Introducere … … … … 2 [619369]

1 Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 2
Capitolul I . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
Fund amentele teoretice ale analizei poziției financiare a întreprinderii ………………………. 3
I.1. Abordări conceptuale privind poziția finaciară ………………………….. ………………………….. ..3
I.2. Bi lanțul – principala sursă informaționala a anlizei poziției finaciare ………………………….. 6
I.2.1. Bilanțul contabil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……7
I.2.2. Bilanțul financiar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….8
I.2.3. Bilanțul funcțional ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
Capitolul II. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
Modalități de analiză a pozi ției financiare a întreprinderii ………………………….. ………….. 12
II.1. Analiza poziției financiare pe baza indicatorilor de echilibru financiar …………………….. 12
II.2. Analiza poziției financiare pe baza ratelor ………………………….. ………………………….. ….. 17
II.3. Analiza modificării poziției financiare pe baza tabloului de finanțare ………………………. 24
Capitolul III . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
Studiu de caz la S.C. Alimentara S.A. Slatina ………………………….. ………………………….. … 27
III.1. Prezentarea generală a societății comerciale ………………………….. ………………………….. . 27
III.2. Analiza poziției financiare la S.C. Alimentara S.A. Slatina ………………………….. ………. 28
III.2.1. Analiza indicatorilor de echilibru financiar ………………………….. ……………………. 28
III.2.2. Analiza ratelor de structură ………………………….. ………………………….. …………….. 31
III.2.3. Analiza activului net ………………………….. ………………………….. ……………………… 37
III.2.4. Analiza lichid ității și solvabilității ………………………….. ………………………….. …… 39
III.2.5. Analiza tabloului de finanțare ………………………….. ………………………….. …………. 41
Concluzii și măsuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Anexe

2 Introducere

Lucrarea presupune o analiză a poziției financiare a întreprinderii reprezentată prin
totalitatea activelor și capitalurilor asupra cărora o întreprindere își exercită controlul. Această
analiză a poziției financiare a unei întreprinderi se calculează folosind mai mulți indicatori
determinați cu ajutorul informațiilor din bilanțul contabil, respectiv activul net contabil sau
situația netă, trezoreria netă, fondu l de rulment și necesarul fondului de rulment. Analiza
poziției financiare este utilă în procesul decizional privind politica de investiții și cea de
finanțare, în a estima fluxurile monetare viitoare, în a evalua resursele economice și a
drepturilor asupr a lor și a modificării acestora.
Lucrarea este structurată în două capitole teoretice și un studiu de caz în capitolul al
treilea. Primul capitol cuprinde noțiunile teoretice privind fundamentele analizei poziției
financiare ale întreprinderii, unde sunt d etaliate obiectivele principale și principalul
instrument informațional în calcularea ratelor în analiza poziției financiare. În capitolul al
doilea am cuprins metodele folosite în calcularea poziției financiare a întreprinderii. Ultima
parte a lucrării il ustrează un studiu de caz realizat la S.C. Alimentara S.A. Slatina și în cele
din urmă lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii trase din analiza rapoartelor financiare
folosite în determinarea poziției financiare a întreprinderii.
Poziția financiar ă a întreprinderii presupune descompunerea unui proces economic în
elemente cât mai simple pentru stabilirea factorilor care acționează asupra fenomenelor,
relațiilor, legilor care guvernează aceste relații și în concordanță cu acestea, întreprinderea are
măsuri de redresare, ameliorare sau păstrare a sistemului economic -financiar.
Poziția financiară a întreprinderii studiază activul net contabil, fondul de rulment,
nevoia de fond de rulment și trezoreria netă cu scopul de a stabili căile de urmat pentru
ameliorarea situațiilor negative neprevăzute.
Am ales să vorbesc despre această temă deoarece consider că scopul analizei pozișiei
financiare e de a diagnostica o situați e financiară, fie pozitivă fie negativă, a unei întreprinderi
pentru identificarea punct elor tari și punctelor slabe ale gestiunii financiare. Datorită acestui
diagnostic se elaborează strategiile de menținere și dezvoltare în mediul concurențial.

3 Capitolul I.
Fundamentele teoretice ale analizei poziției financiare a
întreprinderii

I.1. Ab ordări conceptuale privind poziția finaciară
Poziția financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea activelor și capitalurilor
asupra cărora întreprinderile își exercită controlul. Realizarea obiectivelor strategice stabilite
de întreprindere presupune nevoi investiționale care implică apelarea la anumite resurse
financiare.
Analiza poziției financiare este deosebit de utilă în procesul decizional, privind
politica de investiții și cea de finanțare, în estimarea fluxurilor monetare viitoare, în evaluar ea
resurselor economice, a drepturilor asupra acestora și a modificării lor. Astfel, poziția
financiară este evaluată în funcție de resursele economice pe care le utilizează întreprinderea,
structura financiară constituită, lichiditatea și solvabilitatea, precum și capacitatea de a se
adapta la schimbările mediului.1
Resursele economice ale întreprinderii sunt constituite din activele sale, a căror
cantitate, calitate și evoluție permite anticiparea capacității întreprinderii de a asigura numerar
și echival ente de numerar pe viitor.
Structura financiară evidențiază modul în care sunt finanțate resursele economice ale
întreprinderii, precum și repartizarea pe viitor a fluxurilor de numerar între deținătorii de
interese față de întreprindere. Diversele rapoart e dintre resurselor economice și cele financiare
permit aprecierea solvabilității și lichidității întreprinderii. Analiza solvabilității, pe diverse
paliere, servește la aprecierea capacității întreprinderii de a -și plăti datoriile pe măsura ce
scadența ac estora se apropie, iar aprofundarea demersului prin analiza lichidității va releva
capacitatea ei de a utiliza disponibilitățile în viitorul apropriat, după achitarea obligațiilor
scadente, aferente acelei perioade. Activitatea întreprinderii într -un mediu dinamic, ale cărui
oportunități și constrângeri se modifică continuu, impune o capacitate adecvată de adaptare, o
anumită flexibilitate a acesteia. Flexibilitatea întreprinderii reprezintă marja de utilizare în
ceea ce privește deciziile de investire și f inanțare.2

1 https:/ /www.academia.edu/7486863/Analiza_pozi%C5%A3iei_financiare_Analiza_pozi%C5%A3iei_
financiare , accesat în 31.07.2019
2 G.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu (colectiv de coordonare), „Analiză economico -finaciară”, Editura
Economică, București, 2004

4 Modificarea poziției financiare permite evaluarea eficienței activităților sale de
exploatare, financiare și de investiții în perioada trecută, a capacității sale de a genera numerar
și echivalente și a nevoilor sale de utilizare a acestor flux uri. Întreaga problematică a analizei
poziției financiare vizează constituirea capitalului întreprinderii și eficiența rotației sale. În
cadrul acestui proces se constată o serie de stări și corelații. „Echilibrul financiar vizează un
ansamblu de corelații ce se formează în procesul de rotație a capitalului”3. Între asigurarea
echilibrului financiar și rentabilitate există relații de interdependență, în sensul că, eficiența
modului de asigurare a echilibrului financiar constituie premisa rentabilității, car e la rândul
său permite realizarea echilibrului financiar.4
Analiza poziției financiare a unei întreprinderi se calculează folosind indicatori
calculați cu ajutorul informațiilor din bilanț5 precm activul net contabil/Situația netă, fondul
de rulment, nevo ia de fond de rulment și trezoreria netă.
Situația netă este un indicator financiar, care ne arată averea tuturor acționarilor la un
moment dat și se calcul eaza cu ajutorul relației. În condițiile în care societatea înregistrează
provizioane sau venituri î n avans, la calcularea situației nete se ia în calcul și scăderea
acestora împreuă cu datoriile totale. Așadar, situația netă devine egală cu capitalurile proprii și
totpdată exprimă valoarea activului care se poate realiza la un moment dat din perspectiva
lichidării activității. Situația netă se determină folosind informațiile din bilanțul financiar,
scăzând datoriile totale din activul total.
Valoarea pozitivă a situației nete pune în evidență o gestiune economică eficientă.
Indicatorul trebuie analizat și privind evoluției lui în timp, iar o creșterea constantă a situației
nete poate să sugereze o mărire a averii acționarilor, atingându -se astfel obiectivul principal al
managementului financiar.
Din punct de vedere financiar, bilanțul este un echilibru î ntre resursele atrase de
societate și alocările realizate. Fondul de rulment este considerat un indicator de echilibru
financiar pe termen lung care analizează finanțarea activelor care au o durată mai mare de un
an sau prin confruntarea resurselor permane nte cu alocările permanente, adică alocările
permanente se scad din capitalurile permanenete 6. Fondul de rulment este de fapt partea din
capitalurile permanente care a rămas la dispoziția societății după ce s -au finanțat imobilizările.

3 D.Mărgules cu (coordonator), „Analiza economico -financiară a întreprinderii, metode și tehnici”, Editura
Tribuna Economică, București, 1994, pag. 268
4 Stancu I., „Finanțe”, Editura Economică, București, 2003
5 http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/analiza -pozitiei -financiare -a-intreprinderii -a5050/ , accesat în
31.07.2019
6 Stroe R., „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura ASE București, București, 2003

5 Prin urmare, acest a este folosit de societate la finanțarea tuturor elementelor de activ
pe termen scurt, fiind elemente ce au nevoie de o lichiditate mai ridicată.
Nu se dorește un nivel mare al acestui indicator, pentru că ar presupune resurse pe
termen lung care s -au atr as în exces pentru finanțarea unor nevoi curente, așadar o gestiune
proastă la nivelul managementului financiar. Ele presupun cheltuieli pentru întreprindere,
acționarii așteptând o remunerație sub formă de dividende, iar creditorii vor încasa dobânzi
ceva mai mari. Se preferă ca fondul de rulment să fie la un nivel zero sau cât mai apropiat de
zero. Dacă rezultatul va fi pozitiv, atunci valoarea nu trebuie să fie mare față de capitalurile
permanente. Fondul de rulment poate fi calculat având în vedere echi librul financiar dintre
activele și capitalurile și datoriile societății sau prin scăderea din active le curente a datoriilor
curente.
Această metodă ia în vedere modul în care sunt finanțate toate activele curente pe
seama datoriilor curente. Așadar, fondu l de rulment financiar arată un surplus al activelor
circulante nete nefinanțate din datoriile temporare, punând în evidență un excedent de
lichiditate potențială.
Fondul de rulment propriu este un alt indicator de echilibru. Acesta evidențiază
structura d e finanțare al întreprinderii și practic gradul de autonomie financiară atunci când
este vorba despre fin anțarea nevoilor pe termen lung.
Dacă indicatorul este unul pozitiv, atunci societatea prezintă o independență pe
termen lung, astfel societatea va re uși să își finanțeze necesarul de active imobilizate din
resurse proprii. Dacă fondul de rulment propriu este pozitiv, iar întreprinderea are contractate
sau credite pe termen lung, acestea oferă o finanțare pentru nevoile pe termen scurt, ceea ce
nu poate fi considerat o gestiune eficientă.
Capitalurile permanente trebuie să acopere activul imobilizat și nevoia de fond de
rulment generat de activitatea de exploatare. Partea din capitalurile permanente excedentare
activului imobilizat, numită fond de rulmen t, servește la plata furnizorilor, așteptând ca
materiile prime să fie transformate în produse și acestea să fie vândute și încasate. Este
important ca aceste decalaje în timp, între plata cheltuielilor și încasarea veniturilor, să fie
suportate de capital urile permanente.
În plus, dat fiind faptul că nevoia de fond de rulment nu produce lichidități, este de
preferat ca finanarea ei să se facă nu din împrumuturi (care presupun ieșiri de lichidități cu o
anumită regularitate), ci pe seama capitalurilor propr ii7.

