INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 2… [622283]

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 2
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
ASPECTE GENERALE PRIVIND SC PRIMASERV SRL ………………………….. …………………….. 3
1.1. Prezentarea generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
1.2. Obiectul de activitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3
1.3. Organizarea și funcționarea societății ………………………….. ………………………….. ………….. 4
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII ÎN CADRUL SC PRIMASERV SRL ………………………….. …………… 5
2.1. Prezentarea activității societății ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
2.2. Analiza indicatorilor economico -financiari pe ultimii 3 ani ………………………….. ……………. 7
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 10
3.1. INVENTARIEREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 10
3.1.1. Aspecte generale privind inventarierea ………………………….. ………………………….. ……. 10
3.1.2. Clasificarea inventarierii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
3.1.3. Documente utilizate pentru inventariere ………………………….. ………………………….. ….. 13
3.1.4. Inventarierea patrimoniului la SC PRIMASERV SRL ………………………….. ………….. 15
3.2. Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia ……………………… 18
3.3. Întocmirea, aprobarea și prezentarea situațiilor financiare anuale ………………………….. ….. 20
3.4. Bilanțul, instrument decizional de bază în managementul entității economice …………….. 25
3.5. Calculul și interpreta rea ratelor de rentabilitate ………………………….. ………………………….. . 27
3.5.1. Rata rentabilității economice ………………………….. ………………………….. …………………. 28
3.5.2. Rata rentabilității financiare ………………………….. ………………………….. …………………… 28
3.5.3. Rata rentabilității veniturilor ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
3.5.4. Rata rentabilității resurselor consumate ………………………….. ………………………….. …… 30
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 31
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 32
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 33

2

INTRODUCERE

Contabilitatea a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societă ții omene ști, din
nevoia de a cunoa ște volumul de muncă și rezultatele produc ției și schimbului. Ea a izvorât din
cerin țele activită ții practice și s-a perfec ționat continuu ca o consecin ță firească a dezvoltării
relațiilor economice de produc ție și de schimb.
Importanța pe care o are, astăzi, contabilitatea este semnificativă pentru cunoașterea
poziției financiare a întreprinderii, a performanțelor acesteia și a altor indicatori privind
activ itatea desfășurată. Prin informațiile pe care le furnizează poate îndruma pe cei care
gestionează entitatea să -și previzioneze resursele necesare, ca suport material și financiar al
angajării cheltuielilor.
Lucrarea este structurată pe trei capitole. Prim ele două capitole prezintă evoluția în timp a
societății PRIMASERV SRL, de la înființare până în prezent. De asemenea, în cel de -al doilea
capitol este prezentată evoluția a trei indicatori pentru ultimele trei exerciții financiare încheiate.
Ultimul capi tol prezintă aspecte teoretice, susținute cu exemple practice. În primul rând
este prezentat modul de desfășurare a inventarierii patrimoniului în cadrul societății Primaserv.
Inventarierea este urmată de un subcapitol ce vizează modul de calcul al rezulta tului fiscal.
Sunt prezentate, de asemenea, aspecte privind întocmirea, aprobarea și depunerea
situațiilor financiare, dar și importanța bilanțului în procesul decizional.
La finalul lucrării se găsesc concluziile pe care mi le -am exprimat în urma analizei
realizate prin studiul unor lucrări de specialitate și a legislației în vigoare existente în Rom ânia.

3
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND SC PRIMASERV SRL
1.1. Prezentarea generală

S.C. PRIMA SERV S.R.L. este o companie înființată în anul 2005 î n Craiova având ca
activitate inițială distribuția de produse de curăț enie pentru hoteluri, showroo m-uri, benzină rii,
restaurante etc.
Într-un timp relativ scurt, societatea ș i-a extins activitatea spre noi domenii, oferind
servicii în construcții ș i mentenanță clădiri ș i producț ie semnalistică .
Aceste activitaț i au reprezentat pentru PRIMAS ERV o provocare, un pas firesc pentru a
răspunde cerințelor clienților să i și pentru a le fi alături în proiecte tot mai complexe.
În cadrul documentelor rezultate din relațiile comerciale desfășurate cu furnizorii și
clienții, numele entității va fi însoț it de abrevierea S.R.L ., mărimea capitalului social, numărul de
înregistrare la Registrul Comerțului, precum și adresa societății.
Societatea are C od Unic de Înregistrare RO 17629570 și este înregistrată la Registrul
Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj în anul 2005 la nr. J16/ 1148/2005 . Sediul social este în
Municipiul Craiova, Strada Calea Bucuresti, bloc A12, sc.2, ap.2 , Județul Dolj, România .
Această entitate este persoană juridică română, având forma de societate cu răspundere
limitată – S.R.L cu capi tal integral privat, asociat majoritar fiind doamna Glăvan Ancuța. În
prezent, capitalul social deținut are valoarea de 700 lei. În conformitate cu interesele asociților ,
dar și cu prevederile legale, capitalul social poate fi majorat în orice moment.

1.2. Obiectul de activitate
În conformitate cu prevederile legale, scopul societății este obținerea de profit, iar
conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial Român, codificate în sistemul internațional
CAEN, prin codul 2511 activitatea de bază este “ Fabric area de construcții metalice și părț i
componente ale structurilor metalice ”.
Primaserv SRL se si tuează printre puținele firme ca re pot oferi servicii complete în
domeniul construcțiilor, de la pasul iniț ial – studii de fezabilitate, obținerea documentaț iei
necesare construcț iei, proiectarea, până la construcția propriu -zisă ș i ulterior servicii de
mentena nță – amenajă ri interioare, intr adosuri, hidroizolatii, instalaț ii electrice, sanitare, termice,
tâmplărie de aluminiu ș i PVC, etc.
Pentru o desfășurare optimă a proiectelor contractate, societatea a avut ca preocupare
principal ă ridicarea gradului de dotar e, din punct de vedere tehnic și uman, calitativ și cantitativ,
care să asigure reali zarea parametrilor de calitate î n timpul cel mai scurt.
SC PRIMASE RV SRL este cunoscută la nivel național ca o companie dinamică, aflată în
plină ascensiune, reprezentâ nd unul di ntre participanții importanți pe piața construcțiilor din
Româ nia. Societatea este orient ată în primul rând către satisfacerea clienților, fiind dețină tori ai
certificatelor ISO 9001, ISO 14001, ISO 18001 și respectâ nd standardele europene de calitate,
mediu, sănătate și securitate în muncă .

4
1.3. Organizarea și funcționarea societății

Un factor important ce stă la baza existenței și bunei funcționări a oricărei întreprinderi
este structura organizatorică. Aceasta este considerată „scheletul” unei organizații și este
alcătuită din mai multe subdiviziuni organizatorice, în cadrul acestora fiind clar precizate
sarcinile și obligațiile fiecărui angajat, p entru o bună funcționare a societății. Structura
organizatorică diferă în funcție de complexitatea activității desfășurate.
În prezent , entitatea acționează cu un număr de 1 08 persoane. Conducerea și gestionarea
societății este asigurată de principalii aso ciați prin intermediul administratorului. Acesta are în
subordine mai multe departamente, și anume:
 departamentul tehnic – are rolul de a coordona lucrările aflate în desfășurarea și
are în subordine echipele de lucru coordonate de șefii de echipă;
 departa mentul licitații – urmărește în permanență identificarea unor potențiali
clienți noi. Totodata, personalul din cadrul acestui departament are rolul de a
promova societatea;
 departamentul financiar -contabil – organizează activitatea de natură financiară și
contabilă a entității.
Un alt pilon important în menținerea continuității activității unei societăți sunt clienții și
furnizorii acesteia.
Clienții reprezintă ținta oricărei societăți comerciale, indiferent de obiectul de activitate al
acesteia, deoarece prin relația cu aceștia o firmă poate genera profit. Dintre clienții SC Primaserv
SRL putem menționa:
 FORD ROMÂNIA – lucrări de refacere a fațadei vopsitoriei în incinta fabricii,
eliminare deșeuri azbest din cadrul halei de vopsitorie , realizare stație de epurare ,
realizare instalații termice și sanitare , montaj, întreținere, service sisteme de
încălzire cu panouri solare , instalații de încălzire și climatizare HVAC .
 TMK ARTROM – montaj și service centrale termice și cazane cu abur ;
 PIRELLI ROMANIA – construcții hale metalice și amenajare;
 ROMPETROL – construcți e stații distribuție carburanți, c onstrucție stații express ;
 SPITALUL MILITAR CRAIOVA – consolidare și modernizare pavilion
chirurgie ;
 SENSIBLU – amenajare spații și mentenanță;
 BET CAFÉ ARENA – amenajare spații ;
 PRIMĂRIA ORAȘULUI TG. JIU – realizare rețea de canalizare.
Menținerea statutului actual pe piață nu ar fi posibilă fără relațiile de colaborare cu
numeroși furnizori. Printre aceștia, cei mai importanți sunt :
DEDEMAN SRL – furnizor princip al de materiale de construcții și amenajări;
CONSOLIGHT COM SRL – unul dintre cei mai importanți furnizori în materie
de echipamente electrice;
ROMSTAL IMEX SRL – unul dintre principalii colaboratori ai societății,
furnizând în principal obiecte sanitare ș i termice;
MAIRON GALATI – este un furnizor important al societății în ceea ce privește
profile de aluminiu, tablă, bare de oțel, plasă sudată, etc ;
furnizori de servicii: CEZ Vânzare, RCS&RDS, ENGIE România, Compania de
Apă Oltenia etc.

