Introducere … … … … . 2 [617574]

1

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 2
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
Politica Financiară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3
I.1Conceptul de politică financiară ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
I.2 Conținut, sferă și trăsături ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
I.3 Deciziile financiare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 12
Subcomponentele politicii financiare ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
II.1 Politica fiscală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
II. 1.1 Conceptu l de politică fiscală ………………………….. ………………………….. ……………… 12
II. 1.2 Deciziile de politică fiscală și finanțările sistemului fiscal ………………………….. …. 15
II. 1.3 Școala economică keynesiană ………………………….. ………………………….. ……………. 17
II. 1.4. Principiile de politică fiscală ………………………….. ………………………….. …………….. 18
II.2. Politica monetară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
Evoluția veniturilor fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
III.1 Ef iciența politicii fiscale a României ………………………….. ………………………….. ………… 24
III.2 Politica fiscală și bugetară pe anul 2018 – obiective specifice ………………………….. ….. 25
III.3 Evoluția veniturilor fiscale în România ………………………….. ………………………….. …….. 32
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 46

2
Introducere

În cadrul general al finanțelor publice ale unei ță ri, fiscalitatea este văzută ca un
ansamblu sistematic de norme care reglementează impunerea contribuabililor ș i stabilește
juridic impozitele și taxele.
Sistemul fiscal are ca și obiectiv principal, modul de funcționare a economiei
naționale, în condițiile de competitivitate, protejarea economiei naționale împotriva evaziunii
fiscale și globalizarea economiei mondia le.
Lucrarea este structurată pe trei mari capitole, în care sunt expuse ideile generale, pe
parcurs ajungându -se și la ideea de bază, la ceea ce ne interesează.
În primul capitol , am abordat conceptu l de politică financiară , conținutul și trăsăturile
acesteia , dar și cum pot fi elaborate deciziile financiare . Acestă politică financiară este o part e
constitutivă din politica generală a statului și realizează dezvoltarea economică, formarea
profesională, asigurarea echilibrului financiar etc.
În al doil ea capitol , se face referire în mare parte la conceptul de politică fiscală, dar și
la deciziile și principiile politicii fiscale . Politica fiscală este reprezentată prin modul în care
se stabilesc sursele și veniturile publice .
Specialiștii , sunt de păre re că politica fiscală este supusă politicii bugetare, din cauză
că majorarea impozitelor , care este indispensabilă finanțării oricărui buget public, este
obținută pe diferite căi; pe de o parte prin a legerea impozitului sau prin re partizarea acestuia
către contribuabili, ori prin modul în care cele două căi sunt combinate.1
În ultimul capitol este vorba despre eficiența politicii fiscale în țara noastră,
obiectivele pe care le are politica fiscală și cea bugetară în anul 2018 și evoluția veniturilor
fiscale, și anume, evoluția impozitului pe profit, a impozitului pe salarii și venit, TVA și
accizele pe parcursul a trei ani (2016, 2017, 2018).
Am ales să vorbesc despre această temă, din curiozitatea de doc umentare în legatură
cu acest subiect , deoarece consider c ă este o temă importantă, atât la nivelul Uniunii
Europene, al României, cât și la nivel mondial.

1 M.S Minea&F. Costas, Fiscalitatea în Europa la inceputul mileniului III , Editura Rosetti, 2006, p.24 -25

3
Capitolul I
Politica Financiară

I.1Conceptul de politică financiară

În literatura română de specialitate, termenul de “politică” este folosit în sens general,
reprezentând o activitate în domeniul conducerii sau o concepție cu priv ire la acti vitatea de
conducere, care la rândul său reprezintă un ansamblu de decizii și opțiuni2. Conducerea
strategică presupune menționarea obiective lor fundamentale pe termen lung, acceptarea
decizii lor și acțiuni lor, care vizează probleme a căror rezultat reprezintă un volum mare de
resurse și crearea de previziuni de lungă durată.3
Politica este înțele asă fie ca o activitate, fie ca o concepție, fiind “uneori înfățișată ca
reprezentând tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite în vederea realizării
obiectivelor fixate în astfel de programe ”.4 Prin p rogra mul guvernamental , politica statului
poate fii caracterizată atât pe plan intern , cât și pe plan extern.
Pe plan intern, un loc în mod deosebit îl ocupă obiectivele cu caracter economic și
social : creșteri economice, direcția investiții lor brute de capital, legătura dintre sectorul public
si cel privat, șomajul, indicele costurilor și tarifelor , demersul salariilor, pensiilor și a altor
venituri fixe ale populației, educația, sănătatea, protecția socială. Pe lângă acestea , mai există
obiectivele și acțiunile cu privire la apărarea națională, ordine public ă, securitate civilă și
administ rație.5
Pe plan extern , este vorba despre relațiile politice, economice, tehnico -științifice,
militare, relațiile cu statele vecin e, cu celelalte state de pe continent, intențiile, planurile de
colaborare, atitudinea față de uniuni le economice și de celelalte organisme internaționale,
etc6.
Înfăptuirea acestor obiective presupune, garantarea resurselor financiare publice
necesare, participarea statului în economie cu sprijinul pârghiilor economice și al
instrumentelor, instituțiilor și reglementărilo r financiare. Procedurile și mijloacele precise cu
privire la procurarea și coordonarea resurselor f inanciare, cât și instrumentele , instituțiile și

2 Morar Ion Dan , Finanțele publice , Universitatea din Oradea, 2004, p. 55
3 Tulai Constantin I. , Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.85
4 Mic dicționar encyclopedic , Editura enciclopedică română, București, 1972, p.731
5 Văcărel Iulian și colectivul , Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A Bucureș ti, Ediția a III -a,
2002, p. 127
6 ibidem , p. 128

4
reglementările financiare , folosite de stat cu scopul de a influența procesele economice , într -o
etapă sta bilită , formează elemen tele politicii financiare a acestuia.
Profesorul Iulian Văcărel , definește politica financiară ca “reprezentând ansamblul
măsurilor, acțiunilor și instrumentelor de colectare a resurselor financiare și de utilizare a
acestora în scopul satisfacerii consumului de bunuri publice. În literatura de specialitate
politica financiară este denumit ă, uneori, și politică fiscală ”.7 El susține că e ste mai
recomandat, în raport cu conținutul economic, folosirea noțiunii de politi că financiară care
include și politica fiscală.
Profesorul Gh eorghe Matei , este de părere că politica financiară este o parte
constitutivă a politicii generale a statului, având un rol aparte în programele de dezvoltare
economică, în formare a profesională, încadrare în muncă a șomerilor, prote cției social e,
dezvoltare a culturii, apărare a națională și în alte asemenea domenii .8 Așadar politica
financiară nu reprezintă un scop în sine, aceasta împreună cu politica economică, politica
social ă, po litica monetară, îndeplinesc realizarea unor obiective de o mare importanță
economică , de necesitate socială, de larg interes național.
Economistul francez Allain Barrere, susț ine că obiectivele urmărite de stat în materie
economică și financiară sunt : ”realizarea bunăstării, a securității sociale precum și a justiției
sociale ”.9 Datorită acestui fapt , el definește aceste obiective ale politicii financiare astfel :
 Progresul economic să fie avantajat prin intermediul finanțelor publice ;
 Conjunctura să fie sistematizată, corectată prin impozite și investiții;
 Justiția fiscală să fie îndeplinită prin luarea în considerare a facultăților contributive .
Politi ca financiară acționează , se manifestă în sfera repartiției, înspre relațiile ce iau
naștere în formarea și îndrumarea fondurilor publice de resurse financiare, cu scopul
satisfacerii nevoilor sociale . Prin îndeplinirea repartiției și scopul fondurilor realizate, precum
si prin obiectivele pe care le analizează în mod sistematic, politica financiară influențe ază și
restul etapelor: producția, schimbul și consumul.10
Finanțele fac parte din baza economică a societății, în timp ce politica financiară este o
parte componentă de suprastructură, chiar dacă baza economică are menirea de a determina

7 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a
2002 , p.708
8 Conf. Unv. Matei Gheorghe , Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova 1998, p.51
9Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002 , p. 129
10 ibidem

5
suprastructura. Politica financiară ca și componentă a suprastructurii , exercită o influență
asupra tuturor componentelor bazei economice și se dezvoltă mereu sub această influență.
Politica financiară a statului este dife rită de la o țară, la altă țară , în funcție de
posibilitatea economică, de nivelul de dezvol tare economică, de instituirea socială, de
resursele naturale pe care le are, de diferite metode de conducere și de alte condiții.11
Fiind o parte integrantă a politicii generale a statulu i, această politică participă la
sporirea potențialului economic al țării, precum și la îndeplinirea nevoilor sociale ale
comunității.12
Politica financiară promovează conceptele fundamentale pentru evoluția economiei
naționale , un rol important avându -l păstrarea pe termen lung a cheltuielilor societății, în
măsura resurselor proprii ale economiei native. Fluxurile de încasări și plăți valutare ale
economiei noastre naționale , se definesc prin mărimi corespunzătoare ale plăților va lutare și
prin mărimi necorespunzătoare ale încasărilor valutare.13
Domeniile specifice politicii financi are a statului sunt următoarele :
1. Domeniul cheltuielilor publice;
2. Domeniul resurselor financiare publice , care se referă la :
 veniturile ordinare, cu caracter fiscal și nefiscal;
 resursele financiare extraordinare , achiziționate prin intermediul
împrumuturilor efectuate de stat, a emisiunii monetare ;
3. Domeniul creditului bancar;
4. Domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă. 14
Domeniile prezentate au o legătură stransă , se completează reciproc, iar p rofesorul
Iulian Văcărel consideră că politica financiară, limitată la finanțele publice , în sens restrâ ns,
se intersectează cu politica monetară, cu cea de credite și cu cea de asigurări.15
Politica financiară ca și parte a politicii economice, nu se determină pentru totdeauna,
ea evoluează și se specializează atât din punct de vedere al obiectivelor sale, cât și pentru
stabilirea ap licării pârghiilor financia re.

11 Conf. Unv. Matei Gheorghe , Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova 1998, p.51
12 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002 , p. 130
13 Conf. Unv. Matei Gheorghe , Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova 1998, p.53
14 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III-a,
2002 p. 130
15 ibidem , p.131

6
Aceasta, atunci când este promovată într -o anumită perioadă, este stabilită prin
strategia și tactica sa. Strategia cuprinde reglementările cu caracter financiar , prin care se
instituie i ndicatorii politicii financiare pentru o anumită fază a dezvoltă rii economico -sociale.
Tactica cuprinde actele administrative de p rogramare în sectorul financiar, pe termen scurt,
precum și măsurile care trebuie luate pentru realizarea obiectivelor determinate în acord cu
cerințele stabilite.16

I.2 Conținut, sferă și trăsături

Cu ajutorul conceptului de politică financiară, putem descrie conținutul acesteia și
putem detalia sfera de cuprindere și trăsăturile acesteia.
În concepția profesorului Constantin Tulai, politica financiară “reprezintă un domeniu
specific al p oliticii economice, este subordonată întregului căruia îi aparține, dar exercită o
influență activă asupra acestuia ”.
Analizând definițiile dat e acestei politici, s e pot observa unele elemente comune, dar
și unele deosebiri cu privire la sfera de cuprinder e. Atât elementele commune, cât și
deosebirile , urmăresc trei elemente întâlnite în definițiile actuale, acestea fiind:
 Modalitățile folosite ;
 Domeniul de referință ;
 Scopul urmărit . 17
Modalitățile folosite sunt prezente ca un ansamblu de metode, de mijloace, principii,
de norme, sau de pârghii specifice domeniului financiar, care includ relațiile, instituții le și
reglementările financiare. Aceste modalități constituie, după cum se poate observa și elemente
ale mecanismului fin anciar.
Între conceptul de politică financiară și acela de mecanism fina nciar este o strânsă
legătură. Prin politica financiară se asigură funcționalitatea mecanismului financiar.
Trăsăturile politicii financiare sunt specifice și mecani smului financiar, a cestea fiind :
 Caracterul realist a obiectivelor propuse , cât și a strategiilor posibile și a
soluțiilor favorabile;
 Capacitatea acesteia de adaptare la condițiile specifice , se caracterizează prin
caracterul dinamic, flexibilitate și elasticitate ;