7 Stroe R., „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura ASE București, București, 2003

6 Necesarul de fond de rulment are în vedere echilibrul financiar pe termen scurt.
Astfel, indicatorul prezintă situația nevoilor financiare pe termen scurt ale societății în
comparație cu resursele acre au fost atrase pe termen scurt. Analiza acestui i ndicator se
realizează folosind infor mațiile din bilanțul financiar.
Valoarea pozitivă și totodată ridicată a acestui indicator sugerează că societatea are
alocări suplimentare pe termen scurt față de resursele atrase la același termen. Ceea ce
înseamnă că , finanțarea alocărilor pe termen scurt se poate realiza ori pe seama fondului de
rulment, ori pe seama creditărilor pe termen scurt. Valoarea negativă ne indică un surplus de
resurse pe termen scurt, un ciclu de afaceri rapid, ceea ce ne dorim de cele mai multe ori.
Totuși, sunt anumite sectoare de activitate unde este normal să obținem o valoare pozitivă.
Trezoreria netă8 este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități
echilibrate și eficiente. Ea evidențiază calitatea echilibrului finan ciar general al întreprinderii
atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive, in cadrul
mai multor exerciții succesive, demonstrează succesul întreprinderii în viata economică și
posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănesti pentru întărirea poziției ei pe piață.
Activele de trezorerie sunt reprezentate de lichiditățile efective, adică disponibilități,
și de lichidități potențiale, adică valori mobiliare de plasament. Pasivele de trezorerie sunt
reprezentate de creditele bancare curente, care pot fi: credite de trezorerie, credite de scont,
etc. Trezoreria netă este un indicator general de echilibru și analizează echilibrul financiar atât
pe termen lung, cât și pe termen scurt .
Dacă trezoreria netă e ste pozitivă, atunci surplusul monetar, expresia cea mai
concludentă a desfășurării unei activități eficiente, se va regăsi sub forma disponibilităților
bănești în conturi bancare și în casa. Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru
financiar, la încheierea exercițiului contabil sau un deficit monetar acoperit prin angajarea de
noi credite pe t ermen scurt.

I.2. Bilanțul – principala sursă informaționala a anlizei poziției finaciare
Ca documente financiare pentru analiza poziției și a performanțel or întreprinderii se
utilizează documentele sintetice, precum sunt: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și
notele explicative. Principalele surse informaționale utilizate în analiza poziției financiare sunt
situațiile financiare anuale, raportu l administratorilor și alte informații externe9.

8 http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC4_2016/Lucrari/L10.pdf , accesat în 22.07.2019
9 https://www.academia.edu/7486863/Analiza_pozi%C5%A3iei_financiare_Analiza_pozi%C5%A3iei_
financiare accesat în 31.07.2019

7 I.2.1. Bilanțul contabil
Bilanțul reflectă situația financiară a întreprinderii la un moment dat, constituind
principala sursă de apreciere a poziției financiare a întreprinderii. Bilanțul prezintă valoric
relațiile dintre mijloacele economice gestionate de către titularul patrimoniului și sursele de
finanțare a acestor mijloace. Totodată, prin bilanț este reflectat rezultatul anual generat de
gestionarea mijloacelor economice antrenate în procesele economico –financiare derulate prin
activitatea sa. „Bilanțul prezintă o imagine a întreprinderii ca deținătoare a unor resurse sau
active a căror valoare este egală cu valoarea drepturilor asupra acestora sau a surselor lor de
proveniență”10. Ca urmare, bilanțul poa te fi abordat din două puncte de vedere: economic și
juridic.
Din punct de vedere economic, bilanțul este definit ca totalitatea resurselor deținute
de întreprindere și modul de utilizare al acestor resurse, respectiv valoarea activelor și
proveniența ace stora. Interpretarea economică dată bilanțului se transpune sintetic prin
ecuația:
UTILIZĂRI – RESURSE
Figura I.2.1.1. Abordarea bilanțului contabil din punct de vedere economic
Conținutul noțiunii de „resurse” fiind definit ca datorii ale întreprinde rii față de
proprietari și față de creditori.
RESURSE DATORII DATORII FAȚĂ DE PROPRIETARI
DATORII FAȚĂ DE CREDITORI
Figura I.2.1.2. Structura datoriilor întreprinderii
Conținutul noțiunii al „utilizărilor“ de bunuri economice deținute de întreprindere,
ecuația de mai sus echivalează cu:
ACTIV – PASIV
Figura I.2.1.3. Prezentarea ecuației de echilibru a bilanțului contabil

Astfel, se poate defini bilanțul ca document contabil de sinteză prin care se prezintă
elementele de activ și de pasiv ale într eprinderii la încheierea exercițiului. Relația dintre
activele, datoriile și capitalurile proprii ale unei întreprinderi, așa cum sunt prezentate în
bilanț, caracterizează poziția financiară a întreprinderii.

10 B. E. Needles, Jr., H.R.Ande rson, J.C.Caldwell, „Principiile de bază ale contabilității”, Editura Arc
2001, pag 24.

8 În accepțiunea juridică, bilanțul contabil este definit ca fiind documentul d e sinteză
ce reflectă drepturi de proprietate și de creanță ale entității pe de o parte, iar pe de altă parte
datoriile entității față de proprietari și creditori.11
Tipurile de bilanț și utilitatea lor în analiza financiară su nt supuse regulilor contabile
și fiscale. Bilanțul contabil prezintă limite în evaluarea poziție financiare a întreprinderii. Ca
urmare, analiștii financiari au propus noi formate care să răspundă mai bine cerințelor de
apreciere a stării de sănătate finan ciară a unei întreprinderi. Principalele bilanțuri utilizate în
analiza financiară sunt bilanțul financiar (patrimonial) și bilanțul funcțional.12

I.2.2. Bilanțul financiar
Construcția bilanțului financiar are la bază optica evaluării economice a elementel or
patrimoniale și financiare, incluzând activele și resursele de care dispune întreprinderea
pentru desfășurarea activității, indiferent de regimul juridic al deținerii activelor. Totodată, în
elaborarea acestui format de bilanț se ține cont de lichiditat ea și exigibilitatea reală a
elementelor, astfel încât activele sunt grupate în funcție de lichiditate.
Active imobilizate cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mare de 1 an. Active
circulante cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mică de 1 an. Resursele sunt
structur ate în funcție de exigibilitate în mai multe categorii. Una ar fi categoria datorii lor ce
trebuie plătite într -o perioadă de până la un an , categoria datorii lor ce trebuie plătite în tr-o
perioadă mai mare de un an și categoria capital și rezerve.
Elementelor bilanțiere se pot reclasa prin excluderea din activul imobilizat a activele
fictive. Modificarea corespunzătoare a resurselor se realizează la nivelul capitalului propriu.
Prezentarea activelor la valoarea de piață și corec tarea corespunzătoare a capitalurilor proprii
se face prin includerea imobilizărilor financiare cu lichiditate mai mică de un an în investiții
financiare pe termen scurt și invers și prin includerea creanțelor cu lichiditate mai mare de un
an în active imo bilizate. Tratarea cheltuielilor înregistrate în avans fie ca active imobilizate,
fie ca active circulante, în creanțe, în funcție de lichiditat se face prin includerea veniturilor
înregistrate în avans în datorii cu exigibilitate mai mare ori mai mică de un an, în funcție de
caz și prin includerea în capital a subvențiilor nete pentru investiții aferente terenurilor și
mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit. Impozitele af erente sunt incluse în datorii.

11 Stancu I., Obreja Brașoveanu L., Stancu A.T., „Finanțe corporative. Volumul 1 – Analiza și
planificarea financiară”, Editura Economică, București, 2015
12 Cristea H. , Hete -Grava I., Hete -Grava Roxana, „Managementul financiarcontabil al organizaiilor”,
Editura Mirton, Timișoara, 2004

9 Excluderea simultană a capitalului subscris și nevă rsat atât din capitalul social al
întreprinderii, cât și din creanțe, din decontările cu asociații privind capitalul se face prin
includerea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli fie în datorii ce trebuie plătite într -o
perioadă până la un an, fie în datorii care trebuie sc plătite într -o perioadă mai mare de un an,
în funcție de exigibilitate.13
Retratările elemntelor financiar –patrimoniale sunt locația precum și leasingul
operațional care sunt contracte prin care întreprinderile utilizează active, iar acestea din punct
de vedere juridic nu sunt proprietatea acestora. Normele contabile prevăd ca elementele
aferente acestor contracte să nu fie evidențiate în bilanț. Aprecierea reală a situației
economice a întreprinderii impune rectificarea bilanțului c ontabil prin înscrierea în activ a
valorii contabile nete a bunului închiriat sau deținut pe baza unui contract de leasing
operațional și la datorii a valorii cumulate a redevențelor și, respectiv ratelor de leasing
operațional; efectele scontate neajunse la scadență constituie elemente ce trebuie luate în
considerare în evaluarea situației economico -financiare a întreprinderii. Raționamentele
acestei afirmații constau în aceea că, deși nu mai figurează în bilanțul contabil, ele mențin
răspunderea întreprin ederii până la scadență, și că scontarea efectelor comerciale are
semnificația apelării la credite bancare pe termen scurt. Se impune astfel, rectificarea
bilanțului contabil prin includerea în creanțe, a efectelor scontate neajunse la scadență și în
resur se, a creditelor bancare corespunzătoare.
Construirea acestui bilanț se face înaintea repartizării profitului. Principiile de
elaborare a acestui format de bilanț au în vedere participarea la finanțarea activității
întreprinderii și axează analiza pe patri moniul întreprinderii, ca garanție a creditorilor și
proprietarilor acesteia. Principalii indicatori de apreciere a echilibrului financiar determinați
pe baza bilanțului financiar sunt: patrimoniu net, ratele de structură patrimonială și financiară,
viteze le de rotație a elementelor bilanțiere, fondul de rulment, ratele de lichiditate și
solvabilitate.

