Introducere … … … … 2 [629363]
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 2
Capitolul 1 . Despre garanții ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
Secțiunea 1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 4
Secțiunea 2. Garanțiile reale cu deposedare ………………………….. ………………………….. ….. 4
Secțiunea 3. Garanțiile reale fără deposedare ………………………….. ………………………….. .. 7
Capitolul 2 . Ipoteca mobiliară ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
Secțiunea 1. Aspecte generale privind ipoteca mobiliară ………………………….. ……………. 9
Secțiunea 2. Reglementarea din Codul civil -dispoziții comune atât ipotecii mobiliare, cât
și celei imobiliare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
Secțiunea a 3 -a. Obiectul ipotecii mobiliare ………………………….. ………………………….. .. 21
Secțiunea a 4 -a. Perfectarea ipotecii mobiliare ………………………….. ………………………… 26
Secțiunea a 5 -a. Efectele ipotecii mobiliare ………………………….. ………………………….. … 32
Secțiunea a 6 -a. Stingerea și executarea ipotecii mobiliare ………………………….. ……….. 41
Secțiunea a 7 -a. Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare ………………………….. . 50
Capitolul 3. Contractul de ipoteca ………………………….. ………………………….. …………….. 54
Secțiunea 1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 54
Secțiunea a 2 -a. Caractere juridice ………………………….. ………………………….. …………….. 56
Secțiunea a 3 -a. Condiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. 56
Secțiunea a 4 -a. Obiectul contractului de ipotecă ………………………….. …………………….. 57
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 59
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 63
2
Introducere
Ipoteca mobiliară este o instituție de drept civil cu un rol fundamental atât în
circuitul civil, cât și în cel comercial. Ea este o garanție reală mobiliară, adică poartă
asupra bunurilor mobile , fără însă a se ajunge la deposedare. C redem , așadar, că această
instituție se prezintă ca un lian t între garanții le cu deposedare și ipoteci le imobiliare.
Ipoteca mobiliară î mprumută de la ipoteci lipsa deposedării și alte beneficii, iar de la
garanțiile cu deposedare, aceasta împrumută obiec tul ipotecii, respectiv bunuri mobile.
Ceea ce apare ca element de noutate, în cazul ipotecii mobiliare, spre deosebire de
garanțiile cu deposedare, este că ipoteca mobiliară poate purta și asupra bunurilor mobile
incorporale.
Această figură juridică relativ nouă1 va fi tratată în prezenta lucrare sub două
aspecte: o abordare teoretică, ce va încerca să deslușească sensul normelor legiuitorului
român, și o a doua abordare, una funcțională , având însărcinarea de a arăta modul cum
funcționează în practică această instituție.
Deși vom avea în vedere această abordare dualistă, ea nu se va răsfrange asupra
structurii lucrării, care va rămâne esențialmente teoretică. Abordarea fu ncțională are
meritul de a defini sensul normelor în sensul aplicării lor practice .
O garanție are rolul de a spori șansa executării unui contract. Așadar , ea are un
prim rol de a “convinge” debitorul să își execute obligația, dar mai are și un rol subsidiar,
și anume ca obligația debitorului să fie executată prin însăși garanția contr actului.
Această viziune asupra ipotecii mobiliare este una civilistă.
1 Spunem relativ nouă întrucât ea a mai fost cunoscută de sistemul juridic românesc sub o altă denumire, și anume
garanție reală mobiliară, astfel cum era ea reglementată de legea 99/1999. Ceea ce apare îmbracat sub această
denumire de ipotecă mobilară nu comportă deosebiri fundamentale. Ele nu sunt esențiale, dar le vom arăta în
prezenta lucrare.
3
De asemenea, o garanție are un rol important în economie, întrucât ea susține
creditarea, în condițiile în care creditare a este motorul economiei capitaliste. Specificul
acestei garan ții reale mobiliare, și anume ipoteca mobiliară, în cazul aceste i viziuni
economico -comerciale, constă în faptul că nu avem deposeda re. Deposedarea poate av ea
repercursiuni negative asupra economiei, de oarece anumiți comercianți, deposedați fiind
de un bun care le este esențial scopului lucrativ, profitul lor va fi afectat negativ. Așadar,
ipoteca mobiliară își găsește cel mai bine rațiunea de a fi p rin existența acestui palier
economic , preluând -o de la fosta garanție reală mobiliară2
2 Fosta garanție reală mobiliară a fost adopt ată sub auspiciile economice de înainte de 2000, când creditarea era
necesară pentru dezvoltarea economiei românești.(legea 99/1999).
Despre garanții
4
Capitolul 1
Despre garanții
Secțiunea 1. Noțiune
Instituția garanției încurajează executarea unui contract. Deși principiul pacta
sunt servanda presupune că legea părților o reprezintă contractul, constatăm că acest
principiu își dovedește eficacitate și aplicabilitate mult mai mult în cazul contractelor cu
executare uno ictu . Așadar, în cazul contractelor cu executare succesivă se pune problema
unui adaos față de acest principiu, și anume garanțiile. Ceea ce se garanteză, în fapt, sun t
obligațiile debitorului care și le va executa succesiv. Exempl ificăm cu un contract de
credit prin care o bancă va pune la dispoziție o sumă de bani debitorului, iar acesta din
urmă va returna suma în rate, adică executarea obligațiilor sale față de creditor se va
desfășura succesiv.
Aceste garanții se împart în două mari ramuri, și anume, garanții personale și
garanții reale . De asemenea, garanțiile reale se îm part în două mari ramuri, și anume
garanții reale cu deposedare și garanții reale fară deposedare.
În continuare vom aborda, pe scurt, problema garanț iilor cu deposedare, ca apoi să
trecem la cele fară deposedare, iar în final să tratăm ipoteca mobiliară.
Secțiunea 2. Garanțiile reale cu deposedare
Garanțiile reale cu deposedare sunt reglementate de Codul civil din 2011. Acest ea
presupun ca un bun, de regulă, al debitorului să fie dat în stăpânirea materială a
creditorului, care are astfel o garanție, ce doar pare solidă și efectivă, fiind de adesea puse
Despre garanții
5
într-o umbră defavorabilă de garanțiile reale fară deposedare3. Garanțiile reale cu
deposedare pot prezenta anumite inconveniente pentru creditor, inconvenient e de natură
economică, deoarece prin indispon ibilizarea bunului, adică prin deposedare, în sarcina
creditorului se nasc anumite obligații referitoare la deposedarea bunului, cheltuieli legate
de conservare etc.4.
Gajul presupune deposedarea debitorului de bunul dat în gaj. Gajul presupunea
paralizarea a ctivității comerciale a debitorului degrevat de bunul deoarece marfa
cumpărată pe credit ar fi trebuit să fie în posesia instituției bancare creditoare5. Mai mult
de atât , băncile ar fi trebuit să cheltuie excesiv pentru a deține depozite imense pentru a
ține aceste bunuri în custodie6.
“Aceste sincope au avut ca efect ca mai multe instituții financiare internaționale să
solicite Guvernului adoptarea unui cadru legislativ favorabil creditului prin institui rea
unei reglementări flexibile a garanțiilor reale mobiliare ”7.
Așadar, înainte de enumerarea garanțiilor cu deposedare și de prezentarea lor
succintă, am dorit a prezenta unele inconveniente ale acestora, din cauza faptul ui că ele
reprezintă niște instituții vechi de drept civil, pentru a pune în continuare într -o lumină
favorabilă instituția ipotecii mobiliare, ce reprezintă o garanție reală mobiliară fară
deposedare.
Gajul este o garanție reală mobiliară care se constituie prin deposedarea
debito rului de bunul grevat, conferind titularului său atât un drept de urmărire, cât și un
drept de preferință. Acesta este reglementat de Codul civil prin art. 2480 -2494.
Această garanție reală mobiliară cu deposedare, respectiv gajul, poate purta asupra
bunu rilor mobile corporale sau titluri negociabile emise în formă materializată. Așadar
forma materializată a bunului este esențială naturii juridice a gajului, deposedarea
putându -se realiza numai asupra unui bun mobil corporal, iar dacă este incorporal exist ă
3 Paul Vasilescu, Drept civil. Obligații, Editura Hamangiu, 2012, pag. 184.
4 Paul Vasiliescu, op. cit. , pag. 184.
5 Radu Rizoiu, Garanțiile reale mobiliare.O abordare funcțională, Editura Universul Juridic, 2011, pag. 20.
6 Radu Rizoiu, op. cit., pag. 21.
7 Idem.
Despre garanții
6
anumite cazuri când această formă este materializată printr -un înscris ce îi ține locul
bunului incorporal și face ca gajul sa fie aplicabil și în acest caz.
Constituirea gajului (art. 2481) are loc prin remiterea bunului sau titlului către
creditor sa u, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimțământul
debitorului, în scopul garantării creanței. Constatăm că pentru constituirea gajului nu este
nevoie de un înscris (un contract de gaj), iar acesta se constituie doar prin operațiunea de
mai sus. Am putea vorbi de un contract de gaj în sens de negotium (operațiunea) și nu în
sens de instrumentum, cum vorbim la ipoteca mobiliară.
Despre publicitatea gajului art. 2482 C. civ ne arată că aceasta se poate realiza în
două moduri, fie prin deposedare, fie prin înscrierea la arhivă. Precizăm că trebuie ca
deposedarea trebuie să fie publică și neechivocă, întrucât s -ar putea crea aparența că cel
deposedat are bunul liber de orice g aranție și acest lucru ar putea induce în eroare terții.
În acest caz, gajul nu este opozabil terților deoarece publicitatea gajului este echivocă.
Art. 2485 C. civ. prevede că gajul există numai atât timp cât creditorul deține
bunul gajat sau, după caz, cât timp este valabilă andosarea titlului la ordin. Însă, gajul nu
se stinge dacă c reditorul nu mai deține bunul fă ră voia sa, prin fapta altei persoane, dacă
creditorul a remis debitorului bunul pentru a -l repara, transforma sau ameliora sau dacă
credito rul a remis bunul unui alt credior al debitorului său în cadrul unei proceduri de
urmărire silită.
Dreptul de retenție înseamnă refuzul de restituire a unui bun al altuia, până la
momentul și sub condiția plății datoriei născute în legătură cu acel bun8. Retentorul este
creditorul unei obligații patrimonială al cărui debitor e perso ana care cere remiterea
bunului, prop rietară a bunului reținut de retentor9.
Reglementarea dreptului de retenție s e găsește la art. 2496 -2499, C. civ .
Condițiile juridice ale dreptului de retenție, așa cum reiese din art. 2495 -2496, Cod
civil, sunt că dreptul de retenție poate să poarte pe orice bun corporal sesizabil ce se află
în circuitul civil, bunul reținut trebuie să fie proprietatea exclusivă a de bitorului,
8 Paul Vasilescu, Drept civil. Obligații, Editura Hamangiu, 2012, pag. 196.
9 Paul Vasilescu, op. cit. , pag. 196.
Despre garanții
7
deposedarea inițială să fi fost legitimă și retentorul să fi fost de bună credință. De
asemenea precizăm că trebuie să existe o legătură între retenție, bun și datoria ce se cere a
fi plătită.
Supunem atenției că cel care exercită un drept de r etenție are anumite obligații, și
anume cum se comportă cu bunul afectat retenției. Cel care exercită un drept de retenție
trebuie să manifeste diligența unui administrator al bunului altuia, împuternicit cu
administrarea simplă.
Secțiunea 3. Garanțiile reale fără deposedare
Garanțiile reale fară deposedare sunt acele garanții ce presupun ca bunul să
rămână în posesia debitorului, cu consecințe pozitive în plan economic. Bunul afectat de
garanție rămâne în stăpânirea debitorului. Această clasă de gar anții reale are în
componență privilegiile și ipotecile. În scurta noastră prezentare vom face referire la doar
la privilegii și ipoteca mobiliară.
Privilegiile reprezintă o preferință, acordată unui anumit creditor în raport cu un
anumit bun. El poate f i legat de o ipotecă si astfel creditorul este întărit și avantajat legal,
primând în fața altei ipoteci, chiar și anterioare10. Priviegiile sunt reglementate de art.
2333 -2342 C.civ. Privilegiile sunt simple cauze de preferință. Ele acordă creditorului
privilegiat numai drep tul de a fi plătit cu întâietate din prețul obținut în urma vânzării
bunului grevat11. Privilegiile nu confe ră creditorului un drept de urmărire ca și garanțiile.
Posibilitatea ca un creditor privilegiat să ceară vânzarea unui bun pentru îndestularea unei
creanțe se bazează pe dreptul de gaj general asupra unui patrimoniu și nu pe un drept de
urmărire al unui p rivilegiu, deoarece acest drept nu există.
10 Paul Vasilescu, op. cit. , pag. 140.
11 Liviu Pop, Ionuț -Forin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile , Ed. Universul
Juridic, pag. 801.
Despre garanții
8
Spre deosebire de garanții, izvorul privilegiilor este numai legea, așa cum ne arată
art. 2333 C. civ. .
Privilegiile se pot clasifica în generale și speciale, așa cum ne arată art. 2338 și
2339 Cod civil. Art. 2334 ne spune că privilegiile devin opozabile fără înscriere, de
principiu.
Având un caracter accesoriu, privilegiul nu mai există dacă nu mai există creanța
garantată (art. 2337 Cod civil).
Ipoteca mobiliară este acea garanție reală fă ră deposedare ce poartă asupra
bunurilor mobile (un bun mobil sau o universalitate), corporale sau incorporale. Putem
afirma că în mare măsură ipoteca mobiliară este moștenitoarea fostei garanții reale
mobiliare, reglementate de legea 99/1999. Noua reglementare preia foart e multe aspecte
legislative din legea 99/1999 ceea ce face ca ipoteca mobilară să aibă un aspect de
noutate absolut doar sub aspect terminologic.
Ipoteca mobilară conferă titularului său pos ibilitatea, în cazul în care debitorul nu
își execută obligația, de a urmări real și de a se îndestula cu preferință bunul afectat
ipotecii.
Ipoteca mobiliară
9
Capitolul 2
Ipoteca mobiliară
Secțiunea 1. Aspecte generale privind ipoteca mobiliară
Așa cum am spus încă de la început demersul nostru va fi în esență unul teoretic,
în privința ipotecii. Abordarea va fi una dualistă în sensul că vom face anumite referiri
practice pentru a le îmbina în mod armonios cu noțiunile abstracte , teoretice, totul pentru
a clarifica cât mai această instituție de drept civil.
Ipoteca mobiliară este o garanție reală mobiliară, instituită prin convenție, ce
poartă asupra unui bun mobil, corporal sau incorporal, sau poartă asupra unei
universalități de bunuri mobile și conferă titularului ei un drept de urmărire pentru
îndestularea crean ței sale.
Întregul drept civil are o rațiune de a exista și anume de a reglementa relațiile
patrimoniale și nepatrimoniale dintre subiectele de drept civil. Fiecare instituție de drept
civil are o rațiune de a exista, în particular. Întrebarea care se ridică, de ce ex istă această
ipoteca mobiliară? Ar fi lipsit de sens să abordăm această instituție doar din punct de
vedere normativ sau teoretic fară să aducem în discuție rațiunea de a f i. Răspunsul
general la întrebarea noastră poate fi dedus din terme nul de garanție. Adică se sporește
șansa executării unui contract. Creditorul are o mai mare siguranță cu privire la
executarea obligațiilor debitorului prin instituirea unei garanții. În cazul în care acest
aspect de a -l determina pe debitor să își execut e contractul nu reușește , garanția poate fi
executată, în acest fel creanța debitorului este sati sfăcută din însă și garanția instituită.
Un răspuns mai special ne bagă într -o problematică mai specială, controversată am
putea spune. Ipoteca mobiliară , fiind o garanție reală mobiliară prespune față de garanțiile
învechite lipsa deposedării, consecință ce se reflectă într -un mod pozitiv în plan
Ipoteca mobiliară
10
economic. “Garanțiile reale mobiliare (ipoteci mobiliare în prezent) reprezintă un
domeniu extrem de specializat al dreptului ”12. „Ele reprezintă un fapt de viață ”13.
„Creditul reprezintă motorul oricărei activități economice ”14. Sunt foarte puține la
număr astăzi întreprinderile care se finanțează numai din surse proprii15. C reșterea
economică nu este posibilă fară creditare, întrucât resursele sunt limitate16.
Deși ac tivitatea de creditare a fost i nițiată ca o relație bazată pe înc rederea pe care
o avea creditorul în însăși persoana debitorului, înmulțirea relațiilor comerciale și,
implicit, a activității de creditare, a impu s dezvoltarea unor instrumente juridice care să
permită cred itorilor profesioniști să diminueze riscul generat de insolvabilitatea posibilă a
debitorilor lor17.
