Introducere … 2 [622213]

1
CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………………………….. 2
Capitolul 1: Certificarea calității produselor și serviciilor …………………………………… 4
1.1. Considerații generale de certificare a calității …………………………………………………… 4
1.2. Conceptul de calitate …………………………………………………………………………………….. 6
1.3.Certificarea calității produselor și serviciilor din punct de vedere al standardelor
internaționale ………………………………………………………………………………………………………
8
Capitolul 2: Concepte, principii și reglementări ȋn standardele internaționale
privind calitatea produselor ………………………………………………………………………………..
15

2.1. Clasificarea standardelor ……………………………………………………………………………….. 15
2.2. Principiile de bază a le activității de standardizare ……………………………………………… 19
2.3. Standardizarea în România …………………………………………………………………………….. 21
2.4. Organisme europene de standardizare ……………………………………………………………… 25
Capitolul 3. Studiu de caz privind implementa rea strategiilor managementului
calității …………………………………………………………………………………………………………….. ..
28
3.1 Prezentare firmă …………………………………………………………………………………………….. 28
3.2 Contextul organizațional extern și intern ………………………………………………………….. 30
3.3 Politica în domeniul calități i……………………………………………………………………………. 34
3.4 Determinarea proceselor S.M.C ………………………………………………………………………. 36
3.5 Identificarea riscurilor …………………. ………………………………………………………………… 46
3.6 Resurse umane ………………………………………………………………………………………………. 50
3.7 Evalu area prin audit intern al S.M.C …………. …………………………………………………….. 53
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………. 56
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………. 58

2
INTRODUCERE

Lucrarea prezentă este o lucrare care cuprinde prezentarea generală a procedurilor
și procesului ȋn urma cărora putem certifica un produs din punct de vedere al calității sale.
Tema lucrării a fost aleasă cu scopul de a scoate în eviden ță faptul că produsele și
serviciile oferite ȋn ȋntreaga lume ȋn general nu pot exista pe piață dacă nu sunt certificate
din punct de vedere al calității ținându -se cont de standardele internaționale impuse ȋn
acest sens pe piețele de profil.
Lucrarea se compune din trei capitole complexe ȋn cadrul cărora sunt prezentate
aspecte generale cu privire la certificarea calității produselor , modalitatea ȋn care
certificarea calității produselor se realizează ȋn România și modul ȋn care sistemul
standardizării international funcționează.
Conceptul de calitate, destul de omogen în interiorul unui stat, variază însă de la un
stat la altul. La n ivel național atestatele pun în valoare mențiunile care stau la baza
executării produselor, ceea ce duce la protejarea acestora de adversari. Atestarea
contribuie la asigurarea pieței naționale pentru că industriașii, trebuie să se aclimatizeze
la specific ul piețelor naționale, ceea ce nu este facil.
Certificarea produselor industriale, este în general, o acțiune benevolă . Ea are ca
disciplină confirmarea, prin intermediul unui atestat de calificare eliberat de către un terț
organism, că un produs industria l sau un echipament este potrivit cu standardele sau cu
alte specificații tehnice. Certificarea conduce la folosirea unei mărci de concordanță pe
produs. O formă de identificare a estimării calitative o constituie licența pentru atestare,
care reprezintă u n act prin care un organism de atestare dă unei persoane sau unei unități
dreptul de a folosi atestate sau sigle de conformitate pentru produsele sale, în conformitate
cu normele planului de atestare.
Certificatul de conformitate este un act, elaborat pe baza indicațiilor unui ansamblu
de certificare ce arată prezența ȋncrederii adecvate că un produs cosmetic, corespunzător
recunoscut, este ȋn concordanță cu un anume standard sau cu un alt act normativ. Acest
certificat cuprinde o parte informativă privind ȋnsusirile impuse produsului cosmetic,
indicații privitoare la organismul care a făcut verificările și, posibil, marca de identitate.
Piața românească este plină de produse autohtone și din import. Unele sunt produse
de firme de renume, dar și numeroase f irme necunoscute. Din aceste cauze s -a emis o

3
nouă legislatie care să exemineze cerințele de calitate impuse unui produs. Legislația
curentă ȋn domeniul produselor conține o legislație generală și una specifică. Cea generală
se raportează la calitatea prod uselor, siguranța acestora, protecția cumpărătorilor, dar și a
producătorilor, comercializarea produselor, această legislație este valabilă tuturor
mărfurilor, deci și produselor cosmetice.

Capitolul 1

4
Certificarea calității produselor și serviciilor

1.1. Considerații generale de certificare a calității

Grija pentru calitate este scopul principal, ca problema primordială a activităților
economice ȋn statele capitaliste dezvoltate. Motto -ul preocupărilor economice ȋn aceste
state este: reducerea calității nu aduce niciodată profit. Certificarea reprezintă totalul
preocupărilor care au obiectivul de a asigura, prin demersul unui alt organism, ȋnfăptuirea
de către o entitate a unor situații cuprinse ȋntr -un referențial prestabilit. Certificarea
calității a devenit o preocupare primordială după crearea seriei de niveluri internaționale
ISO 9000, după crearea acestor referențiale de calitate. Referențialul este un nivel, caiet
de obligații, mențiuni tehnice, alte documente care să prev adă o serie de condiții de
calitate. Rezultatul preocupării de confirmare este o entitate certificată și un act care să
confirme aceasta: atestatul de calitate. (V.Antonescu, D.Constantin, 2010)
Legăturile normale ȋntre producătorul sau prestatorul de ser vicii și clientul,
consumatorul sau beneficiarul unor servicii a necesitat aprobarea unui partener
tranzitoriu, terț, care să asigure calitatea. Producătorul sau prestatorul de servicii a
remarcat că numărul beneficiarilor săi a crescut și afacerile au ȋnf lorit, deoarece
confirmarea calității este condiția primordială ȋn hotărârea de achiziționare sau acceptare
a serviciului. Producătorul, știind că este urmărit, ȋși ia măsuri adiționale de asigurare a
calității, ameliorându -se managementul. (V. Antonescu, D . Constantin, 2010)
Beneficiarul produselor se simte ocrotit de hoție sau de posibilitatea să cumpere
produse de calitate ȋndoielnică. Certificarea s -a demonstrat favorabilă și pentru unitățile
și organismele de certifiare, deoarece solicitarea de astfel de servicii s -a dezvo ltat și prin
urmare prețurile percepute au putut fi crescute substanțial. A apărut o nouă clasă de
specialiști, „calitologii”, care prin confirmarea sau pregătirea prin cursuri, trebuie să
apeleze tot la aceste unități de certificare, realizând pe această cale, câștiguri importante.
Nesiguranța calității produselor fiind „la modă”, unitățile și organismele de
certificare beneficiază de această siuație, numărul lor crește mult, crește numărul
personalului angrenat ȋn astfel de preocupări și concordant, câșt igurile acestora.
În condițiile revoltei tehnologice actuale, ȋn special după evenimentele politice din
Europa de Est de după 1990, certificarea calității produselor, serviciilor și proceselor a

5
dobândit și o mai mare ȋnsemnătate. Certificarea poate const itui un considerent mare ȋn
serviciul firmelor, consumatorilor și legiuitorilor. Ea prilejuiește fiecăruia să atingă
scopuri diverse și să -și ȋndeplinească cât mai bine sarcina sa ȋn cadrul economiilor
moderne. (S. Ciurea, N. Drăgulănescu, 2013)
Certifica rea simbolizează preocuparea unei structuri calificate, independente, ȋn
vederea producerii, exploatării și atestării scrise a concordanței calității unei entități prin
atestarea superiorității tuturor ȋnsușirilor acesteia ȋn comparație cu un referențial
prestabilit.
Certifiarea se poate administra și persoanelor. Identificarea oficială a competenței
unui organism de confirmare se efectuează prin acreditare.
Verificarea produselor poate fi făcută la trei niveluri astfel:
– verificarea de către o primă part e – ȋnsuși producătorul –
care comunică concordanța produsului sau cu caietul de ȋndatoriri,
printr -o declarație de concordanță. Identificarea pe piață a unei astfel
de etichete va depinde de ȋnfățișarea mărcii producătorului sau
sectorului;
– verificarea d e către o a doua parte; fiecare client ȋși verifică
furnizorul său. Inconvenientul acestui cadru este că furnizorul
suportă verificări diverse de la mai mulți clienți iar o problemă de
calitate găsită de unul dintre clienți nu este comunicată și altora;
– verificarea de către o a treia parte, care se numește
certificare și care clarifică toate chestiunile spuse mai sus. (S.Ciurea,
N.Drăgulănescu, 2013)
Certificarea produselor industriale, este ȋn general, o acțiune benevolă. Ea are ca
disciplină confirmarea, prin intermediul unui atestat de calificare eliberat de către un terț
organism, că un produs industrial sau un echipament este potrivit cu standardele sau cu
alte specificații tehnice. Certifiarea conduce la folosirea unei mărci de concordanță pe
produs.
Atestatul conține o parte informativă care expune ȋnsușirile impuse, informații
asupra organismului care a desfășurat verificările și marca de certificare, acompaniată de
sigla sa. Certificarea de produs poate fi indispensabilă (pentru produse care pot pr ejudicia
viața) sau opțională.
Certificarea produselor implică parcurgerea următoarelor etape:

6
– ȋnaintarea unei cereri, acompaniată de un dosar tehnic, unui organism de
certificare;
– anchetarea dosarului de către organismul de certificare;
– desfășurarea un ui audit la firmă, pentru a remarca condițiile reale ȋn care
se execută producția produselor supuse certificării;
– conferirea/respingerea atestatului de conformitate și a dreptului de folosire
a mărcii de conformitate;
– păzirea de către organismul de certif icare a firmei și a calității produselor
certificate. Regulat, organismul de certificare, pe fondul autocontrolului
producătorului și a controalelor ȋn firmă preschimbă dreptul de a avea atestatul
sau marca de conformitate;
– propagarea, simbolizează o ȋnsuș ire a acesteia. La ȋnceput, ȋntr -un anumit
sector, nu sunt sau există puține produse certificate. După atestare, aceste produse
rivalizează puternic pe cele necertificate, provocând și alți producători să -și
atesteze produsele. Un producător certificat va fi mai pretențios cu furnizorii săi
și va cere acestora produse atestate, ceea ce duce la producerea și propagarea
atestării și ȋn alte sectoare. (S.Ciurea, N. Drăgulănescu, 2013)
Munca de atestare va determina activitatea de standardizare, astfel ȋncât c ele două
ȋndeletniciri au devenit o pereche ce se impulsionează reciproc. Standardul este o unealtă
economică a țării și orice document se susține, ȋn principal, pe standarde. Dezvoltarea
certificării ȋn legătură cu exigențele pieței influențează munca de tipizare și viceversa,
tipizarea trebuie să țină pasul cu dezvoltarea tehnicii și influențează la rândul ei
certificarea. Organismele certificatoare cooperează cu organismele naționale de
standardizare și mai mai mult atestarea creează una din principalele origini de
subvenționare ale acestor organisme. (I.Stanciu, 2013)
Certificarea de sistem – care denotă identificarea sistemului calității dintr -o
structură ȋn raport cu un referențial (ISO 9001, QS 9000, ISO 16949). Crează o procedură
frecventă, editarea ȋn actele de prezentare a structurii (la manfestări interne și
internaționale, ȋn fișiere, manuale), a facsimilului și certificare a sistemului calității.
Certificarea de persoane care denotă calificarea oamenilor ȋntr -un anume sisteme. (I.
Stanciu, 2013 )

1.2. Conceptul de calitate

7
Conceptul de calitate, destul de omogen ȋn interiorul unui stat, variază ȋnsă de la un
stat la altul. La nivel național atestatele pun ȋn valoare mențiunile care stau la baza
executării produselor, ceea ce duce la protejarea acestora de adversari. Atestare a
contribuie la asigurarea pieței naționale pentru ca industriașii, trebuie să se aclimatizeze
la specificul piețelor naționale, ceea ce nu este facil. Atestarea vizează un triplu scop de
dezvoltare:
– apărarea consumatorilor (prin justificarea ȋncrederii
acestora ȋn calitatea produselor de cumpărat);
– apărarea achizițiilor (prin valorificarea și diferențierea față
de concurență);
– augumentarea eficacității legiferărilor (prin ȋnsușirea unor
mijloace mai flexibile și mai eficiente). (V.Antonescu,
D.Constantin , 2010)
Un tipar de recunoaștere a estimării calității este marca de certificare. Marca de
atestare este o emblemă caracteristică, aplicată unui produs ce a fost atestat privind
certificarea sa cu un anume referențial. Marca de certificare este opționala și atestă că
respectivul produs prezintă ȋnsușiri superioare celor obligatorii atrăgând interesul
consumatrilor sau utilizatorilor posibili.
Peisajul european al atestării, mai ȋnsemnat pentru țara noastră, este dominat de trei
state: Germania cu 20.000 d e nivele, Franța cu 14.000 și Marea Britanie cu 10.000 de
nivele.
În Germania, organismul de atestare DIN, realizează puține certificări.
Conformitatea produsului la standarde este aprobată prin declarația producătorului,
ȋnregistrată la DIN. Așadar produc ătorul dobândește dreptul de folosire a emblemei DIN
ȋntre două bare orizontale. (V.Antonescu, D.Constantin, 2010)
Cumpărătorii germani sunt preocupați de marca de siguranță GS (Gepruhne
Sicherheit), posesiunile statului, care confirmă conformitatea ce st andardele privitoare la
siguranța persoanelor și la legea germană GSG asupra siguranței. Această siglă se dă de
TUV (Techniche Uberwahrungcvereine) și se sprijină ȋn exclusivitate pe experimente
desfășurate ȋn laboratoare. Producătorii utilizează foarte mu lt atestatele ȋn publicitatea pe
care o realizează propriilor produse și arată o deschidere distinctă la dorințele pieței.
În Franța, sigla NF (normalisation francaise – proprietatea AFNOR) elaborată ȋn
1938, creată ȋn scopul apărării și ȋnștiințării cons umatorului alcătuiește cadrul licit al

8
certificării produselor și prevenirea abuzurilor și fraudelor. Sunt acreditate mai multe
organisme certificatare de produse, acestea sunt:
– AFNOR, organismul național de standardizare, deține sigla
NF de conformitate cu standardele franceze și realizează 70% din
totalul atestatelor;
– LNE (Laboratorul National de Încercări) care funcționează
și pentru AFNOR.
În Marea Britanie, executivul a ȋntocmit un Consiliu Național de acreditare a
organismelor certificatoare, NACC B. Aceasta a atestat Institutul Britanic de
Standardizare (British Standards Institution – BSI) și Loyd’s. (V.Antonescu,
D.Constantin, 2010).