13 https://conspecte .com/Bazele -Contabilitatii/bilantul -contabil -procedeu -de-baza-al-contabilitatii.html ,
accesat în 23.07.2019

10 I.2.3. Bilanțul funcțional
Constituirea întreprinderii și desfășurarea activității acesteia presupune fluxuri de
resurse și alocări. Analiza nevoilor î ntreprinderii și a modului lor de finanțare se realizează cu
ajutorul bilanțului funcțional, care are la bază delimitarea și analiza ciclurilor de funcționare a
întreprinderii. Această abordare a activității întreprinderii este realizată din optica continu ității
activității, evaluând contribuția fiecărei funcții la asigurarea echilibrului financiar.
Principalele cicluri de funcționare delimitate în activitatea întreprinderii prin
demersul funcțional sunt: ciclul operațiilor de investiții, ciclul operațiilor de finanțare, ciclul
operațiilor curente și ciclulu operațiilor de trezorerie.14
Fiecărui ciclu de funcționare îi sunt specifice anumite fluxuri de alocări și resurse
implicate de realizarea operațiilor respective.
Ciclul de investiție cuprinde operațiile de investiție și de dezinvestiție, efectuate de
întreprindere. Aceste operații implică alocări ce angajează întreprinderea pe termen lung,
considerate aciclice sau stabile, constituind elemente ale deciziei strategice a acesteia.
Ciclul de finanțare reprez intă fluxurile de utilizări implicate de ciclul de investiție, le
sunt asociate fluxuri corespunzătoare de resurse. Angajarea pe termen lung a întreprinderii,
presupune, pentru asigurarea echilibrului financiar, apelarea la resurse financiare cu
exigibilit ate corespunzătoare, respectiv la resurse stabile, aciclice, constituite, în principal, din
elementele capitalurilor proprii și împrumuturi pe termen mediu și lung.
Ciclul de exploatare cuprinde operațiile de aprovizionare – producție –
comercializare, car e implică utilizări sub forma stocurilor de materii prime și materiale,
producție în curs de execuție, produse finite, mărfuri precum și creanțelor de exploatare.
Resursele de finanțare a acestor nevoi sunt reprezentate de datorii față de furnizorii de
exploatare și de alte datorii de exploatare. Alocările și resursele implicate în acest ciclu de
funcționare a întreprinderii angajează întreprinderea pe termen scurt, fiind considerate ciclice.
Ciclul de trezorerie este reprezentată de trezoreria care se dete rmină ca diferența între
activele de trezorerie, reprezentate de sumele din casă și conturile la bănci și datoriile de
trezorerie, reprezentate de creditele pe termen scurt. Ca atare, acest ciclu cuprinde operațiile
privind deținerea și plasarea disponibil ităților întreprinderii și apelarea la credite pe termen
scurt, în caz de necesitate.15

14 https://conspecte.com/Bazel e-Contabilitatii/bilantul -contabil -procedeu -de-baza-al-contabilitatii.html ,
accesat în 23.07.2019
15 https://conspecte.com/Bazele -Contabil itatii/bilantul -contabil -procedeu -de-baza-al-contabilitatii.html ,
accesat în 23.07.2019

11 Structura bilanțului funcțional se prezintă astfel:
ACTIVE ACICLICE (STABILE) RESURSE ACICLICE (STABILE)
Active aciclice din exploatare Resurse aciclice din exploata re
Active aciclice din afara exploatării Resurse aciclice din afara exploatării
Active de trezorerie Trezoreria de pasiv

Principalele divergențe dintre bilanțul financiar și cel funcțional, care constituie
elementele de originalitate ale acestora con stau în principiile diferite de evaluare a
elementelor bilanțiere, respectiv la valoarea brută, pentru a reflecta eforturile investiționale.
De asemenea divergențele constă și în optica funcțională și la valoarea netă, pentru a permite
aprecierea valorii c ontabile și în optica patrimonială. Evidențierea activelor la valoarea brută
prin includerea amortizării și provizioanelor în valoarea activelor imobilizate și a
provizioanelor de depreciere în valoarea stocurilor și creanțelor presupune o retratare
coresp unzǎtoare a resurselor, în sensul includerii valorii ajustărilor efectuate în capital16.
Totodata, specifică abordării funcționale este includerea dobânzii în valoarea
datoriilor ce le implică. În bilanțul funcțional se remarcă o destindere a rigorii aplic ării
principiului prudenței, predominant în optica financiară, prin includerea în imobilizări a unor
cheltuieli cu efecte pe termen mediu și lung, aceasta presupune în contrapartidă, integrarea
valorii acestor elemente în resurse proprii, contrar bilanțulu i financiar care le ignoră,
considerându -le active fictive, diminuând atât activul cât și pasivul bilanțier.
Contrar principiului lichidității, specific bilanțului financiar, principiul
functionalitǎții prevede menținerea elementelor în postul înscris la o rigine, fără a ține seama
de realizarea acestora în timp.
Construirea acestui bilanț se face după repartizarea profitului. Echilibrul financiar în
concepție funcțională presupune corelarea resurselor cu nevoilor pe care le finanțează pe o
durată de viață similară. Astfel, activele stabile trebuie finanțate din resurse stabile, iar
activele ciclice din resurse ciclice. Datorită decalajelor dintre operațiile aferente ciclului de
exploatare această corelare nu se respectă, continuitatea activității implicând nevoi
permanente de resurse aferente activității curente. Asigurarea echilibrului presupune
acoperirea nevoii din resurse stabile și constituirea unui anumit nivel al trezoreriei societății.
Principalii indicatori de analiză a echilibrului financiar în con cepție funcțională sunt: fondul
de rulment net global, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

16 M.Petcu, „Analiza economico -financiară a întreprinderii”, Editura Economică, București, 2003, pag. 447

12 Capitolul II.
Modalități de analiză a poziției financiare a întreprinderii

Analiza structurii resurselor întreprinderii se realizează cu ajutorul ratelor calculate
ca raport între un element/grup de elemente bilanțiere și totalul grupului de elemente sau
activului/pasivului, pe baza bilanțului financiar. Construirea portofoliului de active și alegerea
modului lor de finanțare sunt determinate de factori teh nci, în funcție de specificul activității,
economici, financiari și juridici. Ca atare, ratele de structură a patrimoniului evidențiază
aspecte complexe vizând caracteristicile sectoriale, gestiunea întreprinderii, fiind deosebit de
utile în evaluarea tren durilor înregistrate, în sesizarea sensurilor și intensităților abaterilor față
de mediile sectoriale și principalii concurenți și luarea deciziilor corective în consecință.

II.1. Analiza poziției financiare pe baza indicatorilor de echilibru financiar
Situațiile financiare anuale au obiectivul de a constitui furnizarea informațiilor
despre pozișia financiară, despre performanța financiară și despre fluxurile de trezorerie ale
unei societăți.17
Conform Art. 18 aliniatul (1) din OMFP 1802 /2014 actualizat, e lementele directe
folosite la evaluarea poziției financiare sunt reflectate prin bilanț, iar acestea sunt activele,
datoriile și capitalurile proprii.
În aliniatul (2) al aceluiași articol avem definite aceste elemente principale.
În primul rând, un activ este o resursă controlată de către societate fiind rezultat al
unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să se genereze beneficii economice viitoare
pentru întreprindere. Când este probabilă realizarea beneficiului economic viitor de o
societate și are un cost ori o valoare care se poate evalua în mod credibil, activul va fi
recunoscut în contabilitate și va fi prezentat în bilanț.
În al doilea rând, o datorie este o obligație actuală a societății ce se realizează din
evenimente trecute și prin de contarea acestora se așteaptă să rezulte ieșirea resurselor care
încorporează beneficii economice. Datorie se recunoaște în contabilitate și se prezintă în
bilanț când este probabil că ieșirea resurselor încorporează beneficii economice și va rezulta
din decontarea obligațiilor prezente și când această valoare la care se va realiza decontare va
putea fi evaluată într -un mod credibil.

17 OMFP 1802 /2014 actualizat – Art. 17

13 Iar în al treilea rând, capitalurile proprii sunt reprezentate de interesul rezidual al
asociaților ori acționarilor în ac tivele unei societăți după deducerea datoriilor sale totale.18
Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii implică constituirea de active
specifice prin alocarea resurselor financiare angajate. Asigurarea echilibrului financiar
impune realizarea u nei anumite afectări a resurselor, respectiv ca resursele să rămână la
dispoziția întreprinderii un timp cel puțin egal cu cel al nevoii de finanțat. Determinarea și
analiza fondului de rulment se face în mod diferit în funcție de abordarea considerată
patrimonială și funcțională. 19
Privind principiile de construire a bilanțului patrimonial, în funcție de lichiditatea și
exigibilitatea elementelor patrimoniale, fondul de rulment se poate determina pe baza unor
relații.
Pornind de la partea de sus a bilanțul ui patrimonial, luând în considerare resursele și
activele cu durată de realizare mai mare de un an.
FR = Capital permanent (CPerm) – Active imobilizate (AI)
În acest context, fondul de rulment evidențiază excedentul resurselor permanente în
raport cu acti vele imobilizate nete, utilizat pentru finanțarea activelor circulante.
În funcție de structura capitalurilor permanente, fondul de rulment poate fi abordat ca
fond de rulment propriu și fond de rulment împrmutat.
Fondul de rulment propriu se calculează ca diferență între capitalul propriu și
activele imobilizate nete și evidențiază gradul de autonomie al întreprinderii în procesul
decizional vizând inves tițiile și finanțarea acestora:
FRP = CPR – AI.
Fondul de rulment împrumutat se determină la nivelul în datorării pe termen lung,
reprezentând diferența între fondul de rulment patrimonial și fondul de rulment propriu și
evidențiază îndatorarea pe termen lung la care apelează întreprinderea pentru fi nanțarea
activelor imobilizate:
FRÎ = Datorii cu scadență m ai mare de un an
Pornind de la partea de jos a bilanțului patrimonial, luând în considerare resursele și
activele cu durată de realizare mai mică de un an:
FR = Active curente – Datorii curente.

18 OMFP 1802 /2014 actua lizat – Art. 18
19 Stancu I., Obreja Brașoveanu L., Stancu A.T., „Finanțe corporative. Volumul 1 – Analiza și planificarea
financiară”, Editura Economică, București, 2015

14 În această formulă, fondul de rulment evidențiază excedentul de lichidități previzibil
a se realiza în raport cu exigibilitățile aferente, la nivelul activității curente. Analiza
comparativă a lichidităților pe termen scurt și a exigibilităților pe termen scurt evidențiază
următoarele situații:
 AC > Dc
 FR > 0, se constată existența unui fond de rulemnt, asigurându -se
solvabilitatea întreprinderii;
 AC< DC
 FR < 0, se evidențiază un excedent al resurselor curente în raport cu
nevoile curente, utilizat pentru finanțarea activele imobilizate.
 AC = DC
 FR = 0, se observă o corelare a activelor și datoriilor, care terbuie privită
cu atenție deoarece orice deficiență a desfășurării activității curente poate genera risc de
insolvabilitate.

Figura II.1. Schema de determinare a fondulu i de rulment patrimonial
Specific abordării funcționale, fondul de rulment este utilizat în special în aprecierea
modului de finanțare a activității întreprinderii. Fondul de rulment net global poate fi
determinat pornind de la structura bilanțului functio nal ca surplus de resurse stabile în raport
cu nevoile stabile, degajat în cadrul ciclului de investiții și de finanțare, destinat să susțină
activitatea ciclică:
FRNG = Resursele stabile – Alocări stabile
În resursele stabile se includ capitalurile propri i, provizioanele pentru riscuri și
cheltuieli, amortismentele și provizioanele aferente activelor, datoriile financiare, cu excepția
creditelor bancare curente, soldurilor creditoare ale dobânzilor și dobânzile înregistrate până
în acel moment. Considerare a resurselor stabile în mod global, fără a ține cont de originea lor,
justifică denumirea de fond de rulment net global20. Acesta mai poate fi determinat și ca
diferență între activele și resursele aferente activității curente:
FRNG = Active ciclice și de t rezorerie – Resurse ciclice și de trezorerie
Ca și în concepția patrimonială, asigurarea echilibrului presupune corelarea asigurării
resurselor la nivelul întreprinderii cu durata de viața a activelor pe care le finanțează.

