pentru intervalul 1895-2004
(prelu crare după Atlasu l Geografic Na țional, 1974 ).

În schimb în privin ța temperaturilor maxime absolut e în Oltenia s-au înregistrat
două recorduri: maxima absolut ă lunară a lunii aprilie 35.5 °C înregistrat ă la Bechet
(în sudul r egiunii), la data de 10.IV.1985 și maxim a absolut ă lunară a lunilor
septembrie și aug ust 43.5°C înregistrat ă la Strehaia la 8.IX.1946 și respectiv la 20
VIII.1946. Valoarea de 43.5°C este pentru luna septembrie record absolut pe
34

întreaga țară. Mai not ăm că maxima absolut ă a lunii iulie în Oltenia este de
43.0°C, înregistrat ă la data de 05.VII.2000 care este doar cu 0.5 °C mai mic ă decât
maxima absolut ă pe țară înregistrat ă tot la aceea și dată la Giurgiu (43.5 °C max ima
absolută lunară a lunii Iulie – la 07.VII.2000 – Giurgiu). Vechea maxim ă absolută
lunară a lunii Iulie în Oltenia era de 41.8 °C înregistrat ă la S trehaia la data de
05.VII.1916, record dep ășit cu 1.2°C, după 84 de ani.
Topirile timpurii și rapide ale z ăpezii, uneor i asociate c u căderi de precipita ții
abundente, determin ă creșteri ale nivelurilor afluen ților Jiului și Oltului peste cota de
inundație și revărsări în luncile joase sau inunda ții pe arii întinse. Apari ția situațiilor
sinoptice de cuplaj al unui Antici clon cu un Cic lon Mediteraneean determin ă
precipita ții bogate (sub form ă de ninsoare viscolit ă sau ploi abundente și continue î n
sezonul c ald), acestea sunt cele care de fapt contribuie cu cantit ăți importante de
precipita ții la valorile anuale și la mediile multianuale ale precipita țiilor.
În Oltenia este mai mic ă durata intervalului mediu anual cu înghe ț la sol
decât în alte regiuni (ca de exemplu, Moldova), 140-150 de zile. Data medie a
primului înghe ț, toamna depinde de altitudine și se înr egistreaz ă mai devreme în est
și apoi, în vest (de ex emplu la Slatina în jur de 26 oc tombrie, iar la Drobeta-Turnu
Severin, în jur de 11 noiembrie). Acela și aspect de decalaj se produce și în cazul
celui mai târziu înghe ț, de exemplu la Drobeta-Turnu Severin se produce în juru l
datei de 3 aprilie iar la Slatina c u o săptămână mai târziu, în jur de 10 aprilie. La est
de Olt, în Piemontul Cotm enei, în Gruiurile Arge șului și în Piemontul Cânde ști,
intervalul f ără îngheț este de 222 de zile.
Precipita țiile atmosferice cad, î n cea mai mare parte a anu lui sub form ă
lichidă.
În general se înregistreaz ă iarna în medie, 20 de zile cu ninsoare , iar stratul
de zăpadă se menține în jur de 15 zile la v est de Ol t pe când la est de Olt, în jur de
17 zile (pe când în Moldova, durata stratului de z ăpadă este de dou ă ori mai mare).
În Oltenia se înregistreaz ă și al doilea maxim de precipita ții în noiembrie –
decembrie (primul fiind în mai – iunie) , care în vestul Olteniei și mai ales în vestul
Piemontului Getic se apropie cantitativ de primul maxim.

02004006008001000
Petroșani Parâng Tg. Jiu Tg. LogreștiDrăgășani Craiova Bechet
693 952 754 724 580 522 486
Fig. nr. 8, Varia ția can tităților medii anuale de precipita ții (l/m2) și tendința de varia ție cu
altitudinea în Olte nia (curba este tendin ța de varia ție).

De exemplu la Drobeta-Tur nu Severin se înregistreaz ă 71 l/m2 în luna mai; 79
l/m2 în luna iunie, 68 l/m2 în luna noiembrie și 75 l/m2 în luna dec embrie.
Acest al doilea maxim di n partea a doua a toamnei și începu tul iernii s e
estompeaz ă până la dispari ție pe măsură ce ne îndep ărtăm spre est. De exemplu la
Tg. Logre ști se înregistreaz ă, 84 l/m2 în lu na mai, 9 1 l/m2 în luna iunie, 69 l/m2 în
35

luna noiem brie și 62 l/ m2 în luna decembrie. La est de Ol t, de exemplu, la Cotmeana
se înregistreaz ă 96 l/ m2 în luna mai, 113 l/m2 în luna iunie, iar în luna noiembrie,
doar 59 l/m2 și în luna decembrie, 58 l/m2.
Recordurile pluviomet rice s unt mai frecvente în jude țul Mehedin ți decât în
restul Olteniei. Aceas tă diminuare a cantit ăților de prec ipitații din toamn ă și începutul
iernii spre est este pus ă pe s eama influen ței în mai mare m ăsură, în aceast ă
perioadă a anului, a circula ției atmosferice cu component ă estică, ce aduce în
jumătatea estic ă a Olteniei, mase aer mai reci și mai sărace în precipita ții decât în
jumătatea vestic ă (Sp. Sprâncean ă, 1927).
După sistemul Ch. Péguy, folosind climogramele care arat ă relațiile între
temperaturi le medii lunare și cantitățile medii lunar e de precipita ții, în Oltenia ap ar
luni umede și reci, luni temperate, luni calde și umede, luni calde și aride (la aproape
toate sta țiile meteo din regiune) (fig. nr. 9). În situa țiile cu veri calde și umede, lunile
calde și umede în acest sistem sunt iulie și august (ex.: iulie și august 2002). În unii
ani, lunile aride s unt aprilie, mai, i unie, iulie, august și septembrie (frecven ța cea mai
mare o de țin, totuși, iulie și august ).
Lunile reci și umede s e întâlnesc la aproape toate sta țiile meteo ale Olteniei;
acestea sunt lunile de iarn ă: decembrie ianuarie și februarie. Valorile medii termice
lunare dep ășesc 21°C (în luna august: 22.7 °C la Drobeta-Turnu Severin, 21.7 °C la
Slatina). În luna augus t precipita țiile atmosferice ating mini mul anual (ex: în piemontul
Getic: 38 l/m2 la Slatin a și 37 l/m2 la Drobeta-Turnu Sev erin).
În câmpia Olteniei fenomenul de aridit ate este destul de frecvent; la Craiova
unde sta ția meteorologic ă este situat ă la limita dintre Câmpia Olteniei și dealuri lunile
în care se manifest ă fenomenul de arid itate cu cea mai mare frecven ță sunt: augus t
și septemb rie, iar la Caracal: iu lie, au gust și septem brie. Excluzând lunile reci și
umede car e sunt s ituate în sezonul rece, n eagricol, în general la majoritatea sta țiilor
meteo sunt câte 7-8 luni, din m artie până în octombrie, incluse î n categoria lunilor
temperate și care sunt favorabile din toate punctele de vedere desf ășurării
activităților economice.
Anotimpurile sunt pl ăcute: prim ăverile t impurii și relativ scurte, verile
călduroase, uneori secetoase, toamnele ploi oase cu al doilea maxim de precipita ții,
iar iernile s unt blânde cu lapovi ță și ninsoare, și uneori, cu inunda țiiîn plin sezon rece

36

Prezentăm pe scurt fiecare anotimp.

Fig. nr. 9, Climogramele în sistemul Peguy de la sta țiile meteorologice Dr-Tr.
Severin și Drăgășani

Primăvara.
Se poate c onsidera c ă începe de la data c ând temperatura medie zilnic ă are
valori mai mari de 0 °C. Acest eveniment se produce, mai ales, în zona dealurilor din
vestul regiunii, în cei mai mul ți ani, încă de la sfâr șitul primei dec ade a lunii februarie
(de ex: temperatur a medie mult ianuală a lunii februarie la Drobeta Turnu Severin
este pozitiv ă 0.9°C, iar în restul piemontului Geti c cu 10-15 zile mai târziu, adic ă în
ultima decad ă a lunii februarie).
În luna martie diferen țe termice medii sunt de peste 4 °C, între v estul și estul
Olteniei (ex. la Drobeta Turnu Severin media multianul ă a lunii m artie este de 6.0 °C
pe când la Dedule ști în judetul Ar geș, aproape de limit a estică a Olteniei, este 1.5 °C).
Aceste diferen țe nu pot fi puse pe seama insola ției, întrucât diferen ța între num ărul
de ore de str ălucire a Soarelui la Drobeta-Turnu Sev erin și Ded ulești este doar de 6
ore (cu totul nes emnificativ ă; în medie 148 ore la Drobeta-Turnu Severin și 142 ore la
Dedulești). Încălzirea din anotimpul de prim ăvară se datoreaz ă pătrunderii aerului
cald mediteranean antrenat de forma țiunile ciclonic e din Marea Mediteran ă de la sud-
vest către nord-est. Odat ă cu pătrunderea acestor mase de aer c ald, în Oltenia cad
cantități de precipita ții mult mai mari decât cele de la est de Olt (ex : în luna martie la
Balta în jud Mehedin ți media m ultianuală este 62 l/m2, iar la Dobrogost ea în jud.
Argeș este de 43.1 l/m2).
În luna aprilie temp eratura medie lunar ă multianu ală depășește 10°C la
majoritatea stațiilor meteo din Oltenia, men ținându-se sub acest prag în regiunile mai
înalte.
Altitudinea, după cum se știe, influențează și căderea de precipita ții.
Reînceper ea activit ății ciclonilor mediteraneeni în lu na martie cu intens ificare în
următoarele luni (mai și iunie), determin ă înregistrarea unor cantit ăți însemnate de
precipita ții în Oltenia. Dintre cantitățile lunare de precipita ții, excep ționale putem
cita: 331.2 l/m2 la Pesceana Cueni în jude țul Vâlcea în Martie 1914, 296.9 l/m2 la
Celaru jud. Dolj în martie 1939, 304.2 l/m2 la Balta în jud. Mehedin ți în Aprilie 1900 și
37

890.0 l/m2 la Piria în jud. Dolj în mai 1897, care este cea mai mare cantitate lunar ă
de precipita ții căzută, de când se fac observa ții meteorologice, nu numai pentru
Oltenia ci chiar pentru întreaga țară.

Vara
Prezintă diferențieri termice apreciabile de la vest la est și de la sud la nord.
Deși diferen ța dintre temperatura medie a lunilor de v ară în Oltenia și
temperatura medie a lunilor de v ară pentru localit ățile de la est de Olt este în unele
cazuri de 2.5 °C (ex: la Drobeta T urnu Seve rin, media lunilor de v ară este 22 .2°C, iar
la Pitești 19.7°C). Temperatura maxim ă a atins 43.5°C la 20. VIII.1946 la Strehaia,
totuși cele mai puternice înc ălziri ale aerului în anotimpul de var ă s-au produs în est,
la Ion Sion aproape de Br ăila 44.5°C, temperatura maxim ă absolut ă din țara
noastră înregistrat ă la 10.VIII.1 951. Veri foarte calde în care te mperatura aerului a
depășit la multe sta ții meteorologice 40 °C, au fost în anii: 1946 , 1952, 1987, 1988,
1993, 2000.

Fig. nr. 10, Precipita ții medii anuale în Oltenia pentru intervalul 1896-2004
(prelucrare după Atlas ul Geografic Na țional, 1974 ).