1.3. Certificarea calității produselor și serviciilor din punct de vedere al
standardelor internaționale

Certificarea produselor sau calificarea produselor este procesul de certificare a
faptului că un anumit produs a trecut diverse testări de performanță și teste de asigurare
a calității și îndeplinește criteriile de calificare prevăzute în contracte, reglem entări sau
specificații (denumite în mod tipic „scheme de certificare” în industria de certificare a
produselor). (Antonescu, Constantin, 2015)
Majoritatea organismelor de certificare a produselor sunt acreditate în conformitate
cu ISO/IEC Guide 65: 1996, un standard internațional pentru asigurarea competenței în
acele organizații care efectuează certificări de produs. Organizațiile care efectuează
această acreditare sunt numite Organisme de Acreditare, iar ele însele sunt evaluate de
către colegii internaț ionali față de standardul ISO 17011. Organismele de acreditare care
participă la Acordul multilateral al Forumului internațional de acreditare (IAF) se asigură,
de asemenea, că acești certificatori de produse acreditați îndeplinesc cerințele
suplimentare p revăzute în „IAF GD5: 2006 – Ghidul IAF privind aplicarea Ghidului
ISO/IEC 65:. 1996”. (Antonescu, Constantin, 2015)
Printre exemplele unor scheme de certificare se numără Institutul de echipament de
protecție pentru protecția capului, Comisia pentru telec omunicații (TCB) a Comisiei
Federale a Comunicațiilor de Comunicații (FCC) pentru dispozitivele de comunicații
radio, Programul Energy Star al Agenției SUA pentru Protecția Mediului, aprobarea

9
schemei organismelor de certificare a siguranței produselor (IE ECE CB Scheme), MAS
(Servicii analitice în materie de materiale), programul IEQ certificat verde și programul
de calitate a aerului intern al Institutului de Mediu Greenguard. Schemele de certificare
sunt în general scrise pentru a include atât metodele de testare a performanțelor pe care
trebuie să le testăm produsul, cât și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească produsul
pentru a deveni certificat. (Antonescu, Constantin, 2015)
Certificările (și certificatele care le documentează existența) sunt a desea numite
„certe” în jargonul zilnic al diferitelor industrii.
Un produs poate fi verificat pentru a se conforma unei specificații sau poate fi
ștampilat cu un număr de specificație. Acest lucru nu indică, prin el însuși, că elementul
este potrivit pent ru o anumită utilizare. Persoana sau grupul de persoane care dețin
schema de certificare (de exemplu, ingineri, sindicate, scriitori de coduri pentru clădiri,
guvern, industrie etc.) au responsabilitatea de a lua în considerare alegerea specificațiilor
disponibile, de a alege cele corecte, și să asigure respectarea acestor limite. Utilizatorii
finali ai produsului au responsabilitatea de a utiliza produsul corect. Produsele trebuie să
fie utilizate în conformitate cu lista lor de certificare pentru a fi efi ciente.
Certificarea produselor este adesea necesară în zonele sensibile ale industriei și ale
pieței, în care un eșec poate avea consecințe grave, cum ar fi afectarea negativă a sănătății
și a bunăstării persoanelor sau a persoanelor care utilizează acest produs. De exemplu,
certificarea este stringentă în aplicațiile aerospațiale, deoarece cerințele pentru greutate
redusă tind să ducă la stres ridicat asupra componentelor, necesitând o metalurgie
adecvată și o precizie în fabricație. Alte exemple de zone de produse sensibile includ
produse alimentare, produse farmaceutice, produse de îngrijire a sănătății, bunuri
periculoase și produse care au emisii RF cum ar fi computerele și telefoanele celulare.
Procesul de certificare a unui produs este în general rez umat în patru etape:
(Antonescu, Constantin, 2015)
1. Aplicarea (inclusiv testarea produsului);
2. Evaluare (datele de testare nu indică faptul că produsul
îndeplinește criteriile de calificare);
3. Decizie (o a doua revizuire a cererii de produs este în concordanță
cu evaluarea);
4. Supraveghere (produsul nu continuă să îndeplinească criteriile de
calificare).

10
În multe cazuri, înainte de a solicita certificarea, un furnizor de produse va trimite
un produs la un laborator de testare (unele scheme de certifica re cer ca produsul să fie
trimis în schimb pentru testare de către certificatorul de produs). Atunci când produsul
care urmează să fie certificat este primit la laboratorul de testare, acesta este testat în
conformitate cu procedurile interne ale laborator ului și cu metodele enumerate în
standardele de testare specificate de schema de certificare. Datele obținute colectate de
laboratorul de testare și apoi sunt transmise fie înapoi producătorului, fie direct la
certificatorul de produs. (Antonescu, Constant in, 2015)
Certificatul de produs examinează apoi informațiile despre aplicația furnizorului de
produse, inclusiv datele de testare. Dacă evaluarea certificatului concluzionează că datele
de testare arată că produsul îndeplinește toate criteriile cerute, aș a cum sunt enumerate în
schema de certificare, iar factorul de decizie al certificatului produsului este în
concordanță cu evaluarea, atunci produsul este considerat „certificat” și este listat într -un
director pe care certificatorul de produs trebuie să î l păstreze. Ghidul ISO 65 solicită ca
decizia finală de a acorda sau nu să acorde certificarea să fie făcută numai de o persoană
sau un grup de persoane care nu sunt implicate în evaluarea produsului.
Produsele au adesea nevoie de recertificare periodică, cunoscută și sub denumirea
de supraveghere. Această cerință este identificată de obicei în cadrul sistemului de
certificare căruia îi este certificat produsul. Organismele de certificare pot solicita
furnizorilor de produse să efectueze un anumit tip de a ctivitate de supraveghere, cum ar
fi trăgând probe de pe piață pentru testare, pentru a -și menține statutul „listat” sau
„certificat”. Alte exemple de activități de supraveghere includ audituri surprinzătoare ale
fabricii de fabricație, supravegherea proce sului de fabricație și/sau testare sau o
prezentare simplă a documentelor de la furnizor la certificatul de produs pentru a se
asigura că produsul certificat nu sa schimbat. Alte cauze ale recertificării pot include
reclamații formulate împotriva funcționa lității produsului, care ar necesita îndepărtarea
de pe piață și expirarea certificării inițiale. Aceste liste de exemple nu sunt în niciun caz
toate incluzive.
Unele scheme de certificare sau certificatorii de produs care operează aceste scheme
pot necesi ta ca furnizorul să opereze un sistem de management al calității înregistrat în
ISO 9000 sau ca testarea să fie efectuată de un laborator acreditat conform ISO 17025.
Decizia de a stabili aceste cerințe este cel mai adesea făcută de persoana sau grupul ca re
deține Schema de certificare. (Antonescu, Constantin, 2015)

11
Produsele certificate sunt, de obicei, prevăzute cu un marcaj de certificare furnizat
de certificatorul de produse. Eliberarea unei mărci de certificare este la discreția
certificatului de prod us individual. Ghidul ISO 65 nu impune certificatului de produs să
ofere o marcă de certificare în cazul în care este oferit un certificat. Atunci când mărcile
de certificare sunt emise și utilizate pe produse, acestea sunt de obicei ușor de văzut și
permi t utilizatorilor să urmărească lista de certificare pentru a determina criteriile pe care
le îndeplinește produsul și dacă înregistrarea este sau nu activă.
O listă activă de certificare trebuie să includă, cel puțin, indicarea următoarelor
informații: (An tonescu, Constantin, 2015)
 Produsul specific sau tipul de produs certificat;
 Standardul de calificare pe care produsul este considerat a fi
îndeplinit;
 Data certificării (și, după caz, expirarea acesteia);
 Certificatorii de produse pot alege să includă mul t mai multe
informații decât cele enumerate mai sus, dar Ghidul ISO 65 specifică
minimul minim care trebuie pus la dispoziție în ceea ce privește statutul de
certificare al unui produs.
Aceste înregistrări sunt de obicei folosite de o autoritate cu jurisdi cție (AHJ), cum
ar fi inspectorul municipal al clădirii, ofițerul de prevenire a incendiilor sau inspectorul
electric, pentru a compara utilizarea sau instalarea produsului cu intenția ratingului prin
testare. Pentru a respecta codul, lista produselor treb uie să fie "activă", deoarece produsele
și companiile pot deveni „scoase din listă” din cauza retestării care arată că un produs nu
mai îndeplinește criteriile de calificare sau o decizie comercială a producătorului .
Disponibilitatea pe scară largă a inte rnetului a condus la un nou tip de certificare
pentru site -urile web. Există certificări de web pentru a certifica politica de
confidențialitate a site -ului, securitatea tranzacțiilor financiare, adecvarea pentru minori,
printre multe alte caracteristici d e acceptare. În domeniul radiodifuziunii, emițătoarele și
antenele radio trebuie adesea să fie certificate de autoritatea de radiodifuziune a țării. În
Statele Unite, această certificare a fost denumită o dată „acceptarea de tip” de către
Comisia Federală pentru Comunicații (FCC) și aplicată majorității serviciilor, cu excepția
radioului de amatori, datorită naturii sale naturale. Astăzi, FCC solicită ca toate testele
emițătoarelor și antenelor să fie efectuate într -un laborator acreditat conform ISO 17025,

12
acest laborator făcând parte din organizația generală care găzduiește Organismul de
Certificare a Produselor (TCB). (Antonescu, Constantin, 2015)
Forumul internațional de acreditare (IAF) conține o listă a tuturor organismelor de
acreditare recunoscute al e căror acreditări la standardul ISO Guide 65 sunt considerate
echivalente. Din pagina informațională ILA MLA: „IAF încurajează mai mulți membri
să se alăture MLA de îndată ce au trecut un proces riguros de evaluare pentru a se
asigura că programele lor de acreditare sunt standarde mondiale. Consecința aderării
la MLA IAF este aceea că certificatele de evaluare a conformității eliberate, din MLA
IAF, de către organismele de evaluare a conformității acreditate de oricare dintre
membrii IAF MLA vor fi recunos cute în programul IAF la nivel mondial”. (Antonescu,
Constantin, 2015)
Cele mai multe țări au doar un singur organism de acreditare reprezentând
economia lor în MLA IAF. Cele două excepții sunt Statele Unite ale Americii cu Institutul
Național pentru Stand arde americane (ANSI), American National Standards Institute –
Societatea Americană de Acreditare a Calității (ANAB), Asociația Americană de
Acreditare de Laborator (A2LA) și Serviciul Internațional de Acreditare (IAS) ca membri
semnatari și Fundația Unite d Accreditation ca membru cu drepturi depline al IAF
(Forumul internațional de acreditare) din Europa cu Technischer Überwachungsverein
(TÜV) din Germania și Coreea reprezentată de Consiliul de Acreditare din Coreea (KAB)
și de Sistemul de Acreditare Coree ană (KAS). Aceste liste sunt actualizate începând cu
luna martie 2012, dar se vor schimba probabil în viitor, deoarece mai multe organisme de
acreditare fac obiectul evaluărilor inter pares necesare pentru a deveni membri semnatari
ai MLA. (Antonescu, Cons tantin, 2015)
Fiecare organism de acreditare trebuie să păstreze o listă a organizațiilor pe care le
acreditează, precum și un domeniu de acreditare care detaliază activitățile pe care
organizațiile le pot efectua, indiferent dacă acestea sunt testări, ins pecții sau certificări de
produs.
Organismele de acreditare auditează în mod obișnuit certificatorii de produs pe care
i-au acreditat pentru a determina dacă performanța sau acțiunile organizației s -au
schimbat și nu îndeplinesc cerințele organismului de acreditare și ale standardelor
internaționale la care trebuie să se conformeze. Nu este obligatorie pentru fiecare
organism de acreditare să fie membru al IAF sau să se alăture în orice mod IAF, au existat
mai multe comisii de acreditare ca AB -CAB, ESMA, N ACI etc.

13
Uniunea Europeană a clarificat chestiunea atestării produselor global, pe toată
suprafața geografică a acesteia. Rezolvarea are la bază actele emise în comun în țările
membre. Actele Noua Abordare din mai 1995 și Actul unic în 1990, au la bază
următoarele noțiuni elementare: (Antonescu, Constantin, 2015)
– produsele fabricate licit în țările membre pot fi acceptate legal pe piața celorlalte
țări membre;
– pentru protejarea intereselor generale urmărite de țările membre, nivelul de
disciplină ce se vrea însușit pentru grupe de produse distincte este restrâns la definirea
unor exigențe esențiale, care expun astfel de scopuri;
– exigențele însemnate sunt determinate de directive comunitare, pentru a dovedi că
și produsele proprii îndeplinesc respective le exigențe;
– concordanța produselor la exigențe prescrise este accentuată de folosirea siglei
CE pe produs. ( Reguli generale privind certificarea produselor )
Marcajul CE nu înlătură utilizarea altor sigle, cu condiția ca acestea să nu creeze
încurcături . Pe plan european, sigla CE este indispensabilă și se conferă ca urmare a unei
duble certificări:
– atestarea de produs;
– atestarea de firmă/sistem.
Produsele purtând sigla CE se pot utiliza fără limite în toate statele membre ale
U.E. Emblema UE are sar cina de a demonstra armonizarea pe Piața Europeană și certifică
faptul că produsele corespund exigențelor directivelor europene. Atestarea sistemului
calității admite modificări esențiale privind constituirea muncii și conducerea
organizației, în sensul în trebuințării normelor managementului calității.
O formă de identificare a estimării calitative o constituie licența pentru atestare,
care reprezintă un act prin care un organism de atestare dă unei persoane sau unei unități
dreptul de a folosi atestate sau sigle de conformitate pentru produsele sale, în conformitate
cu normele planului de atestare.
Atestarea siglei CE se efectuează doar de organisme împuternicite, executate de
organismele notificate. Organismul consemnat este un laborator de încercare ori alt
organism numit de un Guvern Național înștiințat Comisiei comunitare, ca fiind indicat să
lucreze pentru atestarea cornformității cu cerințele esențiale prevăzute în directivele
comunitare. ( Reguli generale privind certificarea produselor )

14
Indicațiile c omunitare se raportează la actele elaborate de CEE pentru acceptarea
în comerț a produselor și a exigențelor pe care acestea trebuie să le satisfacă. Pentru
atestarea și primirea siglei CE trebuie să fie înfăptuite consecutiv următoarele activități:
– Coms ia Economică Europeană emite, pe grupe de produse, directive comuntare;
– Executivele naționale examinează directivele și în cadrul Sistemelor naționale ale
calității, numesc Organismele de acreditare;
– Organismele de acreditare fixează Organismele notifi cate care au dreptul și
capacitatea să aprecieze conformitatea cu exigențele esențiale pentru produsele sau
sistemele calității industriașilor;
– Industriașii impun produsele lor care intră sub incidența directivelor comunitare.
– În urma activității de ap reciere a organismelor consemnate, dacă produsul
îndeplinește exigențele considerabile și producătorul se dovedește competent să verifice
calitatea produselor fabricate, se eliberează atestatul de calitate care dă dreptul
industriașului să folosească CE pe produs. ( Reguli generale privind certificarea
produselor )
Atestarea are o perioadă limită și trebuie împrospătată prin controale ale
organismului notificat și evaluarea asupra producătorului rezultă în urma unor controale
neanunțate sau controale care urm ăresc păstrarea sistemului calității. Perioada necesară
pentru atestare este de 12 luni. Un produs atestat are trei avantaje: este mai bine vândut,
mai bine achiziționat și mai bine legalizat.

Figura 1.1. Simbolurile grafice ale mărcii CE
[Sursa: Ciobanu E., Certificarea sistemelor calității, Revista „Q -media” nr. 2, 2009]

15

Figura 1.2. Relația dintre certificarea sistemului calității și certificarea produselor
[Sursa: Ciobanu E., Certificarea sistemelor calității , Revista „Q -media” nr. 2, 2009]
Capitolul 2
Concepte, principii și reglementări ȋn standardele internaționale
privind calitatea produselor

2.1. Clasificarea standardelor

Organizația Internațională de Standardizare (ISO) este un organism internațional de
standardizare format din reprez entanți ai diferitelor organizații naționale de standardizare.