5
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII ÎN CADRUL SC PRIMASERV SRL

2.1. Prezentarea activității societății

De-a lungul timpului, S.C. PRIMASERV S.R.L. a stabilit și menț ine un manual care
include:
o domeniul sistemului de management integrat, este axat pe servicii complete în
domeniul construcțiilor, de la pasul iniț ial;
o studii de fezabilitate, obținerea documentației necesare construcției, proiectarea la
construcț ia propriu -zisă;
o furnizarea și realizarea instalațiilor electrice, sanitare și termice, executarea și
montarea tâmp lăriei de aluminiu și PVC, semnalistică, producție geam ș i ulterior
servicii de mentenanță;
o amenajă ri inte rioare, intradosuri, hidroizolaț ii, etc .;
o proceduri documentate stabilite pentru sistemul de management integrat;
o descrierea interacț iunii dintre proc esele sistemului de management integrat.
Construcții hale industriale
Pentru o desf ășurare optimă a lucră rilor contractate, Primaserv a avut ca preocupare principală ridicarea
gradului de dotare at ât din punct de vedere calitativ, c ât si cantitativ astfel încât să asigure reali zarea
parametrilor de calitate î n timpul cel m ai scurt, după cum urmează :
o execu ție și montaj diverse structuri metalice
o montaj panouri termoizolante
o execuție faț ade alucobond, luminatoare, trape de fum
o procurare și montaj uș i industri ale și uși secț ionate
o execuție ș i montaj t âmplă rie PVC, Aluminiu
o instalații electrice ș i sanitare
o instalaț ii de climatizare .

Tâmplă rie PVC și aluminiu
Caracteristicile principale definesc profilul prin:
o multiple variante de deschidere (batant ă, culisantă, oscilobatantă , culisante laterale)
o gama largă de culori conform RAL
o etanșeitate ridicată
o rezistența la intemperii (protecț ie foc)
o durata de viață ridicată (25 de ani pentru PVC ș i 10 ani pentru garnituri) .

Climatizare și ventilaț ie
Primaserv este autorizată ISCIR pentru proiectare și execuție lucrări de instalații termice ș i de
climatizare.
Primaserv ofer ă o gamă largă de sisteme de climatizare și ventilație destinate asigură rii confortului
termic atât în locui nțe, cât și în încăperi comerciale, birouri, săli de conferința, depozite, hale, spaț ii
speciale, corespunznd tuturor nevoilor consumatorilor:

6
– aparate de aer condiț ionat
– chillere
– perdele de aer
– aeroterme
– generatoare de aer cald
– dezstratificatoare
– condensa toare și răcitoare de aer cu apă.

Consultanță
Pentru amplasarea ș i instalarea oricarui ti p de echipament de climatizare și aer condiț ionat,
indiferen t de puterea acestuia, experienș a acumulat ă în timp oferă societății avantajul de a gasi solu ția
cea mai bună atât din punct de vedere estetic cât ș i din cel al randamentului pentru toate tipurile de
echipamente.
Instalare/montaj, service și întreț inere
Societatea realizează servicii de montaj și întreț inere p entru toate tipurile de aparate vândute în
diferite județe din țară și pentru firmele care solicită sisteme mai complexe de climatizare și ventilație.
De asemenea, asigură m echipamentelor servicii de demontare, remontare, mutare, prelungire traseu.
Instala ții gaze naturale
Serviciile oferite de Primaserv pentru proiectare și execuț ie gaze n aturale sunt agreate Distrigaz ș i
autorizate ANRE:
o proiectarea și execuția branș amentelor de gaze naturale pentru instituții civile ș i industriale
o proiectarea ori cărui tip de instalaț ie pentru utilizarea gazelor naturale
o realizare instalaț ii de separare a consumului de gaze naturale
o interven ții rapide pentru defec țiuni apă rute la instala ții de gaze
o montare contoare pasante de gaze pe instala țiile existente ale cons trucțiilor
o realizare verificare tehnic ă periodic ă obligatorie a instala șiilor de utilizare a gazelor naturale
pentru persoanele juridice și institu ții
o revizie tehnică periodică obligatorie a instalaț iilor de utilizare a gazelor naturale
o înlocuire coloane de gaze existente pentru construc ții
o montare sisteme de protec ție care opresc furnizarea gazelor în caz de avarie / seism .

Construc ții stații de distribu ție produse petroliere

Având o experien ță de peste nou ă ani în produc ția de panouri lu minoase și semnalistică
publicitară , Primaserv se distinge prin acurate țe ș i materialele de calitate folosite.
Una din activitățile de bază este constr ucția și mentenanța stațiilor de distribuție carburanți ș i
servicii specifice precum servicii de semnalistică pentru benzinării, realizarea instalațiilor
tehnologice, securizări de stații ș i depozite. Societatea realizează firme luminoase de diferite forme
și dimensiuni , printre cele specifice se regă sesc:
o litere, logo -uri volumetrice, pot fi iluminat e independent sau legate de un fronton
o totemuri, spreadere ș i semne indicare pompe, pentru care se poate folosi afisaj electronic,
display și citylight (pentru expunerea eficient ă a informaț iei).
.

7
2.2. Analiza indicatorilor economico -financiari pe ultimii 3 ani

Cea mai bună modalitate de a urmări eficiența activității unei societăți este aceea de a
analiza evoluția în timp a principalilor indicatori economico -financiari.
Prin urmare, pentru o mai bună viziune asupra activității desfășurate în ultimii trei ani în
cadrul societății PRIMASERV SRL , vom analiza următorii indicatori:
 cifra de afaceri;
 rezultatul exercițiului financiar ;
 numărul de salariați.
Situația principalilor indicatori econ omico -financiari între anii 2013 -2015 se prezintă
confor m tabelului 1.1.

Tabel 1.1
Principalii indicatori econo mico -financiari în perioada 2013 -2015
Anul
Indicator 2013 2014 2015
Cifra de afaceri 11.747.557 lei 22.412.044 lei 32.559.070 lei
Rezultatul , din care:
– Profit 350.109 lei 735.974 lei 1.158.488 lei
– Pierdere – – –
Număr mediu de
salariați 65 73 103

 Evoluția cifrei de afaceri pe ultimii trei ani la SC PRIMASERV SRL

Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită deoarece permite a precierea
locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, precum și capacitatea
acesteia de a lansa ori de a dezvolta diferite activități în mod profitabil.
Cifra de afaceri reprezintă totalitatea veniturilor obținute în ur ma dsefășurării activității
comerciale a unei întreprinderi, într -o perioadă de timp, de regulă un an (exercițiu financiar).
În foarte multe cazuri, cifra de afaceri este considerată un element important al afacerii,
fiind realizate previziuni ale acestei a pornind de la date estimative. Totodată, este considerată ca
fiind o parte importantă a politicii de marketing.
Conform datelor prezentate în Tabelul 1.1, cifra de afaceri se poate reprezenta grafic în
modul în care arată figura 1.2.

8

Figura 1.2 . Evolu ția cifrei de afaceri la S.C. PRIMASERV S.R.L.

Din reprezentarea grafică se observă o evoluție ascen dentă a indicatorului în cadrul
perioadei analizate. În fiecare an cifra de afaceri s -a dublat.

 Evoluția rezultatului pe ultimii trei ani la S.C. PRIMASER V S.R.L.

Capacitatea unei societăți comerciale de a realiza profit poate fi definită prin rentabilitate,
aceasta din urmă fiind o modalitate de calcul a eficienței economice.
În perioada analizată, după cum se poate observa în Tabelul 1.1, societatea a realizat
profit.

Figura 1. 3. Evoluția rezultatului brut la S.C. PRIMASERV S.R.L.

După cum se poate observa, profitul a înregistrat variații majore de la un an la altul , în
sensul creșterii. Astfel, în fiecare an, s -a înregistrat o creștere aproape du blă față de anul
precedent.


010,000,00020,000,00030,000,00040,000,000
11,747,557 22,412,044 32,559,070
2013 2014 2015
020000040000060000080000010000001200000
2013 2014 2015350109 735974 1158488

9
 Evoluția numărului de salariați pe ultimii trei ani la S.C. PRIMASERV S.R.L.

Într-o societate comercială, indiferent de natura activității sale, factorul uman reprezintă
una dintre cele mai importante resurse ce poate fi ut ilizată pentru realizarea proceselor de
producție, respectiv prestări servicii.
Numărul de salariați dintr -o entitate privit în mod individual, nu va oferi foarte multe
informații, însă dacă acesta este corelat cu alți factori de natură monetară sau mater ială, se pot
obține informații cu privire la calitatea angajaților.
Evoluția numărului de salariați la societatea analizat ă va fi prezentată în Figura 1.5 .