Garanțiile r eale au apăru t în acest context pentru a înlocui încrederea personală cu
un fel de “asigurare” dată de valoarea unui bun al debitorului afectat pentru plata
obligației în caz ul în care debitorul nu o achita de bunăvoie la scadență18.
Revenind la întrebarea noastră cu un caracter mai special , avem în vedere că,
acum ceva timp , în legislația din România erau două tipuri de garanții reale, și anume
gajul și ipoteca imobiliară. Gajul presupunea deposedare, era o instituție învechită ce nu
mai corespundea condițiilor economic e de dinainte de 1999. Gajul era ineficient în cazul
împrumuturilor bancare. Fosta garanție reală mobiliară era cerută de condițiile economice
și soci ale. În privința deposedării nu merită să insistăm în mod deosebit întrucât justifică
existența ipotecii m obiliare și a fostei garanții reale mobiliare.
De vreme ce gajul presupunea deposedarea debitorului de bunul dat în gaj, acest
lucru însemna afectarea activității co merciale a acestuia, deoarece marfa cumparată pe
credit ar fi trebuit să fie în posesia creditorului și acesta ar fi trebuit să aibă niște
cheltuieli destul de importante pentru a ține aceste bunuri în custodie19.
12 Radu Rizoiu, op. cit. , pag. 16.
13 Idem.
14 Radu Rizoiu, op. cit. , pag. 19 .
15 Idem.
16 Idem.
17 Idem.
18 Idem.
19 Radu Rizoiu, op. cit. , pag. 21.
Ipoteca mobiliară
11
Dificultățile menționate a u avut consecințe negative asupra activității economice și
Înalta Curte de Casație și Justiție (fosta Cu rte Supremă de Justiție) a fost nevoită să
extindă în mod nepermis excepția instituită de dispozițiile art. 480 alin. (4) din Codul
comercial astfel încât să permită instituirea unor serii de gajuri fară deposedare20.
Datorită cerințelor interne, la insis tențele din străinatate a fost reformat sistemul de
garanții reale, prin instituirea unei garanții reale mobilare fără deposedare21. Dezvoltarea
economică a României în condițiile economiei de piață liberă (economie capitalistă)
depindea de instituirea unui credit ieftin, acest credit ieftin putând fi acordat numai dacă
era garantat.
De aici deducem că instituire a unei garanții reale mobiliare fară deposedare putea
avea efecte prielnice dezvoltării econimice, deducere suținută și de interesul unor
organisme internaționale (Banca Mondială) în crearea unui proiect de lege, pe care l -a și
finanțat.
Pentru a putea pune în lumină această instituție de drept civil, ipoteca mobiliară ,
credem că este necesară în această secțiune introductivă o prezentare practică și succintă
a aspectelor privind creditarea. Astăzi creditarea este indisolubil legată de garantare.
Creditarea sănătoasă și ieftină asigură d ezvoltarea societății. Astfel este important a avea
un sistem al garanțiilor eficient pentru a permite o creditare ieftină și în final să asigurăm
dezvoltarea economică. Precizăm că nu se interpretează prin termenul de creditare doar
creditare comercială , de multe ori avem credite de nevoi personale, mai concret pentru
achiziționarea unor bunuri de uz casnic, de uz personal etc. sau putem vorbi și de credite
pentru studii sau alte nevoi personale. Astfel raportul obligațional în care intervine
garantarea, în speță , printr -o ipotecă mobiliară, nu este neapărat acel tip de creditare
clasic. Tipul de creditare comercial este cel care ne ajută să punem în evidență cel mai
bine acest sistem al garanțiilor reale mobiliare, în cazul nostru ipoteca mobiliară, fiin dcă
le justifică cel mai bine existența prin prisma unei abordări funcționale. În finalul lucrării,
vom găsi două justificări teoretice și una practică ale existenței ipotecii mobiliare.
20 Idem.
21 Garanția reală mobiliară a fost reglementată de legea 99/1999.
Ipoteca mobiliară
12
Nu putem discuta despre garanțiile reale (drepturi accesorii) în abse nța raportului
obligațional principal22. Acest raport obligațional este adesea mulat pe o relație de
creditare comercială23.
Lumea contemporană este bazată pe credit , iar consumatorii și majoritatea
afacerilor au succes și se dezvoltă datorită disponibilității creditului24. Accesul la credit
trebuie să fie facil pentru ca această resursă indispensabilă vieții sa fie ieftină. Un credit
scump îngreunează dezvoltarea, unul ieftin o facilitează.
Spre exemplu , ne putem imagina un credit pentru o soc ietate agricolă, prin
instituirea unei ipoteci mobiliare asupra unei combine de cereale, credit acordat la o
dobandă de 5% pe an tocmai datorită existenței ipotecii mobiliare care garantează
raportul obligațional al societății agricole.
În concluzie, ipote ca mobiliară sporește încrederea creditorului de a se angaja într –
un raport obligațional care îl supune la un anumit risc, risc mai mare decât cel al
debitorului, iar în caz de neexecutare a obligației debitorului acesta poate executa bunul
afectat ipoteci i.
Secțiunea 2. Reglementarea din C odul civil -dispoziții comune atât ipotecii
mobiliare, cât și celei imobiliare
În Codul civil din 2011 , în Titlul XI , avem reglementate privilegiile și garanțiile
reale, capitolul III și capitolul IV fac referire la ipotecă în general, iar în secțiunea a 3 -a
avem reglementată ipoteca mobiliară.
Deși problematicile despre perfectare, efectele ipotecii, trans mitere ș i executarea
ipotecii vor fi tratate în secțiuni separate, în prezenta secțiune ne propune m o prezentare
generală a reglementării din Codul civil, ce are un scop introductiv.
22 Radu Rizoiu, op. cit. , pag. 35. În capitolul I, Realismul juridic: Garanțiile reale (mobiliare) sunt necesare se
vorbește despre utilitatea acestor instituții de drept civil, utlitate centrată pe aspectele creditării.
23 Idem.
24 Radu Rizoiu, op. cit., citare din această lucrare – L. R. Lupica, Circumvention of the Bankruptcy Process: The
Statutory Institutionali zation of Securitization, în “Connecticut Law Review” nr. 33/2000, pag 199.
Ipoteca mobiliară
13
Art. 2343 C. civ. ne vorbeș te în general despre ipotecă, fă ră a diferenția între
ipoteca mobiliară sau imobiliară, însă deosebește obiectul ipotecii, respectiv bunuri
mobile și bunuri imobile. Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile
afectate executării unei obligații ; rezultă din acest text legal că ipoteca, fie ea mobiliară
sau imobiliară, este o garanție ce are ca scop încurajarea executării unei obligații, iar la
nevoie , când aceasta nu se execută, fie nu poate fi executată, se execută obiectul ipotecii
pentru îndestularea creanței. “Rațiunea de a exista a unei garanții este “asigurarea
executării obligației principale ”, motiv pentru care se va putea diferenția lesne între
ipoteci mobiliare sau imobiliare și „operațiunile asimilate” care au același scop, însă nu
au parte și de o calificare legală în acest sens ”25. Un aspect destul de important de
precizat este că doar acele obligații ce sunt susce ptibile de executa re silită pot constitui
obiect al ipotecii, obligațiile naturale neputând fi garantate cu o ipotecă26.
Art. 2344 C. Civ. reglementează caractere le juridice ale ipotecii, și anume că
ipoteca este accesorie și indivizibilă. Ipoteca urmează obligația a cărei executare o
garantează, potrivit regulii accesorium sequitur principale , astfel că existența juridică a
ipotecii va depinde în mare part e de soarta obligației garantate27. Această trăsătură a
ipotecii constituie o excepți e de la divizibilitatea de drept a obligațiilor sau de la
divizibilitatea „naturală” a bunului obiect al garanției28. Înseamnă că ipoteca urmează,
de principiu, soarta bunului ipotecat, adică rămâne atașată bunului afectat contractului de
ipotecă. Ipoteca “subzistă cât timp există obligația pe care o garantează și poartă în
întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele și asupra fiecărei
părți din acestea chiar și în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligațiile s unt
divizibile ”.
Art. 2345 reglementează drepturile creditorului ipotecar. Astfel, acest articol ne
arată că dreptul de ipotecă subzistă chiar dacă bunul nu se mai află în mânile
constitutorului ipotecii, exprimarea fiind în orice mână ar trece. De aici rezultă dreptul
25 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe articole. art.
1-2664, pag. 2291.
26 Radu Rizoiu, op. cit. , pag 84.
27 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2292.
28 Idem.
Ipoteca mobiliară
14
creditorului ipotecar de urmărire a bunului afectat ipotecii. Alineatul (2) ne arată că
dreptul creditorului ipotecar de a -și îndestula creanța primează în fața creditorilor
chirografari precum și în fața altor creditori de rang inf erior. Ast fel, se arată că ipoteca
este o garanție de rang superior. În concluzie, creditorul beneficiar al unei ipoteci valabile
atât din punctul de vedere al formei cât și al fondului, care este și înscrisă în registrele de
publicitate, se poate bucura d e cele două prerogative „clasice” în materie: dreptul de
urmărire și cel de preferință29.
Opozabilitatea are o însemnătate puternică pentru sistemul nostru de drept
modern ce asigură „cunoașterea și respectarea realității juridice contractuale ” de către
persoane care nu au participat nici direct, nici prin reprezentanți la încheierea actului
juridic30. Concret, opozabilitatea presupune aptitudinea părții de a invoca împotriva
terțulu i dreptul dobândit (de parte) prin actul respectiv31. Dacă actul este opozabil, atunci
terții, dobândind un drept identic sau concurent, vor trebui să -l respecte pe cel al uneia
dintre părți, ceea ce în materie ipotecară presupune de regulă dobândirea unui rang
inferior de către terț32. Inopozabilitatea atrage ignorarea de că tre terț a realității juridice a
contractului de ipotecă, aspect ce are ca efect fie neluarea în considerare a sarcinii, fie
dobândirea de către terț a unui rang superior33. Art. 2346 C. civ. ne arată că ipoteca este
opozabilă numai prin utilizarea registr elor de publicitate, dacă prin lege nu se dispune
altfel. Registrele de publicitate diferă după cum ipoteca este mobiliară sau imobiliară.
Operațiunile asimilate sunt reglementate de art. 2347 C. civ. Noul Cod civil, ca și
fosta Lege nr. 99/1999, Titlul al VI -lea, a păstrat conceptul că o ipotecă ce grevează
asupra unui bun se poate constitui atât prin mijloace ad-hoc, expres reglementate de lege
în acest sens, cât și prin modalități „nenumite”, diferențiind între ipoteci și operațiuni
asimilate acestora34. Operațiunile asimilate ipotecilor sunt acele acte juridice care,
împrumutând „haina juridică” a altor contracte (e.g. cesiune, vânzare, închiriere, leasing
29 Idem.
30 Idem.
31 Idem.
32 Idem.
33 Idem.
34 Idem.
Ipoteca mobiliară
15
etc.), au ca efect, principal sau secundar, constituirea unor adevărate garanții asupra
bunului ce constituie obiectul lor35.
Art. 2348 C. civ. dispune că dispozițiile prezentului capitol nu au aplicare în cazul
cesiunii drepturilor succesorale și în cazul cesiunii drepturilor de proprietate
intelectuală.
Izvoarele ipotecii pot fi legale sau convențio nale, așa cum ne arată art. 2349 C.
civ. alin. (2). Alineatul (1) ne arată că ipoteca poate fi instituită numai dacă se respectă
exigențele legale , exigențe ce privesc atât aspecte de fond ale contractului de ipotecă cât
și aspecte ce vizează publicitatea ipotecii.
Cu referire la obiectul și întinderea ipotecii avem reglementarea cuprinsă în art.
2350 -2359.
Ipoteca poate purta atât asupra bunurilor imobile, cât și asupra bunurilor mobile,
corporale sau incorporale. Ipoteca poate greva atât bunuri determi nate sau determinabile
cât și universalități de bunuri (art. 2350 C. civ.)
Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. Alineatul (1) al art.
2351 C. civ. ne arată destul de clar ce bunuri nu pot face obiect al unei ipoteci
(inalienabilitate sau insesizabilitate legală). Alineatul (2) ne arată o excepție de la regula
enunațată de alin (1), și anume că totuși bunurile inalienabile sau insesizabile pot fi
ipotecate, numai dacă inalienabilitatea sau insesizabilitatea este de natură convențională .
Art. 2352 C. civ. ne arată că și nuda proprietate poate fi ipotecată, dar odată cu
stingerea dezmembrămintelor , aceasta se întinde asupra întregii proprietăți. Articolul
2352 C. civ consacră în materia ipotecară un efect specific al stingerii
dezmembrămintelor și anume acela că dreptul de proprietate se va reîntregi automat
pentru titularul nudei proprietăți, astfel că dacă nuda proprietate era grevată de o ipotecă,
atunci aceasta se va extinde automat asupra dreptului de proprietate reîntregit36.
Extinderea ipotecii se produce ope legis , fără a fi nevoie de consimțământul nudului
35 Idem.
36 Idem.
Ipoteca mobiliară
16
proprietar în acest sens și este un efect indirect al reîntregirii dreptului de proprietate37.
Acest mecanism relevă indirect importanța covârșitoare pe care atributul d ispoziției o
prezintă în dreptul civil, faptul că în jurul său „gravitează” toate celelalte
dezmembrăminte a căror stingere va beneficia întotdeauna nudului proprietar38.
Art. 2353 C. civ. reglementează ipoteca unei cote -părți indivize. Această
reglementar e vizează situația ipotecii în cazul unui partaj sau în cazul unui act constitutiv
ori translativ de drepturi , caz în care s -ar păstra un drept asupra unei părți materiale din
bun, ipoteca se strămută asupra părții respective din bun, numai în limita valo rii cotei –
părți indivize. Această normă are un caracter protecționist pentru drepturile creditorului,
beneficiar al ipotecii. Astfel, în acele cazuri sus -amintite, ipoteca s -ar strămuta asupra
părții pe care o dobândește debitorul, în final asigurându -se în continuare ipoteca
constituită. Alin. (2) al aceluiași articol ne arată situația în care nu mai există un drept de
proprietate asupra unei părți materiale din bun, caz în care ipoteca se strămută de drept
asupra prețului obținut, în urma partajului sau a unui act constitutiv ori translativ.
Precizăm că art. 2353 C. civ. alin. (2) face trimitere către dispozițiile art. 2331 care
reglementează procedura stămutării garanție i, trimitere care are ca scop ca strămutarea să
se realizeze în mod judicios pentru a -i apăra interesele creditorului, beneficiar al ipotecii.
Întinderea ipotecii este statuată de art. 2354, articol care prevede ce se garantează
prin ipotecă, și anume capitalul, dobânzile, comisioanele, penalitățile și cheltuielile
rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului. Acest articol are menirea de a
înlătură orice dubiu că ipoteca garantează doar capitalul, cum ar fi omul obișnuit să
creadă. Pentru a ne respecta angajamentul ce ni l -am asumat la începutul lucrării, și
anume de a avea o abordare funcțională, și a veni cu exemple pertinente, vom imagina
următorul exemplu. O persoană contractează un credit ipotecar, ipotecă ce se constituie
asupra unui b un mobil. Ulterior acestui fapt, bunul crește în valoare, iar debitorul se
gândește că va putea râmâne cu o sumă convenabilă din prețul bunului, după ce va fi
executată ipoteca, în urma neexecutării obligațiilor contractuale. Numai că această fraudă
37 Idem.
38 Idem.
Ipoteca mobiliară
17
planif icată nu îi poate reuși, întrucât se vor îndestula din executarea garanției și
dobânzile, comisioanele, penalitățile și cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau
conservarea bunului, și este posibil să nu mai rămână nimic, iar în cazul în care cred itorul
nu își va îndestula creanța se va trans forma în creditor chirografar pentru suma
neacoperită din executarea ipotecii mobiliare.
