INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………….. 2… [604981]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………….. 2
CAPITOLUL I . NANOPARTICULE FEROMAGNETICE ………………………………………………………. 3
I.1 Noțiuni introductive și generalități …………………………………………………………………………………. 3
I.2 Utilizări ale nanoparticulelor …………………………………………………………………………………………. 5
I.3 Proprietăți structurale ale nanoparticuleleor feromagnetice și mecanisme de acțiune ……………. 6
I.4 Aplicații biologice ……………………………………………………………………………………………………….. 8
I.5 Implicațiile nanoparticulelor feromagnetice în t ratarea cancerului ……………………………………. 12
I.6 Siguranța utilizării nanoparticuleleor feromagnetice ………………………………………………………. 13
CAPITOLUL II. CANCERUL MAMAR ………………………………………………………………………………. 15
II.1 Afecțiuni benigne ale sânului ……………………………………………………………………………………… 15
II.2 Cancerul de sân – tipuri și factori de risc ……………………………………………………………………… 16
II.3 Simptome, semne și diagnostic …………………………………………………………………………………… 17
II.4 Screening …………………………………………………………………………………………………………………. 17
CAPITOLUL III. Acidul acetilsalicilic și salicila ții ………………………………………………………………… 19
III.1 Generalități …………………………………………………………………………………………………………….. 19
III.2 Mecanisme de acțiune ……………………………………………………………………………………………… 23
III.3 Efectele chemopreventive ale aspirinei ………………………………………………………………………. 27
CAPITOLUL IV. EFECTUL NANOPARTICULELOR FEROMAGNETICEASUPRA
XENOGREFELOR TUMORALE ………………………………………………………………………………………… 30
IV.1 Material și metode …………………………………………………………………………………………………… 32
IV.2 Rez ultate ………………………………………………………………………………………………………………… 37
IV.3 Discuții ………………………………………………………………………………………………………………….. 43
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………….. 45
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………………… 46

2
INTRODUCERE

În această lucrare, ne-am propus evaluarea in vitro a ef icacității și citotoxicității
nanoparticulelor fe romagnetice asupra celulelor tumorale mamare. Cercetările din ultimii zece ani
ne arată interesul crescut asupra utilizării nanomaterialelor în multe domenii de cercetare.
Datorită proprietăților fizico -chimice unice, incluzând superparamagnetismul,
nanoparticulele de oxid de fier au o mulțime de apl icații, în special în domeniul biomedical, ceea ce
le face sa fie considerate nanomateriale fascinante.
Nanoparticulele feromagnetice pot avea următoarele întrebuințări :
 agenți de contrast în RMN , imagistică cu rezonanță magnetică (Feridex)
 sisteme de e liberare controlată a medicamentelor
 agenți teragnostici
 induc hipertermia în tratamenul cancerului.
Împreună cu toate aceste valoroase utilizări, există și numeroase preocupări cu privire la
debutul efectelor adverse neașteptate asupra sănătății.
Cu to ate acestea, în ciuda numeroaselor utilizări ale nanoparticulelor feromagnetice,
informațiile disponibile în prezent cu privire la potențiala lor toxicitate sunt încă limitate și au fost
raportate date controversate. Chiar dacă nanoparticulele feromagnetic e au fost în mod tradițional
considerate ca fiind biocompatibile, s -a demonstrat că există o serie de factori cum ar fi :
• influența acoperi rii suprafeței nanoparticulelor
• dimensiune sau doză
precum și alți factori experimentali:
• timpul de tratament sau tipul de celule, ce pot influența manifestarea toxicității in
vitro (1).
Studiile in vivo au arătat că nanoparticulele feromagnetice se pot distribui in diferite
țesuturi și organe, inclusiv în creier după ce traversează bariera hemato -encefalică (2). Cu toate
acestea, rezult ate ca toxicitatea acută, genotoxicitatea, imunotoxicitatea, neurotoxicitatea și
investigații de toxicitate reproductivă la diferite modele animale, nu oferă încă o imagine de ansamblu clară asupra sigranței nanoparticulelor feromagnetice, iar studiile epi demiologice sunt
aproape inexistente. Pentru a înțelege pe deplin modul în care aceste nanomateriale interacționează cu sistemele celulare și ce consecințe au asupra sănătății va trebui sa se depună multă muncă ( 2).

3
CAPITOLUL I. NANOPARTICULE FEROMAGNETICE

I.1 Noțiuni introductive și generalități

Nanotehnologia este considerată în zilele noastre unul dintre cele mai inovatoare domenii
ale științei și cercetării care a evoluat î n domenii precum fizica aplicată, ingineria chimică,
bioingineria, mecanică electrică, proi ectarea și design -ul de roboți ș i mașini. Nanoparticulele
feromagnetice prezintă un interes crescut în ingineria biomedicală și în medicină deoarece au un rol
important în studiile de dezvoltare a unor sisteme de eliberare controlată de medicamente, detectare, localizare și urmărire în organism a unor structuri biologice(bacterii, virusuri, leucocite etc.), tratamente magneto -hipertermice și radiologice împotriva cancerelor (3).
Având î n vedere incidența apar iției cancerelor, cercetările din domeniul biomedical se vor
îndrepta spre noi metode de tratarea acestora. S -a constatat faptul că nanoparticulele feromagnetice
reprezintă un instrument remarcabil în dezvoltarea de terapii de tipul „tumor- targeted” deoarece
acestea au o capacitate mare de selectivitate, concentrarea acțiunii citotoxice se realizează numai
asupra organelor -țintă iar efectele secundare sunt diminuate (4). De aceea, pentru re alizarea acestor
nanostructuri, este foarte important ă alegerea unor materiale care să îndeplinească toate proptietățile
fizice și chimice obligatorii pent ru a asigura succesul acestora.
Datorită studiilor din ultimii 50 de ani s -a costatat că nanoparticulele d e diferite tipuri de
oxid de fier au î ndeplinit aceste cri terii stricte, și anume: Fe
3O4 (magnetită ), ferimagnetită,
nanoparticule superparamagnetice (cu dimensiuni sub 15 nm), α -Fe2O3 ,γ- Fe2O3 (feromagnetic), ε-
Fe2O3, acestea reprezentând cele mai promițătoare și utilizate nanoparticule în dom eniile de
cercetare biomedicale (5).
De-a lungul timpului, interesul pentru obținerea de nanoparticule înglobate în forme bine
definite, a crescut foarte mult datorită vastei aplicabilități atât în lumea biomedicală cât și în
tehnologiile de toate tipurile . Există unele aspecte foarte importante ce pot influența performanța
nanoparticulelor, precum: compoziția chimică, forma și structura nanoparticulelor ( 6).
Numeroase studii , (6),au demonstrat că se pot modifica proprietățile nanoparticulelor prin
controlul formei nanostructurilor și a tipurilor de matrice, făcându -le astfel utilizabile în: biologie
celulară, terapia cancerul ui, fotonică, electronică, stocarea informațiilor, optoelectronică și cataliză.
Mediile nanoparticulate au proprietăți magnetice unice ce sunt total diferite de cele ale
mediilor masive. Aceasta se datorează raportului mare suprafață/volumdeoarece atomii d e la

4
suprafață interacționează diferit din punct de vedere magnetic cu atomii vecini. Materialele
feromagnetice masive prezintă î n general multiple domenii magnetic e, în schimb, nanoparticulele
magnetice pot fi alcătuite dintr -un singur domeniu magnetic (6).
După proprietățile magnetice, în natură exi stă două categorii de substanțe (7):
 paramagnetice
 diamagnetice
Substanțele paramagne tice sunt cele care nu au toate momentele magnetice de spin cuplate,
acestea amplificând inducția câmpului magnetic exterior, de ex: plumbul, oxigenul, aluminiul .
Substanțele diamagnetice sunt cele care au toate momentele magnetice de spin cuplate
conținând atomi lipsiți de m oment magnetic permanent.
Există un grup mic de substanțe din clasa celor paramagnetice, numite substanțe
feromagnetice ce posedă proprietăți magnetice pronunțate, de ex : fierul, cobaltul, nichelul.
În natură, majorit atea ț esuturilor biologice, ca ș i apa, sunt diamagnetice. Glanda suprarenală
a omu lui conține o anumită concentrație feromagnetică, funcție care nu a fost descoperită nici până
în prezent.Spirella este un microorganism ce sintetizează feritin ă, care se acumulează în orga ne
speciale numit e magnetoz omi fiind considerați “ghizi ” magnetici, pentru orientare în spațiu după
câmpul magnetic al pămânului pt albine, fluturi, delfini (7).
Substanțele feromagnetice, precum metalele pure Fe, Co, Ni și aliajele lor prezintă o
problemă majoră cum ar fi aceea a stabilității î n timp doarece poate avea loc oxidarea, aglomerarea
sau precipitarea. Pentru a preveni oxidarea se poate utiliza pasivizarea, iar unele metode de sinteză se
realizează prin condensare din stare de vapori. S -a demonstrat că învelirea nanoparticulelor
feromagnetice cu un strat non -oxidic determin ă creșterea coercivității . S-au dezvoltat metode prin
care se sintetizează miezuri de nanoparticule magnetice învelite cu substanțe organice ce modifică
gradul de aglomerare sau pr ecipitare ( 8).
Concentrația nanoparticulelor feromagnetice din interiorul matricii influențează
proprietățile magnetice, precum magnetizația de satur ație și magnetizația remanentă. Studiile au
demonstrat că în cazul compozitelor feromagnetice, în interiorul particulei, câmpul este demagnetizat, ceea ce conduce la scăderea permeab ilității efective, astfel s -a obținut o relație între
permeabilitatea și fracția volumică a particulelor sferice înglobate. O nouă direcți e de cercetare
foarte importantă este aceea a învelișurilor de polimeri bidegradabili si biocompatibili ( 8).

