Introducere … 2 [613325]

1

Cuprins:

Introducere ………………………………………………………………………………………………………….. 2
Prima parte: studiu teoretic…………………………………………………………………………………….. 3
-O privire istorică asupra justificărilor legale pentru taxe………………………… ……… 3
-Principiile sistemelor de taxe………… …………………………………………………… ……… 8
-Impozite directe și impozite indirecte……………………………… ………………… ………. 12
A doua parte: studiu comparativ…………………………………… ……………………………….. …….. 17
Concluzie……………………………………………………………………………………………………. …….. 32
Bibliografie…………………………………………………. ………………………………………………. …… 34

2
Introducere:
În această lucrare, îmi propun să realizez un studiu comparativ în ceea ce privește rolul
impozitelor indirecte în țările dezvoltate. În acest sens, conținutul lucrării va presupune o
prezentare teoretică a taxelor și a impozitelor indirecte, prin intermediul căreia se vor evidenția
principalele considerații privitoare la acest subiect. În acest sens, o să prezint un studiu istoric
despre justificarea legală a taxelor, voi aduce în discuție justificările principiale pentr u sistemele
de taxe și voi prezenta o analiză comparativă a impozitelor directe și indirecte. În cea de -a doua
parte, se va elabora un studiu comparativ despre impozitele indirecte, având în vedere taxa pe
valoare adăugată (TVA) , dar și alte taxe indirecte . În cadrul acestui studiu, vor fi analizate diferite
rezultate referitoare la impozitele indirecte , rezultate care fac referire la diferite țări dezvoltate și
care au în vedere perioade de timp diferite. Mai mult de -atât, rezultatul analizei comparative v a fi
sprijinit sau pus în relație cu un articol recent, publicat în 2018 de Vincent A. Mahler și David K.
Jesuit, în care se discută capacitatea impozitelor indirecte de a echilibra un sistem economic și de
a contribui la îmbunătățirea colectării de fondur i publice. De asemenea, vor fi aduse în discuție și
alte contribuții la acest subiect. Concluzia acestei lucrări va pune în evidență legătura dintre studiul
teoretic și cel comparativ.

3
I

O privire istorică asupra justificărilor legale pentru taxe:
Jurisprudența secolului XX a construit conceptul de taxă prin patru elemente fundamentale.
În afară de necesitatea de a fi plătite ca urmare a unei impuneri legale, taxele trebuie să fie stabilite
precis de autoritatea legislativă, să fie colectate f ie de guvern, fie de o altă instituție împuternicită
de guvern și să aibă ca finalitate o însemnătate publică1. În studiul care urmează, va fi luat în
considerare doar al patrulea element, și -anume scopul pentru care taxele sunt construite. În urma
studiul ui pe care John Snape l -a construit , vor fi evidențiate faptul că diferite forme de organizare
socială propun scopuri diferite pentru implementarea taxelor, ideea că natura scopului taxelor
provine din tipurile de relații politice și sociale care există în tr-o oarecare comunitate și că prezența
sau absența unei justificări politice pentru scopurile taxelor determină dacă sumele impuse de
autoritate sunt taxe și dacă regulile conform cărora aceste sume sunt colectate reprezintă într –
adevăr o lege publică. Pentru a pune în evidență aceste aspecte, vor fi luate în considerare patru
contexte sociale diferite, și -anume comunitatea feudală, regimul absolutist, statul parlamentar și
statul administrativ. De asemenea, trebuie precizat că aceste constructe sociale su nt formulate într –
o manieră teoretică și într -un fel idealizată2. Această abstractizare este justificată de metodologia
studiului, întrucât, în elaborarea lui, nu sunt necesare decât elementele fundamentale ale fiecărui
context socio -politic, pentru ca să se discute finalitatea juridică a taxelor. De asemenea, trebuie
menționată și o constrângere lingvistică, întrucât sensul contemporan al termenului ‚,taxă’’ nu
poate fi aplicat în contexte istorice anterioare fără a se produce un anacronism3. Astfel, pentr u a
evita acest anacronism, în contextul discuțiilor despre perioadele anterioare secolului XX, se va
folosi termenul de ,,sumă impusă’’.
Primul construct socio -politic este feudalismul. În cadrul acestui context, scopul sumelor
impuse are ca sursă nevoia de a observa voința divinității și de a avea o conduită care duce la
obținerea mântuirii. Comunitatea feudală poate fi înțeleasă mai mult ca o aglomerare de alianțe
personale decât o societate politică, întrucât conține legi prepolitice. În acest context, legea

1 John Snape, The ‘Sinews of the State’, Historical Justifications for Taxes and the Law , în ,,Philosophical Foundations
of Tax Law’’, Monica Bhandari (ed.), Oxford University Press, 2017, p. 9.
2 Ibidem , p. 9.
3 Ibidem , p. 10.

4
naturală contribuie la justificarea sumelor impuse, însă, în aceste condiții, nu se poate spune că
exista o lege publică a taxelor4.
Felul de organizare a comunitățilo r feudale presupune o ierarhie de lorzi intermediari, care
culminează cu regele ca lord suprem5. O astfel de structură le oferă lorzilor puteri coercitive și
jurisdicționale asupra vasalilor, dar și autoritatea de a cere chirii, servicii și alte plăți. Fii nd o
construcție anterioară distincției privat -public, nucleul ei presupunea reciprocitate în drepturi și
obligații, legătură care se stabilea mai întâi între lorzi și vasali și apoi în relații de proprietate.
Astfel fiind construită, comunitate feudală er a mai degrabă despre persoane decât scopuri6. În
consecință, dacă o astfel de comunitate nu avea structura unei societăți politice, fiind o aglomerare
de alianțe personale, atunci existența unor granițe geografice nu era necesară. Mai mult de -atât,
sumele impuse în acest context centrat pe persoane erau guvernate mai mult de lege decât de
politică7. Pe de altă parte, conduita regelui era controlată de legea divină, exprimată parțial în
deciziile juridice. Bracton (d. 1268) susține că o structură feudală era dependentă de obligațiile pe
care regele și supușii lui le aveau unul față de alții și toți, față de divinitate8. Astfel de precizări
ajută la conturarea comunității feudale, pentru ca să se înțeleagă mai bine contextul în care anumite
sume impuse au apărut având un scop definit de aceste condițion ări organizaționale.
În aceeași ordine de idei, justificarea sumelor impuse nu provenea din interese publice, ci
din drepturi personale și obligații care aveau origine teologică și care erau exprimate în cutume9.
Discuția despre corectitudinea acestor sume impuse a fost realizată mai târziu de Thomas Aquinas
(c. 1224 -74), care a susținut că un conducător drept poate cere indivizilor contribuții necesare
pentru promovarea unui interes comun. Susținerea lui avea ca punct de plecare un sistem de legi
natural, în care se presupune că există o lege eternă, întrucât divinitatea a construit universul
folosind principii raționale și pentru a obține scopuri raționale10. Astfel, Thomas Aquinas a propus
un fel de criteriu sau limită pentru justificarea sumelor impuse, d ar în același timp a sugerat și un
scop pentru ele, și-anume interesul comun. O astfel de propunere este potrivită pentru contextul

4 Ibidem , p. 10.
5 Ibidem , p. 10.
6 Ibidem , p. 11.
7 Ibidem , p. 12.
8 Ibidem , p. 12.
9 Ibidem , p. 13.
10 Ibidem , p. 13 -14.

5
feudal, întrucât exista înclinația regelui de a se implica în legislație pentru a crește cuantumul
sumelor impuse11.
În urma celor spuse despre comunitatea feudală, se poate trage concluzia că în acest context
nu exista o lege publică a taxării, pentru că acest context nu are trăsăturile necesare ca să fie un
stat12. În consecință, în comunitatea feudală, justificarea sumelor imp use provenea dintr -un
amestec de drepturi și obligații teologice, formulate în legi cutumiare.
Al doilea construct ideal în care se discut justificarea legală a taxelor este statul absolutist.
În acest context, scopurile sumelor impuse depindeau de decizi ile principelui. Mai mult de -atât,
spre deosebire de feudalism, absolutismul a redus aglomerările de alianțe personale fără o
delimitare geografică exactă și a presupus o interacțiune între conducător și supuși în limite
geografice bine stabilite. Sumele i mpuse într -un stat absolutist nu erau stabilite de lege și, pentru
că nu erau taxe, nu puteau fi considerate parte dintr -o lege publică a taxării13. Pe de altă parte,
justificarea sumelor impuse presupunea luarea în considerare a intereselor publice, având în
conținutul lor și niște precizări teologice14. După cum Alan Ryan susține, absolutismul implica atât
o latură politică, cât și una teologică. În termeni teologici, absolutismul propunea o ordine în care
conducătorul era considerat un ales divin, ce guver na peste supușii săi cu scopul de a obține un
interes public pe care el îl alegea. Din punct de vedere legal, conducătorul era liber să -și urmeze
propriile legi, având, desigur, puterea de a le modifica oricând. Dacă feudalismul era despre
persoane, absolu tismul a fost despre scopuri. În acest sens, cel mai înalt scop a fost siguranța
persoanelor – salus populi suprema lex esto15.
În această organizare absolutistă, sumele impuse necesitau justificări politice. Exista o
practică politică, precum și o lege nat urală, dar nu există o lege publică a taxelor16. În acest context,
practica politică a obligațiilor față de conducțător funcționa ca justificare pentru sumele impuse.
Mai mult de -atât, ca ordine politică, statul absolutism a depășit justificările feudale, c are
presupunea u rațiuni prepolitice, al căror domeniu era u în principiu drepturile de proprietate17.

11 Ibidem , p. 14.
12 Ibidem , p. 14.
13 Ibidem , p. 15.
14 Ibidem , p. 15.
15 Ibidem , p. 15.
16 Ibidem , p. 19.
17 Ibidem , p. 21.

