Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 2 Anul… [623190]

RĂZBOIUL RUSO -GEORGIAN

MOLDOVAN ANDREI -I.
Grupa 3, An III, RISS

1
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 2
Anul 2008 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
„Ucraina și Georgia vor deveni membre ale NATO” ………………………….. ……………………… 6
Războiul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24

2

Introducere

Războiul ruso -georgian din august 2008 a fost un eveniment cu impact emoțional si
de percep ție public ă major, cu relevant ă asupra presiunilor făcute de cetățenii preocupa ți față
de state, de preocup ările politicienilor fată de viitorul desenat al rela țiilor interna ționale și a
presiunilor f ăcute de institu țiile statelor fa ță de lumea academic ă pentru a avea modelele de
evolu ție pe viitor a lumii, într -o gigantic ă revist ă a sistemelor de securitate și strategiilor
globale. Acest r ăzboi reprezintă un conflict armat între Georgia, pe de -o parte, și Federația
Rusă pe cealaltă parte. Războiul a început în august 2008 ca urmare a unei operațiuni militare
lansate de către forțele georgiene contra regimului separatist oset. Pe data de 8 august Rusia a
trimis forțe în sprijinul ose ților. În urma acestui război Osetia de Sud a fost recunoscută ca
entitate statală de Federația Rusă, Georgia la r ândul ei pierz ând de facto controlul asupra
acestei regiuni.

Anul 2008

Începutul anului 2008 nu anunța nici o schimbare majoră în viața populației
georgiene. Președintele Mihail S aakashvili câ știga, pe data de 5 ianuarie, un nou mandat
prezidențial cu o promisiune solemnă făcută în fața poporului, “un bilet câștigător în cazul
republicii separatiste Abhazia” . Concomitent cu alegerile prezidențiale, a fost organizat un
referendum în care georgienii s -au pronunțat pentru aderarea țării lor la structurile NATO.
Câștigarea unui nou mandat de președinte de către Saakashvili, cât și referendumul cu un
rezultat pozitiv deranjau Federația Rusă care, la jumătatea lunii ianuarie, lansa averti smentul
conform căruia decizia de a adera la structurile NATO avea să alimenteze separatismul în
Georgia. Avertismentul lansat la acea oră, după cum se va dovedi mai târziu, avea să devină
un plan de acțiune și manipulare a situației foarte bine pus la pun ct de Rusia. Georgia a
considerat că noi orizonturi îi sunt deschise, această opinie fiind întărită de confirmarea
sprijinului american pentru aderarea la NATO. Cu toate acestea, Federația Rusă se afla chiar

3
la graniță, deci mult mai aproape decât SUA, iar conducerea de la Tbilisi era conștientă că un
conflict de orice natură avea să aducă doar dezavantaje Georgiei și, prin urmare, tot în
luna ianuarie președintele Saakashvili afirma că dorește îmbunătățirea relațiilor cu Rusia.
În fața dovezii de bunăvoinț ă georgiană, Kremlinul a rămas intransigent.
Continuându -și drumul către Occident, Georgia a anunțat luarea unei decizii ce purta o
încărcătură simbolică deosebită: înlocuirea armei Kalashnikov cu o armă de producție
americană pentru dotarea forțelor armat e georgiene1. Această decizie avea să fie interpretată
drept o provocare de către administrația de la Kremlin, care părea hotărâtă să oprească
expansiunea americană în „zona sa de interese speciale”. Materializarea nemulțumirii Rusiei
– manifestată mai târ ziu ca violență deschisă – urma să se declanșeze pe 26 ianuarie, când
aceasta a întreprins o mișcare politică menită să distragă atenția administrației de la Tbilisi de
la pretențiile sale democratice și pro -occidentale prin mișcarea simbolică de a deschid e secții
de votare ilegale pentru propriile alegeri în cele două republici separatiste Abhazia și Osetia
de Sud, pentru cele 99% din populația regiunilor separatiste cu pașaport rusesc, fără acordul
Tbilisi -ului. Moscova a dorit păstrarea aparențelor și a relațiilor formale cu NATO în ciuda
dezaprobării vădite a politicii principalului său membru (SUA). Astfel, pe 8 februarie a avut
loc un Consiliu informal NATO -Rusia în care au fost ridicate probleme legate de cooperarea
militară, apărarea colectivă, statu tul Forțelor Convenționale în Europa cât și problema
scutului antirachetă2. Doar concluziile ulterioare unui eveniment major pot, de cele mai multe
ori, să explice acțiuni ce la un moment dat păreau a nu avea noimă. În
cazul de față, apropierea Rusiei de SUA avea menirea de a adormi vigilența americană asupra
viitoarelor planuri rusești. Ceea ce avea să se evidențieze ca fiind catalizatorul evenimentelor
din Caucaz apărea pe 16 februarie, când Kosovo își declara independența3.
Declarația provinciei separat iste sârbești cât și valul de recunoașteri care au urmat -o – un
număr mare de state occidentale, în frunte cu SUA – aveau să domine evoluția evenimentelor
de pe scena internațională din acest moment și până în august.
În aceeași zi, republicile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, au cerut guvernării de
la Tbilisi recunoașterea independen ței4. Ca reacție la aceste evenimente, Duma de Stat –
camera inferioară a Parlamentului din Rusia – a emis o declarație în care avertizează
comunitatea internațională de f aptul că va aborda o altă politică față de Abhazia și Osetia de

1 Georgia da Kalasnikov -ul pe arme americane (http://www.ziare.com/international/stiriexterne/
georgia -da-kalasnikov -ul-pe-arme -americane -218589)
2 NATO -http://www.nato.int/docu/update/2008/02 -february/e0208b.html
3 Kosovo MPs proclaim independence – http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7249034.stm
4 Georgia’s rebel Abkhazia calls for independence recognition – http://afp.google.
com/article/ALeqM5hWgp FUH_fh_ -0jPdK -9ZJFj_LgMw

4
Sud în cazul în care regiunii Kosovo îi va fi recunoscută independen ța. Independența
provinciei Kosovo urma să devină precedentul de pe scena internațională de care Rusia avea
nevoie ca pretex t în acțiunile sale contra Georgiei și, implicit, Occidentului.
La trei zile de la declarația Dumei de Stat, pe 21 februarie, a avut loc o întrevedere
bilaterală între președintele georgian Mihail Saakashvili și președintele rus Vladimir Putin
unde au fost discutate intens chestiunea Kosovo și embargo -ul rusesc. Întâlnirea s -a încheiat
cu un acord prin care erau reluate legăturile aeriene ruso -georgiene și cu declarații comune ce
promiteau „întreprinderea de noi eforturi pentru normalizarea situației dintre cele două
țări” . Cu toate acestea, amabilitatea rusească nu era gratis și tot în cadrul aceleași întâlniri,
Putin a avertizat Georgia că un viitor parteneriat între aceasta și NATO „ ar putea deteriora
ireparabil relațiile dintre Moscova și Tbilisi ”5.
Tonu l prietenesc al întâlnirii ascundea cu succes intențiile rusești în ceea ce privește Georgia,
față de privirile opiniei internaționale. Încercarea Kremlinului de a schimba vectorul politicii
externe georgiene a venit însoțită de un exemplu concret al deter minării rusești în această
problemă. Astfel, pe 26 februarie, deschiderea frauduloasă de secții de votare pentru alegeri
prezidențiale pe teritoriul republicilor separatiste, de către Rusia a fost întâmpinată de un
protest vehement din partea administrație i de la Tbilisi, însă fără niciun rezultat. Este de
observat faptul că, protestul georgian a fost declanșat la exact o lună de la anunțul făcut de
Rusia în legătură cu secțiile de votare, de unde se poate trage concluzia că, diplomația
georgiană, a ales o abordare rezervată și a respins din start ideea întreprinderii vreunei acțiuni
care ar fi putut fi considerată de Moscova ca fiind provocatoare (fapt care contrazice acuzele
ruse aduse Georgiei la jumătatea anului 2008). În ciuda acestor dovezi de bune int enții,
Federația Rusă continua nestingherită acțiunile provocatoare, escaladând conflictul ce se afla
încă la un nivel incipient, prin anunțarea renunțării la sancțiunile CSI impuse Abhaziei în
1996, gest menit să afirme neoficial susținerea Moscovei pentr u republica separatistă6 dar și,
cum vom vedea mai departe, înarmarea celor două republici separatiste. Este de menționat
faptul că nu era pentru prima dată când Moscova întreținea, mai mult sau mai puțin deschis,
separatismul unei regiuni în detrimentul s tatului -mamă. Afișându -se în fața lumii ca terț total
neinteresat, Moscova, a adoptat poziția de avocat pentru provinciile Abhazia și Osetia de Sud,
recomandând CSI, pe un ton ferm, îmbunătățirea substanțială a relațiilor cu acestea până la
declararea inde pendenței celor două regiuni separatiste georgiene.