Art. 2355 C. civ. prevede extinderea ipotecii prin acesiune: “ Ipoteca se extinde
asupra bunurilor care se unesc prin ac cesiune cu bunul grevat” . Ne putem imagina în
acest caz reglementat de art. 2355 situația unei construcții care dobândește un nou etaj, o
nouă aripă, un nou acoperiș etc. Alin. (2) vine cu un aer protecționist ce vizează ipoteca
mobiliară. Astfel avem dou ă situații, fie de transformare a bunului mobil, fie de contopire
sau unire a bunului afectat garanției cu altul, caz în care la transformare vorbim de o
menținere a ipotecii mob iliare, iar în al doilea caz, câ nd vorbim de crearea unui bun prin
contopire s au unire vorbim de strămutare a ipotecii mobiliare. Teza a doua a aceluiași
alineat ne spune că cel ce dobândește prin accesiune bunul astfel creat este ținut de
ipotecă. Această ipoteză face referire la situația când cel care a constituit ipoteca nu mai
este ace eași persoană cu cea care deține bunul astfel creat. Deci vorbim de altă persoană.
Art. 2356 C. civ. reglementează situația bunurilor mobile accesorii unui imobil.
Astfel, alin. (1) impune o separație înt re bunul imobil și bunurile mobile accesorii în
privința constituirii unei ipoteci. De aceea bunurile mobile accesorii unui imobil pot fi
ipotecate fie împreună cu bunul imobil, fie separat. Alin. (2) ne spune că ipoteca
constituită asupra unui bun mobil s ubzistă chiar dacă acel bun a devenit accesoriul unui
imobil. Însă, teza a doua ne arată că atunci când vorbim de materiale de construcție ori de
bunuri încorporate în construcție sau într -o ameliorațiune a unui teren, ipoteca se stinge.
Ipoteca asupra un ei universalități de bunuri este reglementată de art. 2357 C. civ.
Astfel alin. (1) al acestui articol ne spune că ipoteca se întinde asupra tuturor bunurilor
cuprinse într -o universalitate de bunuri. Alin. (2) ne spune că ipoteca se menține chiar și
atunci când bunurile cuprinse în universalitate pier, însă debitorul trebuie să le
înlocuiască într -un timp rezonabil. Ipoteca asupra universalităților de fapt ( universitas
facti) este o garanție ce grevează numai simple elemente de activ din patrimoniul
Ipoteca mobiliară
18
debitorului, ce prezintă o afectațiune concretă din partea acestuia în vederea obținerii
creditării39. Specificitatea universalităților de fapt este dată de împrejurarea că
individualitatea bunurilor ce o compun nu se identifică cu substanța universalității , ceea
ce determină o lipsă a fungibilității generale a bunurilor ce alcătuiesc universalitatea40.
Așadar, la scara universalității de fapt nu va funcționa subrogația reală cu titlu particular,
ieșirea unui element din cadrul acesteia implicând imposibilita tea conservării întregului
prin înlocuirea elementului ieșit41. Deși valoarea universalității este dată de unitatea
elementelor sale componente iar nu din valoarea lor economică, totuși, în cazul
constituirii unui ipoteci mobiliare asupra unei universalităț i de fapt, creditorul poate fi
interesat în subsidiar și de valoarea economică a bunurilor ce alcătuiesc întregul în
ipoteza valorificării acestora pe calea executării silite42.
Legiuitorul român a prevăzut ș i posibilitatea cesiunii ipotecii. Dacă textul d e lege
nu distinge, înseamnă că art. 2358 C. civ. vizează atât ipoteca imobiliară cât și pe cea
mobiliară. Astfel alin (1) ne spune: “Dreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat
separat de creanța pe care o garantează numai atunci când suma pentr u care este
constituită este determinată în actul constitutiv.” . Astfel , putem vorbi de o posibilitate a
cesiunii ipotecii doar când avem suma determinată pentru care este constituită ipoteca. În
cazul prevăzut la alin. (1) cesiunea se fac e în formă scris ă și cu înștiinț area debitorului.
Altfel, c redem noi, nu i -ar fi opozabilă această cesiune. De asemenea, alin. (3) prevede
expres că dispozițiile de carte funciară sunt aplicabile, vorbind de ipoteca imobiliară, iar
când vorbim despre ipoteca mobiliară, di spozițiile referitoare la sistemul de pubilicitate.
Reglementarea garanțiilor reale asupra aeronavelor și navelor se face prin legi
speciale, așa cum prevede art. 2359 C. civ.
În sfârșit , ajungem la reglementarea efectelor ipotecii și la ipotecile convenționale
până a începe secțiunea a 2 -a, secțiune ce reglementează ipoteca imobiliară în mod
distinct.
39 Idem.
40 Idem.
41 Idem.
42 Idem.
Ipoteca mobiliară
19
Creditorul ipotecar are un drept de urmărire asupra bunului ipotecat, în orice mână
ar trece, fa ră să se țină seama de garanțiile constituite sau înscrise ulterior înscrierii
ipotecii sale. O atenție sporită acordăm faptului că ipoteca constituită trebuie să
îndeplinească și condițiile de publicitate, pentru a o face op ozabilă celor ce constituie
garanții, sau, și mai pe larg , drepturi reale. Așadar, nu interesează dacă noua garanți e este
constituită sau înscrisă ; dacă cel dintâi creditor și -a înscris ipoteca, păstrează dreptul de
urmărire consacrat de art. 2360 C. civ. Totuși , suntem de părere că ar fi puțin probabil să
se ajungă la o nouă înscriere, adică la o nouă ipotecă , fară ca primul creditor să afle,
gândind dintr -o perspectivă practică.
Raționând la o topografie legislativă practică, după ce am avut această
reglementare a dreptului de urmărire a creditorului, în continuare legiuitorul a ales să
reglementeze efectele ipotecii față de dobânditorul bunului. Alin. (1) al art. 2361 C. civ.
prevede: “Cel ce dobândește un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriile
ipotecare. Dobânditorul bunului ipotecat se bucură sau, după caz, este ținut de toate
termenele de plată de care beneficiază sau este ținut și debitorul obligației ipotecare.”
Ceea ce rezultă de aici e strânsa legătură dintre obligația debitorului și gara nția afectată
obligației. D obânditorului îi va fi executat bunul ipoteca t în cazul în care debitorul
obligației nu își îndeplinește obligația . Vom vedea o situația particulară, în cazul ipotecii
mobiliare, ș i anume când ipoteca se strămută asupra prețului, în anumite condiții, față de
situația de acum. Credem că în situația în care nu se îndestulează creanța creditorului din
ipotecă, acesta va deveni creditor chirografar față de debitorul obligației și nu față de
dobânditorul bunul ipotecat.
Alin. (2) ar ată că dobânditorul bunului ipotecar poate stinge creanța ipotecară,
salvând astfel bunul din calea urmăririi silite. Este cert faptul că , în cazul în care această
creanță ipotecară nu este stinsă, va începe urmărirea silită a bunului afectat.
Art. 2362 C . civ. reglementează drepturile reale anterioare ale terțului dobânditor.
Astfel , acestea renasc în cazul în care creditorul dobânditor urmărește și vinde bunul, de
drept sau prin reînscrierea în cartea funciară. Redăm textul de lege: “Atunci când
credito rul ipotecar urmărește și vinde bunul dobândit de un terț de la cel care a constituit
Ipoteca mobiliară
20
ipoteca, drepturile reale principale pe care terțul le avea asupra bunului anterior
dobândirii proprietății renasc cu rangul lor originar de drept sau, după caz, prin
reînscriere în cartea funciară.”
Pentru a nu ajunge în cazul unei îmbogățiri fară justă cauză, dobânditorul bunului
ipotecat are un drept de regres, în cazul în care a plătit datoria sau a suportat executarea
silită a bunului, drept prevăzut și reglementat de art. 2363 C. civ.
Legiuitorul a prevăzut prin art. 2364 că nu se exclude dreptul creditorului ipotecar
de a-l urmări pe cel ținut personal pentru plata creanței, și de asemenea nu se exclude
facultatea creditorului de a urmă ri produsele bunului ipoteca t (când legea o permite)
pentru îndestularea creanței.
Referitor l a ipotecile convenționale avem unsprezece articole care reglementează
acest aspect.
Art. 2365 C. civ. prevede că , în primul rând , cel care constituie ipoteca trebuie să
aibă capacitatea de a dispunde de bunul ce urmează a fi ipotecat și trebuie să fie titularul
bunului.
Ipoteca convențională poate f i constituită fie de debitorul obligației, fie de un terț,
așa cum prevede textul art. 2366 C. civ.
Respectând o simetrie ce își are logica, d acă cel ce constituie ipoteca are un drept
anulabil sau afe ctat de o condiție, el poate con simți la o ipotecă ce va fi supusă aceleași
nulități sau condiții (art. 2367 C. civ.).
Numai bunurile afectate activității unei întreprinderi (ce constituie o unive rsalitate
de bunuri, și se dorește constituirea unei ipoteci asupra ei) pot face obiectul unei ipoteci
convenționale. Art. 2368 C. civ.: “Ipoteca convențională asupra unei universalități de
bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale , nu poate fi
consimțită decât cu privire la bunurile afectate activității unei întreprinderi”.
Art. 2369 C. civ.: “Ipoteca convențională poate garanta îndeplinirea obligațiilor
de orice fel.” Astfel nu se limitează tipul de obligații ce pot f i garantate printr -o ipotecă,
părțile putând folosi o ipotecă în cazul oricărui tip de obligație.
Ipoteca mobiliară
21
În cazul garanției constituită în avans, ipoteca este valabilă, chiar dacă debitorul nu
a primit sau a primit în parte prestația pentru care s -a constituit i poteca, așa cum prevede
alin. (1) al art. 2371 C. civ. Totuși, debitorul poate obține desființarea ipotecii, pe
cheltuiala creditorului, atunci când creditorul nu pune la dispoziție sumele promise. De
asemenea, creditorul datorează daune -interese (alin.(2) ).
Art. 2373 C. civ. prevede faptul că cel ce constituie ipoteca se poate bucura de
bun, cu toate prerogativele ce l e deține, însă nu trebuie să vă tămeze drepturile
creditorului ipotecar. Acest lucru este firesc, și , mai ales în cazul ipotecii mobiliar e,
decurge din lipsa deposedării, caracteristică specifică acestei garanții reale mobiliare.
În ceea ce privește l egiuitorul , reglementând drepturile constitutorului, este firesc
să reglementeze și îndatoririle, și astfel art. 2374 C. civ. prevede: “Constitutorul nu poate
distruge ori deteriora bunul grevat și nici nu îi poate diminua în mod substanțial valoarea
decât dacă aceas tă distrugere, deteriorare ori diminuare a valorii survine în cursul unei
utilizări normale a b unului sau în caz de necesitate ”. Astfel, constitutorul trebuie să
manifeste diligențe rezonabile privind utilizarea bunului, întrucât poate să îi afecteze
drept urile creditorului prin o utilizare anormală , utilizare ce ar putea duce la distrugere,
deteriorare sau o diminuare a valorii bunului.
Creditorul poate solicita daune inter ese, în limita creanței ipotecat e, pentru
prejudiciile suferite prin distrugere, de teriorare ori diminuare a valorii bunului, nefiind
condiționat de exigibiliatea creanței și ca aceasta să fie certă (art. 2375 C. civ.).
Secțiunea a 3 -a. Obiectul ipotecii mobiliare
Vom aborda în prezenta secțiune atât aspecte din vechea reglementare cât și Codul
civil din 2011. Această abordare are ca premisă deslușirea sensului normelor din Codul
civil actual. La fel ca și art. 2389 C. civ, art. 6 din Legea garanțiilor enumera o serie de
bunuri care pot face obiectul unei garanți i reale mobiliare43. Art. 6 din Legea garanțiilor
43 Radu Rizoiu, op. cit., pag. 510.
Ipoteca mobiliară
22
reprezenta un pas major în reformarea sistemului garanțiilor reale (mobiliare) în dreptul
român44. Împreună cu art. 12 și 24 formau o “axă” a definirii tipurilor de bunuri ce pot fi
afectate unei garanții reale sau care pot forma obiectul unui act asimilat45.
Bunurile m obile. Bunurile mobile corporale și incorporale. Trebuie să
supunem analizei această clasificare pentru a înțelege mult mai bine obiectul ipotecii
mobiliare.
Bunurile mobile sunt de trei feluri: mobile prin natura lor; mobile prin anticipație;
mobile prin determinarea legii.
Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 539 C. civ., acele lucruri pe care
legea nu le consideră imobile, această calitate fiind stabilită și pentru undele
electromagnetice sau asimilate acestora, precum și pentru energia de orice fel , produse,
captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în serviciul său,
indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora46.
În ceea ce privește bunurile mobi le prin anticipație, art. 540 alin. (1) C. civ.
prevede că bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele neculese încă,
plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin mobile prin anticipație, atunci când,
prin voința părților, sunt p rivite în natura lor individuală în vederea detașării lor47.
Bunurile mobile prin determinarea legii sunt: drepturile reale asupra unui lucru
mobil; toate drepturile de creanță; drepturile intelectuale (numite și drepturi de
proprietate intelectuală sau dre pturi de creație intelectuală, categorie ce cuprinde
drepturile de proprietate industrială, drepturile de autor și drepturile conexe acestora);
acțiunile în justiție referitoare la un drept mobiliar.
Bunurile corporale și bunurile incorporale. „Această clasificare are drept criteriu
modul lor de percepere – corporales hae sunt quae tangi possunt, velut fundus, vestis,
44 Idem.
45 Idem.
46 Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală. Ediția a 2 -a revizuită și
adăugită, 2012, Ed. Hamangiu, pag. 76.
47 Idem.
Ipoteca mobiliară
23
aurum; incorporales quae langi non possunt, qualia sunt quae in iure consistunt, sicut
hereditas, usufructus, obligationes ”48.
Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existență materială, fiind ușor
perceptibile simțurile omului49.
Bunurile incorporale sunt valorile economice care au o existență ideală,
abstractă50.
Menționarea expresă a bunurilor (mobile) necorporale sau incorp orale ca putând
face obiectul unei garanții reale este de natură a înlătura orice dubiu cu pri vire la
posibilitatea utilizării acestor valori economice în circuitul creditului real51. Trebuie
precizat că bunurile necorporale au cunoscut un destin nefericit în dreptul garanțiilor,
întrucât natura lor imaterială părea a fi inco mpatibilă cu noțiunea de posesie, care (sub
forma cerinței deposedării ) reprezenta unul dintre conceptele imuabile ale instituției
gajului52.
Articolul 2389 C. civ. continuă tradiția impu să de art. 6 din Titlul al VI -lea al
Legii nr. 99/1999, prin enumerarea exemplificativă a cât mai multor categorii de bunuri
ce pot constitui obiect al ipotecii mobiliare53. Ideea de bază rămâne „popularizarea”
acestui tip de garanție pentru a permite cât mai multor persoane să aibă acces la acest
mod de creditare simplu, eficient și cu costuri reduse, prin posibilitatea de a oferi în
garanție practic orice bun cu valoare economică54. “Se pot ipoteca:
a) creanțe bănești nă scute din contractul de vânzare, contractul de locațiune sau
orice alt act încheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr -un contract de asigurare,
cele născute în considerarea asumării unei obligații sau constituirii unei garanții, a
folosirii unei cărți de credit ori de debit ori a c âștigării unui premiu la o loterie sau alte
jocuri de noroc organizate în condițiile legii;
b) creanțe constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător;
48 Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, op. cit., pag. 82.
49 Idem.
50 Idem.
51 Radu Rizoiu, op. cit., pag. 512.
52 Idem.
53 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2300 .
54 Idem.
Ipoteca mobiliară
24
c) conturi bancare;
d) acțiuni și părți sociale, valori mobiliare și alte instrumente fina nciare;
e) drepturi de proprietate intelectuală și orice alte bunuri incorporale;
f) petrolul, gazul natural și celelalte resurse minerale care urmează a fi extrase;
g) efectivele de animale;
h) recoltele care urmează a fi culese;
i) pădurile care urmează a fi tăiate;
j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locațiune, care sunt
deținute în vederea vânzării, închirierii ori furnizării în temeiul unui contra ct de prestări
de servicii , precum și de materia primă și materialele destinate a fi c onsumate sau
prelucrate în exploatarea unei întreprinderi, produsele în curs de fabricație și produsele
finite;
k) echipamentele, instalațiile și orice alte bunuri destinate să servească în mod
durabil exploatării unei întreprinderi;
l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale. ”
Ceea ce rezultă din acest articol, ce reglementează obiectul ipotecii mobiliare, este
că ipoteca mobil iară poartă asupra bunurilor mobile corporale sau incorporale. De altfel,
enumerare a din acest articol este exe mplific ativă, întrucât la litera l) se precizează prin
sintagma “orice alte” , că pot fi și a lte bunuri decât cele enumerate afectate unei ipoteci
mobiliare.