6
Al treilea context socio -politic este statul parlamentar. În această situație, scopurile taxelor
erau stabilite în funcție de drepturile de proprietate și p rin acordul indivizilor. Relațiile din statul
absolutist, care presupuneau un conducător și supuși, au devenit relații între constituenți și
reprezentanți18. Sumele impuse în statul parlamentar erau justificate de scopuri publice discutate
și negociate într e regalitate și parlament19. Mai mult de -atât, în statul parlamentar, taxarea a luat
diferite forme, dată fiind posibilitatea plătitorilor de taxe de a fi de acord cu sumele ce trebuie să
revină statului. Drept exemple, se pot lua taxa de proprietate (1689) și o taxă relativ modestă pentru
venit (1799 -1802)20.
Natura consensuală a statului parlamentar a lăsat deschisă o varietate de domenii pentru
taxele generale, întrucât acordul indivizilor era necesar pentru stabilirea și implementarea taxelor.
Însă, parlamentul a susținut apărarea sau siguranța ca unică justificare pentru taxare21. Chiar și în
acest context, regele nu putea să își promove interesele personale în detrimentul celor publice. În
acest context, se poate spune despre statul parlamentar că a folosit taxe, nu sume impuse, întrucât
exista o autoritate legislativă, și -anume autoritatea celor care reprezentau indivizii, dar și o
impunere legală. În consecință, taxele urmau o lege publică rudimentară22.
Ultimul context socio -politic este reprezentat de statul administrativ. Scopurile taxelor în
statele administrative au reprezentat încercări de a instanția și prioritiza concepții rivale,
inconsistente și indecidabile de corectitudine, pentru ca să se ajungă la evitarea ineficiențelor în
procesul de d ezvoltare economică. Deși există o asemănare între statul parlamentar și cel
administrativ în ceea ce privește justificarea taxelor prin scopuri politice, scopurile într -un stat
administrativ posedă o dimensiune mai cuprinzătoare , date fiind diminuarea rol ului parlamentului
și concretizarea drepturilor de proprietate printr -o legislație potrivită. În timp ce în statul
parlamentar taxele ca legi publice promovau drepturile private de proprietate, în statul
administrativ, aceste legi tind să fie neglijate sau diminuate. Pentru o mai bună aproximare a
statului administrativ, se poate spune că structura lui presupune un fel de absolutism în ceea ce
privește aspectul juridic al taxelor, dar de asemenea implică în mod substanțial un amestec de
valori democratice ș i afaceri internaționale23.

18 Ibidem , p. 21.
19 Ibidem , p. 21.
20 Ibidem , p. 22.
21 Ibidem , p. 26 -27.
22 Ibidem , p. 27.
23 Ibidem , p. 29.

7
Așadar, statul administrativ propune taxe în sensul normal al termenului, întrucât au ca
sprijin o obligație legală și presupun o autoritate legislativă care să le implementeze. Această
autoritate legislativă, care aduce cu sine intenții mai ample decât cele din statul parlamentar,
construiește și o lege publică inteligibilă, ce provine din teoriile economice apropiate de legea
naturală24.
În urma acestui studiu istoric centrat pe un singur aspect al taxelor, și -anume scopul
implementării lor, s -a pus în evidență faptul că sumele impuse sau taxele sunt într -o relație directă
cu idealurile promovate de diferite aranjamente sociale, c eea ce înseamnă că natura scopurilor
pentru care taxele sau sumele impuse sunt construite variază în funcție de caracteristicile
distinctive ale acestor aranjamente25. Mai mult de -atât, prezența legii și a scopurilor politice
diferite este o trăsătură a legii taxelor ca lege publică26. Aceste aspecte au fost inițial propuse ca
rezultat al studiului. Însă, în afară de aceste rezultate, studiul în sine are ca rol evidențierea unei
idei mai generale, și -anume faptul că un aspect fundamental al taxelor, și -anume scopul pentru
care sunt implementate, se stabilește în relație cu societatea în care se impun taxele . Această
consecință dovedește relativitatea justificărilor pentru un sistem de taxe. În cele ce urmează, va fi
propusă o discuție mai generală a sistemelor de taxe din perspectiva justificării lor principiale și
integrale.

24 Ibidem , p. 32.
25 Ibidem , p. 32.
26 Ibidem , p. 32.

8
Principiile sistemului de taxe:
În al doilea rând , pentru a discuta importanța impozitelor indirecte în contextul economiilor
dezvoltate, este necesară o parte introductivă care să aibă în vedere întregul context al taxelor , dată
fiind discuția anterioară despre rela tivitatea justificărilor juridice ale sistemului de taxe . În acest
sens, se poate pune o întrebare legată de justificarea principială a taxelor , lăsând deocamdată
deoparte detaliile tehnice sau felul concret în care sunt puse în practică taxele într-un sistem
economic. Cadrul principial al taxelor este adesea un subiect neglijat în ceea ce privește politica
de stabilire a taxelor. În mod normal, guvernele au scopul de a optimiza veniturile din taxe, caz în
care taxele sunt doar un aspect tehnic, considerat din perspectivele economice și raționale ale
stabilirii unui buget public. Dacă taxele sunt considerate doar din prisma rolului lor instrumental,
atunci se pierd din vedere motivele normative sau principiale pentru care taxele ar trebui sa fie de
dorit de la bun început27. Un argument pentru care ar trebui să se ia în considerare astfel de
cunoștințe fundamentale despre taxe constă în importanța unor asemenea preocupări teoretice în
contextul în care se construiesc sisteme noi de taxe. Altfel zis , principiile în cauză au rol călăuzitor,
funcționând ca un punct de plecare solid și ca o limitare teoretică sau conceptuală a sistemului de
taxe concret28.
Pentru a putea discuta despre un sistem de taxe, este necesar un cadrul social și politic în
care să fie instaurat un astfel de construct economic. Natura unui astfel de context este mai
favorabilă dacă are o structură democrativă. Motivul pentru această constrângere teoretică provine
din felul în care, în cadrul unei democrații, sunt aranjate relațiil e dintre constituenții sistemului
politic și social. Mai mult de -atât, un regim democratic presupune o permisivitate administrativă
în ceea ce privește instaurarea de taxe. Însă, deși un aranjament democratic aduce cu sine
posibilitatea de instaurarea a un ui regim de taxe, un asemenea motiv nu este suficient pentru a
justifica principial rolul sau importanța taxelor în general29. Deci, având în vedere cele spune până
acum, implementarea taxelor presupune un context social și politic favorabil, dar asta nu în seamnă
că simplul regim democratic este suficient pentru justificarea principială a taxelor.

27 Teppo Eskelinen and Arto Laitinen, Taxation: Its Justification and Application to Global Contexts , în
,,Philosophical Explorations of Justice and Taxation’’, Helmut P. Gaisbauer (ed.), Gottfried Schweiger (ed.), Clemens
Sedmak (Ed.), Springer, 2015, p. 220.
28 Ibidem , p. 220
29 Ibidem , p. 221.

9
Înainte de a spune de ce taxele sunt importante la nivel principial, trebuie să se ofere o
definiție operațională sau măcar orientativă a lor. În acest sens, tax ele sunt posibile numai într -un
cadru socio -politic. Mai mult de -atât, taxele sunt stipulate legal, obligatorii și universale. Dacă
taxele sunt universale, asta nu înseamnă că au aceeași valoare pentru toți sau că toți sunt taxați, ci
că valoarea taxelor n u se stabilește subiectiv, adică în funcție de identitatea proprie fiecărui
constituent al societății. Taxele sunt universale în sensul în care se aplică în aceeași manieră
constituenților societății care au același statut legal și financiar30. Mai mult de -atât, implementarea
lor presupune un sistem socio -politic care are autoritatea de a le implementa31. Acest aspect este
un motiv suplimentar pentru care un regim democratic ar fi potrivit pentru constituirea corectă și
justificată a unui sistem de taxe. În c onsecință, un regim democratic poate influența sistemul de
taxe într -o manieră negativă, limitându -i extinderea dincolo de drepturile constituenților32.
În altă ordine de idei, din cele spuse până aici, se poate ajunge la un fel de cerc vicios. Dacă
sistem ul democratic presupune permisivitate pentru taxe, atunci această caracteristică îi este
intrinsecă, ceea ce înseamnă că -l definește într -un mod substanțial. Pe de altă parte, se poate
argumenta că un sistem de taxe justificat este ceea ce construiește un regim politic într -o manieră
democratică. Dacă astfel este prezentată legătura dintre taxe și democrație, atunci se poate spune
că e nevoie de democrație pentru justificarea taxelor și de taxe, pentru justificarea democrației,
ceea ce ar fi un cerc vicios33. Însă, rezolvarea acestei probleme provine dintr -o mai bună înțelegere
a termenilor implicați în acest cerc vicios. Democrația nu presupune ca aspect fundamental doar
această permisivitate a taxelor, ci multe alte lucruri la fel de esențiale, cum ar fi o colecție de
libertăți. De asemenea, taxele nu sunt construite doar pentru promovarea unei comunități
democratice34. Dacă termenii respectivi sunt corelați prin unele dintre caracteristicile lor, asta nu
înseamnă că ei sunt posibili numai într -o relație de d ependență reciprocă sau că felul în care unul
este conceptualizat implică în mod necesar și folosirea celuilalt. După cum am menționat,
înțelegerea taxelor presupune o sferă mai largă decât simpla lor participare la formarea unui
context democratic. Contur area acestei sfere ajuta la formularea unor motive principiale pentru
instaurarea taxelor.

30 Ibidem , p. 222.
31 Ibidem , p. 223.
32 Ibidem , p. 223.
33 Ibidem , p. 225.
34 Ibidem , p. 226.

10
Astfel, unul dintre motivele care justifică principial taxele provine din faptul că taxele
contribuie la crearea unei comunități economice. Prin intermediul sistem ului de taxe, membrii unei
comunități ajung să folosească aceeași valoare monetară. Puterea monetară a guvernului are ca
sursă capacitatea de a implementa o anumită valoare monetară, prin cererea de taxe în valoarea
monetară respectivă. Membrii unei comuni tăți sunt liberi să își aleagă valoarea monetară, care
devine principala unitate de schimb. Dacă în această manieră se formează puterea monetară a unei
comunități, atunci comunitatea în sine devine unitară sau compactă în sensul în care, prin
intermediul u nei valori monetare date, se formează posibilitatea de schimb financiar. Mai mult de –
atât, dacă există o asemenea uniformitate în ceea ce privește valuta sau moneda de schimb, atunci
între participanții la schimburi economice se formează o cooperare, care altfel nu ar fi fost
posibilă35. Altfel zis, date fiind cele spuse, impunerea de taxe are drept consecință uniformizarea
unei monede de schimb, care în același timp asigură posibilitatea schimburilor economice, prin
garantarea unei încrederi în valorificare a schimburilor respective.
În aceeași ordine de idei, un alt motiv pentru care instaurarea taxelor ar trebui să se
realizeze provine din participarea lor la formarea unei comunități politice. Pentru că taxele sunt
obligatorii, se formează astfel niște res urse publice, care urmează a fi folosite pentru a reprezenta
interesele celor care plătesc taxele. Disputele despre cea mai bună folosire a resurselor publice nu
duc mereu la realizarea acestor interese, dar nu acest punct este important în conturarea moti vului
pentru care taxele ar trebui să existe. Ceea ce contează, în acest context politic, este că impunerea
unor taxe duce la formarea unor resurse publice, care devin miza jocului politic. Prin conturarea
acestei mize, taxele indirect duc la implicare pol itică și la extinderea și menținerea unui joc politic
semnificativ și influent într -o comunitate36.
Alt motiv principial pentru care taxele ar trebui sa fie implementate într -o comunitate
provine din rolul lor în distribuirea veniturilor și a bogăției. În acest sens, sistemul de taxe
reprezintă un instrument foarte eficient pentru ajustarea conceptului de distribuire într -o manieră
corectă. Mai precis, implementarea unei distribuiri corecte a veniturilor necesită o redistribuire
prin taxare. Un astfel de ar gument în favoarea implementării taxelor pentru controlarea eficientă
și corectă a distribuirii veniturilor se bazează pe două premise. În primul rând, există ideea că un