5 http://www.president.gov.ge/?l=E&m=0&sm=1&st=360&id=2523
6 MINISTRY OF FOREIGN AFFAIRS OF THE RUSSIAN FEDERATION, INFORMATION AND PRESS
DEPARTMENT – 06-03-2008 –
http://www.ln.mid.ru/Brp_4.nsf/arh/79C58F476CAEC4E8C32574040058934C ?OpenDoc ument

5
Această “recomandare” poate fi considerată ca un prim avertisment asupra intențiilor
și determinării Kremlinului. Într -un caz cum este acesta, în care viitorul este unul incert,
declarații “sigure” pot fi date de cineva care fie are o informație în plus, fie are pus la punct
un plan care va duce la adeverirea acelor declarații.
Pe 18 martie, în regiunea Ochamchira din Abhazia a fost doborât un avion de recunoaștere
fără pilot. Abhazia a acuzat Georgia, car e a negat orice implicare în incident. UNOMIG
(United Nations Observer Mission In Georgia) a decis începerea unei anchete pentru a afla
apartenența avionului7. Acesta poate fi considerat punctul în care conflictul a părăsit zona
diplomatică. În data de 21 martie, cu mai puțin de 10 zile rămase până la începerea
Summit -ului NATO de la București (unde Georgia și Ucraina sperau să primească MAP –
Membership Action Plan), Moscova – realizând că nu mai are foarte mult timp pentru a opri
mersul Ucrainei și Georgiei către statutul de membre ale NATO – a declanșat, împreună cu
aliații săi, o avalanșă de declarații și acțiuni menite să împiedice cu orice preț acordarea
acestui statut simbolic, MAP, celor două țări. În încercarea de a împiedica aderarea fostelor
sale satelite la structurile occidentale, Moscova a adoptat elemente de „hard diplomacy”
cerând independența provinciilor separatiste georgiene în schimbul aderări i Georgiei la
NATO. Ca o măsură suplimentară de siguranță, Duma de Stat a adoptat o declarație prin care
se confirma păstrarea și întărirea contingentelor trupelor rusești „de menținere a păcii” în
teritoriile separatiste. Mesajul din spatele acestei acțiu ni a fost acela că Rusia nu este
intimidată nici măcar de o alianță puternică cum este NATO.
În același ton și aproape în același timp cu declarațiile rusești, parlamentul abhad a
emis un avertisment către opinia internațională în care afirma că există ri scul izbucnirii unui
război în Caucaz. Această declarație, analizată prin prisma informațiilor devenite disponibile
la mult timp după terminarea conflictului, relevă faptul că guvernul separatist al Abhaziei
avea cunoștință despre viitoarele intenții ale K remlinului. Administrația de la Tbilisi, asaltată
fiind de declarații, s -a rezumat totuși doar la a critica decizia Dumei de a menține trupele
rusești pe teritoriul său, considerând că alte declarații ar putea escalada situația și așa
tensionată și dând în că odată dovadă de prudență în fața provocărilor. Pe fondul acestor
evenimente, în ajunul Summit -ului NATO (28 martie) ministrul rus de externe Serghei
Lavrov a făcut o declarație care poate fi interpretată ca un avertisment: “Tbilisi nu trebuie să
folosea scă NATO pentru a avea controlul asupra regiunilor separatiste”8.

7 REPORT OF UNOMIG ON THE INCIDENT OF 20 APRIL INVOLVING THE DOWNING OF A
GEORGIAN UNMANNED AERIAL VEHICLE OVER THE ZONE OF CONFLICT.
8 Lavrov Speaks of Georgia’s NATO Bid –

6
Președintele Mihail Saakashvili a venit din nou în întâmpinarea escaladării conflictului – aflat
încă în sfera diplomatică, dar acutizat de schimbul de declarații – făcând o ofertă conducerii
Abhaziei cu scopul de a dezamorsa situația: autonomie largă și vicepreședinția Georgiei,
oferin d Rusiei rolul de mediator în această situație. Kremlinul a răspuns pe un ton sec că este
de acord dacă este de acord și partea abhadă. Pentru a asigura loialitatea Abhaziei dar și
pentru a testa în continuare reacțiile Georgiei și ale aliaților acesteia, Rusia și -a sporit însă
concomitent contigentul de trupe de pe teritoriul republicii separatiste. Răspunsul provocator
al Moscovei la o acțiune împăciuitoare și de dezamorsare a arătat fără nici o urmă de îndoială
faptul că administrația rusă a dorit consta nt escaladarea conflictului până în punctul în care
violența nu mai putea fi evitată. Astăzi când o serie de informații au fost dezvăluite iar
imaginea de ansamblu a momentelor ce au precedat conflictul poate fi creionată cât mai
aproape de adevăr, se poat e observa că, începând cu luna aprilie a lui 2008, mai precis după
Summitul NATO de la București, Moscova nu a contenit seria de provocări la adresa
Georgiei cu scopul de a determina administrația de la Tbilisi să scape situația din mână.

„Ucraina și Geor gia vor deveni membre ale NATO”

În data de 2 -4 aprilie, a avut loc summit -ul NATO de la București, care, după cum
vom afla, a devenit un moment cheie în turnura pe care aveau să o ia evenimentele în cazul
Georgiei. Importanța summit -ului pentru cazul de f ață este dată de statutul de invitat în MAP
pe care trebuia să îl primească Ucraina, dar mai ales Georgia. Dezamăgirea față de
neacordarea MAP a fost exprimată de către președintele Saakashvili care a declarat imediat
după summit că respingerea Georgiei “va întări poziția aripii dure de la Kremlin” . Cu toate
că membrii NATO au ținut să își declare din nou susținerea și să salute aspirațiile euro –
atlantice ale Georgiei, declarând că MAP -ul este următorul pas pe calea directă spre aderare,
președintele georgi an nu a fost mulțumit cu formula finală a declarației finale a summitului
de la București de garantare a admiterii în NATO în viitor, în timp ce Vladimir Putin a
reacționat reafirmându -și susținerea pentru republicile separatiste.
Odată înlăturat „pericolu l nord -atlantic”, Moscova a dat undă verde continuării șicanărilor și
acțiunilor provocatoare. La nici o săptămână de la summit -ul NATO, Abhazia a refuzat

http://georgiandaily.com/index.php?option=com_content&task=view& id=569&Itemid=65

7
formal propunerea făcută de administrația de la Tbilisi și a declarat că nu acceptă nimic
altceva dec ât o independență deplină. Răspunsul împăciuitor al administrației de la Tbilisi a
venit sub forma extinderii și adâncirii formulei ofertei inițiale, fiind adăugate și alte funcții de
conducere pentru abhazi în administraț ia centrală și guvernamentală. Ș i această ofertă a fost
refuzată prompt de guvernul separatist de la Sukhumi care nici nu a mai discutat oferta în
mod serios. La mai puțin de zece zile de la încheierea summit -ului, „aripa dură de la
Kremlin” s -a făcut simțită, odată ce Vladimir Putin a com andat guvernului rus să stabilească
legături mai strânse cu cele două regiuni separatiste9 și a anunțat că Rusia ar putea oferi
servicii consulare cetățenilor Abhaziei și Osetiei de Sud – anunțuri salutate călduros de
Abhazia10. Mai mult, decizia Rusiei a mai cuprins și recunoașterea unor documente oficiale
emise de cele două republici și stabilirea concretă a unor „relații consulare”, fără acceptul
statului georgian. Astfel, Rusia trecea decis la stabilirea de legături oficiale cu regiunile
separatiste, în călcând dreptul internațional și status -quo-ul în Georgia11.
Aceste acțiuni ilegale întreprinse de Federația Rusă pot fi considerate bazele unei anexări de
facto a celor două republici separatiste. Sfidarea legislației internaționale și a celei statale (cea
a Georgiei) a arătat că demersurile rusești nu se vor opri aici.
Pe data de 16 aprilie, s -a reunit de urgență consiliul de securitate al Georgiei
ce a avut pe ordinea de zi “legalizarea anexării de facto a Abhaziei și Osetiei de Sud”.
Georgia, simțindu -se amenințată de ultimele acțiuni întreprinse de Rusia, a cerut anularea
tuturor deciziilor ce încălcau suveranitatea sa. La acea dată, Tbilisi -ul a făcut apel și la
comunitatea internațională cerându -i să împiedice o anexare a celor două republici,
solicitâ nd de asemenea și o reuniune extraordinară a Consiliului de Securitate al ONU.
Aceste cereri și proteste aveau să rămână fără ecou în față administrației de la Kremlin, care a
continuat să stabilească relații din ce în ce mai apropiate cu regiunile separat iste.
Răspunsul Georgiei a fost unul nepotrivit și nici pe departe un răspuns pe măsura
amenințărilor: amenințarea cu boicotarea Jocurilor Olimpice, o inițiativă care crea
posibilitatea de a pierde sprijinul Chinei și o decizie care nu afecta în nici un fe l Moscova. Pe
data de 18 aprilie a avut loc reuniunea Consiliului de Securitate al ONU în urma căruia
Franța, Germania și Marea Britanie au cerut Rusiei să respecte integritatea teritorială a
Georgiei, cererile lor rămânând fără răspuns12.