5
I.2 Utilizări ale nanoparticulelor

Soares și colab . (2016) au studi at proprietățile nanoparticulel or formate dintr- un miez
magnetic de Fe 3O4 acoperite cu un strat polimeric reprezentat de chitosan pentru apli cații de
hipertermie magnetică.
Chitosanul este un biopolimer utilizat pe scară largă pentru apli cații biomedicale, fiind
înveliș pentru nanoparticulele magnetice și termice de oxid de fier. În urma studiilor, aceștia au
observat că învelișul polimeric nu afectează proprietățile magnetic e ale nanoparticulelor de oxid de
fier, deoarece acestea nu -și schimbă compoziția lor de bază (magnetit) și își păstraeză d e asemenea
superparamagnetismul (9).Din măsurătorile magnetice, aceștia, au concluzionat că aceste
nanoparticule au generat căldură o dată cu aplicarea unui câmp magnetic alternativ. Mai mult decât
atât, nanoparticulele feromag netice cu înveliș de chitosan, nu își modifică diametrul hidrodinamic,
nu își schimbă proprietățile fi zice și chimice și pot acționa ca un sistem specializat de eliberare de
medicamente ( 9).
Nanoparticulele de cobalt și oxid de fier (CoFe 2O4) au fost unele dintre cele mai explorate
nanomateriale datorită stabilității lor chimice excelente, duritate mecanică și potenț ial de generare a
căldurii. Însă există informații limitate în ceea ce privește interacțiunea dintre aceste nanoparticule
cu sistemel e biologice (10). Există studii în care a fost investigat ăcitotoxicitatea mediată de speciile
reactive de oxigen (ROS) ș i răspunsul apoptotic al nanoparticulelor de cobalt și oxid de fier în
celulele hepatice umane (HepG2 ) (11). Scăderea viabilității celulare și deteriorarea membranară a
fost dependentă de doză și timp.
De asemenea, s-a constatat că a avut loc inducerea stresului oxidativ datorat ROS, depleția
de glutation, scăderea a ctivității enzimei superoxid b ismutazei. Nivelurile ARNm a le genei
supresoare tumorale P53 și genele apoptoti ce au fost mai crescute iar pentru genele anti -apoptotice,
mai scăzute. Expunerea la acetil -cisteină a abrogat modularea genelor apoptotice împreună cu
prevenirea citotoxicității cauzate de nanoparticulele de cobalt și oxid de fier. Aceste mecanisme vor
fi investigat e în continuare pe modele animale (12).
Angioplastia cu balon este o procedură intervențională de primă linie în cazul ocluziilor
vasculare. Acestea pot duce la infarct miocardic letal, accident vascular cerebral si stază venoasă
periferică. Succesul acestui tratament pe termen lung este limitat de restenoză și hiperplazia
neointimală.Au fost propuse terapii celulare care să rezolv e aceste probleme; totuș i, eficacitatea este
slabă, în mare parte din cauza retenției slabe de celule.

6
Riegler și colab.(2012) au demonstrat că detectarea magnetică a celulelor stem
mezenchimale duce la o creștere de 6 ori mai mare a numărului de celule reț inute ulterior un ei
angioplastii cu balon la roză toare, folosind un model permanent de magnet cu aplicabilitate
clinică .Celulele marcate cu nanoparticule superparamagnetice de oxid de fier nu au avut efecte
negative în ceea ce priveș te viabilitatea celulelor, diferențierea celulară sau tipul de secre ție.
Creșterea retenției de celule stem duce la o scădere a restenoză rii la trei săptămâni după aportul
celular (13).

I.3 Proprietăți structurale ale nanoparticuleleor feromagnetice și mecanism e de
acțiune

Unele experimente (14) au demonstrat potențialul nanoparticulelor feromagnetice de a fi
controlate magnetic, ajun gând astfel în locul dorit. Nanoparticulele feromagnetice fiind supuse unui
câmp magnetic alternativ, absorb o mare cantitate de energie magnetică ce se transformă ulterior în
energie termică. Astfel, în aceste condiții, acestea generează căldură datorită proprietăților lor magnetice, a dimensiunii, frecvenței câmpului magnetic și a ratei de răcire a sângelui în vasele
tumorale.
Nanoparticulele feromagnetice, având dimensiuni foarte mici și suprafețe unice, au generat
acțiuni termice ridicate față de alte materiale, sub acțiunea câmpului magnetic alternativ,. Pentru a
permite aceste fenomene, câmpul magnetic alternativ aplicat de către Mahfoozur și colab. (2012) , a
necesitat o a mplitudine de 10kA/m și o frecvență de 400 kHz. Această tehnică a fost utilă în tratarea
cancerului de prostată.
Nanoparticulele oxidice feromagnetice au și proprietatea de a transporta medicamente.
Pătrund în organismul uman prin administrare pe cale arterială, intravenoasă sau orală iar prin
intermediul unui câmp magnetic extern, pot fi dirijate direct către anumite zone astfel încât medicamentul transportat să acționeze numai asupra țesuturilor tumorale. ( 15)
Nanoparticulele de oxid de fier au fost investigate pe scară largă datorită proprietăților
magnetice și potențialului de diagnosticare. Utilizarea nanoparticulelor feromagnetice în tratamentul
cancerelor prin hipertermie a fost demon strat de Gilchrist și colab . (1957) (16).
În 2004 prima clinică în care s- a realizat tratamentul prin hipertermie magnetică a fost
Charite -Medical University din B erlin (U. Gneveckow, A. Jordan, R. Scholz, V. Brüss, N.
Waldöfner) și câțiva ani mai târziu Magforce a obținut aprobarea centrului European de

7
reglementare pentru a tr ata pacienți cu tumori cerebrale prin hiperte rmie magnetică ( Magforce®:
The nanomedicine company). În timp ce hipertermia magnetică a fost acceptată ca tehnică de tratare
a tumorilor pe creier în Europa, aceasta nu este utilizată pe scară largă (17).
Proprietățile magnetice intrinseci ale nanoparticulelor feromagnetice influențează starea de
relaxare și histereză ( fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor
unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate d e
variația în sens contrar a aceluiași parametru ), modificând puterea disipată.
Dimensiunea optimă și anizotropia depind de puterea și frecvența câmpului de curent
alternativ aplicat. Interacțiunile magnetice bipolare promovează formarea nano -ansamblurilor
organizate ca nano- clusteri și pot de asemenea să modifice comportamentul de relaxare a câmpului
magnetic ( 17).
Modificarea dimensiunii nanoparticulelor feromagnetice modifică dramatic răspunsul
acestor a atunci cân d este aplicat un câmp magnetic alternativ. Magnetizarea nanoparticulelor de
oxid de fier scade odată cu scăder ea dimensiunii nanoparticulelor ( 18).Datorită dimensiunii lor mici,
acestea prezintă o magnetizare de saturație scăzută datorită suprafeț ei și efectelor de spin interne
(19).
Schimbarea cuplajului spin -spin dă naștere unei dezorganizări mag netice la suprafața
nanomaterialului, care nu este de obicei observată cu ușurință la cea mai mare parte de materiale
magnetice (19). În plus, prezența unui strat magnetic modificat la suprafața nanopart iculelor duce la
o coordonare incompletă a ionilor de met al, scazând astfel magnetizarea ( 20).
Reglarea compoziției chimice are efecte considerabile asupra proprietăților magnetice a
nanoparticulelor de oxid de fier fiind importantă pentru opt imizarea performanțelor lor în
hipertermia magnetică. În mod specific, dezvoltarea puternică a nano- feritelor magnetice este
importantă deoarece valorile SLP (specific loss power ) cresc liniar cu magnetizarea.
De-a lungul anilor, nanoparticulele alcătuit e din ferită Fe 3O4, au fost explorate pe larg
datorită costurilor reduse și a biodisponibilității. O limitare a acestui sistem este reprezentată de
magnetizarea de saturație care este relativ scăzută (21). Alte tipuri de fe rite au fost investigate,
inclusiv jacobsitele ( MnFe 2O4) care au o magnetizare mai ridicată.
Pentru a înțelege mai bine efectul chimiei asupra naturii magnetice din nanoparticulele de
oxid de fier, un prim pas este de a observa repartizarea magnetică în structura cristalină. Magnetita și jacobsita aparțin unei clase speciale de ferite numite spineli și sunt reprezentate de formula generală MFe
2O4, unde M poate fi orice ion metalic bivalent. (17)