35 Ibidem , p. 227.
36 Ibidem , p. 227.

11
venit liber de orice taxă ar fi incorect. Iar în al doilea rând, taxarea promovează d reptate socială37.
Altfel zis, în contextul în care se caută o distribuire corectă a veniturilor, implementarea de taxe ar
fi o metodă eficientă, întrucât are un caracter obligatoriu și universal, ceea ce înseamnă că ajustarea
nivelului de bogăție și asigur area unor beneficii publice se pot realiza justificat și controlat.
Ca o sinteză a acestei prime mențiuni despre justificarea principială a taxelor, se poate
spune că implementarea lor necesită un context socio -politic permisiv . Sistemul democratic
reprezintă un astfel de construct socio -politic . Între sistemul de taxe și democrație există o corelație
destul de strânsă, care provine din influențarea lor reciprocă și potrivirea lor conceptuală și
practică. Desigur, doar pentru că un sistem democratic permite implementarea unui regim de taxe,
asta nu înseamnă că justificarea lui principială ar trebui să se oprească aici. În acest sens, au fost
oferite trei motive suplimentare pentru a pune în evidență necesitatea unui sistem de taxe. Aceste
motive au fo st: crearea unei comunități economice cooperante, conturarea unei mize politice, care
face jocul politic semnificativ și putința de a realiza o distribuirea justă a veniturilor și a bogăției.
Trebuie precizat, de altfel, că aceste motive nu sunt singurele posibile și că nu sunt nici suficiente
pentru o justificare completă a unui sistem de taxe. Ceea ce contează din această discuție este
formularea unui context mai larg sau a unui punct de plecare în ceea ce privește înțelegerea taxelor.
Astfel, căutarea un or fundamente sau principii într -un fel rol euristic, întrucât oferă o înțelegere
mai cuprinzătoare a noțiunii de taxe, fapt care ajută la înțelegerea unor noțiuni mai particulare,
cum ar fi impozitul indirect.

37 Ibidem, p. 16.

12
Impozite directe și impozite in directe:
În al treilea rând, ca o introducere ajutătoare, se poate oferi un fel de schemă a impozitelor,
făcându -se diferența dintre cele directe și indirecte. Astfel, în categoria impozitelor directe intră
impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impo zitul pe venit din dobânzi, impozit pe venit din pen sii,
impozit pe venit global38. Pe de altă parte, în cazul impozitelor indirecte, pot fi precizate taxa pe
valoare adăugată, accize, taxe vamale, taxe de timbru, taxă de trecere a frontierei, taxă pentru j ocuri
de noroc etc39. Trebuie, de asemenea, precizat că o astfel de categorizare nu este exhaustivă, rolul
ei fiind minimal, ceea ce înseamnă că pune în evidență o diferențiere propedeutică.
În literatura comparativă economică, există o tendință de ignora re a impozitelor indirecte,
acest subiect constituindu -se ca o categorie marginală sau neglijată40. Pe de altă parte, un sistem
de taxe este folosit în principiu pentru finanțarea bugetului public. De asemenea, scopul sistemului
de taxe se extinde dincolo de influența lui directă, având în vedere și alte aspecte sociale, cum ar
fi egalitatea, reglarea deciziilor de economisire, investiții, crearea de slujbe etc41. Mai mult de -atât,
în afară de a fi un instrument eficient pentru colectare de fonduri pentru bu getul public, sistemul
de taxe contribuie și la îmbunătățirea pieței42. În toate aceste aspecte, este esențială construirea
unui sistem de taxe echilibrat, care poate fi folosit pentru îndeplinirea scopurilor propuse. În
construirea acestui sistem echilibra t de taxe, trebuie să se ia în considerare și importanța sau
contribuția taxelor indirecte43.
În ceea ce privește construirea unui sistem de taxe echilibrat, există discuții despre
propunerea unui sistem de taxe mixt, care să includă atât impozite directe , cât și impozite indirecte.
Dacă există susținători ai ideii că un sistem de impozite indirecte poate fi înlocuit de un sistem de
impozite directe, astfel lăsându -se complet deoparte implicarea celor dintâi în construirea unui
sistem de taxe (Mirrlees et al. (2011), în timp ce există și susținători ai ideii că ar fi de preferat o

38 Culcear Gheorghe Claudiu Antoniu, Studiu privind impozitele directe în context macro și microeconomic , Facultatea
de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III, Coordonatorul lucrării: Prof. univ. dr. Vintila Gergeta, ABC –
ul Lumii Financiare, WP nr. 5/2017, p. 93.
39Goleanu Raluca Ștefania, Impozitele indirecte la nivelul Uniunii Europene , Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci
și Burse de Valori, anul III, Coordonatorul lucrării: Prof. univ. dr. Alexandru Felicia, ABC -ul Lumii Financiare, WP
nr. 4/2016, p. 410.
40 Pablo Beramendi and David Rueda, Social Democracy Constrained: Indirect Taxation in Industrialized
Democracies , Cambridge University Press, 2007, p. 620.
41OECD Tax Policy Studies, Tax Policy Reform and Economic Growth , n. 20, 2010 , p. 18.
42 Krister Andersson and Eva Eberhartinger, Lars Oxelheim, The Role of National Tax Policies in the European Union ,
în ,,National Tax Policy in Europe’’, Krister Andersson, Eva Eberhartinger, Lars Oxelheim (eds), Springer, 2007, p.
1.
43 Luca Gandullia and Francesco Figari, Indirect Taxation and Budget Vulnerability in the Meda Countries , p. 2.

13
schimbare în structura unui sistem de taxe în sensul în care impozitele indirecte ar trebui să le
înlocuiască în totalitate pe cele directe, atunci în mod evident această discuție devine controversată
și necesită o oarecare clarificare44. Astfel, din aceste precizări, se poate trage concluzia că există o
dezbatere cu privire la care dintre cele două tipuri de impozite ar trebui să predomine sau să fie
exclusiv folosit pentru constru irea unui sistem de taxe echilibrat sau optim. Desigur, în această
dezbatere, nu este lăsată deoparte posibilitatea de a folosi ambele tipuri de impozite, pentru ca să
se ajungă la un sistem de taxe echilibrat.
Ca o menționare suplimentară, pentru construirea unui sistem de taxe optim, Adam Smith
a oferit câteva criterii în acest sens. Primul dintre ele se referă la echitate și înseamnă că taxele
trebuie să fie construite în acord cu abilitatea plătitorilor de taxe de a plăti aceste taxe și în acord
cu beneficiile pe care statul le oferă în schimbul acestor plăți. Următoarele criterii fac referire la
definirea clară a taxelor, la construirea lor justificată, la colectarea taxelor într -o manieră
rezonabilă și la constituirea unor costuri mici pentru c olectarea lor. În literatura recentă, există
părerea că ar trebui să se mai adauge două astfel de criterii, și -anume flexibilitatea, care spune că
taxele ar trebui să se adapteze la variațiile economice, și frecvența taxelor, care ar trebui să fie
evidentă sau transparentă pentru plătitorii de taxe45. Această menționare funcționează ca o
reglementare principială sau ca un set de reguli normative, care impun limite sau directive în ceea
ce privește aplicarea unui sistem de taxe anume.
Revenind la dezbaterea despre impozite indirecte și directe, p rima încercare de a analiza și
de a propune un sistem de taxe echilibrat a fost construită de Ramsey (1927). Ramsey a plecat de
la următoarea întrebare: să presupunem că guvernul are nevoie să strângă o anumită sumă de bani
prin intermediul taxelor. Cum ar trebui să se facă această colectare de bani astfel încât să se
minimizeze pierderile care afectează bunăstarea celor care plătesc taxe? Și în această întrebare, se
observă încercarea de a respecta unul dintre criter iile propuse de Adam Smith, și -anume echitatea.
Pentru a oferi un răspuns la această întrebare, Ramsey a propus un model teoretic format dintr -un
singur consumator. Mai mult de -atât, a exclus taxele directe, lăsându -le doar pe cele indirecte.
James Mirrles s a extins modelul teoretic propus de Ramsey, multiplicând numărul de consumatori.
În componența unui astfel de model teoretic s -a inclus o taxă optimă non -liniară de venit. Problema

44 Odd E. Nygard and John T. Revesz, A Literature Review on Optimal Indirect Taxation and the Uniformity Debate ,
Reviews of Public Economics, 2016, p. 107.
45 Bernard Salanie, The Economics of Taxation , The MIT Press, 2002 , p. 59.