20 file:///C :/Users/krisztina/Downloads/Analiza_pozitiei_financiare_Analiza_pozi.pdf

15 Constituirea fondului de rulment net global asigură finanțarea nevoilor de resurse
aferente activității ciclice și asigurarea unui anumit nivel al trezoreriei nete.
Diferența dintre nevoile și resursele activității ciclice a întreprinderii se numește
necesar de fond de rulment. Acest nec esar se înregistrează atât la nivelul activității de
exploatare, fiind explicat prin decalajele în timp între cumpărări și vânzări, care generează
stocurile, între înregistrarea veniturilor și încasarea acestora, care generează creanțele și între
cheltuiel i și plata acestora, care generează datorii, cât și la nivelul operațiilor din afara
exploatării.
În cadrul nevoi de fond de rulment distingem urmoătoarele rate:
 necesarul de fond de rulment pentru exploatare:
NFRE = Active ciclice de exploatare – Resurse ciclice de exploatare
în care:
Active ciclice de exploatare = Stocuri și avansuri acordate
+ creanțe din exploatare
+ cheltuieli înregistrate în avans privind exploatarea
Resurse ciclice de exploatare = Furnizori și avansuri primite
+ datorii fiscale și sociale aferente exploatǎrii
+ venituri înregistrate în avans din exploatare
 nevoia de fond de rulment în afara exploatării variază de la un exercițiu la altul:
NFRAE = Active diverse – Datorii diverse
în care:
Active diverse = Creanțe din afara expl oatǎrii
+ cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatǎrii
Datorii diverse = datorii din afara exploatǎrii (impozit pe profit)
+ venituri în avans din afara exploatǎrii
FRNG > NFR – fondul de rulment net global finanțează integral necesarul de fo nd de
rulment, excedentul de resurse regăsindu -se în trezoreria întreprinderii;
FRNG < NFR – fondul de rulment net global finanțează parțial necesarul de fond de rulment,
deficitul de resurse fiind finanțat prin credite bancare pe termen scurt.
Trezoreria netă (TN) este reprezentată de diferența dintre activele de trezorerie și
pasivele de trezorerie. Echilibrul financiar se exprimă cu ajutorul relatiei:
FRN = NFR + TN De unde, TN = FRN – NFR

16 Echilibrul financiar funcțional poate fi apreciat ut ilizând următoarele rate:
 rata de acoperire a capitalurilor investite:
100RexInvestite Capitaluriile surseDurab
unde: capitaluri investite = alocări stabile + NFR
 rata de acoperire a alocărilor stabile și indică măsura în care nevoile durabile sunt
finanțate din resurse stabile:
100Rexbile AlocariStaile surseDurab
 rata de acoperire a necesarului de fond de rulment prin fond de rulment net global și
indică gradul de acoperire a nevoii de finanțare a ciclului de exploatare din resurse
stabile:
100xNFRFRNG
 Rata de finanțare a activelor ciclice de explotare:
100xACEFRNG
unde: ACE= active ciclice de exploatare
 Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment din exploatre pe seama creditelor de
trezorerie:
100xNFRErezorerie CrediteDeT
 Rata marjei de securitate:
365xCAFRNG
Valori optime ale acestei rate trebuie să ia valori între 30 și 90 de zile, în funcție de
specificul domeniului de activitate.
 rata NFR – durata de rotație a necesarului de fond de rulment:
365xCANFR
 rata NFRE:
365xCANFRE
 rata NFRAE:
365xCANFRAE
 ratele de analiză a necesarului de fond de rulment – duratele de rotatie a stocului, durata
credit -client, durata credit –furnizor:
365xsiciat FluxAnualAStocMediu

17 II.2. Analiza poziției financiare pe baza ratelor
Ratele de structură a activului
Având în vedere structura activelor și modul de alocare a capitalurilor, se pot calcula,
în principal, următoarele rate de structură a activului:21
 rata activelor imobilizate (RAI):
100ImxActivTotalobilizate ActiveRAI
Mărimea acestei rate permite aprecierea riscului asumat de investitori și a
flexibilității financiare a întreprinderii. Cu cât valorile aceste i rate sunt mai ridicate cu atât
imobilizarea resurselor financiare este mai însemnată și, ca atare, riscul activității este mai
ridicat iar flexibilitatea financiară mai redusă.
Pornind de la structura activelor imobilizate se pot construi:
 rata imobiliză rilor necorporale (R IN):
100le iNecorpora ImobilizarxActivTotalRin
O pondere ridicată a activelor intangibile evidențiază interesul pentru achiziția sau
producerea de astfel de imobilizări, fiind specifică întreprinderilor mari care dispun de resurse
financiare suficient de semnificat ive pentru a le aloca în patente, licențe, a susține activități de
dezvoltare.
 rata imobilizǎrilor corporale (RIC):
100ImxActivTotalorporale obilizariCRIC
O ratǎ ridicatǎ a imobilizărilor corporale trebuie interpretată cu atenție: pe de -o parte
ea relevă existența unui risc ridicat asumat de către proprietari, ca urmare a lichidității scăzute
a acestor active, căruia îi corespunde în contrapartidă speranța obținerii unui profit
satisfăcător, iar pe de altă parte, menținerea competitivității tehnologice într -un mediu
dinamic presupun e modificări sistematice ale dotărilor tehnice.
 rata imobilizǎrilor financiare (RIF):
100ImxActivTotalinanciare obilizariFRIF
Întreprinderile mari, care beneficiază de situații financiare bune, prevăd în strategia
lor, investirea în titlurile financiare ale altor entități. Logica fi nanciară a acestor plasamente pe
termen lung rezidă în teoria marginalității, conștientizându -se limitele dezvoltării interne în
condiții de eficiență în creștere.
 rata activelor circulante (RAC):
100xActivTotalulante ActiveCircRAC

21 https://se -ag.spiruharet.ro/images/secretariat/secretariat -facultate -seag/Tem a_3_AD.pdf , accesat în 24.07.2019

18 Desfășurarea activității întreprinderii impli că constituirea la nivelul întreprinderii a
diferite categorii de stocuri, a căror conversie în lichidități, pentru recuperarea capitalului
investit și obținerea de profit, presupune transformarea în creanțe și realizarea ca
disponibilități. Importanța măr imii acestei rate în procesul decizional este cu atât mai mare cu
cât capitalul de lucru este finanțat într -o proporție semnificativă din credite pe termen scurt.
Analiza ratei activelor circulante poate fi detaliată pe elemente componente, în
funcție de p oziția în cadrul conversiei în numerar, relevând informații utile complexe:
 rata stocurilor (RS):
100xActivTotalStocuriRS
sau
100xulante ActiveCircStocuriRS
Asigurarea echilibrului financiar este direct dependentă de decizia de alocare a
capitalului în diverse proiecte de investiții ș i în capitalul de lucru aferent.
 rata creanțelor (RC):
100xActivTotalCreanteRC
sau
100xulante ActiveCircCreanteRC
Aprecierea acestei rate trebuie făcută în contextul specificului și uzanțelor sectoriale,
relevând aspecte privind: puterea de negociere cu clienții, natura creanțelor, g radul de
certitudine a încasǎrii lor, termenul de încasare, respectiv durata de imobilizare etc.
 rata investițiilor financiare pe termen scurt (R IFTS):
100xActivTotalurt PeTermenSc Financiare InvestitiiRIFTS

sau
100xulante ActiveCircurt PeTermenSc Financiare InvestitiiRIFTS

Eficiența gestiunii trezoreriei poate fi evaluată pe baza abilității între prinderii de a
plasa pe termen scurt excedentele de resurse financiare temporare în diverse titluri financiare
în vederea obținerii unor câștiguri financiare.

 rata casei și conturilor la bǎnci (RCCB):
100xActivTotaluriLaBanci CasaSiContRCCB
sau
100xulante ActiveCircuriLaBanci CasaSiContRCCB
Valorile acestei rate tr ebuie interpretate cu atenție în timp, în sensul că pe termen
scurt o valoare ridicată a sa relevă o capacitate de plată bună a întreprinderii, în timp ce, pe
termen lung, această situație poate releva imobilizarea resurselor financiare și costuri de
oport unitate.

19 Ratele de structură financiară
Procurarea resursele economice necesare activităților întreprinderii implică resurse
financiare, al căror cost și proporții au o incidență directă asupra poziției financiare a acesteia.
Diferitele rate de structură a resurselor financiare relevă importanța și evoluția în timp a
orientărilor politicii de finanțare22.
Aprecierea structurii financiare presupune calcularea următoarelor rate:
 rata autonomiei financiare (RAF):
100PrxPasivTotalopriu CapitalRAF
Valorile optime ale acestei rate, care asigură autonomia decizională a întreprinderii,
trebuie să fie de 1/3.
Extinderea analizei presupune calcularea unor variante de rate suplimentare utile în
aprecierea echilibrului financiar, prin corelarea diverselor resurse financiare. Calcularea rat ei
autonomiei financiare la termen (RAFT) se poate face în două ipostaze:
100Prxmanent CapitalPeropriu CapitalRAFT
, se indică ca optim raportul de 1/2 a celor două elemente.
100An aiMareDeUn oPerioadaM- iteIntr rebuiePlat DatoriiCeTPrxopriu CapitalRAFT

Valoarea optimă a acestui raport este de 100%.
Valorile acestor rate evidențiază raporturile exi stente între resursele proprii și datorii,
semnalând aspecte complexe vizând: nivelul de performanță al activității, disponibilitatea
asociaților/acționarilor de a suplimenta aporturile la capital, abilitatea întreprinderii de a -și
procura resurse externe (noi acționari, diverse împrumuturi). Totodată, această rată permite
evaluarea capacității de îndatorare a întreprinderii.
 rata stabilitǎții financiare (RSF):
100xPasivTotalmanent CapitalPerRSF
Această rată este deosebit de utilă în aprecierea echilibrului financiar, evidențiin d
importanța finanțării stabile a nevoilor întreprinderii.
 rata îndatorǎrii (RI):
100xPasivDatoriiRI
Analiza gradului de îndatorare se efectueazǎ prin evaluarea importanței datoriilor,
indiferent de exigibilitatea și natura lor, în raport cu totalul pasivului, r eflectând cât din
valoarea patrimoniului este finanțată din credit.

22 Dumbravă Mădălina, „Utilizarea funcției de regresie lineară multiplă pentru estimarea rezultatelor
firmei”, Simpozionul Internațional „Criza economică – previziune și impact pentru România”, Universitatea
„ARTIFEX”, Bu curești, Editura Artifex, București, 2009

20 Această rată evidențiazǎ aspecte referitoare la politica financiarǎ a întreprinderii și la
riscul financiar asumat în anumite condiții de exploatare. Fiind complementară ratei
autofinanță rii, valorile optime ale ratei îndatorării trebuie să se situeze sub 2/3.
În funcție de exigibilitatea datoriilor, se pot construi următoarele rate:
100manent CapitalPerAn aiMareDeUn oPerioadaM- iteIntr rebuiePlat DatoriiCeTx RI

100Prxopriu CapitalDatoriiRI

Analiza activului net
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii
după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuției acestora ca urmare a alocării și
implicării capitalurilor în activitatea sa.23
Activul net poate fi determinat pe baza a două metode:
 metoda sintetică: A net = A total – Datorii
Valoarea patrimonială a unei întreprinderi coincide cu activul net contabil, respectiv
cu capitalurile proprii determinate ca diferență între activul total constituit și datoriile totale
contractate. Constituirea și dezvoltarea întreprinderii impl ică aporturi de resurse necesare
susținerii financiare a activelor necesare desfășurării activității fundamentate pe baza deciziei
strategice.
În mărimi relative, patrimoniul net este sinonim cu rata solvabilității globale a
întreprinderii, calculată ca r aport între activele totale și datorii. Evoluția patrimoniului net se
poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale, precum și
prin modificările intervenite în structura acestora.
 medota auditivă: A n = K s + R z + R r + R e – Rrep
Activul net, în acest caz, se determină prin însumarea surselor proprii de finanțare a
întreprinderii: capital social (Ks), rezerve (Rz), rezultat reportat (Rr) și rezultatul exercițiului
(Re) corectat cu repartizările efectuate din acesta în curs ul exercițiului respectiv (Rrep).
Calitatea gestiunii resurselor implicate în activitatea întreprinderii, concretizată în
profit sau pierdere, constituie sursa proprie internă de afectare a capitalurilor proprii. Plusul
sau minusul rezultat din reevaluare a imobilizărilor corporale, constituie componente ale
capitalului propriu, solicitate de necesitatea reflectării imaginii fidele a valorii patrimoniului.