9 Russia Seeks to Deepen Links With Rebel Regions – http://dalje.com/en -world/russiaseeks –
to-deepen -links -with-rebel -regions/131742.
10 Ria Novosti http://en.rian.ru/world/20080416/105243694.html
11 Georgia Update 7 iulie 2008 – World Conde mns Russian Actions in Abkhazia, Georgia
12 Russia criticised over Abkhazia – http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7364544.stm

8
Criza diplomatică ce începuse cu mai bine de două luni în urmă amenința să se
transforme într -un conflict deschis odată cu apariția unor incidente ce implicau capabilități
militare. Astfel, autoritățile din Abhazia au informat UNOMIG că pe teritoriul regiunii
separatiste a fost doborât, în ziua de 20 aprilie la ora 9:57, încă un avion fără pilot aparținând
Georgiei, avion care intrase „fraudulos” pe teritoriul regiunii autonome. Georgia a negat la
început evenimentele pentru ca mai apoi să admită acest lucru, acuzând că dro na a fost
doborâtă de un avion de vânătoare rusesc13.
În urma incidentului, desfășurat pe teritoriul național georgian, UNOMIG a deschis o anchetă
în demersurile căreia a cerut și implicarea celor două părți, dar Georgia s -a retras pe motiv că
o astfel de i mplicare ar influența ancheta, în speranța că aceeași abținere va urma și din partea
Federației Ruse. Astfel, UNOMIG a început o anchetă pe cont propriu.
Astfel, UNOMIG a început o anchetă pe cont propriu14. Acest incident a fost mai mult decât
favorabil pentru poziția aleasă de Rusia în această dispută, aceasta acuzând Georgia de
pregătiri de război, motiv pentru care Moscova a considerat că este necesar să -și
suplimenteze
contingentul său militar din Abhazia, prin deschiderea a 15 noi posturi de
supraveg here15. Incidentul aviatic i -a oferit Rusiei noi scuze în conflictul cu Georgia, aflat
încă într -un stadiu diplomatic și, considerând acțiunile georgiene întreprinse în Abhazia ca
fiind pregătiri de război, a lansat primul avertisment clar: „ Rusia este preg ătită să intervină
militar pentru a -și ajuta cetățenii din Abhazia ”. Astfel, Rusia interzicea supravegherea
teritoriului separatist și culegerea de informații despre amplasarea forțelor locale și ruse și
identifica un motiv pentru a justifica creșterea for țelor aflate în regiune, pregătite
pentru viitoarea intervenție militară împotriva Georgiei.
Această declarație îi va servi Kremlin -ului atât ca un avertisment în fața comunității
internaționale cât și ca scuză după momentul 7 august. Cu toate că Georgia a vertiza constant
structurile internaționale în legătură cu acțiunile rusești, Moscova – susținută de imensa
mașină de propagandă pe care o avea la dispoziție – comunica tuturor că Georgia se
pregătește de război și anunța în continuare că va interveni cu t rupe dacă provinciile

13 Georgia Update – Russian Fighter Violates Georgian Airspace, Downs Georgian Aircraft
– 21 aprilie 2008 (http://georgiaupdate.gov.ge /en/doc/10003584/20080421,%20
Russian%20Fighter%20Violates%20Georgian%20Airspace,%20Downs%20Georgian%20
UAV.pdf)
14 Report of UNOMIG on the incident of 20 april involving the downing of a Georgian
Unmaned Aerial Vehicle over the zone of conflict.
15 Russia G ives Some Details on Troop Increase in Abkh azia – http://www.civil.ge/eng/ article.php?id=17786

9
separatiste (teritoriul Georgiei) sunt atacate. În același ton combativ, Abhazia își exprima
dorința de a deveni protectorat militar rusesc, provocând și mai tare administrația de la
Tbilisi. Ca o aprobare tacită a dorinței republicii separatiste și sub pretextul că se pregătește o
acțiune militară de către Georgia, Rusia și -a suplimentat, la sfârșitul lunii aprilie,
trupele din Abhazia și Osetia de Sud16. Contrar declarațiilor și acțiunilor provocatoare ale
Rusiei, în 30 aprilie, preșe dintele georgian Mihail Saakashvili a adresat un mesaj pașnic
populației din Abhazia și Osetia de Sud în care le cerea conducătorilor acestora reîntoarcerea
la masa negocierilor, mesaj ce a fost întâmpinat de către ministrul de externe Lavrov cu
mesajul că „Rusia va răspunde în cazul în care Georgia va folosi forța în regiunile
separatiste”17.
Ministrul rus de externe nu a pierdut ocazia de a încerca crearea unei rupturi în parteneriatul
Tbilisi -Washington, acuzând Georgia că îsi dorește începerea unei confl agrații de proporții în
care dorește să atragă NATO. Concomitent cu aceste declarații, pe teritoriul Abhaziei a fost
doborâtă o a doua dronă de observare și odată cu anunțarea acestui eveniment partea
abhadă declara că „este gata să predea controlul milita r asupra teritoriului său, Rusiei”18.
Nereușind să facă față atacurilor și provocărilor din ambele părți Tbilisi a apelat la
consultarea și experiența aliatului său, SUA, pentru rezolvarea problemei provinciilor
separatiste. Ca răspuns, Casa Albă a îndemnat la „reținere” în cazul Abhaziei și Osetiei și a
cerut Moscovei să înceteze „provocările” fața de Georgia. O altă cerere de ajutor formulată
de Tbilisi a fost îndreptată către UE, administrația georgiană cerând „o reacție în fața
agresiunii rusești și nu o lecție de democrație”. Pentru a da curs îndemnului american la
„reținere” Rusia a afirmat că își va retrage trupele suplimentare din republicile separatiste în
maxim două luni, pentru ca după doar două zile de la această declarație, Ministerul Apărării
Rus să amenințe Tbilisi -ul cu trimiterea de noi trupe în regiune și cu folosirea forței „dacă va
fi necesar”. La sfârșitul vizitei întreprinse la Tbilisi și Sukhumi, în perioada 9 -12 mai,
asistentul secretarului de stat american, Matthew Bryza a afirmat că p așii întreprinși de Rusia
„funcționează împotriva rezolvării pașnice a conflictului ” și că un mediator și responsabil de
menținerea păcii „ nu ameniță cu forța părțile implicate ”. „Nu am văzut niciodată în toată
cariera mea artileria să fie folosită ca mijloc de menținere a păcii până astăzi la
Sukhumi ”, a declarat Bryza.

16 Georgia Update – EU Condemns Increase of Russi an Troop Levels in Abkhazia, As President of Georgia
Appeals for Peace – 30 aprilie 2008
(http://geo rgiaupdate.go v.ge/en/ doc/10003580/20080430,%20EU%20Condemns%20 Increase%20of%20Russia
n%20Troop %20Levels.pdf)
17 Ibid. 9
18 Rebels offer Russia military base – http://tvnz.co.nz/view/page/536641/1778751

10
Ministrul rus de externe a calificat acuzațiile secretarului de stat ca fiind neconforme cu
realitatea și că “ au ca scop protejarea de critici a celor pe care ei(SUA) vor să îi târască în
NATO ”19. Georgia a ales din nou calea pașnică trimițând o delegație de negociatori în vederea
stabilirii condițiilor de menținere a păcii pentru o întrevedere cu reprezentanții regiunilor
separatiste, prima de acest fel din 200720.
Ancheta UNOMIG pentru i ncidentul din 20 aprilie s -a încheiat, iar raportul întocmit stabilea
că un avion rus a doborât avionul georgian, ONU alcătuind un raport în care acuza direct
Rusia de agresiune împotriva Georgiei, violare a spațiului aerian și a teritoriului său suveran.
Președintele Saakashvili declara, la acea vreme: “ pentru prima dată ONU, direct și irevocabil
arată Rusia cu degetul ”21. În raportul ONU se stipulează de asemenea, că avionul aparținea
Ministerului de Interne Georgian și nu Ministerului Apărării, deci nu er a un zbor militar,
această constatare disculpând partea georgiană inclusiv de eventuale interpretări de provocare
a părții separatiste, odată ce scopul avionului era supravegherea propriului teritoriu și nu o
agresiune asupra unui terț22. Un alt raport ONU arată că Georgia se confrunta cu “epurare
etnică” în cele două provincii, acuzație care nu a fost nici confirmată nici negată de
autoritățile ruse – responsabile, prin intermediul trupelor de menținere a păcii, în ambele
regiuni separatiste, în timp ce aut oritățile separatiste au trecut pur și simplu cu vederea acest
document23. Rusia a desfășurat, la jumătatea lunii martie, în mod unilateral și ilegal, 400
de militari din „trupele de căi ferate” – trupe speciale menite să reconstruiască o cale ferată
strate gică ce lega Federația Rusă de fosta bază militară din portul Ochamchire, la Marea
Neagră, în Sudul Abhaziei – încălcând în mod flagrant înțelegerile internaționale24.
Moscova a declarat că trupele sunt “ în concordanță cu decretul prezidențial dat asupra
ajutorului umanitar acordat Abhaziei și vor ajuta la reabilitarea infrastructurii strategice ”25.
Kremlinul a rămas indiferent la avertismentele internaționale emise pe acest subiect.
Investigațiile post -conflict au scos la iveală faptul că aceste trupe au rep rezentat o parte vitală
a planului Moscovei. Fără intervenția lor, desfășurarea rapidă de forțe nu ar fi fost posibilă iar

19 Georgia Update 14 mai 2008 – Georgia sends peace envoy to meet separ atist rebels in first direct talks since
2007.
20 Idem 11.
21 Report of the UNOMIG in the incident of 20 April invo lving the Downing of a Georgian Unmanned Aerial
Vehicle over the zone of conflict.
22 Georgia Update 26 mai 2008 – United Nations confir ms Russian fighter jet shot and destroyed Georgian
Unmanned police aircraft on april 20
23 Georgia Update – UN General Assembly Recognizes E thnic Cleansing of Georgians in Abkhazia, Calls for
Swift Return of IDPs
24 http://en.rian.ru/world/20080521/108030559.ht ml
25 Georgia Update 31 mai 2008 – Russia Illegally deploys new troops in Abkhazia; Georgia calls for immediate
withdrawal, condemns reckless escalatation.