14
într-un astfel de construct teoretic constă în ceea ce poate fi numit inf ormație asimetrică, întrucât
autoritatea competentă nu poate stabili sau măsura precis abilitatea fiecărui individ, fiind capabilă
să măsoare doar venitul46. Ca o digresiune oarecum relevantă, se poate discuta despre așa -numitul
risc moral, care se referă l a ineficiența sistemelor de taxe în ceea ce privește implementarea lor
corectă și uniformă. Această ineficiență nu trebuie considerată un cost inevitabil al sistemului de
taxe în sine, ci trebuie văzută ca o consecință a neputinței de a măsura precis abilitățile celor asupra
cărora se aplică taxele47. Dacă abilitățile indivizilor nu pot fi cuantificate, atunci sistemele de taxe
trebuie să fie aplicate unui aspect care poate fi cuantificat. În acest caz, surogatul potrivit ar fi
venitul. Însă, deși se fa ce o astfel de schimbare, ineficiența sistemelor de taxe încă reprezintă o
problemă posibilă, întrucât venitul indivizilor poate fi afectat de deciziile lor48. Revenind la
propunerea lui Mirrlees, în urma studiului său, a ajuns la concluzia că un sistem ech ilibrat de taxe
ar trebui să aibă în componența lui și taxe indirecte49. Astfel, având în vedere precizările anterioare,
există motive pentru luarea în considerare a impozitelor indirecte în construirea unui sistem de
taxe. Asta, desigur, nu înseamnă exclud erea impozitelor directe, ci mai degrabă presupune
îndreptarea către un sistem de taxe mixt.
În aceeași ordine de idei, în cadrul literaturii despre teoria și punerea în practică a unui
sistem de taxe, există discuții despre îmbinarea impozitelor directe și indirecte într -o manieră
potrivită50. Ca punct de plecare, se poate lua ce este caracteristic fiecărui tip de impozit. Conform
lui Atkinson (1977), impozitele directe au ca trăsătură fundamentală ajustarea lor în funcție de
caracteristicile individuale a le plătitorilor de taxe, pe când impozitele indirecte sunt efectuate la
nivelul tranzacțiilor, fapt care pune în evidență irelevanța caracteristicilor personale ale
vânzătorilor și cumpărătorilor51. Alegerea între impozite directe și indirecte este fundamen tală
pentru construirea unui sistem de taxe optim, întrucât aceste forme de taxare pot influența diferit
modurile în care se ajunge la eficiență și egalitate. Dacă există anumite păreri timpurii despre acest
subiect care se îndreaptă către a demonstra că t axele directe sunt superioare celor indirecte în

46 Odd E. Nygard and John T. Revesz, A Literature Review on Optimal Indirect Taxation and the Uniformity Debate ,
Reviews of Public Economics, 2016, p. 108.
47 Joel Slemrod, The Consequences of Taxation , Social Philosophy and Policy Journal, Vol. 23, Issue 2, 23 may 2006,
p. 75, 76.
48 Ibidem , p. 76.
49 Odd E. Nygar d and John T. Revesz, A Literature Review on Optimal Indirect Taxation and the Uniformity Debate ,
Reviews of Public Economics, 2016 , p. 108.
50 Jorge Martinez -Vazquez, Violeta Vulovic, and Yongzheng Liu, Direct versus Indirect Taxation , International
Studies Program Working Paper 09 -11, August 2009, p. 1.
51 Ibidem , p. 1.

15
anumite condiții (Hicks, 1939), literatura recentă propune o îmbinare a impozitelor directe și
indirecte, astfel încât să se obțină eficiența și egalitatea dorite. De pildă, teoria propusă de Atkinson
și Stiglitz presupune interacțiunea dintre impozite directe și indirecte pentru a atinge scopurile
propuse. În cadrul acestei teorii, guvernul poate impune o taxă generală pe venit, în contextul în
care indivizii se diferențiază doar prin abilitățile lor de a ob ține un venit. Mai mult de -atât, dacă la
acest model teoretic se adaugă faptul că funcția utilitară are ca variabile munca depusă și
comoditățile obținute, atunci sistemul de taxe optim ar fi unul în care impozitele indirecte nu ar
avea nicio utilitate sau justificare. Însă, ulterior, au existat contribuții semnificative pentru această
teorie, adăugându -se justificări pentru integrarea unui impozit indirect. Unele dintre aceste
justificări s -au referit la eterogenitatea plătitorilor de taxe, fapt care ar im plica utilizarea ambelor
forme de impozite. Astfel, discuțiile despre conflictul dintre impozitul direct și indirect s -au
îndreptat către un rezultat ce le implică pe ambele în formarea unui sistem de taxe optim. Mai mult
de-atât, chiar dacă preponderent e conomiile existente folosesc un sistem de taxe mixt, încă nu s –
au pus în lumină motivele determinante pentru o asemenea situație52.
Dacă deja există explicații în literatura sistemelor de taxe optime pentru implementarea
unui sistem de taxe mixt, atunci întrebarea care a rămas în principiu fără răspuns este cea legată
de consecințele economice ale diferitelor îmbinări de impozite directe și indirecte53. Alegerea unui
anume mixt de impozite indirecte și directe poate avea consecințe asupra dezvoltării econo mice,
stabilității macroeconomice, fluxului de investiții străine directe etc. De asemenea, o astfel de
alegere are în mod potențial influențe și asupra altor aspecte economice, cum ar fi impactul asupra
atitudinii plătitorilor de taxe și asupra inclinație i de a plăti voluntar taxele impuse de autoritatea
competentă54. Dacă teorema Atkinson -Stiglitz a fost punct de pornire pentru studiului despre un
sistem de taxe optim, continuatorii acestui studiu au încercat să ofere justificări pentru introducerea
impozi telor indirecte în sistemele de taxe, întrucât propunerea inițială le excludea55. Astfel, în cele
ce urmează, vor fi oferite câteva justificări pentru introducerea impozitelor indirecte în sistemele
de taxe, punându -se în evidență consecințele acestei alege ri.
Una dintre justificări ar avea în vedere problema evaziunii fiscale. În administrarea taxelor,
încercarea de a evita evaziunea fiscală influențează alegerea unui sistem de taxe mixt și optim.

52 Ibidem , p. 3.
53 Ibidem , p. 3.
54 Ibidem , p. 3.
55 Ibidem , p. 10.

16
Boadway, Marchand and Pestieau (1994) au arătat că, dacă ta xe de diferite feluri au consecințe
diferite în ceea ce privește posibilitatea evaziunii fiscale, atunci importanța implementării unor
impozite indirecte aduce eficiență în contextul evitării evaziunii fiscale. Această concluzie provine
din presupunerea că numai impozitele directe pot fi evitate sau că pot fi evitate mai ușor. Dacă s –
ar introduce și impozite indirecte, atunci evaziunea fiscală ar fi diminuată sau controlată în așa fel,
încât să se reducă riscurile pe termen lung56. De asemenea, dacă există o incertitudine cu privire la
veniturile pe care le -ar putea avea indivizii care se află în aceeași situație financiară și juridică,
atunci ar fi de preferat introducerea unui sistem de taxe care să includă și impozite indirecte, în
contextul în care impozi tul direct se aplică venitului cunoscut sau prestabilit57. Un alt motiv pentru
a justifica introducerea impozitelor indirecte ar consta în asigurarea unei transparențe mai
substanțial e pentru sistemul de taxe (Dahlby 2003)58. Desigur, aceste motive nu sunt s ingurele care
pot justifica introducerea impozitelor indirecte într -un sistem de taxe, dar asta nu înseamnă că nu
sunt suficiente pentru a susține că impozitele indirecte își au rolul lor în construirea unui sistem de
taxe optim. Mai mult de -atât, se poate adăuga, conform literaturii de specialitate, că structura
sistemului de taxe trebuie să cuprindă atât impozitele directe, cât și impozitele indirecte, ținând
cont de situația contrară, în care ar fi fost folosite doar impozitele directe59.
Ca un rezumat al celor spuse până acum, se poate observa încercarea de a înțelege
importanța adăugării impozitelor indirecte într -un sistem de taxe pentru ca să se ajungă la cea mai
bună situație posibilă. Caracteristicile fundamentale ale fiecărui tip de impozit se com pletează într –
o maniera mai potrivită pentru atingerea unor scopuri, precum eficiența sistemului de taxe și
asigurarea unei egalități în ceea ce privește modalitatea de obținere de fonduri pentru bugetul
public. Dacă deja economiile existente folosesc un s istem mixt de impozite, asta nu înseamnă că
motivele determinante pentru folosirea lor sunt așa de evidente. Unele dintre aceste motive au fost
construirea unei metode mai eficiente de a evita evaziunea fiscală, de a manevra incertitudinile
legate de posib ilele venituri ale indivizilor și de a asigura o transparență semnificativă pentru
sistemele de taxe. Desigur, motivele menționate nu epuizează modalitățile de justificare a
introducerii impozitelor indirecte. Însă, motivele respective sunt suficiente pent ru a indica de ce
unele sisteme de taxe folosesc și impozite indirecte.

56 Ibidem , p. 10.
57 Ibidem , p. 10.
58 Ibidem , p. 11.
59 Ibidem , p. 40.

17
II

În cea de -a doua parte, va fi construit un studiu comparativ despre impozitele indirecte,
având în vedere taxa pe valoare adăugată (TVA), dar, în același timp, și alte taxe indire cte.
Materialele folosite pentru realizarea acestui studiu cuprind informații care se centrează pe câteva
țări dezvoltate din Uniunea Europeană , de-a lungul unei perioade de timp relativ scurte , începând
din 2000 și sfârșind în 20 13. Justificările acestei delimitări provin din a mploarea acestei lucrări și
conți nutul tezei ce trebuie susținută . Astfel, influențele impozitelor indirecte în țările dezvoltate
pot fi evidențiate prin intermediul statisticilor oferite pe baza datelor folosite . În cele din urmă,
rezultatul acestui studiu va fi comparat cu alte articole în care se discută influența impozitelor
indirecte.
În primul rând, se poate oferi o privire de ansamblu asupra cuantumului total de taxe pentru
țările europene din perioada 1995 -2007. O astfel de privire de ansamblu e, în primul rând, un punct
de pornire și, în al doilea rând, o justificare indirectă a contribuției importante a taxelor în general
pentru stabilirea unui buget public. Astfel, în următorul tabel vor fi afișate procentajele taxelor sau
contribuția lor la construirea unui buget public în cadrul unor țări dezvoltate60:

Tabelul 1.
Țări/Ani 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Belgia 43,8 44,4 44,9 45,5 45,5 45,2 45,2 45,3 44,9 45,0 44,99 44,5 44,0
Danemarca 48,8 49,2 48,9 49,3 50,1 49,4 48,4 47,8 48,0 49,0 50,8 49,6 48,7
Germania 39,8 40,7 40,7 40,9 41,7 41,9 40,0 39,5 39,6 38,7 38,8 39,2 39,5
Franța 42,7 43,9 44,1 44,0 44,9 44,1 43,8 43,1 42,9 43,2 43,6 43,9 43,3
Italia 40,1 41,8 43,7 42,5 42,5 41,8 41,5 40,9 41,3 40,6 40,4 42,1 43,3
Luxemburg 37,1 37,6 39,3 39,4 38.3 39,1 39,8 39,3 38,1 37,2 37,5 35,8 36,7
Olanda 40,2 40,2 39,7 39,4 40,4 39,9 38,3 37,7 37,4 37,5 37,6 39,1 38,9
Spania 32,7 33,1 33,2 33,0 33,6 33,9 33,5 33,9 33,9 34,5 35,6 36,5 37,1
Marea
Britanie 34,7 33,4 34,8 35,9 36,2 36,7 36,4 34,9 34,7 35,2 36,1 36,9 36,3