8
I.4 Aplicații biologice

1. Aplicații terapeutice
Hipertermia este o tehnică simplă utilizată pentr u a distruge celulele tumorale prin creșterea
temperaturii lor la 41 -45 ° C. Celulele vii sanătoase se pot reface în timp, pe câ nd deteriorarea
celulelor tumor ale este un proces ireversibil (22). Această tehnică este m ai eficientă atunci câ nd
nanoparticule le de oxid de fier sunt mici și uniforme. Suprafața lor este în general biocompatibilă
prin acoperirea lor cu polimeri organici sau molecule bioact ive pentru eliberarea lor lentă ( 23).
2. Marcarea celulară și separarea ce lulelor
Separarea celulelor in vivo se poate face prin celule marcate cu substean țe paramagnetice
(24) ce pot fi detectate prin RMN ( 25)Ele pot fi marcate prin una dintre cele două tehnici:
a) atașarea particulelor magnetice la suprafața celulei (26)
b) internalizarea particulelor magnetice biocompatibile prin endocitoză (27).
Gupta AK și Gupta M (2005) (28),au demonstrat că nanoparticulele supramagnetic e
derivatizate cu proteine, cum ar fi lactoferina , transferina, ceruloplasmina au o afinitate puternică
pentru receptorii de pe fibroblaste le umane de suprafață, care inhibă fagocitoza . Momentul magnetic
și reducerea dimensiuni i Fe 2O3 pare a fi factorul cheie în procesu l de internalizare și fagocitoză. S -a
sugerat că refacerea țesuturilor se poate face fie prin sudură sau lipire când nanoparticule acoperite
cu polimer sunt plasate între două suprafețe de țesut. Temperatura mai mare de 50 ° C, produce
denaturarea țesuturilor și de asemenea absorbția luminii de către nanoparticule acoperite (29).
3. Tratamentul cancerului
Wu și colab(2011) (29), au arătat că nanoparticule de fier acoperite cu aur suprimă
creșterea celulelor canceroase î n cazul cancerului oral și colorectal in vivo și in vitro (30).Deși
celulele sănătoase sunt la fel de expuse la nanoparticule de fier, acestea nu sun t mult prea afectate și
replicarea celulelor canceroase este inhibată. Citotoxicitatea se datorează proprietăților magnetice ale nanoparticulelor de fier elementar; oxidarea este întârziată prin acoperirea lor cu aur. Atunci
când î ncepe oxidarea nanoparticule lor de fier, cito toxicitatea scade față de celulele canceroase. De
fapt, stratul de aur se dizolvă încet pentru a elibera nanoparticulelor de fier. Speciile reactive de oxigen (ROS) care sunt generate, declanșează procesul de citotoxicitate (Figura 1) .

9

Figura 1 . Nanoparticulele de Fe@Au induc citotoxicitate celulelor canceroase prin autofagia
mediată a mitocondriilor
Sursa: Wu Yn, Li -Xing, Xuan- Yu, I -Chen, Joanna Mb.The selective growth inhibition of oral
cancer by iron core- gold shell nanoparticles through mitoc hondria- mediated autophagy ,
Biomaterials, 2011, pg. 32:4565–4573. ( 29)

Scăderea potenț ialului membranei mitocondriale în celulele canceroase se produce atunci
când sunt tratate cu nanoparticule de fier cu înveliș de aur ( Fe @ Au ), cu toate că nu este cunoscut în
mod clar mecanismul prin care interferă cu funcția normală a mitocondrie i. Din moment ce
mitocondriile sunt componente sensibile la reacțiile redox , ele sunt vizate de Fe @ Au. Fierul este
oxidat lent, iar din această cauză, are loc scăderea potențialului membranar. Citotoxicitatea Fe @ Au
față de celulele canceroase este un proces ireversibil, în timp ce celulele sănătoase sunt de asemenea
și ele afectate, dar se refac în termen de 24 de ore. Oxi darea nanoparticulelor de fier și generarea de
ROS sunt procese si multane .
Nanoparticulele de fier învelite în aur, au provocat un șoc pentru mitocondire în termen de
4 ore, dar celulele canceroase nu au putut să se refacă. Mai mult a avut loc o autofagie secvețială și
inhibarea ce lulelor canceroase (23).

10
4. Transportul controlat de medicamente
Mohmoudi și colab. (2011) (31) au studiat aplicarea nanopart iculelor de oxid de fier în
livrarea de medicamente. Medicamentel e sunt legate la suprafață sau încapsulat e în lipozomi
magnetici și microsfere. Nanoparticulele de oxid de fier pot livra peptide, ADN , substanțe
chimioterapeutice și medicamente radioactive și hipertermice. Acestea sunt concepute astfel încât
medicamentul sau ligandul este legat la suprafața sa și ghidate cu un câmp magnetic extern la locul
dorit (Figura 2) . Nanoparticule int ră în celulele țintă și livrează medicamentul acolo .

Ghidaj magnetic

Nanopaticulă Nanoparticulă acoperită
cu medicament Celula țintă

Medicamentul se dizolvă
în interiorul celulei
Figura 2 . Transportul de medicamente la celulele țintă prin intermediul nanoparticulelor

5. Diagnosticare
Calero și colab. (2014) (32), au studiat efectul internalizării nanoparticulelor feromagnetice
de oxid de fier pe celule HeLa in vitro. Ei au evaluat, de asemenea, deteriorarea celulelor normale
sănătoase și producția de ROS (specii reactive de oxigen). S -a constatat că internalizarea depinde de
tipul de acoperire a nanoparticulelor și concentrația acestora. Încărcă tura și suprafața
nanoparticulelor sunt importante, deoarece particulele de la suprafață încărcate pozitiv sunt atras e în
mod implicit spre o suprafață î ncărcată negativ.
Calero și colab. (2014) (32), au observat că nanoparticulele încărcate pozitiv sunt capabile
să penetreze mai ușor celula HeLa decât cele încărcate negativ. Se poate înțelege că nanoparticulele NP NP
NP
NP

11
încărcate pozitiv sunt mai mici decât speciile încărcate negativ, și prin urmare, fiind de dimensiuni
mai mici, ele pot difuza cu ușurință în celu le, lucru demonstrat de Kenzaoui și colab (2012)
(33),într- un experiment separ at. Internalizarea se realizează prin endocitoză (34).
Deși un număr substanțial de nanoparticule se acumulează în citoplasmă, acestea nu ajung
la nucleu, iar prejudiciul ge notoxic al nanoparticulelor de oxid de fier se datorează producției de
ROS care are loc, indiferent de tipul de celule, acoperirea sau concentrarea acestora. De aceea, astfel
de materiale magnetice nanodimensionale pot fi utilizate în diagnosticul medical, în special în
identificarea celulelor canceroase (23).
6. Efect antitumoral
S-a observat dintr -un studiu al celulelor canceroase expuse la nanoparticule de oxid de fier
că moartea celulelor se produce prin necroză, mai degrabă decât apoptoza. Este de asemenea
interesant faptul că , atunci cand celulele normale umane, fibroblaste le, au fost expuse la
nanoparticule de oxid de fier, a avut loc moartea unui număr nesemnificat iv de celule sanătoase.
Aceasta demonstrează că aceste nanoparticule pot fi folosite în condiț ii de sigur antă în
tratamentul tumorilor fară a deteriora celulele sănă toase. Au fost tratate cu nanoparticule de oxid de
fier celule canceroase de tipul A549 și a fost examinatăg enerarea ROS (speciilor reactive de oxigen)
prin intermediul unor sonde.Valoarea maximă a ROScarea fost generată după 24 h, la o rată de 100
μg / ml nanoparticule de oxid de fier care a indus ulterior autofagie ( 35).
7. Activitate antibacteriană
Efectul nanoparticulelor de oxid de fier asupra inactivării bacteriei Escherichia Coli în
condiții aerobe și anaerobe a fost studiat de către Lee și colab (36). S-a observat că, în absența
oxigenului, inactivarea E. coli a atins nivel maxim atunci când a fost expusă la 9 mg L-1 de
nanoparticule de fier timp de 10 min. În prezența oxigenului, la o concentrație de 9 mg L−1 de
nanoparticule de fier, timp de 90 de minute, a avut loc o inactivare neglijabilă asupra bacteriei.
Aceasta se datorează în special prezenței oxigenului care oxidează Fe0→Fe2+ și absenței radicalului
hidroxil. Nanoparticulele de fier sunt oxidate la FeO și Fe2O3 care formează un film pe suprafața
nanoparticulelor ce împiedică stratul inferior de coroziune ulterioară ( 37).
Fe0 →FeO → Fe 2O3
Cu toate acestea, atunci când un agent de chelare, cum ar fi ionul PO 43-, este adăugat într –
un sistem de aer saturat, activitatea biocidă a nanoparticulelor de fier este redusă, deoarece Fe(III)
formează un chelat de metal insolubil cu PO 43- . Dimpotrivă, când se adaugă ionul oxalat, C 2O42-,

12
activitatea bactericidă este îmbunătățită deoarece se formează un complex solubil cu ionul de fier
(23).