Figura 1.5 . Evoluția numărului de salariați la S.C. PRIMASERV S.R.L.

După cum se poa te observa în graficul anterior și numărul de salariați a înregistrat o
creștere în perioada analizată. Acest lucru poate fi considerat normal dacă ne raportăm la
creșterea cifre i de afacere sau a profitului. Putem deduce, astfel, că societatea a înregistrat o
dezv oltare accelerată în ceea ce privește activitatea în perioada analizată.

65
75
103
0
20
40
60
80
100
120
2013
2014
2015

10

CAPITOLUL III
3.1. INVENTARIEREA
3.1.1. Aspecte generale privind inventarierea

Mijlocul principal prin care se constată situația reală a patrimoniului și compararea
datelor obți nute pe această cale cu datele contabilității, îl reprezintă inventarierea.
Unitățile care își organizează contabilitate proprie au obligația să efectueze inventarierea
generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puț in o dată pe an
pe parcursul funcțonării lor, in cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele
situații:1
 la cererea organelor de control;
 ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite cert decât prin inventariere;
 în cazul predării -primirii gestiunii;
 cu prilejul reorganizării gestiunilor;
 ca urmare a calamităților naturale ș.a.
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităților se explică prin importanța deosebită pe
care o prezintă pe ntru activitatea practică a acestora.
În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea și organizarea evidenței
operative și contabile la unitățile patrimoniale nou înființate.
La începutul activității, inventarierea are ca obiect princip al stabilirea și evaluarea
elementelor patrimoniale care constituie aporturile în natură și/sau în bani ale
asociaților/acționarilor sau întreprinzătorului particular, în funcție de forma de organizare a
unității economice.
În al doilea rând, în decursul e xercițiului, ea este determinată de faptul că între datele
contabilității și realitatea de pe teren pot să apară anumite diferențe, în plus sau în minus, chiar
și în condițiile unei bune organizări a evidenței operative și contabile, datorită mai multor ca uze
dintre care menționăm:
– modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unității, fie ca urmare a unor cauze
naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită unor cauze
subiective (ca de exemplu: măsurări inexac te; sustrageri de mijloace economice);
– neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;
– neînregistrarea sau înregistrarea greșită în conturi a anumitor operații;
– neglijența și neatenția gestionarilor care gestionează bunurile și valorile e conomice.
Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcții și anume:
– inventarierea este un mijloc de realizare a concordanței datelor contabilității și a
celorlalte forme de evidență economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;
– const ituie un mijloc de control și verificare asupra integrității mijloacelor economice, a
bunei gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice . Cu această ocazie se
stabilesc răspunderile și măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra p atrimoniului;

1 OMFP 2861/2009 privind aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii

11
– inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite
identificarea valorilor materiale fără mișcare, neutilizabile sau degradate, a produselor și
mărfurilor greu vandabile etc., și valorificarea acestora.
– constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor și valorilor economice, cu
ocazia inventarierii, stă la baza constituirii și înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;
– prin inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cupri nși în
contabilitate. Pe această bază are loc determinarea producției neterminate care influențează
calculul exact al costurilor și rezultatelor finale.
– inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanțului contabil
anual, con tribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanț;
– inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare și la desfășurarea normală
a decontărilor, prin descoperirea creanțelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp;
– pe baza inventarierii se pot obține o serie de concluzii pentru îmbunătățirea organizării
contabilității curente, a evidenței operative a stocurilor, a controlului gestionar etc.
Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimon iu, adică toate elementele de activ și
pasiv de care dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii.
3.1.2. Clasificarea inventarierii

În teoria și practica de contabilitate, inventarierea se clasifică după mai multe criterii:
1. Din pun ct de vedere al perioadei când se efectuează , inventarierea este:
anuală;
periodică.
Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii
exercițiului financiar, avându -se în vedere și specificul activității unității e conomice.
Inventarierea periodică se face la alte intervale de timp mai mici, sau mai mari, decât
anul calendaristic. De exemplu, casa și alte valori gestionate în casieria unității se inventariază
cel puțin odată pe lună, de către contabilul șef sau altă persoană desemnată în acest scop,
mărfurile și ambalajele la unitățile comerciale cu amănuntul se inventariază de două ori pe an,
vagoanele de cale ferată o dată la cinci ani.
2. Din punct de vedere sferei de cuprindere, inventarierea poate fi:
generală;
parțială.
Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele patrimoniale
ale unității, precum și toate bunurile deținute, cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau
fizice.
Potrivit prevederilor legislației în vigoa re, inventarierea generală se efectuează: la
începutul activității, cel puțin o dată pe an obligatoriu, cu ocazia închiderii exercițiului financiar,
pe parcursul funcționării sale, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității, precum și în
alte situații prevăzute de lege.
Inventarierea parțială cuprinde numai anumite elemente patrimoniale sau numai anumite
gestiuni și are, de regulă, caracter ocazional. Ea se efectuează în următoarele situații:
a) în cazul modificării prețurilor;
b) la ce rerea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe
prevăzute de lege;

12
c) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite
cert decât prin inventariere;
d) ori de câte ori inter vine o predare – primire de gestiune;
e) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
f) ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră.
Conform reglementărilor art. 8 al. (2) din Legea contabilității, Ministerul Finanțelor poate
aproba, pentru instituțiile publice, excepții de la regula inventarierii obligatorii anuale, la
solicitarea justificată a unității patrimoniale, cu avizul direcțiilor generale ale finanțelor publice
și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiu lui București.
În cazul în care în situațiile menționate anterior sunt inventariate toate elementele
patrimoniale dintr -o gestiune, aceasta poate ține loc de inventariere anuală, cu aprobarea
administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei ca re are obligația gestionării
patrimoniului. În registrul inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate și
înscrise în listele de inventariere (cod 14 -3-12, 14 -3-12/a și 14 -3-12/b), actualizate cu intrările și
ieșirile de bunuri din perio ada cuprinsă între data inventarierii și data de 31 decembrie.
3. După natura elementelor supuse inventarierii se disting:
Inventarierea mijloacelor materiale și bănești, adică: imobilizări corporale, elemente
patrimoniale de natura stocurilor (materii prim e, materiale consumabile, mărfuri), titluri de
valoare, disponibilități, etc. Verificarea acestora se face prin constatare faptică și cantitativă, iar
în cazul disponibilităților în conturi la bănci se face pe bază de documente (extrasul de cont).
Invent arierea producției neterminate se efectuează, fie prin constatare faptică la sfârșitul
perioadei, fie prin metoda contabilă.
Inventarierea creanțelor (clienți, debitori interni și externi), respectiv a datoriilor
(furnizori, etc.) se face pe bază de doc umente și punctaje cu persoanele juridice sau fizice
partenere. Acestea se concretizează în situații în care se înscriu facturile sau alte documente de
decontare cu referire la: numărul și data lor, valoarea care urmează să se încaseze sau să se
plătească, după caz, precum și termenele de decontare.
4. După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a unității patrimoniale:
Inventarierea de control a gestiunii, ce reprezintă, de fapt, o formă a controlului
gestionar asupra modului de gospodă rire a bunurilor materiale și valorilor bănești.
Inventarierea de predare – primire a gestiunii, constituie o operațiune obligatorie în
cazul înființării unei gestiuni sau schimbării unui gestionar.
Inventarierea ca operațiune premergătoare întocmirii bilanțului contabil anual al unității
patrimoniale, care are ca scop verificarea concordanței dintre realitatea faptică și datele
înregistrate în contabilitate.
În desfășurarea inventarierii trebuie să se respecte anumite condiții cu caracter de
principi i, care conduc la creșterea eficienței inventarierii, printre care menționăm:
– Stabilirea cu anticipație a elementelor supuse inventarierii, a limitelor de extindere a
acesteia asupra patrimoniului. Ele se stabilesc, în funcție de specificul activității, în cadrul unui
plan al inventarierii, de către conducătorul compartimentului financiar contabil, aprobat de
conducerea unității și au la bază obiectivele urmărite prin inventarierea patrimoniului;
– Comisiile de inventariere trebuie să aibă o componență care să asigure buna desfășurare
a operațiunilor de inventariere. În acest sens, se are în vedere aspectul pregătirii profesionale
(economice și tehnice) a membrilor ei cu respectarea, în același timp, a principiului
incompatibilității inventarierii de că tre gestionar (el nu face parte din comisie, dar participă
efectiv la realizarea ei);