16
Fondată la 23 februarie 1947, organizația promovează standarde industriale, comerciale
și comerciale la nivel mondial. Are sediul în Geneva, Elveția și lucrează în 162 de țări.
A fost una dint re primele organizații care au obținut statut consultativ general în
cadrul Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite. Organizația Internațională
pentru Standardizare este o organizație independentă, neguvernamentală, ale cărei
membri sunt organiz ațiile de standardizare ale celor 168 de țări. Este cel mai mare
dezvoltator mondial de standarde internaționale voluntare și facilitează comerțul mondial
prin furnizarea de standarde comune între națiuni. Au fost stabilite peste douăzeci de mii
de standar de care acoperă totul, de la produsele și tehnologia fabricate până la siguranța
alimentară, agricultura și asistența medicală. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Utilizarea standardelor ajută la crearea de produse și servicii care sunt sigure, fiabile
și de bun ă calitate. Standardele ajută întreprinderile să sporească productivitatea,
reducând în același timp erorile și deșeurile. Permițând compararea directă a produselor
de pe diferite piețe, ele facilitează companiile să intre pe noi piețe și să contribuie la
dezvoltarea comerțului global pe o bază echitabilă. Standardele servesc, de asemenea,
pentru a proteja consumatorii și utilizatorii finali de produse și servicii, asigurând
conformitatea produselor certificate cu standardele minime stabilite pe plan intern ațional.
(Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Organizația cunoscută astăzi ca ISO a început în 1926 ca Federația Internațională a
Asociațiilor Naționale de Standardizare (ISA). A fost suspendată în 1942 în timpul celui
de-al doilea război mondial, dar după război, ISA a fost abordată de Comitetul de
coordonare al ONU, recent constituit, cu o propunere de formare a unui nou organism
global de standardizare. În octombrie 1946, delegații ISA și UNSCC din 25 de țări s -au
întâlnit la Londra și au convenit să -și unească forțele pentru a crea noua organizație
internațională pentru standardizare; noua organizație a început oficial în februarie 1947;
organizațiile mondiale de standardizare și -au coordonat eforturile și au cooperat pentru a
unifica sistemul utilizat în clasif icarea standardelor. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
În anii precedenți, Organizația Internațională pentru Standardizare, abreviată ca
(ISO), a convenit cu organizațiile naționale de standarde privind utilizarea Clasificării
Zecimale Universale (UDC) pentru a clasifica standardele emise de fiecare organizație.
Fiecare standard poartă un număr UDC care determină subiectul său. Standardul poate
avea mai mult de o notație de clasificare în funcție de natura subiectelor sau domeniilor.
Organizația Internațională p entru Standardizare (ISO) a stabilit această clasificare
pentru a reprezenta abordările generale ale subiecților standardelor internaționale; astfel,

17
această clasificare oferă o acoperire largă pentru subiecte științifice și tehnice, cum ar fi
industriile și telecomunicațiile. În același timp, clasificarea nu oferă o acoperire detaliată
a subiecților sociali, religioși și umanitari. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Cu toate acestea, sistemul permite adăugarea adecvată a subiecților locali, din care
organizațiil e arabe pot beneficia de acoperirea subiectelor arabe și islamice. Deoarece se
așteaptă ca această ediție să fie pusă în aplicare în cadrul organizațiilor de standardizare
și al centrelor de informare, orice modificări sau adăugiri pot fi făcute în funcție de natura
subiecților. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Scopurile ISO : (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
1. este destinat să servească ca structură pentru cataloage de standarde
internaționale, regionale și naționale și alte documente normative și ca bază pentru
sistemele de comandă permanentă pentru standardele internaționale. De asemenea, poate
fi folosit pentru clasificarea standardelor și a altor documente normative în baze de date,
biblioteci, centre de informare etc.
2. ar trebui să faciliteze armonizarea ins trumentelor de informare și ordonare, cum
ar fi cataloage, liste selective, bibliografii și baze de date pe suporturi magnetice și optice,
promovând astfel diseminarea la nivel mondial a standardelor internaționale, regionale și
naționale.
Descrierea ISO : (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
1. În sensul prezentului document, termenul general „standard” se aplică tuturor
documentelor normative internaționale, regionale și naționale, cum ar fi standardele,
rapoartele tehnice, profilurile standardizate, specificațiil e tehnice, reglementările tehnice,
ghidurile, codurile de practică, tehnologia evaluări ale tendințelor etc., precum și
proiectele de astfel de documente.
2. ISO este o clasificare ierarhică formată din trei nivele.
3. Nivelul 1 acoperă 40 de domenii de ac tivitate în standardizare, de ex. vehicule
rutiere, agricultură, metalurgie. Fiecare câmp are o notație din două cifre, de ex.
Există două tipuri diferite de standarde – standarde fizice de măsurare și
documentare standarde. Institutul National de Standard e si Tehnologie (NIST) este
responsabil pentru dezvoltarea, menținerea și diseminarea standardelor naționale de
măsurare fizică pentru măsurătorile de bază (cum ar fi masa, timpul și frecvența), care
sunt urmărite de sistemul internațional al Unități (SI). În timp ce acest document nu se
referă la standardele fizice de măsurare, la nivel internațional. Standardele interfeței, cum
ar fi cerințele pentru punctul de conexiune dintre un telefon și un telefon terminale de

18
calculator, să precizeze cerințe privind compatibilitatea produselor sau a sistemelor la
punctele lor de interconectare.
Standardele privind datele care trebuie furnizate conțin o listă de caracteristici
pentru care valorile sau alte date trebuie să fie pentru a specifica produsul, procesul sau
serviciul. Acest tip de standard furnizează, în general, o listă a cerințelor privind datele
pentru un produs sau serviciu pentru care trebuie obținute valori. (Ciurea, Drăgulănescu,
2013)
Trebuie menționat faptul că aceste categorii nu se exclud reciproc. De exemplu, un
standard de produs pot conține cerințe de testare și, prin urmare, pot fi și standarde de
testare. Acesta poate conține, de asemenea, o listă de standardizate și să fie un standard
de terminologie, de asemenea. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Un alt tip important de standard este numit standard armonizat. Rezultatele
standardelor armonizate din încercările unei națiuni sau al unei organizații care dezvoltă
standarde de a -și face standardele compatibile cu standarde internaționale, regionale sau
de altă natură. Un standard armonizat poate rezulta și atunci când două sau mai multe
națiuni sunt de acord cu privire la conținutul și aplicarea unui standard. Acest din urmă
tip de standardul armonizat tinde să fie obligatoriu. Trebuie remarcat faptul c ă în sistemul
de standarde europene, termenul de „standard armonizat” are un înțeles diferit și tinde să
se refere la crearea lui standarde care sunt integrate în sistemul de reglementare din cadrul
Uniunii Europene. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Standardel e pot fi, de asemenea, clasificate de către grupul de utilizatori vizat sau
de către dezvoltatorul standardului. Sunt standardele companiei, dezvoltate pentru a fi
utilizate de o companie sau o organizație pentru propriile produse sau pentru produsele
sale produse pe care le cumpără. Există, de asemenea, standarde internaționale, dintre
care majoritatea sunt dezvoltate și promulgate de organizații internaționale
guvernamentale și neguvernamentale, cum ar fi Uniunea Internațională de
Telecomunicații (ITU) (g uvernamentală) și ISO (neguvernamentală). (Ciurea,
Drăgulănescu, 2013)
Cu toate acestea, există și alte tipuri de standarde internaționale. Unele standarde
ale companiei câștigă astfel pe scară largă acceptarea de pe piață că pot și devin standarde
interna ționale de facto, cum ar fi arhitectura pentru calculatorul personal stabilită de IBM
și utilizată pe scară largă în plan personal industria de calculatoare. Există, de asemenea,
standarde dezvoltate de multe organizații care dezvoltă standarde care sunt c onsiderate a
fi standarde internaționale datorită acceptării și utilizării lor globale. Astfel de standardele

19
includ boilerul și presiunea Societății Americane de Ingineri Mecanici (ASME) Codul
navei, care este utilizat în mai mult de 60 de țări. (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
Există și standarde naționale străine dezvoltate de organizații din alte țări și
regionale standarde elaborate de un anumit grup de țări dintr -o regiune geografică. Mai
sunt încă alte clasificări, cum ar fi standardele industriale, dezv oltate și promulgate de o
industrie pentru documentele utilizate de agenții și, respectiv, de Departamentul Apărării
pentru a sprijini guvernul achiziții. Specificațiile reprezintă un set de condiții și cerințe
care oferă o descriere detaliată descrierea u nei proceduri, a unui proces, a unui material,
a unui produs sau a unui serviciu destinat, în principal, de fabricație.
Standarde și linii directoare (Ciurea, Drăgulănescu, 2013)
1. ISO 55000 Asset Management;
2. RO 13460 Documentație de întreținere;
3. RO 13306 Terminologie de întreținere;
4. RO 15341 Indicatori de întreținere;
5. EN 15346 Indicatori globali armonizați;
6. RO 15221 Managementul instalațiilor;
7. RO 8210 Facilități Managementul întreținerii;
8. EN 15628 Calificarea personalului de întreținere;
9. Sisteme de managem ent de mediu ISO 14001;
10. Sistemul de management al siguranței ISO 18001 (OHSAS);
11. ISO 15288 Ingineria sistemelor;
12. Acreditarea managementului calității ISO 9001;
13. Dispozitive de siguranță și control ISO 23550 pentru gazele de ardere.

2.2. Principiile de baz ă ale activității de standardizare

Cerințele pentru dezvoltarea standardelor variază în funcție de nivel național,
regional, internațional și organizațiile străine. Cu toate acestea, anumite principii pentru
dezvoltarea standardelor sunt acceptate pe scar ă largă. (Stanciu, 2015)
Pentru a -și maximiza utilitatea și pentru a preveni crearea de bariere inutile pentru
străini, procesul de elaborare a standardelor ar trebui să se desfășoare în conformitate cu

20
principiile acceptate la nivel internațional de conse ns, transparență, echilibru, proces
echitabil și deschidere.
Aceste principiile sunt deosebit de importante pentru standardele care pot fi utilizate
în reglementările tehnice. Aceste principii sunt explicate mai jos: (Stanciu, 2015)
 Consens .
Consensul înseamnă că toate viziunile sunt auzite, iar standardul rezultat este în
general convenit la cei implicați. Consensul se caracterizează prin lipsa de opoziție
susținută față de aspecte de fond. Cu toate acestea, aceasta nu implică neapărat
unanimitatea.
 Transparență .
Transparența înseamnă: (Stanciu, 2015)
 furnizarea unei notificări prealabile a unui standard propus
activitate de dezvoltare;
 identificarea sferei muncii care trebuie întreprinsă;
 furnizarea de informații privind condițiile de participare;
 oferind tuturor părților interesate posibilitatea de a -și prezenta
observațiile înainte de aprobarea și adoptarea finală.
 Echilibru
Echilibrul înseamnă că niciun interes, inclusiv guvernul, nu ar trebui să domine.
Ar trebui trebuie remarcat faptul că echil ibrul poate fi afectat nu numai de numărul de
participanți din anumite categorii dar și de sursa de finanțare.
Furnizorul finanțării în activitatea de dezvoltare a standardelor poate uneori ajunge
să domine procesul. Acest lucru este valabil mai ales dacă finanțarea este de la o entitate
guvernamentală. (Stanciu, 2015)
Dacă finanțarea urmează a fi furnizată de o agenție guvernamentală sau de o altă
entitate, trebuie să avut grijă pentru a evita o influență nejustificată asupra rezultatului
procesului de că tre furnizorul de finanțare.
 Deschiderea
Procesul de dezvoltare a standardelor ar trebui să fie deschis participării tuturor
statelor sau organismelor interesate ȋn acest sens.
Cele mai multe SDO ale națiunilor operează în conformitate cu aceste principii ; iar
rezultatul este un proces deschis, sistem competitiv care a produs standarde recunoscute
pe scară largă pentru calitatea înaltă conținutul lor tehnic. Comitetul de Bariere Tehnice

21
al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) la Comerțul (TBT) a recuno scut
principiile enumerate mai sus. (Stanciu, 2015)
 Imparțialitate
Toate țările ar trebui să dispună de oportunități semnificative de a contribui la
dezvoltarea standardelor internaționale astfel încât procesul de dezvoltare a standardelor
să nu favorizez e interesele unui anumit furnizor (furnizori), țara (țările) sau regiunea
(regiunile). (Stanciu, 2015)
 Eficacitate și relevanță
Standardele internaționale trebuie să fie relevante și să răspundă eficient cerințelor
de reglementare și de piață, precum și ev oluțiile științifice și tehnologice în diverse
domenii țări. Acestea nu ar trebui să denatureze piața globală, să aibă efecte negative
asupra concurenței loiale sau înăbușirea inovației și a dezvoltării tehnologice.
În plus, acestea nu ar trebui să acorde prioritate caracteristicilor sau cerințelor
anumitor țări sau regiuni în care există nevoi sau interese diferite în alte țări sau regiuni.
Ori de câte ori este posibil, standardele internaționale ar trebui să se bazeze pe mai
degrabă decât pe design sau c aracteristici descriptive. (Stanciu, 2015)
 Coerență
Pentru a evita dezvoltarea unor standarde internaționale conflictuale, este
important ca standardele internaționale de dezvoltare a organizațiilor să evite dublarea
sau suprapunerea cu activitatea organi zației sau a altor organizații internaționale care
dezvoltă standarde. Cooperarea și coordonarea cu celelalte organizațiile internaționale
relevante sunt esențiale. (Stanciu, 2015)
 Dimensiunea de dezvoltare
Abilitatea țărilor în curs de dezvoltare de a par ticipa efectiv la standarde trebuie
luată în considerare în procesul de elaborare a standardelor internaționale. Tangibil ar
trebui căutate modalitățile de facilitare a participării țărilor în curs de dezvoltare. (Stanciu,
2015)
Respectarea acestor principii contribuie la activitățile de standardizare din Statele
Unite și din jurul lor prin protejarea drepturilor și intereselor participanților, reducând în
același timp probabilitatea oricăror standardele să devină bariere în calea comerțului
intern ș i internațional sau să inhibe introducerea de noi tehnologii. (Stanciu, 2015)

2.3. Standardizarea ȋn România

22

Când producătorul creează o gamă mică de produse, calitatea va fi confirmată prin
certificarea de produs. Dacă industriașul fabrică o producție d iversificată atunci calitatea
nu se mai justifică să fie confirmată prin atestarea de produs deoarece prețurile atestării
rezultate prin cumularea costurilor indispensabile atestării fiecărui produs, sunt
extraordinar de mari. De exemplu, în cazul unei un ități de utilaj greu, aceasta are o
producție diversificată de produse unicat sau serie mică. În această situație nu se poate
confirma atestarea calității prin atestarea de produs. (E.Ciobanu, 2009)
Încrederea în potențialul și capabilitatea producătorului se manifestă, în aceste
situații, prin certificarea de sistem, sau certificarea de întreprindere. Standardul ISO 9000
emis în 1987, preconizează edificarea sistemului calității pentru a realiza calitatea
produselor. Standardul ISO 8402 -1995, caracterizea ză sistemul calității ca fiind gruparea
organizatorică, sarcinile, practicile, procesele și fondurile necesare pentru introducerea
managementului calității. ( Reguli generale privind certificarea produselor )
Atestarea sistemului calității unui producător re prezintă certificarea de către un
organism de atestare a conformității acestuia cu un standard european de referință din
seria EN 29000 (ISO9000). Atestarea sistemului calității se face atât în scopuri externe
(publicitate, aliniere la diverse legiferări) dar și în scopuri interne (garantarea capabilității
proceselor privind îndeplinirea anumitor performanțe, etc). (E.Ciobanu, 2009)
La noi în țară, odată cu volatizarea sistemului de legături sociale, au apărut
componentele economiei de piață și implicit obl igația dezvoltării afacerii legate de
atestare. Au fost astfel certificate cele 7 organisme de acreditare. Un act dobândit pentru
sistemul calității unei firme nu admite, în mod inconștient, că toate produsele pe care le
execută vor fi fără greșeli față de exigențele consfințite. În situația în care apar produse
necorespunzătoare, producătorul poate folosi ca motiv juridic, faptul că și -a luat toate
măsurile realizabile introducând în acest scop un sistem al calității care a fost atestat.
(E.Ciobanu, 2009)
Atestarea sistemelor calității implică parcurgerea următoarelor etape:
– pregătirea auditului atestării;
– verificarea actelor sistemului calității;
– realizarea auditului de atestare;
– conferirea atestării și urmărirea respectării normelor atestării.
Sistemul național de atestare a calității în România