16 Conf. Unv. Matei Gheorghe , Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova 1998, p.51 -52
17 Tulai Constantin I., Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.85 -86

7
 Caracte rul de stabilitate , echilibru pe termen lung, evitându -se rezolv ările
preponderent conjucturale;
 Caracter integrator; s trategiile globale, amortizate cu cele pe domenii,
acțiunea lor trebuie să fie conjugată, iar efectele complementare .18
În ceea ce privește scopul urmă rit, exprimările sunt diferite; în unele cazuri obiectivele
politicii economico -sociale sunt diferite de la o etapă la alta și de la un program de guvernare
la altul, în alte situații se stabilește ca și scop constituirea obiectivelor p oliticii economice și în
altele se menționează faptul că politica financiară este înfăptuită să realizeze rostul, misiunea
pe care o au finanțele .19
Dintre obiectivele politicii financiare, un obiectiv face referire la garantarea
echilibrului economico -financiar. A stfel, trebuie să se asigure egalitatea între venituri și
cheltuieli la oricare etapă economico -socială, precizându -se faptul că este necesar ca rezervele
să acopere sarcinile noi, neașteptate.20
În ceea ce privește părerea profesorului Gheorghe Mat ei, acesta susține că “sarcinile
politicii financiare dintr -o anumită etapă a dezvoltării economico -sociale derivă din însăși
sarcinile politicii economice și sociale generale ”, deoarece polit ica financiară este o parte
integrantă a politicii economice și a politicii generale a statului . În țara noastră, sarcinile,
scopurile și obiectivele fundamentale ale politicii financi are sunt îndreptate spre elaborarea
cadrului general de trece re la economia de piață .21
Din definițiile întâlnite , se poate spune că sfe ra de cuprindere a politicii financiare este
restrânsă pentru a se putea formula obiectivele pe care le are, însă părerea prof. C. Iuga este
aceea că, această politica are o sferă de cuprindere largă, prin care se pot determina
obiectivele principale ale activității f inanciare, strategia îndeplinirii lor, dar și sistemul de
organizare și conducere, respectiv, ansamblul principiilor, metodelor și mijloacelor concrete
privind relațiile, instituțiile și o rganele financiare, prin in termediul cărora se asigură
îndeplinirea funcțiilor și rolului pe care îl au finanțele în viața economică și socială .22
Această mențiune a sferei politicii financiare prezintă câteva avantaje:
 în sfera ei, cuprinde instituirea obiectivelor principale ale a ctivității financiare;

18 Morar Ioan Dan , Finanțele publice , Universitatea din Oradea, 2004, p. 56
19Tulai Constantin I , Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.86
20 Conf. Unv. Matei Gheorghe , Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova 1998, p.52
21 ibidem
22 Iuga C., Eficiența economică și parghiile financiare , Editura politică, București, 1977.

8
 politica financiară deține propriile obiective și îndeplinirea lor contribuie la
constituirea obiectivelor politicii economice;
 politica financiară conține strategiile specifice domeniului financiar, în raport cu
domeniul în care are destinația și obiectivele îndeplinite printr -o tactică
recomandată;
 îndeplinirea acestor obiective, reprezintă un cadru structural adecvat, practicarea
anumitor metode, instrumente, pârghii specifice domeniului financiar, întru -un cadru
regulativ adecvat.
În sfera sa , cuprinde operațiile multiple și pe cele complexe cu privire la:
 stabilirea obiectivelor proprii în toate etapele pe baza obiectivului strategic
fundamental;
 emiterea de soluții strategice realizabile, specifice domeniilor sale,
determinarea o pțiunii, exprimarea principiilor, instrumentelor și metodelor;
 stabilirea indicatorilor financiari și înscrierea acestora în programele și
bugetele de finanțare pe termen scurt și lung;
 crearea de decizii operaționale, pe baza cărora obiectivele strategice devin
acțiuni reale prin efectuarea corespunzătoare a activității financiare și
respectarea disciplinei financiare.23
Fenomenul financiar este un fenomen de mare importanță, nemăsurat, iar elaborarea
politicii financiare, după cum a m văzut, este un proces cât se poate de complex, cu o sferă de
cuprindere amplă care identifică obiectivele principale ale activității financiare. Cu ajutorul
instrumentelor și a pârghiilor, aceasta trebuie să susțină îndeplinirea deciziilor economice în
obținerea unei eficiențe cât mai ridicate.
I.3 Deciziile financiare

Când vorbim despre politica financiară în practică facem referire la deciziile
financiare , care se referă în totalitate la domeniul financia r 24care este un domeniul vast,
important din viața noastră .

23Tulai Constantin I , Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.87 -88
24 Morar Ioan Dan, Finanțele publice , Uni versitatea din Oradea, 2004, p. 59

9
Strategiile de ansamblu și pe sectoare ale politiciii financiare se concretizează prin
elaborarea de decizii cu caracter regulativ, i ar conducerea activității financiare se constituie
prin decizii strategice și operaționale.25
Desfășurarea și stăpânirea activității fin anciare în economie , se obțin cu ajutorul
deciziilor care au un conținut financiar. Din perspectivă teoretică , decizia este definită ca fiind
“o linie de acțiune conștient aleasă dintr -un număr oarecare de posibilități, în scopul de a
ajunge la un anumit rezultat26”. Decizia reprezintă o componentă de bază a conducerii, prin
care aceasta își îndeplinește funcțiile în mod complet .
În opinia profesorului I. Văcărel, decizia est e văzută ca și “o manifestare de voință a
organului competent, constând în alegerea, în mod rațional, a soluției optime pentru atingerea
scopului urmărit, fiind conștient de efectele pe care hotărârea sa le va produce, de implicațiile
pe care le va avea și de responsabilitatea socială pe care o angajează27”.
Nivelurile de desfăș urare a ramurilor economice, crearea strategiei dezvoltării
economice și sociale a țării , realizarea echilibrului economic, reprezintă o importanță
deosebită , fiind în sarcina organelor centrale de decizie. Luarea unei decizii corecte într -o
anumită problemă, trebuie conferită organulu i care este cel mai bine specializ at în legătură cu
soluționarea problemei. Pentru a găsi o soluție pentru problema în cauză, or ganul de decizie
trebuie să fie informat suficient, informațiile trebu ie să provină din surse primare.28
În economie, pe lângă deciziile economice, un rol deosebit de important îl au și
deciziile financiare. Se poate remarca faptul că , la început interesul a fost îndreptat spre o
cunoaștere, gândire financiară a deciziilor economice, iar mai târziu, spre ajustarea unor
noțiuni recunoscute în conducerea domeniului financiar .
P. Bran , apreciază că d eciziile financiare reprezintă o consecință a unui proces
decizional complex, care are în vedere studierea realități lor financiare, sub forma fenomenului
și acțiunilor financiare pretinse de activitățile economice și sociale din economie, dar și
atingerea soluției optime, care va reprezenta conținutul deciziei și s e va efectua în contextul
procesului de execuție a planului economic al unității în cauză .29
Decizia financiară în procesul politicii financiare constituie “o opțiune cu caracter
executoriu, în domeniul finanțelor, menită a asigura transformarea soluției strategice alese în

25Tulai Constantin I , Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.92
26 Dumitrescu M., Organizarea structurală a întreprinderilor. Elemente de organizare și conducere, Editura
științifică, București 1969, p.251
27 Văcărel I., Finanțele R.S Română , Editura științifică, București, 1974, p.324
28 Văcărel Iulian , Finanțele și cerințele dezvoltării economiei socialiste , Editura Științifică și Enciclopedică
București, 1986, p.29
29 Bran Paul, Decizi a financiară în unitatea economică , Editura științifică și enciclopedică, București, 1980, p.61

10
acțiune nemijlocită30”, având ca și obiect fundamental constituirea resurselor de natură
financiară, distribuirea lor pe destinații, utilizarea lor și distribuirea profitulu i efectuat.
Aceasta susține desfășurarea și conducerea activității financiare și se extinde asupra utilizării
resurselor.
În vederea fundamentării unei decizii economico -financiare, trebuie să se țină cont de
cunoașterea de ordin financiar, de realizarea acțiunii și de rezultatele obținute. Pentru
realizarea obiectivelor stabilite, deciziile financiare trebuie să corespundă cu unele cerințe:
 să fie întemeiate din perspectivă științifică, pe baza cunoștințelor din
domeniul respectiv;
 să se respecte limitele date și normele legale prezente;
 să fie precise și succinte.31
Deciziile prezintă trăsături comune, iar una dintre ele este că “vizează formarea,
repartizarea și utilizarea fondurilor bănești în economie și tocmai de aceea ele aparțin
dome niului financiar32”. Pentru stabilirea deciziilor, este nevoie să se țină cont de
constrângerile care necesită acoperite, dar și de angajarea resurselor. Prin urmare, în toate
situațiile , deciziile financiare t rebuie să susțină realizarea acțiunilor în condiții de eficienț ă
ridicată.
În cartea profesorului Constantin I. Tulai , deciziile financiare sunt clasificate după mai
multe criterii și anume:
I. În raport cu domeniul de referință:
 decizii cu caracter programatic și normativ , care au ca și scop stabilirea
obiectivelor care trebuie realizate și înfăptuirea lor ;
 decizii de conducere nemijlocită a activității financiare având ca și punct de
plecare strategiile selectate și transformate în opțiuni normative, care vizează
elaborarea prognozelor, progra melor și bugetelor fina nciare ( decizii previzionale),
precum și decizii le de execuție .
Acestă grupare putem spune că are două moduri de utilizare:
a) mai întâi , evidențiază faptul că politica financiară reprezintă o concepție, o
idee, dar și o activitate de conducere nemijlocită, adică un ansamblu de decizii;
b) pe de altă parte, accentuează faptul că organele financiar -bancare și instituțiile
financiare care sunt incluse în politica financiară, au calitate de executanți

30Tulai Constantin I, Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.95
31 ibidem
32Tulai Constantin I, lucrarea citată , p.96

11
pentru deciziile cu caracter programatic și normativ , care la rândul lor au în
vedere stabilir ea obiectivelor care trebuie realizate și calitatea de decidenți
pentru deciziile de conducere nemijlocită a activității financiare, care au în
vedere emiterea programelor și bugetelor financiare, precum și executarea
acestora.
II. În raport cu subiectul condu cerii:
 decizii ale factorului politic (Parlamentului) ;
 decizii ale ordonanțelor guvernamentale ;
 decizii ale ordinelor miniștrilor ;
 decizii ale organelor de conducere din unitățile de bază .
III. În raport cu obiectu l lor se delimitează două grupe :
 decizii generale ;
 decizii parțiale .
IV. În funcție de orizontul deciziilor:
 decizii strategice – prin adoptarea unor prognoze și programe pe termen lung ;
 decizii tactice – prin transformarea deciziilor strategice în acțiuni concrete ; se
regăsesc în bugetele anuale ;
 decizii curente sau operaționale – limitate ca orizont și amploare .33
La început atenția a fost acordată asupra fundamentării deciziilor economice , dar cu
timpul, accentul a fost pus mai mult spre fundamentarea deciziilor financiare, conducerea
activității f inanciare, dar și spre avansarea modalităților, tehnicilor și mijloacelor noi,
moderne. Deciziile financiare sunt de fapt ceea ce politica financiară transcrie, pune în
practică, modul de manifesta re al activității financiare, instrumentul conducerii activ ității
financiare precum și al susținerii, garantării echilibrului financiar.