23 Moșteanu Tatiana, Iacob Mihaela, „Teorii și abordări privind scopul și principiile analizei cost –
beneficiu”, Economie teoretică și aplicată, nr. 11 (528) (supliment), Editura Asociația Generală a Economiștilor
din România – AGER, 2008

21 Potrivit principiului permanenței metodelor, întreprinderea trebuie să asigure
continuitatea aplicări i acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate
și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor. „Modificările politicii contabile sunt
permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabi l sau au ca rezultat informații
mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile întreprinderii”24.
Rezervele constituite prin modificările politicilor contabile sunt elemente ale
capitalurilor proprii, cu caracter nemonetar, influențând avuția p roprietarilor, ce rămân la
dipoziția întreprinderii pe toată durata de funcționare a acesteia.

Analiza ratelor de rotație a elementelor patrimoniale
Aprecierea gestiunii întreprinderii presupune analiza comportamentului elementelor
patrimoniale, din punct de vedere al importanței și al duratei lor în cadrul circuitului
economic. În această abordare, complementar informațiilor furnizate de ratele de structură, se
calculează și analizează ratele de rotație a elementelor patrimoniale 25.
Vitezele de rotație se exprimă în zile sau număr de rotații, evidențiind aspecte
complexe referitoare la specificul și durata ciclului de exploatare, gestiunea elementelor
patrimoniale și la factorii conjuncturali ce pot afecta activitatea întreprinderii.
În practică, viteza de rotație a elementelor bilanțiere se determină prin raportare la
cifra de afaceri, ca indicator sintetic de apreciere a activității de producție și comercializare a
întreprinderii. Viteza de rotație a activului, ca număr de rotații, se determină pe baza re lației:
Activceri CifraDeAfaVR

Având în vedere faptul că, în condițiile stabilirii corecte a menirii și obiectivelor
întreprinderii și a dotării în consecință, performanța și consolidarea poziției financiare sunt
dependente de calitatea activității curente, se impun e, în acest context problematic, analiza
vitezei de rotație a activelor circulante (VR). Acest indicator se exprimă ca:
 număr de rotații (N):
circulante activelor al mediu soldul)(ceri CifraDeAfaNVR
 durată în zile (Dz):
xT NVRceri CifraDeAfacirculante activelor al mediu soldul)(

24 OMFP nr. 3005 din 2009
25 Vintilă Georgeta, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008

22 Identificarea factorilor de influență asupra vitezei de rotație a activelor circulante (în
zile), sesizarea deficiențelor și stabilirea direcțiilor corective de redresare și îmbunătățire a
situației presupun apelarea la analiza factorială, pe baza următoarei scheme:

Figura II.2. Vitezei de rotație a activelor circulan te exprimat ca durată în zile.
Ca aspect metodologic, trebuie menționat faptul că, pentru asigurarea coerenței
indicatorilor utilizați, este necesară luarea în calcul a soldului mediu al creanțelor corectat cu
cota medie de TVA. Eficacitatea întregului pro ces desfășurat de întreprindere presupune
accelerarea vitezei de rotație a activelor. Accelerearea sau încetinirea vitezei de rotație se
concretizeazǎ în eliberǎri sau imobilizǎri de resurse, determinate pe baza relației:
Eliberare ( -) / imobilizări (+) = (Dz 1 – Dz0) * CA 1/T

Analiza lichidității și solvabilității
Elemente relevante în aprecierea poziției financiare, noțiunile de lichiditate și
solvabilitate sunt definite în Standardele Internaționale de Contabilitate26 astfel: lichiditatea se
referă la disp onobilitatea de a utiliza numerarul în viitorul apropiat după luarea în calcul a
obligațiilor financiare aferente acestei perioade, iar solvabilitatea se referă la disponibilitatea
de a utiliza numerarul pe o perioadă mai lungă de timp, în care urmează să se onoreze
angajamentele financiare scadente.
În funcție de poziția deținătorului de interese, lichiditatea poate fi abordată ca:
abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid și abilitatea unei întreprinderi de a -și
onora la scadență obligațiile de plată prin transformarea în lichidități a activelor curente care
le-au implicat.
Din punct de vedere analitic, se impune următoarea specificație: lichiditatea este
proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, solvabilitatea reprezi ntă
capacitatea întreprinderii de a -și onora obligațiile la scadență, iar capacitatea de plată
reprezintă solvabilitatea imediată și relevă capacitatea mijloacelor bănești disponibile la un

26 Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, pag.62

23 moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (până la 15 -30 de zile) de a acoperi
obligațiile scadente pentru același interval de timp.

Lichiditatea
Principalele instrumente de apreciere a lichidității sunt: fondul de rulment, ratele de
lichiditate și analiza tabloului fluxurilor de numerar.
Principalele rate de lich iditate sunt:
 rata lichidității generale (RLG):
ente DatoriiCurnte ActiveCureRLG
Această rată evidențiază măsura în care activelor curente acoperă obligațiile curente.
Valorile acestei rate semnalează existența (RLG > 1) sau nu (RLG < 1) a fondului de rulment.
O situație con siderată satisfăcătoare este relevată de un nivel de 1,5 – 2, în timp ce
valorile subunitare ale ratei evidențiază dificultăți în asigurarea lichidității întreprinderii.
 rata lichidității imediate (RLP) – testul acid:
ente DatoriiCurStocuri nte ActiveCureRLP
Valorile considerate sati sfăcătoare ale acestei rate se situează în intervalul 0,8 – 1,
probleme în achitarea obligațiilor curente scadente fiind semnalate de valori mai mici de 0,5
ale acestei rate. Și în cazul acestei rate se impun comparații cu nivelurile medii înregistrate pe
sector și cu cele ale concurenților.
 rata lichidității la vedere (RSI):
ente DatoriiCururiLaBanci CasaSiContRSI
Valoarea considerată satisfăcătoare pentru această rată este de 0,3. Principala limită a
utilizării acestei rate în aprecierea lichidității întreprinderii constă în modifi carea substanțială
în timp a trezoreriei. Aprecierea acestei rate trebuie făcută cu atenție deoarece valorile ridicate
pot semnala imobilizări de resurse și costuri aferente, relevând solvabilitatea întreprinderii la
un moment dat, fără a furniza informați i considerate medii ca relevanță, în timp ce valorile
reduse, deși pot semnala probleme ale echilibrului financiar, se pot obține în condițiile unei
situații financiare bune, în cazul în care lichiditatea elementelor în care au fost alocați banii
este ridi cată, respectiv atunci când aceste elemente au o viteză de rotație rapidă, asigurând un
plus de câștig. Asigurarea capacității de plată presupune desfășurarea unei activități rentabile.

Solvabilitatea
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei societăți d e a face față scadențelor pe
termen mediu și lung și depinde de mărimea datoriilor și costurilor de îndatorare. În măsura în
care activul real este suficient să îi permită plata datoriilor, întreprinderea este solvabilă.

24 Aprecierea în valori absolute a so lvabilității se realizează pe seama patrimoniului net,
determinat ca diferența în tre activele totale și datorii:
ale DatoriiTotActivTotalRSG

Valoarea minimă a ratei solvabilității globale se consideră 1,4 (în cazul în care
ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanțare este de 30%)27.
Valorile subunitare relevă starea de insolvabilitate a întreprinderii.
Dacă SN > 0, există un activ net contabil pozitiv, iar dacă SN <0 atunci există defapt
un activ net contabil negativ, în timp ce activul net contabil pozitiv și crescătoare evidențiază
existența unei solvabilități necesare pentru acoperirea datoriilor din active nete.
Rata solvabilității patrimoniale trebuie fie de o valoare minimă cuprinsă între 0.3 și
0.5, iar valorile mai mari de 0.5 ref lectă o situație normală. Ratele de solvabilitate
patrimonială generală cu valori peste limitele admise evidențiază un echilibru financiar bun pe
termen lung care să permiă acoperirea datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung
din capitaluri le proprii. Rata solvabilității generale evidențiază nivelul în care totalul de
datorii este acoperită de către activele totale ale firmei. Rata solvabilității curente reprezintă
nivelul de acoperire a serviciului datoriei. Dacă rata solvabilității curente va fi mai mică de 3,
situația financiară a firmei va prezenta un punct slab.

II.3. Analiza modificării poziției financiare pe baza tabloului de finanțare
Tabloul de finanțare a activității unui agent economic este ilustrat de conținutul
bilanțului în car e soldurile conturilor patrimoniale sunt restructurate prin prisma asigurării
posibilității de a determina indicatori financiari specifici precum fondul de rulment financiar,
propriu, împrumutat și total, necesarul de fond de rulment, trzoreria netă, capac itatea de
autof inanțare realizată și necesară.
Pentru a surprinde fluxurile nete de trezorerie, practica financiară a elaborat tabloul
de finanțare, pe baza bilanțului și a contului de rezultate. Bilanțul descrie situația
întreprinderii, la un moment dat, ca rezultat al fluxurilor fizice și financiare, iar contul de
rezultate înregistrează cheltuielile și veniturile ocazionate de aceste fluxuri.
Separând cheltuielile plătibile în cursul exercițiului financiar, de cele a caror plată
este scadentă în exerciți ile următoare și veniturile încasabile în cursul exercițiului, de cele

27 G.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu (co lectiv de coordonare), „Analiză economico -finaciară”, Editura
Economică, București , 2004, pag. 362.

25 încasabile în viitor, se poate determina situația trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al
exercițiului (cash -flow-ul).
Dacă fondul de rulment permanent depășeste marimea necesarulu i de fond de
rulment permanent, agentul economic dispune la încheierea exercițiului financiar de o
trezorerie netă pozitivă, de un excedent financiar, care -i asigură autonomia financiară și
respectiv echilibrul financiar pe termen scurt. În situația în car e trezoreria netă este negativă,
fondul de rulment permanent este mai mic decât necesarul de fond de rulment, agentul
economic respectiv recurge la masura de a contracta credite bancare pe termen scurt pentru
acoperirea financiara a nevoilor temporare. Pri n urmare, când trezoreria netă este negativă se
semnalează un dezechilibru financiar la încheierea exercitiului, care a fost acoperit prin
credite pe termen scurt, crescând astfel dependența față de sistemul bancar.
Analiza în dinamica a trezoreriei nete n e permite sa cunoaștem fluxul de mijloace
bănești cunoscut și sub denumirea de "cash -flow". Un flux bănesc pozitiv ne permite să
apreciem că există o capacitate de finanțare în creștere, o prosperitate financiară care asigură o
posibilă creștere economică.
Starea de echilibru sau de dezechilibru financiar este atestată și pe baza nivelului
indicatorilor care se referă la capacitatea de autofinanțare. Capacitatea de autofinanțare
realizată cuantifică proporția efectivă în care fondul de rulment financiar sau fondul de
rulment permanent acoperă nevoile temporare:
CAF =
100xrare NevoiTempoFR .
Capacitatea de autofinanțare necesară se calculează prin raportarea necesarului de
fond de rulment permanent la nevoile temporare, iar expresia sa cifrică dimensionează limita
operațională optimă peste care se apreciază existența unei stări de echilibru financiar:
CAFN =
100xrare NevoiTempoNFR .
În funcție de evoluția teoriei și practicii financiare, s -au elaborat diferite tipuri de
tablouri de finanțare, de la tabloul plurianual de fluxuri f inanciare la tabloul explicativ al
variatiei trezoreriei.
Tabloul fluxurilor financiare, urmărite pe mai mulți ani, pornea de la primordialitatea
capacității de autofinanțare, parte din valoarea adăugată ce revine întreprinderii ca o sursă
stabilă (permane ntă) de (auto)finanțare a dezvoltării economice. De asemenea, acest tablou
ține cont de separarea activității întreprinderii, în activitatea de exploatare, financiară și
excepțională.