23
Până în 1998, în țara noastră unicul organ care avea dreptul de certificare a
organismelor era Institutul Român de Standardizare (IRS). Concordant programului de
armonizare legiuitoare cu Uniunea Europeană , Guvernul României a admis Ordonanța
nr.39/1998, privind activitatea de standardizare națională din România și Ordonanța
nr.38/1998, privind certificarea și infrastructura pentru aprecierea conformității.
Legislația privitoare la activitățile de tipizare și certificare constituie o latură
însemnată a ansamblului legiuitor prin care se creează situațiile care să aprobe înglobarea
în Piața Unică Europeană și este concomitent un prim act spre înfăptuirea premizelor
pentru admiterea țării noastre ca partener în vederea perfectării Acordului European de
Evaluare a Conformității. Părerile Comisiei Europene făcute în raport cu cererea
României de aderare la Uniunea Europeană, înregistrate în actul Agenda 2000, conțin și
rapoarte la activitățile de tipizare, certi ficate, considerate ca probleme centrale examinate
în cadrul Acordului European. (E.Ciobanu, 2009)
Constatările privitoare la aceste îndeletniciri accentuează un cumul de deosebiri
între legislația din țara noastră și normele admise în Uniunea Europeană. S chimbările
considerabile, ale legislației privind tipizarea și certificarea sunt: (E.Ciobanu, 2009)
– despărțirea funcțiilor de reglementare, tipizare și acreditare a produselor. Prin
documentele normative admise, certificarea este despărțită de standardi zare, pentru
certificare fiind întocmit ca organism liber, Institutul Român de Standardizare și anume,
Asociația de Acreditare din România -AARO, caracterizat prin Ordonanța Nr.38/1998, în
subordinea Ministerului Cercetării și Tehnologiei -MCT.
– caracterul autoritar al folosirii tuturor standardelor române. Prin Ordonanța
nr.19/1992, privind munca de tipizare din țara noastră, standardele rămân la statutul lor
obișnuit de documentare cu utilizare benevolă. Acest articol menționează că sunt
indispensabile nu mai standardele române privitoare la ocrotirea vieții, protejarea
sănătății, siguranța muncii și protejarea mediului înconjurător.
– determinarea unui nou cadru instituțional pentru organismul național de tipizare.
Mediul legislativ, organismul Asociația de Standardizare din România – ASRO – este
statutat cu normele pe care trebuie să le îndeplinească și îndatoririle ca organism național
de tipizare, în absolută echivalență cu principiile consfințite de Uniunea Europeană și cu
Codul de bună practică, alăt urată la Acordul privitor la Barierele Tehnice în calea
comerțului al Organizației Mondiale a Comerțului.
– sprijinirea financiară a Asociației de Standardizare din România – ASRO.
Ordonanța nr. 39/1998 reflectă moduri de sprijinire de către stat a Asociaț iei de

24
Standardizare din România, respectiv: achiziționarea unui imobil; creșterea instituțională
prin programul de activare a înnoirii; achitarea cotizațiilor la organismele internaționale,
europene și regionale de standardizare; sprijinirea financiară a asistării la lucrările
organismelor consemnate.
– legalizarea activităților de tipizare la nivelul a societăților profesionale și în cadrul
întreprinderilor. Ordonanța nr. 39/1998 se raportează doar la activitatea de standardizare
internațională, european ă și regională.
În 1997 este certificat în România pentru acreditarea sistemelor calității, ca
organism extern, TUV Rheinland Berlin, Bayern, Branderburg Germania, cu o sucursală
în București. Între timp și alte firme de prestigiu din Anglia, Franța, Ital ia au fost
certificate și au sucursale în România. Sunt certificate și 7 organisme românești: AEROQ
București, SRAC București, Registrul Auto Român RAR -OCS București, SIMTEX -OC
București, pentru acreditarea sistemului calității, Institutul Național de Cerc etare –
Dezvoltare pentru Mașini și Instalații menit Agriculturii și Industriei Alimentare INMA –
CERT, REFER -OCS București pentru acreditarea produselor. În 1998 se înființează cel
mai important organism al Sistemului Național al Calității: Asociația de Stan dardizare
din România –ASRO.
Asociația se creează ca persoană juridică română de drept privat, de interes public,
neguvernamentală, apolitică, care, în condițiile legislației privind tipizarea națională în
România, este organismul național de tipizare. Soc ietatea ASRO își derulează activitatea
la nivel național. Principalul țel al Asociației este de a crește tipizarea națională,
europeană, regională și internațională, folosind în tipizarea națională preceptele de fond
privind creșterea tipizării naționale î n relație cu dezvoltarea legislației. (E.Ciobanu, 2009)

Cadrul juridic al certificării și acreditării în România
Necesitatea înglobării activităților economice din țara noastră în sistemul economic
mondial curent a impulsionat conceperea cadrului legal și instituțional al atestării și
acreditării. Și în sectorul Sistemului Național al Calității au fost emise consecutiv mai
multe reglementări. Prin Hotărârea de Guvern nr.167/1992, s -a creat cadrul legal al
funcționării Sistemului Național de Certificare. Ac est sistem conține totalitatea
organismelor de atestare a produselor și serviciilor, organismelor de atestare a sistemului
calității, organismelor de atestare a personalului, organismul de acreditare a
laboratoarelor de încercări, dar și totalitaea laborat oarelor certificate.

25
Sistemul Național de Certificare era coordonat de Institutul Român de
Standardizare (IRS) care avea atât competențe în raport cu tipizarea cât și acreditarea și
consemnarea organismelor de atestare a sistemelor calității, personalului și produselor.
Hotărârile privitoare la acreditare sunt luate de Direcția de Certificare și Notificare
Organisme, Calitate (DCANOC) din cadrul IRS, pe baza recomandării Consiliului de
Acreditare, creat în 1993. Consiliul de Acreditare are rolul de a examin a dosarul de
acreditare, incluzând acte care trebuie prezentate de organismele care doresc acreditarea.
(E.Ciobanu, 2009)
Acreditarea se efectuează pe fondul standardelor seria EN 45000, însușite și ca
standarde naționale. După acreditare, organismele moni torizate prin auditări, pe perioada
de valabilitate a acreditării (2 ani). În situația sesizării unor devieri de la principiile
stabilite, Institutul Român de Standardizare poate întrerupe sau cu recomandarea
Consiliului de Acreditare, poate retrage acredi tarea de observatori la primele atestări sau
acreditări de laboratoare. Organismele acreditate au dreptul de folosire a siglei de
acreditare IRS.
Organismul acreditat trebuie să îndeplinească următoarele exigențe: (E.Ciobanu,
2009)
a) să se supună la exig ențele pentru acreditare;
b) să se pună la dispoziția echipei de evaluatori participanți și mijloacele
indispensabile pentru executarea activității acestora;
c) să aprobe participarea delegaților IRS și al Consiliului de Acreditare în calitate;
d) să -și asume acreditarea doar pentru sistemul pentru care i -a fost conferit;
e) să îndeplinească exigențele din Regulamentul de folosire a siglei de acreditare;
f) să plătească toate taxele pentru acreditare, păstrarea și publicarea în revista
Standardizarea și Buletinul Standardizării; (E.Ciobanu, 2009)
g) să comunice IRS, în vederea editării, toate datele privitoare la: produse și servicii
care au primit atestarea; agenții economici care au primit atestarea sistemului calității;
laboratoare acreditate; special iști împuterniciți pentru activitatea de audit; încetarea,
retragerea atestării sau acreditării laboratorului; să consemneze în scris la IRS și Consiliul
de Acreditare modificările produse în ipostaza sa inițială.
Din punct de vedere legislativ, principale le schimbări ale modului de construire a
Sistemului Național al Calității sunt: (E.Ciobanu, 2009)

26
a) desprinderea sistemului de puterea politică, ambele organisme esențiale în
construirea noului sistem, Asociația de Standardizare din România și RENAR, fiin d
neguvernamentale, apolitice, persoane juridice de drept privat, fără obiectiv lucrativ;
b) despărțirea activităților de tipizare și atestare de cele de acreditare;
c) caracterul național al organismelor de tipizare, atestare și acreditare;
d) implicarea țării în acest domeniu de activitate se face prin însemnatele
angajamente financiare de sprijin: garantarea unor imobile recomandabile pentru buna
efectuare a activităților specifice acestora, achitarea unor cotizații la organismele
internaționale asemănă toare la care acestea sunt afiliate, sprijinul financiar al participării
la lucrările organismelor internaționale. (E. Ciobanu, 2009)

2.4. Organisme europene de standarizare

Standardele europene (EN) sunt documente care au fost ratificate de una dintre cele
trei organizații europene de standardizare (OES), CEN, CENELEC sau ETSI,
recunoscută ca fiind competentă în domeniul standardizării tehnice voluntare ca în cazul
Regulamentului UE 1025/2012. ( https://ec.europa.eu/growth/single -market/european –
standards_en )
Deși se ocupă de diferite domenii de activitate, CEN, CENELEC și ETSI
cooperează în mai multe domenii de interes comun, cum ar fi sectorul mașinilor sau
tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC). Aceștia împărtășesc, de asemenea,
politici comune asupra problemelor în care există un acord reciproc.
Un EN (standard european) „are obligația de a fi implementat la nivel național prin
acordarea statutului de standard național și prin retragerea oricărui standard național
conflictual”. Prin urmare, un standard european (EN) devine automat un standard
național în fiecare dintre cele 34 de țări membre ale CEN -CENELEC.
Standardele sunt voluntare, ceea ce înseamnă că nu ex istă o obligație legală
automată de a le aplica. Cu toate acestea, legile și reglementările se pot referi la standarde
și chiar le fac obligatorii respectarea acestora. ( https: //ec.europa.eu/growth/single –
market/european -standards_en )
Activitățile de standardizare ale CEN și CENELEC acoperă produsele, procesele și
serviciile dintr -o gamă largă de domenii specifice. Deși domeniile lor de competență sunt

27
în general diferite, CEN ș i CENELEC cooperează în mai multe domenii de interes comun,
cum ar fi sectorul mașinilor sau tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC). În plus,
aceștia împărtășesc politici comune asupra mai multor aspecte.
În ultimii ani, activitățile CEN și CENEL EC s -au concentrat puternic pe noile
provocări, domenii și domenii în care activitățile de standardizare nu fuseseră dezvoltate
anterior. Aceste domenii noi sunt în principal tehnologii inovatoare, cum ar fi
nanotehnologiile, rețelele inteligente, proiecta rea ecologică și vehiculele electrice.
Activitățile CEN specifice includ: accesibilitate, aer și spațiu, produse bio, chimie,
construcții, produse de consum, energie și utilități, mediu, alimente, sănătate și siguranță,
sănătate, încălzire, ventilație și a er condiționat (HVAC), măsurători, nanotehnologii,
echipamente sub presiune, securitate și apărare, servicii, transport și ambalare.
(https://ec.europa.eu/growth/single -market/ european -standards_en )
Activitățile specifice CENELEC acoperă standardizarea electrotehnică în sectoare
precum: vehiculele electrice, rețelele inteligente, contorizarea inteligentă, aparatele de uz
casnic, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), compatibilitatea
electromagnetică (CEM), ingineria electrică, comunicațiile cu fibră optică, celulele de
combustie, echipamentele medicale, căile ferate, rețelele inteligente, contorizarea
inteligentă, sisteme de energie electrică etc. ( https://ec.europa.eu/growth/single –
market/european -standards_en )
Un număr tot mai mare de sectoare sunt abordate atât de CEN, cât și de CENELEC
în cadrul activităților lor comune. Acestea includ: accesibilitatea, vehiculele electrice,
rețelele inteligente, TIC, echipamentele medicale, siguranța mașinilor, căile ferate et
Standardizarea europeană este un proces de consolidare a consensului care implică
mulți actori. Deoarece dezvoltarea standardelo r este inițiată în principal de nevoile pieței,
industria joacă un rol important. ( https://ec.europa.eu/growth/single -market/european –
standards_en )
Standardele europene sunt de zvoltate apoi prin intermediul uneia dintre cele trei
organizații europene de standardizare: Comitetul European pentru Standardizare
(CEN), Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (CENELEC) și
Institutul European pentru Standarde în Telecomu nicații (ETSI) .
 OES – Organizațiile europene de standardizare
Organizațiile europene de standardizare sunt recunoscute oficial prin Regulamentul
(UE) nr. 1025/2012 ca furnizori de standarde europene. CEN, CENELEC și ETSI

28
colaborează cu Comisia Europeană di n 1984, când a fost semnat un acord de cooperare.
Revizuit în 2003, acesta stabilește orientări generale pentru cooperare.
 CEN
Comitetul European pentru Standardizare (CEN) reunește organismele naționale de
standardizare din 33 de țări europene. Acesta ofe ră o platformă pentru dezvoltarea
standardelor europene și a altor documente tehnice privind diferite tipuri de produse,
materiale, servicii și procese. Acestea includ aerul și spațiul, substanțele chimice,
construcțiile și multe altele. ( https://ec.europa.eu/growth/single -market/european –
standards_en )
 CENELEC
Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (CENELEC) este
responsabil cu standardizarea în domeniul ingineri ei electrotehnice. Standardele
voluntare elaborate de CENELEC ajută la facilitarea comerțului între țări, accesul pe
piețele noi, reducerea costurilor de conformitate și susținerea dezvoltării pieței unice a
UE. CENELEC creează, de asemenea, acces la piață la nivel internațional prin
colaborarea sa strânsă cu Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).
(https://ec.europa.eu/growth/single -market/european -standards_en )
 ETSI
Institutul European de Standarde în Telecomunicații (ETSI) produce standarde
aplicabile la nivel global pentru tehnologia informației și comunicațiilor (TIC). Aceste
standarde includ tehnologii fixe, mobile, radio, convergente, difuzate și pe internet.
Scopul E TSI este de a produce și de a menține standardele tehnice cerute de membrii săi.
În cazul ETSI, industria se poate implica direct în procesul de elaborare a standardelor.
Cu toate acestea, industria nu poate accesa decât CEN și CENELEC prin
intermediul or ganismelor naționale de standardizare (NSB).
(https://ec.europa.eu/growth/single -market/european -standards_en )
Alte părți interesate implicate în standardizarea europeană
Organ ismele naționale de standardizare (ONS) din țările UE și EFTA sunt
responsabile de dezvoltarea consensului european; reprezentarea întreprinderilor mici și
mijlocii (IMM -uri) este consolidată de standardele de afaceri mici (SBS); consumatorii,
sindicatele și interesele de mediu sunt reprezentate de ANEC, ETUC și ECOS, care sunt
importante pentru responsabilizare; autoritățile publice dezvoltă legislație receptivă la
standarde, emit mandate de standardizare și achiziții publice și oferă finanțare OES și
ONS -urilor. ( https://ec.europa.eu/growth/single -market/european -standards_en )

29

Capitolul 3
Studiu de caz privind implementarea strategiilor managementului
calității

3.1. Prezentare firmă

Informații utile
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. are sediul in municipiul Bacau, str. Calea
Romanului, nr. 41 -43, județul BACĂU, are ca activitate principală Fabricarea lagărelor,
angrenajelor, cutiilor de viteză și a elementelor mecanice de transmisie/ cod CAEN 2815,
Cod unic de inregistrare 8289479.
Statutul juridic
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.este organizată sub forma de societate cu
răspundere limitată, își desfășoară activitatea în baza Legii societatilor comerciale nr.
31/1990 republicată, are un capital integral privat. Societatea are un număr de 3 asociați
– persoane fizice romane.
Societatea comercială S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.s -a înființat în anul 1996
cu activității de producție de piese componente auto, ulterior si -a extins activitatea în
domeniul aeronautic, activitate pe care a dezvoltat -o prin resursele proprii alocate an
de an.
Misiunea firmei S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.este îmbunăt ățirea continuă a
produselor și serviciilor pentru îndeplinirea cerințelor și necesităților clienților și
satisfacția acesora.
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.este societatea în care succesul în afaceri este
asigurat și susținut de resurse umane performante ca re evoluează într -un climat de
siguranță, corectitudine și cointeresare.
Societatea dispune în acest moment de un numar de 67 de salariați, toți cu contract
de muncă pe perioada nedeterminată.
În scopul realizării misiunii sale, societatea utilizează și dezvoltă resursele și
instrumentele necesare derulării proceselor (leadership, suport, operare, evaluare
performanțe și îmbunătățire).