60 Taxation Trends in the European Union , European Communities, 2009, p. 34.

18
Se poate, astfel, observa că, dintre toate țările afișate în tabelul anterior, Danemarca
prezintă cea mai mare contribuție a taxelor la construirea unui buget public, având o medie61 de
49,07%, pe parcursul a 13 ani. Apogeul contribuției taxelor la bugetul public este anul 2005, cu o
contribuție de 50,8%, pe când cea mai mică proporție a taxelor este reprezentată de anul 2002, cu
o contribuție de 47,8%. Pe de altă parte, Spani a pune în evidență contribuția cea mai joasă a taxelor
la construirea unui buget public, având o medie de 31,38%. Anul în care taxele au contribuit în cea
mai mare proporție la bugetul public este 2007, fiind de 37,1%, iar anul în care taxele au contribuit
cel mai puțin la bugetul public este 1995, an în care s -au înregistrat doar 32,7 procente. De
asemenea, aceste valori reprezintă și extremele acestui tabel, Danemarca având cea mai mare
contribuție a taxelor la bugetul public, în anul 2005, cu 50,8 procen te, în timp ce Spania, în 1995,
înregistrează 32,7 procente. Pe de altă parte, în ceea ce privește evoluția acestor taxe, Spania
reprezintă țara care a crescut cel mai mult aportul taxelor la construirea unui buget public , aducând
o îmbunătățire de 4,4 pro cente , în intervalul 1995 -2007. Olanda , însă, constituie instanța care a
înregistrat o scădere de 1 ,3 procent e a contribuției taxelor la formarea unui buget public în această
perioadă , reprezentând astfel cel mai mare regres dintre toate țările din acest tabel.
Având în vedere această situație pentru anii 1995 -2007, se poate pune o întrebare legată de
contribuția impozitelor indirecte în constituirea bugetului public. Pentru a pune în evidență o astfel
de contribuție, vor fi luate aceleași țări, în același interval de timp, dar având în vedere impozitele
pe consum. Astfel de impozite pe consum pot fi diferite în ceea ce privește modalitățile de
colectare, de calculare și în stabilirea autorității competente pentru impunerea lor. Însă, în orice
caz, astfel de impozite pe consum includ taxa pe valoare adăugată62, ceea ce constituie elementul
relevant pentru stabilirea contribuției impozitelor indirecte la construirea bugetului public. Tabe lul
următor arată procentajele impozitelor pe consum63:

61 De câte ori termenul ,,medie’’ va fi folosit, se va înțelege medie aritmetică.
62 Jeffrey M. Stupak and Donald J. Marples, Consumption Taxes: An Overview , Congressional Research Service,
2016 , p. 3 .
63 Taxation Trends in the European Union , European Communities, 2009 , p 38 .

19
Tabelul 2.
Țări/Ani 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Belgia 20,6 21,3 21,6 21,4 22,5 21,8 21,0 21,4 21,3 22,0 22,2 22,3 22,0
Danemarca 30,5 31,6 31,9 32,7 33,7 33,4 33,5 33,7 33,3 33,3 33,9 34,0 33,7
Germania 18,8 18,3 18,1 18,3 19,0 18,9 18,5 18,5 18,6 18,2 18,1 18,3 19,8
Franța 21,5 22,1 22,2 22,0 22,1 20,9 20,3 20,3 20,0 20,1 20,1 19,9 19,5
Italia 17,4 17,1 17,3 17,8 18,0 17,9 17,3 17,1 16,6 16,8 16,7 17,4 17,1
Luxemburg 21,1 20,8 21,6 21,6 22,5 23,1 22,8 22,8 23,9 25,3 26,2 26,3 26,9
Olanda 23,3 23,4 23,6 23,5 23,9 23,7 24,4 23,9 24,2 24,8 25,0 26,5 26,8
Spania 14,2 14,4 14,6 15,3 15,9 15,7 15,2 15,4 15,8 16,0 16,3 16,4 15,9
Marea
Britanie 20,0 19,9 19,9 19,7 19,9 19,4 19,1 19,0 19,2 19,1 18,7 18,6 18,4

După cum se observă, Danemarca prezintă cel mai mare procentaj al impozitelor pe
consum, care contribuie la constituirea întregului cuantum de taxe, având în medie o proporție de
33,01% în intervalul de timp dat. Altfel spus, aproape o treime din totalul de taxe este formată d in
impozite pe consum, din care face parte și TVA -ul. Pe de altă parte, în Spania, impozitele pe
consum aduc cel mai mic aport la cuantumul total de taxe, având în medie o valoare de 15, 47%.
În ceea ce privește evoluția acestor procentaje, Luxemburg prezintă situația în care impozitele pe
venit au crescut cel mai mult în intervalul dat, adăugând din 1995 până în 2007 încă 5,8 procente.
Franța, însă, reprezintă țara în care impozitele pe v enit au decăzut cel mai mult, înregistrând o
pierdere de 2 procente. Mai mult de -atât, se poate observa că numai în Franța, Italia și Marea
Britanie impozitele pe consum au scăzut , valorile fiind între -2 și -0,3, în timp ce în celelalte țări
procentajele au crescut cu valori semnificative, între 1,4 și 5,8 procente. În același timp,
Danemarca reprezintă și țara cu cea mai mare valoare a impozitelor pe consum, această valoare
fiind înregistrată în 2005, în timp ce Spania pune în evidență cel mai mic procent aj al impozitelor
pe consum, în anul 1995, acesta fiind de 14,2%.
Ca o observație generală, se poate spune că statele membre care au cele mai mari contribuții
la bugetul public prin intermediul taxelor posedă tendința de a păstra aceste proporții sau de a
permite schimbări minore de -a lungul unei perioade destul de scurte, ca și când taxele ridicate au
potențialul de a se conserva, deși în perioada dată au fost formulate multe programe de reducere a
taxelor. O astfel de situație poate fi folosită ca punct de plecare pentru a studia dacă dezvoltarea

20
economică poate fi stimulată prin strângerea unor fonduri la fel de mari, dar prin metode diferite.
O asemenea metodă ar putea consta în reducerea impozitelor directe și creșterea celor indirecte64.
În cele ce urm ează, vor oferi o analiză amănunțită a țărilor alese pentru ca să se ajungă la
o mai bună înțelegere a situațiilor lor economice. O astfel de analiză va pune în evidență contribuția
impozitelor indirecte la construirea unui sistem de taxe eficient, care ad uce cu sine posibilitatea de
a colecta suficiente fonduri pentru bugetul public. Pentru această analiză, va fi luat în considerare
intervalul de timp 2000 -2013.

Belgia :
Această țară reprezintă una dintre țările cu cele mai mari taxe din UE, alături de ț ările
nordice, Austria, Franța și Italia. Structura taxelor din această țară este caracterizată de o proporție
mai mare a taxelor directe față de cele indirecte, ceea ce pune în evidență înclinația acestei
economii de a se sprijini pe taxele din venituri p ersonale. În același timp, Belgia este un stat federal,
ce posedă o autonomie fiscală considerabilă pentru regiunile constituente. Dată fiind această
construcție organizatorică, în regiunile din Belgia există legislații diferite pentru sistemele de taxe.
Mai mult de -atât, chiar dacă veniturile la nivel federal au început să scadă din 2000, veniturile la
nivel regional au rămas de -a lungul timpului relativ stabile65. În ceea ce privește TVA -ul, există
patru tipuri de astfel de taxe. Taxa standard a rămas neschimbată din 1996, păstrându -și valoarea
de 26%. Pe de altă parte, taxele aplicate renovărilor publice, amenajărilor caselor vechi, produselor
farmaceutice, publi cărilor și altor servicii au fost scăzute cu 6%. Există, pe de altă parte, și o taxă
de 12% aplicată unui număr limitat de tranzacții, care din 2010 a început să fie aplicată și
alimentelor din restaurante, în timp ce ziarele beneficiază de scutire de TVA66. În tabelul următor67,
vor fi afișate impozitele indirecte, în intervalul de timp 2000 -2013.

64 Taxation Trends in the European Union , European Communities, 2009, p. 20 .
65 Taxation Trends in the European Union , European Union, 2012 , p. 61.
66 Ibidem , p. 63.
67 Informațiile provin din edițiile lucrării ,,Taxation Trends in the European Union’’, publicate în anii 2012 și 2015.

21
Tabelul 3.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 13,6 13,2 13,2 13,2 13,4 13,5 13,6 13,3 13,1 13,0 13,3 13,1 13,4 13,2
TVA 7,2 6,9 6,9 6,8 6,9 7,0 7,1 7,1 7,0 6,9 7,1 7,0 7,2 6,9
Accize și
taxe pe
consum
2,4
2,3
2,3
2,4
2,4
2,4
2,2
2,2
2,1
2,1
2,2
–
–
–
Taxe pe
produse
(plus
taxe pe
import)

2,2

2,2

2,1

2,2

2,2

2,3

2,4

2,4

2,3

2,1

2,2

–

–

–
Alte taxe
pe
producție
1,9
1,9
1,8
1,9
1,9
1,8
1,9
1,6
1,8
1,8
1,8
–
–
–
Impozite
directe 17,5 17,8 17,6 17,2 17,5 17,6 17,2 17,0 17,2 15,9 16,3 16,8 17,4 17,8

După cum se observă, impozitele directe contribuie la fondurile publice într -o măsură mai
mare decât o fac impozitele indirecte. În medie, impozitele directe contribuie cu 17,2 procente, în
timp ce impozitele indirecte, în medie, contribuie cu 14,31 procen te, în intervalul de timp dat. Mai
mult de -atât, în ceea ce privește evoluția lor, impozitele directe au crescut cu 0,3 procente, pe când
cele indirecte au scăzut cu 0,4 procente. Pe de altă parte, dintre impozitele indirecte, TVA -ul
prezintă cea mai mare contribuție, având în medie o proporție de 7,53%. Astfel de date indică
preferințele economice ale Belgiei în ceea ce privește importanța tipului de taxă predominant. În
acest sens, Belgia preferă un sistem economic care să aibă mare parte din taxele sale colectate
direct.