De d ouă – trei ori înt r-un deceniu în Ol tenia, temperatura aerului atinge și
depășește 40°C. Sunt destul de frecvente verile calde și secetoas e sau cu deficit de
precipita ții și această frecvență tinde să crească.
Studiile au ar ătat că Oltenia și Bărăganul sunt cele m ai afectate de secet ă.
Cele mai lungi intervale secetoase din secolul trecut au fost: 1902-1904, 1927 -1930,
1945-1953, 1962-1965, 1973-1976, 1982-1996. În cadr ul acestor grupe a existat câte
38

un an de culmina ție: 1904, 1946, 1990, ceea ce dup ă unele studii (care au prelucrat
datele din intervalul 1896-1996) indic ă o cic licitate a perioadelor secetoase severe și
a celor ploioase la un interval mediu de 43 de ani (Se știe că perioadele secetoas e
sunt întreru pte și urmate de perioade ploioase; fapt observat și de popor care spune
în proverbe c ă ,,seceta aduce ploaia”). Alte studii îns ă, concluzioneaz ă că nu putem
găsi o ciclicitate, concluzie la care autorul subscrie, mai ales, dac ă luăm în calcul și
vara deosebit de secetoas ă din anul 2000, secet ă care s-a prelungit pân ă la mijlocu l
lunii iulie 2002.
Lunile mai și iunie (mai ales iunie ) în unii ani iulie și chiar august (ex august
2002) sunt considerate lunile cele mai bogate în precipita ții cân d se ating e
principalul maxim pluviometric; în Oltenia, în mod obi șnuit, în aceste luni se
înregistreaz ă precipita ții mai mici decât la est de Olt. În Subcarpa ții Olteniei se
înregistraz ă în medie între 100 și 120 l/m2.
Dintre cantit ățile medii lun are excepționale putem men ționa Pesceana Cueni (pe
dreapta Oltului la câ țiva km de Olt) cu 101 l/m2.
Arealul cu cele mai multe recorduri pluviometrice este vestul jude țului
Mehedin ți. Dintre reco durile p luviometrice înr egistrate în iunie în Oltenia men ționăm:
581.7 l/m2 la Gruia în jude țul Mehedin ți în iunie 1940; 507.6 l/m2 la Balt a în jud.
Mehedin ți în iunie 1940; 497.0 l/m2 la Calafat în iunie 1940 (de 7 ori mai m are dcât
media lunar ă); 496.3 l/m2 la Ciup ercenii Vec hi în județul Dolj în iunie 1925.

Fig. nr. 1 1, Regim ul term ic
pentru anotimpul de var ă, în
România, perioada de
referință 1961-1990; Curbele
reprezint ă limitele considerate
normale pentru te mperatura
medie ( °C); (după Buletinul
Meteorologic Lunar Anul V nr
6/2002, INMH Bucure ști).

Fig. nr. 12, Regimul precipita țiilor
pentru anotim pul de vară, în
România, p erioada de referin ță
1961-1990; Curbele reprezint ă
cantitățile de precipit ații (l/m2),
considerate normale ; (după
Buletinul Meteorologic L unar Anul
V nr. 6/2002, INMH București).

39

Fig. nr. 13, Numărul zilelor cu
precipitații, considerate
normale ; pentru anotimpul de
vară, în R omânia, perioada
de referin ță 1961-1990;
(Buletinul Meteorologic Lunar
Anul V nr. 6/2002, INMH
București).

Referitor la luna iulie putem men ționa c antitatea de 267.0 l/m2 căzută în 24
de ore (în intervalul 11.VII.1999 ora 19 – 12.VII.1999 ora 18), la Halânga în jude țul
Mehedin ți ca fiind una dintre cele mai mari din țara.
Dintre cantitățile lunare ale lunii iulie cităm cantitatea de 371.0 l/m2 căzută
la Ha lânga în iulie 19 99, care este destul de apropiat ă de maxima absolut ă lunară,
pentru luna iulie, pe întreaga țară (401.2 l/m2 la Hănțești județul Suceava). Mai
menționăm câteva cantit ăți medii lunare: 94.0 l/m2 la Berbești, 79.0 l/m2 la Drobeta
Turnu Sev erin, 68.0 l/m2 la Strehaia, 63.0 l/m2 la Purcăreni.
Durata de strălucire a Soarelui este mai mare în lunile de var ă în Oltenia
decât la es t de Olt, de exemplu la Drobeta Tu rnu-Sev erin, durata este în medie 275.4
ore, cu 23 de ore mai mare decât la Dedule ști (252.1 ore).
În timp ce în sudul Olt eniei, vara temperaturile maxime sunt printre cele mai
ridicate din țară, în jumătatea nordic ă și mai ales , în Piemontul Getic avem o
moderare a temperatur ilor lunilor de var ă. Acest fapt se vede și mai bine dac ă
analizăm oscilațiile de la un an la altul ale mediilor anotimpului de var ă. Astfel la
Drobeta Turnu Severin și la Drăgășani se î nregistreaz ă diferențe până la 5°C, la Tg.
Logrești ca și la est de Olt (Dedule ști, Curtea de Arge ș), aceste diferen țe numai în
unele cazuri excep ționale pot atinge 3 °C. La sfârșitul v erii, mai a les, după 15 august,
apare fenomenul de briz ă de deal și de vale (care este mai pu țin frecvent dec ât la est
de Olt).
Toamna
În acest anotimp predomin ă circulația de vest. În a doua jum ătate a toamnei
apar de obicei ploile specifice influen ței mediteraneene (maximul secundar de
precipita ții). Toamnele ploioase (ploile încep în mod obi șnuit chiar din prima decad ă a
lunii octom brie) (exist ă și excepții, ca de exemplu în anii din urm ă 2002 și 2003, în
care vremea ploioas ă s-a instalat încă din primele zile ale toamnei), apar pe fondul
unor circula ții atmosferice care favorizeaz ă o intens ă activitate ciclonic ă în Marea
Mediteran ă și vremea se men ține ploioas ă și umedă zile întregi la rând, iar în unele
zile ploioase, umezeala din aer este atât de mare, încât apare fenomenul de
condensar e pe obiecte chiar și din interiorul cl ădirilor neînc ălzite (e x. data d e
22.X.2003 când un astfel de fenomen a f ost deosebit de intens, încât pere ții și
balustradele ,,l ăcrimau”). Acest fapt a fost observat și de popor care spune ,,vine
toamna cu ploii multe”.
Toamnele ploioase determin ă întreruperea lucr ărilor agricole și deseori, sun t
cauza neîns ămânțării unor suprafe țe întinse de teren arabil. Dintre cantitățile
excepționale de precipita ții înregistrate toamna în octombrie în Oltenia cit ăm: 324.9
l/m2 la Gruia în jude țul Mehedin ți în 1922; 369.2 l/m2 la Balta în jude țul Mehedin ți în
1944; iar î n noiembrie 452.5 l/m2 la Pesceana Cueni în jude țul Vâlcea în 1912; și în
40

decembrie 254.3 l/m2 în 1909 la Balta în jude țul Mehedin ți; 250.5 l/m2 în 1995 la
Salcia în ju dețul Mehedin ți în 1995.
Cantitatea de 452.5 l/m2 înregistrat ă în Noiembrie 1912 la Pesceana Cueni în
județul Valcea este c ea mai mar e din Oltenia pentru pentru sezo nul rece de când se
fac observa ții meteorologice. La nivelul țării este între cută doar de cea înregistrat ă
la Atmagea în jude țul Tulcea (523.4 l/m2), în octombrie 1922.
Cele mai multe recorduri s-au înregi strat în vestul Olteniei în jude țul Mehedin ți
ca urmare, în special, a interac țiunii reliefului mai înalt cu circula ția atmosferic ă de tip
ciclonic, care dup ă o component ă sudică sau sud-vestic ă spre Oltenia, datorit ă
barajului orografic al Carpa ților, deasupra Olteniei devine estic ă forțând ,,ca într-o
chiuvetă” masele de aer s ă escaladez e lent relieful din vestul și nord-vestul Olteniei,
determinând astfel o pr ecipitare mai intens ă și de durat ă mai lu ngă decât în restul
regiunii. De obicei, astfel situa ții sinoptice sunt situa ții de c uplaj de tip Cic lon
Mediteraneean-Anticic lon nordic (Scandinav sau Groenlandez), sau Anticiclon Est-
European ( ca de exemplu toamna ploioas ă a anului 2003).
În luna septembrie, la majoritatea posturilor pl uviom etrice se înregistreaz ă,
deseori, cele mai mic i cantități de precipita ții. În ace astă lună nu s-au înregistrat
niciodată (până acum), cantit ăți exc epționale de pr ecipitații. Ex istă însă și toamne
secetoase în care vremea cald ă și uscată se prelunge ște până în prima parte a lui
decembrie, iar solul uscat pân ă la mari adâncimi înc ă din timpul verii pune probleme
serioase lucr ărilor agricole specif ice toamnei. S-a observat c ă toamnele sec etoase
(ca și anii ploioși) se grupeaz ă ani la rând și la fe l și toamnele ploioase (c a și anii
secetoși). Există, însă, unii ani care pe ans amblu sunt aprecia ți după cantitățile
anuale de precipita ții ca ploio și, dar precipita țiile cad în afara intervalului optim
necesar pentru agricultur ă, iar produc ția este grav afectat ă (de exemplu, recent, anul
2002). Frecven ța toamnelor secetoase sau cu deficit de precipit ații poate fi apreciat ă
la 33-35%. În general comparativ cu Moldova, de exemplu cantit ățile de precipitații
căzute toamna în Oltenia s unt c u 30-40 l/m2 mai mari decât c ele din Moldova. În
mod normal, cantit ățile medii d e precipita ții nu sunt prea mari, la Strehaia, de
exemplu, din 60 de ani de observ ații, la 20 d intre ei, va lorile înregistrate au fost mai
mici sau egale cu 15 l/m2 (deficit de precipita ții deosebit de important). În mod
obișnuit în anotim pul de toamn ă precipita țiile abundent e încep s ă cadă doar în ultima
decadă a lunii octombrie.
Din punct de veder e al aspect ului termic, temperaturile medii lunare scad
rapid dup ă ultima lun ă de vară astfel mediile lunare a le lun ii septembrie sunt de 17-
18°C în Câmpia Olteniei, intre 15-17 °C în dealurile și Subcarpa ții Olteniei și între 5 și
11°C în Ca rpați. În unii ani, luna sept embrie a fost o lun ă deosebit de c ălduroasă iar
valorile maxime de temperatur ă au depășit 40°C. Printre valorile maxime termice de
excepție în Oltenia amintim: 43.5°C la Str ehaia în ju dețul M ehedinți înre gistrată
la data de 8 septembrie 1946 , valoare c are este maxima lunar ă absolută pentru
întreaga țară a lunii s eptembrie; 41.0 °C la Corabia în jude țul Olt; 40.6 °C la Tg. Jiu și
Drobeta-Turnu Severin (tot la acea dat ă) – temperaturi care amintesc de canicu la
verii. De men ționat că valoarea de 43.5°C, s-a realizat de dou ă ori în acela și an 1946
în Oltenia, la Strehaia, la datele de 20 augus t și 8 septembrie.
În luna septembrie temperaturile min ime au coborât la aproape toate sta țiile
sub 0°C și fenomenul de brum ă s-a înregistrat destul de frecvent.
În luna Octombrie , în unii ani, vr emea se men ține însorit ă zile în șir, fapt pentru care
este socotit ă ca fiind cea mai stabil ă lună a sezonului de toamn ă – aceast ă perioadă
de vreme frumoas ă și caldă din partea a doua a toamnei este numit ă popular
toam na fetelor b ătrâne , cu toate c ă nopțile devin tot mai reci. Bruma este un fenomen
41