26 Tabloul fluxurilor, după teoria financiară are, ca principiu de elabora re, teorema lui
Modigliani și Miller (1958), după care valoarea unei întreprinderi crește proporțional cu rata
îndatorării, ca urmare a efectului de levier (dacă rata rentabilității economice este superioară
ratei dobânzii).
Tabloul explicativ al variației trezoreriei este ultimul model al tabloului de finanțare
care a fost recomandat, în anul 1989, de către Ordinul Experților Contabili din Franța.
Variația globală a trezoreriei este relatată prin soldul de trezorerie, rezultat din
gestiunea activelor reale și prin cel rezultat din operațiunile de capital privind investățiile și
finanțările. Când fluxurile reale și cele monetare nu coincid (și acesta este cazul general)
trezoreria se asigură prin decalaje de plăți asociate acestor fluxuri. Schema funcțională a
acestui tablou de trezorerie evidențiază contribuția a trei funcții esențiale ale gestiunii
financiare la variația trezoreriei întreprinderii. Cele trei funcții explicative ale trezoreriei sunt
exploatarea, investiția și finanțarea.
Tabloul fluxurilor d e trezorerie este, în fapt, varianta europeană a „Statment of Cash
flow” din literatura anglo -saxonă. Principalul său atuu informativ este de a explica care este
contribuția operațiunilor de gestiune curentă și cea a operațiunilor de capital la variația
trezoreriei întreprinderii. Reconstituirea fluxurilor de trezorerie, după natura operațiilor (de
gestiune și de capital), permite obținerea unei aprecieri cantitative asupra eventualelor
dificultăți de trezorerie, adică posibilitatea de a se depista originea dificultăților.

27 Capitolul III.
Studiu de caz la S.C. Alimentara S.A. Slatina

III.1. Prezentarea generală a societății comerciale
A. Date de identificare
Denumirea societatii comerciale: Societatea ALIMENTARA S.A. SLATINA
Sediul social: Mun. Slat ina, str.Arinului nr. 1, Jud. Olt, cod poștal 230022
Nr. Reg.Comerțului: J28/62/1991
CUI/CIF: RO1513357
Numar de ordine in Registrul Comertului: J28/62/1991
E-mail: alimentara.slatina@yahoo.com
Website: www.alimentara -slatina.ro
Telefon/Fax: 0249/422092, 0 249/422451
Capitalul social subscris și vărsat: 998.988 lei.
Principalele caracteristici ale valorilor mobiliare emise de societatea ALIMENTARA
SA: Actiunile emise de societate sunt nominative, emise in forma dematerializata, prin
inscriere in cont.
Societ atea deține spații comerciale amplasate în municipiul Slatina. Spațiile
comerciale au fost modernizate în vederea inchirierii lor. Societatea detine acte de proprietate
asupra tuturor activelor corporale ale societății care sunt înregistrate în cartea func iară.
B. Conducerea/Personalul firmei:
Consiliul de Administrație are urmatoarea componență:
În AGOA din data de 10.04.2017 a fost reales consiliul de administrație format din 3
membri, pentru un mandat de 2 ani, începând din data de 01.05.2017, în urmatoare a
componentă:
1. Țenea Aurel
– Vârsta – 70 ani
– Calificare – economist
– Funcția – administrator
– Vechime în funcție – 7 ani 2. Cimpoeru Ana
– Vârsta – 49 ani
– Calificare – economist
– Funcția – administrator
– Vechime în funcție – 5,3 ani 3. Cimen Laur a-Mihaela
– Vârsta – 43 ani
– Calificare – jurist
– Funcția – administrator
– Vechime în funcție – 7 ani

28 Conducere executivăeste formată din:
1. Forțan Procopie Director General
– conform Contractului de mandat nr.
945/28.08.2017, de la data de 01.09.2 017, pana la data
de 31.12.2018.
– Vârsta – 58 ani
– Calificare – economist
– Funcția – Director General
– Vechime în funcție – 1,4 ani Niță Carmen Ana
– Vârsta – 54 ani
– Calificare – economist
– Experiență – Alimentara S.A.
– Vechime – 3,9 ani

C. Descrier ea activității curente:
Obiectul principal de activitate este comerțul cu amănuntul în magazine
nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, cod CAEN
4711, iar activitatea preponderentă efectiv desfășurată este închiriere a și subînchirierea
bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, cod 6820.
În anul 2018 cele mai mari venituri ale societății au fost obținute din închirierea
spațiilor comerciale.
Societatea s -a înființat în anul 1991, înregistrată la Registrul comerțului sub nr.
J28/62/1991.
Nu se constată o fuziune sau reorganizare a societății în timpul exercițiului financiar.
În anul 2018, societatea a înregistrat vânzări de active fixe în valoare de 8.742 lei și
de de titluri imobilizate (acțiuni deținute la TGN Trans gaz) respectiv un număr de 84 acțiuni,
în valoare de 27.848 lei.

III.2. Analiza poziției financiare la S.C. Alimentara S.A. Slatina
Orice manager trebuie să aibă, ca obiectiv, o creștere economică echilibrată,
respectiv un sold pozitiv al activității de exploatare, pentru care să angajeze o îndatorare, de
asemenea, echilibrată, respectiv un sold financiar pozitiv. De aceea calcula indicatorii
necesari determinării poziți ei financiare a întreprinderii.

III.2.1. Analiza indicatorilor de echilibru financiar
FR = Capital permanent – Active imobilizate, sau
FR = Active curente – Datorii Curente
FR 31.12.2017 = 10.361.965 – 8.900.179 = 1.461.786

29 FR 31.12.2018 = 10.796.562 – 10.680.100 = 116.462

– fond de rulment propriu:
FRP = Capital propriu – Active imobil izate
FRP 31.12.2017 = 10.345.965 – 8.900.179 = 1.445.786
FRP 31.12.2018 = 10.780.562 – 10.680.100 = 100.462

– fond de rulment împrumutat:
FRÎ = Datorii cu scadență mai mare de un an
FRÎ 31.12.2017 = 0
FRÎ 31.12.2018 = 0

– nevoia de fond de rulment:
NFR = (Stocuri + Creanțe) – (Datorii de exploatare pe termen scurt)
NFR 31.12.2017 = 44.872 – 43.213 = 1.659
NFR 31.12.2018 = 39.579 – 45.025 = – 5.446

Nevoia de fond de rulment pozitiv (în 2017) arată un surplus de necesar temporar
fațǎ de resursele temporar e care pot fi imobilizate, putând să fie o situație normalǎdoar dacǎ
acesta este consecința unei investiții privind creștere a necesarului de finanțare a ciclului de
exploatare. Nevoia de fond de rulment negativ (în 2018) reprezintă un surplus de resurse
temporare fațǎ de capitalurile circulante. Aceste necesități temporare fiind mai mici decât
resursele temporare care pot fi imobilizate. Este o situație favorabilă dacǎ este consecința
accelerării rotației activelor circulante, urgentării încasărilor și înc etinirii plǎților.

– fondul de rulment net global: FRNG = Resursele stabile – Alocări stabile
FRNG 31.12.2017 = (10.345.965 + 16.000 + 416.998) – 8.900.179 = 1.878.784
FRNG 31.12.2018 = (10.780.562 + 16.000 + 589.339) – 10.680.100 = 705.801

– trezoreria netă: TN = FR – NFR
TN 31.12.2017 = 1.461.786 – 1.659 = 1.460.127
TN 31.12.2018 = 116.462 – (- 5.446) = 121.908

30 Nr. Crt. Specificație (Simbol) 31.12.2017 31.12.2018
1. Fond de rulment (FR) 1.461.786 116.462
2. Nevoia de fond de rulment (NFR) 1.659 – 5.446
3. Fondul de rulment net global (FRNG) 1.878.784 705.801
4. Trezoreria Netă (TN) 1.460.127 121.908
Tabelul III.2.1. Analiza fondului de rulment și a trezoreriei nete

Trezoreria înregistrează valori negative pe parcursul perioadei analizate, ca urmar e a
valorilor mult mai mari înregistrate de nevoia de fond de rulment comparativ cu fondul de
rulment. Aceasta situație semnifică un dezechilibru financiar concretizat într -un deficit
monetar care a trebuit acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situație
determină o limitare a autonomiei financiare pe termen scurt.
Echilibrul financiar funcțional poate fi apreciat utilizând și următoarele rate:
 rata de acoperire a alocărilor stabile:
31.12.2017 =
8.900.179963.778.10 x 100 = 121, 11
31.12.2 018 =
100.680.10901.385.11 x 100 = 106,61

 rata de acoperire a necesarului de fond de rulment prin fond de rulment net global:
31.12.2017 =
1.6591.878.784 x 100 = 113.257,98
31.12.2018 =
5.446 -705.801 x 100 = – 12.959,99

 rata marjei de securitate:
31.12.2017 =
365 1.286.2321.878.784x = 533,15 zile
31.12.2018 =
3651.217.401705.801x = 0,21 zile

 rata NFR – durata de rotație a necesarului de fond de rulment:
31.12.2017 =
365232.286.11.659x = 0,47 zile
31.12.2018 =
3651.217.4015.446 -x = 1,63 zile

31 III.2.2. Analiza ratelor de structură
Activ total = active i mobilizate + active circulante + cheltuieli în avans
Activ total: 31.12.2017 = 8.900.179+1.504.784+215 = 10.405.178
Activ total: 31.12.2018 = 10.680.100+161.283+204 = 10.841.587

 rata activelor imobilizate (R AI):
RAI 31.12.2017 =
5360,85 100178.405.10179.900.8 x
RAI 31.12.201 8 =
5104,98 100587.841.10100.680.10 x

Figura III.2.2.1. Ponderea activelor la S.C Alimentara S.A. Slatina

Interpretare:
2017.12.31 18.12.31 RAI RAI  

 Crește ponderea activelor imobilizate în total activ ca urmare a faptului că activele
imobilizate se modifică într -o proporție mai mare decât activul total.
 Această modificare se apreciază ca fiind benefică pentru o întreprindere doar dacă duce la
creșterea veniturilor totale într -o măsură mai mare decât creșterea activelor imobilizate.

O creștere a ratei imobilizărilor în 2018 față de anul 2017 semnifică o consolidare,
modernizare a insfrastructurii întreprinderii care are consecințe favorabile în direcția creșterii
credibilității firmei în fața investitorilor și ai creditorilor. Totuși i mobilizare prea mare a
capitalului în active imobilizate poate crea pe termen scurt probleme de lichiditate financiară,
dacă întreprinderea nu dispune de suficient numerar pentru finanțarea afacerilor curente.