I.5 Implicațiile nanoparticulelor feromagnetice î n tratarea cancerului

Cea mai mare provocare în terapia cancerului este de a ținti în mod specific celulele
tumorale, fără a distruge celulele sănătoase învecinate. Pentru tratamenul eficient al cancerului, una
din cele mai promițătoare tehnici este aceea a sistemelor specifice de transport a medicam entelor . În
cazul tratamentelor tradiționale, din cauza absorbției nespecifice a medicamentului chiar și de către
celulele sănătoase, apar adesea efecte secundare grave și restrânge indicele terapeutic al multor medicamente împotriva cancerului. Prin urmare au fost studiate o varietate de sisteme de nanoparticule ce au ca scop îmbunătățirea livrării de medicamente (38) (39).
Cancerul de sân este un a dintre bolile cu rata de mortalitate cea mai mare în rândul femeilor
la nivel mondial. Multe tratamente au fost folosite pentru tratarea acestuia dar toate aceste terapii convenționale au numeroase efecte secundare.
De-a lungul timpului, o mulțime de compuși naturali au fost utilizați ca remediu împotriva
cancerului. De exemplu: quercitina care este o flavoproteină ce se găsește în fructe le de pădure,
legume, struguri, semințe, nuci (40)fiind cunoscută pentru proprietățile sale antioxidante,
anticancerigene, antiinflamatoare, antidiabetice (41). Dar un mare inconvenient al acesteia este
reprezentat de o biodisponibilitate mică, absorbție limitată, s olubilitate mică în apă, stabilitate
scăzută, timp de înjumătățire scurt și eliminare rapidă.
Avansarea în domeniul nanotehnologiei a permis explorarea de noi tehnici de sisteme de
livrare a medicamentului. Cu ajutorul acestor nanomateriale vor fi depășite problemele de livrare de
medicamente și de asemenea va spori eficienț a terapeutică a acestora. (42).
Mai mult de atât, transportul controlat de medica mente poate de asemenea să mărească
biodisponibilitatea medicamentelor în țesuturile tumorale și să reducă toxicitatea în țesuturile normale. S -a dovedit că acidul folic este un ligand specific pentru acest scop, deoarece multe celule
canceroase cum ar fi cele localizate în țesutul ovarian, cervical, sân, plămân, rinichi, colorectal și creier, prezintă receptori ai acidului folic supra -exprimați (43). De asemenea, folații sunt factori
cheie în replicarea ADN -ului și în proliferarea celulară. Astfel etichetarea cu acid folic a
nanoparticulelor feromagnetice cu înveliș de querce tin, ar putea fi o abordare bună pentru inhibarea
cancerului de sân ( 42).

13
I.6 Siguranța utilizării nanoparticuleleor feromagnetice

Datorită proprietăților lor fizico -chimice unice, nanoparticulele feromagnetice au
numeroase aplicații actuale și potențiale aplicații viitoare, în special în domeniul biomedical, ceea ce le face cele mai fascinante nanomateriale. Printre alte utilizări, acestea sunt în prezent angajate în
marcarea celule lor, transport controlat de medicamente, transportul genelor , biosenzori, terapie prin
hipertermie, diagnosticare , terapii împotriva cancerului si alte afecțiuni.
Toate aceste aplicații medicale presupun internalizarea nanoparticulelor feromagnetice
pentru un diagnostic și tratament eficient, ceea ce duce la creșterea potenți alului de risc asociat cu
expunerea organismului la aceste nanoparticule . Pe măsură ce aceste aplicații sunt în creștere, există
o necesitate imperativă de a elucida efectele biologice nedorite ale acestora ( 44).
Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor explorări, încă sunt informații insuficiente sau
controversate la adresa potențialului lor toxic. Au fost revizuite efectele toxice raportate până în
prezent de numeroase studii in vitro, i n vivo și studii epidemiologice (45).
Analiza tuturor datelor colectate subliniază lipsa de consesns în stabilirea mecanismelor
toxice asociate cu expunerea la nanoparticulele feromagnetice, în principal din cauza variabilității
mari a particulelor prezente în diferite studii. Compoziția chimică și stratul de la suprafață par a fi factori definitori ai toxicită ții. Nanoparticulele acoperite au toxicitate mai mică decât cele
neacoperite. De asemena condițiile experimentale cum ar fi: tipul de celulă -țesut, concentrația,
timpul de expunere, calea de administrare pot de asemenea influența rezultatele toxicității (44).
O atenție deosebită trebuie acordată procedurilor tehnice utilizate pentru evaluarea
toxicității, deoarece s- a dovedit recent că nanoparticulele feromagnetice interferă cu metodele
utilizate în mod obișnuit pentru evaluarea cit otoxi cității și genotoxicității, care conduc la obținerea
de rezultate fals -pozitive. Împreună cu numărul scăzut de studii publicate, în special cele efectuate
pe organisme vii, există într-adevăr o dificulta te semnificativă pentru a realiza comparații și de a
stabili un model de toxicitate pentru nanopar ticulele feromagnetice, în principal din cauza diferitelor
nanoparticule testate, dar de asemenea, lipsa standardizării metodologice.
Din cauza varietății de mecanisme care ar putea conduce la toxicitate celulară indusă de
nanomaterial, este necesară o baterie de sisteme de testare armonizate pentru a stabili potențialul
toxic prezumtiv la diferite niveluri. Mai mult, în scopul de a obține rezultatele în aceste investigații ale nanoparticulel or feromagnetice cu diferite învelișuri și caracteristici comparabile, este

14
preferabilă utilizarea unor metode standardiza te, inclusiv testarea corespunzătoare a interferențelor
potențiale cu protocoale standard (46).
Pe scurt, toxicitatea nanoparticulel or feromagnetice, nu poate fi stabilită în mod
corespunzător din moment ce rezultatele din studiile in vitro sunt adesea contradictorii, din studiile
in vivo sunt limitate, iar studiile epidemiologice umane sunt aproape inexistente. Prin urmare, având
în vedere importanța din prezent și promițătoarele aplicații viitoare, în special cele legate de scopuri biomedicale care implică introducerea directă a acestora în corpul uman, interacțiunile acestor
nanomateriale cu sisteme celulare, precum și posibilele consecințe negative asupra sănătății în urma expunerii la aceste nanomateriale, necesită timp pentru a fi pe deplin înțelese și multă muncă depusă
în acest domeniu ( 44).

15
CAPITOLUL II. CANCERUL MAMAR

Cancerul de sân s -a dovedit a fi cel mai frecvent tip de cancer în randul femeilor, avâ nd
simpt ome evocatoare tot mai frecvente. În SUA, î n fiecare an, aproximat iv 15 milioane de femei
solicită servicii medicale din cauza îngrijorării provocate de cancerul de sâ n. Mai mult de 190.000
de femei sunt diagnosticate anual. Dintre aceste cazuri, 5 pana la 10 femei suportă biopsii care se
dovedesc a fi benigne. De asemenea sunt solicitate îngrijiri medicale și pentru alte afecțiuni ale
sânului cum ar fi : mastalgia (asociată cu un chist subiacent sau neasociată cu alte semne locale) și
scurgere mamelonară ( 47).

II.1 Afecțiuni benigne ale sânului

Mastalgia, chisturile și nodulii sunt afecțiuni obișnuite care apar de obicei împreună , fiind
descri se sub termenul generic de boală fibrochistică mamară, aceasta putând fi asociată cu
dezvoltarea cancerului de sân. Nu existădovezi care să confirme că tratarea acestora ar reduce riscul
de apariție a cancerului de sân.
Cea mai frecventă afecțiune mamară benignă este mastalgia. În premenopauză durerea
apare împreună cu ciclul menstrual sub forma intensifică rii disconfortulul preme nstrual. Există
cazuri în care durerea se asociază cu existenț a unor chisturi palpabile, ea putandu- se ameliora prin
aspirarea conț inutului chistului cu un ac fin. Lichidul aspirat va fi exa minat citologic la femeile cu
vârsta mai mică de 30 de ani iar modifică rile de vo lum, culoare, precum ș i reapariția chistului după
aspirație trebuie ținute sub observație. Dacă fluidul se reacumulează rapid după aspirație sau conține
sânge poate fi suspicionat un cancer localizat în peretele chistului, iar în acest caz chistul trebuie excizat.
Alte cauze ale mastalgiei sunt cele hormonale. La cele mai multe dintre paciente, mastal gia
se poate remite spontan după luni sau ani. Mastalgia poate fi ameliorată de Danazol, un androgen cu
efecte adverse androgenice ușoare sau Tamoxifen, un antiestrogen cu puț ine efecte adverse. Aceste
medicamente p ot genera efecte adverse de lu ngă durată astfel încât necesită a fi ad ministrate pe
termen scurt. Dacă apare o sângerare de cauză necunoscută, ea trebuie investigată în scopul depistă rii unui posibil cancer de endometru. Limitarea aportului de substanțe ce conț in metilxantine,
spre exemplu cafeaua, nu a dovedit niciun beneficiu î n ameliorarea durerii ( 47).