Vom face referire , cu titlu exemplificativ, la vechea reglementare, care în mare
măsură este preluată de C odul civil, respectiv legea 99/1999, mai exact la obiectul fostei
garanții reale mobiliare.
Stocul de bunuri. Stocul de bunuri presupune existența unui tip particular de
universalitate de fapt55. Aceste bunuri nu puteau fi folosite pentru garantarea creditel or
sub regimul Codului civil ( 1864) și al Codului comercial, deoarece caracteristica
principală a stocului de marfă constă în caracterul său circulant56.
55 Radu Rizoiu, op. cit., pag. 515.
56 Idem.
Ipoteca mobiliară
25
Conturile bancare. Soldurile creditoar e ale conturilor reprezintă, de fapt, un drept
de creanță pe care deponentul îl are împotriva băncii sau altei instituții financiare și al
cărui obiect constă întotdeauna în restituirea unei sume de bani57. Contul reprezintă un
instrument juridic și contabil de evidență a creanțelor și datoriilor față de terți ale unei
anumite persoane (titularul contului)58. Din punct de vedere juridic , valoarea economică a
contului este echiva lentă cu soldul creditor care v ariază după fiecare operațiune în cont și
care este egal ă cu diferența dintre activul și pasivul contului59.
Titluri reprezentative de bunuri. Titulurile reprezentative de bunuri constituie o
tipologie particulară în cadrul clasificării bunurilor60. Se poate afirma că titlurile
reprezentative de bunuri constituie o încorporare a dreptului de proprietate asupra bunului
respectiv61.
Acțiuni la societăți comerciale. Acțiunile emise de o societate pe acțiuni sau o
societate în comandită pe acțiuni pot face obiectul unei garanții reale mobiliare, întruc ât
aceste titluri negociabile pot circula în mod liber62.
Drepturi de exploatare . Drepturile de exploatare a resurselor minerale reprezintă
corolarul principiului conform căruia bogățiile subsolului fac obiectul exclusiv al
dreptului de proprietate publică63. Statul, în calitatea sa de proprietar asupra acestor
bunuri, are dreptul de a “ dezmembra” acest drept în diferite drepturi pe care să le
transmită unor terți: dreptul de a prospecta o regiune în scopul determinării cantității și
calității mineralelor des coperite, dreptul de a exploata respectivele minerale64.
În concluzie, atât în vechea reglemetare, cât și în actuala reglementare, pot
face obiect al ipotecii mobiliare bunurile mobile corporale și incorporale de orice fel.
Esențial pentru a constitui obiect al ipotecii mobiliare este , în viziunea legiuitorului, ca
bunul să îndeplinească mai multe condiții și anume: să fie vorba de un bun mobil
57 Idem
58 Idem.
59 Idem.
60 Idem.
61 Idem.
62 Idem
63 Idem.
64 Idem.
Ipoteca mobiliară
26
(corporal sau incorporal – cu excepția materialelor de construcții deja încorporate unui
imobil care nu mai pot constitui obiectul unei ipoteci mobiliare) , bunul mobil să se afle
în circuitul civil și nu în ultimul rând, bunul să poată fi executat silit65. Textul art. 2351
C. civ. impune o dublă condiționare și anume: bunul să fie alienabil și sesizabil. Condiția
sesizabilității bunului este importantă, deoarece în caz de neplată a datoriei de către
debitor, creditorul s -ar afla în imposibilitatea de a putea urmări bunul, iar garanția sa ar
deveni inaplicabilă66. Ipotecarea unui bun insesizabil (la momentul încheierii
contrac tului) s -ar putea admite totuși, teoretic, sub condiția încetării ulterioare a acestei
interdicții, deși operațiunea ar pune unele problem e de calificare juridică67.
Secțiunea a 4 -a. Perfectarea ipotecii mobiliare
O noutate în materia ipotecilor mobiliare este noțiunea de „perfectare a
ipotecii” cu efecte în materia ordinii de prioritate a ipotecilor mobiliare68. Reglementarea
este cuprinsă în art. 2409 -2412, C. civ., însă se completează cu dispozițiile art 2387. În
vederea perfectării ipotecilor mobiliare este necesară îndeplinirea cumulativă a
următoarelor condiții :
a) contractul de ipotecă s -a încheiat;
b) ipoteca produce efecte în sensul indicat de art. 2387 din Cod civil, respectiv
obligația garantată a luat naștere și constituitorul a dobândit drepturi asupra bunurilor
ipotecate;
c) formalitățile de publicitate s -au îndeplinit69.
Trebuie precizat, termen ul de “perfectare” nu este suficient de precis, în sensul de
întregire ale celor 3 condiții, întrucât face referire mai mult la ultimul moment (condiție),
65 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2301.
66 Idem.
67 Idem.
68 www.avocatnet.ro/ipoteca mobiliară.
69 www.avocatnet.ro/ipoteca mobiliară.
Ipoteca mobiliară
27
și anume la formalităț ile de publicita te. Astfel, numai dacă și formalitățile de publicitate
au fost îndeplinite, ipoteca este perfectată .
Noțiunea de perfectare a ipotecii este valabilă în condițiile în care ipoteca este
eficientă, ceea ce presupune ca obligația garantată să se nască iar constitutorul să
dobândească drepturi asupra bunului ipotecat, altfel spus, să fie actuală70. De asemenea,
art. 2409 C. civ. impune și îndeplinirea formalitățiilor de publicitate pentru a se realiza
perfectarea ipotecii mobiliare. Apare o modalitate de distincție între căile prin care se
realizează perfectarea, din punct de vedere al succesivității celor două acțiuni. Astfel,
dacă primul moment îl constituie eficientizarea ipoecii, ea devine perfectă la momentul
temporal al îndeplinirii formalitățiilor de publicitate ; dacă avem ca prim moment
îndeplinirea formalităților de publicitate, ipoteca devin e perfectă în mom entul în care ea
produce efecte71. Principala observație ce rezultă în consecință este necesitatea unei
distincții bine determinate între noțiunea de “opozabilitate” și cea de “perfectare”. Ni se
relevă de ce legiuitorul folosește termenul de perfectare în detrimentul celui de
opozabilitate. Opozabilitatea coincide, de regulă, cu perfectarea, dar doar din punct de
vedere temporal. După cum am arătat mai sus, perfectarea nu este neapărat deplină prin
atingerea momentului final al opozabilităț ii, întrucât cel din urmă poate avea loc anterior
ca ipoteca să devină eficientă, adică bunul ipotecat să fie dobândit de constitutor sau
debitor. Motivul pentru care legiuitorul a optat pentru termenul de “perfectare” pare a fi
și faptul că acest termen surprinde cu mai mare exactitate desăvârșirea efectelor ipotecii ,
prin înțelesul său juridic și semantic, termenul fiind unul relativ nou în legislația noastră
internă (fiind preluat din legislația nord -americană și folosit pentru prima dată în planul
juridic românesc în art. 80 alin. (1) lit. e) din Legea insolvenței nr. 85/2006)72. Prin
urmare, îndepinirea formalitățiilor de publicitate este doar o condiție necesară, dar nu și
suficientă pentru ca ipoteca mobiliară să fie considerată perfectă. Încheierea valabilă a
unui contract având ca obiect operațiunea juridică prin care un bun mobil este afectat de o
garanție reală constituită fără deposedarea constitutorului, precum și necesitatea ca
70 Liviu Pop, I. F. Popa, S. I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile , pag. 820.
71 Idem .
72 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2385.
Ipoteca mobiliară
28
obligația garantată să se nască iar constitutorul să dobândească d repturi asupra bunului
ipotecat reprezintă celelalte condiții care completează în caracteristici o ipotecă mobiliară
perfectată.
O ipotecă poate exista chiar dacă aceasta nu este perfectă. Însă ea nu este
perfectată dacă nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei etape. Existența juridică a ipotecii
este definitivată în momentul perfectării, moment care coincide , de regulă, cu cel al
îndeplinirii formalităților de publicitate. Regula este că acestea sunt îndeplinite prin
înscrierea garanției în Arhivă, după cum prevede art. 2409 alin. (2) C. civ.
Vom trece în prezenta secțiune la o abordare succint ă a celor 3 condiții pentr u a
putea înțelege cât mai bine perfectarea ipotecii mobiliare.
Încheierea contractului. Încheierea contractului este absolut necesară pentru
perfectare ipotecii mobiliare. Ordinea expusă a celor 3 condiții reprezintă și o ordine
cronologică a operațiunilo r specifi ce condițiilor. Astfel, prima dată se va încheia
contractul de ipo teca, ipoteca va produce efecte, în sensul arătat de art. 2387, iar apoi
această operațiune va fi una veritabilă, perfectată prin închierea formalităților de
publicitate. Nașterea ipotecii este intim legată de încheierea (valabilă) contractului de
ipotecă73. Condițiile (de formă) pe care trebuie să le îndeplinească actul constitutiv de
ipotecă sunt detaliate de art. 2388 NCC. Legea însă nu condiționează nașterea ipotecii de
încheiere a contractului (lipsind adverbul „numai” din formularea textului), ceea ce
conduce la concluzia că ipoteca mobiliară se poate naște și din alte izvoare74.
Producerea efectelor. Momentul constituirii ipotecii este surprins de legiuitor
prin încheierea contr actului de ipotecă. Art. 2387 C. civ. precizează că acest prim
moment evoluează înspre producerea efectelor “la data la care obligația garantată ia
naștere, iar constitutorul dobândește drepturi asupra bunurilor ipotecate”. Întrucât este
nefiresc să privim în mod scindat aceste “stop -cadre” din existența juridică a ipotecii, ele
succedându -se în mod cursiv, insesizabil , apare întrebarea de ce legiuitorul a preferat să
surprindă în textul legii aceste două momente în mod dif erențiat, secvențial. Observăm că
73 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2 351.
74 Idem .
Ipoteca mobiliară
29
legiuitorul ne oferă o perspectivă extinsă asupra relației naștere -producere a efectelor
ipotecii. A ici se observă că le giuitorul a preferat să divizeze structura constitutivă a
efectelor ipotecii în două sub -faze și anume : nașterea ipotecii mobiliare atunci când
bunul se găsește în patrimoniul constituitorului și pentru o creanță actuală (moment la
care o dată cu nașterea ipotecii se produc și efectele sale) și constituirea ipotecii atunci
când, fie este vorba de un bun vi itor sau de o creanță viitoare , ori de ambele (situație în
care nașterea ipotecii este diferită de producerea efectelor sale, acestea producându -se
prin îndeplinirea condițiilor cumulative din finalul articolului)75.
Utilizarea registrelor de publicitate . Perfectarea ipotecii care se realizează de
regulă prin înscriere la Arhivă (legea admițând însă și alte modalități cum ar fi: înscrierea
navelor și aeronavelor în registre speciale ori preluarea controlului asupra conturilor),
formalitate ce se caracterizează printr -o maximă opozabilitate a garanției76.
Potrivit art. 2409 C. civ. după ce au fost utilizate registrele de publcitate, ipoteca
mobiliară devinde opozabilă și celorlalți creditori. Altfel spus, după ce ipoteca a fost
perfectată, ceilalți credi tori nu se mai pot prevala de existența ei.
Art. 2410 C. civ. vorbește despre publicitatea ipotecii asupra conturilor. Astfel
alin. (1) ne spune: “Publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o instituție de credit
se realizează prin înscriere a ipotecii la arhivă sau poate fi satisfacută prin controlul asupra
contului ”.
Alin. (2): “Un creditor dobândește controlul asupra unui cont dacă:
a) creditorul ipotecar este chiar instituția de credit la care este deschis contul;
b) constitutorul, instituția de credit și creditorul ipotecar convin în scris că
instituția de credit, fară a solicita consimțământul constitutorului ipotecii, va urma
instrucțiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate în cont;
c) creditorul ipotecar devine titula r al contului; ”
75 Idem.
76 Idem.
Ipoteca mobiliară
30
Alin. (3): “Creditorul ipotecar care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) are
controlul asupra contului chiar dacă cel care a constituit ipoteca păstrează dreptul de a
dispune de sumele aflate în cont.”
În materia ipotecii asupra conturilor, care poartă asupra soldului creditor al
conturilor deschide la o instituție de credit, legiuitorul a impus un sistem paralel de
publicitate al garanției, constând fie în aplicarea dreptului comun în materie, ce
presupune înscrierea ipotecii la Arhivă, fie în preluarea controlului asupra contului, în
fapt o formă particulară de publicitate prin posesie77. Creditorul va fi cel care, în funcție
de circumstanțe, va alege una dintre cele două modalități de publicitate.78 Indiferent de
alegere, efectul publicității va fi același: ipoteca asupra conturilor va deveni opozabilă
terților ind icați de art. 2409 alin. (3) Cod civil79.
Art. 2411 C. civ. reglementează publicitatea ipotecii asupra instrumentelor
financiare: “Publicitatea ipotecii asupra instrumente lor financiare care, potrivit regulilor
pieței pe care sunt tranzacționate, pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele pe
care o deservesc se realizează potrivit regulilor aplicabile acelei piețe. ”.
“Articolul 2411 C. civ. renunță la sistemul „publicității paralele”, impunând o
excepție pură și simplă de la regula privitoare la publicitatea ipotecilor mobiliare,
menți onată în art. 2409 alin. (2) C. civ. ”80. Astfel, în cazul instrumentelor financiare,
publicitatea constituiri i ipo tecii mobiliare asupra acestora se va putea realiza numai prin
înregistrarea sarcinii în registrele care deservesc piața pe care instrumentele financiare
sunt tranzacționate, înscrierea ipotecii la Arhivă neconferind acesteia opozabilitate81.
Art. 2412 reglementează conservarea rangului ipotecii mobiliare.
Alin. (1): “În cazul în care descrierea bun ului grevat care a fost înscrisă inițial la
arhivă nu acoperă tipul de produse rezultate, ipoteca nu își păstrează rangul asupra
acestor produse decât dacă creditorul înscrie la arhivă un aviz modificator în termen de
15 zile de la data la care constitutorul ipotecii a obținut acele prod use”.
77 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2386.
78 Idem.
79 Idem.
80 Idem.
81 Idem.
Ipoteca mobiliară
31
Alin. (2): “ Atunci când produsele bunului ipotecat sunt sume de bani a căror
origine poate fi stabilită, ipoteca își conservă rangul asupra acestora, fară să fie necesară
înscrierea unui aviz modificator. ”
Alți autori82 au altă opinie în ceea ce priv ește perfectarea ipotecii mobiliare,
punând centrul de greutate pe publicitatea ipotecii mobiliare, după ce în prealabil ea a
deveni t eficientă. Deși textul de lege tocmai această operațiune o redă, rămânem la prima
opinie, și anume că este necesar un cumu l de 3 condiții, ci nu 2, după cum o interpretare
strict literară a textului de lege și opinia acest ui autor o relevă . Vom reda în continuare,
mai pe larg opinia mai sus citată.
Potrivit art. 2409 C. civ., o ipotecă devine perfectă atunci când ea produce e fecte,
iar cerințele prevăzute de lege pentru îndeplinirea formalităților de publicitate au fost
îndeplinite83. Ea produce efecte (devine eficientă sau eficace) de la data la care obligația
garantată ia naștere, iar constitutorul dobândește drepturi asupra bunurilor mobile
ipotecate (art. 2387)84.
Rezultă așadar că noțiunea de perfectare a ipotecii mobiliare depinde de întrunirea
cumulativă a două condiții: prima, ipoteca să fi devenit eficientă, ceea ce presupune ca
obligația garantată să fie actuală, iar constitutorul să fi dobândit drepturi asupra bunului
ipotecat; cea de -a doua, să fi fost îndeplinite formalitățile de publicitate.
Ceea ce fac acești autor este că includ în prima condiție și pe cea a încheierii
contractului, iar noi o vedem distinctă ca și condiție. Legiuitorul nu a omis să includă în
textul articolului 2409 C. civ. această distincție, întrucât face trimitere la art. 2387 C. civ.,
ci doar nu o include în mod expres în textul de lege, fiind necesară o interpretare
sistematică, ce poate fi f ăcută prin coroborare cu acest articol ce vorbește de încheierea
contractului de ipotecă.
82 A se vedea Liviu Pop, Ionuț -Forin Popa, Stelian Ioan Vidu, op. cit. , pag. 820.
83 Idem.
84 Idem.
Ipoteca mobiliară
32
Secțiunea a 5 -a. Efectele ipotecii mobiliare
Dacă ne referim la efectele ipotecii mobiliare , ele sunt i ndisolubil legate de etapele
perfectării ipotecii mobiliare. Astfel din fiecare etapă de la perfectare decurg anumite
efecte. O anal iză detaliată se impune în mod impicit . După perfectarea ipotecii se
produc efecte depline.