32  rata imobilizărilor necorporale (R IN):
RIN 31.12.2017 =
0052,0 100178.405.10544 x
RIN 31.12.2018 =
0008,0 100587.841.1078 x

Concluzie: R IN 31.12.2018 < RIN 31.12.2017
 pe termen scurt prin amortizare afectează costurile, riscul de exploatare și fluxul de
numerar;
 pe termen mai lung ar trebui să reducă costurile și să sporeas că volumul vânzărilor.

 rata imobilizărilor corporale (R IC):
RIC 31.12.2017 =
6838,26 100178.405.10498.776.2 x
RIC 31.12.2018 =
4381,23 100587.841.10071.541.2 x

Concluzie: R IC 31.12.2018 < RIC 31.12.2017
 pe termen scurt prin amortizare afectează costurile produselor, riscul de exploatare și
fluxurile de numerar;
 pe termen mai lung ar trebui să reducă nivelurile costurilor, dacă investițiile se fac în
tehnologii performante și să sporească volumul vânzărilor, pe seama sporirii calității.

 rata imobilizărilor financiare (R IF):
RIF 31.12.2017 =
8470,58 100178.405.10137.123.6 x
RIF 31.12.2018 =
0715,75 100587.841.10951.138.8 x

Concluzie: R IF 31.12.2018 > RIF 31.12.2017
 Indicatorul reflectă politica de investiții financiare a firmei, exprimând intensitatea
relațiilor financiare pe care o firmă le -a stabilit cu alte întreprinderi.

Rata act ivelor imobilizate poate fi exprimată ca o sumă a celor trei rate
complementare, după structura imobilizărilor.

33 RAI 31.12.2017 = 0,0052+26,6838+58,8470 = 85,5360
RAI 31.12.2018 = 0,0008+23,4381+75,0715 = 98,5104
În concluzie, rata activelor imobilizate a c rescut în 2018 față de 2017 datorită
creșterii ratei imobilizărilor financiare într -o măsură mai mare față de imobilizările corporale
și necorporale.

 Rata activelor circulante (R AC):
RAC 31.12.2017 =
100178.405.10784.504.1x = 14,4618
RAC 31.12.2018 =
100587.841.10283.161x = 1,4876

 Rata stocurilor (R S):
RS 31.12.2017 =
100784.504.155x = 0,0037
RS 31.12.2018 =
100283.16155x = 0,0341

 Rata creanțelor (R C):
RC 31.12.2017 =
100784.504.1817.44x = 2,9783
RC 31.12.2018 =
100283.161524.39x = 54,5059

 Rata investițiilor financiare pe termen scurt (R IFTS):
RIFTS 31.12.2017 =
100784.504.1496.400.1x = 93,0695
RIFTS 31.12.2018 =
100283.1610x = 0

 Rata casei și conturilor la bănci (R CCB):
RCCB 31.12.2017 =
100784.504.1416.59x = 3,9484
RCCB 31.12.2018 =
100283.161704.121x = 0,7545

34 Pasiv total = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt
Pasiv 31.12.2017 = 10.361.965 + 43.213 = 10.405.178
Pasiv 31.12.2018 = 10.796.562 + 45.025 = 10.841.587

 Rata autonomiei globale / financiare (R AF):
Capital propriu = capital + prime de capital + rezerve de reevaluare + rezerve + sau –
rezultatul reportat + sau – rezultatul exercițiului – repartizarea profitului
RAF 31.12.2017 =
100178.405.1010.345.965x = 99,4309
RAF 31.12.2018 =
100587.841.1010.780.562x = 99,4371

 Rata stabilității financiare (R SF):
Capital permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri și cheltuieli + datorii pe
termen lung
RSF 31.12.2017 =
100178.405.1010.361.965x = 99,5846
RSF 31.12.2018 =
100587.841.1010.796.562x = 99,5847

 Rata îndatorării globale (R ÎG):
RÎG 31.12.2017 =
100178.405.1043.213x = 0,4153
RÎG 31.12.2018 =
100587.841.1045.025x = 0,41 52

35 Tabelul str ucturii bilanțului financiar arată astfel:

Nr.
Crt. Indicatori 31.12.2017 31.12.218
1. RAI 85,5360 98,5104
2. RIN 0,0052 0,0008
3. RIC 26,6838 23,4381
4. RIF 58,8470 75,0715
5. RAC 14,4618 1,4876
6. RS 0,0037 0,0341
7. RC 2,9783 54,5059
8. RIFTS 93,0695 0
9. RCCB 3,9484 0,7545
10. RAF 99,4309 99,4371
11. RSF 99,5846 99,5847
12. RÎG 0,4153 0,4152

Taebel III.2.2. Analiza structurii bilanțului financiar

Rata autonomiei f i nanciare Rata stabilității f i nanciare Rata îndatorării globale020406080100120Ratele de structură f i nanciară
2017 2018

Figura III.2.2.2. Ponderea ratelor de structură financiară la S.C. Alimentara S.A. Slatina

36 Interpretarea rezultatelor analizei:
 rata imobilizărilor corporale a scăzut în perioada analizată, ceea ce demonstrează
reducerea capitalului investit de întreprindere în active imobilizate de la 26,6838% la
23,4381%; în paralel, se observă tot o scădere a ponderii activelor circulante în activul total de
la 14,4618% la 1,4876%, ceea ce explică scăderea flexibilității întreprinderii la cerințele
mediului extern; valorile ratei activelor circulante indică faptul că întreprinderea analizată are
un profit industrial.
 rata imobilizarilor necorporale are valori nesemnificative, diminuarea ponderii
imobilizărilor necorporale în activul total sugerează că nu s -au mai făcut achiziții de către
programe informatice etc.
 valorile semnificative ale ratei imobilizărilor financiare sugerează faptul că
întreprinderea s -a angajat în operațiuni de capital, într -o măsura mai mare.
 creșterea ratei stocurilor de la 0,0037% la 0,0341%, este un aspect nefavorabil pentru
întreprindere, care imobilizează mai multe res urse financiare în stocuri.
 majorarea ratei creanțelor comerciale, de la 2,9783% la 54,5059%, este rezultatul
sporirii volumului vânzărilor și acordării unor termene de decontare mai mari clienților.
 diminuarea ratei disponibilităților este efectul imobili zării lichidităților întreprinderii
în creanțe comerciale, dar nu are dificultăți de lichiditate.
 rata autonomiei financiare globale a întreprinderii este peste limita impusă de literatura
franceză, adică peste 33%, ceea ce înseamnă că firma are o capacita te bună de lichiditate. Sub
limita de 50% firma se află într -o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de
insolvabilitate și este afectată autonomia ei financiară.
 rata stabilității financiare este destul de mare, ceea ce îi asigura un grad de si guranță
întreprinderii; în structuta capitalului permanent, predomină, și în 2017, și în 2018, capitalul
propriu.

37 III.2.3. Analiza activului net
O primă evaluare a întreprinderii este dată de indicatorul situația neta, denumit și
activ net, a carui mărime este redată în tabelul următor:
Nr. Crt. Specificație Simbol 2017 2018
1. Total Activ A 10.405.178 10.841.587
2. Total Datorii D 43.213 45.025
3. Situația netă SN = A – D 10.361.965 10.796.562
Tabelul III.2.3. Situația netă a întreprinderii

Analizând situația din tabelul 2 s -a constatat că firma pe cei doi ani a înregistrat o
situație netă pozitivă și crescătoare, ca urmare a unei gestiuni sănătoase. Activul neangajat în
datorii este în continuă creștere și reprezintă o consecință a încheierii rezultatelor financiare
cu profit în toți anii, profit reinvestit în capitalurile proprii ale firmei. În anul 2018 situația
netă a crescut cu 434.597 lei, situație pe care o considerăm foarte bună.
Situația netă pozitivă și crescătoare evidențiază o gestiu ne economică sănătoasă ca
rezultat al reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de capital. Creșterea
situației nete evidențiază realizarea unuia dintre obiectivele întreprinderii, și anume
maximizarea valorii acesteia.
10.100.00010.200.00010.300.00010.400.00010.500.00010.600.00010.700.00010.800.00010.900.000
2017 2018Situația Netă
Situația Netă
Figura III.2.3. Evoluția Situației nete

38 Analiza ratelor de rotație a activelor circulante
– numărul de rotații (n):
AcCA
n31.12.2017 =
784.504.1232.286.1 = 0,85
n31.12.2019 =
283.161401.217.1 = 7,54
– durata unei rotații (Dz):
365xCAAc
Dz 31.12.2017 =
365232.286.1784.504.1x = 427,02 zile
Dz 31.12.2018 =
365401.217.1283.161x = 2.755,10 zile

365 365
20182017
20182018xCAAcxCAAcDz  
= 2.755,10 – 427,02 = 2,328.08 zile
Cuantificarea influențelor factorilor:
1. Influența modificării cifrei de afaceri:
365 365 ) (
20172017
20182017xCAAcxCAAcCA Dz  
= 451,16 – 427,02 = 24,14 zile

2. Influența modificării soldului mediu al activelor circulante
365 365 ) (
20182017
20182018xCAAcxCAAcAc Dz  
= 2.755,10 – 451,16 = 2.303,94 zile
din care datorită:
2.1. Influența modificării soldului mediu al stocurilor:
365 365 )(
20182017
20182018xCASxCASS Dz  
= 0,02 – 0,02 = 0 zile
2.2. Influența modificării soldulu i mediu al creanțelor
365 365 ) (
20182017
20182018xCACrxCACrCr Dz  
= 13,44 – 11,85 = 1,59 zile
Interpretarea rezultatelor analizei:
 Din analiza datelor prezentate se constată o reducere a vitezei de rotație a activelor
circulante cu 2,328 zile. Accelerarea vitezei de rotație a activelor c irculante presupune luarea
măsurilor specifice fiecărui stadiu al circuitului economic:
– diminuarea vitezei de rotație a stocurilor are consecințe nefavorabile asupra întreprinderii .

39 – capacitatea de plată a întreprinderii este afectată de diminuarea vit ezei de rotație a creanțelor
cu 1,59 zile.
– termenul de recuperare a creanțelor comerciale este mare și în creștere.
– viteza de rotație a activelor circulante scade, iar durata de rotație în creștere, reflectă o slabă
gestiune a activelor circulante, con cretizată în creșterea defazajului temporar între intrările și
ieșirile monetare și în dezechilibrul trezoreriei.

III.2.4. Analiza lichidității și solvabilității
– rata lichidității generale (RLG):
RLG 31.12.2017 =
43.2131.504.784 = 34,82
RLG 31.12.2018 =
45.025161.283 = 3,58

– rata lichidității imediate (RLP) – testul acid:
RLP 31.12.2017 =
213.43729.504.1 = 34.82
RLP 31.12.2018 =
025.45228.161 = 3,58

– rata lichidității la vedere (RSI):
RSI 31.12.2017 =
213.43416.59 = 1,3749
RSI 31.12.2018 =
025.45704.121 = 0,0027

Interpretarea rezultatelor analizei:
 rata lichidității generale supraunitară și în tendința descrescătoare, la 3,58%, este
expresia unui fond de rulment negativ și a echilibrului financiar pe termen scurt ce
caracterizează întreprinderea noastră;
 rata lich iditatii rapide (test acid) înregistrează o tendință descrescătoare din cauza
activelor disponibile care nu pot finanța datoriile curente.
 rata lichidității imediate, care reprezintă lichiditatea efectiv, înregistrează o
descreștere; întreprinderea nu are capacitatea de plată imediată, chiar dacă casa și conturile la
banci au crescut cu aproximativ 50% față de anul 2017.