obișnuit și apare tot mai frecvent. În aceast ă lună influența maximului barom etric Est-
European devine predominant ă asupra țării noastre, ia r dorsala Anticiclonului Azoric
se retrage treptat spre vestul c ontinentului, durata yilei scade ca și dur ata de
strălucire a Soarelui. Ca urmare temperaturile medii lunare înregistreaz ă o scădere
mai accentuat ă, cu 5-7°C față de luna septembrie. În Câmpia și dealurile Olteniei
valorile termice medii lunare se situeaz ă între 10 și 12°C (de exemplu: 11.7 °C la
Drobeta Turnu Severin). În Subcarpa ți, într e 8 și 9°C, iar în Mun ții Carpați, între 0 și
6°C.
În unii an i, masele de aer tropical mai ajung pân ă în sudul t ării noastre și în
Oltenia, iar temperaturile amintesc de sezo nul estival (exemplu în octombrie 1952
când s-a înregistrat temperatura maxim ă absolută a lunii pentru î ntreaga țară 39.0°C
la Armășești, în județul Ialomița.
Dar tot în aceast ă lună invaz iile de aer rece produc adesea r ăciri bruște și
intense ale vremii când temperaturile minim e pot coborî chiar sub -10 °C apropiindu-
se de v alorile caracteristice lunii ianuarie (minima absolut ă pe țară a lunii oct ombrie
este -17°C înregistrat ă la Roman în Moldova la 31.X.1920)
Din punct de vedere al valorilor medii lunare de precipita ții, octombrie este
printre cele mai s ărace în precipita ții dintre lun ile anului; în Câ mpia Olteniei și în
Subcarpa ții Olteniei aceasta se apropie de 55 l/m2, iar în regiunea de m unte nu
depășesc 80 l/m2.
În luna noiembrie , cel p uțin în prima parte a sa, se mai p ăstrează
caracteristicile esen țiale ale anotimpului de toamn ă, iar spre sf ârșitul lunii, treptat ,
ninsoarea , ,se amestec ă” tot mai mult cu ploaia. Brumele și înghețul la sol sunt tot
mai frecvente, iar în nop țile senine, frigul devine tot mai pătrunzător. Adesea se
produc situa ții sinoptic e de cuplaj tip ciclon-antic iclon de care am vorbit mai sus și
care determin ă simultan, deasupra sudului țării noastre, advec ții de mase de aer rece
continental de pe mar ea Câmpie Rus ă și aer umed maritim pol ar sau mediteraneean
și vremea se men ține închis ă și umedă mai multe zile la rând.
Valorile termice marcheaz ă o scăderea apreciabil ă față de luna octombrie.
Valorile medii lunare s e încadreaz ă între 6 și 8°C în Lunca Dun ării; între 5 și 6°C în
Câmpia Olteniei și Subcarpa ți; între 0 și 3°C în regiunea de munte, iar pe culmile
înalte ale Carpa ților sunt negative. Rareori aerul cald din baz inul Mării Mediterane
pătrunde pân ă în țara noastr ă și determin ă temperaturi maxime neobi șnuite, în jur de
30°C (ex. noiembrie 1926 când s- a înregi strat maxima absolut ă lunară 30.5°C la
Călărași). Dar în noiembrie s-au înregistrat și temperaturi minime deosebit de
scăzute (minima absolut ă lunară pentru întreaga țară este -28,3 °C, înregistrat ă la
Joseni în data de 28.XI.1993 (vechea minim ă absolută este -27.4 °C înregistrat ă la
Gheorghieni în 1948).
Regimul precipita țiilor înregistreaz ă o creștere (am putea spune o intensificar e
datorată adveției de aer umed de deasupr a Mării Mediterane), fa ță de octombrie și
în Oltenia sunt cuprinse în general între 50 și 70 l/m2, iar în regiunea de munte, între
70 și 100 l/m2. Deși convec ția termic ă în aceast ă lună are un rol minor în
declanșarea unor ploi cu aspect toren țial, cantit ățile maxime lunare de precipita ții
(citate mai sus), sunt destul de mari datorit ă creșterii umidit ății aerului din aceast ă
lună.
Destul de rar în unii ani de excep ție, iarna se instalea ză chiar din noiembrie
(ca de exemplu iarna 1995-1996 care s-a instalat înc epând c u data de 4 noiembrie
1995, când ninsoarea început ă încă din diminea ța zilei s-a transformat rapid în viscol,
care a afectat nu numai sudul țării, dar și Mol dova și alte regiuni).
42

Iarna
În general, nu este a șa de aspr ă ca în estul t ării, iar în vestul Olt eniei (jude țul
Mehedin ți) este la fel de blând ă ca în Banat. La Drobeta Turnu Severin, de exemplu ,
din 91 de ani de obs ervații, în 60 de ani valorile medii de temperatur ă ale celor trei
luni din anotimpul de iarn ă (dec embrie, ianuarie, februar ie) au fost pozitiv e. Media
multianual ă a acestui anotimp es te pozitiv ă la Drobeta Turnu Sev erin; 0.8°C, pe când
la est de O lt în Piemontul Getic de exemplu, de și valorile s unt ridicate fa ță de estul
țării, sunt negative și sunt cuprinse între -1.5 °C și -1.2°C. Sunt destul de f recvente
cazurile când precipit ațiile atmo sferice iarna, sunt sub form ă lichidă, iar valorile
temperaturi i oscileaz ă în jur de 0 °C. Numărul zilelor cu lapovi ță în vestul Olteniei este
cuprins între 8 și 10, mai ales în Piemont ul Getic. Spre estul Ol teniei, iarna este mai
aspră. La Slatina, de exemplu, în toate lunile de iarn ă se înregistreaz ă valor i medii
negative, pe când la est de Olt, la Dedule ști și Curtea de Arge ș în ianuarie, valorile
medii de temperatur ă sunt cu d ouă grade mai sc ăzute decât la Drobeta Turnu-
Severin (la Dedule ști -2.8°C; la Curtea de Arge ș -2.9°C, iar la Drobet a-Turnu
Severin -0.9 °C).
Luna decembrie : Temperatura medie a aerului, pentru întreaga țară,
marcheaz ă o scădere medie c u 4-6°C față de noiembrie. La vest de Olt, luna
decembrie în cei mai mul ți ani ar e aspectul unei luni de toamn ă, mai ales în primele
20-25 de zile, atât din punct de vedere termic, cât și al precipita țiilor. În Oltenia,
valorile medii lunare de temperatur ă în decembrie sunt cuprinse între -0.4 °C la
Bâcleș (în județul Mehedin ți și 1.4°C la Drobeta Turnu-Severin (1.0 °C la Ca lafat, iar
în estul Olteniei, la Caraca l de -0.1 °C).
În unii ani, invaziile de aer rece co ntinental, polar sau ar ctic, determin ă ades ea
nopți geroase și în Oltenia. În aceast ă lună temperaturile minime au coborât sub –
20°C la majoritatea sta țiilor meteorolog ice din țară (și din Oltenia; La Craiova de
exemplu, minima absolut ă lunară a lunii decem brie este -26 °C). Uneori, în
decembrie, p ătrund pân ă în țara noastr ă mase de aer cald tropical pr oducând
creșteri sp ectaculoase ale valorilor termic e max ime. Valoarea termic ă maxim ă
absolută în luna decembrie pentru țara noastr ă este 23.4 °C înregis trată la
Câmpina î n data de 5.XII.1985; în Oltenia s-au înregistrat deseori, valori maxime
zilnice apr opiate de 20 °C, exemplu recent fiind cea de 19.5 °C la 28.XII.2000 la
Bechet. La Craiova, temperatura maxim ă absolută a lunii decembrie este 19.5 °C.
Regimul precipita țiilor nu difer ă prea mult de cel al lu nii noiembrie. Cantit ățile
medii lunare de precipita ții sunt cuprinse, în general, între 40 și 80 l/m2 în cea mai
mare parte a Olteniei (mai ridicate în ve stul regiun ii decât în est, de exemplu 82.3
l/m2 la Apa Neagr ă; 61.2 l/m2 la Drobeta Turnu Severin și 44.8 l/m2 la Tg. L ogrești,
42.6 l/m2 la Slatina, 39.5 l/m2 la Caracal ) și între 80 și 100 l/m2 în zona de munte.
Dintre cantit ățile excepționale de precipita ții ale lun ii decembrie, c ăzute în Oltenia,
putem cita: 254.0 l/m2 la Balta în j udețul Mehedin ți în decembrie 1909 si 250.5 l/m2 la
Salcia în ju dețul Mehedin ți, în decembrie 1995.
Luna Ianuarie : Valorile medii normale de temperatur ă în Oltenia sunt
cuprinse, în cea mai mare parte a Olteniei, între -2.9 °C la Ca racal în sud-estul
Olteniei și -1.0°C la Calafat; -1.1 °C la Drobeta Turnu Severin, iar în regiunea d e
munte, în tre -5.8°C la Parâng și -4.7°C la la Voine asa.
În Depresiunile Subc arpatice din Oltenia, cea mai ridicat ă medie a lunii
ianuarie a fost +1.6°C și s-a înregistrat la Polovragi în anii 1983 și 1994, iar cea mai
coborâtă tot aici de –5.5°C în 1985.
43

În ceea ce prive ște Podișul Mehedin ți, ianuarie este singura lun ă cu
temperatura medie negativ ă în partea sudic ă a podișului în timp c e în partea nordic ă
a lui, aceasta coboar ă la -2.3°C. În aceast ă lună s-a înregistrat temperatura minim ă
absolută pentru țara noastr ă (-38.5°C la Bod apr oape de Bra șov în noaptea de
24/25.I.1942), iar la Craiova -35.5 °C în noaptea de 24/25.I.1963, care este cea mai
mică minimă absolută din Câmpia Român ă.
Uneori, când circula ția aerului este din sec torul sudic, transportând mase de
aer cald din nordul Africii și zilele sunt însorite se înregistre ază valori max ime
excepționale de temperatur ă, cum a fost în data de 7.I.2001 când s-a înregistrat
temperatura maxim ă absolută a lunii, 22.2 °C la Oravi ța. În Oltenia, valorea maxim ă
de temperatur ă înregistrat ă în ianuarie 2001 a fost 16.6 °C la Po lovragi și Rm. Vâlce a
în data de 08 ianuarie.
Nebulozitea este ac centuată și zile în șir cerul se men ține acoperit.
Pluviometric, luna ianuarie este destul de s ăracă în precipita ții. Valorile medii lu nare
se încadreaz ă între 3 0 l/m2 în sudul Olteniei și 5 0 l/m2 în vestul Piemontului
Getic (exemplu 33.5 l/m2 la Bechet, 51.4 l/m2 la Drobeta Turnu Severin) și în
Subcarpa ți între 50 și 70 l/m2 (exemplu 53.9 l/m2 la Tg. Jiu și 70.9 l/m2 la Apa
Neagră) iar în zona montan ă între 65 și 85 l/m2.
Rareori, în unii ani când activitatea ci clonilor mediteraneeni este deosebit de
intensă ceea ce det ermină predominarea pe interv ale lungi de timp a circula ției
aerului cald și umed dinspre Oc. Atlantic și Marea Me diterană, în aceast ă lună se pot
înregistra cantit ăți deosebit de mari de precipita ții. Dintre recordurile pluviometrice ale
lunii ianuar ie, pentru Olteni a, putem cita: 233.0 l/m2 la Pesceana Cueni în judetul
Vâlcea în 1915; 241.7 l/m2 la Balta în jude țul Mehedin ți în 1945.
Luna febr uarie . Deși temperatura aerului marcheaz ă o ușoară creștere față
de luna precedent ă, aceast ă lună mai păstrează multe din caracteristicile lun ii
ianuarie. Ca urmare a acestei cr eșteri de temperatur ă începe s ă-și facă apariția ceva
mai frecvent lapovi ța. Valorile medii lunare de temperatur ă cresc în general c u 2-3°C
față de ianuarie și sunt cuprinse între -1.2 °C la Po lovragi și 0.9°C la Drobe ta Turn u
Severin (în sud-estul Olteniei, la Caracal -0.7 °C). Valori u șor pozitive se
înregistreaz ă în estul Piemontului Getic și în sud-vest (0.2 °C la Slatin a; 0.4°C la
Calafat).

44

Fig. nr. 14, Izoterm ele medii lunare ale lun ii ianuarie (°C) în Oltenia pentru intervalul
1896-2004 (prelucrare după Atlas ul Geografic Na țional, 1974 ).