Efectele produse în raporturile dintre creditorul ipotecar și constitutor sunt
reglementate numai în materia ipotecii convenționale85. Unele efecte sunt comune
ipotecilor mobiliare și imobiliare, altele sunt specifice uneia saul alteia din cele două
categorii.
Efectele juridice ale contractului de ipotecă mobiliară86, în esență , sunt cele de la
ipoteca convențion ală, pe care trebuie să le analizăm prin prisma mobiliară, cu consecința
fundamentală a nașterii dreptului de ipotecă, care conferă o preferință creditorului
ipotecar87.
Efectele comune ipotecii mobiliare și celei imobili are, în primul rând, sunt de
natură să accentueze trasătura specifică a ipotecii, respectiv lipsa deposedării. Conform
articolului 2373 C. civ. , atât în cazul ipotecii mobiliare, cât și în cazul ipotecii imobiliare,
constitutorul păstrează toate prerogativ ele asupra bunului. El nu este deposedat de bun, o
consecință care la gaj nu se aplică, caz în care constitutorul pierde stăpânirea materială a
bunului.
În materia ipotecii mobiliare, dacă prin constituirea noii garanții este afectat rangul
ipotecii existe nte, creditorul ipotecar trebuie să își exprime acordul cu privire la
constituirea ei ( art. 173 din Legea nr. 71/2011)88.
85 Liviu Pop, Ionuț -Forin Popa, Stelian Ioan Vidu, op. cit. , pag 82 1.
86 Paul Vasilescu, op. cit., pag. 180.
87 Idem.
88 Liviu Pop, Ionuț -Forin Popa, Stelian Ioan Vidu, op. cit. , pag 822 .
Ipoteca mobiliară
33
Actele de dispoziție ale constitutorului sunt valabile, chiar dacă contractul de
ipotecă conține o clauză care interzice transferul bu nului grevat sau declară o atare
operațiune ca fiind echivalentă cu neîndeplinirea obligației, fiind indiferent dacă ea este
cunscută sau nu de către dobânditor (art. 2376; art 2384 C. civ.)89. Totuși, actele de
dispoziție, care au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii, sunt anulabile la
cererea creditorului ipotecar, cu excepția cazului în care el le -a aprobat ( art. 167 din
Legea nr. 71/2011)90.
Creditorul este îndreptățit să solicite daune -interese pentru prejudiciile suferite
prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii bunului grevat, în limita creanței
garantate, chiar dacă ea nu este certă, lichidă și exigibilă91. Sumele obținute cu titlu de
daune -interese se impută asupra creanței garantate (art. 2375 C. civ.)92. Constitutorul nu
poate fi obligat la despăgubiri dacă distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii
bunului grevat survin în cursul unei utilizări normale a bunului sau în caz de necesitate
(art. 2374 C. civ.)93.
În plus, pentru situația în care, din culpa debitorului, bunul grevat a fost distrus,
deteriorat ori valoarea lui diminuată în așa mod încât a devenit inferioară celei a creanței
ipotecare, creditorul ipotecar poate solicita debitorului constituirea unei noi ipoteci pentru
garantarea aceleași obligații, dacă bunul nu a fost asigurat94.
Art. 2387 ne spune că o ipotecă mobiliară se constituie prin contract de ipotecă,
însă ea produce efecte doar de la momentul în care obligația garantată ia naștere, iar
constitutorul dobândește drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate. Fără a omite cele
expuse în secțiunea anterioară, realizăm ca efectele depline se produc numai după
perfectarea ipotecii mobiliare. Astfel , după ce numai prima condiție este îndeplinită,
adică ipoteca este constituită , nu se produce niciun efect. Singurul efect al contractului de
ipotecă este instituirea acestei garanții. Efectele încep să apără într -un sens cvasi -complet
89 Idem.
90 Idem.
91 Idem.
92 Idem.
93 Idem.
94 Idem.
Ipoteca mobiliară
34
după ce obligația garantată ia naștere și constitutorul dobândește drepturi asupra
bunurilor mobil e ipotecate. Spunem în sens cvasi -complet întrucât numai după utilizarea
registrelor de publicitate, ipoteca mobiliară este și opozabilă.
Astfel, mai sus am observat în mod generic, particularizând la ipoteca mobiliar ă,
ce efecte sunt produse succesiv . Prima și ultim a etapă nu prezintă problematici ce
necesită dezbatere, în fond, în cazul primei etape este vorba doar de un contract de
ipotecă, ce o constituie, ia r ultima etapă privește opozabilitate a. Momentele ce ne
interesează în mod deosebit sunt cele de după cea de -a doua etapă.
Art. 2394 C. civ. instituie creditorului ipotecar un prim drept asupra bunului
ipotecat, și anume de a lua la cunoștiință de starea respectivului bun, drept materializat
prin prerogativa acestuia de a inspecta bunul ipotecat. Ac est drept își are r ațiunea
existenței sale ca identificabilă în lipsa deposedării. Astfel , la gaj , creditorul nu ar avea
nevoie să inspecteze bunul deoarece acesta se află în detenția sa. Dreptul de inspecție
contrabalansează lipsa deposedării, specifice i potecii mobiliare, pentru a -l a proteja pe
creditor de o eventuală deteriorare sau scădere a valorii bunului. Art. 2394 C. civ. impune
și o condiție sub care se poate exercita dreptul de inspecție, și anume obligația
creditorului de a nu -l stânjeni pe cons titutor în folosința bunului. Reglementarea
corespunzătoare în trecut se găsea în textul art. 11, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 99/1999,
Titlul VI .
Titlul marginal al art. 2395 C. civ. stabilește încă un drept pentru creditorul
ipotecar, și anume de a c ulege fructele bunului ipotecat în contul creanței sale. Totuși,
acest drept este limitat de textul articolului, în sensul specificării în mod detaliat a
condițiilor și proporțiilor în care creanța garantată în urma exercitării acestui drept se va
reduce. Credem că legiuitorul a dorit să acorde o protecție debi torului pentru ca acesta să
dispună de bunul său în mod liber, iar numai dacă se va stabili în mod expres și precis că
dorește ca din culegerea fructelor bunului ipotecat de către creditor să se reducă
corespunzător și proporțional valoarea creanței sale, să fie posibil acest fapt. Astfel, prin
această protecție debitorul este ferit de eventualele abuz uri exercitate de către creditorul
ipotecar față de bun. Mai mult, prin această stipulație, valabilă sub condiția amintită
Ipoteca mobiliară
35
anterior, creditorul ipotecar practic “avertizează” debitorul asupra consecin țelor pe care
culegerea fructelor bunului le va avea asu pra valorii creanței. Respectivul drept a fost
reglementat în vechea legislație prin art.16 alin. (2) din Legea nr. 99/1999, Titlul VI.
Exigibilitatea anticipată a creanței este reglementară de art. 2396 și prevede în
mod clar dreptul creditorului ipotec ar de a considera exigibilă creanța garantată,
executând ipoteca în cazul în care din anumite fapte imputabile debitor ului, executarea
ipotecii a deve nit dificilă sau imposibilă. Acest drept funcționează ca o măsura
sancționatorie ca urmare a relei credinț e a debitorului. Specificăm “reaua credin ță” în
baza faptului că debitorul cunoștea care anume fapte și în ce măsură acestea ar fi adus
atingere dreptului creditorului de a executa ipoteca. Astfel, se impune această sancțiune
cu atât mai mult cu cât din t extul articolului se deduce obligativitatea specifi cării acestor
fapte în conținutul contractului de ipotecă. De asemenea, textul articolului precizează în
ce condiții creditorul poate dispune de acest drept al exigibilității anticipate, respectiv
atunci c ând acesta “constată lipsa unei întrețineri corespunzătoare a bunului ipotecat, sau
alte fapte”. Sintagma “alte fapte” trebuie definită de părți în contract, în măsura în care
acestea îi sunt imputabile debitorului. În ceea ce privește întreținerea defectu oasă a
bunului de către debitor, putem privi textul articolul ui în strânsă corelație cu dreptul la
inspecție, prevăzut de art. 2394 C. civ., garantându -i acestuia eficacitatea. Astfel, alin. (2)
al art.2396 precizează și condiția sub care iși poate exercit a acest drept, și anume în
măsura în care are “temeiuri rezonabile” să considere punerea în pericol a bunului
ipotecat. Rațiunea introducerii sintagmei „temeiuri rezonabile” este una a protejării
debitorului de un eventual abuz de drept exercitat de către creditor, întrucât doar în
măsura în care aceste temeiuri au un fundament veridic se poate iniția această operațiune
de către creditorul ipotecar, operațiune ce îi este la îndemână prin simpla sa manifestare
de voință. Moda litatea de înțelegere a acestor temeiuri rezonabile este de a le transpune
într-un plan cât mai material, în sens faptic, pentru ca acestea să prindă un contur și să
poată fi dovedite. Considerăm că un mijloc în acest sens îl reprezintă exercitarea
dreptului la inspecție , prevăzut de art. 2394 C. civ.
Ipoteca mobiliară
36
O altă temere fundamentată a creditorului ipotecar, ce l -ar îndreptăți să considere
exigibilă creanța garantată înainte de termen poate plana nu numai asupra stării materiale
a bunului, ci, după cum ne precizează Codul civil, a unei potențiale imposibilită ți de a se
executa obligația. Astfel, distingem atât o perspectivă materială, în ceea ce privește starea
de fapt a bunului, cât și o perspectivă subiectivă, respectiv “posibilitatea ca executarea
obligației să fie împiedicată” în baza căr ora trebuie dedus e condițiile restrictive sub care
dreptul la exigibilitate anticipată poate fi exercitat de către creditor. Per a contrario,
debitorului nu i se poate impune nicio altă obligație în cazul în care cele două condiții de
exigibilitate anticipată nu au fost în deplinite și el este de bună -credință.
Alineatul (3) al aceluiași articol întărește această idee, legiuitorul considerând
nescrise acele clauze care impun debitorului în mod anticipat și imediat plata la cerere a
obligației garantate, precum și acele clau ze prin care se solicită plata altei obligații
născute ca urmare a constituirii unei alte garanții asupra aceluiași bun . În materia
executării, cât timp obligația principală nu este scadentă, creditorul nu poate trece la
executarea garanției. Or, ceea ce d orește să impună exigibilitatea anticipată este tocmai
scadența forțată a obligației principale pentru a se putea solicita executarea garanției ,95
această “for țare” intervenind în sensul sancționării debitorului. Constituirea unei alte
garanții asupra aceluiași bun se poate face, în măsura în care prin constituirea ei se
afectează rangul ipotecii existente, numai dacă creditorul ipotecar își dă consimțământul
cu privire la constituirea noii garanții, după cum se dispune în textul articolului 173 din
Legea de aplicare a art. 2396. Astfel, c onsimțământul creditorului ipotecar , în cazul
exigibilității anticipate , este condiția atât necesară cât și suficientă pentru realizarea
acestei operațiuni , întrucât ea reprezintă o fo rmă de sancționare a debitorului pe ntru
vinovăția sa.
În categoria efectelor ipotecii mobiliare, materializate prin drepturile și obligațiile
de care dispun părțile, se regăsește și materia declarațiilor privitoare la ipotecă, după cum
acestea ni se prezintă în textul art. 2397 C. civ. Aces t articol recunoaște dreptul
constitutorului ipotecii de a solicita creditorului ipotecar, printr -o cerere scrisă, o serie de
95 Idem.
Ipoteca mobiliară
37
“garan ții” expri mate sub forma unor declarații, în sensul protejării bunului ipotecat,
părților și asigurării stabilității și s ecurității raportului juridic născut între acestea. De
asemenea, legiuitorul asigură prin acest d rept de informare și o libertate a debitorului de a
iniția alte raporturi juridice potențiale cu terțe persoane, în măsura în care aceste raporturi
au ca obiec t bunuri din patrimoniul debitorului, negrevate de ipotecă. Astfel, observăm că
din textul articolului se deduce intenția legiuitorului de a delimita în patrimoniul
debitorului, cât mai exact , bunurile ipotecate de cele libere de sarcini, și de a se aduce la
cunoștința debitorului starea patrimoniului său. Aflat în prelungirea mecanismului
publicității mobiliare, dreptul privind declarațiil e privitoare la ipotecă facilitează legătura
dintre debitor și terți, iar legea care îl prevede cere ca informarea să f ie furnizată terțului
de către creditor prin intermediul debitorului, într -o manieră cât m ai lipsită de
subiectivism96. Legea dispune imperativ că numai debitorul este îndreptățit să solicite
creditorului comunicarea informațiilor respective, ceea ce este c u atât mai just cu cât, în
această ipostază, debitorul joacă rolul unui „curier” între terțul interesat de acordarea unui
credit și creditorul (imparțial și obiectiv) care se va ocupa de comunicarea informațiilor
solicitate97. Terțul este destinatarul final al acestei informări, de unde rezultă consecința
că, în cazul unor informații eronate, nu terțul este tras la răspundere, ci fie credit orul, fie
debitorul. Alin . (1), privitor la cererea înaintată de debitor creditorului ipotecar, se află în
relație de si metrie cu alin. (2), ce reglementează răspunsul cererii, întrucât atât cererea cât
și răspunsul :
1- trebuie încheiate în formă scrisă;
2- menționează, sub forma unei relații “întrebare și răspuns”98, cazurile în care se
pune problema unor declarații privitoare la ipotecă.
În continuare, alin. (3) și (4) stabilesc costurile unei astfel de declarații. Astfel, legea
stabiește că asemenea declarații pot fi dobândite în mod gratuit, la fiecare 6 luni. Cu toate
acestea, legea permite solicitarea unor declar ații și în afara limitelor prevăzute de alin.
(3), dar numai în baza unor “costuri rezonabile”, ce pot fi pretinse de către creditor.
96 Idem.
97 Idem.
98 Idem.
Ipoteca mobiliară
38
Reglementarea anterioară în cazul declarațiilor privitoare la ipo tecă se regăsește în textul
articolului 26 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI.
Ipoteca asupra creanțelor reprezintă o specie anume de garanție mobiliară, iar
aceasta se realizează practic printr -o cesiune de creanță99.
Nu numai ip otecile asupra bunurilor produc efecte, ci și ipotecile asupra
creanțelor. Efectele se materializează prin existența unor d repturi și obligații destinate
părților.
Art. 2403 C. civ. tratează acțiunile împotriva debitorului creanței grevate,
precizând cine poate intenta acțiuni împotriva debitorului creanței care face obiectul
ipotecii, ș i condiția sub care debitorul creanței poate fi acționat. Astfel, art. 2403 pleacă
de la premisa că , existând două subiecte de drept care pot exercita acțiuni împotriva
debitorului creanței, respectiv constitutorul ipotecii și creditorul ipotecar, este ded usă
existența a două raportu ri juridice obligaționale, în cadrul cărora creanța care se naște din
primul raport (garantată sau nu) constituie suportul pentru cel de -al doile a raport
obligațional, acesta garantându -se prin constituirea unei ipoteci asupra c reanței inițiale100.
Mecanismul cesiunii de creanță în scop de garanție poate fi înțeles prin identificarea
corectă a subiectelor implicate: debitorul cedat din primul raport obligațional (debitorul
creanței ipotecate), creditorul cedent (constituitorul ipo tecii) și creditorul cesionar
(creditorul ipotecar).
În ceea ce privește condiția în care acțiunile (legea nu distinge ce tip de acțiuni)
pot fi intentate, legea le recunoaște ambilor creditori condiționali posibilitatea de a intenta
acțiuni împotriva debitorului cedat, ambii având aceeași cu obligație , de a-l introduce în
cauză și pe celălalt creditor condițional . Necesitatea introducerii în cauză a celuilalt
creditor se justifică prin asigurarea opozabilității hotărârii judecătorești pronunțate și față
de celălalt creditor.
Reglementarea anterioară se regăsește în Legea nr. 99/1999, Titlul al VI -lea. Spre
deosebire de vechea reglementare, legiuitorul a dorit să reglementeze cât mai specific în
99 Paul Vasilescu, op. cit., pag. 179.
100 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2378.
Ipoteca mobiliară
39
noul Cod civi l natura și dinamica raporturilor obligaționale grev ate pe cesiunea de
creanță constituită în scop de garanție, acordând o atenție deosebită pe plan procedural
posibilității părților (creditorului cesionar și cedentului) de a introduce acțiuni în justiție
împotriva debitorulu i creanței ipotecate (debitorului cedat), în vederea valorificării
drepturilor lor101.