33Tulai Constantin I, Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003 , p.96 -97

12
Capitolul II
Subcomponentele politicii financiare

Politica financiară prezintă următoarele domenii de manifestare: domeniul
cheltuielilor publice, domeniu l resurselor financiare publice, domeniul creditului, domeniul
asigurărilor de bunuri, persoane34.
Cu alte cuvinte politica fina nciară are o legătură destul de strânsă cu politica monetară,
politica de credit și politica de asigurări.
În acest capitol al ac estei lucrări, se va explica doar două dintre aceste politici: cea
fiscală și cea monetară, prin evidențiere faptului că politica fiscală împreună cu politica
bugetară formează instrumentele ca re stau la dispoziția statului, instrumente “prin intermediul
cărora sunt puse în aplicare obiectivele de intervenție a acestuia în mediul economic și social,
într-o perioadă determinată”35; iar politica monetară constituie totalitatea “instrumentelor prin
care banca central ă, utilizând volumul (oferta) și costul (rata dobânzii) monedei, influențează
nivelul activității economice (produsul intern brut) și al prețurilor (rata inflației). Atât politica
financiară, cât și cea monetară condiționează în mod direct echilibrul financiar la nivel
macroeconomic”.36

II.1 Politica fiscală
II. 1.1 Conceptul de politică fiscală

Domeniul finanțelor publice se referă la apariția legilor finanțelor și a contabilității,
prin care a fost restructurat sistemul finanțelor publ ice, stabilind metode, procedee și tehnici
caracteristice economiei, prin care statul să intervină pozitiv asupra dezvoltării economico –
socială.37
Politica fiscală este abordată ca și o compo nentă a politicii financiare, care împreună
cu politica monetară, valutară, comercială fac parte din politica economică. Aceasta este o

34 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002, p.130
35 Moșteanu Tatiana , Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea creșterii economice ,
Editura Economică, p.7
36 Văcărel Iulian și colectivul , Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A Bucureș ti, Ediția a III -a,
2002, p. 708
37 Morar Ioan Dan și colectivul, Fiscalitate , Editura Universității din Oradea, 2009, p122

13
știință dinamică care se modifică pentru a reflecta tendințele din economia națională și
mondială, supusă de cele mai multe ori procesului de globalizare, iar evoluția economiei
naționale și mondiale duce la apariția problemelor de fiscalitate .38
În literatura de specialitate , nu se întâlnește conținutul noțiunii de politică fiscală, însă
în literatura economică anglo -saxonă , termenul de politică fiscală conturează politica cu
privire la venituri, dar și cea referitoare la cheltuielile statului.
Politica fiscală , reprezintă un ansamblu de măsuri legislativ e care sunt concepute de
stat pentru a stabili și a percepe impozite le și taxele care au ca și scop, ca și obiectiv
efectuare a în condiții de eficiență a proceselor economice și a vieții sociale39. Ea reprezintă
aparatul , instrumentul prin care deciziile de politică fiscală se interpun în practică , iar acțiunea
sa asupra economie i se efectuează pe baza sistemul ui fiscal. Se poate preciza faptul că aceasta
cuprinde totalitatea deciziilor, prin intermediul cărora se poate efectua formarea sistemului
fiscal și funcționarea acestuia.
Așadar, prof. Andreea Stoian de la București este de părere că “politica fiscală
reprezintă utilizarea cheltuielilor bugetare și a impozitelor în vederea influențării economiei
naționale. Aceasta este format ă din trei categorii:
 Politi ci referitoare la achiziționarea de bunuri și servicii de către administrația
guvernamentală ;
 Politici referitoare la impozitele percepute ;
 Politici referitoare la transferurile cu caracter social ”.40
Politica fiscală împreună cu politica bugetară, formează instrumentele care stau la
dispoziția statului și au aceleași funcții și anume: stabilizarea macroec onomică, alocarea
resurselor, redistribuirea veniturilor. 41
În cadrul politicilor macroeconomice, o mare importanță o au și politi cile bugetare
care sunt caracterizate prin intermediul a trei clase , și anume :
 politica deficitului bugetar, prin controlul acestuia;
 politica fiscală, prin consolidarea reformei sistemului de impozite;
 politica cheltuielilor bugetare, prin îmbunătățirea acestora în funcție de priorități .42

38 Dr. Lăcriță -Grigorie N., Fiscalitate. Controverse și soluții , Editura Irecson, p.11
39 Bistriceanu D. Gh., Sistemul fiscal al României , Editura Universul Juridic, București, 2006
40 Prof. Univ.Dr. Stoian Andreea , Conținutul, rolul și scopul politicilor financiare publice , Academia de studii
economice București, p.4
41 Moșteanu Tatiana, Politici fiscal e și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea creșterii economice ,
Editura Economică ,p.8

14
Politica fiscală este compusă dintr -un ansamblu de idei și strategii transcrise în
reglem entările legale, care asigură modalitățile cele mai eficiente de stabilire și înțelegere a
veniturilor bugetare43.
După opinia prof. Dan Grosu Șaguna „cea mai mare și mai prudentă știință a
fiscalității promovată de guvern este de a ști să asigure venit urile statului, ale societății, fără ca
aceasta să însemne o povară sau o vătămare gravă a intereselor private și a patrimoniului
individual ale persoanelor fizice și juridice44”.
Orice stat membru are dreptul să își aleagă sistemul de impozitare, care este din
punctul său de vedere cel mai potrivit, cu precizarea de a respecta normele Uniunii Europene.
Principalele priorități ale politicii fiscale a UE, sunt de a exclude evaziunea fiscală și evitarea
oricăror modalități de fraude, întrecerea contra concurenței f iscale negative, nocive și
excluderea dificultăților de natură fiscală care evită activitatea economică transfrontalieră.
În principiu, politica fiscală este constituită din impozite și taxe ca și pârghii și
instrumente financiare în economie și în societate. Impozitele pot fi reprezentate ca fiind cea
mai eficientă cale de intervenție, atât din punct de vedere al sectorului public, cât și din punct
de vedere al sectorului privat45.
Deciziile de politică fiscală au un caracter rațional și logic; rațional prin faptul că
acestea includ “respectarea principiilor de bază ale impunerii, respectiv universalitatea,
justiția, corectitudinea, randamentul și comoditatea prelevărilor fiscale46” și logic car e implică
părerile membrilor societății precum și faptul ca acestea sa fie repr ezentate prin sensul și
dezv oltarea variabilelor economice. Unii dintre membrii societății sunt de părere că aceste
decizii au un caracter pol itic.
Mecanismul financiar este conceput dintr -o serie de componente de natură financiară
ale mecanismului de funcționare a economiei naționale. Profesorul Petre Brezeanu, consideră
că mecanismul financiar “are o structură complexă formată din: sistemu l fiscal, pârghiile
financiare, cadrul instituțional și cadrul juridic”.47 Politica fiscală include totalitatea
mijloacelor de obținere a resurselor financiare folosite de către stat pentru fixarea relațiilor

42 Moșteanu Tatiana , Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea creșterii economice ,
Editura Economică, p.26
43 Morar Ioan Dan și colectivul, Fiscalitate , Editura Universității din Oradea, 2009, p. 120
44 Șaguna, D.G., Procedura fiscală , București: Oscar Print, 1996, p. 50
45 Morar Ioan Dan , Sistemul fiscal românesc. Tradiție și capacitate de adaptare , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
2000, p.51
46 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs București , p.380
47 Conf. univ. dr. Brezeanu Petre , Fiscalitate. Concepte, modele, teorii, mecansime, politici și practici fiscale,
Editura Economică, p.151

15
sociale. Are menirea de a stabili volumul resurs elor bugetare, care pot realiza fondurile
financiare ale statului și menirea de a stabili obiectivele instrumentelor fiscale.
Politica fiscală are mai multe însu șiri, caracteristici precum:
 practicarea modalităților de extragere a resurselor fiscale; impozitele și taxele
percepute asupra persoanelor fizice și juridice după venitul acestora sau după
alte principii ;
 instrumentele financiare ale proceselor economice, a stimulării resurselor
pentru creșterea economică și pentru realizarea unor obiective de ordin social
sau de altă natură, sunt impozitele și taxele ;
 resursele fiscale sunt corelate împreună cu cheltuielile necesare pentru
îndeplinirea nevoilor economico -sociale;
 încercarea de a realiza evaziunea fiscală, este conturată prin naturalețea și
transparența sistemului de impozitare .48
Politica fiscală are menirea să analizeze , să observe dezvoltarea economiei,
constituirea de noi locuri de muncă în domeniul privat , precum și remedierea generală a
mediului de afaceri.
II. 1.2 Deciziile de politică fiscală și finanțările sistemului fiscal

Deciziile de politică fiscală influențează dezvoltarea structurii sistemelor fiscale,
fixându -le totodată un caracter dinamic. În cartea prof. Carmen Corduneanu, putem găsi
aceste decizii de politică fiscală clasi ficate dup ă nivelul la care acestea se iau, și anume :
 microdecizii fiscale ;
 macrodecizii fisca le.
Microd eciziile fiscale sunt la nivelul structurii admi nistrației publice care gestionează
impozitele și respectă legislația fiscală .
Macrodeciziile fiscale se iau de către factorul decizional public și acestea cauzează
modificări structurale la nivelul sistemului fiscal, care se pot împărți în macrodecizii
margin ale și macrodecizii structurale .49

48 Conf. univ. dr. Brezeanu Petre , Fiscalitate. Concepte, modele, teorii, mecansime, politici și practici fiscale,
Editura Economică, p. 151 -152
49 Corduneanu Carmen , Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs București, p. 380

16
Deciziile marginale de politică fiscală , se pot explica ca fii nd corectări a efectelor
inoportune, nedorite provocate de schimbările ciclice ale economiei, asupra fluxurilor fiscale
care susțin cu bani nevoile publice. Macrodeciziile marginale stabilesc o schimbare a
sistem ului fiscal de mică importanță; ele determin ă modificări de cote, acordarea de deduceri
aplicate bazei impozabile și creșteri aplicate fluxurilor fiscale brute.
Macrodeciziile structurale constituie aprecierea, previziunea unei valori vii toare, iar
factorul public este cel decident care stabilește î nnoirea tehnicilor de impunere sau inițierea
unor tehnici noi care să corespundă și să susțină realizarea scopului stabilit; acest mecanism
stabilește reglarea și dezvoltarea sistemului fiscal.50
În o pinia prof. Carmen Corduneanu, prin politica fiscală se prezintă alegerea
guver nului din orice țără cu privire la fundamentare a dreptului de a impune și a tehnicilor de
impunere . A impune aceleași materii imp ozabile prin două sau mai multe impozite, în cadrul
aceluiași exercițiu financiar, însea mnă apariția dublei impuneri economice, care se poate
manifesta și la nivel național. Promovarea de către guvern a politicii fiscale, poate înlătura sau
reduce dubla impunere economică, prin faptul că folosește anumite metode specifice în cadrul
tehnicilor de impunere , metode ce pot fi folosite pe diverse căi, în scopul unei economii cât
mai stabile.
Prin urmare se poate concluziona, faptul că prin politica fiscală se urmăresc anumite
decizii privind stabilirea impozitelor , schimbarea elementelor care intră în structura lor,
precum și procedeul de administrare care să asigure scăderea costurilor administrării
impozitelor. Aceasta , este nevoie să susțină resursele fiscale , prin îndeplinirea obligațiilor care
se reflectă asup ra administrației publice, fără a influența autonomia financiară și dreptul la o
decizie referitor la utilizarea acestora.51
Această politică are la bază două principii, și anume principiul permanenței și
principiul siguranței privind stabilirea competențelor fiscale, în scopul asigurării resurselor
financiare și a eliminării acțiunilor arbitrare . Prin politica fiscală , este necesar să se instituie
impozite le care trebuie să finanțeze anumite părți ale administrației publice și principiile
economice , prin care trebuie să se realizeze reîmpărțirea produsului unui impozit sau
totalitatea impozitelor.
Părerile privind necesitatea politicii fiscale au stârnit diferite curente de gândire, care
împreună cu opțiunile financiare, economice și cele sociale au exercitat o influență asupra
puterilor publice, adică asupra evoluției statului.