16
Alte tumori benigne ale sânului sunt : fibroadenoamele, necroza grăsoasă și adenoza
scleroasă. Pentru a fi siguri că nu este vorba de un cancer este necesară efectuarea biopsiei.
Scurgerea mamelonară este un simptom atât al afecțiunilor benigne cât ș i a celor malign e.
Pentru diagnosticul difere nțial, mamografia simplă sau cu substanță de contrast este extrem de utilă .
Infecțiile sânului apar cel mai frecvent în perioada postpartum sau după traumatisme. Dacă
infecția apare î n alt cont ext, se pune problema unei afecț iuni subiacente, cum ar fi cancerul.
Ginecomastia este normală la bă rbați în pe rioada pubertății sau la senescență. Alte cauze
ale ginecomastiei sunt reprezentate de diverse boli (in special hepatice), de consumul de marijuana
sau de unele medicamente, precum : estrogeni, spironolactona , rezerpina, cimetidina, medicaț ie
antineoplazic ă (47).

II.2 Cancerul de sân – tipuri și factori de risc

TIPURI DE CANCER DE SÂN
Carcinomul i n situ – este situat în întregime la nivelul du ctului mamar, fără a determina și
invazia țesuturilor normale adiacente. Este o formațiune tumorală întâlnită tot mai frecvent în zilele
noastre, are o frecvență mai mare de 15% din totalul cazurilor de cancer de sân diagnosticate în SUA fiind mult mai frecvent in cazul tinerelor.
Carcinomul ductal i n situ (CDIS) – are aspectul unei tumori palpabile ș i este localizată
cel mai frecvent într- unul dintre cadranele sânului. Este considerat un precursor al cancerului
invaziv dar fiind localizat, poate fi înlă turat în totalitate prin intervenție chirurgicală. Cauza
frecventă a apariției CDIS este reprezentată de microcalcificările ce se po t observa pe mamografie.
Această formă canceroasă apare la femeile în premenopauză și postmenopauză având o incidenț ă de
43% în rândul femei lor cu vârsta cuprinsă între 40- 49 de ani și 92% la femeile î ntre 30 ș i 39 de ani.
Carcinomul lobular i n situ (CLIS) – sau neoplazia lobulară, nu formează o tumoră
palpabilă deci poate fi descoperit doar accidental. Microscopic, CLIS este diferit de CDIS. Într -o
proporție de 23- 25%, pac ientele cu CLIS dezvoltă cancer invaziv după o latență de până la 40 de
ani. Apare predominant la femeile î n premenopauză . Acest cancer invaziv apare cu aceeași frecvență
bilateral, fiind co nsiderat mai mult un indicator al tendinței de apariție a cancerului decâ t un
precursor.

17
Tumorile invazive ductale ș i lobulare – sunt tipuri histologice de cancer invaziv ce au
frecvența cea mai crescută ( 47).
FACTORI DE RISC
• istoric familial de cance r de sân la rudele de gradul întâi (fe meile purtă toare de gene
BRCA1 și BRCA2 ;femeile cu gena BRCA 1 prezintă același risc de a dezvolta cancer de ovar)
• istoric de cancer de sân i n situ sau invaziv
• femeile cu o menarhă pr ecoce, menopauză tardivă sau cu o primă sarcină tardivă
• istoric de afecțiune fibrochistică
• femeile care utilizează contraceptive orale prezintă un risc foarte mic de dezvoltare a
cancerului de sân
• tratamentul de substituție cu estroge ni în postmenopauză
• factorii de mediu : alimentația, expunerea la radiații

C A N C E R U L D E S Â N L A B Ă R B A Ț I a r e o i n c i d e n ț ă d e 1 % f a ț ă d e c a n c e r u l l a f e m e i .
Acest tip de cancer es te de puține ori suspectat, de aceea atinge mai fr ecvent stadii avansate la
bărbaț i, decât la femei. Prognosticul este același ca și pentru femeile care sunt depistate în același
stadiu, iar tratamentul este aproape identic (47).

II.3 Simptome, semne și diagnostic

Mai mult de 80% din cancerele de sân sunt descoperite sub forma unui nodul chiar de către
pacientă, fiind mai puț in frecventă prezența durerii, tumori cu creșterea sânului în dimensiuni sau
condensări necir cumscrise la nivel mamar. Dacă în timpul examinării fizice se suspecteză existența
cancerului, trebuie efectuată o biopsie, iar î naintea biopsiei, o mamografie pentru a ajuta la
delimitarea zonelor de la nivelul sânului care trebuie biopsiate (47).

II.4 Screening

Examinarea sânilor poate fi fă cută atât de medic cât și de pacientă și începe cu inspecția
vizuală pentru a putea identifica asimetria mărimii sânilor, inversiunea mamelonară și denivelările.

18
Mamografia de rutină reduce cu 25- 35% mortalitatea din cauza cancerului de sân î n rândul
femeilor asimptomatice cu vârsta de peste 50 de ani și cu un procentaj mai scăzut î n cazul femeilor
asimptomatice cu vârsta sub 50 de ani. Prin studiile de screening s -a dovedit că aproximativ 40% din
cancere au fost detectate prin mamograf ie și nu prin examinare fizică.
În cazul femeilor cu vârsta de peste 50 de ani, mamografia trebuie efectuată anual. Totuși ,
în cazul femeilor cu vârsta cupri nsă între 40 și 50 de ani există un dezacord în ceea ce privește
screeningul. American Cancer Society recomandă pen tru acest grup mamografia anuală , Național
Cancer Institute recomandă mamografia la fiecare 1 sau 2 ani, iar American College of Physicians
recomandă mamografia fară o anumită periodicitate, deoarece consideră că beneficiile mamografiei pentru acest grup sunt incerte ( 47).
Ecografia ajută la diferențierea chisturilor mamare față de formaț iunile solide. Dacă
pacienta este asim ptomatică, de obicei, chistul nu necesită tratament, însă unii medici consideră că
toate chisturile trebuie aspirate, iar lichidul trimis pentru exam inare citologic a. În cazul
formațiunilor solide este necesară biopsia. Cu toate acestea ecografia nu este fo losită ca test
screening pentru cancer deoarece termografia și diafanografia (transiluminarea) au o rată mare de rezultate f als- positive și fals – negative (47).

19
CAPITOLUL III. Acidul acetilsalicilic și salicila ții

III.1 Generalități

Acidul salicilic este acid 2 -hidroxi benzoic ; apare sub formă de cristale aciculare, incolore
sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. Încălzit cu atenție
sublimează, iar la încălzire bruscă se descompune și degajă miros de fenol. Acesta este solubil în 3
ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apă la fierbere, 50 ml cloroform, 100 ml glicerol și 500 ml apă. Este solubil în soluții de hidroxizi și carbonați alcalini, în soluții de fosfați alc alini și de săruri alcaline ale
acizilor organici (48).
Acidul salicilic este cel mai utilizat analgezic, antipiretic și antiinflamator din lume (49). Este un
produs natural ce se gă sește în scoarța de salcie și a fost folosit de secole pentru a reduce febra și
durerea. Acidul salicilic este un precursor al acidului acetilsalicilic, cunoscut su b numele de
Aspirină (Figura 3) ( 50).

Figura 3 . Metoda biochimică de formare a a cidului acetilsalicilic din acid salicilic.
Sursa : Raman K. Madan, MD and Jacob Levitt, MD .A review of toxicity from topical
salicylic acid preparations., J Am Acad Dermatol , 2014, pg. 70:788- 92. (51)

Aplicat topic, acidul salicilic este un agent keratolitic, bacteriostatic, fungicid, avâ nd și
proprietăți fotoprotectoare . Acesta reduce rata de proliferare a keratinocitelor și inhibă colesterol –
sulfotransferaza, o enzimă responsabilă cu formarea colesterolului sulfat din keratinocite. Acest e
mecanisme sunt responsabile de creșterea eliminării scuamelor din stratul cornos (52). Este folosit în
terapia hiperkeratozei , ichtiozei, mătreții, verucilor etc. Acidul salicilic este disponibil sub formă de
unguente, creme, geluri, plasturi transdermici, soluții etc. (53).

20
Acidul salicilic este utilizat pe scară largă, fiind un important intermediar farmaceutic
pentru producția de medicamente cum ar fi: aspirina, lopirina, fenamifurilul, diflunisalul,
salicilamida și benorilatul (54). Cu toate acestea, este un poluant tipic al apei reziduale, capabil să
provoace probleme grave de mediu. Mai mult de atât este toxic pentru ființa umană, poate induce
dureri de cap, greață și poate afecta funcțiile normale ale ficatului și rinichilor. Din aceste motive,
îndepărtarea eficientă a acidului salicilic din apă este o problemă importantă care a atras atenția în
ultimii ani (55).
Acidul salicilic și metaboliții săi sunt constituenți normali ai sângelui uman și animal (56).
Cu toate acestea s- a demonstrat că nivelul seric variază în funcție de dietă, vegetarienii prezentând
niveluri mai ridicate fiind comparabile cu cele ale pacienților tratați cu doze mici de aspirină (57).
Acest lucru poate avea o importanță epidemiologică în ceea ce privește prevalența cancerului colorectal. Acidul salicilic, persistă în corpul uman și în condiții de repaus alimentar prelungit,
atrăgând atenția asupra rolului endogen ( 58).
Având în vedere ce se știe despre acidul salicilic, este de așteptat ca efectele acidului
acetilsalicilic să se datoreze puțin și acidului sal icilic al cărui rol principal este în mecanismul de
apărare al plantelor, unde induce o rezistență sistemică dobândită și moarte celulară programată,
fiind asemănător cu efectul asupra inflamației în sistemele animale.