Articolul 2404 enumeră principalele drepturi de care beneficiază creditorul
ipotecar, momentul în care acestea devin exigibile fiin d unul unic, și anume producerea
scadenț ei creanței ipotecate. Astfel, creditorul ipotecar poate percepe , după cum rezultă
din textul articolui, beneficiile creanței, și anume “capitalul, dob ânzile și celelalte sume
pe care aceasta le produce ”. Dreptul creditorului ipotecar este însoțit de obli gația
corelativă de a elibera chitanță pentru sumele primite, ca o măsură de informare și
egalizare a părților, întrucât obligația creditorului ipo tecar se naște atât față de debitorul
creanței afectate de ipotecă cât și față de constitutorul ipotecii.
Articolul 2405 acoperă o situație mai specială , în cazul în care, deși în mod
normal, prin contractul de cesiune părțile trebuie să prevadă și modul în care imputarea
fructelor și produselor creanței se va efectua, dacă părțile neglij ează acest aspect, art .
2405 C. civ. , prin dispozițiile sale supletive, impune cesionarului o anumită conduită în
cazul în care prin contract părțile nu au stipulat modul în care se impu tă sumele percepute
de creditor102. Articolul face referire la o situație particulară, cea în care constituirea
operațiunii asimilate ipotecii mobiliare asupra creanței se va efectua cu deposedarea
debitorului (a cedentului), în fapt, creditorul cesionar devenind un uzufructuar detentor
(depozitar) al creanței, având beneficiul lui ius fruendi, ce ea ce îi va permite încasarea și
imputarea asupra propriei creanțe a sumelor obținute de la debitorul cedat.103Aceasta se
va face conform regulilor stabilite pentru imputația părților.
Articolul 2406 C. civ. are în vedere eficientizarea întregului mecanism de încasare
sau executare a creanței de către cesionar contra debitorului cedat104. Articolul 2406 C.
101 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2 378.
102 R. Rizoiu, Garanții reale m obiliare, p. 252.
103 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2 378
104 Idem.
Ipoteca mobiliară
40
civ. conferă în principal o alternativă la reducerea costurilor de executare a creanței
cesionarului, evitând totodată și efectuarea unei duble plăți, folo sindu -se un mecanism ce
permite efectuarea plății direct de către debitorul cedat ; astfel, cesionarul are posibilitatea
de a-l împuternici pe cedent să efectueze acel eași demersuri în interesul său105. Această
împuternicire ia forma unui “mandat ”106, acordat de către cesionar cedentului, pentru a
efectua încasarea sau executarea ipotecii asupra creanței direct în numele cesionarului
mandant. Și, ca orice mandat, împuternicirea acordată de către cesio nar cedentului poate
fi retrasă oricâ nd, conform art. 2406 al in. (2) , prin trimiterea unei notificări , în formă
scrisă ad probationem, de asemenea, și debitorului cedat , după cum prevede legea, pentru
a-i informa despre retragerea calității cedentului de a mai primi creanța în numele
cesionarului.
Art. 2407 reglem entează urmărirea sumelor neplătite. Pentru a nu se ajunge la o
procedură anevoiasă, respectiv a se ajunge în justiție, “creditorul ipotecar nu este ținut el
însuși să recupereze sumele neplătite de debitorul creanței ipotecate ”. Acest lucru
înseamnă că “cedentul va rămâne obligat la obținerea acestor sume de la debitorul cedat
pentru a le plăti mai departe către cesionar”107, datorit ă relației dintre ei.
Remiterea diferenței însemnând sumele încasate care depășesc cuantumul
capitalului creanței ipotecate, al dobânzilor și al cheltuielilor sunt reglementate de art.
2408 C. civ. Această reglementare vizează îmbogățirea fără justă cauză a creditorului, ca
aceasta să nu survină, în consecin ță, să fie obligat la remiterea diferenței însemnând
sumele încasate care depășesc contul creanței, adică dobânzile, cheltuielile și capitalul
creanței ipotecate .
105 Idem.
106 Idem.
107 Idem
Ipoteca mobiliară
41
Secțiunea a 6 -a. Stingerea și executarea ipotecii mobiliare
Așa cum ipoteca mobiliară are un moment inițial, respectiv prin constituirea
ipotecii prin contract, în mod firesc are și un moment final, ce poate avea două direcții,
ori prin stingere, ori prin executare.
Stingerea ipotecii este reglementată de art. 2428 C. civ., însă această
reglementare, după cum trebuie precizat, nu vizează doar ipoteca mobiliară, ci ea este o
reglementare comună atât ipotecii imobiliare cât și ipotecii mobiliare.
Trebuie spus că ipoteca mobiliară nu este condiționată de radierea din Arhivă
pentru a se stinge, ac est lucru făcându -se ulterior, c i este afectată doar opozabilitatea.
Stingerea ipotecii poate interveni fie direct, fie indirect108. Stingerea ipotecii în
mod direct se datorează unor cauze ce vizează contractul de ipotecă. Sting erea în mod
indirect se realizează ca urmare a dispariței datoriei corelate ipotecii mobiliare (plată, alte
moduri specifice de stingere a datoriei).
Astfel , ipoteca mobiliară se stinge din următoarele cauze, așa cum ne arată alin.
(2) al art. 2428 C. civ. :
“a) stingerea obligației principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege;
b) neîndeplinirea evenimentului de care depinde nașterea obligației garantate ori
îndeplinirea evenimentului de care depindea stingerea acesteia;
c) neîndeplinirea even imentului de care depinde nașterea ipotecii ori îndeplinirea
evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
d) dobândirea de către creditor a bunului grevat;
e) renunțarea expresă sau tacită a creditorului la ipotecă;
f) în orice alte cazuri prevăzut e de lege. ”
Totu și, legea acordă părților contractului de ipotecă dreptul de a decide ca ipoteca
să nu se stingă, dacă ele convin ca ipoteca “să fie folosită pentru garantarea unei alte
obligații determintate ori determinabile, fară să a se vatăma însă dre pturile dobândite
108 În acest sens, a se vedea Paul Vasilescu, op. cit., pag. 184.
Ipoteca mobiliară
42
anterior de alte persoane ” (alin. 3, art. 2428 C. civ), însă acest drept poate fi exercitat
numai în cazurile prevăzute de lit. a) și b) ale alin. (2), art. 2428 C. civ.
Executarea ipotecii, ca operațiune juridică, apare ca o sancțiune, în cazul în care
caracterul preventiv al ipotecii, și anume de a -l determina pe debitor să execute obligația ,
nu a funcționat, în acest caz “creditorul poate urm ări bunul ipotecat”( art. 2429 C. civ.)
Această finalitate nu este de dorit, întrucât firesc și natural este ca această obligație
să fie îndeplinită de bunăvoie de către debitor, dar anumite cauze, imputabi le sau
neimputabile fac uneori ca bunul afecatat ipotecii să fie executat pentru îndestularea
creanței.
Executarea ipotecii nu poate fi realizată oricând și necondiționat , ci trebuie în
prealabil ca acea creanță garantată prin ipotecă să fie certă, lichidă și exigibilă, și de
asemenea trebuie să existe un tit lu executoriu ( art. 2430 C. civ.) .
Contractele de ipotecă reprezintă ele însele tituluri executorii, însă numai dacă
sunt încheiate în mod valabil ( condiții de fond și de formă), așa cum ne arată art. 2431 C.
civ.
Art. 2432 C. civ. regelementează alte căi de realizare a creanței. Acest art icol
acordă creditorului posibilitatea de a -și realiza creanța în orice mod prevăzut de lege, și
nu este ținut de executarea ipotecii în vederea satisfacerii creanței. De asemenea,
creditorul are posibilitatea de a solicita luare a oricăror măsuri necesare pentru executarea
ipotecii, așa cum prev ede Codul de procedură civilă. De altfel , putem spune că acest
articol relevă alternativele pe care creditorul le are la dispoziție pentru a -și satisface
creanța în mod judicios.
Art. 2433 C. civ. limitează sfera de libertate a creditorului, considerând ca nescrise
acele clauze prin care, împotriva ordinii publice, creditorul își rezervă în mod irevocabil
dreptul de proprietate asupra bunului sau clauzele care permit creditorului să dispună de
bun fară a îndeplini fo rmalitățiile impuse de lege. Titlul marginal al acestui articol relevă
o normă imperativă prohibitivă, prin sintagma “interdic ția pactului comisoriu”.
Ipoteca mobiliară
43
Totuși există o anumită excepție privind interdicția pactului comisoriu, și anume în
materie mobiliară, unde reprezintă o modalitate de stingere a datoriei, așa cum ne arată
art. 2460 C. civ109.
Art. 2434 C. civ. reglementeză o protecție a creditorului ce are o ipotecă asupra
unui bun mobil privit individual, împotriva unui creditor ce are constituită ipotec a asupra
unei universalități de bunuri, chiar dacă ipoteca primului este de rang inferior. Acest
drept constă în posibilitatea de a adresa o cerere ce are ca obiect discuțiunea bunurilor
mobile.
După reglementarea comună expusă mai sus, legiuitorul acordă o atenție specială
executării ipotecii mobiliare.
Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile c orporale este prima reglementată în
cadrul secțiunii a 2 -a din capitolul IV privind executarea ipotecii.
Art. 2435 ocolește procedura judiciară în caz de neexec utare, aratându -ne trei
posibil ități pe care le are creditorul, ce îi sunt la îndemână nu cumulat, ci în baza
principiului electa una via, non datur recursus ad alteram110. Astfel, articolul stabilește,
în regimul execuțiilor private, trei alternative pentru creditor, respectiv, de a vinde bunul
ipotecat, de a -și însuși bunul pentru a stinge creanța ipotecară sau de a -l prelua în
vederea administrării, alternative ce sunt m ai mult decât suficiente pentru ca ambele părți
să se regăsească într -o realitate cât mai favorabilă, raportat la specificul raportului juridic
existent între ele.
Articolul 2436 C.civ clarifică situația bunurilor mobile prin natură, dar care, fără
a-și pierde individualitatea, capătă caracter imobiliar prin încorporarea lor într -un bun
imobil, reglementând faptul că aceeași procedură de executare extrajudiciară a ipotecii
mobiliare se aplică și în cazul acestor bunuri . În cazul în care creditorul a început
urmărirea potrivit regulilor stabilite pentru executarea ipotecilor imobiliare, prin urmare,
își manifestă intenția să urmăreasc ă și imobilul ale cărui accesorii sunt bunurile ipotecate ,
procedura reglementată în prezenta secțiune nu se poate aplica ; astf el, în funcție de
109 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2 455.
110 Idem.
Ipoteca mobiliară
44
interesul urmărit, creditorul ipotecar are un drept de opțiune în materia executării, putând
alege, în mod exclusiv, fie executarea după reguli le privind bunurile imobile, în baza
Codul ui de procedură civilă, fie în baza regulilor specifi ce bunurilor mobile, conform
principiilor executării mobiliare.
Art. 2437111 garantează eficiența prevederilor executării în materie privată și în
situația în care , ca urmare a neexecutării de către debitor, titularul unei ipoteci constituite
asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil, preferat fiind titularilor altor drepturi
reale asupra bunului imobil respectiv, nu este ținut de natura unitară a celor două bunuri,
putând să le despartă. Această posibilitate este contrabalansată de obigația corelativă
dreptului prevăzut de art. 2437; astfel, textul condiționează posibilitatea separării
bunurilor de îndeplinirea următoarelor cerințe: existența unui accesoriu al unui imobil ce
face obiect ul ipotecii, sub condiția ca acesta să nu își piardă individualitatea, creditorul
trebuie să plătească despăgubiri, garanțiile creditorului asupra dezpăgubirilor trebuie să
fie suficiente , debitorul nu trebuie să -și fi executat obligația, nu și pentru scăderea valorii
bunului imobil ca urmare a înlăturării b unului ipotecat sau a necesității de a -l înlocui.
Art. 2438 prevede dreptul de preluare a bunurilor î n acord cu procedura
necontecioasă. Așadar, în virtutea ipotecii mobiliare legal constituită și perfectată,
creditorul are dreptul să preia bunurile afect ate ipotecii cu toate accesoriile sale, devenind
posesor al bunului cu toate consecințele ce decurg din această calitate, inclusiv dreptul
unei acțiuni posesorii în cazul în care debitorul aduce atingere dreptului creditorului
ipotecar. De asemenea, credit orul are dreptul să ia măsuri pentru ca “echipamentele și
alte asemenea bunuri ” să nu mai poată fi folosite de către debitor, întrucât posesorul
acestor bunuri devine creditorul ipotecar.
Chiar și în cazul acestei proceduri necontencioase, art. 2439 reglem entează dreptul
creditorului de a cere ajutorul unui organ de executare, în cazul în care mijloacele proprii
nu sunt eficiente.
Trebuie precizat că preluarea bunului prin mijloace proprii poate interveni în cazul
în care este prevăzută în mod expres în co ntractul de ipotecă, conform art. 2440 C. civ.
111 Idem.
Ipoteca mobiliară
45
Acestă procedură este condiționată de “o prealabil ă notificare prin intermediul
executorului judecătoresc ”. Totodat ă creditorul poate prelua și înscrisurile care atestă
dreptul de proprietate al constitutorului asupra bunului. Alin. (2) expune limitele între
care se poate exercita preluarea bunului prin mijloace proprii, respectiv în afara oricărei
acțiuni de constrângere ce ar tulbura liniștea și ordinea publică, precum și în afara
oricăror stipu lații limitative acestei obligații legale, stipulații considerate nescrise .
Art. 2441 reglementează o obligație pentru cel care deține bunul mobil, și anume
de a remite creditorului ipotecar bunul afectat ipotecii mobiliare. Dreptul creditorului de a
prelu a bunul este condiționat de dovedirea calității sale de c reditor ipotecar, în caz
contrar, cel care deține bunul mobil poate refuza predarea bunului. Alin. (2) al acestui
articol ne arată că acelui creditor ipotecar care a preluat bunul nu i se poate cere remiterea
bunului cu excepția creditorului ipotecar de rang superior care a început la rândul său
executarea bunului.
În cazul în care preluarea bunului prin mijloace proprii nu este eficientă, creditorul
are la dispozițiie procedura preluării silite a bu nului. Trebuie menționat faptul că nu
există o condiție de a recurge la prealuarea pașnică în prealabil, creditorul poate opta fie
pentru procedura prevăzută de Codul civil, fie pentru procedura prevăzută de Codul de
procedură civilă, în ultimul caz apelân d la forța corecitivă a statului112. Astfel, conform
art. 2442 creditorul poate solicita ajutorul exectorului judecătoresc în vederea preluării
bunului. Întrucât contractul de ipotecă constituie un titlu executo riu, trebuie alăturat unei
copii a acestuia o cerere, o descriere a bunului ce urmează a fi ex ecutat, și dacă este
cazul, o copie certificată a înscrierii ipotecii la Arhivă. La cererea executorului
judecătoresc, agenții forței publice vor interveni pentru preluarea bunului.
În continuare, printr -o reg lementare tehnică, sunt prevăzute obligațiile
executorului judecătoresc în vederea preluării bunului de către creditor. Astfel, conform
art. 2443, “în termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul j udecătoresc se
deplasează la locul unde se află bunul ipotecat, îl ridică și îl predă de îndată creditorului ”.
Succesiv, executorul are obligația de a întocmi un proces verbal, unul pentru dosarul de
112 Idem.
Ipoteca mobiliară
46
executare, iar celalalt se adresează debitorului conform Codului de procedură civilă.
Cheltuielile și ri scurile transportului și depozitării bunului sunt suportate de creditor.
Ultimul alineat ne arată că în cazul în care nu poate executa singur bunul, acesta poate
apela la agenții forței pub lice, revenind în cursul acealeia și zile .
Art. 2444 C. civ. echival ează statutul creditorului care deține bunul ipotecat cu cel
al unui administrator al bunului altuia împuternicit cu administrarea simplă, din punct de
vedere al drepturilor și obligațiilor.
După ce în prealabil s -a realizat deposedarea bunului, urmarea f irească o
reprezintă vânzarea aceastuia.