50 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs București , p. 380 -381
51 ibidem , p. 381-382

17
Liberalii clasici , ca și A. Smith, D. Ricardo , consideră în baza neutralității absolute că
singura finalitat e aprobată a sistemului fiscal, e ra de natură financiară. Politica fiscală are un
rol ce trebuie limitat la elaborarea unor produse fiscale, care trebuie să susțină finanțarea
cheltuielilor de administrație, justiție, securita te. Aceste păreri privind neutralitatea s -au
produs pe baza unor cauze sociale , care au participat la punerea în practică a principiului
universalității .
În consecință, economiștii clasici precum Barone, A. Marshall au realizat faptul că
prin aceste decizii de politică fiscală, este posibil să se acționeze asupra evoluției economiei,
atenția fiind acordată spre specializarea tehnicilor de impunere, analiza presiunii fiscalității ,
limitarea datoriei publice, concepție prin care se instituie un impozit asupra generațiilor
viitoare, noi.52
II. 1.3 Școala economică keynesiană

Keynesi smul este o doctrină economică ce “provine din opera lui J. M. Keynes, care a
influențat gândirea economică a secolului al XX -lea, mai ales prin ideile legate de teoria și
politica macroeconomică, idei care au fost expuse în The General Theory. Politicile
economice contemporane condamnă sau aprobă ideile keynesiste ”.53
John Maynard Keynes este, cu siguranță, unul dintre cei mai mari economiști din
întreaga istorie economică , fiind educat în școli britanice de elită – Eton și apoi King’s
College din Cambridge54.
Economistul John Maynard Keynes a conceput o teorie, prin care acesta a devenit
teoretician al capitalismului organizat. “Politicile de inspirație keynes istă, bazate p e controlul
cererii globale au produs efecte favorabile asupra economiilor țărilor în care potențialul
productiv neutilizat era superior cererii55”.
Politicile concentrate în jurul cererii, au dus în timp, la dezvoltarea procesului de
socializare, reprezent at de legătura dintre prelevările obligatorii și PIB, precum și deteriorarea
structurii economice, rezultând creșterea deficitului bugetar și tensiuni inflaționiste . Acestea
sunt dezbătute și încep să nu mai formeze soluții folositoare pentru a stimula cre șterea
economică, din cauza sporirii constante a deficitelor bugetare, în situația existenței șomajului
și a inflației.

52 Corduneanu Carmen , Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs București , p. 385 -386
53 http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005 -2/15.pdf , accesat la data 07.03.2019
54 http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005 -2/15.pdf , accesat la data 07.03.2019
55 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Codecs București, p. 397

18
Keynes sugerează aplicarea complementară a măsurilor privind politica fiscală și
bugetară în situația intervenționismului statal; sunt i nfluențate consumul și investițiile, așadar
se ajunge la scăderea gradului de utilizare a forței de muncă , prin mărirea sarcinii fiscale care
reduce cererea populației de consum , cu efecte deflaționiste.
Șomajul și inflația pot fi înlăturate prin participarea statului asupra cererii unite a
populației, care constituie ansamblul cheltuielilor pentru consum; statul utilizează politica
fiscală pentru a garanta echilibrul economic , care influențează modificare a cheltuielilor, a
impozitelor, taxelor asupra cererii, acest lucrul fiind susținut de Keynes.56
În anul 1936 , J. M. Keynes publică “Teoria generală a mâinii de lucru, a dobânzii și a
banilor”, care produce o nouă orientare în gândirea economică, unde pen tru prima dată
echilibrul bugetar este subordonat asigurării echilibrului macroeconomic.57
Keynes consideră că analiza trebuie stabilită la nivel macroeconomic , la un nivel înalt,
deoarece el susține că doar din acest punct se poate acționa asupra nivelulu i microeconomic
pe baza cererii și a ofertei, pentru a evita fluctuațiile economiei.
Existența șomajului se bazează pe cererea globală insuficientă de bunuri și servicii și
pe funcționare a pieței muncii. Utilizarea acestora aparține de nivelul producției și prin
aceasta , Keynes dorește ca statul să își îndrepte atenția asupra cererii globale.58
Școala economică cu privire la dinamica cererii g lobale, are la bază existența
multiplicatorului și efectul deficitului bugetar, prin care scad impozitele sau cresc cheltuielile
publice care se manifestă asupra majorării cererii globale. Obiectivul la care se dorește să se
ajungă este creșterea producției, care să fie la un nivel la care intervine compensarea între
creștere și infla ție, acest fenomen nefiind acceptat de economiștii ofertei.

II. 1.4. Principiile de politică fiscală

Prof. I ulian Văcărel este de părere că “ impunerea are atât o latură de natură politică,
cât și una de ordin tehnic”59. Latura politică, are în vedere faptul că impozitele introduse
trebuie să coincidă cu un ele principii . Aceste principii au fost intitulate de Adam Smith ,
reprezentantul economiei politice clasice.

56 Ec. Drd. Pupăzan -Mungiu Claudia , Politici economice , Editura “Academia Brâncuși”, Târgu Jiu, 2008, p.70
57 Corduneanu Carmen , Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs București, p. 399
58 ibidem
59 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002, p. 400

19
În viziunea lui Adam Smith , la baza politicii fiscale a statului își au locul patru
principii:
1. Principiul de echitate fiscală ;
2. Principiul de politică financiară ;
3. Principiul de politică economică ;
4. Principii social -politice.60
Principiul de echitate fiscală
Sensul noțiunii de echitate fiscal ă constituie o impunere a veniturilor, în funcție de
nivelul, posibilitatea, traiul acestora, iar în unele situații perso anele cu venituri mici erau
scutite de la plata impozitului .
Pentru a fi respectat acest principiul , trebuie îndeplinite anumite condi ții:
 stabilirea minimului neimpozabil, cu alte cuvinte scutirea impozitelor, în cazul unui
venit minim. Acest minim neimpozabil îl regăsi m în cadrul impozitelor directe;
 sarcina fiscală trebuie determinată în funcție de modul în care poate să contribuie
fiecare plătitor, după situația financiară a fiecăruia, luându -se în calcul mărimea averii,
dar și situația personală; căsătorit/necăsătorit, cu persoane în întreține re/fără persoane
în întreținere;
 sarcina fiscală a unei persoane sa fie determinată în funcț ie de sarcina fiscală a altei
persoane care se află în aceeași categorie socială;
 impunerea să fie generală, mai bine spus să fie incluse toate persoanele care au
venituri sau care au un anumit tip de avere, fiind exceptate persoanele care se situează
sub nivelul minim, cei scutiți de la plata impozitului.
Respectarea acestui principiu are la bază modul în care se efectue ază cota de impunere ,
procentul din obiectul impunerii . Așadar , cota de impunere se prezintă astfel:
 în sume fixe se aplică atunci când baza d e calcul este un bun sau un act: primirea
unei autorizații, mărimea unui teren. Î n acest caz , nu putem spune că există
echitate , din cauză că accentu l nu era pus pe situația personală a plătitorului și nici
pe mărimea venitului său.
 în cote procentuale se aplică mai des în situația în care baza de calcul este
constituită din venituri sub orice formă. În acest caz, putem observa următoarele
tipuri de impunere în cote procentuale:

60 Smith Adam , Avuția națională, vol. II , Editura Acdemia Republicii Populare Române, București, 1965, p.242 –
244

20
o în cote proporționale, impunându -se aceeași cotă de impozit, oricare
ar fi fost mărimea obiectului impozabil. Impunerea în cote
proporționale, se aplică de regulă, în cazul impozitelor directe și a
impozitelor indirecte.
o în cote progresive – cotele impozitul ui nu rămân constante, ele cresc
pe măsură ce crește materia impozabilă .
o în cote regresive, atunci când, cota de impunere scade în același mod
cu creșterea veniturilor. În practică, această impunere este specifică
impozitelor indirecte.61
Principiul de politică financiară
Principiul politicii financiare este caracterizat ca având o latură de ordin tehnic,
practic, comparativ cu principiul echității fiscale care are un suport politic. Acest principiul
pune accent pe randamentul fiscal, stabilitate și pe elasticitatea impozitelor.
În opinia prof. Constantin Tulai, randamentul fiscal ridicat trebuie să se prezinte ca și
un raport acceptabil între încasările văzute din perspectiva sa și cheltuielile privind în casarea
sa. Randamentul fiscal este ridicat dacă se efectuează concomitent maximizarea încasărilor și
minimizarea cheltuielilor, realizate de aparatul fiscal.62
Prof. Iulian Văcărel , este de părere că trebuie îndeplinite unele condiții, pentru ca un
impozit să aibe randament fiscal ridicat și anume:
 impozitul să fie universal, cu alte cuvinte, impozitul să fie plătit de totalitatea
persoanelor fizice și juridice care au venituri din aceeași sursă și același gen de avere ;
 să nu fie sustrase de la impunere unele părți din materia impozabilă ;
 volumul cheltuielilor cu privire la calcularea și înțelegerea impozitelor să fie cât mai
redus.
În politica fiscală este necesar să se asigure stabilitate, dar și o oarecare elasticitate.
Putem spune că un impozit este stabil , constant atunci când randament ul său fiscal nu
se modifică în condițiile evoluției economiei, adică volumul său nu crește, dar nici nu scade.
Elasticitatea unui impozit constă în faptul că mărimea lui se poate modifica în funcție
de evoluția cheltuielilor bugetare, adică poate să crea scă sau să scadă din punct de vedere al
nevoilor statului. Elasticitatea poate fi privită sub două forme: legală sau economică ; legală

61 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002, p. 401 -402
62 Tulai Constantin I., Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.215

21
prin faptul că evoluția cotei sale p rovoacă modificări ale volumul î ncăsărilor și economică
prin creșterea încasărilor în faza de prosperitate și scădere în faza de recesiune.63
Principiul de politică economică
Statul este cel care analizează cum se pot realiza mai multe obiective , printre care
obținerea veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor publice , utilizarea impozitului pentru
dezvoltarea ori pentru limitarea unor ramuri sau subramuri economice, de impulsionarea sau
de reducere a producției, de dezvoltare a exportului etc.
Acest principiul are ca și orizon t practicarea impozitelor de către stat nu doar cu
scopul de a forma bugetul public, ci și ca pârghie de influență asupra acestor obiective;
dezvoltarea sau limitarea unor activi tăți pe ramuri sau su bramuri economice, sporirea
consumului unui anumit bun, extinderea relațiilor comerciale cu străinătatea.
Princ ipiul social -politic
Obiectivele de ordin social -politic se realizează prin politica fi scală promovată de
unele state. Partidul social, dorește ca politica fiscală promovată să fie în relație, în acord cu
interesele pe care le au categoriile sociale pe care le reprezintă.
Este cunoscut fenomenul acordării unor facilități fiscale contribuabililor cu venituri
mai mici și a acelora care au persoane în întreținere. Impunerea se rea lizează și în situația
limitării consumului de anumite produse care dăunează grav sănătății precum băuturile
alcoolice și tutunul.
După părerea mea, cel mai esențial principiul este cel al echității fiscale în cadrul
oricărui sistem fiscal, din acest moti v fiscalitatea trebuie abordată în sensul simplificării
diferențelor de venituri.
II.2. Politica monetară

În opinia prof. I. Văcărel, politica monetară este considerată un instrument care
intervine indirect asupra deciziilor, proceselor economice, și car e face referire la felul cum
Banca Centrală procedează pentru a asigura echilibrul dintre cere re și ofertă pe piața
monetară, prin faptul că manevrează oferta de monedă și rata dobânzii. Aceasta, influențează
evoluția PIB, prețurile de pe piață, forța de m uncă, echilibrul financiar64.