22
Danemarca :
Structura sistemului de taxe din această țară este caracterizată printr -o proporție
substanțială de impozite directe, având 62,7 procente din totalul de taxe, în timp ce impozitele
indirecte constituie 35,4% din totalul de taxe, fiind sub media Uniunii Europene (38,6%)68. Pe de
altă parte, TVA -ul are o valoare de 25% , numai ziarele fiind scutite de o astfel de taxă. Ca parte
din reforma taxelor din 2009, taxele pe energie, cu excepția petrolului și motorinei, sunt crescute
cu 15%. Mai mult de -atât, taxele pe energie au început să crească din 2008 și vor continua să
crească începând cu 2016. De asemenea, o serie de modificări ale taxelor de mediu și de sănătate
fac parte din această reformă a sistemului de taxe69. În tabelul următor, vor fi puse în evidență
procentajele impozitelor indirecte și directe, pentru ca să se înțeleagă mai bine situația economică
a Danemarcei pe parcursul anilor 2000 -2013:

Tabelul 4.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 17,2 17,4 17,5 17,4 17,6 18,0 18,1 17,9 17,2 17,0 16,9 16,6 16,7 16,9
TVA 9,6 9,6 9,6 9,6 9,8 10,1 10,3 10,4 10,1 10,1 9,9 9,6 9,7 9,6
Accize și
taxe pe
consum
4,1
4,1
4,1
4,0
3,8
3,5
3,4
3,2
3,1
3,3
3,3
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
pe
import)

2,0

1,8

2,0

1,9

2,2

2,6

2,6

2,5

2,2

1,5

1,6

–

–

–
Alte taxe
pe
producție
1,6
1,8
1,8
1,8
1,8
1,7
1,7
1,8
1,9
2,0
2,1
–
–
–
Impozite
directe 30,5 29,5 29,3 29,6 30,4 31,9 30,7 30,1 29,7 29,9 29,9 28,9 29,8 30,8

68 Taxation Trends in the European Union , European Union, 2012 , p. 77.
69 Ibidem , p. 79.

23
După cum se observă, impozitele directe contribuie într -o măsură mai mare decât o fac cele
indirecte. Impozitele directe, în medie, au o contribuție de 30,07%, în timp ce impozitele indirecte
au, în medie, un a port de 17,31%. În același timp, evoluția impozitelor directe este superioară celor
indirecte, având o creștere de 0,3 procente. Impozitele indirecte au scăzut cu 0,3 procente în aceeași
perioadă de timp. Pe de altă parte, TVA -ul a atins valoarea cea mai m are în anul 2007, această
valoare fiind de 10,4%. Astfel, Danemarca prezintă o preferință a taxelor directe în această
perioadă de timp, impozitele indirecte având o proporție inferioară și descrescătoare în timp.

Germania
Comparativ cu vecinii săi, Germania are o medie a taxelor mai mare decât Polonia,
Luxemburg și Cehia, dar mai mică decât Danemarca, Belgia, Franța și Austria. Din aceste taxe,
impozitele directe au o proporție de 29,4%, în timp ce impozitele indirecte au o proporție de 29,8%.
Astfel de procentaje pun în evidență trecerea Germaniei de la impozite directe la cele indirecte.
Mijlocul prin care s -a făcut această trecere provine din creșterea TVA -ului70. În acest sens,
valoarea standard a TVA -ului a crescut de la 16% la 19% începând cu 200 7. Însă, deși TVA -ul a
crescut cu valoarea dată, s -a aplicat o reducere a TVA -ului cu 7% pentru anumite servicii, cum ar
fi transportul public71. În tabelul următor, vor fi prezentate datele precise ale impozitelor indirecte
și directe din Germania:
Tabelul 5.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 11,3 11,1 11,0 11,2 10,8 10,8 10,8 11,3 11,2 11,7 11,4 11,1 11,1 11,0
TVA 6,8 6,6 6,4 6,4 6,3 6,3 6,4 7,0 7,1 7,5 7,3 7,0 7,1 7,1
Accize și
taxe pe
consum 2,8 2,9 3,0 3,2 3,0 2,9 2,8 2,6 2,6 2,7 2,6 – – –
Alte taxe
pe
produse
(plus
taxa pe
import)
0,9
0,9
0,9
0,9
0,9
0,9
0,9
1,0
0,9
0,9
0,9
–
–
–
Alta taxe
pe
producție 0,7 0,7 0,7 0,7 0,7 0,7 0,7 0,6 0,6 0,6 0,6 – – –
Impozite
directe 13,0 11,4 11,0 11,0 10,8 11,1 11,9 12,2 12,4 11,7 11,2 11,3 11,8 12,1

70 Ibidem , p. 93.
71 Ibidem , p. 95.

24
Având în vedere acest tabel, se poate spune că impozitele directe au o contribuție mai mare
decât impozite indirecte, cele directe având în medie un aport de 11,63%, pe când cele indirecte,
doar 10,35%. Importantă, însă, este tendința acestor impozite. Dac ă cele directe au pierdut 0,9
procente, cele indirecte au pierdut doar 0,3 procente, ceea ce înseamnă că Germania dă dovadă de
trecere treptată către un sistem de taxe în care impozitele indirecte vor aduce o contribuție mai
mare decât cele directe. De ase menea, diferența dintre cele două medii este destul de mică. Pe de
altă parte, TVA -ul, în această perioadă de timp, a beneficiat de o creștere de 0,3 procente. Astfel,
se poate concluziona că Germania încearcă să schimbe centrul de greutate al sistemului d e taxe,
încercând să ajungă la folosirea impozitelor indirecte ca sursă principală de fonduri pentru bugetul
public.

Franța
În economia acestei țări, impozitele indirecte poartă un procentaj de 15,1%, în timp ce
impozitele directe contribuie doar cu 11%72. Pe de altă parte, valoarea standard a TVA -ului a fost
de 19,6% până în 2012, când a crescut la 21,2%. Mai mult de -atât, există o reducere de taxe pentru
bunurile esențiale, care are o valoare de 5,5 procente, o reducere de 7% pentru serviciile din
restaur ante și o reducere de 2,1% pentru ziare și medicamente73. În tabelul următor, vor fi afișate
date exacte pentru impozitele indirecte și directe din această țară:
Tabelul 6.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 15,8 15,4 15,4 15,3 15,6 15,7 15,6 15,4 15,2 15,3 15,1 15,2 15,4 15,6
TVA 7,4 7,3 7,2 7,2 7,3 7,4 7,3 7,2 7,1 6,9 7,0 6,8 6,8 6,8
Accize și
taxe pe
consum
2,6
2,5
2,6
2,5
2,3
2,2
2,3
2,2
2,1
2,2
2,1
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus
taxe pe
import)

1,7

1,6

1,6

1,6

1,8

1,9

1,7

1,7

1,6

1,6

1,7

–

–

–
Alta taxe
pe
producție
4,2
4,1
4,1
4,1
4,2
4,3
4,2
4,3
4,3
4,6
4,2
–
–
–
Impozite
directe 12,5 12,6 11,8 11,4 11,7 11,9 12,2 12,0 12,0 10,3 11,0 12,1 12,8 13,2

72 Ibidem , p. 89.
73 Ibidem , p. 91.

25
După cum se observă, impozitele indirecte contribuie într -o măsură mai mare față de cele
directe, având în medie un aport de 15,42%. Impozitele directe, pe de altă parte, au în medie o
contribuție de 11,96 de procente, ceea ce le plasează într -o poziție inferioară față de impozitele
indirecte. Mai mult de -atât, deși evoluția impozitelor indirecte arată o scădere de 2 procente, i ar
progresul impozitelor directe presupune o creștere de 0,7 procente, impozitele indirecte își
păstrează contribuția superioară față de cele directe. Astfel, Franța, în perioada dată, propune un
sistem economic în care impozitele indirecte au o pondere ma i mare față de cele directe,
contribuind în medie cu 3,46% mai mult decât cele directe.

Italia:
În cazul acestei țări, economia se bazează pe aportul impozitelor directe, care contribuie cu
34,9 procente, în timp ce impozitele indirecte au o proporție de 33,5%74. Pe de altă parte, deși
TVA -ul a crescut în 1998 de la 19% la 20%, în 2011 au fost introduse creșteri substanțiale ale
accizelor și ale TVA -ului75. Această creștere a dus TVA -ul, în 2011, la 21%. Mai mult de -atât,
există, însă, reduceri pentru anu mite produse și servicii. O reducere de 10% se aplică electricității,
medicamentelor și performanțelor artistice, în timp ce o reducere de 4% se aplică ziarelor și
amenajărilor rezidențiale76. În tabelul următor, va fi descrisă situația impozitelor indirect e și
directe, pentru perioada 2000 -2013:
Tabelul 7.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 15,1 14,6 14,6 14,2 14,3 14,4 15,0 14,9 14,0 13,8 14,2 14,2 15,2 14,9
TVA 6,5 6,2 6,2 5,9 5,8 5,9 6,2 6,2 5,9 5,7 6,2 6,0 5,9 5,8
Accize și
taxe pe
consum
2,6
2,4
2,3
2,4
2,2
2,2
2,2
2,1
1,9
2,1
2,0
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
pe
import)

2,7

2,5

2,6

2,5

2,9

2,7

3,0

3,0

2,9

3,0

2,9

–

–

–
Alte taxe
de
producție
3,4
3,5
3,5
3,4
3,3
3,5
3,6
3,6
3,2
3,0
3,0
–
–
–
Impozit e
direct e 14,4 14,7 14,0 14,7 13,9 13,3 14,3 15,0 15,2 15,4 14,7 14,2 14,8 15,2

74 Ibidem , p. 109.
75 Ibidem , p. 109.
76 Ibidem , p. 111.

26
Astfel, dat fiind tabelul respectiv, se poate observa că impozitelor directe au în medie o
contribuție de 14,55%, în timp ce impozitele indirecte au un aport de 14,52%. Această diferență
pare insuficientă pentru stabilirea predominanței impozitelor directă , însă, dacă se ia în calcul
evoluția acestor impozite, atunci impozitele indirecte arată o descreștere de 0,2 procente, pe când
impozitele directe arată o creștere de 0,8 procente, ceea ce pune în evidență preferința sistemului
economic din Italia față de impozitele indirecte. Această preferință este susținută și de regresul
TVA -ului, ajungând în perioada dată de la o contribuție de 6,5% la o contribuție de 5,8%, pierzând
astfel 0,7 procente.

Luxemburg:
În economia acestei țări, există 6 feluri de TVA. Rata standard este de 15%. De asemenea,
există o rată de 3% care se aplică alimentelor, produselor farmaceutice, cărților și ziarelor. Pe de
altă parte, o taxă de 6% se aplică energiei electrice, florilor și unor servicii, precum curățarea
ferestrelor. Ma i mult de -atât, o taxă intermediară de 12% se aplică vinului și cărbunelui. În cele
din urmă, niște taxe de 4% și 10% se aplică fermelor și regiunilor forestiere77. Detaliile privitoare
la impozite indirecte și directe vor fi afișate în tabelul următor, pen tru perioada 2000 -2013:

Tabelul 8.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 14,0 13,6 13,0 12,6 13,5 13,4 12,8 12,6 11,9 12,1 11,9 12,4 12,8 13,3
TVA 5,6 5,8 5,8 5,7 6,1 6,2 5,8 5,8 5,9 6,3 6,1 6,7 7,1 7,7
Accize și
taxe pe
consum
4,5
4,2
4,4
4,3
4,6
4,2
3,8
3,6
3,5
3,5
3,3
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
pe
import)

1,5

1,3

1,1

1,1

1,1

1,2

1,1

1,3

1,0

0,8

0,8

–

–

–
Alte taxe
pe
producție
2,3
2,2
1,7
1,5
1,7
1,9
2,0
2,0
1,5
1,5
1,7
–
–
–
Impozite
directe 15,0 15,3 15,4 14,8 13,1 13,7 13,2 13,2 13,5 14,2 14,4 14,3 14,5 14,8

77 Ibidem , p. 123.

27
După cum se observă, impozitele indirecte sunt depășite în medie de cele directe, având o
contribuție de doar 12,85%, în timp ce impozitele directe aduc o contribuție de 13,18%. Diferența
nu este suficient de mare pentru a proclama superioritatea taxelor directe, dar este îndeajuns de
notabilă, încât să se spună că economia Luxemburgului se bazează mai mult pe imp ozite directe.
De ase menea, evoluția impozitelor directe indică o scădere de numai 0,2 procente de -a lungul
acestei perioade, pe când impozitele indirecte au scăzut cu 0,7 procente, fapt care susține înclinația
economiei Luxemburgului către impozite direct e.