Predominant circula ția aerului se face dinspre estul, nordul și nord-estul
Europei, c eea ce determin ă adesea, geruri aproape la fel de aspre ca în luna
ianuarie. În regiunea înalt ă a Carpa ților, februarie este considerat ă cea mai rece
lună a anului (minima termic ă absolută în Carpa ții Române ști de -38°C la Vârful
Omu a fost înregistrat ă în noaptea de 9/10 februarie 1929). Totu și, în c eea c e
privește valorile medii de temperatur ă ale Mun țiilor Carp ați din nordul Olteniei, putem
arăta că la stațile meteorologice Parâng și Voineasa, media lunii februarie este u șor
mai ridicat ă decât a lunii ianuarie (-5.6 °C la Parâng în febr uarie iar în ianuarie –
5.8°C; la Voineas a, -2.5°C în februarie, iar în i anuarie – 4.7 °C).
În situația iernilor calde, diferen țele termice între valorile medii lunare și cele
considerat e normale pot atinge chiar 4 °C.
De exemplu în iarna cald ă 2000-2001, diferen ța maxim ă între temperatura medie
lunară și media nor mală a fos t în decembrie de 2.6 °C la Craiova și Caracal; în
ianuarie 3.7 °C la Apa Neagr ă și în februarie de 4.0 °C la Apa Neagr ă. În general,
diferențele termice importante au fost înregistrate în depresiunile s ubcarpatic e. În sud
și sud-est, aceste diferen ța au fost ceva mai mici (2.2 °C la Ca lafat, 3.1°C la Bechet
în ianuarie, iar în februarie 2.7 °C la Bechet și Slatina și 2.8°C la Băilești). Se remarc ă
arealul Tg. Logrești – Polovragi – Apa Neagr ă, unde iarna în mod frecvent îns ă, și
toamna și primăvara se înregistreaz ă cele mai sc ăzute temperaturi minime, iar
brumele sunt mai intens e, mai ti mpurii toamna și mai târzii prim ăvara.
Pluviometric, luna februarie este considerat ă cea mai s ăracă în precipita ții
pentru întreaga țară. Și în Oltenia, în unii ani în februarie, cantit ățile de precipita ții
45

sunt cele mai mici din în tregul an, sau chiar lips esc (exemplu în f ebruarie 2002 în
multe loca lități din Olt enia nu a c ăzut nici un fulg de z ăpadă sau picătură de ploaie –
fapt care a determinat afectarea grav ă a unor culturi agricole de toamn ă dar și a viței
de vie, car e primăvara s-a uscat într-o propor ție apreciabil ă ca și pomii fructiferi și
vegetația forestier ă). Cantitățile medii lunare de precipita ții sunt cuprinse în tre 30 și
45 l/m2 în jumătatea sudic ă (exemplu 30.4 l/m2 la Băilești, 44. 1 l/m2 la Bâcle ș în
județul Mehedin ți), între 45 și 65 l/m2 în Subcarpa ții Olteniei (ex emplu 44.1 l/m2 la
Bâcleș și 66.0 l/m2 la Apa Neagr ă în vestul jude țului Gorj) și între 45 și 50 l/m2 în
Carpații din nordul Olteniei (exemplu 44.0 l/m2 la Voineasa și 47.0 l/m2 la Vf.
Negovanu).
În anotimpul de iarn ă, în partea joasă a Olteniei, sunt frecvente inversiunile
termice asociate de obicei cu c eață de radia ție, sau nebulozitate stratiform ă, car e
persistă deseori în cursul zilei și determin ă valori termice maxime zilnice mult mai
scăzute decât în regiunea de deal.
În ansamblu, Oltenia beneficiaz ă de o c limă temperat-continental ă cu influen ță
submediteranean ă în sud și vest.
Din punct de vedere topoclimatic red ăm în figura nr. 15 t opoclim atele Olteniei
(după Octavia Bogdan).

1.2. Topoclimatele Oltenie i
Se observ ă marea diversitate de topoclimate care se dezvolt ă pe fondul
etajelor climatice, în am fiteatru, cu expuner e sudică, după cum este și relief ul. Dintre
acestea not ăm topoclimatele complexe de :
• câmpie cu topoclimatele elementare de cu loare de vale, lunci, c âmpuri,
crovuri, dune de nisip și cu fenomene topoclimatice spec ifice: inver siuni de
temperatur ă, temperaturi minime sub -30°C și maxime peste 35-40°C, precipita ții sub
formă de avers ă și cantități maxime în 24 de ore de peste 300 l/m2 (Ciu percenii
Vechi, în ju dețul Dolj 348.9 l/m2 la data de 25.06.1925), cu vânturi uscate și fierbinți
vara și fenomene de usc ăciune și secetă;
• topoclimatul Piemontului Getic , ușor în p antă, cu ex poziție sudică și
bine însorit ; temperaturile de var ă și toamnă (septembrie) pot dep ăși 40°C (43 .5°C la
20 august și 8 septembrie 1946) la Strehai a, valoarea cea mai ridicat ă din Oltenia;
Se remarc ă topoclim atele de c uloare de vale, cu lunci și terase; topoclimatele de
culmi delur oase acoperite cu p ăduri de stejar termofil, sau cu culturi; topoclimatele de
depresiuni intracolinare, ad ăpostite etc.; în lungul c uloarelor de vale penduleaz ă
curenții de aer. Tot în acest areal sunt numeroase topoc limate antropice determinate
de haldele de steril de la exploat ările în ca rieră a cărbunelui din bazinele Motru și
Rovinari, ca și topoclimatele de carier ă, în care cre ște adăpostul și poluarea, iar aerul
se stratific ă. Pe culmi, topoclimatul de p ădure modereaz ă contrastele termice;
• topoclimatul dealurilor subcar patice, adăpostite fa ță de circula țiile
estice și nord-estice, situate la poalele sudice ale Car paților, cu efecte de foehn și
cantutăți de precipita ții bogate, ca urmare a pozi ției lor la baza mun ților și a culoarelor
de vale cu pere ți verticali care țin loc de plafon de condens are (Bogdan, 2000). În
cadrul lor se deosebesc numeroase topoc limate ele mentare de: culmi c u orientări
diferite, culoare de vale, p ăduri, poeni, p ășuni etc.;
• topoclimatul depresiunilor Subcarpatice interne (Baia de Aram ă,
Tismana, Târgu Jiu-Câmpu Mare , Novaci, Horezu, Govora, Vâlcea)
caracterizate, în special pr in inv ersiuni de temperatur ă, calm atmosferic, efecte de
foehn care determin ă condiții plăcute, un topoclimat mai cald favorabil vegeta ției
46

termofile, dar și cu numeroase topoclimatice antropice determinate de ar iile îndiguite,
de exploat ările de carier ă a lign itului, sau de haldele de steril, etc.;
• topoclimatele Carpa ților din nordul Olteniei , cu variațiile pe ve rticală
cele mai m ari de temperatur ă și precipita ții, cu cele mai timpurii f enomene de iarn ă,
cu veri moderate, uneori um ede, cu vânt în permenen ță și calm redus. Pe fondul
acesta se disting: t opoclimatele el ement are de c ulmi muntoase princ ipale și
secundare, de versan ți cu diferit e expoz iții, de vârfuri și platforme de eroziune, de
circuri, v ăi și lacuri glaciare, de suprafe țe calcaroase, doline, chei, v ăi torențiale,
trene de grohoti ș, de pașisti alpine și arbuști pitici, de păduri de diferite esen țe
(foioase și conifere) etc.
Toate aceste topoclimate poart ă patina muntelui c u nuanțe gradate pentru
fiecare parametru climatic care variaz ă cu altitudinea

Figura nr. 15, Topoclimatele Olteniei (după Octavia Bogdan, 1974).

Totodată, topoclimatul acestor masive muntoase se im pune și prin rolul lor d e
baraj orografic și influiența pe care o exercit ă asupra celorlalte topoclimate din etajele
climatice inferioare, de la sudul lor .
În interiorul topoclimatelor de munte se dezvolt ă și topoclimatele depresiunilor
intramontane (Petro șani, Voineasa), cu calm atmosferic și inversiuni de temperatur ă,
ca și topoclimatele culoarelor de vale ale Cernei, Jiului și Oltului în lungul c ărora are
loc o pendulare continu ă a aerului, din am onte în aval și invers în func ție de sens ul
de advec ție a masei de aer, în timp ce, pe versan ți se dezvolt ă vânturile per iodice din
sezonul cald de munte-va le (cu caracter de briz ă).
Mai trebuie s ă adăugăm la toate aceste topoclimate și pe cele de a șezări
(rurale și urbane) cu specificul lor, între care topoclimatele ora șelor Drobeta-Turnu
Severin, T ârgu Jiu, Râmnicu Vâlcea și mai ales c el al Cr aiovei, se impun prin
caracteristici termice, pluvio metrice, de calm atmosferic și poluare, nuan țate de la un
47

oraș la alt ul în func ție de mărimea așezării, dens itatea clădirilor, a spa țiilor verzi,
orientarea tramei stradale etc.
Din cele expuse sunt de re ținut câteva aspecte mai importante și anume:
Prin pozi ția sa în ,,fundul de sac” al Depres iunii Car pato-Balcanice, Oltenia,
comparativ cu alte r egiuni din sudul Ro mâniei, dis pune de un climat t emperat-
continental, mai blând, cu contraste termi ce mai mici (de și nu sunt absente nici
contrastele mari, îns ă cu frecven ță mai redus ă).
Iernile sunt mai blânde, iar verile se caracterizeaz ă prin fenomene de
uscăciune și sectă care alterneaz ă cu perioade de ex ces de umiditate.
Primăverile sunt mai timpurii d atorită advecțiilor d e aer cald m editeranee an
care produc uneori, topirea brusc ă a zăpezii și inundații.
Toamnele sunt mai calde și umede, din ac eleași motive, uneori trecerea spre
iarnă este brusc ă; precipita țiile se intensific ă și dau al doilea maxim sec undar din
timpul anului.
În ultimele decenii se observ ă o încălzire a climei pe fondul c ăreia se
produce o mare variabilitate climatic ă, cu anotimpuri de tranzi ție scurte, cu treceri
bruște de la un anotimp extrem la altul și cu o gam ă variată de fenomene climatic e
de risc, care genereaz ă grave consecin țe pentru mediu și societate. Aceasta este și
una din c auzele cre șterii varia bilității climatice. Dintr e caracteristicile c limatice cu
caracter de record climatic, care îmbrac ă aspecte de risc, pot enumerate câteva din
cele mai importante:

Recorduri climatice specifice Olteniei:
1. Pluviometrice:
• în luna ia nuarie :
– în anul 1915, la Pesceana Cueni în jude țul Vâlc ea, 233.3 l/m2.
– în a nul 1945, la Balta în jude țul Meh edinți, 241.7 l/m2.
• în luna ma rtie:
– în anul 1914, la Pesceana Cueni în jude țul Vâ lcea, 331.2 l/m2.
– în anul 1939, la Celaru în jude țul Dolj 296.9 l/m2.
• în luna Aprilie :
– în anul 1900, la Balta în jude țul Meh edinți, 304.2 l/m2.
• în luna ma i:
– în anul 1897, la Piria în jude țul Dolj, 890.0 l/m2 – care este cea mai
mare cantitate lunar ă de precipit ații din întreaga țară.
• în luna iun ie:
– în anul 1925, la Ciupercenii Vechi în jude țul Dolj, 493.6 l/m2,
– în anul 1940, la Gruia în jude țul Mehedin ți, 581.7 l/m2.
– în anul 1940, la Balta în jude țul Meh edinți, 507.6 l/m2.
– în anul 1940, la Calafat în jude țul Dolj, 497.0 l/m2.
• în luna iu lie:
– în anul 1999, la Halânga în jude țul Mehe dinți, 371.0 l/m2, destul d e
apropiată de maxima absolut ă lunară a lun ii iulie (401. 2 l/m2 la Hănțești
jud Suceav a).
• în luna Oc tombrie :
– în anul 1922, la Gruia în jude țul Mehedin ți, 324.9 l/m2.
– în anul 1944, la Balta în jude țul Meh edinți, 362.9 l/m2.
• în luna Noiembrie :
48

– în anul 1912, la Pesceana Cueni în jude țul Vâlc ea, 452.5 l/m2, este
cea mai mare c ăzută în Oltenia în sezonul r ece de când se fac observa ții
meteorologice, iar pentru sudul țării este întrecut ă doar de cantitatea de
523.4 l/m2 înregistrat ă la Atmagea în jude țul Tulcea în Octombrie 1922.
– în anul 1937, la Drobeta-Turnu Sev erin în jude țul Mehedin ți, 357.9
l/m2.