Acidul acetilsalicilic (Aspirina) este acid 2 -acetoxi benzoic, este sub formă de cristale
aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros sau cu miros slab de acid acetic și cu gust acru. În aer umed hidrolizează parțial. Acesta este solubil în 5 ml alcool, 20 ml cloroform, 20 ml eter
și 300 ml apă (48).
Aspirina (AAS ) este un ester al acidului salicilic cu acidul acetic. Biotransformarea are loc
prin hidroliza funcției ester de către esterazele sanguine, intestinale și hepat ice. Timpul de
înjumătățire al acidului acetilsalicilic la salicilat este foarte scurt, cca 15 min. Salicilatul este
biotransformat în continuare în ficat , având un timp de înjumătățire de 2- 4 ore la doze de AAS mici
și medii și 15 -30 ore la doze mari anti inflamatoare (cinetica de biotransformare a salicilatul fiind de
ordinul 2, de tip Michaelis Menten) . Eliminare a se face pe cale renală sub formă de metaboliți (59)
Prezintă următoarele acțiuni farmacodinamice ( 59):
– antiinflamator, antireumatic puternic
– analgezic, antipiretic moderat

21
x Trombocite
COX – 1 AINS/AAS
Coxibi x x COX – 1
COX – 2 Celule
endoteliale
Tromboxan (TxA 2) Prostacicline

Vasoconstrictor
Proagregant plachetar Vasodilatator
Antiagregant plachetar

Hemostaz ă Tromboză – antiagregant plachetar (la doze mici subanalgezice, prin acetilarea ireversibilă a
ciclooxigenazei constitutive tip COX- 1, fiind astfel inhibată biosinteza plachetară
de TxA 2, proagregant plachetar, Figura 4. )
– uricozuric
– hipocolesterolemiant
– hipoglicemiant

Figura 4 . Mecanism de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene

Efecte secundare ale AAS (59):
– efect ulcerigen (prin acetilarea ireversibilă a COX -1 constitutivă fiind inhibată
biosinteza de PGI
2 și PGE 2cu acțiune citoprotectoare )
– microhemoragii gastrice
– hipocoagulare
– hiperagregare plachetară ( la doze foarte mari antiinflamatoare, prin acetilarea
ireversibilă a COX -1 din endoteliul vascular, având loc inhibarea biosintezei de
PGI 2antiagregant, Figura 4.)
– bronhoconstricție
– reducerea filtrării glomerulare

22
– euforie, acufene
– reacții alergice
– sindrom Reye (contraindicată la copii sub 4 ani)
Dovezile pentru profilaxia cancerului se bazează pe doze de cel puțin 75mg pe zi. La baza
eficacității indubitabile în medicina preventivă stau mecanisme pleiotropice(capacitate a unei gene
de a condiționa apariția concomitentă a mai multor caractere eredi tare) dar bariera utilizării acesteia
este dată de toxicitatea gastro -intestinală. Formulările combinate AAS -AS pot îmbunătăți raportul
risc-beneficiu pentru preparatele chemo- profilactice (60).
Există studii epidemiologice care demonst rează că utilizarea regulată a aspirinei este
asociată cu o inciden ță scazută de dezvoltare a can cerului (61). Un interes crescut au prezentat
inhibitorii selectivi de C OX-2 fiind considerați atât agenți de prevenire a cancerului cât și agenți
terapeutici pentru pacienții cu boli maligne , fiind verificat profilul lor toxicolog ic.
Aspirina prezintă numeroase mecanisme de acți une care contribuie la efectul anti cancer.
Influ ențează de asemenea procese celulare ca apoptoza ș i angiogeneza care sunt cruciale pentru
evoluția și cre șterea formațiunilor tumorale. Există sugestii că aceste efecte pot apărea independent
de inhibiția COX fiind pusă sub semnul întrebării strategia de a-și concentra atenț ia în special asupra
inhibitorilor selectivi COX -2. Studii randomizate ale aspirinei , urmărite pe termen lung, proiectate î n
principal asupra prevenirii bolilor card iovasculare, au demonstrat o scă dere a deceselor din cauza
cancerulu i.
Preocupă rile legate de toxicitate, hemoragiile foarte grave, au limitat utilizarea aspirinei ca
agent de prevenire a cancerului dar studii epidemiologice recente demo nstrează că utilizarea
regulată a aspirinei după diagnosticarea cu cancer îmbunătățește rezultatele avand rol de adjuvant iar raportul beneficiu risc poate fi diferit (60).
Recomandările curente pentru utilizarea asp irinei în prevenția primară sunt de a evalua
raportul beneficiu -risc pentru subiecți individuali. Cazul de utilizare a acidului acetilsalicilic după
diagnosticul cu cancer este o chestiune separată dar, din nou, necesită o evaluare atentă a riscurilor. Speranța ce are în vedere îmbunătăț irea raportului beneficiu -risc pare să se bazeze tot mai mult pe
funcția aspirinei de agent antiplachetar (60).

23
III.2 Mecanisme de acțiune

Efectul acidului acetilsalicilic asupra durerii și p rocesului inflamator se bazează pe
activitatea inh ibitorie asupra c iclooxigenazei și a condus ulterior la o linie lungă de antiinflamatoare
nesteroidiene. Descoperirea efectulu i rapid și permanent de inhibiție a agregării plachetare prin
acetilarea COX -1 (62)a condus la confirmarea faptului că acesta este principalul mod de acțiune.
O astfel de acceptare se pare că se extinde la eficacitatea acest uia în cancerul colorectal și
alte chemoprevenții , deși un număr mare de dovezi anterioare au arătat că în cancerul colorectal
expresii aberante ale COX -2 au f ost modulate de inhibiț ia COX- 2 (63). Schimbarea mecanismului
de acțiune în funcție de doze accentuează aparti ția eficacității anti cancer, așa cum este utilizat pentru
protecția bolilor cardiovasculare, având efecte directe minore asupra COX -2 (64).
Cu toate acestea, perspectivele clinice curente asupra efectului inhibitor COX -1 și în
funcție de doză asupra COX -2, distrag atenția de la potențialele beneficii ale acidului acetil salicilic
care este recunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii, analgezice și antipiretice.
Datorită structurii sale poate inhiba proliferarea și induce apoptoza celulelor canceroase in
vitro, independent de efectul inhibitor asupra biosintezei prostaglandinelor (65). Aceste efecte au
fost detectate în principal la con centrații foarte mari de aspirină, concentrații ce nu sunt atinse în
circulația sistemică in vivo, chiar și atunci când aspirina este administrată în doze anti inflamatorii
(65).
De fapt, după un termen lung în care se administrează doze mici de aspirină(100 mg pe zi),
acidul acetilsalicilic și acidul salicilic sunt detectați în circulația sistemică cu picuri plasmatice de
4,0 și 40 mm . Timpul de înjumătățire plasmatic al acidului acetilsalicilic este de numai 20 de
minute, în timp ce al acidului salicilic este de 2 până la 4 ore .
Pe baza caracteristicilor farmacocinetice, căile moleculare presupuse a fi implicate în
efectele anticanceroase pot fi afectate de concentr ații micromolare de acid acetil salicilic și efectul
inhibitor poate persista până la 24 de ore, în ciuda timpului de înjumătățire scurt al medicamentului.
Aceste ipoteze, cum ar fi lipsa dependenței de doză a efectului chemopreventiv (66), a
condus la ipoteza că doze mici de aspirină produc un efect anticanceros prin inhibiția funcției plachetare, prin capacitatea sa de a inactiva ireversibil COX -1 prin acetilarea unui rest de serină
Ser529 aflat în apropierea situsului catalitic al enzimei (67). Deși aspirina poate acetila un număr
mare de proteine plasmatice, enzime și acidul dez oxiribonucleic in vitro (68), acest lucru necesită
concentrații milimo lare care sunt de aproximativ 100 până la 1000 de ori mai mari decât cele
realizabile în urma unui regim cu deze mici (69).

24

Efectele protectoare ale aspirinei în doze mici împotriva canceruluipar să reflecte
prevenirea timpurie a apariției neoplasmului de -a lungul tractului digestiv, precum și o acțiune
antimetastazică. Ambele efecte pot fi explicate prin efectul antiplacheta r la d oze mici de aspirină
(70) (Figura 5 ).

Figura 5 . Modificarea fenotipică indusă de trombocitele implicate în carcinogeneza colorectală. Un
potențial mecanism de acțiune al aspirinei în doze mici ca agent chemopreventiv
Sursa : Patrignani, Paola, Patrono, Carlo "Aspirin and Cancer," Journal of the American
College of Cardiology , 2016, p. 967. ( 71)

La doze mici de aspirină sunt inhibate prostaglandinele E 2(PGE 2) (72) și tromboxan
A2(TxA 2), prostaglandine ce conțin fosfolipide oxidateși sfingozin- 1 fosfat ( 73) ce pot determina
interfetența între trombocite, ce lulele tumorale precum și alte celule din jurul tumorii. În acest
context trebuie să se ia în consid erare punerea în libertate a conținutului α granular al trombocitelor
(74), care cuprinde o serie de proteine, inclusiv autacoide angiogenice și factori de creștere care pot
induce expresia COX -2 în celulele adiacente ale mucoasei gastro -intestinale (72). Trombocitele
activate, pot de asemenea elibera diferite tipuri de vezicule, inclusiv exozomi (75), care conțin un
număr mare de acizi microribonucleici (76).