11
acțiunea Rusiei din perioada 7 -12 august ar fi arătat altfel. Georgia a cerut, din nou, ajutorul
Occidentului și în așteptarea întâln irii careurma să aibe loc pe 7 iunie la St. Petersburg între
președintele rus Medvedev și președintele Saakashivili, cel din urmă a decis să adopte o
poziție rezervată și să nu întreprindă nici o acțiune care să fie interpretată în
vreun fel ca „provocatoa re” de către Rusia.
Pe data de 7 iunie a avut loc întâlnirea la vârf între președinții Medvedev și Saakashvili, iar
discuțiile au fost purtate pe un ton prietenesc. La întâlnire, președintele Saakashvili a propus
înlocuirea trupelor de menținere a păcii di n cele două republici separatiste cu o poliție civilă
supervizată de UE și OSCE, invitând Rusia să participe activ, fapt refuzat de omologul său
rus. Anterior întâlnirii dintre cei doi președinți, Georgia formulase trei cereri diplomației ruse
în legatură cu Abhazia și Osetia de Sud: retragerea trupelor rusești desfășurate ilegal in
regiunile separatiste, încetarea imediată a construirii infrastructurii militare pe teritoriul
georgian, în regiunile separatiste și revocarea decretului prezidențial din 16 apr ilie care
stabilea legături oficiale între Rusia și republicile separatiste. Nici una din cele trei
cereri nu a primit vreun răspuns, ba mai mult,orice discuție care s -ar fi referit la ele a fost
evitată de către partea rusă pe parcursul întâlnirii26. Parlamentul European a cerut imediat, la
rândul său, înlocuirea trupelor rusești din cele două republici separatiste ca variantă pentru
dezamorsarea situației din Caucaz. În cadrul aceluiași comunicat, PE a cerut Rusiei să
respecte integritatea teritorială a Georgiei, acuzând -o de “subminarea eforturilor de pace”,
“incitare la război” , enunțându -și răspicat poziția și declarând susținerea pe care UE o
acordă administrației de la Tbilisi27. Atât cererea Georgiei cât și cea a instituției europene au
rămas fără răspuns. La jumătatea lunii iunie la „granița” dintre Georgia și Osetia de Sud a
avut loc un schimb de focuri între forțele guvernamentale georgiene și separatiștii osetini. La
doar două zile de la acest eveniment, poliția georgiană a reținut patru soldaț i ruși din trupele
de menținere a păcii și un camion militar în „zona de control” din jurul regiunii Abhazia, sub
acuzația de trafic cu armament de război28.
Războiul

26 Georgia Update 6 iunie 2008 – President Saakashvili meets with Russian counterpart Medvedev, no
breaktrough on separatist conflicts.
27 Georgia Update 12 iunie 2008 – European Parliament c alls for replacement of Russian Troops in Georgia;
EU-US Summit calls on Russia to respect Georgia’s borders.
28 Four Russian peacekeepers arrested in Georgia se t free – http://news.xinhuanet.com/english/2008 –
06/18/content_8394219.htm

12
La începtul lunii iulie, o răfuială între două bande mafiote rivale a culminat cu
explozia a două bombe la Sukhumi. Exploziile sunt motivul pe care Abhazia îl astepta pentru
a-și deteriora ireparabil relațiile cu Georgia și un prilej perfect pentru escaladarea situaț iei și
așa tensionate. A doua zi de la eveniment, administrația de la Sukhumi acuza Tbilisi -ul de
“terorism de stat”, declarând închiderea granițelor cu Georgia, pe termen nelimitat29.
Răspunsul administrației de la Tbilisi a fost unul pașnic și responsabil Georgia exprimându -și
temerea legată de producerea unui dezastru umanitar din cauza acțiunilor Abhaziei. În urma
deciziei luate de regiunea separatistă, Ministrul de Externe georgian a denunțat “controlul
absolut” pe care Rusia îl exercită în Abhazia30. Deteriorarea relațiilor a atins atunci punctul ce
marca ireversibilitatea trendului către conflict deschis. Tot la începutul lunii iulie, Rusia a
stabilit legături maritime cu Abhazia printr -o linie maritimă de la Soci la Gagra în ciuda
embargo -ului internaț ional impus regiunii acum mai bine de 12 ani. Pe data de 2 iulie, OSCE
emitea rezoluția privind securitatea în zona de conflict prin care se cerea Rusiei să elimine
orice legături cu grupările separatiste și acceptarea de către aceasta a normelor internați onale
privind folosirea forței31. La doar trei zile de la decizia OSCE, Rusia a răspuns indirect
organizației cu ajutorul Osetiei de Sud care declara „mobilizare generală” împotriva Georgiei,
susținută fiind de Abhazia – care se declara pregătită să o ajute în fața oricăror acțiuni
întreprinse de Tbilisi. În timp ce separatiștii din cele două provincii executau atacuri
sistematice asupra satelor și forțelor de ordine georgiene de la granița de contact dintre
provincii și restul statului georgian, Rusia cerea Georgiei să semneze un document pentru
evitarea folosirii forței în regiunile separatiste. Acest acord prevedea o eliminare unilaterala a
forței din partea organelor guvernamentale georgiene, fapt care a fost interpretat drept
abandonarea cetățenilor geor gieni fără apărare în fața atacurilor gherilelor separatiste.
Acordul nu a fost semnat, iar acest prilej a fost folosit de Moscova pentru a acuza Tbilisi -ul
de „agresiune deschisă” împotriva Osetiei de Sud. Intenția Kremlinului în acest caz a fost
aceea de a plasa vina în legătură cu un eventual conflict, ale cărui linii erau trasate deja.
ONU, NATO și OSCE, susținute de SUA, au cerut Rusiei să revină asupra acțiunilor care
măreau periculos riscul de conflict și care încălcau suveranitatea Georgiei32. Reacți a a fost

29 Abkhazia closes border with Georgia after blast – http://www.guardian.co.uk/
world/2008/jul/01/terrorism.georgia
30 Georgia Update 2 iulie 2008 – Russia expands illegal activity in Abkhazia as bombs
rock teritory
31 OSCE Parliamentary Assembly Resolution 1 iulie 2008
http://www.oscepa.org/oscepa_content/documents/as tana/Supplementary%20Items/PDF% 20Files%20 ENGLIS
H/09.%20Expressing%20Conc ern%20over%20the%20Security%20 –
%20ENG.pdf
32 Georgia Upda te 7 iulie 2008 – World condemns Russian actions in Abkhazia, Georgia