• în luna Decembrie :
– în anul 1909, la Balta în jude țul Mehedin ți, 254.3 l/m2.
– în anul 1995, la Salcia în jude țul Mehedin ți, 250.5 l/m2.
• Cantități excepționale de precipita ții căzute în 24 d e ore:
– 348.0 l/m2, căzută la 26 iunie 1925, la Ciupercenii Vechi în j udețul
Dolj.
– 267.0 l/m2, căzută în intervalul 11.VII.1999 ora 19 – 12.VII.1999 ora
18, la Halânga în jude țul Mehedin ți.
2.Termice :
• valori m axime de temperatur ă:
+35.5°C, max ima absolut ă lunară (pentru întreaga țară) a lunii aprilie
înregistrat ă la 10.IV.1985, la Bec het în jude țul Dolj, cee a ce indic ă într-
un anume sens intens itatea pătrunderilor de mase de aer cald din spre
sud și sud-vest peste teritoriul Olteniei în anotimpul de prim ăvară.
+43.5°C, maxima absolut ă lunară a lunilor august și septembrie
(pentru luna septembrie este maxim ă absolut ă pe întreaga țară),
înregistrat ă la 20.VIII.1946 și respectiv la 8.IX. 1946, la Strehaia în
județul Mehedin ți ceea ce indic ă într-un anume sens intens itatea
pătrunderilor de mas e de aer cald din s pre sud și sud-vest peste
teritoriul Olteniei în anotimpul de prim ăvară.
+43.2°C, maxima absolut ă lun ară a lunii iulie, pentru Oltenia,
înregistrat ă la Calafat în data de 04.V II.2000, care este doar cu 0.3 °C
mai mică decât maxima absolut ă a lunii pentru întreaga țară (43.5°C,
înregistrat ă la Giurgiu în 05.VII.20 00).
• valori minime de temperatur ă:
-35.5°C, minima abs olută, la Craiova, înregistrat ă în noaptea de 24/25.I.19 63,
care este c ea mai mic ă minimă absolută din Câmpia Ro mână (O. Bogdan –
Riscurile climatice din România).
-35.6°C, înregistrat ă la data de 15.I.1894 la Slatina Strihare ț (Atlasul
Climatolo gic Fascicola II – Regimul ter mic, IMC Bucure ști, Octombrie
1954, plan șa 19).
3. Alte recorduri climat ice (cu caracter regional) :
• Cel mai mare num ăr de zile în care temperatura a dep ășit 33°C a fost 46
de zile
(din totalul d e 92 zile de var ă), înregistrat în iulie 2000, adic ă
50% din totalul
zilelor calend aristice de var ă.
49

• Cel mai mare ITU (indice de t emperatur ă umezeal ă) înregistrat pân ă
acum în
Oltenia a fost de 89.7 înregistrat la Bechet în data de
05.VII.2000.
• Cel mai mare ITU (indice de t emperatur ă umezeal ă) înregistrat pân ă
acum în
Oltenia, în luna augus t a fost de 89. 2 înregistrat la Caracal în dat a
de 23.VIII.2 000.
• Cel ma i mare num ăr de zile în c are ITU a dep ăsit 80 de unit ăți, în lun a
august, a
fost de 23 înregi strat la Caracal în jude țul Olt.
• Cea mai mare dep ășire a mediei lunare într-o lun ă de vară a fost de
4.6°C î nregistrată în august 2000, la Apa
Neagră în vestul jude țului Gorj, i ar în sudul Olteniei 4.0 °C la Calafat
în județul Dolj.
• Cel mai c ald an, pentru Olt enia, a fost anul 2000, apreciat și la nivel
planetar ca
unul dintre cei mai c alzi ani, iar pentru întreaga țară a fost anul 1951
când s-a înregistrat maxima termic ă absolută pentru țara noastr ă
(O. Bogdan ,,Riscurile
climatice din România”).
• Cea mai mare dep ășire a mediei lunare într-o lun ă de iarnă a fost de
4.0°C
înregistrat ă în februarie 2001, la Apa Neagr ă în vestul jude țului Gorj,
iar în sudul Olteniei 3.7 °C la Car acal în jude țul Olt în ac eeași lună.
• Cea mai c aldă iarnă a fost iarna 2000-2001 (doar în ultimele trei zile
calendaristice vremea a avut aspect de iarn ă).
• Cea mai timpurie dat ă de instalare a iernii, în Oltenia, a fost 04.XI.1995.
• Cea mai timpurie împrim ăvarare înregistrat ă până acum s-a produs în
2002
(înc ălzirea vremii a început înc ă din ultima dec adă a lun ii ianuarie
2002.).
• Cea mai distructiv ă brumă s-a produs la data de 08.IV.2002 (a distrus
aproape în
tota litate fructele).
• Cea mai intensă grindină de când se fac observa ții meteo în Oltenia s-a
produs pe data de 2.VI.1995 care a f ăcut pagube c onsiderabile, iar
la Băilești, greloanele au avut m ărimea unui ou de gâsc ă (autorul
posedă o înregistrare video a unor astfel de ,,boabe” de grindin ă).
• Iarna cu cea mai lung ă durată a stratului de z ăpadă, de când se fac
observații
meteorologice a fost iarna 1995 -1996 care a coincis cu min imul
activității solare de tip Maunder.
• Cea mai intens ă ploaie toren țială s-a produs în data de 20 iunie 1997,
care a afectat comunele Apele Vii, Celaru, Dio ști și Bratovoie ști,
din sudul jude țului Dolj, iar cantit ățile d e precipita ții căzute în
aproximativ 2 ore au fost apreciate la peste 200
l/m2.
50

• Zona cu cele mai mari precipita ții și cele mai multe recorduri
pluviometrice este
județul Mehedin ți și nord-vestul jude țului Gorj, dar cea mai mare
cantitate lunar ă de precipita ții din țară s-a înr egistrat în jude țul Do lj.
1.3. Evolu ții climatice observate în Oltenia
• Instalarea sezonului cald se face rapid (dup ă luna martie de obic ei rece
până în ultimele zile în prima parte a lui aprilie valorile ma xime de
temperatur ă, frecvent ating și depășesc 30° C).
• Valorile maxime abs olute de temperatur ă s-au atins și depășit după un
interval de 84 a de ani.
• Valorile rec ord de pre cipitații lunare au fost atinse dup ă un interv al de 86
de ani.
• Frecven ța perioadelor secetoase tinde s ă crească.
• Intensitatea și durata secetelor tinde s ă crească.
• Secetele deosebit de severe au coincis cu anii activit ății max ime solare
de tip secular și s-au repetat dup ă 44 – 45 de ani (cea din anii 1945 –
46 și cea din anii 2000 – 2001).
• Perioadele secetoase alterneaz ă rapid cu cele deos ebit de ploioase (nu
putem afirma cu certitudine existen ța unei cic licități a perioadelor
secetoase).
• Aproape în fiecare var ă se instaleaz ă canic ula și defic itul de precipita ții
creează pagube importante (exemplu deficitul de precipita ții din vara
anului 2003 a determinat oprir ea Centralei de la Cernavod ă și a
navigației pe Du năre; în multe țări din Europa, ca și în România, a
crescut pre țul pâinii ca urmare a defic itului important la produc ția de
grâu).
• După verile caniculare, r ăcirea vremii se face brusc (uneori, chiar în 12 –
24 de ore ca de exem plu în noaptea de 31.08 .2003/01.09.2003).
• În perioadele de s ecetă se produce sc ăderea niv elurilor apelor de
suprafață și subterane, punând probl eme serioase aliment ării cu a pă a
localităților.
• Perioadele secetoas e sunt întrerupte și urmate de perioade plo ioase.
• Frecven ța iernilor calde tinde s ă crească.
• Deficitul de precipita ții în sezonul cald tinde s ă crească.
• S-a accentuat tendin ța de aridizare a climei mai ales în sud-estul
Olteniei.
• În perioadele ploioase din sezonul cald, ploile au adesea caracter
torențial și sunt înso țite de grindin ă și intensificări de vânt, care fac
pagube considerabile.
• Și în Oltenia, ca și în sud-estul t ării, s-au observat producerea
fenomenelor de tip tornad ă, asociate cu p ătrunderea rapid ă a unor
mase de aer rece care disloc ă o masă de aer cald și umed preexistent ă
pe teritoriul nostru și cu talveguri barice înguste și adânci.
• Iernile deosebit de c alde s-au repetat dup ă un interval de aproxim ativ 50
de ani (iernile din anii de dup ă 1950 și iarna 2000 – 2001).
• Brumele t ârzii, intens distructive, apar dup ă ierni calde, în care s e
produce dezvoltarea vegeta ției și în general frecven ța lor este de
aproximativ 1 la 50 de ani.
• Oricât ar fi de cald ă vara, brumele timpurii tot se produc.
51

• Oricât ar fi de cald ă iarna, brumel e târzii tot se produc.
• Temperatura de -35.5 °C (ca și cea de -35.6 °C de la Slatina din
15.I.1894), dup ă iarna 1962-1963 nu s-a mai în registrat în Oltenia (de
fapt, dup ă anii `70, conform aprecierii tut uror speciali știlor a început
actuala per ioadă de încălzire glo bală a atmosferei terestre).
• Recordul pluviometric lunar , maximul absolut pentru întreaga țară, din
luna mai 1897, nu s-a mai atins pân ă acum.
• Studiul valorilor m edii anuale de temperatur ă, medii pentru sezonul cald
și pentru cel rece, pentru Oltenia (referitoare la perioada 1940 – 1990),
au arătat o tendin ță lineară de c reștere (deci înc ălzire) pentru mediile
anuale și pentru sezonul rece și o ușoară tendință lineară de
descreștere (deci de r ăcire) pentru sezonul c ald.
• Opinia aut orului este c ă luarea î n calc ul a per ioadei 1991 – 2003 (când
aspectul general cald al vremii î n sezonul rece și canicular în timpul
verii a fost mai eviden t), ar putea schimba tendin ța pentru sezonul cald
(coeficien ții corelației găsite fiind ex trem de mi ci, ceea ce a dus la
obținerea unei pante descresc ătoare foarte mic ă).

52

Cap..4 Specificul termic si pluviometric in O ltenia in
perioada 1984 – 2003

1. Notiuni teoretice introductive despre temperatura aerului s i
precipitatiile atmosferice

a) Temperatura aerului.

* Definitie : Tem peratura aerului constituie u nul din ele mentele meteorologic e de
baza care definesc la un m oment dat star ea term ica a atm osferei.Aceasta variaza
continuu in functie de acum ularea sau pier derea de caldura, sau influenta factorilor
cosmici, planetari si geografici locali.

Radiatia solara este principala sur sa de caldura pentru pamint ca planeta si pentru
atmosfera care il inconj oara, dar atmosfera terestra se incalzeste prea putin direct de
la radiatia s olara directa..Aceasta aj unge la suprafata terestra unde partial este
reflectata, restul fiind abso rbita si transformata in energie calorica.Asadar , suprafata
terestra este principala surs a de caldura pent ru atmosfera.

Temperatura aerului se masoara in adapost ul meteorologic, la 2m
deasupra s olului, cu ajutorul termom etrelor.Valoarea te mperaturii aerului
se exprima in grade, citi te pe scara termometrica.
Cea mai folosita scara termometrica este scara Celsius, care a fost
stabilita in anul 174 2, num ita centisimala sa u centigrad a, marcheaza cu 0
gr.C temperatura amestecului de apa cu gheata(punctul de inghet sau de
topire al ghetii) si cu 100 gr.C punctul de fierbere al apei.

Principalii factori care influenteaz a variatia tem peraturii aerului sunt :
– Relieful si altitudinea locului.
– Acoperirea solului cu strat v egetal sau cu strat de zapada.
– Nebulozitat ea.

* Aparatele utilizate pe ntru masu rarea temperaturii aerului :
• Aparate cu citire directa:
– termometrul ordinar.
– termometru l de max ima.
– termometru l de minima
Aparate inregistratoare:
– Termograful.

Temperatura aerului se citeste orar, ia r la intervale de 12 ore se citesc si
termometrele extreme , pentru determinarea temperaturii celei mai ridicate
(maxime ) si a celei mai coborite ( minima ) in 24 de ore.

In paralel cu observatiile la aparat ele cu citire directa, se fac si observatii la aparatele
inregistratoare, instalate in al doil ea adapost meteorologic, anume destinat acestor
aparate.
53

Asemenea aparate inregist ratoare se numesc termografe, ele inregistreaza variatia
temperaturi i pe o diagr ama.(e x: termograful Junkalor).

b) Precipit atiile Atmo sferice.

• Definitie : Precipitatiile atm osferice r eprezinta toate produsele de
condensar e si de cristalizare a vaporilo r de apa din at mosfera, care cad
din nori si ajung la suprafata terestra sub forma lichida ( ploaie,burn ita) ,
solida (zapada, grindina) , sau sub ambele form e in ac elasi timp.

Hidrometeorii :
Fenomene meteorologice constituite di n particul de apa, lichide sau solide,
in suspens ie sau in cadere in atmosfera, ridicate de vint, sau depuse pe
obiectele de pe sol ori in atm osfera libera.