13
– Inventarierea trebuie să se efectueze într -un timp cât mai scurt în așa fel încât să nu
împiedice desfășurarea normală a activității economice, de producție, de comer cializare, etc;
– Inventarierea să se execute corect, iar în cazul mijloacelor materiale și bănești
verificarea să se facă prin constatare directă a acestor elemente. Inventarierea valorilor materiale
se face la locul de depozitare și păstrare;
– Pentru evitarea încercărilor de acoperire a eventualelor lipsuri din gestiune sau de
sustragere a plusurilor, trebuie să se respecte caracterul inopinat al acestei operațiuni păstrându –
se secretul asupra datei ei.
Inventarierea îndeplinește mai multe funcții dintre care cele mai semnificative
sunt:
1) funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de
contabilitate și realitate;
2) funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului;
3) funcția de calcul și eviden tă a stocurilor, consumurilor și a vânzarilor.
Conform normelor contabile din țara noastră, unitațile patrimoniale își pot organiza
contabilitatea analitică a stocurilor în funcție de specificul activității, și necesitățile proprii după
urmatoarele metode:
1. Metoda cantitativ – valoarică
2. Metoda global – valorică
3. Metoda operativ -contabilă
Metoda cantitativ -valorică
În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă a
stocurilor pe categorii de bunuri, iar la contab ilitate se ț ine evidența cantitativ – valorică.
Verificarea exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din
contabilitate se face prin punctajul perioadei dintre cantitățile înregistrate în fișele din magazie cu
cele din f ișele fiscale de cont analitic de la contabilitate.
Metoda global -valorică
Această metodă constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât si
în contabilitate.
Potrivit acestei metode, la evidența operativă a fiecărei gestiuni nu s e mai înregistrează
mișcările de stocuri în fișa de magazie, cantitativ pe fiecare fel sau sortiment de marfă. Fișele de
magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate.
Metoda operativ -contabilă
În acest caz la locul de d epozitare se ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe
categorii, iar la contabilitate se ține evidența valorică pe gestiuni, iar î n cadrul gestiunilor pe grupe
sau subgrupe de bunuri.
Verificarea exactității și concordanței înregistrărilor din ev idența depozitelor cu cele din
contabilitate se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în
registrul stocurilor.
Pentru evidența stocurilor, SC PRIMASERV SRL utilizează metoda cantitativ -valorică.

3.1.3. Documente utilizate pentru inventariere

a) Declarația de inventariere (Anexa1):

14
– este folosită la: declarație scrisa a gestionarului răspunzator de gestiunea inventariată pe care o
prezintă comisiei de inventariere, potrivit normelor legale;
– se întocmește într -un singur exemplar de către gestionar după sigilarea locurilor de păstrare a
valorilor materiale si bănești de care răspunde gestionarul respectiv, sau acolo unde nu este
posibil acest lucru, înaintea începerii operațiunilor de inventariere;
– declarația de inventariere are urmatorul circuit: membri comisiei de inventariere semnează
pentru confirmarea faptului că declarația a fost scrisă în fața comisiei.
b) Fișa de magazie (Anexa 2) servește ca :
– documentul de evidență la locul de depozitare a intrăril or și ieșirilor și a stocurilor de materiale,
cu una sau două unități de măsura dupa caz; document de contabilitate analitică în cadrul
metodei operativ – contabile (pe solduri); sursa de informații pentru controlul operativ curent si
contabil al stocurilo r de valori materiale;
– Fișa de magazie într -un exemplar, separat pentru fiecare fel de material nu circulă fiind document
de înregistrare.
c) Factura fiscala (Anexa 3) este utilizată ca:
– instrument pe baza căruia se întocmește documentul de decontar e a produselor livrate, a
serviciilor prestate, sau a lucrărilor executate; document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
document justificativ de înregistrare în contabilitate a clienților si furnizorilor unitații
patrimoniale;
– circulă: la furn izor la compartimentul desfacere unde se înregistrază în evidența operativă după
care la compartimentul financiar -contabil pentru înregistrarea în contabilitate; La cumpărător la
compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operațiunii având atașat avi zul de însoțire a mărfii
care a insoțit produsul sau marfa , inclusiv nota de recepție si constatare a diferențelor, în cazul în
care marfa nu a fost insoțită de factură pe timpul transportului, la compartimentul financiar –
contabil pentru înregistrarea în c ontabilitate;
d) Nota de recepție și constatare de diferențe (Anexa 4):
– servește ca document pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ, pentru
încărcarea în gestiune, act de probă în litigiile cu carăușii, si furnizorii pentru difer ențe constatate la
recepție;
-circulă: la gestiune pentru încărcarea în gestiune a bunurilor recepționate, la compartimentul
financiar -contabil pentru înregistrarea în contabilitate analitică și sintetică, la unitatea furnizoare si
unitatea de transport pe ntru comunicarea lipsurilor stabilite;
e) Bon de consum (Anexa 5) servește la:
– eliberarea din gestiune sau dare în consum a unui singur material sau a mai multor materiale;
document justificativ de scădere din gestiune; document justificativ de înregist rare în evidența
magaziei ș i în contabilitate;
-ciculă: la magazia de materiale și la compartimentul financiar -contabil pentru efectuarea
înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică;
f) Registrul stocurilor servește ca:
– document de evaluare a stocurilor de materiale și de verificare a concordanței înregistrărilor
efectuate în fișele de magazie și în contabilitate; nu circulă fiind document de înregistrare
contabilă;
g) Registrul inventar este un document de grupare a rezultatelor inventarie rii. Se întocmește
la înființarea societăților comerciale și se completeaza la terminarea fiecărui exercițiu financiar si
servește ca: document contabil obligatoriu de înregistrare anuală și înregistrare a rezultatelor
inventarierii ; probă în justiție.

15
Registrul inventar se întocmește într -un singur exemplar (după ce a fost numerotat, șnuruit,
parafat si înregistrat la organul fiscal teritorial) la sfârșitul anului fără ștersături și fără spații
libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere a elementelor patrimoniale, prin
gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. Nu circulă fiind document de înregistrare
contabilă.
h) Lista de inventariere servește ca:
– document de bază pentru stabilirea minusurilor sau plusurilor de valori materia le (imobilizări,
stocuri, materiale) și a altor valori (elemente de trezorerie); document justificativ de înregistrare
în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate a plusurilor sau a minusurilor constatate;
document care stă la baza întocmirii Registrului inventar; document centralizator a operațiunilor
de inventariere.
-circulă: la conducatorul compartimentului financiar -contabil, la comisia de inventariere, la
gestionar, la conducătorul unitații.
i) Procesul verbal al rezultatelor inventarie rii care va cuprinde următoarele elemente:
– data întocmirii;
– numele, prenumele persoanelor din comisia de inventariere;
– numărul și data actului de numire a comisiei de inventariere;
– gestiunea inventariată;
– data începerii si terminării operațiunilo r de inventariere;
– rezultatele inventarierii;
– concluziile și propunerile comisiei de inventariere cu privire la plusurile sau minusurile
constatate și persoanele răspunzatoare;
– volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, greu vandabile, fără desface re asigurată și
propuneri de masuri pentru integrarea acestora în circuitul economic;
– propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar, de casare a acestora sau casarea unor
stocuri;
– constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurar ea integritatii bunurilor din
gestiune;
– alte apecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
3.1.4. Inventarierea patrimoniului la SC PRIMASERV SRL

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o verificare minuțioasă a
exactit ății tuturor stocurilor din fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se
procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntar ea cantităților consemnate în
listele de inventariere cu cele din evidența tehnico -operativă pentru fiecare poziție în parte,
urmând ca pozițiile cu diferențe să fie preluate în lista de inventariere centralizatoare.
La inventarierea structurilor patrimoni ale pot fi identificate două categorii de diferențe:
– diferențe între stocurile faptice si stocurile scriptice, denumite și diferențe de inventar;
– diferențe de evaluare a stocurilor faptice, denumite plusuri și minusuri de valoare;
Toate sortimentele struct urilor patrimoniale la care se constată diferențe de inventar si
minusuri de valoare, se transpun în liste de inventariere distincte care au coloane destinate
acestui scop.
Se efectuează inventarierea generală a patrimoniului:
Se întocmesc listele de inve ntariere pentru fiecare gestiune în parte, conform Anexei nr.6
pentru Gestiunea de materii prime și materiale consumabile,

16
La închiderea operațiunilor de inventariere, după întocmirea listelor de inventariere,
soldurile scriptice au fost confirmate de căt re compartimentul de contabilitate. Comisia de
inventariere consemnează rezultatele inventarierii într -un "Proces verbal de inventariere".
Pentru minusurile cauzate de neglijența în serviciu a gestionarului acesta semnează un
"Angajament de plata".
Stabil irea diferențelor de inventar se face comparând stocurile faptice cu cele scriptice
(soldurile conturilor analitice din contabilitate): daca stocul faptic este mai mare decât stocul
scriptic, rezultă un plus de inventar, iar dacă stocul faptic constatat la inventar este mai mic
decât soldul scriptic din contabilitate, rezulta un minus de inventar (o lipsă de inventar).
Diferențele de inventar se regularizează în funcție de natura structurilor la care s -au
constatat (imobilizări, stocuri, creanțe, datorii et c.), de sensul lor (plusuri sau minusuri) și de
cauzele care le -au determinat. De aceea comisia de inventariere supune aceste diferențe de
inventar unei analize minuțioase, propunând conducerii întreprinderii soluții de regularizare (de
"valorificare") a rezultatelor inventarierii.
Prin înregistrarea diferențelor de inventar, situația din contabilitate este pusă î n acord cu
situația reală constatată la inventariere, apropiindu -se de imaginea fidelă asupra patrimoniului.
Inregistrarea diferențelor de inventa r:
Exemplu 1:
Se constat ă lipsa la inventariere a unui " Ciocan rotopercutor " din vina gestionarului.
Valoarea ramas ă neamortizat ă a mijlocului fix și valoarea TVA -ului aferent de 20% se imput ă
gestionarului în dou ă rate, prin re ținere pe statul de salarii. Mijlocul fix este amortizat în
propor ție de 9 0%, având o valoare de intrare de 2750 lei.