13
survolul, timp de 40 de minute de către avioanele rusești a orașului Tskhinvali. Conform
legilor internaționale încălcarea spațiului aerian poate fi tratată ca un act de război, existând
posibilitatea deschiderii focului asupra agresorului. Acestă decizie este lăsată însă la
latitudinea forțelor statelor suverane afectate. În acel caz, forțele georgiene au decis să nu
reacționeaze pentru a evita punerea în pericol a vieților civililor din capitala osetină.
Acțiunea a avut și un scop simbolic: în mo mentul desfășurării acestei acțiuni, secretarul de
stat american, Condoleezza Rice, se afla într -o vizită de lucru la Tbilisi. De asemenea, în
capitala georgiană se afla și o misiune specială a ONU trimisă de secretarul general Bam Ki
Moon. Ministrul de ex terne georgian a acuzat că incidentul a fost provocat de Rusia în acel
moment cu un scop precis și anume împiedicarea procesului de pace. La sfârșitul vizitei sale
oficiale, Condoleezza Rice cataloga Georgia că fiind un “bun prieten al SUA” și Federația
Rusă ca fiind un actor care “prin acțiunile sale nu ajută la rezolvarea conflictelor înghețate
din această zonă” . În seara aceleeași zile, Rusia recunoaștea deschis intenția de a zbura
în spațiul aerian georgian pentru a controla spațiul aerian deasupra Oset iei de Sud și pentru
“a liniști spiritele la Tbilisi ”33. La jumătatea lunii iulie Georgia, presată fiind de amenințări
permanente și confruntându -se cu atacuri din partea milițiilor separatiste, a luat o decizie
periculoasă – deoarece putea fi văzută din ex terior ca o provocare – dar considerată necesară
pentru siguranța cetățenilor georgieni: suplimentarea trupelor sale din zona ce o separa de
regiunile separatiste cu 15%. La acel moment s -au desfășurat și exercițiile anuale Kazvak
2008 în Caucazul de Nord, acolo unde au avut loc ample manevre ale armatei districtului
Vladikavkaz în apropierea graniței cu Georgia. În același timp Armata rusă a anunțat că a fost
pusă la punct, planificată și urma a fi executată ca antrenament operațiunea “Răspuns
Imediat” car e avea ca scop respingerea unei agresiuni georgiene. Până la acea dată însă,
Georgia nu făcuse nici o mișcare care să poată fi considerată agresivă sau cel puțin
provocatoare, pe când Rusia își sporise ilegal trupele de pe teritoriul georgian de trei ori ș i
încheiase două exerciții militare de anvergură la granița dintre cele două state. Deci,
împotriva unei țări cu o capacitate militară redusă, care nu a întreprins nici o acțiune
provocatoare, se masau un număr foarte mare de trupe.
Începutul lunii august avea să aducă cu sine o serie de violențe din partea
separatiștistilor din Osetia de Sud. Opt sate georgiene au fost atacate de bombe de calibru

33 Georgia Update 10 iulie 2008 ora 15:00 si 23:00 – Russian jets violate airspace as Condoleeza Rice arrives in
Tbilisi/ Russia admits fighter jets intentionally volated georgian airspace; Georgia condemns “Act of Agression”
as threat to Europe.

14
mare34 ce veneau dinspre teritoriul osetin (teritoriu controlat de forțele de menținere a păcii
ruse) făcând vi ctime civile, (șase civili răniți) și victime în rândul poliției georgiene (șapte
ofițeri). Forțele georgiene au decis să nu răspundă la aceste atacuri pentru a preveni
escaladarea conflictului35. Începând din 1 august și până în data de 7 august, când au î nceput
ostilitățile, toate satele georgiene din cadrul regiunii Osetia de Sud au fost atacate violent de
forțe separatiste care, după cum urma să aflăm, pregăteau terenul pentru un conflict mult mai
mare. Un alt semn al unui conflict de proporții venea tot din Osetia de Sud care începea
evacuarea civililor. Mai mult de 500 de civili dintre care 400 de copii au început să fie
evacuați de la ora 12 a zilei de 3 august36. Dar, cu toate acestea, Ermak Dzansolov adjunctul
primului -ministru separatist declara că n u este o evacuare ci, de fapt, copiii vor lua parte la o
tabără de vară în Osetia de Nord care fusese plănuită de mai de mult. Între timp presa locală
abhadă lansa o propagandă virulentă pentru a stârni spiritul național împotriva Georgiei,
guvernul separa tist făcea apel la mobilizarea de voluntari de -a lungul Caucazului de Nord37.
De-a lungul zilelor de 4 și 5 august separatiștii din teritoriile controlate de forțele de
menținere a păcii ruse au deschis de mai multe ori focul asupra satelor locuite de georg ieni.
Forțele georgiene au primit ordin să nu răspundă rafalelor dar, cu toate acestea, Rusia a
acuzat administrația de la Tbilisi de utilizare a forței. În fața atacurilor constante ale rebelilor
și a dorinței de a manifesta reținere și de a nu reacționa, Georgia și -a anunțat intențiile de a
stabili o rundă de negocieri cu Osetia de Sud pentru data de 7 august. În același timp, SUA
cerea din nou Rusiei să renunțe la provocările și amenințările față de Georgia.
În seara zilei de 6 august, o delegație de neg ociatori din partea Georgiei ajungea în capitala
regiunii, Tskhinvali, dar nu era primită de nimeni pentru discuții38. În aceeași seară,
administrația de la Tbilisi decidea că este momentul să intervină pentru a -și proteja cetățenii
și, în urma unor atacuri declanșate de către milițiile rebele asupra a două sate locuite de etnici
georgieni, a răspuns în forță. Apărarea propriilor cetățeni, de pe propriul teritoriu, în fața unei
forțe separatiste ce acționează violent, a fost interpretată de Rusia ca „pregăti re de război” din
partea Georgiei împotriva Osetiei de Sud. Mai mult, pentru a se disculpa ante -factum
Moscova acuza imediat Tbilisi -ul de agresiune39.

34 Two Killed in Overnight Shelling in S.Oss etia – http://www.civil.ge/eng/ article.php?id=18677
35 – August 1
36 – Chapter 6: Intensive Armed Provocations and Preparation for Military Aggressi on
37 Georgia Raises Alarm – http://www.kommersant.com/p914485/Georgia_Troops_Russia/
38 Georgia Update – Georgia Denounces Russian Meddling, Ca lls for Direct Talks After Violence Leaves
Several Dead in S. Ossetia; Urges Broade r International Role – 5 august 2008
39 Russia accuses Georgia of open aggression – http://www.theglobeandmail.com/ news/world/article695691.ece

15
Invazia rusească din Georgia a fost precedată de atacuri cibernetice intensive menite
să perturbe, să det erioreze sau chiar să întrerupă permanent funcționarea infrastructurii
informatice critice civile, guvernamentale și publică. Aceste atacuri, care au devenit un
adevărat asediu în seara dinaintea invaziei marchează un nou început în istoria războiului.
Vorbim aici despre primul caz în care o invazie desfășurată pe apă, aer și pământ a
fost coordonată cu o ofensivă cibernetică. Asaltul cibernetic a început în seara zilei de 7
august, cu o zi înainte de momentul în care Rusia pretinde că a pătruns pe teritori ul georgian.
Un număr mare de servere și majoritatea traficului de internet au fost scoase din funcțiune și
puse sub control extern. În primele zile ale conflictului, majoritatea site -urilor autorităților
georgiene și cele ale presei au fost fie inaccesibi le, fie funcționau cu mare dificultate,
neputând fi actualizate. Atacul a avut și alte elemente simbolice, un exemplu notoriu în acest
sens este poza ce îl înfățișează pe președintele Saakashvili ca fiind Hitler, poză ce apărea în
momentul în care se acces a pagina Ministerului Afacerilor Externe din Georgia. Aceste
atacuri au făcut aproape imposibilă comunicarea Georgiei cu restul lumii și au permis
victoriile inițiale ale propagandei rusești. Sursele media din întreaga lume nu au avut de ales
și au fost ne voite să se bazeze exclusiv pe informațiile oferite de site -urile rusești care
transmiteau punctul de vedere al Moscovei în ceea ce privește cauza, scopul și desfășurarea
războiului. Atacurile cibernetice s -au prelungit chiar și după 12 august, atunci când Rusia a
anunțat că a încetat orice fel de ostilități la adresa Georgiei. Mulțumită eforturilor coordonate
ale unui număr mare de experți informaticieni și specialiști în războiul cibernetic, traficul
normal a fost reluat la o saptămână de la atacurile ini țiale. Majoritatea site -urilor au fost
operate din afara Georgiei40. Atacurile cibernetice sunt ușor de organizat, ieftin de
implementat și dificil de prevăzut și apărat. Un astfel de atac poate paraliza infrastructura
informațională a unui stat și poate fa cilita invadarea unui teritoriu.
În dimineața zilei de 7 august în jurul orelor 3 -4 în dimineața, au fost interceptate de
către serviciile de informații georgiene o serie de convorbiri telefonice între unul dintre
paznicii tunelului Roki și superiorul său. Paznicul raporta “aglomerarea” tunelului și trecerea
a numeroase unități de infanterie și blindate ale Armatei ruse, ceea ce dovedește atât
premeditarea atacului trupelor regulate ruse cât și ora de declanșare a lui, plasând
responsabilitatea privind dela nșarea războiului pe seama Moscovei. Trupele georgiene aveau
să își înceapă atacul asupra capitalei Osetiei de Sud, Thinvali, peste mai bine de 10 ore41.