30

Accesul în S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.a reprezentanților altor organizații
Reprezentanților următoarelor autorități sau organizații li se asigură accesul la
documentația și activitățile din domeniile ce le reglementează:
a) AEROQ, prin reprezentanții desemnați să participe la activități de
certificare și supraveghere;
b) Alte organizații/organisme din țară au acces în compartime ntele
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.prin reprezentanții lor, în limitele aprobarii
date de Directorul General sau conform prevederilor convenite prin contract.
c) Reprezentanții organizațiilor străine au acces în limitele stabilite
de conducere în acest scop. Î n toate cazurile accesul reprezentanților
diferitelor organizații este supus restricțiilor decurgând din prevederile legale
și actele normative aplicabile.
Confidențialitatea asupra informațiilor cu caracter secret
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.păstrează conf idențialitatea asupra tuturor
informațiilor cu caracter secret, privind materialele, produsele, persoanele, locurile
geografice și alte aspecte legate de documente și/sau vizite care constituie secrete ale
clienților sau organizațiilor cu care sunt stabil ite legături contractuale sau diverse
acorduri.
Certificări și autorizări
Autorizările de desfășurare a activităților și autorizările de personal sunt solicitate
de S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.organizațiilor de autorizare/certificare acreditate
conform reglementărilor legale.

ORGANIGRAMA – PSAPET PROD COM SRL

31

3.2 . Contextul organizațional extern și intern.
Factorii care pot influența rezultatele sistemului de management al calității

NR. CRT
FACTORI
DETERMINANȚI
RISC
IDENTIFICT
MĂSURI
STABIITE
PENTRU
TRATAREA
RSICULUI
FACTORI EXTERNI
1. FACTORI POLITICI
1 2 3 4
E1 1.1.
Stabilitate și
coerență a
mediului
politic
intern și
internaționa
l 1.1.1. Schimbări bruște ale
programului de guvernare – Adaptarea politicii PSAPET PROD
COM
– Modificarea obiectivelor la nivelul
organizației în concordanță cu noile
orientări 1.1.2. Influența partidelor și
alianțelor politice la nivel
național, regional și local
1.1.3. Ajustări bugetare
1.1.4. Modificări în structura
guvernamentală/regională și
locală și a conducătorilor
acestora
1.2.
Modificarea
legislației la
nivel
european/
național și a
normelor
emise de
către
autoritățile
de
reglementar
e 1.2.1. Apariția/modificarea
Directivelor europene și a
cadrului legislativ românesc – Actualizarea documentelor SMC,
conform noilor cerințe
– Stabilirea unor măsuri interne adecvate

Identificarea cerințelor

32
1.3.
Apariția
unor
programe
de finanțare
europene și
naționale
care pot fi
accesate de
organizație 1.1.1. Modificarea/sistarea
accesării programelor după ce
organizația a început
demersurile privind derularea
programului – Crearea unor fonduri de rezervă pentru
acoperirea costurilor datorate
împrumuturilor bancare.
– Sistarea investiției
– Modificarea politici i de personal pentru
o perioadă determinată
2. FACTORI ECONOMICI
E2 2.1. Părți
externe
relevante:
Clienți
Furnizori
externi
Autorități
de control și
reglementar
e (ITM.
ANAF,
Garda de
mediu)
Autoritățile
locale
Organismul
de
certificare) 2.1.1. Scăderea numărului de
clienți și/sau a valorii
contractelor datorate
concurenței sau reducerii
activităților – Realizarea unor analize /studii peridice
de piață, promovarea imaginii
organizației, publicitate
2.1.2. Disfuncționalități în
activitatea de aprovizion are
cu produse/materii prime – Corelarea timpilor de aprovizionare,
comunicare, (re)evaluare furnizori,
furnizori de rezervă
– Instruire personal
2.1.3. Întârzieri la livrare,
scăderea calității produselor,
creșterea numărului de
produse reclamate – Informarea la timp a clientului
– Instruirea periodică a personalului
2.1.4. Disfuncționalități în
relația cu furnizorii externi de
servicii – Comunicarea cu furnizorii
– Furnizori de rezervă
2.1.5. Sancțiuni
administrative, amenzi,
suspendarea certificare SMC,
restricționarea sau oprirea
activității – Identifcarea cerințelor legale și a altor
cerințe aplicabile
– respectarea/conformara permanentă cu
acestea
2.2. Politica
economică
practicată la
nivel
național 2.2.1. Blocaj economic cauzat
de întârzierea plăților Asigurarea de rezerve financiare pentru o
perioadă scurtă de timp
2.3.
Impozite și
taxe 2.3.1. Modificarea
impredictibilă a Codului
fiscal/majorarea impozitelor,
eliminarea unor facilități
fiscale – Prevedere clauze contractuale
3. FACTORI SOCIALI

33
E3 3.1. Stil de
viață –
tendințe 3.1.1. Preluare modele
similare din companoo/medii
mai dezvoltate – Educație comportamentală
3.2.
Atitudini și
opinii ale
clienților 3.2.2. Feed -back negativ,
observații/ reglamații/sesizări
legate de nerespectarea
condițiilor contractuale,
relația cu personalul din
cadrul organizației sau
calitatea produselor realizate
în cadrul organizației – Evaluarea satisfacției clienților
– Instruire adecvată și permanentă a
personalului
3.3. Măsuri
legislative
care
afectează/
schimbă
comportame
nte sociale 3.3.1. Cerințe referitoare la
asocieri ale salariaților
(sindicate) – Identificarea cerințelor specifce și
asigurarea libertății de asociere
3.4.
Imaginea
organizației 3.4.1. Reclamă negativă
pentru produsele realizate de
organizație – Folosirea dreptului la replică
3.6.
Sănătatea și
bunăstarea 3.6.1. Indisponibilitatea
resurselor umane cauzate de
epidemii, boli cronice,
profesionale, absenteism – Asigurarea unor condiții de muncă
optime
– Control medical periodic
4. FACTORI TEHNOLOGICI
E4 4.1 Rata
inovației
tehnice/tehn
ologice în
domeniul de
activitate al
firmei 4.1.1. Dezvoltare
tehnică/tehnologică
neadecvată momentului
pentru domeniul de activitate
al firmei – Modernizarea tehnologică
4.1.2. Costuri ridicate cu
implementarea tehnologiilor
de vârf Analiza/demersuri pentru accesarea de
fonduri de finanțare
4.2. Ciclul
de viață al
echipament
elor din
dotare 4.2.1. Costuri ridicate de
mentenanță cauzate de uzura
mare a echipamentelor – Studii de piață
– Achiziționarea unor utilaje/echipamente
moderne

34
4.3. Surse
de energie
utilizate 4.3.1. Utilizarea unor
furnizori de energie cu
potențial scăzut și/sau
discontinuități în furnizare – Asigurare alimentare dublă sau
asigurare surse proprii
FACTORI INTERNI
1. FACTORI DETERMINAȚI DE ADMINISTRATOR (DIRECTOR GENERAL),
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ, ROLURI ȘI RESPONSABILITĂȚI
I1 1.1.Părți
interesat
e
– ADMIN./
director
general
–
ANGAJAȚI
–
SINDICAT 1.1.1 Nerealizarea profitului
previzionat – Management adecvat al activităților
1.1.2. Nerealizarea
obiectivelor planificate – Program de management adecvat
obiectivelor, alocarea de resurse,
stabilirea realistă a termenelor de
realizare
I1 1.1.3. Stagnarea sau
diminuarea salariilor,
înrăutățirea condițiilor de
muncă – Creșterea volumului de comenzi și a
productivității muncii
– Adoptarea unor măsuri de protecție a
salariaților
– Evaluarea corectă a performanțelor
profesionale
2. FACTORI TEHNOLOGICI
I2 2.1.
Tehnologie/
echipament
e utiizate 2.1.1. Utilizarea unor
tehnologii de fabricație
învechite/echipamente cu
grad mare de uzură, programe
software neadecvate – Schimbarea tehnologiilor de
fabricație
– Achiziționarea unor utilaje mai
performante
– Instalarea unor softuri adecvate

2.2.
Standarde,
specificații
adoptate de
organizație 2.3.1. Reclamații, observații,
întârzieri/decalaje de
producție, cauzate de
nerespectarea/abaterea de la
anumite standarde/specificații
impuse de client – Instruire adecvată a personalului tehnic
de speciali tate
2.3.
Potențial de
inovare 2.4.1. Lipsa interesului pentru
inovare în soluțiile de
execuție a produselor – Efectuarea de studii de piață
– Organizare de activități specifice
„Cercurile calității”, brainstorming etc.

35
3. FACTORI SOCIALI
I3 3.1.Cultura
organiza
țională 3.1.1. Neutilizarea/inexistența
conceptului de motivare a
personalului (personal
ineficient, nemotivat) – feed-back-ul de la personalul angajat
– Introducerea unor metode stimulative
materiale și/sau morale
3.2.
Structura
personalului 3.2.1. Neidentificarea
cerințelor specifice și a
riscurilor pe categorii de
personal – Evaluarea/revizuirea periodică a fișelor
de post
– Minimizarea factorilor de risc
3.2.2. Deficit de personal de
execuție și de control și
personal cu medie de vârstă
ridicată – Publicitate de angajare
– Atragere de personal tânăr
3.3.
Educația și
comportame
ntul
angajaților 3.3.1. Atitudine negativă a
angajaților față de calitate și
economisire – Instruire adecvată, periodică, a tuturor
angajaților
– Încurajarea discuțiilor libere
3.3.2. Percepții negative
(reclamații/nemulțumiri) ale
clienților, conflicte interne
ăntre angajați, tulburări ale
ordinii interne etc. – Instruiri în scopul orientării
comportamentului personalului angajat
Tabelul 3.1
3.3 Politica ȋn domeniul calității

Managementul Calității al S.C. PSAPET PROD COM S.R.L., reprezintă un
model de conducere, concentrat asupra calității produselor și proceselor.
Acesta se bazează pe implicarea totală a fiecărui angajat și vizează succesul p e
termen lung prin creșterea satisfacției clienților, satisfacția administratorilor și a
angajaților firmei, precum și crearea de avantaje pentru organizație și pentru parteneri.
Politica S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. , în domeniul calității se axează pe
nevoia și dorința de:
 menținere și îmbunătățire continuă a eficacității sistemului de
management al calității, în conformitate cu cerințele ISO 9001:2015 și AS
9100:2016;
 îmbunătățire continuă a calității produselor și serviciilor
realizate, satisfacerea necesităților și așteptărilor clienților și partenerilor;
 respectarea cerințelor legale și reglementate ;
 stabilire și monitorizare a obiectivelor firmei, argumentare cu

36
date a deciziilor;
 viziune sistemică asupra funcționării organ izației;
 inovație continuă , pentru a răspunde unor piețe deosebit de
competitive;
 motivare pentru calitate a personalului, îmbunătățirea continuă a
climatului organizațional, dezvoltarea personală a angajaților, stimularea
performanței profesionale;
 modern izare continuă a infrastructurii, a proceselor de producție
cu tehnologii și echipamente moderne;
 precum și pe valori ca onestitate, integritate, corectitudine în toată
activitatea companiei.
Politica în domeniul calității se aplică întregii activități des fășurate în S.C.
PSAPET PROD COM S.R.L. , iar prevederile proceduriilor și regulamentului intern
sunt obligatorii în activitatea tuturor salariaților.
Politica în domeniul calității este comunicată tuturor angajaților, iar șefii de
structuri se asigură că este înțeleasă, implementată și menținută la nivelul entităților
organizatorice pe care le conduc.
Fiecare angajat are obligația de a conștientiza obiectivele în domeniul calității,
cerințele standardelor implementate și de a -și îmbunătății permanent activ itatea.
Ca Director General, consider că succesul companiei S.C. PSAPET PROD COM
S.R.L. , și realizarea obiectivelor acesteia pot fi asigurate numai prin implicarea tuturor
salariaților, prin asigurarea resurselor și mijloacelor necesare pentru realizarea produselor
de calitate.
Deasemenea, ca Director General al S.C. PSAPET PROD COM S.R.L., îmi
exprim angajamentul ferm pentru:
 stabilirea obiectivelor calității pentru funcțiile de conducere și
nivelurile ierarhice implicate și în concordanță cu această pol itică, în
scopul îmbunătățirii continue a calității produselor și serviciilor oferite,
precum și evaluarea stadiului realizării acestor obiective și a eficacității
Sistemului de Management al Calității;
 comunicarea, publicarea, înțelegerea politicii și obi ectivelor
companiei la toate nivelurile ierarhice ale acesteia;
 menținerea și îmbunătățirea Sistemului de Management al Calității

37
și a respectării cerințelor legale și reglementate;
 creșterea continuă a satisfacției clienților;
 conștientizarea întregului personal al S.C. PSAPET PROD COM
S.R.L. , cu privire la importanța îndeplinirii cerințelor clienților, dar și a
importanței îmbunătățirii continue a activității;
 asigurarea resurselor și mediului organizațional propice pentru
implicarea tuturor angajaților pentru realizarea obiectivelor în condiții de
eficiență;
 analiza anuală a politicii și stabilirea și monitorizarea realizării
obiectivelor, conform planificării, pentru îmbunătățirea continuă a
eficacității și pentru adaptarea p ermanentă la nou.