% = 2131 "Echipamente tehnologice" 2750 lei
6588 "Alte cheltuieli de exploatare" 275 lei
2813 "Amortizarea instalațiilor" 2475 lei

4282 "Alte creanțe în legatură cu = % 330 lei
personalul"
7588 "Alte venituri din exploatare” 275 lei
4427 "TVA colectată" 55 lei

Gestionarul semnează un angajament de plată în două rate, plătind la ca sierie prima rată:
5311 "Casa în lei" = 4282 "Alte creanțe în legatură cu 165 lei
personalul"

Exemplu 2:

Se constată lipsa obiectelor de inventar după cum urmează:
– Dulap 3 rafturi TipA 1 bucată x 175,20 lei/bucată = 175,20 lei
– Set șurubelnițe 2 bucăți x 69 lei/bucată = 138 lei
TOTAL 313,20 lei
Persoana vinovată este în incapacitate de plată.
– înregistrarea minusului:

17
461 "Debitori diverși" = % 375,84 lei
7588 "Alte venituri din exploatare" 313,20 lei
4427 V.A. colectată" 62,64 lei

– înregistrarea incapacității de plată prin trecerea la clienți incerți
4118”Clienți incerți" = 461 "Debitori diverși" 375,84 lei

– crearea ajustărilor pentru depreciere creanțelor clienți, mai puțin TVA
6814”C heltuieli de exploatare = 491 "Ajustări pentru
313,20 lei
privind ajustările pentru deprecierea creantelor deprecierea activelor circulante"
clienți"
– scăderea di n activ a creanței nerecuperabile
% = 4118 "Clienți incerți" 375,84 lei
654 "Pierderi din creanțe" 313,20 lei
4427 "TVA colectată" 62,64 lei
– concomitent se anulează ajustările constituite

491"Ajustări pentru = 781 4 "Venituri din ajustări 313,20 lei
deprecierea creanțelor clienți” pentru deprecierea activelor
circulante"
Exemplu 3:

Ca urmare a inventarierii patrimoniului, în cadrul SC PRIMASERV SRL s -au constatat
plusuri la obiectele de inventar în valoare totală de 342 lei, repreze ntând 3 scaune a 114
lei/bucata.
Se vor înregistra astfel:

303 "Materiale de natura = 603 "Cheltuieli privind materialele de 342 lei
obiectelor de in ventar" natura obiectelor de inventar"

18
3.2. Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia

Operațiunea de stabilire a mărimii rezultatului final se realizează după înregistrarea în
contabilitate a tu turor operațiilor ce privesc perioada la care acesta se referă, inclusiv a
diferențelor în plus sau în minus constatate la inventariere, a ajustărilor pentru depreciere și
pierdere de valoare, precum și a provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.
În ved erea realizării acestei operațiuni este justificat să se întocmească o balanță de
verificare intermediară a conturilor sintetice, care permite identificarea unor eventuale erori de
înregistrare sau de calcul și obținerea unor date certe pentru determinarea mărimii reale a
rezultatului exercițiului.
În scopul determinării acestui rezultat se compară veniturile și cheltuielile înregistrate
până la sfârșitul perioadei de gestiune pentru care se efectuează calculul, operațiune care se
realizează prin intermedi ul contului bifuncțional 121 „Profit și pierdere ”. Acest cont se
creditează cu venitu rile oglindite în conturile din clasa 7 „Conturi de venituri ” și se debitează cu
cheltuielile reflecta te în conturile din clasa 6 „Conturi de cheltuieli ”. Soldul reprezint ă rezultatul
exercițiului, profit sau pierdere, după cum este creditor și, respectiv, debitor.
Operațiunea de comparare a veniturilor cu cheltuielile aferente, în vederea determinării
rezultatului exercițiului, se efectuează după formula generală:
VENITURI – CHELTUIELI = PROFIT
sau:
CHELTUIELI – VENITURI = PIERDERE
Stabilirea mărimii profitului brut sau a pierderii contabile se realizează sub forma
soldului final al c ontului 121 „Profit și pierdere ”, care se calculează după înregistrarea în
contabilitate a următoarelor două categorii de operații:
a. închiderea conturilor de venituri, prin virarea în creditul contului de rezultate a
rulajelor sau a soldurilor finale creditoare, după caz, aferente perioadei de referință, pe total și pe
feluri de venituri, utilizându -se formula contabilă cu caracter general:
Conturi de venituri = 121
(Clasa 7)
b. închiderea conturilor de chelt uieli, prin virarea în debitul contului de rezultate a
rulajelor sau soldurilor finale debitoare, după caz, aferente perioadei pentru care se face calculul,
pe total și pe feluri de cheltuieli, după formula contabilă:
121 = Conturi de cheltuieli
(Clasa 6)
Operațiile de închidere a conturilor de venituri și a celor de cheltuieli, din considerente de
analiză și raportare, se efec tuează pe total și pe categorii de activități și anume: exploatare și
financiară, ceea ce permite determinarea rezultatului exercițiului, de asemenea, pe total și pe
fiecare activitate amintită.
Totodată, se determină rezultatul curent al exercițiului, com parându -se veniturile din
exploatare însumate cu cele financiare cu totalul cheltuielilor corespunzătoare acestor două
categorii de activități.

19
Din profitul brut total determinat pentru sfârșitul exercițiului se repartizează anumite
sume, de regulă relativ mici, pe destinații reglementate în mod expres, după care se efectuează
operațiunea de impozitare, iar cheltuielile în cauză se decontează (virează) în mod obișnuit, după
formula contabilă:

121 = 691
„Profit și pierdere ” „Cheltuieli cu impozitul pe profit ”
sau:
698
„Cheltuieli cu impozitul pe venit ”
În urma acestei ultime i operații înregistrate în contabilitate, soldul debitor al contului 121
„Profit și pierdere ” reflectă pierdere, iar soldul creditor oglindește profit, care se soluționează și,
respectiv, repartizează potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților și implicit
cu respectarea reglementărilor în vigoare.

20
3.3. Întocmirea, aprob area și prezentarea situațiilor financiare anuale

Potrivit OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
anuale și individuale și situațiile anuale consolidate, informațiile oferite utilizatorilor de situațiile
financiare a nuale, sunt diferențiate, din punctul de vedere al conținutului informativ, pe trei
categorii de persoane juridice, astfel2:
 microentități;
 entități mici;
 entități mijlocii și mari.
Microentitățile sunt persoane juridice care, la data bilanțului, nu depă șesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor: 350 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
În conformitate cu reglementările contabile aflate în vigoare, microentitățile întocmesc
situații financiare care trebuie să cuprindă:
o bilanț prescurtat;
o cont de profit și pierdere prescurtat, care să reprezinte separat: cifra de afaceri
netă, alte venituri, costul materiilor prime și al consumabilelor, cheltuieli cu
personalul, ajustări de valoare, alte cheltuieli, impozite, profit sau pierdere.
Entitățile mici sunt acelea care, la finele exercițiului financiar, nu se încadrează în
categoria microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două din următoar ele trei
criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Entitățile mici au obligația de a întocmi situații financiare anuale care alcătuite din:
o bilanț pre scurtat;
o cont de profit și pierdere;
o note explicative la situațiile financiare anuale.
De asemenea, societățile aflate în această categorie pot opta pentru întocmirea situației
modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.
Entitățile mijlocii și mari sunt persoanele juridice care, la data bilanțului, depășesc
limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Entitățile mijlocii și mari și entitățile de interes public sunt obligate să pună la dispoziția
celor interesați un volum mare de informații financiar -contabile, întocmind în acest scop situații
financiare anuale care pot fi co nsiderate ca fiind dezvoltate, structurate pe cinci componente
semnificative:

2 OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate

21
o bilanț;
o cont de profit și pierdere;
o situația modificărilor capitalului propriu;
o situația fluxurilor de trezorerie;
o notele explicative la situațiile financiare anuale.
Încadrarea entităților într -una din categoriile enumerate anterior se face la finele
exerciuțiului financiar pe baza informațiilor din cadrul situațiilor financiare corespunzătoare
exercițiului financiar anterior și a indicatorilor corespunzători stabiliți pe baza ba lanței de
verificare finale corespunzătoare exerciuțiului financiar curent și a datelor din contabilitate.
Pentru stabilirea sumelor în moneda euro se folosește cursul de schimb valutar existent în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, publicat la data de 19 iulie 2013, și anume 4,4338 lei/euro.3
La finele anului 2015, SC PRIMASERV SRL prezenta următorii indicatori:
totalul activelor: 30.174.946 lei;
cifra de afaceri : 32.559.070 lei;
număr mediu de salariați: 103.
Se poate observa că societatea depășește do uă dintre cele trei criterii de mărime
corepunzătoare entităților mijlocii, și anume total active (aprox. 6.805.622 euro) și numărul
mediu de salariați (103). Prin urmare, aceasta se clasează în rândul entităților mijlocii și mari,
având obligația ca pent ru exercițiul financiar aferent anului 2016 să întocmească situații
financiare dezvoltate, alcătuite din cele cinci elemente.
Întocmirea situațiilor financiare anuale
Pentru întocmirea situațiilor financiare se utilizează datele existente în balanța de
verificare finală a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balanțele conturilor analitice.
Operațiunea de întocmire a bilanțului constă în prelucrarea și transcrierea datelor din
balanța de verificare finală (definitivă) și din bilanțul exercițiului anterior. Aceste operațiuni se
referă la selectarea, gruparea și însumarea, după caz, a soldurilor finale din balanță, în funcție de
cerințele sau conținutul posturilor bilanțiere.
În formularul de bilanț propriu -zis se înscriu soldurile debitoare ale con turilor care
reflectă elementele patrimoniale de activ, precum și soldurile creditoare ale conturilor destinate
urmăririi elementelor patrimoniale de pasiv, făcându -se, atunci când este cazul, anumite grupări,
însumări și rectificări ale lor.
Elementele de activ se înscriu în bilanț la valoarea de intrare în patrimoniu (contabilă)
pusă de acord cu rezultatul inventarierii, în sensul diminuării ei cu amortizările și ajustările de
valoare, care poate fi denumită valoare netă.
Elementele de pasiv se consemneaz ă în bilanț, de asemenea, la valoarea de intrare, iar
provizioanele constituie un post bilanțier distinct.
În ceea ce privește preluarea, gruparea și însumarea soldurilor din balanța de verificare
finală, în vederea înscrierii lor în bilanț, se rețin câtev a aspecte mai importante.
Un număr relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente în bilanț, în principal
în cel dezvoltat. Acestea se completează prin înscrierea soldurilor finale pe care le au conturile
respective, fără vreo altă operațiune. Dintre conturile și posturile bilanțiere în cauză se
exemplifică: Prime de capital (104); Rezerve din reevaluare (105); Acțiuni proprii (109); Profitul
sau pierderea exercițiului financiar (121); Profitul sau pierderea reportat(ă) (117); Repartizarea
profitului (129); Capital subscris vărsat (1012) ș.a.

3 OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individua le și
situațiile financiare anuale consolidate

22
În cadrul societății, m area majoritate a conturilor de activ se grupează într -un număr
redus de posturi bilanțiere, însă elementele patrimoniale pe care le reflectă sunt supuse uzurii
și/sau deprecierii, fa pt pentru care posturile bilanțiere se corectează prin scăderea din soldurile
finale debitoare ale conturilor respective a soldurilor finale creditoare ale conturilor
corespunzătoare de amortizări și/sau ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare. În acest
sens, se menționează conturile de imobilizări necorporale, imobilizări corporale ș.a.
De asemenea, majoritatea conturilor de pasiv se înscriu în bilanț prin gruparea și
însumarea soldurilor creditoare de la două, trei sau mai multe conturi. Dintre acestea se amintesc
cele de datorii până la un an sau pentru o perioada mai mare de un an.
Operațiunea de completare a bilanțului contabil se realizează relativ ușor, deoarece la
fiecare post bilanțier sunt înscrise simbolurile conturilor de la care se pr eiau soldurile finale,
precum și modul cum acestea se prelucrează, prin însumare sau scădere.
Contul de profit și pierdere , spre deosebire de b ilanțul contabil propriu -zis, se
completează, pentru exercițiul încheiat, cu sumele totale cumulate stabil ite în balanța de
verificare finală, de la începutul anului și până la sfârșitul perioadei de gestiune (exercițiului),
privind veniturile și cheltuielile. Indicatorii pe care îi conține se completează atât prin simpla
preluare din conturi a sumelor totale creditoare pentru venituri sau debitoare pentru cheltuieli, cât
și prin gruparea și însumarea sumelor totale de la două sau mai multe conturi, în funcție de
conținutul lor.
Rezultatul final aferent fiecărei categorii de activități (exploatare, financiară,
extraordinară) se calculează după înscrierea și totalizarea indicatorilor privind veniturile și
cheltuielile aferente.
Indicatorii referitori la exercițiul precedent se preiau din contul de profit și pierdere
întocmit la sfârșitul anului financiar anterior .
Situația modificărilor capitalului propriu este acea situa ție financiară care evidențiază
evoluț ia uneia din cele mai im portante componente ale patrimoniului î ntreprinderii,
capitalul propriu.
Capitalurile proprii reprezintă intere sul rezidual al propri etarilor în activele î ntreprinderii,
după deducerea tuturor datoriilor.
Nivelul capitalul ui propriu este deja reflectat în bilanț , însă această situație reflectă
evoluția tranzacț iilor economice prin care s -a ajuns la acest nivel.
Situaț ia fluxurilor de tr ezorerie este acea situație financiară anuală care dă utilizatorului
imaginea generării și întrebuințării resurselor băneș ti.
O societate pentru a supraviețui trebuie să fie, în același timp profitabilă și solvabilă .
Lichiditatea și solvabilitatea pot fi evaluate cu ajutorul informaț iilor din tabloul fluxurilor de
trezorerie. Situaț ia fluxurilor de trezorerie reflectă capacitatea î ntreprinderii de a gen era fluxurile
de numerar care să -i acopere necesitățile imediate și pe termen mai lung și să -i susțină
dezvoltarea.
Situa ția fluxurilo r de trezorerie este structurată similar contului de profit și pierdere ,
separâ nd rezultatele activit ății de exploatare de cele ale activităților de investiții și de finanț are.
Pentru completarea notelor explicative cu valorile brute sau contabile privind
elementele patrimoniale, inclusiv amortizările și ajustările de valoare pe care le conțin situațiile
(capitolele) acestora se folosesc, după caz, soldurile finale ale conturilor corespunzătoare,
înscrise în balanța de verificare definitivă și, totodată, soldurile inițiale (de la începutul anului),
precum și creșterile și diminuările care se găsesc în registrul cartea mare sau în fișele conturilor

23
în cauză, sub forma soldurilor de la 1 ianuarie (sfârșitul exercițiului precedent) ș i a rulajelor
debitoare și creditoare cumulate până la sfârșitul anului sau exercițiului curent.

Auditarea situațiilor financiare anuale

În cazul entităților care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportări Financiar e, situațiile financiare anuale sunt supuse auditului
financiar.
Prin intermediul acestuia, auditorii financiari își exprimă o opinie referitoare la gradul de
conformitate a raportului administratorului cu situațiile financiare anuale pentru același exerc ițiu
financiar.
Auditarea situațiilor financiare este obligatorie în cazul entităților mijlocii și mari.
Potrivit reglementărilor din țara noastră privind auditul situațiilor financiare, aceste entități
trebuie să depășească două din cele trei criterii de mărime, și anume: totalul activelor (3 650 000
euro), numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar (50) și cifra de afaceri netă (7
300 000 euro).4
SC PRIMASERV SRL intră în categoria entităților mijlocii și mari, ceea ce înseamnă că
are o bligația de a realiza auditarea situațiilor financiare. conform legislației, raportul auditorilor
financiari cuprinde:
a) specificarea situațiilor financiate anuale care fac obiectul auditului, împreună cu cadrul
de raportare financiar care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a standardelor de audit în cadrul cărora se desfășoară lucrările de audit
financiar, precum și o descriere a ariei de aplicabilitate a acestora;
c) o opinie de audit care să exprime în mod clar opinia auditorilor f inanciari potrivit
căreia situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă în conformitate cu cadrul de raportare
financiară și, după caz, dac situațiile financiare respectă cerințele legale. Astfel, opinia
auditorului poate fi fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii financiari nu au
fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;5
d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenția, printr -un paragraf
distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorului cu situațiile
financiare anuale pentru același exercițiu financiar.

Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale

O condiție esențială pe care trebuie să o îndeplinescă situațiile financiare anuale se referă
la datele de identificare ale persoanei care le -a întocmit și anume: numele și prenumele în clar,
calitatea (director economic, contabil șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcție, expert contabil, contabil autorizat), precum și numărul de înregistrare în organismul
profesional, dacă este cazul.
Aprobarea situațiilor financiare anuale reprezintă o altă activitate importantă privind
finalizarea închei erii exercițiului și este de competența consiliului de administrație și a adunării
generale a acționarilor sau asociaților. În acest scop se face o analiză detaliată a tuturor

4 OMFP 1802/2014, (Secțiunea 10.1 Cerințe generale privind auditul)
5 Sorin Domnișoru, Sorin Sandu Vînătoru, Audit și co municare financiară , Editura Universitaria, Craiova, 2009, p.
109

24
componentelor pe care le conțin situațiile financiare anuale, precum și a raport ului
administratorului și a raportului auditorilor sau cenzorilor, după caz. Cu acest prilej se analizează
în mod deosebit repartizarea profitului pe destinații legale și, totodată, în raport cu interesele
acționarilor sau asociaților.
Analiza și aprobarea situațiilor financiare anuale constituie o condiție indispensabilă
pentru realizarea funcției de gestiune a acestora. În acest sens, se are în vedere faptul că prin
intermediul aprobării se descarcă gestionar conducerea entității și, totodată, se stabiles c măsurile
ce se impun pentru evoluția viitoare a acesteia și pentru creșterea eficienței economice.
Cu minim 15 zile înaintea adunării generale a asociaților sau acționarilor la care se
discută și aprobă situațiile financiare anuale, întreprinderea are obl igația:
– să trimită o copie a situațiilor financiare anuale ale întreprinderii, aprobate de consiliul
de administrație, împreună cu raportul administratorilor și raportul auditorilor (sau cenzorilor)
asupra situațiilor financiare respective, denumite gen eric "raportul anual", tuturor asociaților sau
acționarilor ;
– în cazul în care nu este posibilă transmiterea raportului anual fiecărui acționar sau
asociat, întreprinderea are obligația să notifice că raportul anual este disponibil la
întrepri ndere, gratuit, la cerere.
Situațiile financiare anuale aprobate în mod corespunzător, și raportul administratorilor,
împreună cu raportul de audit sau raportul de verificare, după caz, se publică în conformitate cu
legislația în vigoare. Totodată, se publ ică propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a
pierderii contabile, care sunt prezentate în notele explicative.
La rândul lor, organele financiare de specialitate care primesc situațiile financiare anuale
efectuează operațiunea de verificare atât sub aspect formal, cât și în ceea ce privește fondul.
Verificarea sub aspect formal se referă la respectarea termenului de prezentare, dacă sunt
completați toți indicatorii pe care acestea îi conțin, la existența corelațiilor dintre indicatorii
înscriși în bilanț și cei din notele explicative ș.a., ceea ce se realizează cu ușurință prin utilizarea
atât a normelor metodologice care folosesc numerotarea unitară a tuturor rândurilor și coloanelor
din componentele situațiilor financiare anuale, cât și a programului informatic, elaborate în acest
sens de Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, prezintă importanță veri ficarea datelor de identificare ale entității emitente
(unitatea, adresa, telefon sau fax, după caz, și numărul de la Oficiul registrului comerțului),
precum și cele referitoare la încadrarea corectă în forma de organizare și codul fiscal, citeț, fără a
se folosi prescurtări sau inițiale.
Verificarea de fond are, în general, obiective reduse ca număr, dintre care se au în vedere,
în mod deosebit, cele privind respectarea destinațiilor legale ale repartizării profitului și
calcularea corectă și decontarea în termen a obligațiilor fiscale.
În cazul în care se constată erori sau încălcări ale prevederilor legale privind întocmirea
situațiilor financiare anuale se efectuează corectările necesare de entitatea emitentă, după care
sunt acceptate și vizate în acest scop, urmând să fie depuse la Oficiul registrului comerțului în
vederea publicării, într -o formă simplificată, în Monitorul Oficial sau într -o altă publicație locală,
în funcție de importanța entității.
Fiecare direcție generală financiară teritorială cent ralizează datele pe care le conțin
situațiile financiare ale entităților din raza sa de activitate, iar situația astfel obținută se depune la
Ministerul Finanțelor Publice în vederea centralizării și determinării indicatorilor la nivel
macroeconomic.

25

3.4. Bilanțul, instrument decizional de bază în managementul entității economice

Informațiile ce se regăsesc în cadrul raportărilor financiare cuprind un perimetru larg, iar
prin conținutul lor, fac parte din „tezaurul ” de cunoaștere și de investigații al o menirii. O
caracteristică a acestor informații o reprezintă dinamismul, susținut prin continua mișcare a
elementelor conținute în cadrul bilanțului, a capitalului întreprinderii, a activității productive a
acesteia, a veniturilor și cheltuielilor, respecti v a profitului, iar, pe de altă parte din dorința celor
interesați de societatea emitentă de a lua decizii performante.
Obiectivul fundamental al situațiilor financiare rezidă din faptul că deciziile economice,
care sunt luate de utilizatorii situațiilor f inanciare, necesită evaluarea capacității întreprinderii de
a genera numerar sau echivalenete ale numerarului și a perioadei și siguranței generării lor. În
esență, de aceasta depinde capacitatea întreprinderii de a -și plăti angajații și furnizorii, dobânz ile
bancare, de a rambursa creditele și de a -și remunera proprietarii acesteia.
Bilanțul contabil este considerat un instrument de mare importanță în procesul
conducerii. Acesta stă la baza stabilirii drepturilor, obligațiilor și a unor răspunderi generate de
activitatea de gestionare și dezvoltare a patrimoniului entității. De asemenea, conducerea
utilizează informațiile regăsite în cadrul raportărilor pentru adoptarea unor decizii cu privire la
alocarea, finanțarea sau utilizarea fondurilor, dar și pentru a putea realiza un control adecvat
asupra îndeplinirii deciziilor stabilite.
Decizia de investiții se elaborează în contextul strategiei întreprinderii, ceea ce determină
luarea în considerare a proiectelor ce vor influența favorabil atât valoarea de piaț ă a
întreprinderii, cât și piața produselor sau serviciilor acesteia. Astfel, un proiect de investiții este
acceptabil dacă adaugă o anumită mărime la valoarea de piață a întreprinderii, deci dacă
potențează randamentele capitalului global investit, pe de o parte și dividendele așteptate în
viitor, pe de altă parte. Etapele deciziei de investiții au în vedere dimensiunea investițională,
dimensiunea strategică și dimensiunea financiară. Aceasta din urmă poate fi analizată prin
prisma bilanțului.
În cadrul so cietății, d imensiunea financiară prezintă o importanță deosebită în strategia
decizională a investițiilor, incluzând următoarele aspecte:
– inventarierea resurselor de finanțare potențial disponibile, cum ar fi, de exemplu:
capitalurile proprii, capitalur ile împrumutate și capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, precum
și costul lor;
– determinarea structurii capitalurilor permanente și estimarea costului lor.
O altă decizie importantă ce trebuie adoptată de managementul entității și întâlnită frec vent în
activitatea prectica este aceea de distribuire a dividendelor.
Factorii principali care influențează politica dividendelor sunt situația financiară a
întreprinderii și preferințele investitorilor (acționarilor). Dividendele pot fi distribuite sub m ai multe
forme: în natură, dacă întreprinderea realizează produse care interesează pe acționari; în acțiuni (dacă
aceștia doresc); dar forma cea mai obișnuită este cea a plății în numerar. O decizie importantă pe care
poate să o ia întreprinderea este acee a a utilizării fondurilor pentru răscumpărarea acțiunilor sale.
Prin urmare, c onținutul informațional al bilanțului este deosebit de cuprinzător și complex.
Astfel, dacă avem în vedere toate condițiile foarte riguroase de întocmire și conținut, se poate ap recia
că bilanțul contabil, în toată complexitatea lui, este un tablou sintetic de informații, un model

26
economic și un instrument de control al gestiunii, conținând un bogat material pentru analiza și
studierea situației întreprinderii.
În acest sens sunt relevante cele câteva funcții fundamentale pe care le îndeplinește
bilanțul contabil în procesul decizional și anume:
– funcția de generalizare a datelor contabilității care se realizează prin însăși modul său de
alcătuire și tehnica contabilă însăși;
– funcția de informare, cunoaștere și apreciere a modului de desfășurare a întregii activități,
pe perioada la care se referă bilanțul;
– funcția de previziune, ca rezultantă a analizei și menirii fundamentale a bilanțului în
condițiile economiei moderne, când conducerea previzibilă pe baza cunoașterii evoluției fenomenelor
din trecut devine cheia absolută a eficienței.
Toate informațiile contabilității izvorâte din bilanț constituie suportul analizei acestuia și stau
la baza elaborării și fundamentării dec iziilor. Activitatea de analiză, informare și decizie pe baza
bilanțului se realizează pe două direcții principale:
– analiza dinamică, privind evoluția în timp a indicatorilor aceleiași unități patrimoniale;
– analiza comparativă a acelorași indicatori de la mai multe unități patrimoniale similare.
În concluzie, b ilanțul contabil reprezintă deci cea mai completă și exactă sursă de
caracterizare a activității trecute, dar și de elaborare a prognozelor pentru întreprindere.
În acest sens, în țările dezvol tate, există societăți specializate care efectuează, la cererea
unităților patrimoniale, studii pe bază de bilanț și elaborează previziuni cu privire la dezvoltarea
economică viitoare.