63Tulai Constantin I., Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiinț ă Cluj -Napoca, 2003, p.216
64 Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A București, Ediția a III -a,
2002, p.722

22
Moneda, poate fi definită ca reprezentând instrumentul schimbului, ce îngăduie
cumpărarea de bunuri, servicii și care menține valoarea între două schimburi, având rolul de
instrument unic al tranzacțiilor, etalon de valoare. Odată cu timpul , aceasta și -a schimbat
forma, iar concepțiile și conținutul ei au înregistrat evoluții și adaptări.65
Intervenția statului în economie, în momentul de față, este efectuată în mare parte prin
politica fiscală și prin cea monetară, datorită fa ptului că acestea două sunt singurele categorii
de politici economice care pot fi exercitate simultan cu legile economiei de piață și cu
principiile democratice.66
Politica monetară alături de celelalte politicii, este o componentă a politicii economice,
având aceleași obiective, scopuri precum celelalte componente ale politcii economice și
anume:
 rata inflației;
 rata șomajului;
 creșterea economică .
Prin îndeplinirea acestor obiective finale de politică economică, politica monetară
procedează precum un inst rument prin intermediul monedei, iar organele monetare caută să
potrivească nivelul cererii agregate din economie, influențând condițiile de acordare a
creditului în economie.
Trebuie să avem în vedere faptul că ace asta prezintă un dublu caracter; monetar , așa
cum ii spune și numele, realizat la nivelul Băncii Centrale prin prelucrarea emisiunii monetare
și de credit , realizat la nivelul Băncii Comerciale prin prelucrarea creditelor acordate.67
Teoria keynesistă, analizează această politică ca fiind cel mai reprezentativ instrument
care influențează economia, în timp ce concepția monetaristă are o viziune diferită despre
aceasta. În zilele noastre, aspirația spre politica monetară este cea a politicilor restrictive,
limitative, iar organele monetare au certit udinea că inflația va fi redusă.
Politica monetară este definită prin unele elemente care sunt realizate de BNR, astfel:
 stabilirea obiectivelor politicii monetare și anume: determinarea prețurilor, a
monedei naționale, echilibrul monetar, exercitarea acti vității economice;
 teoriile economice , care au conceput intervenția statului prin cadrul banilor;
 instituțiile, care constituie obiectivele politicii monetare: Parlament, Guvern,
Banca Centrală;

65 Turliuc Vasile , Politici Monetare , Polirom, 2002, p.12
66 Cerna Silviu , Politica Monetară , Editura Academiei Române, București, 2014, p.173
67 Zăpodeanu Daniela , Politici monetare , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2002, p.137

23
 includerea politicii monetare în grupele politicii economice: politica fiscal –
bugetară, cea industrială, de control al veniturilor;
 instrumentele și mecanismele de emitere a politicii monetare : masa monetară,
rezerva minimă obligatorie, cursul de schimb, operațiuni pe piață,
supravegherea bancară.68
Pentru realizarea obiectivelor de politică monetară, se aplică instrumentele directe și
indirecte ale acesteia. Instrumentele directe constituie măsuri folosite în mod direct, prin care
îi afectează pe utiliza torii și deținătorii de monedă, printre acestea și pe instituțiile financiare.
Instrumentele indirecte se folosesc de către Banca Centrală în corelaț ie cu agenții
nefinanciari, precum și cu celelalte bănci și permit controlul asupra costului și a cantițătii de
monedă.69
Instrumentele de politică monetară ale BNR sunt:
 operațiunile de piață monetară din care amintim: atragerea de depozite,
emiterea de certificate de depozit, acordarea de credite de către BNR, vânzări
sau cumpărări de active eligibile pentru tra nzacționare, schimbul valutar;
 facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit ; sunt prezente două
tipuri de facilități: facilități de creditare , prin care se obțin un credit cu
scadență de o zi de la Banca Centrală, la o rată de dobândă determinată
dinainte; și facilități de depozit prin care se fixează un depozit cu scadență de o
zi de la Banca Centrală, la o rată de dobândă determinată dinainte.
 rezervele minime o bligatorii constituie disponibilitățile bănești ale
instituțiilor de credit, în lei și în valută, deținute în conturile Băncii Naționale a
României70.
Prin urmare, politica monetară poate fi definită ca un ansamblu de instrumente, care
sunt practicate de Ba nca Centrală, având obiective specifice și generale, iar scopul acesteia
este să mențină, să păstreze stabilitatea prețurilor, stabilitatea inflației și a cursului de schimb.

68 Ec. Drd. Pupăzan -Mungiu Claudia , Politici economice , Editura “Academia Brâncuși”, Târgu Jiu, 2008, p.78 –
79
69 ibidem , p.86
70 https://www.bnr.ro/Instrumentele -de-politica -monetara -3327.aspx , accesat la data de 11.03.2019

24
Capitolul III
Studiu de caz
Evoluția veniturilor fiscale

III.1 Eficiența politicii fiscale a României

Cheltuielile publice, în teoria k eynesistă, au un impact mai ridicat asupra PIB în
comparație cu nivelul taxelor, deoarece acestea nu declanșează o influență directă asupra
producției, ci afectează în primul rând venitul disp onibil și doar după aceea, într -o măsură mai
mică, nivelul consumului privat. Așadar, multiplicatorul cheltuielilor statului crește în timp și
este mai ridicat în țările care practică mai puțin importul . În alte teorii economice , putem
întâlni faptul că , importanța creșterii cheltuielilor publice pentru stimularea , impulsionarea
economiei , este negată, multiplicatorul scăzând în timp la zero. Prin urmare , se instituie
creșterea impozitelor în viitor pentru acoperirea deficitelor bugetare, iar pe termen lung
guvernul substituie cheltuielile private cu cele publice.
Conform lui Keynes, politica fiscală declanșează efecte și pe termen scurt, dar și pe
termen lung . Această politică expansionistă prezintă o eficiență scăzută în relansarea
economiei, deoarece rezultatul obținut acționează foarte puțin la șocurile fiscale.
Noua economie clasică prezintă următoarele argumente privind scăderea șocului fiscal:
 salariile împreună cu prețurile prezintă un grad înalt de flexibilitate;
 evoluția cererii agregate în privința producției și a veniturilor, influențează într -o
măsură mai mică;
 modifică rile reale influențează decizia de consum.
Sinteza neoclasică (Hicks, Samuelson) prezintă aspectele keynesiste pe termen scurt
combinate cu elementele neoclasice, potrivit cărora dezvoltarea PIB este determinată de
aspectele caracteristice ofertei – adunarea capitalului și a forței de muncă . Din această teorie ,
rezultă faptul că politica fiscală expansionist ă va determina sporirea consumului ș i a PIB -ului
doar pe termen scurt .
Noua economie keynesiană (Taylor, Blanchard, Mankiw) se asem ănă cu teoriile noii economii
clasice, dar implică și existența unor rigidități , inflexibilități nominale și reale . Din teoriile

25
neokeynesiene , rezultă faptul că politica fiscală are un impact mai scăzut asupra economiei,
din următoarele motive:
 expansiunea fiscală cauzează apariția înainte a inflației ;
 consumul aparține de venitul permanent, așadar indivizii vor răspunde la o expansiune
fiscală , numai dacă aceasta determină o sporire a venitului p e termen lung ;
 oferta agregată nu va răspunde variațiilor cererii, așadar politica fiscală poate influența
fluctuațiile ciclului de afaceri.71
III.2 Politica fiscală și bugetară pe anul 2018 – obiective specifice

România determină obiectivele construcției bugetare pentru anul 2018 și orizontul
2019 -2021 ca fiind următoarele:
 Menținerea unei creșteri și a unei dezvoltări economice, stimularea acesteia, în
vederea stabilizării unui stat puternic, dinamic, activ și a unei societăți
echilibrate, raționa le, cu scopul de a mări încrederea investitorilor în economia
românească;
 Alocarea , repartizarea unor sume destul de însemnate pentru a sprijinii
investiț iile publice, prin asigurarea infrastructurii și serviciilor, pentr u
remedierea calității vieții, cu efect multiplicator și contribuția directă la
formarea brută de capital fix;
 Constituirea unei politici fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri și
impulsionarea investițiilor în sectoarele cu valoare adăugată mai ma re,
reducerea, schematizarea fiscalității și fluidizarea proceselor interne, pentru a
forma premisa unei creșteri economice posibile;
 Extinderea instrumentelor, procedeelor de management ale datoriei publice;
 Guvernul propune măsuri privind stimularea consumului, măsuri cu privire la
salarii, la garantare a protecției sociale și securității sociale pentru persoane
vârstnice, pensionari și alte asemenea categorii;
 Îmbunătățirea și aplicarea guvernanței bugetare, creșterea transparenței
bugetare și rentabilitatea cheltuielilor publice.72

71 http://www.store.ectap. ro/articole/527_ro.pdf accesat la data de 25.03.2019
72 http://www.cdep.ro/pdfs/buget/2018/raport/Raport_buget_2018.pdf accesat la data de 27.03.2019

26
În schemele de mai jos se prezintă o sinteză a obiectivelor politicii fiscale și bugetare pe
parcursul anilor 2018 -2021:

Schema nr. 1
Sursa: www.mfinanțe.ro

Menținerea unei creșteri
și a unei dezvoltări
economice, stimularea
acesteia, în vederea
stabilizării unui stat
puternic, dinamic, activ și
a unei societăți
echilibrate, raționale, cu
scopul de a mări
încrederea investitorilor
în economia românească;
 Creștere economică de 5,5 % în anul
2018 ;
 Sprijinirea mediului de afaceri prin
faptul că :
 Se reduce cota impozit ului
pe venit de la 16% la 10 %;
 Se reduce cota totală a
contribuțiilor sociale
obligatorii, de la
39,25% la 37,25%;
 Se reduc contribuțiile sociale
la 2, mai exact contribuția de
asigurări sociale (CAS),
contribuția de asigurări
sociale d e sănătate (CASS);
 Susținerea sectorului IMM , cum ar
fi ajutorul primit de la stat privind
dezvoltarea economiei durabile,
implementarea Programului Start –
Up Nation .

27
Proiecția indicatorilor bugetari pentru perioada 2017 – 2021
Tabelul nr. 1
-% din PIB
2017 2018 2019 2020 2021
VENITURI
buget general
consolidat (cash) 29,40 31,38 33,51 32,23 31,97
CHELTUIELI
buget general
consolidat (cash) 32,24 34,29 36,28 34,55 33,98
SOLD buget
general
consolidat (cash) -2,84 -2,91 -2,76 -2,33 -2,01
SOLD buget
general
consolidat
(ESA) -2,88 -2,96 -2,78 -2,68 -2,45
SOLD structural -3,36 -3,03 -2,97 -3,03 -2,77
Sursa: www.mfinanțe.ro

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, v eniturile bugetare proiec tate pentru
anul 2019 constituie 33,51 % din PIB, 32,23 % pentru anul 2020, urmând ca în anul 2021 să
reprezinte 31,97 % din PIB , deci o scădere . Cheltuielile bugetare proiec tate pentru anul 2019
constituie 36,28% din PIB, ajungând 33,98 % în 2021, fiind în scădere .
În anul 2017 , deficitul bugetar cash a reprezentat 2,84% din PIB, echivalent unui
deficit ESA înregistrat de 2,88 % din PIB și unui deficit structural de 3,36 % din PIB, iar în
anul 20 18 deficitul cash a reprezentat la 2,91 % din PIB, căruia î i corespunde un deficit ESA
estimat de 2,96 % din PIB și un deficit structural de 3,03% d in PIB .
Estimările pe perioada 2019 -2021 prezintă deficitul bugetar ESA în anul 2019 la 2,78
% din PIB, o scădere de 0,18 punct e procentuale față de anul 2018 , care va continua pe
orizo ntul 2020 -2021, ajungând în anul 2021 la 2,45 % din PIB, o scădere de 0,33 puncte
procentuale față de anul 2019 .

28

Sursa: www.mfinanțe.ro
Schema nr. 2

Graficul nr. 1 privind c heltuielile cu investițiile și deficitul bugetar în perioada 2017 -2021
% în PIB

-3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
2017 2018 2019 2020 2021 Deficit bugetar
Cheltuieli de
investitii Alocarea,
repartizarea unor
sume destul de
însemnate pentru a
sprijinii investițiile
publice, prin
asigurarea
infrastructurii și
serviciilor, pentru
remedierea calității
vieții, cu efect
multiplicator și
contribuția directă
la formarea brută de
capital fix;
 În perioada 2017 -2021 cheltuielile de
investiții s -au situat în permanență peste
nivelul deficitului bugetar;
 Se preconizează că, cheltuielile de
investiții înregistrează 3,66% din PIB în
anul 20 21, f ind în creștere cu 0,02 puncte
procentuale față de anul 2018.

29
Sursa : www.mfinanțe.ro

În graficul prezentat se poate vedea faptul că, cheltuielile de investiții se află în
perioada 2017 -2021 cu mult peste nivelul deficitului bugetar. În anul 2019 se manifestă cea
mai mare creștere a cheltuielilor de investiții, de aproximativ 4,89 % în PIB.
Cheltuielile de investiții au în structura lor cheltuielile aferente programelor cu
finanțare din fonduri externe nerambursabile, cheltuieli le de capital și cheltuieli le aferente
programelor cu finanțare rambursabilă , pe când deficitul bugetar este un indicator
macroeconomic prin care cheltuielile dep ășesc veniturile.

Sursa : www.mfinanțe.ro
Schema nr. 3

2017 2018 2019 2020 2021
Deficit bugetar -2.84 -2.91 -2.76 -2.33 -2.01
Cheltuieli de investitii 3.12 3.64 4.89 3.9 3.66
Constituirea unei
politici fiscale pentru
sprijinirea mediului de
afaceri și impulsionarea
investițiilor în
sectoar ele cu valoare
adăugată mai mare ,
reducerea,
schematizarea
fiscalității și fluidizare a
proceselor interne,
pentru a for ma premisa
unei creșteri economice
posibile ;  Reducerea cotei standard de TVA la 19% ,
care determină efecte pozitive
semnificative asupra mediului de afaceri ;
 Reducerea evaziunii fiscale ;
 Constituirea unui mediul de afaceri
concurențial.