3.4. Determinarea proceselor

Sistemul de management și procesele sale
Organizația a documentat, aplică și menține sistemul de management al calității
(procesele necesare și interacțiunile acestora), în conformitate cu cerințele SR EN I SO
9001:2015 și AS 9100:2016.
Sistemul de management al calității este supus continuu unui proces de îmbunătățire
a eficacității acestuia, prin planificare, monitorizare și analiza datelor, urmate de acțiuni
adecvate la nivelul tuturor funcțiilor relevante din cadrul organizației.
Procesele desfășurate și interacțiunile dintre acestea sunt prezentate în „Harta
proceselor” – Anexa 2 .
În dezvoltarea Sistemul de Management al Calității al S.C. PSAPET PROD COM
S.R.L. se ține cont și de cerințele legale și reglem entate aplicabile sistemului de
management al calității implementat de clienți.
Tipurile de procese identificate sunt:
 leadership;
 planificare;
 suport și operare;
 evaluarea performanței;
 îmbunătățire

38
Descrierea interacțiunilor dintre procese:
 procesele suport și de realizare/furnizare produse/servicii sunt în
succesiune directă și în relație de client/furnizor;
 procesele principale (realizare/furnizare produse/servicii,
evaluarea performanței, îmbunătățire) sunt subordonate proceselor de
management, furn izându -le date;
 procesele de management interacționează cu toate procesele
sistemului; prin ele sunt alocate resursele și se planifică procesele. Procesele
de management guvernează procesele SMC și sunt utilizate de Directorul
General pentru a supraveghea întregul sistem.
 procesele suport interacționează cu toate celelalte procese, oferind
baza materială și logistică pentru desfășurarea acestora;
 procesele de monitorizare și măsurare interacționează cu toate
procesele sistemului și pot conduce la modificăr i ale acestora ca urmare a
analizării rezultatelor obținute, precum și la stabilirea de necesități de
îmbunătățire.
Toate procesele sunt descrise în Determinarea proceselor – Anexa 3 , prin care se
stabilește modul în care se realizează managementul procesu lui respectiv, ținând cont de
cerințele capitolului 4.4.1 și de abordarea PDCA recomandată de standardele de referință;
documentul răspunde cerințelor referitoare la determinarea proceselor prin:
 identificare – denumirea procesului;
 autoritate responsabilă ;
 intrările și ieșirile procesului;
 criterii/metode de operare și control – definite în funcție de etapele
procesului și de indicatorii de performanță stabiliți.
 modul de monitorizare și/ sau măsurare;
 indicatori de performanță;
 riscuri și oportunități
ANEXA 3
DETERMINAREA PROCESELOR

Nr. crt Denumire
Proces Responsabil
proces Intrări/ Ieșiri

0 1 2 3
LEADERSHIP ȘI PLANIFICARE

39
1 Determinarea
contextului
organizației și
a părților
interesate Director
general Intrări: cerințe legale aplicabile
Tehnologii utilizate
Mediul social, economic local și regional
Cultura organizațională
Valori competențe și performanțele organizaționale
Nomenclator produse -servicii
Ieșiri: scop-domeniul SMC, politica în domeniul calității,
obiective în domeniul calității, strateg iile de dezvoltare,
părți interesate relevante

2 Determinarea
riscurilor și
oportunităților Director
general
RM Intrări: context, părți interesate, cerințe legale și
reglementate, domeniu de aplicare, tehnologii utilizate,
mediul social, cultura organizațională, portofoliul de
produse
Ieșiri: clasificarea riscurilor și stabilirea impactului,
registrul riscurilor

3 Stabilirea
politicii și
obiectivelor în
domeniul
calității
Director
General Intrări: stategia de dezvoltare, cerințele clienți, furn izori
externi, cerințe angajați, cerințe organele locale, regionale
și naționale), cultura organizațională, nomenclatorul de
produse, valori, competențe și performanțe
organizaționale;
Ieșiri: Politica și obiectivele în domeniul calității

PROCESE SUPORT
4 Comunicare
internă și
externă Director
General
Șefii de
departamente Intrări: Politica și obiectivele în domeniul calității, cerințe
legale și de reglementare, proceduri, informații despre
produse
Ieșiri: Informații documentate referitoare la realizarea
proceselor, decizii, procese -verbale, minute, mail,
hotărâri, adrese etc.
5 Managementul
resurselor
umane Director
General
Responsabil
Resurse
Umane
Șefii de
departamente Intrări: organigrama, cerințe legale și de reglementare,
cerințe clienți, nomenclatorul de produse
Ieșiri: Decizii, fișe de post, certificate, diplome, fișe de
instruire

6 Controlul
resurselor de
măsurare și
monitorizare Director
Calitate,
Gestionar
magazie SDV si
EMM -uri,
Administrator
retea
calculatoare Intrări: program d e verificare metrologică, lista soft –
urilor utilizate
Ieșiri: buletine de verificare metrologică/ certificate de
etalonare, licențe

PROCESE PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR ȘI FURNIZAREA SERVICIILOR
7 Relatia cu
clienții, părțile
interesate Director
General,
Șefii de
departamente Intrări: cerințele clienților /părților interesate specificate
(cereri de ofertă) sau nespecificate, dar necesare pentru
realizarea proceselor
Ieșiri: contracte/comenzi/ oferte, avize/autorizații și
modificări ale acestora, a cte adiționale etc.

40
8 Aprovizionare
produse/servic
ii furnizate din
exterior
Materii prime
Servicii
Subcontractant
i
Sef
Compartiment
Comercial
Intrări
Cerințe legale, condiții de depozitare
(temperatura, umiditatea)
Cerințe referitoare la produs/servicii
Cerințe legale și de reglementare
Cerinte clienti
Ieșiri
Materii prime, materiale, produse/ servicii, conform
cerințelor din contracte/comenzi
PROCESE PENTRU EVALUARE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIRE
9 Monitorizarea
satisfacției
clienților.
Acțiuni
corective Inspectori
calitate
Intrări: cerinte clienti , cerințe legale și de reglementare,
chestionare de evaluare a satisfactiei, mailuri, evaluari
telefonice
Ieșiri: rapoarte de evaluare, reclamații, Planuri de măsuri
10 Audit intern Auditorii
interni Intrări: programul de audit, planul de audit,
observații/neconformități de la auditurile anterioare,
determinarea proceselor, cerințe legale și de reglementare
Ieșiri: Rapoarte de audit. Neconformități, observații
11 Monitorizarea
și măsurarea
proceselor Director
general
Șefii de
departamente Intrări: planificarea realizării obiectivelor, datele de
intrare ale analizei efectuate de management; cerințe
legale și de reglementare
Ieșiri: Informări prezentate în ședințele operative
raportul anual al sistemului de management al calității
raport de evaluare a satisfactiei clientului, rapoartele de
audit
registru de neconformitati
12 Monitorizarea
și măsurarea
produselor/
servicii Inspectorii de
calitate Intrări: desene de execuție, tehnologii de fabricație
Ieșiri: Fișe de masurari, Fise de incercari, Dosare de
fabricatie/
13 Servicii de
medicina
muncii Adminstrator
Conform buget
aprobat Intrări: Cerințe legale și reglementate, cerințe
contract/comandă
Ieșiri: Evaluarea stării de sănătate și risc îmbolnăviri
profes ionale
14 Servicii SSM Administrator/
Conform buget
aprobat Intrări: Cerințe legale și reglementate, cerințe
contract/comandă
Ieșiri: Evaluare risc profesional,
plan de prevenire și protecție
instrucțiuni proprii SSM, listă EIP, listă materiale
igienico -sanitare

EVALUAREA RISCURILOR ASOCIATE PROCESELOR Nr
.
Cr
t. Ti
p
pr
oc
es Proces Risc identificat Măsuri pentru
tratarea riscului

41
Elemente de
intrare/ Elemente
de ieșire
1.
LEADERSHIP ȘI PLANIFICARE Determinarea
contextului
organizației și
a părților
interesate
Intrări: cerințe
legale aplicabile
Tehnologii utilizate
Mediul social,
economic local și
regional
Cultura
organizațională
Valori competențe și
performanțele
organizaționale
Nomenclator
produse -servicii
Ieșiri: scop-
domeniul SMC,
politica în domeniul
calității, obiective în
domeniul calității,
strategiile de
dezvoltare, părți
interesate relevante
1. Identificare cerințe
legale aplicabile:
– omisiuni
– neidentifi
carea clauzelor
esențiale
aplicabile
Verificarea
Monitorului
oficial lu nar
Identificare cerințe
legale aplicabil,
evaluarea și aplicare
2. Concurența neloaială Monitorizarea
permanentă a
concurenței
3. Schimbări ale mediului
de afaceri Analiză tendințe
(la nivel local,
regional,
național) și
schimabarea
strategiei de
piață
4. Piață parțial identificată Efectuare studii
de marketing
5. Scăderea performanței
profesionale Creșterea
permanentă a
performanței
profesionale
Motivare/fideliy
are angajați
2. Determinarea
riscurilor și
oportunităților
Intrări: context, părți
interesate, cerințe
legale și
reglementate,
domeniu de aplicare,
tehnologii utilizate,
mediul social, cultura
organizațională,
portofoliul de
produse
Ieșiri: clasificarea
riscurilor și stabilirea
impactului,
registrul riscurilor
6. Aplicare a procedură
specifică:
– omisiuni de identificare;
– greșeli de apreciere –
evaluare;
– strategie inadecvată Monitorizarea
permanentă a
riscurilor
3.
LEADERSHIP
ȘI
PLANIFICARE Stabilirea
politicii și
obiectivelor în
domeniul
calității
Intrări: stategia de
dezvoltare, cerințele
clienți, furnizori
externi, cerințe
angajați, cerințe
organele locale,
regionale și 7. Resurse insuficiente
– imposibilitatea
finanțării/susținerii
anumitor obiective;
– stabilirea unor obiective
nerealiste. Accesare fonduri de
finanțare externă
pentru anumite
obiective strategice.
Maximizarea
valorificării
produselor realizate

42
naționale), cultura
organizațională,
nomenclatorul de
produse, valori,
competențe și
performanțe
organizaționale;
Ieșiri: Politica și
obiectivele în
domeniul calității
4. Planificare
activități,
strategii de
dezvoltare Intrare: Politica și
obiectivele în
domeniul calității,
cerințele clienților,
cerințe legale și
reglementate,
schimbări anticipate,
situația financiară;
Ieșire: Prog. de
realizare a
obiectivelor,
informații
documentate
referitoare la
realizarea proceselor,
conform planificării,
planificarea
funcționării SMC în
momentul în care
apar schimbări care
ar putea influența
funcționarea acestuia 8. Adoptarea de măsuri,
soluții eronate, ambigue
sau imposibil de aplicat; Prevederi –
Regulament intern
Ședințe operative de
analiză/aprobare/emit
ere decizii
9. Apariția unor comenzi
urgente care influențează
planificarea

Achiziționarea unor
echipamente
suplimentare
Lucrul în schimburi
prelungite
5. Definire
responsabilităț
i și autorități
Intrări: Politica și
obiectivele în
domeniul calității,
structura
organizatorică;
procese, cerințe
legale și de
reglementare,
necesar de personal,
dezvoltarea/
restrâgerea activității
Ieșiri: Decizii, fișe
de post 10. Alocarea de atribuții
și responsabilități care nu
sunt în concordanță cu
competențele și
experiența angajatului Testarea periodică a
personalului și
alocarea atribuțiilor
funcție de
competențele
dobândite
11. Neimplicare în
însușirea competențelor
specifice locului de
muncă Organizarea de
cursuri suplimentare
și urmărirea
angajatului . Discuții
libere cu seful
locului de muncă

43
6.
LEADERSHIP ȘI PLANIFICARE Comunicare
internă și
externă Intrări: Politica și
obiectivele în
domeniul calității,
cerințe legale și de
reglementare,
proceduri, informații
despre produse
Ieșiri: Informații
documentate
referitoare la
realizarea proceselor,
decizii, procese –
verbale, minute,
mail, hotărâri, adrese
etc 12. Îndeplinirea
defectuoasă a sar cinilor
de serviciu; Comunicarea pe mai
multe canale și
urmărirea aplicării
informațiilor
transmise
7.
PROCESE SUPORT Managementul
resurselor
umane
Intrări: organigrama,
cerințe legale și de
reglementare, cerințe
clienți,
nomenclatorul de
produse
Ieșiri: Decizii, fișe
de post, certificate,
diplome, fișe de
instruire
13. Plecarea unor
angajați cheie; Formarea unor
angajați tineri în
punctele cheie;
Motivarea acestora
14. Lipsa pregătirii prof.
necesare pentru angajare
în posturi deficitare ; Instruiri prof.
colective și la locul
de muncă
15. Media de vârstă a
angajatilor, ridicată Contacte cu cond.
univ.de profil.
Participare la manif.
Org. în cadrul univ.
de profil
Recr. de personal
calificat de la
concurență
16. Posibile accidentări
ale personalului în timpul
act. Instr. Pers. pe linie
de SSM, Control
medical periodic
17. Instruiri
necorespunzătoare Urmărirea aplicării
informațiilor
prezentate la
cursurile de instruire
organizate intern și
evaluarea eficacității
instruirii
18. Nerespectarea
procedurilor Instr. periodică a
pers. cu prev. Proc.
aplicabile zonei în
care lucrează
8. Controlul
resurselor de
măsurare și
monitorizare Intrări: program de
verificare
metrologică, lista
soft-urilor utilizate
Ieșiri: buletine de
verificare
metrologică/
certificate de
etalonare, licențe
19. Personal incompetent Instr. personal
20. Mentenanță
necorespunzătoare Stabilirea prog. de
ment. conf. din CT și
verif. period.
21. Temperatură
umiditate inadecvată
pentru anumite
faze/activități ale
procesului de bază
(secțiile de producție) Verificarea periodică
a parametrilor de
lucru

44

22. Planuri/lucrări de
mentenanță nefinalizate Urmărirea și
respectarea
planurilor de
mentenanță

9.
PROCESE SUPORT Informații
documentate Intrări: cerințe de
documentare a
proceselor/activitățil
or, cerințe de
difuzare și
actualizare a
documentelor interne
și externe, cerințe
legale și de
reglementare, cerințe
interne și externe de
păstrare a
înregistrărilor
Ieșiri: MC, procedur i
de sistem/
operaționale/instrucți
uni, liste, formulare,
registre, fișe
tehnologice,
documente resurse
umane/financiar
contabile, dosare
lucrări de investiții/
modernizări, dosare
de achiziții, baze de
date în format
electronic 23. Pierderea datelor Backu p documente
24. Informații
documentate lipsă,
nefinalizate, accesare
greoie, lipsă trasabilitate

Procedura de sistem
Controlul
informațiilor
documentate. Creare,
actualizare și control
Instruirea
personalului
10
PROCESE PENTRU REALIZAREA
PRODUSELOR ȘI FURNIZAREA
SERVICIILOR Relatia cu
clienții, părțile
interesate Intrări: cerințele
clienților /părților
inter. Specif. (cereri
de ofertă) sau
nespecif., dar
necesare ptr. realiz.
proc.
Ieșiri:
ontracte/comenzi/
oferte,
avize/autoriz ații și
modif. ale acestora,. 25. Pierderea clienților

11 Aproviz.
produse/ Intrări: Cerințe
legale, condiții de
depozitare 26. Imposibilitatea
aprovizionării unui produs
de la un furnizor unic

45

servicii
furnizate din
exterior
Materii prime
Servicii
Subcontract.
(temperatura,
umiditatea)
Cerințe referitoare la
produs/servicii,
Cerințe legale și de
reglementare
Ieșiri: Materii prime,
mat.,
produse/servicii,
conf. cerințelor din
contracte/comenzi 27. Condiții nefavorabile
de plată ale unor furnizori
(în avans sau în numerar)
28. Întârzieri la livrarea
materiilor prime –
produselor -serviciilor
aprovizionate din exterior;