25
Un eveniment important care are loc în tumorigeneză es te biosinteza îmbunătățită a PGE 2.
Această prostaglandină se leagă și activează proteina G și se cuplează cu receptorii EP1 -4, al căror
semnal poate influența caracterul aderent, migrator și invaziv al celulelor în timpul dezvoltării și
progresiei cancerului (77), putând genera un micromediu care facilitează formarea și progresia
tumoriiprin invazia cu in terferon de tip I și /sau celule T dependente de eliminarea tumorii (78).PGE 2
poate fi produsă de către ambele izoenzime COX iar deleția genelor fie pentru COX -1 fie pentr u
COX- 2 conduce la reducerea tumori genezei intestinale (79).
Nivelurile de PEG 2 crescute, dependente COX -1, reflectă de asemenea suprimarea enzimei
catabolizatoare, 15 -prostaglandin dehidrogenaza, care joacă un rol important în stadiile timpurii ale
tumori genezei intestinale (80). În contrast, expresia COX -2 este detectabilă într -un anumit subgrup
de adenoame dar este semnificativ crescută în cancerul colorectal (81).
Cu toate acestea, efectul antican ceros al aspirinei la doze mici nu poate fi explicat p rin
inhibiția dirctă asupra COX -2, deoarece nivelurile circulante ale medicament ului sunt insuficiente
petru a acetila complet COX -2 iar acest proces poate fi rapid reversibi l prin sinteza de noi proteine.
Doze mici de aspirină pot de asemenea să acetileze COX -1 din celulele nucleate ale
mucoasei intestinale, reducând astfel producția de PEG 2 locală (82). Cu toa te acestea, dependența de
doză ș i timp a acestui efect rămâne să fie mai mult investigată.
Dovezile experimentale sunt în concordanță cu ipoteza că e fectul antic anceros la doze mici
de aspirinăimplică în primul rând inhibiția activării plachetare. Activarea plachetară poate fi
declanșată de leziuni ale mucoasei gastro -intestinale, imobilizarea și activarea celulelor stromale și
interacțiunea cu celulele epiteliale .
Mai mult, inhibarea funcț iei plachetare poate in terfera cu metastazele tumorale, în măsura
în care form area de agregate trombocitare în jurul celulelor tumorale circulante le protejează de
acțiunea sistemului imunitar și promovează sechestrarea lor î n endo teliu și extravazare (83).
Interferența între trombocite ș i celulele canceroase induce u n fenotip mesenchimal -like, dotâ nd
celulele can ceroase cu o capacitate crescută de metastazare ( 84).
Este interesant faptul că celulele cance roase mesenchimal -like, au o acțiune
proagregantăasupra trombocitelor (in vivo, pe ș oareci) (85); această proprietate poate contribui la
fomarea de agregate plachetare î n jurul celulelor tumorale, facilitând astfel răspâ ndirea metastazelor
cance roase (83). De fapt, administrarea în doze mici de aspirină la soareci inhibă biosinteza
prostaglandinelor trombocitare și această funcție a fost asociată cu red ucerea formă rii metastazelor
(85).

26
În urma studiului realizat de către Patrignani și colab. (2016) (71), se poate explica un
potenț ial mecanism de acțiune al AAS.
Trombocitele sunt activate ca răspuns la factorii de mediu, rupturii plăcii aterosclerotice sau
fisurarea și deteriorarea mucoasei intestinale. Activarea acestora duce la eliminarea mediatorilor
lipidici, precum: T xA 2 și PGE 2, proteine α granulate (cum ar fi facto ri angiogenici, factori
antiangiogenici, factori de creștere, proteaze și numeroase citokine, diferite tipuri de vezicule
incluzând exozomi bogați în microARN.
Prin urm are, trombocitele activate eliberează o varietate de mediatori care pot activa
numeroase căi de semnaliz are asociate cu modificarea fenotipică a compartimentului celular al
stromei. Aceste evenimente modifică interacțiunile celulelor epiteliale și stromale și crează un micromediu care determină apariția neoplaziei intestinale.
Un evenimet cheie est e biosinte za îmbunătățită a PG E
2 în mucoasa intestinală, eveniment
care are loc în stadiile inițiale ale dezvoltării tumorale , prin intermediul activității COX -1, în
asociere cu supresia 15 -PGDH. Mai târziu este indusă sinteza COX -2 care stimulează producția de
PGE2 . Astfel, determinând transformarea adenomului colorect al în adenocarcinom. O bservate
frecv ent, nivelurile crescute de nPGES -1 apar concomitent cu supraexpresia COX -2. Producția
crscută de PGE 2 de către celulele epiteliale intestinale transformate perturbă procesul apoptotic
normal, permite celulelor afectate să acumuleze mutații genetice și în ultimă instanță conduce la
pierderea controlului proliferativ.
Mediatorii derivați din plachete, de asemenea conduc la activarea tranziției epitelial-
mezenchimală (E MT). EMT este un proces în care celulele epiteliale își pierd polaritatea și sunt
convertite la un fenotip mezenchimal, eveniment decisiv în timpul apariției metastazelor. În celulele canceroase acest eveniment destabilizează j oncțiunile celulare și permit e migrarea, și în același timp
deterimă apariția unor proprietăți celulă stem -like care facilitează colonizarea metastatică.
Reglarea down a funcției plachetelor de către doze mici de aspirină oprește inducția
cascadei evenimentelor moleculare și biologice asociate cu geneza tumorală și dezvoltarea
metastazelor la nivelul compartimentului stro mal și al celulelor epiteliale.
Implicarea unui mecanism dependent de COX -1 în transformarea mucoasei colorectale
normale în adenom este dovedită de trialuri randomizate cu doze mici de aspirină. Participarea mecanismelor COX -1 dependente în tranziția adenom -carcinom este susținută de st udii
observaționale și retrospective a trialurilor randomizate cu aspirină pentru prevenția bolilor cardiovasculare ( 71).

27
III.3 Efectele chemopreventive ale aspirinei

Deși a fost comercializată pentru prima dată în anul 1899, aspirina rămâne piatra de temelie
a terapiei antiplachetare pentru tratamentul pacienților cu sindroame coronariene acute (86)și cu rol
secundar în prevenirea complicațiilor aterotrombotice la pacienții cu risc crescut (87).
Locul pe care îl ocupă aspirina în prevenirea primară rămâne controversat (88),
organizațiile din America de Nord (89) și Europa (90)emit ghiduri de tratament contradictorii.
Recent, U.S. Preventive Services Task Force(U SPSTF) recomandă “inițierea utilizării de doze mici
de aspirină pentru prevenția primară a bolilor cardiovasculare și a cancerului colorectal la adulții cu
vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani care au 10% sau mai mult de 10 ani risc de boli cardiovascular e,
care nu au un risc crescut de sângerare, care au o speran ță de viață de cel puțin 10 ani și sunt dispuși
să ia doze mici de aspirină zilnic timp de cel puțin 10 ani ” (91).
Această recomandare evidențiază efectul chemopreventiv al dozelor mici de aspirină atât
pentru cancerul colorectal cât și pentru alte tipuri de cancere (70). În studiile caz -control, utilizarea
regulată a aspirinei a fost asociată cu reducerea riscului pentru cancerul colorectal cu puțină eterogenitate a efectului în rândul studiilor (92). În mod similar, reduceri cons iderabile au fost
observate la cei cu risc pentru cancerul esofagian, gastric, biliar și cancer mamar. În general, cele mai mari efecte observate în studiile caz- control au fost pentru riscul de cancer gastro -intestinal
(92).
Până la sfârșitul secolului trecut, o bază solidă de dovezi au fost acumulate ca știință de
bază, care sugerează un rol important al cicloox igenazei (COX), în special COX -2, în carcinogeneza
gastro -intestin ală și epidemiologic, sugerând o asociere între utilizarea regulată a inhibitorilor COX
(atât aspirina cât și antiinflamatoarele nesteroidiene tradiționale) și reducerea riscului de cancer gastro -intestinal, în special colorectal (93).
Această dovadă a fost considerată suficient de convingătoare pentru companiile de
medicamente, dezvoltând celecoxib și rofecoxib pentru a iniția pe termen lung trialuri randomizate
(RCT randomized controller trials) pentru a t esta efectul chemopreventiv al inhibitorilor COX -2
selectivi la pacienții cu adenoame colorectale sporadice. În același cadru clinic, cercetători
independenți s -au implicat pentru a urmări efectul chemopreventiv la doze relativ mici de
aspirină(81 până la 325 mg o dată pe zi).