30

Sursa :

Sursa : www.mfinanțe.ro
Schema nr. 4

Schema nr. 5
Sursa : www.mfinanțe.ro
 Titlurile de stat constituite în favoa rea
populației vor fi vândute prin unitățil e
operative ale Trezoreriei Statului ;
 Se preconizează că în 2018 – 2021 nivelul
estimat al datoriei guvernamentale brute se
va afla sub 40% din PIB. Extinderea
instrumentelor,
procedeelor de
management ale
datoriei publice;

Guvern ul propune
măsuri privind
stimularea
consumului , măsuri
cu privire la salarii,
la garantarea
protecției sociale și
securității sociale ;
 Acordarea voucherelor de vacanță în
cuantum de 1.450 lei pentru un salariat,
potrivit prevederilor Ordonanței de urgență
a Guvernulu i nr. 46/2017 pentru
modificarea și completarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind
acordarea voucherelor de vacanță;
 Salariul minim brut a crescut la 1950 lei;
 Garantarea unor venituri decente , în cazul
pensionarilor care să le permită a cestora să
ducă o viață decentă.

31

Sursa : www.mfinanțe.ro
Schema nr. 6

Îmbunătăț irea și
aplicarea
guvernanței
bugetare, creșterea
transparenței
bugetare și
rentabilitatea
cheltuielilor publice .
 Transparența și rentabilitatea cheltuielilor
publice vor participa la mărirea spațiului
fiscal pentru investiții, îmbunătățirea
sustenabilității finanțelor publice pe termen
mediu și lung .
 Măsuri de limitare a cheltuielilor:
 munca suplimentară efectuată de
către p ersonalul din sectorul
bugetar, precum și munca prestată
în zilele de sărbători legale și în
celelalte zile în care, în
conformitate cu reglementările în
vigoare, nu se lucrează, în cadrul
schimbului normal de lucru, se va
compensa numai cu timp liber
corespunzător;
 neacordarea de ajutoare, plăți
compensatorii la pensionare ;
 În anul 2018 ordonatorii de credite ai
instituțiilor și autorităților publice nu vor
achiziționa autoturisme și mobilier, cu
anumite excepții.

32
III.3 Evoluția veniturilor fiscale în România

Prin clasificarea indicatorilor cu privire la bugetul de stat, impozite, taxe și celelalte
venituri, bugetul are următoarea structură:
I. Venituri curente :
a) Venituri fiscale ;
b) Contribuții de asigurări ;
c) Venituri nefiscale .
II. Venituri din capital
Veniturile fiscale reprezintă impozitele directe și impozitele indirecte. Ca și impozite
directe putem enumera: impozitul pe profit, impozitul pe venitul din salarii, din activități
independente, din activități agricole, impozitul pe clădiri, impozitul și taxa pe teren, taxa
asupra mijl oacelor de transport, iar impozitele indir ecte sunt suportate de consumatorul final
și amintim: taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole, etc.73

Veniturile fiscale în 2016

Tabelul nr. 2
2015 2016
Denumire mil. Lei % din
PIB % din
total mil. Lei % din
PIB % din
total
PIB 712.832,3 761.473,6
Impozitul pe
profit 13.824,3 1,94 11,18 15.442,0 2,03 12,67
Impozitul pe
salarii și ven it 26.640,1 3,74 21,55 27.756,4 3,65 22,78
TVA 57.132,2 8,02 46,22 51.675,1 6,79 42,42
Accize 26.018,0 3,65 21,05 26.957,0 3,54 22,13
TOTAL 123.614,6 17,35 100 121.830,5 16,01 100
Sursa: www.mfinanțe.ro

73 Vintilă Georgeta , Fiscalita te. Metode și tehnici fiscale, Editura Economică, Ediția a II -a, p.17 -18

33
% din total -2015 % din total -2016
Figura nr. 1 Figura nr. 2

Veniturile fiscale înregistrează în anul 2016 aproximativ 122 de milioane de lei și
aproximativ 16% din PIB. S-au re dus, în termeni nominali, cu aproximativ 1.800 mil. lei față
de anul 2015 , iar ca procent în PIB s -au redus cu 1,3 puncte procentuale.
Sunt influențate pozitiv de încasările din impozitul pe profit cu 1,5% din total, din
impozitul pe venit și salarii cu 1,2% și de încasările din accize cu 1,08% și în paralel
influențate negativ de scăderea veniturilor din taxa p e valoarea adăugată cu 3,8%.
Impozitul pe profit , este un impozit datorat bugetului statului de către toți
contribuabilii, așa cum apa re în Codul Fiscal.
Impozitul pe venit , reprezint ă un câștig, un venit a l bugetului de stat, o sumă de bani
provenită dintr -o sursă permanentă și însușită în mod periodic,74 care se aplică așa cum apare
în Codul Fiscal.
Taxa pe valoarea adăugată , este un im pozit indirect pentru bugetul statului, stabilit și
înregistrat asupra valorii adăugate în fiecare stadiul al producției și al distribuției.75
Accizele sunt niște taxe incluse în prețul de vânzare al produselor come rcializate în
interiorul unei ță ri.
Încasările din impozitul pe profit , au înregistrat o creștere de 1.617,7 mil. lei în
principal, datorită dezvoltării încasărilor de la agenții economici care au fost în creștere cu
13,9% , pe când încasările de la băncile comerciale erau inferioare față de anul anterior cu
217,1 milioane lei.

74Tulai Constantin I. , Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj -Napoca, 2003, p.227
75 Vintilă Georgeta , Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale, Editura Economică, Ediția a II -a, p.302
Impozitul
pe profit,
12.67% Impozitul
pe salarii și
venit,
22.78% TVA,
42.42% Accize,
22.13%
Impozitul
pe profit,
11.18% Impozitul
pe salarii
și venit,
21.55%
TVA,
46.22% Accize,
21.05%

34
În cadrul acestui impozit în 2016, s -a avut în vedere modificarea privind anul fiscal,
mai exact c ontribuabilii care își schimbă exercițiul financiar, conform reglementărilor
contabile, pot decide și alege ca anul fisc al care se modifică să coincidă cu exercițiul
financiar , iar pentru determinarea acestui an modificat este nevoie să se aplice unele reguli
care apar așa cum sunt în Codul Fiscal.76
La amortizarea fiscală, se includ și alte mijloace fixe amortizabile , cum ar fi
mijloacele fixe folosite pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și
tehnic, conform reglementărilor legale din domeniul educației naționale , dar și investițiile
făcute în scopul desfășurării învățământului profesional și tehnic .77
Cu privire la încasările din impozitul pe venit și salarii , au crescut cu 1.116 mil. lei pe
fondul creș terii numărului de salariați și al câștigului salarial mediu brut cu 13,0% .
Ca și influențe pozitive asupra înc asărilor din impozitul pe venit, a mai fost prezentă și
majorarea salariului de bază minim brut pe țară de 1.250 lei lunar78, dar și majorarea valorii
punctului de pensie de la 830,2 lei în anul 2015 la 871,779 lei pentru anul 2016.
În ceea ce privește veniturile neimpozabile, s -a introdus o nouă categorie de venituri
acestea fiind „ bursele, premiile și alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport,
echipamente de lucru/protecție și altele asemenea primite de elevi pe parcursul învățământului
profesional și tehnic, potrivit reglementărilor le gale d in domeniul educației naționale. ”80
Trebuie făcută referire și la art. 81 alin. (1) care privește plătitorii de venituri din salarii,
articol care s -a modificat potrivit Ordonanței de Urgență n r. 84/2016 din 16 noiembrie 2016
pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul financiar -fiscal , aceștia
având datoria de a depune “d eclarația cu privire la obligațiile de plată a contribuțiilor sociale,
impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare benef iciar de
venit, până la termenul de plată a impozitului, inclusiv81.”
Cu privire la încasările din TVA, ele au înregistrat o scă dere cu 5.457 mil. lei față de
anul 2015, datorată scăder ii încasărilor din operațiuni interne cu 11,3%, a încasărilor din
impor turile de bunuri cu 13,5%, dar și a reducerii majorărilor de întârziere aferente taxe i pe
valoarea adăugată cu 7,9%. A fost influențat negativ datorită faptului că nu s-a realiza t
programul de încasări privind obligațiile restante la bugetul general consolidat, dar și din
cauza rambursărilor din luna decembrie, care au fost peste media anuală.

76 conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016, art. 16, alin. (5)
77 conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016, art. 28, alin. (3)
78 conform H.G. nr. 1017/2015 din 30 decembrie 2015, art. 1
79 conform Legii nr. 340/2015, cap III, art. 18
80conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016, art. 62
81conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016, art. 81, alin. (1)

35
Acestă scădere a încas ărilor din TVA, în anul 2016 are următoarele cauze :
 apariția cotei de TVA de 9% , cu privire la livrările de proteze, de alimente și
băutur i non -alcoolice, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante
și ingrediente alimentare, servicii de restaurant și catering, începând cu 1 iunie
2015;
 cota standard de TVA s -a redus de la 24% la 20%, odată cu 1 ianuarie 2016;
 reducerea cotei de TVA de la 9% la 5% , odată cu 1 ianuarie 2016, pentru
livrările de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate
exclus iv sau în principal publicitățiilor, dar și pentru serviciile constând în
permiterea accesului la castele, muz ee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri,
expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite
precum și pentru serviciile constând în permiterea accesulu i la evenimente
sportive;
 reducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2016, a cotei de TVA la 9% pentru
livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură.82
Încasările din TVA prezintă și niște aspecte pozitiv e precum: majorarea volumului
cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul , cu excepția autovehiculelor și motocicletelor
cu 13,5%83, dar și creșterea importurilor din zona extra comunitară cu 8,1%84.
Încasările din accize , după cum se poate observa și în tabelul de mai sus, au fost în
sumă de aproximativ 27 miliarde lei , în creșter e cu 1 % comparativ cu anul anterior .
Modificările ce intervin la încasările din accize, comparativ cu anul 2015, a fost
determinate în principal de majorarea volumului cifrei de afaceri în comerțul cu amănun tul al
carburanților pentru autovehicule cu 10,2%85, de creșterea vânzărilor de produse alimentare,
băuturi și tutun cu 13,7% , dar și de o serie de măsuri de natură fiscală adoptate odată cu
intrarea în vigoare, de la 1 ianuarie 2016, a prevederilor Legii nr . 227/2015, privind Codul
fiscal cum ar fi:

 evoluția nivelului accizelor la alcool ;
 accizele la produsele din tutun s-au majorat ;

82 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , art. 291
83 Comunicat de presă INS nr. 27/3 februarie 2017 evoluție an 2016 compar ativ cu an 2015
84 Comunicat de presă INS nr. 30/9 februarie 2017, evoluție an 2016 comparativ cu an 2015 în moneda națională
85 Comunicat de presă INS nr. 27/3 februarie 2017 evoluție an 2016 comparativ cu an 2015

36
 excluderea accizel or la cafea și la alte produse precum: blănuri, bijuterii, arme,
iahturi.
Accizele din tutun care au fost încasate au oscilat comparativ cu anii precedenți;
principalii plătitor i au fost influențat i de nesiguranța cu privire la data aprobării transpunerii
Directivei tutunului în legislația n ațională, care a cauzat anumite modificări în procesul de
fabricație . Aceste îndoieli , au adus ca și urmări afectarea producției și a managementului
stocurilor, f apt pentru care s-a refl ectat în fluctuația încasărilor bugetare.