40 Georgia Update – Russian Cyberwar on Georgia, 10 noiembrie 2008
41 Georgia Update – Media and telephone intercepts confirm Russia st arted the w ar, 20 septembrie 2008

16
În dimineața zilei de 8 august, pentru prima dată de la invadarea teritoriului Georgiei de către
forțel e ruse, armata georgiană intra în zona de conflict ocupând șase sate georgiene din
regiunea Tskhinvali, aflate sub tiruri și bombardamente continue de o săptămână. La aceeași
oră, serviciile de informații georgiene raportau întăriri ale forțelor ruse care înaintau prin
tunelul Roki. Un comunicat al MAE georgian anunța că șapte civili sunt răniți de bombe
aruncate de un avion de vânătoare rusesc deasupra satului Variani aflat la 20 km în afara
zonei de conflict42. Astfel, la mai puțin de 12 ore de la începere a efectivă a ostilităților,
Moscova a intrat definitiv în spațiul aerian al Georgiei și a preluat controlul contra unor trupe
aeriene
nesemnificative ale Georgiei dar și a unei replici consistente a artileriei georgiene. În aceeași
zi, forțele georgiene cu cereau o mare parte a capitalei osete Tskhinvali și drept urmare
guvernul georgian anunța o încetare unilaterală a focului de 3 ore pentru a crea un culoar de
evacuare a civililor43. Trupele separatiste au continuat bombardamentele asupra orașului, în
mare parte distrus, în timp ce trupe masive ale Armatei ruse ocupau Osetia de Sud și intrau în
Abhazia, regiune unde nu fuseseră declanșate nici un fel de operațiuni militare. În urma
acestor acțiuni, președintele Saakasvili se vede nevoit să declare stare de r ăzboi și mobilizare
generală pe tot cuprinsul Georgiei44.
În timp ce trupele sale înaintau spre Thsinvali pentru a combate trupele georgiene și
avioanele sale bombardau locații de pe teritoriul Georgiei mult în afară zonelor de conflict,
Moscova susținea că încă se mai poate găsi o soluție pașnică la conflict. În seara zilei de 8
august, forțele ruse ale arma tei a-58-a din Caucazul de Nord lansau un atac de mare
anvergură asupra capitalei Osetiei de Sud, Tskhinvali, pentru ca două ore mai târziu să o
cucerească și să forțeze trupele georgiene să se retragă45. În aceeași seară, un comunicat al
premierului rus Vl adimir Putin aflat la Beijing, la deschiderea Olimpiadei de vară, afirma că
“agresiunea georgiană din Osetia nu va rămâne fără răspuns” . În replică, președintele
Saakashvili ordonă mobilizarea completă a rezerviștilor46. De la începutul războiului,
Federați a Rusă a exploatat la maxim experiența de peste 50 de ani în organismele
internaționale, blocând căile de comunicație ale Tbilisi -ului cu exteriorul și grăbindu -se să
relateze prima știrile despre război. La un bilanț ulterior războiului, vom observa că Mo scova,

42 Statement of the Ministry of Foreign Affairs of Georgia, Tbilisi, 8 August 2008
43 Ordinance no. 402 Of the President of Georgia On Declaration of t he State of War on the Whole Territory of
Georgia and Full Mobilization – 9 august 2 008, Tbilisi
44 The Statement of the Ministry of Foreign Affairs of Georgia August 8, 2008
45 Idem 29
46 Decision of the Parliament of Georgia On Endorsement o f N 402 Decree of the President of Georgia, “On
Declaration of the State of War on the Whole Territo ry of Georgia and Full Mobilisation”, 9 August 2008

17
a emis de 13 ori mai multă informație opiniei internaționale, decât Tbilisi -ul prin intermediul
presei și a căilor de comunicare oficiale. O asemenea discrepanță avea menirea de a crea o
imagine favorabilă Kremlinului în rândurile populației și nu n eapărat în rândul organismelor
internaționale competente. În data de 9 august trupele rusești depășeau total zona de conflict
bombardând orașul Senaki, linia ferată și bază militară a acestuia cât și un aerodrom din
preajma capitalei Tbilisi. În timp ce în treaga opinie publică internațională cerea la unison
încetarea ostilităților față de Georgia, avioanele rusești aruncau câteva rachete “de avertizare”
pe lângă conducta BTC pentru a demonstra care ar putea fi prețul plătit de oricine ar dori să
intervină î n conflict47. În această zi, toate aerobazele și aerodromurile din Georgia au fost
bombardate. Ca urmare a acestor acțiuni, în Georgia este declarată starea de război și
mobilizarea generală48. Tot în 9 august, nave rusești de război au blocat portul georgia n Poti,
interzicând intrarea sau ieșirea oricărei nave în timp ce aviația bombarda orașul și portul până
aproape de distrugerea completă. Georgia nu a fost capabilă să facă față acestei invazii de
mare anvergură, pe apă, din aer și de pe bazele terestre, l ansând un apel disperat la ajutorul
opiniei internaționale. Aflat într -o vizită la Vladikavkaz, în Osetia de Nord, Premierul rus
Vladimir Putin afirma că Georgia a dat o “lovitura mortală” propriei integrități teritoriale.
La primele ore ale dimineții de 1 0 august, 6000 de militari din trupele ruse intrau prin
tunelul Roki împreună cu 90 de tancuri, 150 vehicule blindate, 250 de vehicule de artilerie și
alte capacități militare. Alți 4000 de soldați debarcau în portul Ochamchira din Abhazia
venind din portu l Sevastopol lansând astfel o invazie la scară mare din două părți. Precizia cu
care a fost executat atacul atestă indubitabil premeditarea, pregătirea și planificarea
operațiunii, mișcarea unui număr atât de mare de trupe necesitând o logistică a cărei
dezvoltare ar presupune o pregătire îndelungată. Rusia își începea bombardamentele, încă de
la primele ore ale dimineții, lovind fabrica de avioane de la Tbilisi și satul Urta din districtul
Zugdidi49. Capitala Osetiei de Sud era distrusă aproape în totalitat e, și se anunța retragerea
forțelor guvernamentale georgiene din regiune. În timp ce armata georgiană își anunța
retragerea din Osetia, trupele rusești anunțau capturarea capitalei Tshinvali50.
În după -amiaza acestei zile Ministerul rus al Afacerilor Extern e anunța termenii pentru
încetarea focului, în timp ce orașele Georgiei inclusiv Gori (al doilea ca mărime din țară) erau

47 Geogian Update – Attack on Baku -Supsa pipeline, 7 noiembrie 2008
48 Idem 33
49 The Occupation of Georgia by Invading Russian Forces Has Begun, As Dozens of Bombers Target Sites
Throughout the Country, luni, 11 August, 09:00 Tbilisi, Georgia
50 Government of Georgia, FOR IMMEDIATE RELEASE, luni, 11 August 20:20 Tbilisi, Georgia

18
bombardate constant. O declarație a guvernului georgian afirma că un aeroport civil din
Tbilisi era bombardat de avioanele rusești51. În comunicat se mai afirma și faptul că nu erau
întreprinse nici un fel de acțiuni militare în acea zonă. Georgia făcea apel la structurile
internaționale solicitând intervenția pentru oprirea invaziei52. Zorii zilei de 11 august
surprindeau bombardamentele rusești poziționate adânc în teritoriul georgian atingând o
multitudine de ținte printre acestea numărându -se și autostrada Tbilisi -Poti, satele din
împrejurimile orașului -port Batumi aproape de granița cu Turcia, radare civile, aerodromul
Shiraki de lângă Tbilisi, satul Eredvi de lângă Tskhinvali și pozițiile armatei georgiene din
defileul Kodori. În tot acest timp, președintele Medvedev anunța că operațiunile din Osetia de
Sud au fost suspendate, apoi un comunicat de la Moscova anunța că toate navele și
aeronavele din Marea Neagră ce se apropie de coasta abhadă vor fi distruse. Forțele Terestre
ruse anunțau că nu vor traversa granița de facto dintre Osetia de Sud și Georgia. În decurs de
trei ore de la această declarație, forțele rusești ocupau orașele Sen aki și Gori de pe teritoriul
aflat sub controlul autorităților legitime ale Georgiei. În cursul nopții de 12 august
președintele SUA, G.W. Bush a cerut Rusiei să își încheie imediat ofensiva asupra Georgiei.
În cursul dimineții aceleași zile, președintele Dimitri Medvedev declara că toate operațiunile
militare din Georgia au fost suspendate. Mai târziu în aceeași dimineață, „ca parte a sistării
operațiunilor”, aviația rusească bombarda orașul Gori, la câțiva kilometri de capitala Tbilisi
bombardament în car e erau uciși un civil și un jurnalist. De asemenea, era bombardată încă
odată conducta BTC, de data aceasta în apropiere de Rustavi. Acesta era cel de -al doilea
bombardament efectuat asupra conductei de petrol BTC (Baku -Tbilisi -Cehyan) care nu a
produs nic i el avarii.
Faptul că bombardamentele asupra conductei nu și -au atins ținta nu a fost o
întâmplare. În cazul în care conducta ar fi fost avariată, alte două țări în afara de Georgia ar fi
fost afectate economic, Turcia și Azerbaidjan, dar avertismentul a fost transmis implicit și
Uniunii Europene și SUA pentru a preveni orice tip de intervenție și a reprezentat, simbolic,
marcarea teritoriului de către Rusia, țară care prelua astfel definitiv Caucazul de Sud.
Cu teritoriul ocupat, cu trupele ruse la margi nea capitalei Tbilisi, cu amenințarea schimbării
de regim și circulația ruptă în două între Est și Vest, cu conducta de petrol și gaze Est -Vest
amenințată, Georgia era în condițiile unei capitulări necondiționate în fața Rusiei.