Olanda:
În această țară, TVA -ul are 2 valori. Valoarea standard este de 19%, iar cea redusă este de
6%. Valoarea redusă se aplică mâncării, apei, produselor farmaceutice, artei, evenimentelor
culturale și publicărilor. Pe de altă parte, în Olanda, e xistă numeroase taxe ecologice, cum ar fi
taxele de mediu, accize pentru petrol și taxe pentru vehicule. Mai mult de -atât, în 2012, taxele pe
apele subterane au fost anulate78. În tabelul următor, vor fi puse în evidență datele precise legate
de contribuția impozitelor indirecte și directe, pentru perioada 2000 -2013:
Tabelul 9 .
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 12,5 12,9 12,7 12,7 12,9 12,9 13,1 13,0 12,7 12,3 12,5 11,2 11,1 11,5
TVA 6,9 7,3 7,2 7,3 7,3 7,2 7,4 7,5 7,3 7,0 7,2 6,5 6,5 6,6
Accize și
taxe pe
consum
2,6
2,5
2,5
2,4
2,6
2,5
2,5
2,4
2,4
2,3
2,3
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
pe
import)

2,0

2,1

1,9

1,9

2,0

2,1

2,2

2,0

2,0

1,8

1,8

–

–

–
Alte taxe
pe
producție
1,0
1,1
1,1
1,1
1,1
1,1
1,0
1,0
1,1
1,2
1,2
–
–
–
Impozite
directe 12,0 11,7 11,8 11,0 10,7 11,7 11,9 12,2 12,0 12,2 12,2 10,9 10,4 10,5

78 Ibidem , p. 131.

28
Astfel, date fiind aceste informații, se poate spune că impozitele indirecte contribuie în
medie cu 12,42 de procente, pe când impozitele directe au în medie o participare de 11,51%, ceea
ce pune în evidență preferința Olandei pentru impozite indirecte. Mai mult de -atât, evoluția
impozitelor susține această preferință, întrucât imp ozitele indirecte au scăzut doar cu 1 procent, pe
când cele directe au scăzut cu 1,5 procente. TVA -ul, pe de altă parte, susține implicarea impozitelor
indirecte în adunarea de fonduri, având de -a lungul acestor ani o descreștere de doar 0,3 procente.
În cele din urmă, se poate că sistemul de taxe al acestei țări preferă aportul impozitelor indirecte
în detrimentul celor directe.

Spania:
În această țară, TVA -ul are ca valoare standard 18%. De asemenea, mai există două taxe
reduse, de 8% și de 4%, care se aplică unor categorii specifice de bunuri, ca o consecință a reformei
care a avut loc pe 1 iulie 2010. Mai mult de -atât, taxele pentru tutun au fost ușor mărite începând
cu iunie 2009, urmând să aibă parte de o nouă creștere în decembrie 201079. În ceea ce privește
impozitele indirecte, vor fi afișate informațiile precise în tabelul următor:
Tabelul 10.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 12,0 11,6 11,6 11,8 12,2 12,7 12,8 11,9 10,1 9,1 10,6 10,1 10,5 11,1
TVA 6,2 6,0 5,8 6,0 6,2 6,5 6,5 6,0 5,1 4,1 5,5 5,3 5,5 5,9
Accize și
taxe pe
consum
2,6
2,5
2,5
2,5
2,5
2,4
2,2
2,2
2,2
2,2
2,3
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
de
import)

1,9

1,9

2,0

2,3

2,5

2,8

2,9

2,6

1,7

1,4

1,4

–

–

–
Alte taxe
pe
producție 1,2 1,2 1,2 1,1 1,1 1,1 1,1 1,1 1,1 1,3 1,4 – – –
Impozite
directe 10,6 10,5 11,1 10,4 10,8 11,5 12,3 13,5 11,2 10,1 9,9 9,9 10,5 10,5

Date fiind aceste informații, se poate spune că Spania preferă o economie în care impozitele
indirecte predomină, întrucât, în medie, aceste impozite contribuie cu 11,3%, pe când impozitele
directe contribuie doar cu 10, 91%. Mai mult de -atât, deși impozit ele directe au scăzut doar cu 0,1

79 Ibidem , p. 155.

29
procente, impozitele indirecte și -au păstrat superioritate. TVA -ul, de asemenea, contribuie la
această situație economică, având tendința de a -și păstra valoarea inițială, scăzând în această
perioadă doar cu 0,3 procente.

Marea Britanie:
Începând cu 2011, valoarea standard a TVA -ului a crescut de la 17,5% la 20%. Însă, există
câteva excepții. În acest sens, o taxă redusă de 5% se aplică combustibilului, pe când unele
alimente, cărțile, construcțiile noi și transportul su nt scutite de o astfel de taxă. Pe de altă parte,
taxa generală pentru alcool a crescut cu 2% începând cu martie 2011. În aceeași perioadă, și taxa
pe tutun a fost crescută cu același procentaj80. Situația impozitelor indirecte și a celor directe va fi
prezentată în tabelul următor:
Tabelul 11.
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozite
indirecte 13,9 13,5 13,4 13,2 13,2 12,9 12,9 12,8 12,4 12,0 13,2 12,9 12,9 13,0
TVA 6,6 6,6 6,6 6,8 6,8 6,7 6,6 6,5 6,4 5,7 6,6 6,9 6,9 6,9
Accize și
taxe pe
consum
4,0
3,8
3,7
3,6
3,5
3,4
3,2
3,2
3,2
3,5
3,5
–
–
–
Alte taxe
pe
produse
(plus taxe
pe
import)

1,6

1,4

1,3

1,2

1,3

1,3

1,5

1,5

1,2

1,0

1,2

–

–

–
Alte taxe
pe
producție
1,8
1,7
1,7
1,6
1,6
1,6
1,6
1,5
1,6
1,7
1,9
–
–
–
Impozite
directe 16,7 16,8 15,7 15,2 15,4 16,3 17,1 16,8 18,6 16,1 15,8 15,2 14,5 14,4

Date fiind aceste informații, impozitele indirecte contribuie în medie cu 13,01 procente, pe
când impozitele directe contribuie cu 16,04 procente, fapt care indică importanța impozitelor
directe în economia acestei țări. Pe de altă parte, dacă se ia în con siderare evoluția acestor impozite,
atunci se poate spune că cele indirecte au pierdut doar 0,9 procente, pe când cele directe au pierdut
2,3 procente. Astfel, deși proporțiile celor două tipuri de impozite indică superioritatea celor
directe, evoluția ace stor impozite de -a lungul anilor 2000 -2013 arată o tendință de creștere a
implicării impozitelor indirecte în economia acestei țări.

80 Ibidem , p. 163.

30
În concluzie , situația celor 9 țări europene în ceea ce privește raportul dintre impozite
indirecte și directe arată în felul următor:
Tabelul 12.
2000 -2013 Impozite indirecte (în medie) Impozite directe (în medie)
Belgia 14,31% 17,2%
Danemarca 17,31% 30,07%
Germania 10,53% 11,63%
Franța 15,42% 11,96%
Italia 14,52% 14,55%
Luxemburg 12,85% 13,18%
Olanda 12,42% 11,51%
Spania 11,3% 10,91%
Marea Britanie 13,01% 16,04%
Tabelul 13.
Evoluția impozitelor în 2000 -2013 Impozite indirecte Impozite directe
Belgia -0,4% +0,3%
Danemarca -0,3% +0,3%
Germania -0,3% -0,9%
Franța -0,2% +0,7%
Italia -0,2% +0,8%
Luxemburg -0,7% -0,2%
Olanda -1% -1,5%
Spania -0,9% -0,1%
Marea Britanie -0,9% -2,3%

Graficul Tabelului 13.

-.025-.020-.015-.010-.005.000.005.010
Belgia
DanemarcaGermaniaFrantaItalia
LuxemburgOlanda Spania
Marea Britanie
Impozite Indirecte
Impozite Directe
Tari

31
Având în vedere Tabelul 12, se poate trage concluzia că numai în Franța, Olanda și Spania,
de-a lungul anilor 2000 -2013, impozitele indirecte au predominat. În cazul Italiei, diferența dintre
cele două tipuri de impozite este insuficient de consistentă pentru a fi luată în considerare, caz în
care se poate spune că ambe le forme de impozite sunt preferate. Cea mai mare discrepanță dintre
cele două tipuri de impozite este în Danemarca, unde diferența este de 12,76 procente.
Având în vedere Tabelul 13, se poate concluziona că în Germania, Olanda și Marea
Britanie impozitele indirecte au scăzut mai puțin decât au scăzut cele directe, pe când în Belgia,
Danemarca, Franța și Italia, impozitele directe au avut creșteri, iar cele indirecte, descreșteri. În
Luxemburg și Spania, impozitele indirecte au scăzut mai mult dec ât au scăzut cele directe.
În cele ce urmează, va fi prezentat un articol despre impozitele indirecte, scris de Vincent
A Mahler și de David K. Jesuit , în care se va discuta despre natura regresivă a impozitelor indirecte
și rolul lor în cadrul unei econo mii.