Veniturile fiscale în 2017

Tabelul nr. 3
Denumire mil. Lei % din PIB % din total
PIB 858.332,8
Impozitul pe profit 14.732,1 1,72 11,78
Impozitul pe salarii și
venit 30.143,1 3,51 24,11
TVA 53.543,7 6,24 42,83
Accize 26.604,1 3,10 21,28
TOTAL 125.023 14,57 100
Sursa: www.mfinanțe.ro

% din total -2017

Figura nr . 3
Impozitul pe
profit 11,78%
Impozitul pe
salarii și venit
24,11%
TVA 42,83% Accize
21,28%

37
Veniturile fiscale înregistrează în anul 2017 aproximat iv 125 de milioane de lei și
14,5% din PIB. Se înregistrează o creștere comparativ cu anul 2016 de aproximativ 3.200
milioane de lei, datorată majorării impozitului pe salarii și venit care a crescut cu aproximativ
2.400 milioane lei și a TVA -ului de aproximativ 1.900 mil. lei.
Încasările din impozitul pe profit , sunt mai mici față de anul 2016 cu 0,90 %, pe baza
reducerii încasărilor de la agenții economici , pe când încasările de la băncil e comerciale au
fost superioare în comparație cu anul anterior.
Printre potențialii factori care au influențe negative asupra impozitului pe profit , s-a
numărat și sistemul de plată a impozitului datorat de societăți , care a fost modificat potrivit
dispozițiilor Legii nr. 170/2016 privind imp ozitul specific unor activități.
Un aspect pozitiv în ceea ce privește acest impozit, este scutirea de la plata lui în
primii 10 ani de activitate a unei entități, pentru cei care desfășoară exclusiv activități de
cercetare -dezvoltare.86
Având în vedere că nivelul încasărilor din impozitul pe profit de la agenții economici a
scăzut față de anul 2016, în termeni nominali, cifra de afaceri din serviciile de piață prestate în
principa l întreprinderilor, a evoluat pe ansambl u până la 12,8%, datorită majorărilor înscrise,
existente la transporturi de 15,7 %, alte servicii furnizate în principal întreprinderilor de
15,4% , activitățile cinematografice , video, programe de televiziune; difuza re și transmitere de
programe cu 14,0% , activitățile de servicii informatice și în tehnologia informației cu 4,3% și
la comunicații cu 4,2% .87
Un alt aspect important în ceea ce privește impozitul pe profit , a fost excluderea
limitării de timp privind scutirea de impozit a profitului reinvestit , așadar a fost scos termenul
până la care se poate aplica facilitate a, care avea ca și scop “profitul investit în echipamente
tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de
control și de facturare, în programe informatice, precum și pentru dreptul de utilizare a
programelor in formatice, produse și/sau achiziționate, inclusiv în baza contractelo r de leasing
financiar și puse în funcțiune, folosite în scopul desfășurării activității economice, este scutit
de impozit ”.88

86 conform OUG nr. 3/2017 din 6 ianuarie 2017 , art. 22
87 INS – Comunicat de presa nr. 41 / 14 februarie 2018
88 conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016, art. 22

38
Încasările din impozitul pe venit și salarii , sunt în creștere cu 1,33%, fiind influențate
pozitiv de salarii le la nivel național care au crescut cu 18% , dar și de majorare a salariului de
bază minim brut pe țară de la 1 .250 lei la 1 .450 lei89.
Un aspect negativ l -a avut înregistrarea impozitul ui pe veniturile din pensii , valoarea
punctului de pensie în ianuarie 2017 fiind 917,5 lei,90 iar din iulie s -a majorat cu 9% la 1000
lei 91. Venitul impozabil lunar din pensii are în vedere modificarea sumei care se deduce,
neimpozabilă lunar aceasta fiind de 2.000 lei, potrivit Legii nr. 2/2017 din 12 ianuarie 201 7.
O altă modificarea a mai fost și d ezvoltarea sferei de aplicare a prevederilor din
"TITLUL III Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor" ce privește persoanele juridice
române care au obținut venituri între echivalentul în lei a 100.000 euro si echivalentul în lei a
500.000 euro, concomitent cu abrogarea cotei de 2% pentru microîntreprinderile care au un
salariat și intrarea în vigoare a cotei de 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai
mulți salariați.92
Se poate observa , că veniturile din TVA au înregistrat o c reștere de 1900 milioane lei
față de anul anterior, creștere datorată mai ales încasărilor din a doua parte a an ului, în
condițiile în care s -a aplicat reducere a cotei standa rd de TVA de la 24% la 20% înce pând cu 1
ianuarie 2016, modificare ce s-a reflectat în încasările din luna februarie 2016, dar și
reducerea cotei s tandard de TVA de la 20% la 19%, realizată în februarie 2017 .
Această reducere a cotei generale de TVA la 19% , va provoca un impact semnificativ
atât la nivelul consumatorilor, cât și la nivelul agenților economici , care vor fi nevoiți să își
actualizeze softurile caselor de marcat și documentele de natură comercială, dar și să fie atenți
la tranzacțiile aflate în curs de desfășurare la momentul reducerii taxei. Pe de altă parte ,
această micșorare a TVA -ului va provoca o majorare a vânzărilor companiilor, atât pentru
cele care produc, cât și pentru cele care distribuie bunuri.
Veniturile încasate din TVA î n anul 2017 sunt prezintate astfel:
 operațiuni le interne au fost majorate cu 1,7%, în situația în care
volumul cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul, fiind exceptat
comerțului cu autovehicule și motociclete , serie brută, în perioada

89 conform H.G. nr. 1/2017 din 6 ianuarie 2017, art. 1
90 conform Ordonanței de Urgență nr. 99/2016 din 15 decembrie 2016, cap. II, a rt. 12
91 conform Ordonanței de Urgență nr. 2/2017 din 6 ianuarie 2017, art. 2, alin (1)
92 conform Ordonanței de Urgență n r. 3/2017 din 6 ianuarie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal

39
1.I‐30.XI.2017, față de perioada 1.I‐30.XI.201693, a înregistrat o
creștere cu 10,3% ;
 importurile de bunuri au fost în creștere cu 7%;
 restituirile de taxă pe valoare adăugată a u scăzut cu 3%.
Începând cu 1 ianuarie 2017, se pune la dispoziție regimul special pentru agricultori,
persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întrepri nderi
familiale, care desfășoară activ ități/servicii agricole în România și care se întâlnesc cu
dificultăți în apl icarea regimului norm al de TVA, conform OUG nr. 84/2016.
Regimul s pecial pentru agricultori , are în vedere utilizarea unei compensații în cotă
forfetară pentru acoperirea taxei aferente ac hizițiilor, astfel încât prețul produselo r
agricole/ serviciilor agricole să fie mai mic f ață de taxă. Procentul de compensare este de 1%
în 2017, de 4% în 2018 și de 8% începând cu 2019. Agricultorii nu deduc taxa pe valoare a
adăugată pentru achiziții și nici nu colectează TVA pentru livrări de produse agricole.94
În ceea ce privește încasările din accize, acestea au înregistrat 26.604 mil. lei, fiind
într-o mică scădere de 353 mil. lei comparativ cu anul 2016.
Încasările din accize, în ce privește produse le energetice pentru anul 2017 , au
înregistrat o diminuare cu 6,0 % față de ace eași perioadă a anului 2016 . Accizele la produse le
energetice , au fost influențate din punct de vedere legislativ de prevederil e Legii nr. 227/2015,
care intră în vigoare la început de 1 ianuarie 2017 și care face referire la micșorarea nivelului
accizelor la produsele energetice.
Accizele la tutun , care au fost încasate în anul 2016 au fost influențate de
incertitudinile , de nesiguranța referitoare la data aprobării transpunerii Directivei tutunului în
legislația națională, care provocau anumite modificări de ordin major condițiilor de fabricație
și vânzare a produselor din tutun. În noiembrie 2016 s -a aprobat Legea 201/2016 care a
eliminat aceste incertitudini existente. Nivelul accizei s -a majorat de la 430,71 lei/1000 de
țigarete în 2016 la 435,58 l ei/1000 țigarete în 2017 potrivit unui calendar aprobat pentru
perioada 2017 -2022, al accizelor pentru unele produse din tutun prelucrat, precum: țigarete,
tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete și alte tut unuri de fumat. Din 24 iulie 2017,
nivelul accizelor pentru țigarete a crescut de la 435,58 lei/1000 țigar ete la 439,94 lei/1000
țigarete, iar acciza specifică a fost în valoarea de 333,582 lei/1.000 țigarete .95

93 INS- Comunicat de presă nr. 4/2018 privind comerțul și serviciile
94 conform OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016 , art. 315
95 Legea n r. 177/2017 din 18 iulie 2017 , art.342

40
Veniturile fiscale în 2018
Tabelul nr. 4
Denumire mil. Lei % din PIB % din total
PIB 949.600, 0

Impozitul pe profit 15.652, 5
1,65 12,38
Impozitul pe salarii și
venit 22.679, 0
2,39 17,93
TVA 59.609, 0
6,28 47,14
Accize 28.518, 1
3,0 22,55
TOTAL 126.458,6 13,32 100
Sursa: www.mfinanțe.ro

% din total -2018

Figura nr. 4

Veniturile fiscale , înregistrează în anul 2018 aproximativ 126.500 de milioane de lei și
13,3% din PIB. Se poate observa o creștere comparativ cu anul 2017 de aproximativ 1.450
milioane de lei, datorată majorăr ii impozitului pe profit care a crescut cu aproximativ 920
milioa ne lei, a TVA -ului de aproximativ 6.000 mil. lei și a accizelor de aproximativ 1.900
mil. lei.
Impozitul pe
profit,
12.38% Impozitul pe
salarii și venit,
17.93%
TVA,
47.14% Accize,
22.55%

41
Sunt influențate negativ de încasările din impozitul pe salarii și venit , care se află în
scădere cu aproximativ 7.500 m il. lei comparativ cu anul 2017.
Încasările din impozitul pe profit , au înregistrat o creștere de 920 mil. lei în principal,
datori tă evoluției încasărilor de la agenții economici , pe când încasările de la băncil e
comerciale au fost inferioare comparativ cu anul anterior . De asemenea, impozitul pe profit a
crescut în termeni nominali cu 0,6 % din total, față de anul precedent, iar ca procent în PIB a
scăzut cu 0, 07 puncte procentuale.
Începând cu 1 ianuarie 2018 , are loc consolidarea încasărilor din domeniul impozitului
pe profit, prin extinderea bazei de impozitare, potrivit căreia s-a restrâns deducerea
cheltuielilor care constituie valoarea creanțelor înstrăinate, potrivit legii, în limita unui plafon
de 30% din valoarea creanțelor înstrăinate.
La art. 25 alin. (3) se modifică litera h) cheltuielile care se pot deduce limitat fiind
“cheltuielile cu dobânzile și alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere
economic ”96, nu cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar care erau înainte, prin
urmare art. 27 abrogându -se.
Cu privire la încasările din impozitul pe venit și salarii , au scăzut cu aproximativ 7. 500
mil. lei, datorită reducerii cotei impozitului pe venit de la 16% la 10%. În ceea ce privește
veniturile din drepturile de proprietate intelectuală , cota impozitului care trebuie reținut la
venitul brut s -a redus de la 10% la 7%.97
Un aspect pozitiv l -a avut creșterea de la 1 ianuarie 2018 a salariului de bază minim
brut pe țară , în funcție de care se acordă deducerea personală, creștere care a avut lo c de la
1.450 lei la 1 .900 lei98, dar și majora rea nivelului deducerilor perso nale.
Prin urmare, modificarea cotei la 10% aduce schimbări în stabilirea impozitului final
pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, care se calculează prin reținere a la
sursă la momentul plății veniturilor de către persoane le juridice sau alte entități care conduc
evidență contabilă, prin aplicarea cot ei de 10% asupra venitului brut cu cheltuielile stabilite
prin raportarea cotei forfetare de 40% asupra venit ului brut .
Putem constata o majorare a încasărilor din TVA cu aproximativ 6.000 mil. lei față de
anul 2017 , creștere datorată mai ales încasărilor din a doua parte a anului , de la începutul lunii
mai. În privința cotei standard, aceasta rămâne 19% ca și în anul 2017.