Art. 2445 C. civ. reglementează vânzarea bunurilor ipotecate. Creditorul ipotecar
se poate adresa instanței de executare printr -o cerere de încuviințare pentru a executa
ipoteca mobiliară prin vânzare. Instanța va decide dacă sunt îndeplinite condițiile pentru
executarea ipotecii prin vânzare, și o va încuviința după caz, așa cum arată teza a 3 -a a
alin. (1) art. 2445 C. civ. Articolul prevede prin următoare alineate alternativele pe care le
are la îndemână creditor ul ipotecar și anume: vânzarea lor în starea în care se găsesc sau
după luare a unor măsuri; prin licitație publică sau negoc iere directă, lăsând la alegerea
părților modul de valorificare a bunurilor grevate; maniera comercială rezonabilă privește
în mod o bligatoriu pentru toate cazurile toate aspectele vânzării. Astfel, o vânzare este
comercial rezonabilă dacă întrun ește condițiile art. 2446 C. civ. Dacă sunt respectate
condițiile alin. (1) iar vânzarea “ar fi avut loc în alt moment sau printr -o altă metodă
decât cea aleasă de creditor ” ar da un preț mai mare, ea nu este considerată comercial
nerezonabilă. Faptul că bunul ipotecat se află în posesia debitorului nu îl împiedică pe
creditor să îl vândă, conform art. 2447 C. civ., cumpărătorul având drept ul să intre în
posesia bunului conform reglementărilor din art. 2435 -2444 C. civ .
Creditorul ipotecar, conform art. 2448 C. civ., poate cumpăra bunul doar prin
următoarele două moduri: în urma unei licitații publice sau “prin v ânzare directă, însă
numai da că bunuri de același fel sunt vândute în mod obișnuit pe o piață reglementată ”.
În aceste două cazuri precizate mai sus, creditorul ipotecar poate să uzeze de creanța sa
pentru a o depune în contul creanței, așa cum ne arată alin. (2) al art. 2448 C. civ.
Ipoteca mobiliară
47
Pentru ca vânzarea să nu fie nulă, creditorul este obligat să notifice anumite
persoane (obligație prevăzută de art. 2449 C. civ.), iar destinatarii notificării sunt de
exemplu: constitutorul ipotecii, succesorii acestuia, anumiți creditori etc . (art. 245 0 C.
civ.). Totodată, notificarea trebuie să aibă un anume conținut, acest conținut fiind
reglementat de art. 2451 C. civ.
O reglementare destul de importantă, cu caracter protecționist, este art. 2452 C.
civ. Astfel, “cei interesa ți sau vătămați prin exec utare ”, într-un termen de 15 zile pot
formula opoziție la executare. Această opoziție la executa re suspendă de drept această a
doua fază a executării ipotecii, respectiv vânzararea. Instanța de judecată este obligată să
soluționeze , într-un termen de 5 zile, opoziția la executare. Alin. (4) al acestui articol ne
arată ce poate dispune instanța cu pri vire la executare, în anumite cazuri. Astfel, ea poate
dispune oprirea executării, dacă prețul a fost plătit de către debitor, și de ase menea, în
acest caz dispune restituirea bunului către debitor. Totodată, dacă instanța de judecată își
dă seama că vânzarea ar urma să nu respecte condițiile legale prevăzute pentru executarea
ipotec ii mobiliare, va stabili ea însă și condițiile și regulile pentru ca vânzarea să respecte
exigențele legii și , în final , va încuviința vânzarea bunului pentru a fi valorificat.
Legiuitorul a dorit să ofere o protecție și debitorului, și anume de a nu pierde
bunul chiar dacă s -a ajuns în faza executării (art. 2453 C. civ) . El sau orice altă persoană
interesată pot executa obligația garantată prin ipoteca mobiliară, în acest caz creditorul
având obligația să înceteze executarea. Este obligatoriu ca debitorul sau acea persoană
care dorește să execute obligația să plă tească și cheltuielile efectuate de către creditor
pentru deposedarea și vânzarea bunului.
Art. 2455 C. civ. reglementează efectele vânzării bunului prin executarea unei
ipoteci mobiliare, reglementare rezumată prin titlul marginal: “Dobândirea lucrului de
către cumpărător ”. Astfel, toate drepturile pe care constitutorul ipotecii le are asupra
bunului se transfer ă către cumpărător. De asemenea , ipoteca se stinge dacă vânzarea a
avut loc și totodată se vor stinge toate celelalte ipoteci sau privilegii, dacă legea nu
dispune altfel. “Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al
Ipoteca mobiliară
48
constitutorului asupra bunului, contractul de ipotecă, împreună cu mențiunea stingerii
garanției la arhivă fac dovada dreptului de proprietate al dobânditorului ”.
Pentru a împiedica îmbogățirea fără justă cauză a debitorului, acesta va rămâne
obligat personal față de creditorul ipotecar pentru partea din creanță neacoperită de
vânzarea bunului, astfel creditorul ipotecar, pentru partea de creanță neacoperită , va
deveni creditor chirografar (art. 2456 C. civ) .
Creditorul poate prelua bunul pentru satisfacerea creanței sale, în cazul în care
debitorul său nu își execută obligația. Această reglementare este prevăzută de art. 2460 –
2463 C. civ.
Creditorul își poate însuși bunul pentru satisfacerea creanței sale, dar este
obligatoriu ca pentru aceasta să consimtă constitutorul, iar pesoanele prevăzute la art.
2450 C. civ. nu se opun( art. 2460 C. civ.). Consimțământul constitutorului trebuie să fie
exprimat în scris.
Oferta de preluare a bunului trebuie notificată persoanelor prevăzute la art. 2450
C. civ. și de asemenea va înscrie oferta în Arhivă (art. 2461 C. civ.).
Persoanele prevăzute la art. 2450 C. civ. pot face opunere la preluarea bunului în
contul creanței , și se produc efecte numai dacă este comunicată în termen de 15 zile de la
notidicare (art. 2463 C. civ.)
Art. 2463 C. civ. reglementează efectele preluării în contul creanței și anume că se
va stinge creanța ipotecară, se transferă creditorului toate drepturile p e care constitutorul
le are asupra bunului, se vor stinge toate ipotecile și privilegiile de rang inferior.
Contractul de ipotecă și notificarea de preluare în contul creanței înlocuiesc t itlul de
proprietate (alin (2)).
Executarea poate viza și tituluri r eprezentative. Astfel , când ipoteca are c a obiect
titluri reprezentative privind bunuri mobile, creditorul poate să vândă bunurile și să
distribu ie prețul obținut în urma vânzării conform reglementă rilor din Codul civi l privind
executarea ipotecii ( art. 24 64 C. civ.)
De asemenea , executarea poate viza ș i ipoteca asupra creanțelor. Ceea ce i se
conferă creditorului, atunci când sunt întrunit e condițiile legale pentru începerea
Ipoteca mobiliară
49
executării, este dreptul de a prelua titlul de creanță. El poate cere să obțină plata, sau la
alegerea sa, să vândă creanța , iar prețul obținut în urma vânzării să și -l însușească, dar nu
poate opri sumele ce trec peste suma garantată. În acest caz, ar fi o îmbogățire fără justă
cauză a creditorului, iar prevederile art. 2459 alin. (2) C. civ. o interzic.
Dacă ipoteca poartă asupra unui cont, și ea este legal constituită și perfectată,
creditorul are posibilitatea de a compensa soldul creditor al contului cu propria creanță
ipotecară ( art. 2466 C. civ.). De asemenea , dacă ipoteca este perfectată în condițiile legii,
creditorul poate cere instituției de credit eliberarea soldului contului pentru a -și satisface
creanța.
Un aspect de osebit de important este și faptul că legiuitorul a regl ementat
“sancțiuni” pentru creditorul de rea credin ță când începe executare ipotecii. Revenind la o
abordare practică, constatăm că de cele mai multe ori creditorul este o instituție bancară,
iar debitorul este ori o persoană fizică, ori o persoană juridic ă cu o activitate restânsă.
Ceea ce reise de aici este faptul că poziția lor economică nu este egală, instituția bancară
poate profita de poziția ei și comite abuzuri față de debitor. Pentru creșterea bunăstării
generale este necesar ca din aceste raportur i de creditare garantate să existe profit pentru
ambele părți , totul în exigențele economiei capitaliste, economie bazată pe cere re și
ofertă.
Astfel , creditorul va răspunde atunci când încalcă prevederile legale privind
preluarea bunului (art. 2474 C. civ) .
Preluarea bunului fă ră respectare a condițiilor legale de către creditor cu scopul de
a-l vinde și a -și îndestula creanța este drastic sancționată, legea reglementând un cumul
de penalizări113. “Astfel, pe lângă sancțiunea principală (var iabilă) care constă în plata de
despăgubiri pentru pagubele cauzate debitorului (în fapt, angajarea răspunderii civile
delictuale a creditorului), legea mai impune și restituirea de către creditor a bunului
obiect al valorificării, precum și un procent de o treime din valoarea acestuia (sancțiuni
fixe)”114. Creditorul este at ât de aspru tras la răspundere întrucât datorită poziției sale se
113 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2292.
114 Idem.
Ipoteca mobiliară
50
poate ajunge la o inegalitate contractuală în materia executării ipotecii mobiliare115,
evitându -se prin aceasta o practică de dezechilibru.
Practic există două posibilități , respectiv acțiunea în răspundere (în daune) sau
opoziția la executare.
De asemenea , creditorul răspunde și pentru încălcare a condițiilor referitoare la
valorificare a bunului (art. 2475 C. civ.). Creditorul răspunde și pentru încălcarea
dispozițiilor privind respectarea regulilor privitoare la distribuirea prețului (art. 2477 C.
civ).
Secțiunea a 7 -a. Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare
De regulă, prin înscrierea ipotecii în Arhiva Electronică de Garanții Reale
Mobiliare, respectiv, asigurarea publicității ipotecii, aceasta devine perfectă. Totuși,
analizând îndeaproape problema perfectării, ipoteca se desăvârșește și prin parcurgerea
altor etape, prin alte modalități, astfel încât între perfectare și opozabilitate se naște un
raport de tip întreg -parte116. Perfectarea reunește trei momente : constituirea, eficacitatea
și publicitatea, ea nu coincide cu cea din urmă, întrucât ipoteca este perfectă prin
parcurgerea unitară a celor trei momente. Perfectarea coincide cu opozabilitatea doar la
nivel temporal, din punct de vedere al parcurgerii succesive a procedurilor. Cu toate
acestea, momentul asigurării publicității ipotecii nu își pierde din emfază, întrucât
legiuitorul însuși folosește cu precădere noțiunea de opozabilitate atunci când ne prezintă
ipoteca perfectă, conform art. 2409 C. civ. Astfel, alin. (1) face trimitere la dispozițiile
art. 2387 C. civ. în ceea ce privește prima c aracteristică a unei ipoteci perfecte
(producerea de e fecte), precizează cea de -a doua caracteristică, respectiv îndeplinirea
formalitățiilor de publicitate, urmând ca alin. (2) și (3) să stabilească în ce mod poate fi
publicitatea asigurată, respectiv, ce se obține prin asigurarea publicității, și anume
115 A se vedea R. Rizoiu , op. cit., pag. 434.
116 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2385.
Ipoteca mobiliară
51
opoz abilitatea, și cui i se adresează aceasta. Astfel, prin înscrierea în Arhiva Electronică
de Garanții Reale Mobiliare, ipoteca mobiliară devine opozabilă “celorlalți creditori ai
constitutorului, celor care dobândesc ulterior drepturi asupra bunului ipoteca t, precum și
tuturor celor lalte persoane”. Înscrierea în Arhivă naște o prezumție absolută de
cunoaștere a ipotecii în privința căreia au fost îndepinite formalitățiile de publicitate (art.
2415 C. civ.)117.
Înscrierea în Ar hivă nu reprezintă o condiție de v aliditate, în consecință, după cum
ne precizează ar t. 2414 C. civ., înscrierea în A rhivă nu conferă validitate unei ipoteci
lovite de nulitate.
“Arhiva Electronică de Garanț ii Reale Mobiliare – AEGRM constituie un
sistem de evidență a priorității ipotecilor mobiliare ș i de publicitate, structurat pe
persoane si bunuri, care asigură înregistrarea operaț iunilor privin d ipotecile mobiliare, a
operați unilor asimilate acestora, a altor drepturi prevăzute de lege, precum și publicitatea
operaț iunilor jur idice prevazute de lege ”118.
De asemenea, prin înscrierea în Arhivă se naște și prezumția absolută că adresa
indicată în avizul de ipotecă reprezintă domiciliul părților, orice comunicare referitoare la
derularea contractului de ipotecă urmând a fi realizată la această adresă; schimbarea
domiciliului de către una dintre p ărți naște obligația informării celeilalte părți cu privire
la modificare a și înscrierea acesteia în A rhivă, conform art. 2418 C. civ119. Pentru ca
niciuna din părți să nu se poată prevala de c unoașterea informațiilor cuprinse în Arhivă,
în cazul stingerii obligației garantate, creditorul ipotecar are la dispoziție 10 zile, ter men
în care este obligat să soli cite operatorului arhivei radierea ipotecii, conform art. 2553 C.
civ., sub sancțiunea r ăspunderii acestuia pentru prejudiciile directe și indirecte provocate
constitutorului și debitorului.
Modalitatea de înregistrare a ipote cii o reprezintă înscrierea în A rhivă a unui aviz
de garanție, continuând să producă efecte chiar și avizele de garanție înscrise în AEGRM
înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil (art. 177 alin. (1) din Legea nr. 71/2011).
117 Liviu Pop, I. F. Popa, S. I. Vidu, op. cit ., pag. 819
118 http://www.aegrm.ro/
119 Liviu Pop, I. F. Popa, S. I. Vidu, op. cit ., pag. 819
Ipoteca mobiliară
52
O copie de pe acest aviz trebuie comunicată constit utorului de către creditorul ipotecar în
cel mult 24 de ore de la înscrierea ipotecii , conform art. 2417 C. civ.
Legiuitorul ne indică modalitatea înregistrării operațiunilor privind ipotecile
mobiliare, operațiunilor asimilate acestora și a altor drepturi pr evăzute de lege, respectiv
“numai” înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, dacă prin lege nu
se prevede altfel. Detaliile privitoare la organizarea și funcționarea A rhivei se regăsesc în
conținutul legilor speciale, după cum prevede a rt. 2413 C. civ. Anumitor sarcini
mobiliare le este per misă o procedură alternativă de publicitate , cum este cazul ipotecii
asupra conturilor, cărora li se poate conferi publicitate prin preluarea controlului asupra
contului (art. 2410 C. civ.) . Existența unui registru unic pentru înregistrarea sarcinilor
este subliniată de legiuitor prin folosirea adverbului “numai” , întrucât această unicitate
conferă un înalt gra d de siguranță celor interesați120. Modul în care e ste organizată și
funcționează A rhiva are o serie de avantaje, precum ușurința în accesarea datelor,
caracterul actual a l acestora121. Asigurarea opozabilității eficiente a sarcinii reprezintă
principi ul funcționării unei astfel de A rhive.
Ordona nța nr. 89/2000 reglementează unele măsuri pentru autorizarea operatorilor
și efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții R eale Mobiliare. Prima
mențiune legală des pre această Arhivă s -a făcut în legea 99/1999, atunci când au apărut
garanțiile reale mobiliare. Scopul apariței acestei Arhive era pentru asigurarea
opozabilității , pentru ca orice persoană interesată să poată solicita informații cu privire la
un bun.
Arhiva funcționează sub autorit atea Ministerului Justiției, pentru Arhivă
reprezentând o Autoritate de Supraveghere.
Astfel, Ministerul Justiției, având calitatea de Autoritate de Supraveg here, are și
exercită anumite atribuții , din care vom exemplifica :
a) autorizează operatorii;
b) supraveghează activitatea de înregistrare a avizelor de în scriere;
120 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2390
121 Idem .
Ipoteca mobiliară
53
c) administrează și întreține sistemul computerizat de siguranță al arhivei;
d) controlează activitatea operatorilor și a agenților acestora;
e) examinează orice plângere primită referitoare la nerespectarea de către
operatori, directorii de arhivă sau de agenții împuterniciți a dispozițiilor legale și dispune
măsurile corespunzătoare pentru remedierea situației122;
122 Art. 31, ordonanța nr. 89/2000.
Contractul de ipotecă
54
Capitolul 3 . Contractul de ipoteca
Secțiunea 1. Noțiune
Model de contract de ipotecă mobiliară123
1. Subsemnatul ………………, domiciliat în ………….., cnp, ……….
în calitate de CREDITOR ,
2. Subsemnatul ……………., domiciliat în ………….., cnp ………..
în calitate de GARANT IPOTECAR,
am hotărât încheierea prezentului contract de ipotecă mobiliară:
Eu, Garantul ipotecar constitui în favoarea Creditorului drept de ipotecă mobiliară asupra ………. (se
va descrie bunul ipotecat), pent ru garantarea …………… (se va descrie ob ligația garantată).