Astfel, punctul de plecare al lui Vincent A. Mahler și al lui David K. Jesuit este impresia
generală conform căreia rolul taxelor în reducerea inegalităților dintr -o societate este
nesemnificativ. Intenția lor este de a argumenta împotriva acestei impresii și de a clarifica
conținutul ei. Motivul pentru care o astfel de impresie s -a format este că, în această discuție,
termenul ,,taxe’’ face referire la impozite directe. În acest context, termenul ,,taxe’’ trimite la
impozite directe pentru că impoz itul pe venit reprezintă cea mai importantă sursă de venit în
majoritatea țărilor dezvoltate, venit care este aproape mereu progresiv, și pentru că studiile
realizate pentru determinarea rațiunilor din spatele inegalităților sociale nu iau în considerare
impozitele indirecte, întrucât nu au o frecvență sau o valoare bine determinată81.
Argumentul articolului lor constă în a spune că centrarea exclusivă pe impozite directe
oferă o perspectivă limitată și distorsionată a rolului pe care taxele îl joacă în înc ercarea guvernului
de a reduce inegalitățile sociale. Deși impozitele indirecte, prin natura lor, sunt regresive, totuși
ele joacă un rol critic în strângerea de fonduri care ajută la o distribuire echitabilă a serviciilor
sociale. În lipsa lor, putința gu vernului de a diminua inegalitățile sociale s -ar diminua, ceea ce
înseamnă că inegalitatea ar crește82.

81 Vincent A. Mahler and David K. Jesuit, Indirect Taxes and Government Inequality Reduction , 2018, p. 2.
82 Ibidem , p. 3.

32
Un astfel de argument se potrivește cu rezultatele Tabelelor 12 și 13, care indică natura
regresivă a impozitelor indirecte. Deși o astfel de descreșter e progresivă este evidențiată, în același
timp este afișată și contribuția lor la un sistem economic ca întreg.
Un alt punct de vedere vine din partea lui Ken Smith, care discută despre ce proporție dintre
plătitorii de taxe își plătesc impozitele directe . Concluzia lui este că, exceptând situațiile speciale
din secolul XX, în care s -a preferat un impozit direct, care se aplică venitului, statele preferă să își
strângă fondurile prin alte metode, folosind în principiu impozitele indirecte83, întrucât evaziu nea
fiscală e mai greu de realizat .
Așadar, impozitele indirecte, deși statistic vorbind au o tendință de micșorare, contribuția
lor la construirea unui sistem economic eficient este esențială. Trebuie, de asemenea, menționat că
datele folosite sunt insuf iciente pentru a trage o concluzie categorică în ceea ce privește acest
subiect. Scopul lor, însă, constă în a semnala necesitatea impozitelor in directe și a explica natura
lor, fapt care pune în evidență rolul sau importanța lor într -un sistem economic.

83 Ken Smith, Taxation , John Wiley & Sons, Ltd., 2017, p. 9.

33
Concluzie:
Punctul de plecare al acestei lucrări a fost identificarea influențelor impozitelor indirecte
asupra țărilor dezvoltate. Pe parcursul încercării de a pune în evidență această influență, s -a oferit,
în primul rând, un studiu istoric al justificărilor legale pentru sumele impuse sau taxe, din care s -a
tras concluzia că finalitatea taxelor se stabilește relativ la comunitatea în care sunt implementate.
Pe de altă parte, acest studiu a semnalat indirect nevoia de o justificare principială a unui sistem
de taxe, în contextul în care o înțelegere istorică a diferitelor sisteme de taxe oferea doar rațiuni
relative sau accidentale. În acest sens, s-au propus câteva justificări principiale, ținând cont de
mențiunea că scopul lor era obținerea unui context mai larg al taxelor, care să faciliteze înțelegerea
lor. De asemenea, principiile oferite, și -anume crearea unei comunități economice, conturarea unei
mize politice, care face jocul politic semnificativ și putința de a realiza o distribuire justă a
veniturilor, oferă o imagine mai generală a sistemelor de taxe, fapt care ușurează înțelegerea unor
noțiuni mai particulare, cum ar fi impozitele indirecte.
În ceea ce privește impozitele indirecte, necesitatea înțelegerii lor provine din construirea
unui sistem de taxe ec hilibrat, care să fie eficient în finanțarea bugetului public și relevant pentru
atingerea unor scopuri sociale, cum ar fi egalitatea, investițiile și crearea de slujbe. Deși există o
dezbatere cu privire la conflictul dintre impozite indirecte și directe, majoritatea economiilor
existente folosesc un sistem de taxe mixt. Desigur, acest aspect e doar practic, ceea ce înseamnă
că trebuie formulat și un suport teoretic, care să explice de ce un sistem de taxe trebuie să includă
și impozite indirecte. Astfel, primul motiv pentru care impozitele indirecte ar trebui să fie incluse
într-un sistem de taxe provine din încercarea de a evita evaziunea fiscală. Al doilea motiv constă
în diminuarea incertitudinii legate de veniturile viitoare ale indivizilor, în context ul în care
impozitul direct se aplică doar pe venitul cunoscut sau prestabilit. Al treilea motiv se referă la
conturarea unei transparențe consistente pentru un sistem de taxe. Aceste motive nu sunt suficiente
pentru o justificare absolută a impozitelor in directe, însă sunt suficiente pentru a argumenta că
aceste impozite au un rol important într -un sistem de taxe optim.
În cea de -a doua parte a acestei lucrări, s -a propus un studiu al impozitelor indirecte, având
în vedere 9 țări dezvoltate din Uniunea Eu ropeană, de -a lungul anilor 2000 -2013. Datele folosite
pentru conturarea fiecărei situații economice din fiecare țară au pus în evidență atât proporțiile
impozitelor indirecte și directe din cadrul fiecărei țări, cât evoluția acestor impozite de -a lungul
anilor respectivi. Rezultatele obținute au indicat o preferință pentru superioritatea impozitelor

34
directe asupra celor indirecte în ceea ce privește contribuția lor la finanțarea bugetului public în
mai mult de jumătate dintre țările selectate. Impozitele i ndirecte au predominat în Franța, Olanda
și Spania, în timp ce în Italia situația economică indică o relativă egalitate între cele două tipuri de
impozite. Aspectul important al acestui studiu constă în evoluția impozitelor indirecte, care,
conform Tabelul ui 13, este caracterizată de o tendință regresivă.
Vincent A. Mahler și David K. Jesuit discută acest aspect regresiv al impozitelor indirecte
și susțin că face parte din natura lor. Însă, deși această regresivitate este inevitabilă, impozitele
indirecte contribuie substanțial la strângerea de fonduri publice. Mai mult de -atât, ele contribuie și
la diminuarea inegalităților sociale. Pe de altă parte, Ken Smith susține că impozitele indirecte sunt
necesare în conturarea unui sistem de taxe echilibrat, într ucât ajută la diminuarea evaziunii fiscale.
Trebuie, de asemenea, precizat că studiul comparativ este doar un mijloc pentru scopul de a
înțelege mai bine impozitele indirecte și de avea în același timp o perspectivă empirică asupra lor.
Astfel, studierea c oncretă a unor situații economice diferite a dus la evidențierea naturii regresive
a impozitelor indirecte, fapt, desigur, care e relativ la datele folosite.
În cele din urmă, legătura dintre partea teoretică și practică constă în evidențierea
importanțe i impozitelor indirecte pentru un sistem economic optim. Dacă realizarea unui astfel de
sistem economic presupune și folosirea impozitelor indirecte, atunci acest fapt s -a evidențiat prin
datele statistice oferite. Mai mult de -atât, un sistem de taxe optim necesită o diminuare a evaziunii
fiscale. Impozitele indirecte contribuie la obținerea acestui scop, date fiind susținerile lui Ken
Smith. De asemenea, dacă un sistem economic nu are doar influențe financiare, ci și sociale, atunci
integrarea impozitelor indirecte ajută la diminuarea inegalităților sociale, date fiind relatările lui
Vincent A. Mahler și ale lui David K. Jesuit . Astfel, se poate spune că există o potrivire între
explicațiile teoretice pentru integrarea unor impozite indirecte într -un sistem economic și datele
precise folosite pentru conturarea unei perspective clare a contribuției impozitelor indirecte într –
un sistem economic.

35
Bibliografie:
1. Andersson, Krister, Eberhartinger, Eva, and Oxelheim, Lars, The Role of National Tax
Policies in the European Union , în ,,National Tax Policy in Europe’’, Krister Andersson, Eva
Eberhartinger, Lars Oxelheim (eds), Springer, 2007;
2. Antoniu, Culcear Gheorghe Claudiu, Studiu privind impozitele directe în context macro
și microeconomic , Fac ultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III,
Coordonatorul lucrării: Prof. univ. dr. Vintila Gergeta, ABC -ul Lumii Financiare, WP nr. 5/2017;
3. Beramendi, Pablo and Rueda, David , Social Democracy Constrained: Indirect Taxation
in In dustrialized Democracies , Cambridge University Press, 2007;
4. Eskelinen, Teppo and Laitinen, Arto, Taxation: Its Justification and Application to
Global Contexts , în ,,Philosophical Explorations of Justice and Taxation’’, Helmut P. Gaisbauer
(ed.), Gottf ried Schweiger (ed.), Clemens Sedmak (Ed.), Springer, 2015;
5.https://www.researchgate.net/publication/228380186_IND IRECT_TAXATION_AND_
BUDGET_VULNERABILITY_IN_THE_MEDA_COUNTRIES_A_NOTE . Gandullia, Luca
and Figari, Francesco, Indirect Taxation and B udget Vulnerability in the Meda Countries;
6. Mahler, Vincent A. and Jesuit, David K., Indirect Taxes and Government Inequality
Reduction , 2018;
7. Martinez -Vazquez, Jorge, Vulovic, Violeta, and Liu, Yongzheng , Direct versus Indirect
Taxation , International Studies Program Working Paper 09 -11, August 2009;
8. Nygard, Odd E. and Revesz, John T., A Literature Review on O ptimal Indirect Taxation
and the Uniformity Debate , Reviews of Public Economics, 2016;
9. OECD Tax Policy Studies, Tax Policy Reform and Economic Growth , n. 20, 2010;
10. Salanie, Bernard, The Economics of Taxation , The MIT Press, 2002;
11. Slemrod, J oel, The Consequences of Taxation , Social Philosophy and Policy Journal,
Vol. 23, Issue 2, 23 may 2006;
12. Smith, Ken, Taxation , John Wiley & Sons, Ltd., 2017;
13. Snape, John, The ‘Sinews of the State’, Historical Justifications for Taxes and the Law ,
n ,,Philosophical Foundations of Tax Law’’, Monica Bhandari (ed.), Oxford University Press,
2017;
14. Stupak, Jeffrey M. and Marples, Donald J., Consumption Taxes: An Overview ,
Congressional Research Service, 2016;

36
15. Ștefania, Goleanu Raluca, Impozitele indirecte la nivelul Uniunii Europene , Facultatea
de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III, Coordonatorul lucrării: Prof. univ. dr.
Alexandru Felicia, ABC -ul Lumii Financiare, WP nr. 4/2016;
16. Taxation Trends in the European Union , European Communities, 2009;
17. Taxation Trends in the European Union , European Union, 2015;
18. Taxation Trends in the European Union , European Union, 2012;