96 Ordonanța de Urgență n r. 79/2017 din 8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal , art. 25, alin.(3)
97 Ordonanța de Urgență n r. 79/2017 din 8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal, art. 64/72
98 conform H.G. nr. 846/2017 din 29 noiembrie 2017, art. 1

42
Se poate observa c ă în anul 2018, TVA a înregistrat o creștere cu 4,31%, pe baza
creșterii înc asărilor din operațiuni interne, a încasă rilor din importurile de bunuri, dar și a
reducerii rambursărilor de taxă.
În cazul regimul ui de deducere art . 297, se introduce un alineat nou, acesta făcând
referire la dreptul de a refuza deducerea TVA -ului de către organele fiscale competente, în
cazul în care persoana impozabilă era implicată într -o fraudă privind taxa pe valoa rea
adăugată care a intervenit pe durata livrări i/prestări i de bunuri/servicii.
Încasările din accize au înregistrat în acest an 28.500 mil. lei, situându -se în creștere
față de anul anterior cu aproximativ 1.900 mil. lei și cu 1,27% din total, datorită majorării
cuantumului accizelor la benzină fără plumb, benzină cu plumb, motorină și petrol lampant
(kerosen) ef ectuată pe parcursul anului 2017 , precum și a influenței pozitive determinată de
creșterea volumului cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul al carburanților pentru
autovehicule , dar și de creșterea vânzărilor de produse alimentare, băuturi și tutun .
Din anul 2019 , se introduc noi modificări în cazul impozitului pe profit, la cheltuielile
care nu sunt deductibile sunt incluse și sponsorizările ef ectuate către unitățile de cult, sumele
aferente acestora scăzându -se din impozitul pe profit care trebuie datorat. Entitățile de cult
care beneficiază de deduceri fiscale sunt numite de A.N.A.F. , iar pentru a fi înscrise în
registru trebuie să solicite acest lucru și să îndeplinească anumite condiții, așa cum apare în
Legea nr. 30/2019 din 10 ianuarie 2019 .99
La impozitul pentru veniturile realizate în baza contractelor de activități sportive, s -a
schimbat art.68^1 alin. (7), acesta incluzând do ar cota de 3,5% din impozitul stabilit , pentru
susținerea entităților nonprofit c are se întemeiază și funcționează conform legii, dar și pentru
acordarea de burse private, în acest sens se modifică și art. 72 alin (8), art.78 mai adaugă un
alineat nou, ali n. (6), art. 82 alin. (6), art.101 alin. (12) și art. 123 alin . (3), (4) 100.
Calculul impozitului pe venit , se realizează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului
brut, pentru veniturile prevăzute la art. 114. În situația câștigului din transferul de mo nedă
virtuală, daca acesta se află sub 200 lei/tranzacție , nu se impozitează.
În privința TVA -ului, la cota de 5% aplicată asupra bazei de impozitare pentru anumite
bunuri sau servicii se modifică punctul 3, făcând referire la “ livrarea de locuințe care au o
suprafață utilă de maximum 120 , excluzând anexele gospodărești, a căror valoarea nu

99 Legea n r. 30/2019 din 10 ianuarie 2019, art.25, alin (4)
100 Legea n r. 30/2019 din 10 ianuarie 2019, art. 68^1, 72, 78, 82

43
depășește suma de 450.00 lei”101. Acestă cotă se aplică doar la locuințele care pot fi locuite în
momentul vânzării.
Nivelul accizelor a crescut în anul 2019, câteva exemple ar fi accizele la tutun de la
448,74 lei/1000 țigarete la 457,71 lei/1000 țigarete, acciza la motorină 2.243,76 lei/tonă de la
2.175,24 lei/tonă , iar în cazul benzinei fără plumb, acesta a scăzut de la 2.945,75 lei/tona la
2.647,56 lei/tonă .102
Prin urmare, veniturile fiscale au crescut din anul 2016 până în anul 2018, fiind
influențate atât pozitiv, cât și negativ de modificările apărute în legislație, sprijinind mediul de
afaceri, dezvoltarea economiei naționale și creșterea productivității.

101 Legea n r. 30/2019 din 10 ianuarie 2019, art.291, alin (3)
102 http:/ /discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/nivelaccize2019.pdf accesat la data 20.05.2019

44
Concluzii

Concluzia pe care o putem formula , este aceea că din cadrul politicii financiare reiese
rolul, menirea pe care o are politica fiscală , în sensul că susține creșterea economică, fie din
punct de vedere al cererii agregate, fie din punct de vedere al ofertei agregate, având ca și
scop minimizarea inflației.
Putem spune că politica fiscală , constituie ansamblul dec iziilor de natură fiscală , prin
intermediul căruia, statul le adoptă pentru a asigura resursele financiare necesare în realizarea
atribuțiilor sale.
Politica fiscală are aceleași funcții ca și politica bugetară și împreună formează
instrumentele care sunt puse la dispoziția statului. Acestea două sunt subordonate politicii
financiare, având influență directă asupra echilibrului financiar.
În principiu, politica fiscală are la bază impozitele și taxele ca și pârghii, dar și ca
instrumente financiare în economie și în societate. Atunci când este nevoie de relansarea
economică, aceasta se manifestă prin diminuarea impozitelor și taxelor, acest lucru cauzând
majorarea veniturilor agenților economici, astfel se încurajează consumul și investițiile, iar în
sens invers se acționează la creșterea impozitelor și taxelor.
Politica fiscală împreună cu politica monetară , fac parte din politica economic ă, având
ca și scop menținerea stabilității prețurilor și a cursului de schimb.
Teoriile neokeynesiene , arată că politica fiscală are un impact mai scăzut asupra
economiei datorită expansiunii fiscale care cauzează anticipații inflaționiste , dar și a ofert ei
agregate care nu va răsp unde variațiilor cererii, fapt pentru care politica fiscală poate influența
fluctuațiile ciclului de afacer i.
În urma studiului de caz realizat , am observat cum veniturile fiscale abordate au
evoluat de la un an la altul și anum e:
Tabelul nr. 5
Denumire 2016 2017 2018 Total creștere
Deficit bugetar -2,6 -2,84 -2,91 0,31
PIB 761.473,6 858.332,8 949.400,0 187.926,4
Venituri fiscale 121.830,5 125.023 126.458,6 4.628,1
Sursa: www.mfinanțe.ro

45
Pe total , atât PIB , cât și veniturile fiscale au crescut de la un an la altul. Această
creștere a PIB -ului a fost determinată de o politică fiscală expansionistă. Creșterea realizată a
contribuit la scăderea șomajului, scădere înregistrată la cel mai scăzut nivel din ultimii ani.
Veniturile fiscale au crescut atât în anul 2017, cât ș i în anul 2018. Ele pot fi datorate atât
efectului de creștere economică, cât și datorită creșterii cotei efective de impozitare sau
extinderii bazei de impozitare. Deficitul bugetar se află în creștere, datorită majorărilor
salariale din sectorul public.
Mediul de afaceri, a fost sprijinit prin reducerea cotei standard a impozitului pe venit
de la 16% la 10% în anul 2018, an în care impozitul pe venit a înregistrat cele mai joase valori
din toți acești trei ani analizați.
În privința impozitului pe profit , acesta rămâne la cota standard de 16%, ceea ce
prezintă un interes pentru investitori. O dificultate remarcată o constituie schimbările
legislative care sunt destul de dese atât în privința impozitelor directe, cât și a impozitelor
indirecte.
Reducerea cotei standard de TVA la 19% , constituie o importanță deosebită pentru
dezvoltarea economiei naționale, prin elaborarea premiselor utile pentru reducerea prețurilor
la bunurile și serviciile generale.
Pentru stimularea creșterii economice, un motiv aparte îl reprezintă reducerea
evaziunii fiscal e, dar și conceperea unui mediu concurențial potrivit.
Cu alte cuvinte, diminuarea cotei de TVA participă la creșterea productivității și a
eficienței economice, cauzând efecte pozitive asupra mediului de afaceri și prin acestea
remedierea fluxurilor de cash -flow, astfel se reduc o serie de dificultăți cu care se întâlneau
agenții economici.
De asemenea, impozitele indirecte sunt considerate ca fiind elemente ale bugetului
general , iar utilizarea acest ora influențeaza direct realizarea de investiții, crearea unui mediul
avantajos și a unei economii de piață competitive .
Prin urmare, politica fiscală este considerată un instrument , care are o deosebită
însemnă tate în îndrumarea, potrivirea activității ec onomice interne și în influențarea relațiilor
economice externe. Prin ea , deciziile de politică fiscală se interpun în practică, iar acțiunea sa
asupra economiei se efectuează pe baza sistemului fiscal.

46
Bibliografie
Cărți:

1. Bistriceanu D. Gh., Sistemul fiscal al României , Editura Universul Juridic, București,
2006 ;
2. Bran Paul, Decizia financiară în unitatea economică , Editura științifică și
enciclopedică, București, 1980 ;
3. Cerna Silviu, Politica Monetară , Editura Academiei Române, București, 2014 ;
4. Conf. univ. dr. Brezeanu Petre, Fiscalitate. Concepte, modele, teorii, mecansime,
politici și practici fiscale, Editura Economică ;
5. Conf. Unv. Matei Gheorghe, Finanțele publice , Reprografia Universității din Craiova
1998 ;
6. Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs București ;
7. Dr. Lăcriță -Grigorie N., Fiscalitate. Controverse și soluții , Editura Irecson ;
8. Dumitrescu M., Organizarea structurală a întreprinderilor. Elemente de organizare
și conducere, Editura științifică, București 1969 ;
9. Ec. Drd. Pupăzan -Mungiu Claudia, Politici economice , Editura “Academia Brâncuși”,
Târgu Jiu, 2008 ;
10. Iuga C., Eficiența economică și parghiile financiare , Editura politică, București, 1977;
11. M.S Minea&F. Costas, Fiscalitatea în Europa la inceputul milen iului III , Editura
Rosetti, 2006 ;
12. Mic dicționar encyclopedic , Editura enciclopedică română, București, 1972 ;
13. Morar Ioan Dan și colectivul, Fiscalitate , Editura Universității din Oradea, 2009 ;
14. Morar Ioan Dan, Finanțele publice , Universitatea din Oradea, 2 004;
15. Morar Ioan Dan, Sistemul fiscal românesc. Tradiție și capacitate de adaptare , Editura
Dacia, Cluj -Napoca, 2000 ;
16. Moșteanu Tatiana, Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și
relansarea creșterii economice , Editura Economică ;
17. Prof. Univ.Dr. Stoian Andreea, Conținutul, rolul și scopul politicilor financiare
publice , Academia de studii economice București ;
18. Șaguna, D.G., Procedura fiscală , București: Oscar Print, 1996 ;
19. Smith Adam, Avuția națională, vol. II , Editura Acdemia Republi cii Populare Române,
București, 1965 ;

47
20. Tulai Constantin I., Finanțele publice și fiscalitate , Casa Cărții de Stiință Cluj –
Napoca, 2003 ;
21. Turliuc Vasile, Politici Monetare , Polirom, 2002 ;
22. Văcărel I., Finanțele R.S Română , Editura științifică, București, 1974 ;
23. Văcărel Iulian și colectivul, Finanțele publice , Editura Didactică Și Pedagogică R.A
București, Ediția a III -a, 2002 ;
24. Văcărel Iulian, Finanțele și cerințele dezvoltării economiei socialiste , Editura
Științifică și Enciclopedică București, 1986 ;
25. Vintilă Ge orgeta, Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale, Editura Economică, Ediția a II –
a;
26. Zăpodeanu Daniela, Politici monetare , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2002 .

Legislație :
1. Comunicat de presă INS nr.27/3 februarie 2017;
2. Comunicat de presă INS nr.30/9 februarie 2017;
3. H.G. nr. 1/2017 din 6 ianuarie 2017 ;
4. H.G. nr. 1017/2015 din 30 decembrie 2015;
5. H.G. nr. 846/2017 din 29 noiembrie 2017;
6. INS – Comunicat de presa nr.41 / 14 februarie 2018;
7. INS- Comunicat de presă nr.4/2018 privind comer țul și serviciile ;
8. Legea nr. 2 27/2015 privind Codul fiscal;
9. Legea nr. 177/2017 din 18 iulie 2017;
10. Legea n r. 30/2019 din 10 ianuarie 2019.
11. Legea nr. 340/2015;
12. OUG nr. 2/2017 din 6 ianuarie 2017;
13. OUG nr. 3/2017 din 6 ianuarie 2017;
14. OUG nr. 3/2017 din 6 ianuarie;
15. OUG nr. 79/2017 din 8 noi embrie 2017;
16. OUG nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016;
17. OUG nr. 99/2016 din 15 decembrie 2016;

48
Site-uri:
1. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/nivelaccize2019.pdf ;
2. http://www.cdep.ro/pdfs/buget/2018/raport/Raport_buget_2018.pdf ;
3. http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005 -2/15.pdf ;
4. http://www.store.ectap.ro/articole/527_ro.pdf ;
5. https://www.bnr.ro/Instrumentele -de-politica -monetara -3327.aspx ;
6. www.mfinanțe.ro .