Elementele con tractului de ipotecă mobiliară :
– constituitorul ipotecii este liber să folosească, să administreze și să dispună de bunul ipotecat, cu
obligația de a nu prejudicia drepturile creditorului ipotecar (art.2373, art .2374 Cod Civil).
– când ipoteca este consimțită pentru garantarea restituirii unei sume de bani, aceasta poate fi
determinată în cuprinsul contractului, sau, poate fi determinabilă. Determinarea ulterioară trebuie să se
rezulte din cuprinsul con tractului de ipotecă și nu prin trimitere la alte convenții (art.2372 alin.1 Cod Civil)
– se poate constitui drept de ipotecă asupra unui bun mobil ce este grevat deja de un drept de ipotecă
convențională fără a fi necesar consimțământul titularu lui garanției anterioare.
123 Sursa: Uniunea Națională a Notarilor Publici.
Contractul de ipotecă
55
– atunci când garantul ipotecar este debitorul, părțile pot conveni limitarea dreptului creditorului de a urmări
numai bunul ipotecat, nu și bunurile neipotecate ale debitorului (art.2325 Cod Civil).
– se va preciza ca racterul de titlu executoriu al ipotecii (art.2431 Cod Civil).
– se va preciza extinderea de drept a ipotecii asupra fructelor și productelor bunului, precum și asupra
tuturor bunurilor primite de constituitor în urma unui act de administrare ori de dispoziție încheiat cu privire
la bunul mobil ipotecat (art.2392 Cod Civil);
– în situația în care contractul de ipotecă cuprinde clauze neuzuale dintre cele enumerate limitativ de
art.1203 cod civil (ex: limitarea dreptului de a opune excepții, decăderea din drepturi sau din beneficiul
termenului), acestea trebuie să fie acceptate expres (nominal) de către garantul ipotecar, pentru a -și produce
efecte.
– creditorul ipotecar are următoarele drepturi:
– să inspecteze bunul ipotecat, fără a stânjeni activitatea celui care deține bunul ipotecat (art.2394 Cod
Civil);
– să-și însușeasc ă produsele bunului ipotecat în contul creanței, cu condiția să stabilească în mod
detaliat condițiile și proporția în care urmează a se reduce creanța garantată în urma exercitării acestui drept
(art.2395 Cod Civil);
– să considere exigibilă cre anța garantată și să execute ipoteca în cazul în care constată lipsa unei
întrețineri corespunzătoare a bunului ipotecat sau alte fapte, imputabile debitorului, de natură să facă dificilă
sau imposibilă executarea ipotecii, astfel cum aceste fapte sunt det erminate prin contractul de ipotecă
(art.2396 Cod Civil).
– publicitatea ipotecii mobiliare se asigură prin înscrierea acesteia în Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare.
– în cel mult 10 zile de la data la care obligația garantată a fost plătită, creditorul ipotecar este obligat
să ceară operatorului arhivei radierea ipotecii (art.2419 Cod Civil).
– în caz de neexecutare a obligației garantate, creditorul are dreptul, la alegerea sa:
– să vândă bunul ipotecat în condițiile art. 2445 -2459 Cod Civil;
-să își însușească bunul pentru a stinge creanța ipotecară în condițiile art. 2460 -2463 Cod Civil ;
-să preia bunul în scop de administrare în condițiile art. 2468 -2473 Cod Civil.
Contractul de ipotecă
56
Tehnoredactat la ………….., în …… exemplare, din care un exemplar pentru arhiva biroului notarial, un
exemplar pentruArhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, ….. exemplare s -au eliberat părților.
CREDITOR…………… GARANT IPOTECAR……………….
Secțiunea a 2-a. Caractere juridice
Contractul de ipotecă este un act juridic de dispoziție.
Contra ctul de ipotecă este un act solemn , întrucât forma pe care trebuie să o
îmbrace contractul de ipotecă este ori una autentică, ori trebuie materializat sub forma
unui înscris sub semnătură privată. După înch eiere, ipoteca se înscrie la Arh ivă, iar după
înscriere ipoteca se perfectează, adică ea produce efecte depline și este opozabilă. Forma
contractului de ipotecă mobiliară este reglementată de art. 2388 C. civ.
Contractul de ipotecă este un act juridic accesoriu, ceea ce presupune că aces t
contract și ipoteca constituită prin acesta au relație de dependență față de obligația
garantată. Acest contract de ipotecă se încheie exclusiv cu scop ul de a garanta obligația
debitor ului față de creditor, iar soarta ipotecii nu s -ar justifica în afara acestui raport
obligațional.
Secțiunea a 3 -a. Condiții
Contractul de ipotecă trebuie să îndeplinească atât condițiile de validitate
prevăzute de art. 1179 C. civ., precum și cele de formă prevăzute de art. 2388 C. civ.
Condițiile ad validitatem pentru încheierea contractului sunt următoarele:
capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză
licită și morală , și forma.
Astfel, contractul de ipotecă, fiind un contract de dispoziție, poate fi încheiat doar
de către cei cu ca pacitate deplină.
Contractul de ipotecă
57
Consimțământul părților este esențial pentru încheierea contractului de ipotecă
mobiliară. Ipoteca mobiliară se încheie doar prin contract, ea nu are ca izvor legea.
Obiectul contractului de ipotecă îl reprezintă operați unea juridică ce asigură
garantarea obligației prin instituirea unei ipoteci asupra unui bun mobil, corporal sau
incorporal.
Cauza contractului de ipotecă trebuie să existe și, de asemenea, ea t rebuie să fie
licită și morală. Prin cauză trebuie să înțelege m faptul că se dorește ca raport ul
obligațional să fie garantat. A proape întotdeauna dorința vine dinspre creditor, pe ntru a se
feri de consecințele unei posibile insolvabilități a debitorului său.
Așa cum am precizat, forma contractului de ipotecă este o condiție de validitate,
contractul de ipotecă nefiind un act consensual. Acest acord de voință trebuie să se
materializeze fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma autentică.
Reglementarea privind forma contractului este preluată di n fosta Lege a garanțiilor
reale mobiliare, 99/1999, fostă Lege ce prelua din legislația americană această cerință
prinvind forma, însă defectuos tradusă124. Ceea ce prevedea legislația americană este că
era necesară prezența persoanelor în fața unui notar când se semna contractul, asta
neînsemnând practic o procedură autentică notarială125.
Secțiunea a 4 -a. Obiectul contractului de i potecă
Când vorbim despre obiectul contractului de ipotecă mobiliară, ne gândim la
operațiunea juridică de constituire a ipotecii mobiliare. Astfel, prin contractul de ipotecă
mobiliară se dorește constituirea unei garanții reale mobiliare care să garanteze un raport
obligațional. Totuși , nu trebuie să confundăm întreaga operațiune juridică de perfectare a
ipotecii mobilia re cu obiectul contractului de ipotecă mobiliară. Perfectarea ipotecii, în
124 Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), op. cit., pag. 2352.
125 Idem.
Contractul de ipotecă
58
sens larg, se referă la întreaga operațiune juridică de constituire a ipoteci, și anume
închierea contractului, producerea efectelor și publicitatea ipotecii. Obiectul contractului
de ipotecă vizează doar operațiunea de constituire, intrinsec legată și făcută cu intenția de
a produce efectele juridice specifice , nefiind obligatorie înscrierea contractului de ipotecă
pentru ca să se înțeleagă prin obiect și producerea efectelor și ut ilizarea registrelor de
publicitate. Utilizarea registrelor de publicitare are un rol de “împlinire ”, și anume de a
perfecta ipoteca mobiliară.
Concluzii
59
Concluzii
Existența ipotecii mobiliare se manifestă pe două planuri, unul teoretic și un plan
faptic. Găsim de cuvință a face referire la două paliere ce justifică existența ipotecii
mobiliare întrucât în plan teoretic, aceasta nu este suficient argumentată . Existența
funcțională a ipotecii este indisolubil legată de aspectele vieții eco nomice di n România,
aspecte contemporane în baza cărora se trasează conturul teoretic și legislativ al acestei
instituții de drept civil.
Într-o primă fază, j ustificarea existenței ipotecii mobiliare o putem face
raportându -ne la ga j, din punct de vedere a l dreptului civil. Sub vechea reglementare a
Codului civil , aveam gajul în locul ipotecii mobiliare, dar acesta o trăsătură specifică ,
deposedarea. Însă e ra nevoie, de fiecare dată, ca bu nul să fie imoblizat? Era necesară de
fiecare dată o deposedare? Răspunsul nostru nu poate fi decât negativ. Observăm că
legiuitorul nu a fost pasiv și a recționat în consecință, reglementând în primă fază fosta
garanție reală mobiliară, și mai apoi ipoteca mobiliară ca o instituție nouă în Codul civil
din 2011.
Așadar, noutatea ipotecii mobiliare nu este una exclusivă ca și existență, noutatea
ei constând în reglementare a în Codul civil, alături de gaj și de privilegii. Fosta garanție
reală mobiliară prezintă similitudini cu ipoteca mobiliară, însă instituția ipotecii m obiliare
împrumută și avantajele ipotecii imobiliare.
Gajul este o granție relă mobiliară care se constituie prin deposedarea debitorului
de bunul grevat, conferind titularului său atât un drept de urmărire, cât și un drept de
preferință126. El este regleme ntat de art. 2480 -2494 C. civ.
Gajul conferă creditorului trei prerogative, care deosebesc această instituție de cea
a ipotecii mobiliare, din care o reținem pe cea care evidențiază cel mai mult aceste
instituții, si anume, dreptul de rete nție. Existența lui rezultă în mod indirect din textul art.
126Liviu Pop și alții, op. cit. , Ed. Universul Juridic, 2012, pag. 847.
Concluzii
60
2492 alin. (1) potrivit căruia debitorul nu poate cere restituirea bunului decât după ce a
executat obligația garantată . Se deduce că debitorul a fost deposedat de bun pentru a se
garanta executarea obligației.
Un alt aspect ce trebuie remarcat este că o diferență importantă între gaj, pe de -o
parte, și ipotecă, pe de altă parte, o reprezintă faptul că obiectul diferă. Când ne referim la
ipoteca mobliară, vorbim de bunuri mobile corporale și incorporale ( art. 2389), dar când
ne referim la gaj, în principiu ne referim exclusiv la bunuri corporale cu excepția titlurilor
negociabile, dar care au o formă m aterializată (art. 2480), bunuri ce pot fi retrase din
posesie.
În opinia noastră, justificarea existenței ipotecii mobiliare privește două paliere,
respectiv, lipsa deposedării și obiectul ipotecii mobiliare, obiect care diferă mult față de
gaj.
Totuși , faptul că această instituț ie este prezentă de puțin timp reprezintă un lucru
ce ar putea crea probleme în practica judiciară, neexistând o bază solidă a precedentului,
așa cum este la alte instituții.
De lege ferenda , propunem modificarea articolului 23 93 C. civ. astfel: “Cel care
achiziționează un bun în cursul obișnuit al activității unei întreprinderi care înstrăinează
bunuri de aceleași fel dobândește bunul liber de ipot ecile constituite de înstăinător, chiar
dacă ipoteca este perfectă, iar dobândito rul nu cunoaște existența acestia ”. Consi derăm că
această modificare ar î ntări eficacitatea ac estei instituții de drept civil și ar justifica
existența ei. Dobânditorul bunului, chiar dacă achiziționează un bun în cursul obișnuit al
activității unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de aceleași fel, nu poate dobân di
bunul chiar dacă cunoaște existența ipotecii, aceasta fiin du-i opozabilă. Numai unele
motive, obiective, neimputabile l -ar putea scuti de această opozabilitate, și pentru a
asigura securitatea circuitului civil, ar trebui să dobândescă bunul liber de ipoteci, în acest
caz operând o subrogație reală cu titlu parti cular asupra prețului obținut pentru bun, sau
asupra bunului/bunurilor obținute în schimbului bunului ipotecat. Problema se mai poate
pune și în privința valorii bunului/bunurilor obținute în schimbul bunului ipotecat,
deoarece valoarea acestuia/acestora poate fi redusă față de cea a bunului inițial.
Concluzii
61
Pe de altă parte, justificarea existenței ipotecii mobiliare o putem găsi și prin
întrebarea practică “De ce avem nevoie de ipotec ă mobiliară? ”.
Răspunsul la această întrebare poate fi găsit numai printr -o abordare funcțională,
despre c are putem discuta atunci când vorbim despre credit, despre consum, despre
economie, adică trebuie să avem în vedere noțiuni economice.
Dreptul și economia funcționează într -o relație armonioasă, întrucât
regleme ntarea econom iei este de datoria dreptului. Totuși , nu trebuie să uităm că legile
nu sunt făcute în mod abstract și economia este re glementată fară a impune ea înse și o
anumită reglementare. Legislația financiară, fiscală, bancară este generată în bună parte
de realitățile economice. Putem spune că economia generează de cele mai multe ori o
anumită legislație, iar nu legislația impune o anumită economie. În concluzie, putem
spune că realitățiile economice îmbracă o haină juridică cu aju torul dreptului.
Economia capitalistă este realativ nouă în spațiul juridic românesc. Creditarea, sub
astfel de auspicii, este abia la început. România este datoare să învețe cum funcționează
creditarea sănato asă pentru dezvolarea echilibrată a economiei și bunăstării generale a
populației. Chiar dacă pare că discuțiile de mai sus deplasează obiectul de studiu, nu
trebuie să uitam condițiile în care a fost adoptată legea 99/1999. Pentru același motiv,
avem astăzi reglementată această instituție juridică nu mită ipotecă mobiliară, fosta
garanție reală mobiliară.
Cadrul de formare și realizare a operațiunilor între agenții economici îl reprezintă
piața, termen care în sens juridic se rezumă la un spațiu abstract în care se realizează
schimburi economice.
Astfel, conceptul de piață prezintă imp ortanță juridică întrucât din el derivă o serie
de legi economice, ce susțin libertatea economiei de piață. Legea cererii și a ofertei127
guvernează raporturile economice dintre agenții economici, și dintre stat și agenții
economici în raporturile de drept privat ale statului. Această lege surprinde punctul de
întâlnire al cererii cu oferta, echivalent al concordanței specifice formării unui acord de
127 Radu Rizoiu, op. cit., pag 103 .
Concluzii
62
voințe . Specificul economiei de piață con stă în mecanismul acestei a, respec tiv modul
cum sistemul economiei de piață se autostabilizează.
Cam aceasta este și realitatea economică din România, însă surprinsă într -o
dinamică evolutivă , deoarece instaurarea econom iei capitaliste în țara noastră este
recentă.
Persoanele juridice și fizice au nevoie de capital pentru dezvoltare a economică.
Resursele bănești sun t limitate, iar banca (creditorul ) poate oferi bani pentru anumite
proiecte, achiziționări de bunuri, servicii, iar persoana fizică sau juridică poate prospera
în urma acestui c redit.
De multe ori nu este fezabil a se garanta cu o ipotecă imobiliară, și unde mai
punem că sunt foarte mulți agenți economici care nu au bunuri imobile care pot fi
ipotec ate, în acest caz ipoteca mobiliară este necesară. Agenții economici, de cele mai
multe ori , dețin aproape întotdeauna bunuri mobile, bunuri ce pot fi ipotecate pentru a
achiziționa alte bunuri prin credit, bunuri ce vor putea susține creșterea economică.
Ipoteca mobiliar ă se deosebește în mod pozitiv de celalte garanții reale întrucât în
acord cu tendințele specifice de actualitate, conduce la flexibilizarea mecanismelor de
garantare a obligațiilor, având drept consecință accesul simplificat la creditare, și mai
mult, amp lificarea evoluției economice128.
128 Idem, pag.. 681 .
Bibliografie
63
Bibliografie
1. Codul civil din 2011;
2. Legea 99/1999;
3. Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil;
4. Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod
civil. Comentariu pe articole. art. 1 -2664, Editura C.H. Beck, 2012;
5. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea
generală. Ediția a 2 -a revizuită și adăugită , Ed. Hamangiu , 2012;
6. Liviu Pop, Ionuț -Forin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept
civil. Obligațiile , Ed. Universul Juridic , 2012;
7. Paul Vasilescu, Drept civil. Obligații , Editura Hamangiu, 2012;
8. Radu Rizoiu, Garanțiile reale mobiliare.O abordare funcțională , Editura
Universul Juridic, 2011;
9. www.aegrm.ro;
10. www.avocatnet.ro;
11. www.juridice.ro;
12. www.uniuneanotarilor.ro;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Introducere … … … … 2 [629363] (ID: 629363)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.