PROCESE PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR ȘI
FURNIZAREA SERVICIILOR 29. Recepție eronată
cantitativă/calitativă a
produselor/serviciilor
aprovizionate din exterior;
Cont. 30. Eliberarea greșită –
necontrolată a materiei
prime/produselor din
magazie
12 Proiectare
tehnologică Intrări: desene de
execuție,
disspoz./SDV -uri
Ieșiri: Fișe
tehnologice 31. Lansarea în fabricație
a unuei tehnologii
neadaptată
semifabricatului
13 Producție Intrări: comenzi
interne de productie,
Fise tehnologice,
desene de executie,
fise de urmarire
produs, cerinte de
ambalare cerute de
client, conditii de
depozitare
Ieșiri: produse/
servicii conforme,
dosar fabricatie/
reparatie produs 32. Nerespectarea
cerințelor d in
documentația
constructivă sau
tehnologică din cauza
unor defecțiuni ale
mașinilor unelte
33. Nerespectarea
procedurilor de control ;
34. Autocontrol
superficial

14
PROCESE PENTRU
EVALUARE ȘI
ÎMBUNĂTĂȚIRE Monitorizarea
satisfacției
clienților.
Acțiuni
corective Intrări: cerinte
clienti , cerințe legale
și de reglementare,
chestionare de
evaluare a
satisfactiei, mailuri,
evaluari telefonice
Ieșiri: rapoarte de
evaluare, reclamații,
Planuri de măsuri 35. Evaluare deficitara a
satisfactiei clientilor

15 Audit intern Intrări: programul
de audit, planul de
audit, 36. Evaluarea SMC de
către auditori necalificați;

46
observații/neconform
ități de la auditurile
anterioare,
determinarea
proceselor, cerințe
legale și de
reglementare
Ieșiri: Rapoarte de
audit. Neconf.,
observații
16
PROCESE PENTRU EVALUARE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIRE Monitorizarea
și măsurarea
proceselor Intrări: planificarea
realizării
obiectivelor, datele
de intrare ale analizei
efectuate de
management; cerințe
legale și de
reglementare
Ieșiri: Informări
prezentate în
ședințele operative
raportul anual al
sistemului de
management al
calității
raport de evaluare a
satisfactiei clientului,
rapoartele de audit
registru de
neconformitati 37. Metodele de
monitorizare a proceselor
incorect implementate

17 Monitorizarea
și măsurarea
produselor/
servicii Intrări: desene de
execuție, tehnologii
de fabricație
Ieșiri: Fișe de
masurari, Fise de
incercari, Dosare de
fabricatie 38. Metodele utilizate
pentru monitorizarea
produselor/ serviciilor
încorect implementate

18 Analiza
efectuată de
management Intrări: Raportul
asupra sistemului de
management al
calității, situația
îndeplinirii măsurilor
stabilite la analiya
anterioară, bilanțul
contabil,
realizări/neîmpl./cau
ze.
Ieșiri: Programul de
măsuri rezultat din
analiza efectuată de
management, decizii 39. Lipsă resurse

19
PROCE
SE
FURNI
ZATE
DIN
EXTERI
OR Servicii de
medicina
muncii Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă 40. Zile multe de
concediu medical

47
Ieșiri: Evaluarea
stării de sănătate și
risc îmbolnăviri
profesionale

20
PROCESE FURNIZATE DIN EXTERIOR Servicii SSM Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă
Ieșiri: Evaluare risc
profesional,
plan de prevenire și
protecție
instrucțiuni proprii
SSM, listă EIP, listă
materiale igienico –
sanitare 41. Accidente de muncă – Instruirea
personalului
– postarea de
indicatoare în cadrul
organizației
– acordarea
echipamentelor de
protecție
21 Servicii de
mentenanță
utilaje în
garanție și
mijloace de
transport Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă,
Manuale mentenanță
Ieșiri: conform
clauzelor
contractuale 43. Costuri ridicate
datorate amenzilor de
circulație și reparațiilor – Respectarea
instrucțiunilor din
cartea utilajului
– Selectarea corectă a
furnizorului de
servicii
– Anunțarea imediată
a furnizorului de
servicii
22 Servicii
bancare și de
asigurări Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă,
Manuale mentenanță
Ieșiri: conform
clauzelor
contractuale
44. Imposibilitatea
achitării ratelor la
creditele contractate
datorat scăderii
încasărilor – Testarea pieței
bancare și înțelegerea
corectă a contractelor
de împrumut
– Contacte
permanente cu banc a
– Apelarea la un
broker în domeniul
serviciilor bancare și
de asigurări
23 Colectarea
deșeurilor Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă,
Manuale mentenanță
Ieșiri: conform
clauzelor
contractuale 45. Amenzi legate de
nerespectarea legislației
de mediu – Colectarea selectivă
a deșeurilor
– Încheirea de
contracte cu firme
specializate pentru
eliminare/valorificare
24 Servicii de
curierat Intrări: Cerințe
legale și
reglementate, cerințe
contract/comandă,
Manuale mentenanță
Ieșiri: conform
clauzelor
contractuale 46. Pierderea sau
întârzierea
corespondenței/
produselor – Evaluarea și
selectarea corectă a
firmelor de curierat
Tabelul 3.2

48

3.5. Identificarea riscurilor

Acțiuni de tratare a riscurilor și oportunităților
La planificarea SMC, S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. a luat în considerare
aspectele și cerințele menționate și a determinat riscurile și oportunitățile care necesită a
fi tratate pentru:
a) a da asigurări că SMC poate obține rezultatul/rezultatel e
intenționat/ intenționate;
b) a crește efectele dorite;
c) a preveni sau a reduce efectele nedorite;
d) a realiza îmbunătățirea.
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. planifică, conform procedurii de sistem PS -09
„Managementul riscurilor. Identificarea, evaluarea, tratare a și monitorizarea riscurilor ”
a) acțiuni de tratare a riscurilor și oportunităților;
b) modul în care:
 integrază și implementează acțiunile în procesele SMC;
 evaluează eficacitatea acestor măsuri.
Anual, în cadrul analizei efectuate de management, sunt analiza te măsurile adoptate
pentru minimizarea/eliminarea riscurilor și este evaluat riscului rezidual.
Informații documentate: PS 09 „Managementul riscului. Identificarea, evaluarea
și tratarea riscurilor”, Registrul riscurilor

Înțelegerea necesităților și așteptărilor părților interesate
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. consideră importantă ȋnțelegerea necesităților și
așteptărilor părților interesate având ȋn vedere efectul acestora asupra capabilității
organizației de a furniza consecvent servicii de calitate, care satisfac cerințele clienților.
Necesitățile și așteptările părților interesate relevante pentru sistemul de
management al calității au fost identificate și sunt menținute ca informație documentată:
„Lista părților interesate relevante” – Anexa 2.

49
Periodic, se asigură monitorizarea și analiza informației referitoare la părțile
interesate și cerințele relevante.

LISTA PĂRȚILOR INTERESATE RELEVANTE PENTRU SISTEMUL DE
MANAGEMENT AL CALITĂȚII – S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.
NECESITĂȚI, AȘTEPTĂRI, RISCUR I POTENȚIALE ȘI MĂSURI PENTRU
TRATAREA ACESTORA Nr. crt.
PĂRȚI
INTERESATE NECESITĂȚI
AȘTEPTĂRI RISC
IDENTIFICAT
MĂSURI
STABIITE
PENTRU
TRATAREA
RSICULUI
PĂRȚI INTERESATE INTERNE
I1 Administrator/
director
general – Capacitate
financiară/capital
social/siguranța
business –
ului/rentabilitate/crește
rea numărului de cienți – Nerealizarea
profitului previzionat – Management adecvat
al activităților
– Climat organizațional
optim, orientat spre
realizarea obiectivelor
stabilite – Modificări
frecvente în structura
organizatorică
generate de fluctuația
de personal, personal
incompetent/neserios – Stabilirea interacțiunii
între nivelurile ierarhice
– Decizii interne pentru
funcții de
coordonare/verificare/
aprobare

Personal competent la
toate nivelurile
funcționale interne –
Reclamații/observații
produse realizate,
întârzieri/decalaje ale
termenelor de
realizare a produselor – Instruire adecvată a
personalului tehnic de
specialitate
Conformarea cu
cerințele legale, de
reglementare și
obligaț iile de
conformare – Amenzi.sancțiuni,
suspendare
certificări,
restricționare sau
oprirea activității – Identificarea cerințelor
legale de reglementare și
obligațiile de
conformare, respectarea
și conormarea
permanentă cu acestea
I2 Director tehnic,
șefi de secție,
șefi
departamente – Cadru de organizare
și funcționare clar
stabilit și reglementat -Inexistența unor
reguli/proceduri
pentru anumite
procese/activități și
responsabilități
nealocate – Gestionarea proceselor
interne și a realțiilor
contractuale (CIM,
contract colectiv de
muncă)/relațiile
ierarhice și funcționale
definite în fișa postului

50
Climat optim orientat
spre realizarea
obiectivelor stabilite – Modificări
frecvente în structura
organizatorică/neclar
ități în relațiile de
subordonare internă
și comunicare
fluxuri/informații – Stabilirea interacțiunii
între nivelurile ierarhice
– Decizii interne pentru
funcții de
coordonare/verificare/
aprobare
Sistem de comunicare
și raportare eficient – Comunicare
ineficientă/insuficien
tă în cadrul
organizației – Stabilirea clară a
metordelor/tehnicilor de
comunicare și a relațiilor
de subordonare în cadrul
proceselor (decizii
interne)
Climat organizațional
intern bazat pe
competență
profesională,
integritate,
colegialitate,
onestitate,
responsab ilitate – Posibilitatea
apariției de
incompatibilități
și/sau conflicte de
interese cauzate de
stabilirea incorectă a
competențelor
necesare și a
criteriilor de evaluare – Evaluarea periodică a
fișelor de post
Stabilirea criteriilor de
selecție a personalu lui,
în anumite posturi
I3 Angajați și
sindicat Siguranța locului de
muncă – Blocaje,
discontinuități în
asigurarea fluxurilor
de producție și/sau
lipsa lichidităților Management adecvat,
marketing operațional
Condiții de muncă
adecvate pentru:
sănătate și securitate,
dezvoltare
profesională continuă
și recunoașterea
meritelor – Lipsa mediului de
lucru optim și a
anumitor facilități;
programe de instruire
neperformante – Asigurarea
infrastructurii, a
mediului de lucru și a
anumitor facilități
necesare, în concordanță
cu activitățile
desfășurate;
Analiză și acceptare a
propunerilor salariaților
Climat organizațional
intern bazat pe
competență
profesională,
integritate,
colegialitate,
onestitate,
responsabilitate – Posibilitatea
apariției de
incompatibilități,
modificări frecvente
în organigramă/
ambiguități/suprapun
eri în relațiile de
subordonare Stabilirea clară a
relațiilor de
subordonare/funcționale
de către directorul
general/directorul tehnic
PĂRȚI INTERESATE EXTERNE
E1 Clienți – Calit ate ridicată a
produselor realizate
– Respectarea
termenelor de livrare
– Prețuri mici – Reclamații/sesizări, termene de
livrare depășite, prețuri mari – Instruirea
personalului
tehnic și a IC
– Efectuarea
de studii de
piață
– Aplicarea
uor

51
tehnologii de
fabricație noi
–
Achiziționar
ea unor
utilaje
performante
E2 Furnizori
externi – Stabilitate în relațiile
contractuale, în
aplicarea
reglementărilor
specifice fiecărei părți
– Respectarea
prevederilor
contractuale
– Stabilitate financiară
a organizației
– Relații reciproc
avantajoase
– Comunicare eficientă
și transparentă – Apariția unor blocaje,
nereguli/abateri în funcționarea
proceselor interne
– Imposibitatea alocării
resurselor financiare stabilite
– Scăderea numărului de clienți Management
adecvat,
Marketing
operațional
E3 Organizații
concurente – Cunoașterea
punctelor tari și
punctelor slabe ale
concurenței
– Mediul concurențial
bazat pe relații de
respect reciproc – Afectarea prestigiului
organizației
– Migrarea clienților către
concurență – Acțiuni de
promovare a
organizației;
– Acordare
de bonusuri
și facilități
pentru
fidelizarea
clienților și a
angajaților
E4 Organe de
reglementare
(ANAF, ITM,
Garda de
mediu etc.) – Respectarea
legislației în vigoare
– Însușirea cerințelor
legale și semnalarea
neregulilor
– Conformarea cu
cerințele legale
– Protecția mediului – Amenzi/sancțiuni,
restricționare/oprire activitate
Poluarea mediului Conformarea
cu cerințele
legale,
reglementate
și obligațiile
de
conformare
E5 Organismul de
certificare – Îndeplinirea
cerințelor standardelor
de certificare și
respectarea cerințelor
contractuale și a
termenelor de
efectuare a auditurilor – Sisteme de management
necertificate
– Costuri suplimentare Instruirea
personalului
Alocare de
resurse
financiare
pentru
elaborarea/i
mplementare
a/
Certificarea
și
dezvoltarea
SMC
E6 Bănci, Servicii
publice locale – Respectarea
obligațiilor
contractuale – Plăți restante/blocaj financiar Asigurarea
unor surse
financiare

52
alternative,
renegocirea
termenelor
de
plată/reeșalo
nare rate

Tabelul 3.3
3.6.Resurse umane

Directorul General al S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. determină și pune la
dispoziție resursele necesare pentru stabilirea, implementarea, menținerea și
îmbunătățirea continuă a SMC, luând în considerare capabilitățile și constrâger ile
referitoare la resursele interne existente și ce este necesar să se obțină de la furnizorii
externi.
Strategia de dezvoltare a organizației este stabilită, în primul rând, ținând cont de
contextul național și internațional și de interesul demonstrat de clienți pentru produsele
realizate de S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.. De asemenea, o importanță majoră o are
și gama de produse oferite de organizație.
În scopul stabilirii, implementării, menținerii și îmbunătățirii continue a SMC sunt
identificate și aloc ate resursele necesare pentru realizarea proceselor în condiții optime
din punct de vedere tehnic, calitativ, economic și comercial.
Resursele sunt formate din: resurse umane, infrastructura, resurse informaționale,
documentare, financiare și resurse externe.
Directorul General alocă resursele necesare prin:
 bugetul anual de venituri și cheltuieli;
 planul anual de investiții – infrastructura;
 programe privind instruirea, calificarea și specializarea
personalului.
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. dispune de resurse materiale, umane și
informaționale care asigură desfășurarea activităților de proiectare tehnologică,
aprovizionare, fabricație, reparație, probe de încercare (după caz), ȋn conformitate cu
organizarea și cu politica calității adoptată ȋn domeniul calității.
S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. dispune de personal calificat și instruit pentru
activități de management, personal tehnic, personal de execuție, personal de inspecție,
personal de audit intern al calității.

53
Procesul de alocare de resurse pentru ori ce activitate care influențează sau
determină calitatea produselor/serviciilor S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. este
rezultatul ședințelor periodice de analiza ȋn urma cărora se stabilesc strategii, necesar de
resurse, elemente care se regăsesc ȋn ȋnregistrăril e făcute la aceste ședințe, arhivate ȋn
cadrul Sistemului informatic S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.
Întregul proces de alocare a resurselor pentru procese și activități desfășurate ȋn
organizație este orientat către creșterea satisfacției clientului.
Infras tructura
Infrastructura este determinată de către Directorul General având în vedere
contractele/comenzile clienților și resursele financiare de care dispune organizația; ea este
asigurată, menținută și dezvoltată corespunzător în funcție de evoluția ulte rioară a
acesteia și de cerințele clienților de pe piața internă și externă.
Infrastructura constă în:
 clădiri, spații și utilități asociate;
 infrastructura tehnologică (mijloace fixe care asigură desfășurarea
activităților);
 echipament hardware și softwar e;
 servicii suport, formate din: echipament de comunicare (telefoane,
fax, e -mail), mijloace de transport.
Personal
Prin politica de resurse umane stabilită, Directorul General urmărește ca
personalul care efectuează activități care influențează calitatea produselor/serviciilor
realizate/furnizate să fie competent din punct de vedere al studiilor, al instruirii, al
abilității și al experienței necesare. Angajarea personalului și promovarea acestuia pe
post, în cadrul S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. se face pe baza de interviu.
După primirea CV -urilor și a scrisorilor de intentie de la persoanele care aplica
pentru un post ȋn S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. se selectează, din CV –urile primite
și scrisorile de intenție, persoanele care corespund din punct de vedere a l pregătirii
profesionale, (studiilor și vechimea ȋn profesie), după care sunt invitate la un interviu cu
Directorul General, Șeful Departamentului ȋn care se află postul și Șeful serviciului
Resurse umane.