51 Government of Georgia Russian Fighter Jets Bomb Tbili si’s Civilian Airport, duminicã 10 August, 20:30
Tbilisi, Georgi a
52 Government of Georgia Sunday, August 10 • 20:30 Tbil isi – Russian Fighter Jets Bomb Tbilisi’s Civilian
Airport

19
Avertismentul simbolic din acțiunile ruse au fost emise în principal pentru Alianța Nord –
Atlantică dar și pentru UE, în privința fragilității rutelor alternative de transport al resurselor
caspice către Europa, care să fi pus capăt monopolului gazului rusesc și transportului
control at de Rusia. Astfel, presiunile rusești se materializau și asupra aliaților și partenerilor
Georgiei, care ar fi putut interveni pentru a o sprijini. Acțiunile rusești ce au urmat
conflictului vor arăta că aceste bomardamente „de avertizare” aveau, de asem enea, precisul
scop de a transmite un mesaj puternic tuturor țărilor ce râvnesc la petrolul mării Caspice.
În aceeași zi, președintele Medvedev informa UE că a ordonat oprirea tuturor operațiunilor
militare din Georgia cu toate că, la scurt timp de la acea stă notificare baza Vaziani de lângă
Tbilisi era bombardată, din nou, de aviația rusă. Pentru a “susține” declarația președintelui
rus, forțele rusești bombardau de asemenea, satul Sakoritno din regiunea Kaspi și satul Ruisi
din Kareli53. Guvernul georgian a emis o notă aducând la cunoștință opiniei internaționale
aceste fapte ce contraziceau declarațiile președintelui rus din acea dimineață54. După ce
Georgia a anunțat retragerea trupelor sale din defileul Kodori, Rusia acuza în continuare că
unități georgie ne continuau să tragă asupra trupelor sale din acea zonă. În cursul după –
amiezii, președinția franceză a UE anunța că ambii actori implicați în conflict au fost de acord
cu semnarea planului de șase puncte de încetare a ostilităților. După ce acest anunț a fost
făcut, Moscova avertiza că va întreprinde noi „măsuri” dacă Georgia nu este de acord cu
„planul de pace” ce -i era impus. Pentru a pecetlui acordul de pace, trupele rusești jefuiau
baza militară de la Senaki55 și satele Berbuki, Rakha, Sveneti, Kheltub ani,
Karaleti din districtul Gori, avansând până la 20 de km de Tbilisi.
Au fost raportate jafuri, răpiri, crime și alte atrocități din partea armatei ruse
asupra populației civile georgiene. În aceste condiții, Georgia a trimis o scrisoare comunității
internaționale56 în care îi cerea ajutorul și solicita intervenția acesteia pentru stoparea
atrocităților și folosirii armelor neconvenționale, fapt semnalat și de un observator al
drepturilor omului din partea ONU57. Secretarul de stat al SUA Condoleeza Rice a vizitat din
nou Georgia pentru a discuta cu președintele Saakasvili planul de pace semnat, în timp ce

53 Gove rment of Georgia – URGENT: Russian jets currently bombing Georgian villages outside South Ossetia,
marti 12 august 15:00 Tbilisi, Georgia
54 Government of Georgia URGENT: Georgia confirm s continued presence of massive Russian occupation
force marti, 12 august, 17:50 Tbilisi, Georgia
55 Ministry of Foreign Affairs of Georgia – Urgent: Russian side steals unifor ms, 13 august 2008
56 Appeal of the Parliament of Georgia to the International Community – Tbilisi, 14 august 2008
57 Georgia Update – The Facts on Ethnic Cleansing of Georgia ns during the Russian invasion and occupation, 8
Octombrie, 2008

20
ministrul de externe georgian avea o întrevedere cu secretarul general ONU, Bam Ki -Moon,
care îl asigura pe acesta de tot sprijinul Națiunilor Unite.
Reacția Rusiei față de susținerea internațională primită de Georgia, se subînțelegea din
întârzierea onorării acordului de încetare a focului, continuând ostilitățile și violențele pe tot
cuprinsul Georgiei. Atât atrocitățile din partea soldaților ruși și a s eparatiștilor cât și epurarea
etnică întreprinsă în Abhazia împotriva georgienilor au fost recunscute ulterior de
ONU58. Trupele rusești au continuat să ocupe Georgia, încălcând în continuare acordul
semnat. Într -un comunicat dat presei internaționale, NATO își afirma poziția legat de
recentele evoluții ale conflictului ruso -georgian, denunțând prezența trupelor ruse în Georgia
ca fiind un factor destabilizator în zona Caucazului de Sud. În pofida cerințelor de respectare
a integrității teritoriului suveran al Georgiei, formulate de mai toate institutiile
internaționale, comandantul Statului Major General rus, gen. Nikolai Makarov, declara că vor
fi păstrate 18 puncte de control în zona -tampon (teritoriul efectiv al Georgiei) și că 2142 de
soldați vor rămâne pe linia „graniței” dintre regiunile separatiste și restul Georgiei, încălcând
astfel, de facto , acordul semnat și legislația internațională59.
Pentru a sublinia cât mai explicit poziția dificilă în care se află țara sa, într -un discurs oficial,
președintel e georgian Saakashvili acuza deschis Rusia de atrocități, invazie asupra unui
teritoriu unui stat suveran și numeroase încercări de dezbinare a acestuia, făcând apel la toate
națiunile să fie solidare cu cauza Georgiei60. În urma declarațiilor ruse de menți nere a
punctelor de control pe teritoriul efectiv al Georgiei, Parlamentul georgian a decis formal
întreruperea mandatului trupelor de menținere a păcii și cerea înlocuirea celor ruse cu forțe
internaționale. În replică, Președintele Federației Ruse Dmitri Medvedev recunoștea
independența Abhaziei si Osetiei de Sud61 la recomandarea Consiliului Federației, camera
superioară a Parlamentului rus62. Recunoașterea independenței provinciilor separatiste era
prezentată drept o consecință a declarării unilaterale a independenței Kosovo de la începutul
anului. Rusia avertizase în mai multe rânduri că recunoașterea independenței provinciei
sârbești de către un număr destul de mare de țări occidentale și nu numai (inclusiv SUA), va
avea repercusiuni directe. Sub umbrela recunoașterii unilaterale a provinciei sârbe, Moscova,

58 U.N. RESOLUTION ON ABK HAZIA SHOWS WHO’S WHO ON ETHNIC CLEANSING –
http://www.jamestown.or g/single/?no_cache=1&tx_ttnews% 5Btt_news%5D=33643
59 Russian soldiers will stay in Georgia – http://articles.latimes.com/2008/aug/21/world/fggeorgia21
60 Georgian president accuses Russ ia of aggression – http://en.rian.ru/world/20080421/ 105569186.html
61 Russia Recognizes Independence of Georgian Regions (Update4) –
http://www. bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=afAvlgTbOoAg&refer=canada
62 Georgia Update – World Deplores Russia’s Illegal Attempt to Recognize the “Independence” of Georgia’s
Territories of South Oss etia & Abkhazia – 6 SEPTEMBRIE, 2008, 19:00 TBILISI

21
împreună cu guvernele celor două provincii separatiste, își atribuiau libertatea de a acționa
după bunul plac în acele teritorii, interzicând complet orice formă de observare internațională.
Situația umanitară se agrava deoarece în zona de control instituită de Rusia în jurul
Abhaziei, pe teritoriul georgian, aveau loc epurări etnice masive în satele georgiene,
întreprinse de milițiile abhaze ce însoțeau trupele rusești care, la rândul lor, masacrau ci vilii
georgieni în toate zonele ocupate. În urma acestor declarații, Consiliul Permanent al OSCE a
adoptat decizia de a mări numărul observatorilor militari din zona Georgiei la peste 100.
În data de 19 august, a avut loc un Consiliu extraordinar al NATO î n care era exprimată grava
îngrijorare a organizației în legătură cu stabilitatea și siguranța în zona Georgiei și se solicita
o soluție pentru pacea durabilă în regiune care trebuia să conțină respectarea totală a
drepturilor Georgiei ca țară. Ca răspuns la propunerile membrilor NATO, ministrul de
externe rus Serghei Lavrov declara că Rusia va acționa pe cont propriu pentru a -și apăra
interesele și critica actuala structură de securitate din Europa, acuzând NATO că a provocat
conflictul din august prin vân zarea de arme georgienilor. În timp ce ambasada rusă de la
Tbilisi își încheia activitatea – în urma ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două state,
Rusia ieșea la rampă cu acuzații asupra SUA, afirmând că reînarmează Georgia în spatele
aparențelor ajutorului umanitar. Pe data de 7 septembrie președintele rus Dimitri Medvedev
dădea o declarație de presă în care afirma că „regretă neînțelegerea neașteptată” dintre Rusia
și Georgia și afirma că între cele două popoare există un sentiment de fraternitat e pentru ca,
după doar câteva zile, să afirme că recunoașterea independenței Abhaziei și Osetiei de Sud
este ireversibilă. 20% din teritoriul georgian fusese, practic acaparat de către Rusia, declarat
drept stat independent și controlat de către trupele ru se care au preluat toate prerogativele de
securitate și apărare ale celor două regiuni. Președintele Medvedev mai declara că
„agresiunea georgiană” din 8 august echivalează cu un „11 septembrie” pentru Rusia și că nu
ar ezita să atace din nou Georgia, chia r dacă aceasta ar fi pe cale să adere la NATO. Rusia a
semnat acorduri de cooperare diplomatică, economică și militară cu Abhazia și Osetia de Sud
prin care a sporit contigentul militar rus cu un total de 7600 de soldați63. Dimitri Rogozin –
trimisul perman ent al Rusiei la NATO – a anunțat că cei 7600 de soldați au fost aduși la
cererea guvernelor din Abhazia și Osetia și că „nu încalcă acordul mediat de UE”. Acuzația
administrației de la Tbilisi conform căreia Rusia „anexează de facto” cele două regiuni și
cererea SUA de respectare a integrității teritoriale a Georgiei, au rămas ambele fără ecou în