Clasificarea hidrometeorilor in functie de constitutia lor genetica :

– hidrometeori constituiti din suspen sii de partcule in atmosfera libera:
ceata,aerul cetos si ceata inghetata.
– hidrometeori sub forma unor cader i de particule (precipitatii) :
ploaia,burnita,ninsoar ea,zapada gr auntoasa,mazarichea tare,mazarichea
moale,acele de gheata,grindina si particulele de gheata.
– hidrometeori alcatuiti dintr-un ans amblu de particule de apa : solide sau
lichide, ridicate de vint de pe suprafat a solului :transportul de zapada (la sol
si la ina ltime), viscolul.
– hidrometeori constituiti dintr-un depozit sau depunere, pot fi sub forma de
picaturi de apa(ceata sau roua) , s ub forma unui ansamblu de pic aturi de
gheata, lipit e unele de altele(roua inghetat a, bruma si chiciura) sau sub
forma de strat de gheata omogen si transparent (poleiul).

Precipitatiile atm osferice pot fi clasificate dupa : starea de agregare,durata si
intensitate, geneza.
* Dupa starea de agregare :
• lichide (ploaia si burnit a).
• solide (zapada,grindina).
• mix te (lapovita).

* Dupa conditiile genet ice :

• precipitatii convective, generate de nor i convectivi(Cumulon imbus) , ploi
cu caracter de aversa(torentiale ) insotite de fenomene orajoase.
• precipitatii frontale, cad din sist eme noroase care insotesc fronturile
atmosferice calde,reci si ocluse.
• precipitatii orografice (de relief) care sunt re zultatul miscarilor
ascendent e fortate ale aerului pe pant ele unor obstacole orografice.
* Dupa durata si intensitate:
• precipitatii de lunga durata si abundente.
• precipitatii de lunga durata si putin abundente(burnita).
• precipitatii de scurta durata si abundente (averse).
54

• precipitatii de scurta durata si putin abund ente (bure de ploaie,
fulguie li).

Cunoaster ea precipit atiilor atmosferice prez inta o deosebita impo rtanta practica
pentru om si activitatea lui, pentru dezvoltar ea plantelor si animalelo r, pentru alimentarea
retelelor hidrografice.

Pentru determinarea cantitatii de apa se utilizeaza, atit aparate cu citire directa
(pluviometrul si eprubeta pluviom etrica) , ci t si aparate inregistratoare (pluviograful).
Cantitatea de apa se exprim a in mm/cmp sau l/mp.

2. Specificul termic si pluviometric in Oltenia intre anii 1984 – 2003 in date de
referinta.

Un rol foarte important atit sub aspect termi c cit si pluviometric il are altitudinea in
configuratia unei zone geografic e sub aspect climatic.
Temperatura aerului scade usor odata cu cresterea altitudinii , iar regimul
pluviometric este de cele mai multe ori c onstant sau in crestere fata de zonele cu
altitudine joasa, chai daca uneori mai exista exceptii de la aceasta regula.
Perioada 1984 – 2003 se incadreaza si ea din punct de vedere termic si
pluviometric in Oltenia cu valori apropiate si altor perioade de studiu, fara a exista
deosebiri foarte mari din punct de vedere climatic asa cum sunt de exemplu in anul 2005,
an cu schimbari majore ca regim pluviometric.
Cele mai ridicate valor i termice se regase sc in sudul Olteniei, iar cele mai scazute
in nord, acolo unde si altitudinea este mai mare.
Temperatura m edie anuala are v alori cuprinse intre 10 si 13 gr. C i n sudul Olteniei,
dupa care scade treptat spre nord, odata cu creste rea altitudinii (ex: Tg , Jiu, Petrosani
intre 6 si 9 gr.C……..V f.Paring intre 2 si 5 gr.C).
Extremele lunare m axime in aceasta perioada s-au in registrat in anul 2000 luna
Iulie, iar cea mai mare extrema lunara maxima s-a inregistrat la statia meteorologica
Calafat (jud.Dolj) si a fost de 43.2 gr.C in anul 2000 , luna Iulie, iar cea mai mi ca extrema
lunara maxima a fost de 27.6 gr.C la statia meteorologica Vf. Paring in anul 1988 , luna
Iulie.
Extremele lunare m inime in aceasta perioada s-au in registrat in anul 1985 luna
Ianuarie, iar cea mai mica extr ema lunara minima s-a inregist rat la statia meteorologica
Apa Neagra si a fost de -30.0 gr.C in anul 1985 luna Ianuarie, iar cea mai mare extrema
lunara minima s-a inregistrat la statia meteorologica Bic les si a fost de -20.2 gr.C in anul
1985 luna Februarie.
Sub aspect Pluviometric se poate spune ca pr ecipitatiile in cea mai mare parte a
anului cad predominant sub forma lichida.

Cea m ai mare cantitate de prec ipitatii anuala inregistrata la statiile meteorolog ice
din Oltenia in perioada 1984 – 2003 a fost de 1423.8 l/mp la statia meteorologica Apa
Neagra (jud.Gorj) in anul 1999, ia r cea mai mica cantitate de prec ipitatii anuala inregistr ata
a fost de 607.2 l/mp, l a statia meteor ologica Bechet (jud.Dolj) in anul 2003.

Cea m ai mare cantitate de pr ecipitatii lunara inregistrata in perioada 1984 – 2003
la statiile meteorologic e din Oltenia a fost de 386.3 l/mp la stat ia meteorologica Apa
55

Neagra (jud.Gorj) in anul 1999 , luna Iulie, iar cea mai mica cantitat e lunara de precipit atii
inregistrata a fost de 127.4 l/mp la statia me teorologica Bechet (jud.Dolj) anul 1985, luna
Noiembrie.

3. Anul 20 05 un an de exceptie din punct de vedere pluviome tric

Anul 2005 a fost din punct de vedere me teorologic un an deosebit atit ca regim
termic dar mai ales ca regim pluviometric. In vara anului 2005 , mai precis in lunile
Iulie si August au cazut ploi cu caracter to rential bogate cantitativ , in aceste 2 luni
inregistrindu-se cant itati de apa insemnate .Cea m ai mare cantitate anuala
inregistrata a fost de 1288.1 l/mp la statia met eorologic a Apa Neagra (jud.Gorj), iar
cea m ai mica cantitate anuala a fost inregistrata la stati a meteorologica Calaf at (jud.
Dolj) si a fost de 787.8 l/mp.
Cea m ai mare cantitate lunara inr egistrata a fost de 257.8 l/mp la statia
meteorologica Tg. Jiu (j ud.Gorj)in luna Iulie, iar cea m ai mica cantit ate lunara
inregistrata a fost de 140.7 l/mp, l a statia me teorologica Petrosani (Hunedoara) in
luna Iulie.

Evolutia pr ecipitatiilor (lunara si anuala) s ub raport canti tativ in Oltenia in anul 2005
este redata in tabelele si graf icele anexate la fiecare stat ie meteorologica in parte.

56

CONCLUZII

Lucrarea de fata este o lucrare cu caracter statistic, cu un foar te mare fond de date
meteorologice din regiunea Ol teniei din perioada 1984 – 2003.
Lucrarea mai contine deasemene a date si informatii cu caracter general cu privire
la : Is toricul meteorologiei in lume,in Ro mania, precum si in regiunea Olteniei.
Informatii cu caracter fizi co-geografic – Caracteristicile fizico- geografice ale
Olteniei, asezare geografica,limit e, localitati si unitati de relie f de pe teritoriul Ol teniei.
Informatiile si datele meteorologic e ocupa ce l mai important rol in aceasta lucrare,
informatii legate de clima, caract eristici generale ale climei,topoc limatele Olteniei, evolutii
climatice observate in timp indelungat, dar mai ales infor matii cu referire la specificul
termic si pluviometric in zona Olteniei , in formatii cu caracter general despre temperatura
aerului atmosferic si pr ecipitatiile atmosferice.
Deasemenea este prezentat si anul 2005 di n punct de vedere pluviometric fiind un
an de exceptie, cu date despre c antitatea de precipitatii cazuta , precum si reprezentarea
grafica a acestora.
La capitolul Anexe se regaseste o declara tie a OMM cu privir e la starea climei
globale in anul 2005 , eveniment e meteorologi ce notabile de-a lungul anilor din Romania,
precum si tabelele cu fondul de date meteor ologice din perioada 1984 – 2003 , avind ca
parametrii meteorolog ici temper atura aerului si precipitatiile atmosferice, precum si
reprezentarea grafica a acestor parametrii.

Ca o concluzie gener ala putem spune ca in perioada 1984 – 2003 , avem din punct
de vedere termic anul 2000,cu temperaturi extreme maxime in lunile de vara (iulie,august ),
mai ridicate fata de alti ani, iar anul 1985 cu temperaturi minime extreme mai
scazute fata de alti ani din perioada de referint a in lunile de iarna (ianuarie si februarie).
Sub raport pluviometric putem spune ca in aceasta perioada avem anul 1999 , an in
care s-au inregistrat cantitati mai mari de precip itatii dec it in alti ani din aceasta perioada.

Clima in Oltenia pentru aceasta perioada putem spune ca este de tip temperat
continental, ma i blind sub asp ect termic si pluviom etric.

57

BIBLI OGRAFIE

• D.Bacinschi (1979) Met eorologie Generala Edit. Didactica si Pedagogica
Bucuresti – 165 pag.
• O.Bogdan&I.Cîmpean (2006) Bazele Metodol ogice ale Meteorologiei Edit.
Univ.Luc ian Blaga – Sibiu – 257 pag.
• Bordei Ion,Capsuna Simona (2001) Caie t de lucrari practice de meteorologie
– Edit. Univ . Ecologica Bucuresti.
• Iordache Costela,Vladut Alina (2004) Meteorologie – Ghid practic
Edit.Univer sitatea din Craiova – 160 pag.
• Marinica Ion (2006), Fenomene climatice de risc in Oltenia Edit.MJM
Craiova – 386 pag.
• Măhăra Ghe. (2001) Meteorologie Ed it. Universitatii din Oradea – 302 pag.
• Pop Ghe (1963) Meteorologie Gener ala – Editura Didac tica si Pedagogica
Bucuresti.
• Ralita I,Popa G,Alexandru Gabriela – (1986) Instrumente , aparate si
observatii meteorologice , m anual Edit.C.C.E.O. Bucuresti.
• Sabina Stefan (2004) Fizica Atmosferei Vremea si Clima Edit.Universitatii
Bucuresti – 422 pag.
• Sterie Ciulache (2004) Me teorologie si Climatologie Editura Universitara
Bucuresti – 469 pag.
• Vaduva Iulica (2003) Meteorologie – indr umator de lucrari practice Edit.
MondoRO Bucuresti – 140 pag.
• Velcea Valeria (2001) Geografia Fizica a Romaniei Editura Univ. Lucian
Blaga – Sibiu – 255 pag.
• xxx (1983) , Geografia Romaniei, vol.1
• xxx (2005) , Unitatile pericarpatic e : Campia Romana,Lunca si Delta
Dunarii,Podisul Dobrogei si Podis ul Moldovei, Platforma Marii Negre.

58

ANEXE

1. ORGANIZATIA METEOROLOGICA MONDIALA
Despre starea climei globale in 2005

GENEVA, 15 decem brie 2005 (OMM) – Se estimeaza ca, in 2005, temperatura
medie globala la s uprafata a fost cu 0, 48șC mai mare decat media anuala a perioadei
1961-1990 (14șC), c onform inregistrarilor detinute de catre Membrii Organizatiei
Meteorologice Mondiale (OMM). Anul 2005 a fost al doilea cel mai cald an din istoria
masuratorilor si pare sa fi fost al patru lea cel mai cald an de dupa 1861, dar cifrele
oficiale nu vor fi facute publice mai dev reme de luna februarie . Cel mai cald an
ramane 1998, cu temperaturi optim mediate la suprafata mai mari cu 0,54șC decat
media pe 30 de ani a perioadei 1961-1990. I ncertitudinile in ceea c e priveste valorile
temperaturi i globale, cauzate mai ales de numeroasele lipsuri in acoperirea globa la
cu date, lasa deschis a posibilitat ea ca anul 2005 sa fi fost cel mai cald dintre cei mai
calzi opt ani din istoria masuratorilor. Ult imii 10 ani (1996-2005) sunt, cu exceptia lu i
1996, cei mai calzi din istoria masuratorilor.