27
3.5. Calculul și interpretarea ratelor de rentabilitate

Ratele de r entabilitate sunt indicatori sintetici, prin care se apreciază sub formă relativă
situația profitabilității întreprinderii. Ratele rentabilității sunt printre cei mai importanți indicatori
prin care se apreciază eficiența activității unei întreprinderi, de oarece reflectă rezultatele obținute
ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere.
La finele anului 2015, situațiile financiare la SC PRIMASERV SRL se prezentau astfel:

Figura 3.1. Indicatori – situații financiare anuale aferente anului 2015

Sursa: http://www.mfinante.gov.ro/infocodfiscal.html

28

3.5.1. Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice măsoară eficiența globală a mijloacelor materiale și
financiare, alocate într egii activități a întreprinderii. Această rată ia în considerare toate activele
firmei, indiferent dacă sunt sau nu utilizate în activitatea de bază, și întregul profit realizat,
indiferent de sursele de proveniență a acestuia.
În literatura de specialita te și în practică, se utilizează două variante ale ratei rentabilității
economice:
– rata rentabilității economice a activului;
– rata rentabilității economice a capitalului investit .
a) Rata rentabilității economice a activului
Ra = Pb × 100 = Pb × 100
Ai +
Ac
At

unde:
Pb – profitul brut
At – activul total
Ai – activele imobilizate
Ac – activele circulante .

Potrivit datelor din Fig. 3.1., r ata rentabilității economice a activului se prezintă
astfel:

În acest caz, rata rentabilității economice arată performanța economică a întreprinderii,
respectiv modul în care aceasta utilizează ansamblul activelor aflate la dispozi ția sa.

3.5.2. Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare exprimă eficiența folosirii capitalurilor proprii ale
întreprinderii (remunerația în mărime relativă a acționarilor). Din acest considerent, cunoașterea
nivelului ratei rentabil ității financiare prezintă importanță, în primul rând, pentru acționari, care
pot, astfel, aprecia dacă remunerația primită recompensează riscul asumat. Managerii, la rândul
lor, vor fi interesați să păstreze un nivel corespunzător al acestei rate, pentru a-și putea păstra
pozițiile și a realiza criteriile de performanță ale firmei.

29
Rata rentabilității financiare se poate calcula astfel:

Rf = Pn × 100
Kpr
în care: Kpr – capitalul propriu;
Pn – profitul net.
Conform datelor din Fig.3.1., rela ția de cal cul va fi următoarea:

Rata rentabilității financiare arată rentabilitatea potențială a acționarilor, deoarece profitul
net nu este niciodată distribuit integral ca dividende.
Rata rentabilității financiare a capitalulu i propriu reflectă nivelul de remunerare a
capitalului propriu, dar ea are semnificații diferite pentru acționari /asocia ți, în funcție de numărul
de acțiuni deținute și de interesele lor în cadrul firmei.

3.5.3. Rata rentabilității veniturilor

Rata renta bilității veniturilor face parte din categoria ratelor de marjă, ce exprimă
profitabilitatea activității derulate de firmă, și reflectă profitul ce revine la 100 lei venituri.
Această rată de rentabilitate se poate calcula atât pentru întreaga activitate a întreprinderii, cât și
pentru diverse categorii de activități.

unde:
– EBE – excedentul brut de exploatare
– Pe – profitul de exploatare
– Pr – profitul aferent cifrei de afaceri
– CA – cifra de afaceri .
Potrivit datelor di n Fig.3.1. r ata rentabilității veniturilor este:

Această rată este preferată de manageri, pentru ilustrarea eficienței activității de
comercializare a firmei, deoarece reflectă o marjă netă care se fo rmează după acoperirea tuturor
cheltuielilor aferente exploatării, indiferent dacă au caracter potențial sau nu. De asemenea, ea
arată contribuția managerilor la obținerea performanțelor firmei.
În funcție de nivelul și evoluția ratei rentabilității comerc iale, managerii pot adopta
decizii privind creșterea eficienței activității de comercializare, dar și privind politica financiară a
firmei. În acest caz, conducerea societății ar trebui să reorganizeze această activitate cu scopul de
a crește valoarea aces tei rate.

30
3.5.4. Rata rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității resurselor consumate sau rata rentabilității cheltuielilor se exprimă ca
raport între un anumit rezultat economic și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia. Face
parte tot din categoria ratelor de marjă și prezintă interes pentru managerii întreprinderii, care
trebuie să asigure o utilizare eficientă a resurselor disponibile ale fiecărei firme.
Cea mai reprezentativă relație de calcul în acest caz este cea calculată c a raport între
profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) și cheltuielile aferente cifrei de afaceri (C):

– Pentru anul 2014:

– Pentru anul 2015:

Compar ând cele două rate, putem observa o ușoară creștere în anul 2015 față de anul
precedent.

31
Concluzii

Informația economică și îndeosebi informația contabilă, reprezintă o resursă -suport a
procesului de producție contabilă și, în același timp, un instrument de comu nicare al mediului de
afaceri, la care fac recurs tot mai multe categorii de utilizatori.
Pe plan mondial, asistăm astăzi, la un proces continuu de reformare a contabilității, de
dezvoltare intensivă a producției de informații contabile, pe fondul unor exigențe calitative
crescânde, de așa manieră încât, să satisfacă simultan interesele tuturor categoriilor de aplicanți
(utilizatori) în condițiile globalizării economice.
Informația contabilă devine astfel un produs um an, o resursă economică indispensabilă
care întreține suflul vieții economice.
Informația contabilă dintr -o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii:
a. informație contabilă financiară și
b. informație contabilă de gestiune.
Prima categ orie de informații este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii,
salariații, creditorii, guvernul sau publicul larg și este desemnată prin situațiile financiare de
sinteză sau, pe scurt, situațiile financiare. Anual, administratorii întrepr inderilor trebuie să
întocmească un set de situații financiare în formă standardizată, compus din: bilanț, cont de profit
și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie și politici
contabile și note explicative l a acestea.
Informația contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv conducerii
întreprinderii. Această informație este nestandardizată, adesea nemonetară, și cuprinde informații
privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul activității sau
profitabilitatea pe produs.
Inventarierea generală a patrimonilului, se constituie într -un ansamblu de operațiuni prin
care se constată existența elementelor de activ și de pasiv, cantitativă și valorică sau numai
valorică în patrimoniul unitatii la data la care se efectuează.
Scopul principal al inventarieii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de activ
și de pasiv la un moment bine determinat,precum si a modului de gestionare ,păstrare si utilizare
a bunurilor si valorilor.
Situații financiare anuale au un impact deosebit asupra societății modificând
comportamentul indivizilor, generând mutații sau schimbări sociale. În timp, numărul
utilizatorilor p otențiali ai situațiilor financiare anuale a crescut considerabil. Aceasta a condus la
exercitarea unei presiuni din ce în ce mai ridicate pe linia publicării de informații financiare.
Astfel, riscul de conflict dintre administratori și utilizatorii extern i există și prezența lui implică
necesitatea normelor contabile și a auditării situațiilor financiare. Importanța elaborării situațiilor
financiare este egală atât pentru cei care le întocmesc, cât și pentru utilizatorii informațiilor
financiare.
Prin urmare, situațiile financiare anuale, privite ca un tot unitar, au o importanță deosebită
în cadrul activității oricărei societăți și de aceea trebuie acordată o atenție sporită acestor lucrări.

32
BIBLIOGRAFIE

Bușe , L. și
colectiv

Domnișoru , S.,
Vînătoru , S.

Horomnea , E.
și colectiv

Mihai , M.,
Drăgan , C.,
Brabete , V.

Pântea , I.P.,
Bodea , Gh.

Ristea , M.,
Dumitru , C. G.

Sandu , M.,
Bădiță , R.

Staicu , C. și
colectiv

Todea N.

***

***

***

*** Analiză economico – financiară, Editura Sitech, Craiova, 2010

Audit și comunicare financiară, Editura Universitaria, Craiova, 2009

Bazele contabilității. Concepte. Modele. Aplicații., Editura Sedcom Libris,
Iași, 2006

Situații financiare anuale și semestriale, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 2012

Contabilitate financiară, Editura Intelcredo, Deva, 2014

Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2005

Bazele contabilității, Editura Universitaria, Caiova, 2012

Contabilitate financiară românească, conformă cu directivele
europene,Vol. II, Editura U niversitaria, Craiova , 2006

Contabilitate financiară, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2006

Legea contabilității nr.82/1991 (M. Of. nr. 265 27.XII.1991),
modificată si completată u lterior, republicată în M. Of. nr.
902/11.12.2014
OMF P nr. 1752/17.XI.2005 pentru aprobarea reglement ărilor contabile
conforme cu directivele europene (M. Of, Partea I, nr. 1080/30.XI.
2005).
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile anuale consolidate (M.
Of. nr. 963/30.12.2014)
OMEF 3512/2008 privind documentele financiar – contabile (M. Of. nr.
870/23.12.2008)

33
ANEXE