63 Georgia Update – Russia Reinforces Troops in Georgia, Continuing to Defy Ceasef ire Agreement on Eve of
Visit by EU Le aders to Moscow & Tbilisi – 8 SEPTEMBRIE , 2008, 13:00 TBILISI

22
palatele de la Kremlin. La data de 1 octombrie, observatorii UE își începeau activitatea pe
teritoriul georgian în cadrul EUMM (European Union Monitoring Mission) , misiune
ce viza monitorizarea operațiunilor de retragere a forțelor ruse din regiune. Rusia a anunțat că
a respectat acordul de încetare a focului și că forțele suplimentare de pe teritoriul georgian au
fost retrase mai repede decât se stipula în acordul creat de președinția franceză a UE, în
Georgia rămânând doar forțele de menținere a păcii cerute de „părțile abhadă si osetă”.
Un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe Georgian a răspuns afirmațiilor rusești
anunțând că acele forțe militare ruse, care au inv adat Georgia pe 7 august și mai apoi au
rămas în mare parte pe teritoriul georgian, nu pot fi denumite decât forțe de ocupație iar orice
referire la statutul lor de „forțe de menținere a păcii” este fără bază legală sau politică.
În ciuda a ceea ce declara , Rusia încă încălca în mod grosolan acordul de 6 puncte semnat,
care mandata revenirea la status -quo ante, dinainte de izbucnirea violențelor64.
Concluzii

Rușii au plănuit de mult timp ofensiva în Georgia. Au plănuit -o și și -au poziționat
trupele blindat e, în efective cam de două divizii, imediat la nord de tunelul Roki. Iar pe lângă
cele două divizii de blindate, cu toată logistica lor, a fost nevoie cel puțin încă pe atâta
susținere de infanterie, inclusiv motorizată Acesta a fost nucleul Armatei 58 con dusă de
general -locotenent Anatoli Kruliov, rănit în timpul confruntărilor. Armata 58 s -a evidențiat
inițial prin represaliile din Cecenia. Rusia a explicat că apariția trupelor sale tocmai la timp s –
a datorat exercițiului militar desfășurat în nord, înche iat la 2 august. Dar trupele rusești nu s –
au retras la încheierea exercițiului militar, ci dimpotrivă, s -au îndreptat spre tunelul Roki,
așteptând izbucnirea ostilităților. Deplasarea lor a început mult mai devreme. În schimb, la
încheierea exercițiului mi litar georgian, cei 1000 de soldați americani participanți au plecat
din Georgia. Încă un aspect care ne duce la ideea premeditării de către Rusia, încă cu mult
timp înainte.
La 9 august, a doua zi după ce, conform surselor ruse, au intrat prin tunelul Roki în
Osetia de Sud, rușii pornesc ofensiva în Abhazia, încă pe două linii divergente, spre sud -est,
către Poti și interiorul teritoriului georgian, și spre nord -est, prin defileul Kodori, participand
divizia a 7 -a Novorosiisk, a 76 -a Pskov, a 20 -a mecan izată și a 8 -a infanterie marină.

64 Statement of the Ministry of Foreign Affairs of Georgia on the press release issued by the Ministry of Foreign
Affairs of the RF regarding withdrawal of Rus sian Armed Forces from Georgia – Tbilisi, 13 October 2008

23
transportarea unei divizii, fie ea și de desant aerian, necesită săptămâni de pregătire, tot din
cauza logisticii. Nu este suficient să aduci oamenii la punctul de plecare în ofensivă, ci
trebuie să le aduci armament, vehi cule, muniții și subzistență, și să le asiguri tot necesarul,
aspecte care nu se văd în filmele de război. Dar a căror importanță este covârșitoare, fără de
care nu se pot duce nici măcar operațiuni defensive, cu atat mai mult ofensive.
Navele din flota Mă rii Negre au părăsit portul Sevastopol în seara de 8 august. Dar pentru a
participa la lupte, era nevoie ca ele să fie înarmate, pregătite de război. Ori, acest lucru
necesită de asemenea săptămâni de pregătire. Muniția, armamentul, mai ales rachetele, nu se
păstrează la bordul navelor pe timp de pace, mai ales în porturi, din motive de securitate.
Condițiile de păstrare inadecvate, precum și riscurile accidentelor (vezi cazul submarinului
Kursk, în anul 2000). Pentru evitarea acestor riscuri, muniția se pă strează în cea mai mare
parte în depozite sigure. La bord există doar un stoc limitat, pentru a putea face față unor
evenimente nedorite. În rest, totul se încarcă în momentul declanșării alarmelor de luptă.
Toate țările au impus grade diferite de alertă, cele mai cunoscute din filme fiind cele
americane, de tipul Defcon, de la 1 până la 5. Ori, în seara de 8 august, navele rusești din
Sevastopol erau gata de luptă, ceea ce impune logic că au fost deja înarmate și pregătite de
război, din moment ce scufundă cu rachete o navă de patrulare georgiană odată ajunse în
preajma coastelor Georgiei, două zile mai târziu. Mai mult, întâlnesc navele de desant,
plecate mai devreme, acestea încărcate cu militarii din infanteria marină. Aceștia când au fost
îmbarcați, deo arece infanteriștii marini nu dorm pe navele de desant. Ei au fost îmbarcați cel
puțin cu două zile mai devreme, iar armamentul și echipamentul lor a fost adus și mai
devreme. O altă dovadă a premeditării acțiunii, cu mult înaintea izbucnirii ostilităților între
Georgia și Osetia de Sud.
Loviturile aeriene contra obiectivelor georgiene s -a desfășurat după un program
prestabilit. Conform declarațiilor unui expert militar american, numai elaborarea programelor
de zbor, a reînarmărilor și aprovizionărilor unui asemenea atac aerian ar fi necesitat luni de
pregătire. Dar raportul ne dă o dimensiune a nivelului programării, care exclude din start
posibilitatea ca aviația rusă să fi mers orbește, fără o planificare minimă de câteva săptămâni.
În operațiunea „Furtun ă în deșert”din 1991, americanii și aliații lor au pregătit campania de
bombardamente asupra Irakului timp de mai multe luni. la fel în cazul bombardamentelor
NATO asupra Iugoslaviei din 1995 și 1999. Din nou, teza susținută de Rusia a răspunsului la
agres iunea Georgiei nu stă în picioare.

24

Bibliografie

 http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=33643
 http://www.kommersant.com/p914485/Georgia_Troops_Russia/
 http://www.ln.mid.ru/Brp_4.nsf/arh/79C58F476CAEC4E8C32574040058934C?Open
Document
 http://www.ziare.com/international/stiriexterne/georgia -da-kalasnikov -ul-pe-arme –
americane -218589
 http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=afAvlgTbOoAg&refer
=canada
 http://www.theglobeandmail.com/news/world/article695691.ece
 http://afp.google.com/article/ALeqM5hWgpFUH_fh_ -0jPdK -9ZJFj_LgMw
 https://en.wikipedia.org/wiki/2008_Russo -Georgian_diplomatic_crisis
 https://www.foreignaffairs.com/articles/russia -fsu/2008 -11-01/five-day-war
 http://www.ecfr.eu/article/commentary_in_the_shadow_of_ukraine_seven_years_on_
from_russian_3086
 http://edition.cnn.com/2014/03/13/world/europe/2008 -georgia -russia -conflict/
 http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/14/razboiul -ruso-georgian -din-2008 -in-
vizorul -cpi-pentru -crime -de-razboi -08-19-42
 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vara -tancurilor -2008 -micul -r-
zboi-ruso-georgian -care-zguduit -lumea
 Decision of the Parliament of Georgia On Endorsement of N 402 Decree of the
President of Georgia, “On Declaration of the S tate of War on the Whole Territory of
Georgia and Full Mobilisation”, 9 August 2008
 Ordinance no. 402 Of the President of Georgia On Declaration of the State of War on
the Whole Territory of Georgia and Full Mobilization – 9 august 2008, Tbilisi