Temperaturile de la supraf ata din 2005 au fost mediate separat, pe cele doua
emisfere. In ceea ce priveste emisfera nor dica, este probabil ca valorile mai mari c u
0,65șC decat media multianuala sa fie pr intre cele mai ridicate din sirul de
masuratori. In ceea ce priveste emisfera sudica, abaterea pozitiva de 0,32șC
situeaza anul 2005 pe locul patru in ierarhia celor mai calzi ani din sirul de masuratori
de dupa anul 1861.

La nivel global, octombrie 2005 a fost cel ma i cald octombrie din sirul de masuratori,
depasind valorile din octombrie 2004, iar iu nie 2005 a fost cea mai calda luna iunie
din istorie, mai calda decat iunie 1998. S uprafetele mult mai calde decat normal au
fost foarte raspandite si foarte vaste, in Africa, Aust ralia, Brazilia, China si SUA, cu
temperaturi foarte mult peste medie. Mari parti din Atlanticul de Nor d si din zona
tropicala a Oceanului Indian au fost, de asemenea, foarte calde, ca si Golful Alaskai.
Este posibil ca temperaturile din Atlanticul de Nord sa fi fost, in 2005, cele mai mari
din intreg sirul de date.

Fenomenul climatic la scara mare El Ni ño poate contribui la realiz area unor
temperaturi peste medie, asa cum s-a intamp lat in timpul episodu lui foarte sever din
1997/1998. Conditiile pentru pr oducerea unui El Niño slab in Pacificul ecuatorial,
care aparusera in 2004, s-au transformat rapi d, pana in martie 2005, intr-o situatie
aproape neutra, producand un im pact minor asupra temperaturilor la scara globala.
De la incep utul secolului al XX-le a, temper atura globala de la nive lul solului a crescut
cu 0,6-0,7șC, dar creste rea nu a fost continua. In cepand din 1976, temperatura
medie globala creste abrupt, cu 0,18șC pe deceniu. In emis ferele nordica si sudica ,
deceniul anilor 1990 a fost cel mai cald, cu abateri pozitive de 0,38șC si, respectiv,
0,23șC.
59

Anomalii termice regionale
Datele preliminare referitoare la Australia indica faptul ca anul 2005 a fost cel mai
cald an de la inc eperea inregistrarilor, in 1910. Pe aproximativ 97% din t eritoriul
australian s-au consemnat temp erature medii peste mediile multianuale. In intervalul
ianuarie – mai s-au inregistrat cele mai ridicate temperat uri maxime din sirurile de
masuratori, situatia fiind inrautatita de uscaciunea exceptionala. La nivel national,
temperaturi le din curs ul primelor cinci luni ale anului 2005 au fost cu 1,75șC peste
norma, depasind c u mult recordul precedent de + 0,57șC. In India, Pakistan si
Banglades h, valurile de c aldura extrem de puternice di n lunile mai s i iunie au
provocat temperaturi maxime intre 45șC si 50șC. Precipitat iile asociate musonului de
sud-vest s-au produs cu intarziere, ceea ce a facut ca valul de caldura sa persiste in
iunie si sa ucida cel putin 400 de oameni in India. Un v al de caldura sever a cuprins
sud-vestul Statelor Unite, de la inceputul, pana la juma tatea lunii iulie, stabilind
numeroase recorduri termice. C entrul Canadei a trecut prin cea mai calda si mai
umeda vara din istoria sa. In China, temperatura anotimpuala a verii anului 2005 a
fost printre cele mai ridica te de dupa 1951. In luna iulie, o mare parte a sudului
Europei si a nordului Africii a fost, de asemenea, afectata de un val puternic de
caldura. In Algeria, valul de caldura din iulie a ridicat temperaturile pa na la 50ș C.
Temperaturi extrem de mici au afectat regi unea balcanica in prima jumatate a lunii
februarie. In Maroc, valul de frig din luna ia nuarie a facut ca temperaturile s a coboar e
pana la -14șC.

Seceta prelungita in unele regiuni

Seceta indelungata a continuat in unele z one din Cornul Africii, inclus iv in sudul
Somaliei, estul Keny ei, sud-estul Etiopiei, no rd-estul Tanzaniei s i in Djibuti. Sezonu l
ploios (martie-iunie) a produs precipitatii deficitare in acea regiune. Caracterul
sporadic al precipitatiilor din c ursul se zonului ploios 2004/2005 a diminuat serios
recoltele in Zimbabwe, Malawi, Angola si Mozambic. Foametea a amenintat cel putin
5 milioane de oameni din Malawi, in timpul celei mai grave secete din ultimul
deceniu.
Seceta prelungita pe parcursul mai multor l uni a afectat, de asemenea, mari parti din
vestul Eur opei, in iulie, august si septem brie. Intre octombrie 2004 s i iunie 2005,
precipitatiile cazute au reprezentat mai put in de jumatate din cantitatile nor male in
Marea Britanie, Frant a, Spania si Portugalia. In Franta, ce le mai afectate regiuni au
fost cele din vestul tarii. In tarile veci ne Frant ei – Spania si Portugalia – s-a produs cea
mai intens a seceta de la sfarsitul anilor 19 40, iar uscaciunea a am plificat incendiile
de padure.
Intervalul ianuarie – mai 2005 a fost exceptional de uscat in mare parte din Australia.
Pe 44% din suprafata continent ului australian, precipitatiile cazu te s-au incadrat in
decila cu c ele mai sc azute valor i din sirul de observatii. In intervalul mentionat, in
Australia au cazut, in medie, 168 mm de prec ipitatii, al doilea ce l mai mic total pentru
perioada ianuarie – mai, de la inc eperea inregistrarilor, in anul 1900.
Pe teritoriul Statelor Unite a persistat seceta moderata si severa pe suprafete din
nord-vest, pe tarmul Pacificului si catre est, pana in Muntii Stanc osi. La sfarsitul iernii,
seceta moderata si extrema afecta 72% din zona nord-ves t-pacifica. Deficitul de
precipitatii cazute inc epand din decembr ie 2004 a cauzat o seceta s evera pe
suprafete din sudul Br aziliei, unde recoltele de porumb si de s oia au fost afectate
grav. In Brazilia, statul Rio Grande do Sul, situat in extremitat ea sudica, u nul dint e
60

cele mai prolifice state agricole, a trecut prin cea mai gr ava sece ta din ultimii aproape
60 de ani, care a facut ca fluviul Amaz on sa atinga niveluri scazute-record.

Precipitatii abundente si inund atii in multe alte regiuni

Musonul de sud-vest din perioada iunie – s eptembrie a adus ploi de o intensitate fara
precedent si inundatii masive, pe arii extinse, in zone din ve stul si sudul Indiei, care
au afectat peste 20 d e milio ane de oameni si au ucis mai mult de 1800. Pe 27 iulie ,
la Bombay s-au inregistrat 944 mm de apa cazuti in precedentele 24 de ore, ceea ce
reprezinta un record istoric pentru acel oras. Dupa co nsumarea musonului de sud-
vest in parametri aproape norma li, precipitatii abun dente au continuat fara oprire in
zone din s udul Indiei. Inundatiile devastat oare care au urmat au afectat peste 2
milioa ne de oameni s i au ucis c el putin 200. Precip itatiile ab unde nte din octo mbrie au
cauzat inundatii distrugatoare si in nordul Bangladeshului si in Vietnam. In cursul
celei de-a t reia saptamani din lu na iunie, un sir de furtuni puternice au ucis cel putin
170 de oameni si au afectat aproximativ 21 de milioane de locuitori in s udul Chinei.
De la inceputul pana la mijloc ul lunii iulie, furt uni puternice au afectat bazinul superior
al raului Huaihe.
Ploile abundente si per sistente din intervalul mai – august au cauzat inundati i
distrugatoare in estul Europei, mai ales in Romania, Bulgaria si Ungaria, pr oducand
pagube bunurilor detinute de po pulatie, infrastructurii si agric ulturii. Ploile torentiale
de la jumatatea lunii august au inundat, de as emenea, zone din Elvetia, Austria si din
sudul Germaniei si al Republic ii Cehe. Tara cea mai afectata a fost Romania, unde
inundatiile au facut 66 de v ictime si au fost raportate pagube in v aloare de c el putin
1,9 mil. $. In lunile ap rilie s i mai, in sudul Rusiei s-au produs un sir de in undatii si
alunec ari de teren, care au afecta t mai mult de 4000 de locuitori.
La inceput ul lunii ianuarie, asaltul furtunilor de iarna a adus ploi si ninsori exc eptional
de abundente, precum si inun datii in sud-vestul Statel or Unite. La Los Angele s
(California) s-a inregis trat a doua cea mai pl oioasa toamna din ist oria masuratorilor.
In ianuarie, un viscol foarte puternic a afec tat zone din nord-estul Statelor Unite,
unde s-au depus mai mult de 30 cm de zapada. Tot in nord- estul Statelor Unite au
cazut precipitatii-record in toamna anului 20 05 si trei fronturi atmosferice aducatoare
de furtuna au afectat acea regiune in octo mbrie. Inundatii devas tatoare generate de
ploi au cauzat pagube urias e in economia Canadei. In luna iunie, trei episoade
ploioase abatute asupra sudului provinciei Alberta (Canada) au reprezentat cel mai
costisitor dezastru natural din ist oria acelei provincii. Pe intreg teritoriul Canadei, anul
2005 a fost cel mai umed din istoria masuratorilor.
In Noua Zeelanda, inundatiile din zona Bay of Plenty din luna m ai au fost
fenomenale, datorate unor precipitatii nem aiintalnit de abundente, care au provocat
pagube pe suprafete extinse din Tuaranga. Pr ecipitatiile abundent e din a doua parte
a lunii iunie au lovit regiunile afectate anterior de seceta din estul Australiei,
producand inundatii in sud-estu l statului Queenslan d si in ext remitatea nordica a
statului New South Wales.
Precipitatiile abundente din luni le ianuarie s i februarie au cauzat inundatii masive la
Georgetown, capitala Guyanei, si in z onele inconjuratoare, afectand 290 000 de
locuitori. In februarie, cel pu tin doua saptamani de pr ecipitat ii masive in Co lumbia si
Venezuela au produs revarsari de rauri si al unecari de teren, care au ucis c el putin
80 de oameni.
Vremea rece si caderile masive de zapada, inceput e in ianuari e si continuate in
februarie, in sud-vestul As iei, au provocat avalans e. In unele parti din Tadjikistan s-
61

au acumulat doi metri de zapada in decur s de doua saptamani. In februarie, in unele
regiuni din Pakistan si in z onele inv ecinate din nor dul Indiei, au cazut ninsori
abundente, cele mai puternice din ultimele doua decenii. In India, cel putin 230 de
oameni au murit din cauza iernii aspre. In provincia din nord-v estul Pak istanului,
inundatiile, alunec arile de ter en si avalans ele au cauzat moartea a 360 de oa meni in
luna februarie. De asemenea, ploile putern ice din cursul lunii martie au produs
inundatii in vestul Pakistanului si in Afganistan, facand mai mult de 200 de victime.