40 – rata solvabilității generale (RSG):

RSG 31.12.2017 =
213.4310.405.178 = 240,78
RSG 31.12.2018 =
45.02510.841.587 = 240,79

 rata solva bilității patrimoniale are o ușoară tendință de creștere, defapt
nesemnificativă.
 rata solvabilității generale reflectă o situație netă pozitivă a întreprinderii. Situația
financiară e bună, deoarece valorile sunt supraunitare, ceea ce indică acoperirea
integrală a datoriilor din activele imobilizate și cele circulante.
 solvabilitatea este realizatp pentru că suma activelor sale investite în active corporale,
necorporale și active circulante este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor
exigibile. Sub acest aspect, o firma poate fi solvabilă chiar dacă, la un moment dat, nu
are capacitatea de plată și nu dispune de lichiditate financiara dacă firma este
rentabilă, eficientă.

Evoluția lichidităii și solvabilității este prezentată în figura de mai jo s.
050100150200250300
rata lichidității generale testul acid rata lichidității la vedere rata solvabilității generaleAnaliza lichidității și solvabilității
2017 2018

Figura III.2.4. Evoluția lichidităii și solvabilității

41 III.2.5. Analiza tabloului de finanțare
Tabloul de finanțare pentru S.A. Alimentara S.A. Slatina arată în felul următor:
Indicatori 2017 2018
Cifra de afaceri
– Cons umuri la terți 1.286.232
72.047 1.217.401
10.348
= Valoarea adăugată 1.279.028 1.207.053
– Impozite și taxe
– Salarii și cheltuieli sociale 26.980
212.102 16.881
248.636
= Excedentul brut de exploatare 1.039.946 941.536
– Variația nevoii de fond de rul ment (DNFR) 1.659 – 5.446
= Excedent de trezorerie al exploatării 1.038.287 946.982
– Cheltuieli financiare
– Impozit pe profit
– Participarea salariaților la profit
– Dividende plătite -13.605
12.308
0
0 490.184
0
0
0
= Fluxuri de trezorerie disponibil ă 1.039.584 456.798
– Investiții interne și externe
+ Împrumuturi financiare noi 210.620
560 421.523
433
= Variatia trezoreriei nete (CF) 829.524 35.706
Tabelul III.2.5. Tabloul de finanțare a întreprinderii

Cash flow = 121.908 – 1.460.127 = – 1.338.20 19
Cash flow -ul este unul negativ ceea ce înseamnă că ieșirile de lichidități depășesc
intrările.
CAF 31.12.2017 =
128.6331.461.786 x100 = 1136,4
CAF 31.12.2018 =
121.816116.462 x100 = 95,6
Capacitatea de autofinanțare scade în 2018 față de 2017 la 95,6 rămânînd t otuși
pozitivă. Acest lucru înseamnă că se asigură cuantificarea randamentului capitalurilor proprii,
a rentabilității financiare.
Capacitatea de autofinanțare apare ca sursă stabilă care permite finanțarea nevoilor
stabile, remunerarea acționarilor pentru fondurile puse la dispoziție și rambursarea datoriilor
financiare contractate.

42 Concluzii și măsuri

Pornind de la calcularea primelor rate în lucrare observăm că imobilizările financiare
au o creștere semnificativă în 2018 față de 2017. Mărimea aceste i rate reprezintă intensitatea
relațiilor financiare ale întreprinderii realizate cu alte unități.
Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei și
exprimă gradul de dependență a întreprinderii de resurse financiare provenit e de la terți,
această rată în cazul firmei studiate are o ușoară scădere aproape nesemnificativă. Valorile din
pacate sunt sub 0,5 ceea ce nu este un semna prea bun. O astfel de valoare ne arată că riscul
de insolvabilitate este mai mare, iar întreprinder ea nu mai dispune de o capacitate bună de
îndatorare. Ideal ar fi o valoarea cât mai îndepărtată de 0,5 adică peste 50%.
Necesarul de fond de rulment înregistrează o valoare negativă -5.446 lei), ceea ce
înseamnă că activele pe termen scurt sunt acoperite în totalitate din surse de finanțare cu o
exigibilitate crescută și care, în plus, finanțează parțial activele permanente. O asemenea
situație este apreciată ca fiind favorabilă societății, fiind consecința directă a aplicării unei
strategii de corelare a perioadei de transformare a activelor circulante în lichidități cu
termenele de achitare a datoriilor.
Lichiditatea imediată măsoară capacitatea societății de a plăti datoriile pe termen
scurt utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bila nț. În cazul acestui indicator
valoarea sunitară înregistrată reprezintă un aspect favorabil pentru societate, respectiv activele
cu lichiditate mare sunt suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, indiferent de
valoarea reală a stocurilor. Ace st indicator arată că activele de trezorerie reprezintă doar o
foarte mică parte din totalul datoriilor curente. Trebuie avut în vedere ca lichiditatea la vedere
să fie mai atent controlată, pentru a nu crea dificultăți întreprinderii în relațiile cu credi torii.
Rata solvabilității generale cuantifică riscul de incapacitate de plată a datoriilor la
care este expus agentul economic analizat. În cei doi ani rata solvabilității generale a ramas
aproximativ aceeși de o valoare de 240, acest lucru fiind benefică firmei și reprezintă un punct
forte.
Compania înregistrează din p ăcate un cash flow negativ și din acest motiv trebuie să
fim atenți la analiza acestui indicator pentru că în cazul în care compania nu rambursează la
timp a creditele contractate, se vor cr ea premizele unor plăți de penalități. Un alt motiv ar
putea fi că societatea încasează cu dificultate, peste termenul contractual, valoarea bunurilor și
serviciilor livrate clientilor săi.

43 Măsuri pentru îmbunătățirea poziției financiare
Pentru ca societat ea să își poată autofinanța investițiile trebie să își constituie
suplimentar surse de finanțare a activității curente. Apelarea la datorii pe termen mediu și
lung, fapt relevat de valoarea fondului de rulment împrumutat, majorează marja de siguranță.
Politica conservatoare a firmei de a -și asigura solvabilitatea prin menținerea la dipoziția
întreprinderii de disponibilități bănești procurate din surse pe termen lung, implică costuri de
capital ridicate.
În scopul desfășurării activității curente presupune angajarea de active în excces față
de resursele corespunzătoare constituite. Continuitatea în condiții normale a activității
presupune ca prin conversia în lichidități a activelor să se asigure achitarea datoriilor și
obținerea unui profit. Luând în consid erare riscul în realizarea acestui proces se pot releva
următoarele aspecte: în timp ce creanțele au o lichiditate relativ certă, fiind prevăzută prin
contracte sau înscrisă pe facturi și datoriile au o exigibilitate relativ certă, fiind prevăzută în
contr actele încheiate (de exemlu cele de muncă sau de credit comercial și financiar) sau în
normele legislative, stocurile prezintă un risc în ceea ce privește transformarea în
disponibilității bănești. Ca urmare, asigurarea solvabilității întreprinderii impune constituirea
fondului de rulment, deci a unor resurse permanent aflate la dispoziția întreprinderii, care să
permită achitarea datoriilor curente scadente și reluarea procesului.
Preocuparea entității ar putea fi și aceeași de a -și asigura solvabilitatea prin
constituirea unui fond de rulment net global. Politica de investiții trebuie să fie susținută
printr -o politică de finanțare adecvată, bazată în principal pe resurse proprii obținute printr -o
activitate rentabilă ce asigură autofinanțarea și prin apor turi externe (de exemplu capitalul
social). Datoriile financiare trebuie să aibă o pondere mai redusă în totalul finanțării stabile,
existând posibilitatea, ca în condițiile unei nevoi suplimentare de investiții, să se obțină
împrumuturile necesare.
Aborda rea fondului de rulment net global din această perspectivă relevă contribuția
acestuia la finanțarea ciclului de exploatare și a altor nevoi precum și degajarea unei
trezorerii. Excedentul de nevoi din activitatea curentă în raport cu resursele mobilizate pentru
finanțarea lor necesită constituirea unor resurse durabile, care să permită, în cazul unor
dificultăți în conversia activelor și deci, asigurarea solvabilității.
Având în vedere dinamica activității întreprinderii, ca urmare a adaptării la
modificăr ile intervenite în mediul său extern, a deciziilor proprii de dezvoltare, echilibrul
financiar apare ca o problemă permanentă a managerilor. Necesitatea constituirii fondului de
rulment este peremptorie pentru asigurarea echilibrului financiar. Trebuie me nționat faptul că

44 apelarea la surse permanente/durabile implică costuri de capital ridicate: dividende și dobânzi,
ceea ce evidențiază faptul că asigurarea solvabilității afectează rentabilitatea întreprinderii.
Înregistrarea unui necesar de fond de rulmen t pozitiv este specifică întreprinderilor
care vor să înregistreze valori semnificative ale stocurilor și creanțelor și pentru care
obligațiile sunt mai reduse și cu termene de plată mai rapide. Pentru ca acest lucru să s
erealizeze va fi nevoie de crește rea puterii de negociere cu furnizorii și schimbarea unor
furnizori au asigurat o suplimentare a resurselor ciclice de exploatare.
Pentru ca entitatea să își finanțeze activitatea pe baza resurselor stabile constituite
este nevoie de menținerea relativ con stantă a valorii ratei de acoperire a capitalurilor investite,
evidențiând decizia strategică în politica de investiții și de finanțare.

45 Bibliografie

[1] Balu Mariana, „Analiza economico – financiară”, Teorie și aplicații practice, Editur a
FRM, 2007
[2] Cristea H., Hete -Grava I., Hete -Grava Roxana, „Managementul financiarcontabil al
organizaiilor”, Editura Mirton, Timișoara, 2004
[3] Petcu M., „Analiza economico – financiară a întreprinderii”, Editura Economică,
București, 2003
[4] Stancu I., „Finanțe”, Editura Economică, București, 2003
[5] Stancu I., Obreja Brașoveanu L., Stancu A.T., „Finanțe corporative. Volumul 1 – Analiza
și planificarea financiară”, Editura Economică, București, 2015
[6] Standardele Internaționale de Contabilitate 20 01, pag. 62
[7] Stroe R., „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura ASE București, București, 2003
[8] Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N. (colectiv de coordonare), „Analiză economico –
finaciară”, Editura Economică, București, 2004
[9] Vintilă Georg eta, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2008
[10] OMFP 1802 /2014 actualizat – Art. 17
[11] OMFP 1802 /2014 actualizat – Art. 18
[12] https://www.academia.edu/7486863/Analiza_pozi%C5%A3iei_financiare_ Anali za_pozi
%C5%A3iei_ financiare, accesat în 31.07.2019
[13] http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/analiza -pozitiei -financiare -a-intreprinderii -a
5050/, accesat în 31.07.2019
[14] http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC4_2016/Lucrari/L10.pdf, accesat în 22.07.20 19
[15] https://conspecte.com/Bazele -Contabilitatii/bilantul -contabil -procedeu -de-baza-al-
contabilitatii.html, accesat în 23.07.2019
[16] https://legestart.ro/raportul -administratorilor -care-insoteste -situatiile -financiare -anuale –
intocmite -conform -ifrs-2/, accesat în 24.07.2019
[17] https://se -ag.spiruharet.ro/images/secretariat/secretariat -facultate -seag/Tema_3_AD.pdf,
accesat în 24.07.2019