54
În urma acestui interviu se stabilește dacă perso ana care a aplicat pentru un post ȋn
cadrul S.C. PSAPET PROD COM S.R.L.corespunde din punct de vedere a cerințelor
postului.
Resursele umane alocate – din punct de vedere al competenței și numărului –
corespund cu prevederile organigramei aprobată, cu fișe le de post și cu cerințele
documentelor SMC aplicabile.
Competență
Pentru personalul care lucrează în cadrul S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. și care
are influență asupra performanței și eficacității SMC, sunt stabilite competențele necesare
în fișele de post.
În dosarele de personal, întocmite conform legislației în vigoare, se păstrează
dovezile adecvate ale competenței (referitoare la studii, instruire, abilități și experiență –
certificate/diplome/adeverințe/fișe de instruire, dovezi referitoare la îndeplin irea
criteriilor impuse de cerințele legale etc.).
În scopul dobândirii și menținerii competenței necesare sunt identificate, planificate
și desfășurate instruiri (interne și externe) pentru toate categoriile de personal implicate
în realizarea proceselor SMC.
Instruirile se desfășoară în domeniul profesional, managementului calității, SSM;
eficacitatea acestor instruiri este verificată în cadrul evaluarii profesionale, făcută anual,
prin examinări orale, probe practice și monitorizări ale activității.
Med iul pentru operarea proceselor
Directorul General este preocupat de menținerea unui mediul de lucru adecvat
care să asigure realizarea conformității produselor și serviciilor.
Mediul adecvat este constituit dintr -o combinație de factori cum ar fi:
 sociali (nediscriminare, atmosferă calmă, fără confruntări);
 psihologici (reducerea stresului, prevenirea epuizării, protecție
emoțională);
 fizici (temperatura, căldură, umiditate, iluminare, aerisire, igienă,
zgomot).
Factorii fizici asigurați pentru toate co mpartimentele sunt: condiții termice adecvate
anotimpului, iluminat corespunzător, curățenie.
Suplimentar, la acești factori se iau în considerare și acele aspecte ale organizației
care contribuie la condițiile de desfășurare a muncii incluzând:

55
 accesul la informații;
 relațiile cu furnizorii, clienții și cu alte părți interesate;
 resursele financiare.
Conștientizare
Persoanelor care lucrează în cadrul S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. le sunt aduse
la cunoștință politica referitoare la calitate și obiectivele în domeniul calității. Directorul
General urmărește contribuția personalului la eficacitatea SMC, inclusiv beneficiile
performanței îmbunătățite și implicațiile neconformării cu cerințele SMC.
Angajații sunt instruiți cu și conștientizați despre:
 informațiile documentate relevante ale SMC și modificările acestora;
 contribuția la conformitatea produsului;
 contribuția la siguranța produsului;
 importanța comportamentului etic.
Informații documentate: programul anual de instruire și perfecționare, fiș a de
instruire

3.7.Evaluarea prin audit intern al SMC

S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. analizează la intervale de timp planificate
performantele și problemele ȋnregistrate de firmă și oportunitățile de ȋmbunătățire ale
proceselor SIM, ȋn scopul demonstrării conf ormității produselor/serviciilor realizate și
asigurarea conformității și eficacității SIM, aceste informații documentate fiind păstrate
conform procedurilor.
Monitorizarea și măsurarea performanțelor SIM se realizează ȋn general pe baza
datelor obținute ȋ n urma auditurilor interne, a analizelor efectuate de management sau
prin utilizarea tehnicilor de măsurare specifice, stabilite în fișa tehnologică.

Analiză și evaluare
Datele și informațiile provenite din monitorizare și măsurare sunt analizate,
rezul tatele fiind utilizate pentru a evalua:
 conformitatea produselor/serviciilor;

56
 gradul de satisfacție al clienților;
 performanța și eficacitatea SMC;
 dacă planificarea a fost implementată în mod eficace;
 eficacitatea acțiunilor întreprinse pentru a trata riscurile și
oportunitățile;
 performanța furnizorilor externi;
 necesitatea îmbunătățirii SMC.
În cadrul S.C. PSAPET PROD COM S.R.L. pentru analiză sunt utilizate și tehnici
statistice (grafice, histograme).
Analiza datelor include informații despre problem ele legate de produse, realizate
pentru industria aeronautică, din surse externe (furnizate de client, din industria de
profil, recomandări, din massmedia).

Audit intern
Auditurile interne sunt planificate anual, în toate departamentele S.C. PSAPET
PROD COM S.R.L. și acestea furnizează informații referitoare la faptul că SMC este
conform cu cerințele proprii ale organizației și cu cerințele standardelor de referință (SR
EN ISO 9001 și AS 9100, edițiile în vigoare) și este implementat și menținut în mod
eficace.
NOTĂ: În cadrul auditurilor interne sunt evaluați și indicatorii de performanță,
pentru a determina dacă sistemul de management al calității este implementat și
eficace.
Anual este planificat, stabilit și implementat un program de audit care includ e
obiectivele și zonele auditate, frecvența, metodele, responsabilitățile și criteriile de audit.
Planificarea auditurilor interne se face ținând cont de importanța proceselor implicate,
modificările care influențează organizația și rezultatele auditurilor precedente.
Auditorii sunt instruiți și selectați din cadrul organizației, ținând cont de asigurarea
imparțialității procesului de audit. Rezultatele auditurilor interne sunt raportate
directorului general. În funcție de constatările reținute sunt întrepr inse corecții și acțiuni
corective adecvate fără întârzieri nejustificate.
Programul de audit, planurile de audit, rapoartele de audit, rapoartele de
neconformitate și acțiuni corective, planurile de măsuri stabilite pentru rezolvarea
observațiilor sunt pă strate ca dovadă a implementării programului de audit.

57
Auditul intern este un proces desfășurat prin eșantionare, metodele de audit
practicate fiind analiza informațiilor documentate, observații și interviu cu persoanele
auditate. Informații documentate: P rogramul anual de audit, Planul de audit, Raportul
de audit, raport de neconformitate și acțiuni corective, Planuri de măsuri pentru
rezolvarea observațiilor.

Elementele de intrare ale analizei efectuate de management
Reprezentantul managementului întocm ește Raportul privind stadiul SMC,
document care include informații referitoare la:
 stadiul acțiunilor de la analiza anterioară de management,
 modificări în aspectele interne și externe care sunt relevante pentru SMC;
 informații despre performanța și efica citatea SMC (satisfacția clientului,
stadiul realizării obiectivelor calității, performanța proceselor și conformitatea
produselor, neconformități și acțiuni corective, rezultatele monitorizării și
măsurării, rezultatele auditurilor interne, performanța fu rnizorilor externi,
performanța livrării la timp a produselor );
 adecvarea resurselor;
 eficacitatea acțiunilor întreprinse pentru a trata riscurile și oportunitățile;
 oportunități de îmbunătățire.

Elementele de ieșire ale analizei efectuate de management
Reprezentantul managementului transmite participanților la analiză, Raportul
privind stadiul SMC cu 3 zile înainte de sedință.
După prezentarea raportului sunt stabilite măsuri referitoare la oportunitățile de
îmbunătățire, orice necesități de modificare a SMC, riscuri identificate și necesități legate
de resurse.
Informații documentate: Raportul privind stadiul SMC, plan de măsuri de
îmbunătățire a SMC, decizii.

CONCLUZII

58
Calitatea reprezintă astăzi un aspect pe care ȋl luăm ȋn calcul ori de câte ori
achiziționăm ceva, iar piața produselor cosmetice nu ar putea exista fără un sistem de
calitate și standarde de calitate de prim nivel, mai ales că astfel de produse se folosesc
pentru noi, pentru corpul nostru pentru chipul nostru, părul nostru, iar produ sele defecte
și neconforme ne pot aduce atingere sănătății ȋn cele mai urăte moduri posibile. Sistemul
de calitate s -a impus pe piața ȋncă din cele mai ȋndepărtate vremuri, când era clar faptul
că dacă nu va există o regelemntare de acest mod, atunci omul va suferi de diferite boli.
Certificarea calității produselor este necesară pentru a da bifa pozitivă continuității
activității dintr -un anumit domeniu. La nivelul oricărui stat din lume, indiferent de
domeniul de producție, există standarde internaționale și naționale care trebuie respectate
și aplicate, altfel, producerea unor bunuri nu poate fi realizabilă.
Certificarea simbolizează preocuparea unei structuri calificate, independente, în
vederea producerii, exploatării și atestării scrise a concordanței calității unei entități prin
atestarea superiorității tuturor însușirilor acesteia în comparație cu un referențial
prestabilit. Certificarea se poate administra și persoanelor. Identificarea oficială a
competenței unui organism de corfirmare se efectuează prin acreditare. Igiena industrială
are o mare ȋnsemnătate ȋn garantarea calității produsului cosmetic, deoarece existența sau
creșterea microorganismelor ȋn produs poate degrada produsul ȋn toate etapale de
producție. Trebuie respectată și igiena persona lului, dar și prevenirea existenței apei, a
mizeriei din atmosferă, a insectelor.
Standardele au devenit o forță din ce în ce mai puternică în ceea ce privește protecția
sănătății publice, a siguranței și a securității mediul, dezvoltarea și comercializar ea noilor
tehnologii și facilitarea comerțul național și internațional. Standardele sunt atât de
universal utilizate încât sunt adesea luate acordate. În timp ce unii ar putea considera că
acestea sunt la fel de interesante precum observarea iarbă cresc, f ără ei, viața modernă
așa cum o știm că se va descurca.
Standardele nu sunt doar importante pentru consumatori, acestea reprezintă, de
asemenea, fundamente esențiale pentru afaceri. În competiția de astăzi ȋn economia
mondială, ignorând importanța standar delor poate fi o strategie costisitoare pentru
industrie și guvernul unui stat. Întreprinderile și întreaga industrie pot deveni mai puțin
eficiente. Tranzacțiile pot deveni mai costisitoare. Standardele promovează eficiența pe
piețele interne și internați onale. Prin aderarea la standarde, întreprinderile pot utiliza
cerințe și specificații pe scară largă acceptate pentru a negocia oferte, produse sau servicii,
evitând ambiguitățile contractuale care ar putea submina alte astfel de tranzacții.

59
Standardele p romovează înțelegerea dintre cumpărător și vânzător și facilitează
beneficiile reciproc avantajoase tranzacții comerciale.
Conformitatea unui produs cu standardele acceptate oferă cu ușurință o metodă
eficientă de transport prin informațiile complexe priv ind adecvarea produsului. Arhitecții
pot folosi standardele într -o manieră stenografică la elaborarea planurilor pentru clădiri.
Agenții de achiziție pot utiliza, de asemenea, standardele ca o modalitate ușoară de
comunicare, comunicând nevoile lor potenți alilor furnizori. Standardele sunt folosite
pentru a înlocui cantitățile mari de informații complexe necesare pentru a facilita
tranzacțiile pe piață. Prin urmare, standardele au un impact economic imens asupra
companiilor, națiunilor și chiar asupra struc turii economice a lumii.
Standardele stau la baza tuturor metodelor și proceselor de producție în masă. Ele
promovează eficiența și interacțiunea socială organizată și sunt esențiale în eforturile de
îmbunătățire a siguranței produselor.
Elementele standa rdizate pot reduce cerințele de inventar, pentru a facilita
reparațiile, spre exemplu și permite interoperabilitatea între diferite produse și sisteme.
Standardele pot, de asemenea să promoveze concurența prin facilitarea comparației
prețurilor mărfurilor standardizate. În plus, standardele pot facilita introducerea de
produse inovatoare și de noi tehnologii. Astăzi, aproximativ 80% din comerțul cu mărfuri
din lume este afectată de standarde sau reglementări de referință sau de a încorpora
standarde.
Stand ardele sunt fundamentale pentru economia statelor și sunt esențiale pentru
aceasta ȋn comerțul mondial. Standardele permit societății să utilizeze mai eficient
resursele limitate și permit îmbunătățirea comunicării între toate părțile implicate în
anumite activități, tranzacții sau procese. Într -adevăr, standardele sunt esențiale pentru
orice formă de proces științific și industrial. Cu toate acestea, atunci când un standard este
prost scris, poate provoca daune economice semnificative. Deoarece standardele au un
astfel de impact, este imperativ ca factorii de decizie și alții să se familiarizeze cu
standardele și modul în care sunt dezvoltate.

60
BIBLIOGRAFIE

1. Anghel.,A . Consideratii privind standardele profesionale si standardele de
firma , Standardizarea nr.6/1994
2. Antonescu V., Constantin D., Managementul calității totale , Editura
Dacia, Cluj -Napoca, 2015;
3. Atanase, A. Principiile si posibilitățile standardizării serviciilor,
Simpozionul : <<Calitate si dezvoltare durabilă din perspectiva int egrării în
Uniunea Eurpeana >>, 24 mai 2002, București
4. Atanase, I. Obiectivele standardizarii si metodologia elaborării
standardelor, in volumul „ Managementul calității. Concepte și principii de baza
’’, București , Editura ASE,1999
5. Calitologia : știința calității mărfurilor : Bazele merceologiei, București , Editura
Oscar Print ,2002
6. Ciobanu E., Certificarea sistemelor calității , Revista „Q -media” nr.2,
2014;
7. Ciocodeica.,M. Standardizarea si rolul acesteia în asigurarea calității
produselor și servicii lor in contextul integrării europene , în volumul „
Managementului calității și protecția consumatorilor ’’, București , ASE, 1996
8. Ciurea S., Drăgulănescu N., Managementul calității totale , Editura
Economică, București, 2013;

9. Dinu ., V Standardizarea & certificarea produselor , Bucuresti , Editura
Economica , 1999
10. Juran Planificarea calității , Editura Teora 2000, București
11. Manualul calității Editia 4 /REV.0/2018
12. Reguli generale privind certificarea produselor, Institutul Național de
Standardizare și Metrologie. Organismul de Certificare Produse, 2016;
13. Stanciu I., Managementul calității totale , Editura Cartea Universitară,
București, 2015;
14. Yates JoAnne, Murphy Craig N., Coordinating International Standards:
The Formation of the ISO , 2016;
15. https://ec.europa.eu/growth/single -market/european –
standards_en .

61
16. *** SR 1000 părtile 1 …10 . Principiile si metodologia
standardizării ,București 1994 -1995
17. *** ISO Annual Report 2003
18. OG. Nr . 39/1998 privind activitatea de standardizare națională în
Romănia , Monitorul Oficial al României nr.43/1998
19. Olaru, M. Managementul calității , ed. A II a revi zuită și adăugită
, București , Editura Economica , 1999
20. Sârbu , R Certificarea , auditarea și gestionarea costurilor calității
, Editura ASE , 1998