Numar record de uragane ucigat oare

In sezonul 2005 al uraganelor din Atlantic s-au produs un numar record de 26 de
furtuni tropicale care au fo st denumite si care au ca uzat pagu be devastatoare in
America Centrala, in Caraibe si in Statele Unite. Dintre fu rtunile denumite, 14 au fost
uragane, iar sapte dintre aceste uragane au fost majore (de cat egoria trei sau mai
mare pe scara Saffir-Simpson). In medie, in bazin ul Atlantic se formeaza 10 furtuni
care sunt denumite, dintre care sase sunt uragane. Sezonul ur aganelor 2 005 a
doborat recordul prec edent, al c elor mai nu meroase furtuni denumite (21 – in anu l
1933) si al celor mai multe uragane (12 – in anul 1 969). Din 1995 se observa o
crestere semnificativa a numarului de furtuni tropicale din bazinul Atlanticului, datorita
unei evolutii c iclice. In Amer ica Centrala s i in Caraibe , cele mai mari pagube le-au
produs uraganele Dennis, Em ily, Stan, Wilma si Beta . Sapte furtuni, incluzand patru
uragane, au ajuns deasupra us catului Statelor Unite. Katrina a fost cel mai ucigator
uragan care a afectat Statele Unite dupa an ul 1928. Furtuna a ucis cel putin 1300 de
oameni, mai ales in statele sudice Louisi ana si Miss issippi s i a produs devastari
masive de-a lungul portiunii centrale a zo nei costiere a Golful ui Mexic, apartinand
SUA. Uraganul Wilma a fost cel mai intens uragan din Atlantic inr egistrat vreodata.
In schimb, in estul Pa cificulu i de Nord, acti vitatea ciclonica s-a s ituat sub medie. In
cursul anului s-au format 15 furtuni care au fost denumite, in comparatie cu o medie
de 16 si s-au produs mai putine furtuni puterni ce. Sapte din cele 15 furtuni au atins
forta unui uragan si doua au ajuns la stadiul “major”. In nord-vestul Pacific ului s-au
format 23 de furtuni care au fost denumite, in timp ce media este 27. Din cele 23 d e
furtuni, 13 au atins intensit atea unui taifun. Taifunul Talim a traversat sud-estul
Chinei, producand pagube importante si fac and cel putin 150 de v ictime. La inceputul
lunii septembrie, taifunul Nabi a cauzat mari pagube si a produs precipitatii record, de
1321 mm in decurs de trei z ile, in vestul Japoniei. Taifunul Longwang , care a
provocat inundatii rapide, a fost raspunzator pentru cel putin 80 de decese din sud-
estul Ch inei. Cic lonul tropical Ingrid, care s-a manifestat intre 5 si 16 martie a fost
primul cic lon care a atins intensitatea cores punzato are Categoriei 5 in lar gul a trei
state australiene diferite (Queensland, Nort hern Territory si Western Australia).

Subtiere mai pronuntata a ozonului in Antarctica si Arctica

In anul 2005, dimens iunile gaurii din stratul de ozon au fost apr opiate de cele d in
2003 si cu mult peste media dec eniului 1995 -2004. Dimenisiunile maxime ale gaurii
din stratul de ozon antarctice (24,4 mil. km2) au fost atinse in a treia saptamana a
lunii septembrie. In 2005, gaura din stratul de ozon s -a disipat mai rapid decat de
obice i, la jumatatea lunii noiem brie. Pe ba za observa tiilor satelitare s-a concluziona t
ca gaura din stratul de ozon di n anul 2005 a fost a treia in ierarhia celor mai e xtinse ,
dupa c ele inregistrate in anii 2000 si 2003. In 2005, subtierea st ratului de oz on a fost
mai evidenta deasupra Arcticii. In prim avara anului 2005, pe mari suprafete de
62

deasupra Arcticii, valorile medi i ale ozonului total au fost cu 30 – 45 % mai mici decat
valorile inregistrate la inceputul anilor ‘80.

Diminuarea ghetii marine arctice se intensific a

In mod obisnuit, septembrie e luna cu cea ma i mica extind ere a ghetii marine arctice.
La sfarsitul lunii septembrie 2005, extinderea ghetii marine arctice a scazut cu mult
sub medie pentru al patrulea an consecutiv. Suprafata ei a fost cu aproximativ 20%
sub media perioadei 1979-2004, cea mai mi ca observata vreodata de la inceperea
observatiilo r satelitare, in 1979. Informatiile provenite de la sateliti suger eaza un
declin general de 8% al extinder ii ghetii marine arctice lasfar situl lunii septembrie in
ultimele doua decenii si jumatate. Temper aturile pes te medie din zona arctica si
sosirea timpurie a anotimpului t opirii ghet ii marine au fost cauzele princ ipale ale
intensificarii diminuarii ghetii marine in 2005.

Sursele de infor matie

Aceste Informatiil preliminare referitoare la anul 2005 s e bazeaza pe observa tii facute
pana la sf arsitul lun ii noiembrie, in retelele statiilor meteorologic e terestre, de catre
vapoare si baliz e. Datele sunt colectate si diseminat e continuu de catre Serviciile
Meteorologice si Hidrologic e Nationale ale tarilor membre OMM.
Trebuie av ut in vedere f aptul ca, in conformitate cu pr acticile stabilite, ana lizele OMM
asupra temperaturii globale se bazeaza pe trei seturi dife rite de date. Acestea includ
sirurile de date globale anuale m ediate optim si siruri le de date emisferice, aflate la
Centrul Ha dley, al O ficiulu i Meteorologic al Marii Britan ii, care reprezinta sursa
ierarhiilor o ficiale. Celelalte d oua siruri de date sunt un set de date combinat e, aflate
la Centrul Hadley al Oficiului Meteorologic al Marii Britanii si la Diviz ia de Cercetari
Climatice a l Universita tii East Ang lia, din Ma rea Britanie, din care sunt derivate datele
cele mai r ecente si un sir de date aflate la Administra tia Nationala Oce anica s i
Atmosferica (NOAA) a Departam entului pentru Comert al SUA. Rezultatele provenite
de la aceste doua siruri de date sunt comparabile.
Informatii mai ample, actualizate, vor fi publicate in declaratia anuala a OMM despre
starea climei globale in 2005, la inceputul lunii martie 2006.

(* Aceasta este o inf ormare de presa realiz ata in c olaborare cu Centrul Hadley al
Oficiului M eteorologic al Marii B ritanii, Div izia de Cer cetari Clim atice a Universitatii
East Anglia din Marea Britanie, precum si cu Centrul Nationa l pentru Date Climatice
al Administ ratiei Nati onale Oceanice s i Atmosferice al SUA, Serviciul Natio nal pentru
Sateliti d e Mediu, Date si Informatii al SUA si Serviciul Meteorologic National al
NOAA. Au mai contribuit Memb rii OMM:Arg entina, Australia , Can ada, Ch ina, Insulele
Fiji, Franta, Germania, India, Japonia, M auritius, Maroc, Noua Zeelanda, Nor vegia s i
Suedia).

–––––– ––––– ––––– ––––– ––––– –––––
Organizatia Meteorologica Mondiala este voc ea autorizata in domen iul vremii, climei
si apei, din structura Organi zatiei Natiunilor Unite

63

2. Evenimente meteorologice notabile de-a lungul anilor
Cele mai r eci luni de iarna din perioda masuratorilor instrumentale (in
ordine cronologica)
Ianuarie: 1893, 1907, 1909, 1940 , 1942, 1943, 1954, 1963, 1985
Februarie: 1929, 1935, 1954, 2003
Decembrie: 1927, 1961, 1996, 2002
Viscole notabile

Durata: in februarie 1954 a viscolit in zilele de 1-4; 7- 9; 17-19 si 22-24.
Durate maxime continue de 48 de ore s-a consemnat pe 3-4 II 1954 si 21-22 XI
1998
Viteza maxima a vantului: 126 k m/h la Bucuresti pe 3-5 II 1954; 130 km/h in
Baragan pe 21-22 XI 1998; 200 km/h la Iasi in 4-7 I 1966.
Cantitatea maxima de zapada depusa: 115.9 l/m2 in 24 or e la Gri vita pe 3 II 1954
Cel mai gros strat de zapada: 173 cm la Calarasi pe 3-4 II 1954, troienele au at ins 2-
5 m si sud-estul si estul tarii.
Inundatii pr in topirea zapezii: dupa viscolul din martie 1973 prin balt iri au fost scoase
din circuitul agricol zeci de mii de hectare.
Depuneri de gheata
Diametru maxim: 556 mm in decembrie 1964 la Vf. Omu
Durata maxima de depunere: 385 ore ls statia montana Cuntu Greutatea maxima:
13 224 g/1 m cablu in noiembrie 1961 la Vf. Omu.
Fenomene de iarna la Bucu resti in intervalul 1961-2000

Prima nins oare 15.X.1970; Prim ul strat de zapada 26. X.1988;
Primul inghet 29.IX.1977 Numarul maxim lu nar de zile cu viscol 3 zile, noiemb rie
1993; 3 zile, decembrie 1966; 4 zile, ianuar ie 1963 si 1973; 6 zile, februarie 1969, 3
zile, martie 1973.
Lunile cu cele mai importante valur i de caldura (in ordine cronologica)
S-au inregistrat temp eraturi de peste 40oC:
• Iunie: 1908, 1918,1938, 2002
• Iulie: 1909,1938,1916, 1943, 1950, 1965, 1985, 1987, 1988
• August: 1922, 1945,1946, 1951, 1952, 1961 , 1963 Septembrie: 1946, 1952.

64

Secete
Dobrogea, Baraganul si sudul Podisului Moldovei sunt regiunile cele mai expuse
fenomenului de seceta din Romania. In tervale de seceta prelungit a : 1894-1907,
1945-1951, 1983-1994. Fata de intervalul precedent prezinta unele particularit ati,
fiind mai extinsa in timp dar, in aceeasi masura, mai puti n omogena decat
precedenta perioada. Prin extind ere, durata, intensitate si efecte, seceta din anul
2000 poate fi considerata una dintre cele mai puternice care s-au manifestat pe
teritoriul tarii noastre in ultimul secolu l XX. Pe intreg teritoriul tarii regimul
pluviometric a prezentat un deficit de 33, 4% din cantitatea no rmala. Vara a fost
foarte calduroasa, in sudul tarii, tem peraturile maxime ziln ice depasind, in mod
repetat, val oarea de 40șC, maxima anuala ati ngand 43.5°C (Giurgiu, 5 iulie). Seceta
s-a prelungit si in toamna, in luna octomb rie cantitatea medie de precipitatii a fost de
3,2 mm (normala climatologica fiind de 38, 0 mm) in Oltenia, vestul Munteniei si
Carpatii de Curbura, precipit atiile fiind inexist ente.
Cei mai ploiosi ani
– 1897 si 1912 cu dep asiri ale ca ntitatiilor m edii multia nuale de pre cipitatii de pana la
300% respectiv 246%.
Caderi de grindina
– 6-7 iunie 1880 la Braila: a format un stra t de gheata de 15-30 cm care in locuri
adapostpte s-a mentinut peste 6 zile, di mensiunea depasea oul de gaina 4 august
1950 la Iasi: 1200 boabe de grindina pe m2 cu dimensiuni de pan a la 320 g. Au fost
victime omenesti.
Vegetatia distrusa si-a reluat activi tatea intre 25-30 august producandu-se a doua
inflorire la pruni, visini, meri , ciresi, liliac. In octombrie s- a copt un al doile a rand de
fructe. 18 iunie 1979 Otopeni, Bucuresti Baneasa: dimensiun eaboabelor de 5-6 cm.
Tornade si trombe
(coloane de aer in roti re rapida situate s ub nori cumuliformi care ati ng suprafata
terestra respectiv suprafata apei)

Consemnari de tornade:
• Bucuresti 9 iunie 1886;
• comuna Satu Mare din raionul Radauti 9 mai 1963;
• Corbesti – Crisana 3 iulie 1991;
• satul Dobridor, comuna Motatei-Dolj 5 mai 1998;
• satul Rahmanu in Delta Dunarii 30 iulie 2002;
• Facaeni 12 august 2002.
Ultimele doua au prileju it victime umane.
Consemnari de trombe:
65

• Lacul Macin 1948;
• Lacul Brates la ENE de Galati 30 iulie 1955;
• Gura Portitei 19 iulie 2002.

Furtunile de praf
Sunt caracteristice lunii aprilie, care este o luna vantoasa, atunci cand, in plus, solul
este uscat si dezgolit de vegetatie. Menti onam furtunile de praf din 23 aprilie 1960 si
18 aprilie 1965 purtatoare a unui pr af galben din loessur i asiatice si furtuna de praf
si nisip de culoare rosie de origin e nord africana di n 24 aprilie 1973.
Ploi torent iale
Ploaia torentiala din 28-29 iu lie 1991 din Carpatii Or ientali, Subcarpatii Moldovei si ai
Curburii totalizand cantitati de 100-200 mm in 24 ore a creat o unda de viitura pe
Trotus de circa 7 m inaltime, ce a dus la ruper ea barajului de la Belc i. Bilantul ploilor
torentiale din luna iulie 1991 a fost de 110 morti, 7 disparuti, 2136 case distruse,
10699 cas e inundate s.a.

66

3. Tabele cu date meteorologice din perioada
1984 – 2003,
precum si interperetarea grafica a acestora

67