28
Rezultatele acestor trialuri randomizate au fost remarcabile, arătând o reducere a riscului cu
20%-40% în orice recurență de adenom (94), asociată cu 3 ani de tratament cu un inhibitor al COX
indiferent de selectivitatea izoenzimei.
Studiite randomizate cu privire la coxibe au stabilit fără echivoc pericolul cardiovascular
asociat cu acești agenți (95)și a dus la oprirea altor studii anticanceroase în curs. În schimb,
rezultatele studiilor pe aspirină au avut un impuls suplimentar pentru cercetările de bază și clinice în
domeniul inhibitorilor COX și cancer.
O meta -analiză pe datel e individuale ale pacienților din 4 studii randomizate pe aspirină ,
având aproximativ 3.000 de participanți, cu istorii recente de adenom colorectal sau cancer al
intestinului gros, au demonstr at că există un procent de 17% de reducere a riscului în recurenț a
adenomului și un procent de 28% în ceea ce privește reducerea riscului de reapariție a leziunilor avansate, aceste efecte nefiind dependente de dozele chemopreventive, încadrâ ndu-se în dozele
utilizate zilnic în aceste studii (96).
De fapt, o comparație directă între dozele mari(300 -325 mg pe zi) și dozele mai mici ( 81-
160 mg pe zi ) de aspirină au arătat în mod semnificativ o reducere a riscului recurenței pentru orice
tip de adenom(obiectivul principal al acestor analize) cand a fost utilizată aspirina în doze mai mici
(96). Aceste constatări au furnizat dovezi convingătoare că aspirina în doze mici interferă cu un
proces timpuriu în transformarea mucoasei intestinale normale în adenom, precursorul celor mai multe cancere colorectale.
O altă dovadă pentru efectul chemopreventiv al aspirinei împotriva cancerului colorectal
vine din partea CAPP2 (Colorectal Adenoma/ Carcinoma Prevention Programme2) (97), studii
randomizate cu 600 mg aspirină pe zi versus placebo pe pacienți cu sindromul Lynch, o formă
majoră de ere ditate a cancerului colorectal.
Până la 5% din cazuri le de cancer colorectal rezultă din sindromul Lynch, care este
caracterizat printr -o nepotrivire în repararea genelor defecte (97). Deși nu a existat nici un beneficiu
clinic pe perioada tratamentu lui programat, purtătorii unei mutații în cazul sindromului Lynch ca re
au primit aspirină timp de până la patru ani (97), au prez entat o reducere semnificativă a incidenței
apariției cancerului , fiind urmăriți pe o perioadă medie de 56 de luni, în concordanță cu prevenirea
evenimentelor timpurii în carcinogeneza colorectală (97).
Rezultatele acestor studii indică următoarele aspecte (98) (99):
• beneficii detectabile au fost observate la doze zilnice mai mici de 75 mg

29
• chemoprevenția evidentă a aspirinei a fost saturabilă la doze mici (dozele mai mari nu s-
au devedit a fi mai eficiente.
• evidența efectului chemopreventiv al aspirinei a fost la bărbații cu risc ridicat de
afecțiuni cardiovasculare tratați cu 75 mg de aspirină cu eliberare controlată, sistem
special creat pentru a max imiza inhibiția COX -1 în circulația pre -hepatică și de a
minimiza inhibiția COX -2 (100).
Mai mult decât atât, un studiu de sănătate pe termen lung a raportat o scădere a riscului
cancerului colorectal în cazurile în care s- a utilizat alternativ într -o zi 100 mg aspirină și placebo
(101). Astfel principalele caracteristici ale efectului chemopreventiv al aspirinei pare a recapitula
caracteristicile efectul ui antiplachetar, care este, de lungă durată și cel mai important, saturabilitatea
la doze mici (102) (71).

30
CAPITOLUL IV. EFECTUL NANOPARTICULELOR
FEROMAGNETICEASUPRA XENOGREFELOR TUMORALE

Aristotel a raportat în „ Historia animalium” teoria lui despre caracteristicile comune între
embrionul de pui de găină și co rpul uman (103). După mulți ani de experimentare, membrana
corioalantoidiană a embrionului de pui de găină a devenit un model bine cunoscut pentru a studia și
a înțelege bolile umane precum cancerul și afecțiunile cardiace (104). De asemenea modelul CAM
este unul util pentru a studia angiogeneza, metastazele cancerului și de a vizualiza dinamica
vascularizației și a fluxului de sânge tumoral iar recent a fost recunoscut ca model preclinic (105).
Mai mult decât atât, Kue și colab. (2015) susțin faptul că modelul CAM este unul adecvat, predictiv
pentru testarea siguranței și stabilirea toxicității substanțelor farmaceutice (106).
Pentru a înțelege biologia cancerului și pentru a proiecta noi medicamente sau transportori
de medicamente, modelul embrionului de pui de găină este un model in vivo care ofe ră o serie de
avantaje majore :
 vascularizație bună
 CAM este ușor de accesat
 lipsa unui sistem imunitar dezvoltat
 posibilitatea de a observa în tim p real schimbările morfologice
 dezvoltarea rapidă a xenogrefelor tumorale
 manevrare ușoară
 model rapid
 reproductibilitate majoră
 costuri mici (107).
MNPs (nanoparticule feromagnetice) au utilitate semnificativă în domeniul medical
(imagistică, transp ortul de medicamente, teste imunologice), bazându- se în special pe proprietățile
lor magnetice unice și biocompatibilitate in vivo (108). Profilul toxicologic favorabil al MNPs este
crescut prin acoperirea acestora cu substanțe biocompatibi le (lipide, protein e, acid salici lic etc.)
(109). Designul nanoparticulelor este implicat în alegerea modului de administrare și de asemenea în
aplicațiile biomedicale viitoare.
De exemplu : un timp de înjumătățire lung al nanoparticulelor feromagnetice este util pentru
detectarea tumorilor in vivo și imagistică eficientă. Pentru a spori biodisponibilitatea MNPs este

31
necesară acoperirea suprafeței lor cu diferite molecule (PEG, dextran, amidon, et c. ) care să reziste
la interacțiunile cu sistemul reticulo -endotelial ( 110).
Metodele ușoare de sinteză, proprietățile fizice dependente de dimensiune și de asemenea
aplicațiile biologice (farmaceutice, medicale), sunt aspecte care explică interesul crescut al
oamenilor de știință pentru domeniul nanobiotehnologiei, în special pentru nanoparticulele
magnetice (111). Biocompatibilitatea in vivo și proprietățile magnetice sunt principalele avantaje ale
nanoparticulelor m agnetice de oxid de fier (MNPs), în medicină fiind utile pentru diagnosticare și
tratament ( 112) (113) (114).
În fu ncție de metodele de funcționalizare a suprafeței și de structura chimică a învelișu lui,
aplicațiile biomedicale al e MNPs pot fi:
 agenți de contrast în imagistică prin rezonanță magnetică ( 115)
 distrugerea tumorilor prin încălzire și țintire (116)
 inginerie tisulară (117)
 separare celulară (115)
 transportul medicamentelor ( 118)
 emboloterapie ( 119)
Numeroase studi i in vitro și in vivo au urmărit citotoxicitatea, calea metabolică, distribuția
la nivelul țesuturilor și intervalul de stabilitate al nanoparticulelor de oxid de fier funcționalizate cu diferite învelișuri (Fe3O4@PEG, Fe3O4@dextran,Fe3O4@polizaharide , etc.) (120). Studiile de
evaluare a biocompatibilității au arătat că MNPs au o toxicitate foarte mică sau chiar deloc asupra
celulelor și țesuturilor la concentrații mai mici de 10 µg/mL ( 107).
În ultimul deceniu, membrana corioalantoidiană a embrionului de pui de găină (CAM) a
fost utilizată pe scară largă ca model pentru a studia dezvoltarea tumorilor și a metastazelor (121) și
de asemenea pentru a investiga efectele unor substanțe anticanceroase (106). Modelul CAM este un
model in vivo avantajos, fiind ușor de manevrat și ieftin, având de asemenea și avantaj etic prin reducerea numărului de animale implicate în studiile preclinice (122). Morfol ogia și dimensiunea
suprafeței sunt parametri importanți pentru a investiga timpul de circulație în sânge și distribuția în
țesuturi a nanoparticulelor (123). Nanoparticulele mai mari de 50 nm sunt reținute rapi d de către
macrofage, celulele Kupffer și celulele reticulo -endoteliale, în timp ce nanoparticulele cu diametrul
mai mic de 50 nm sunt rapid extravazate prin fenestrațiile endoteliale (124).

32
Scopul lucr ării de față este acela de a studia persisteța în sânge a nanoparticulelor de Fe 3O4
cu înveliș de acid salicilic , cu un diametru hidrodimanic de peste 50 nm, injectate în vasele
embrionare ale membranei corioalantoidiene ale embrionului de pui , precum și capacitatea lor de a
fi conduse prin vasele CAM -ului cu ajutorul unui câmp magnetic exterior, pentru a bloca
alimentarea cu sânge a xenogrefei tumorale.
Am folosit metoda de injectare intravenoasă deoarece este cea mai utilizată metodă de
admin istrare, așa cum a fost raportat în studiile care investighează comportamentul biologic al
MNPs funcționalizate pe modele animale (125).

IV.1 Material și metode

• Sinteza și caracterizarea nanoparticulelor
Pentru sinteza nanoparticulelor de Fe 3O4 cu înveliș de acid salicilic afost folosită sinteza
Massart modificată (126). Toți reactivii folosiți (KOH, FeCl 3, FeSO 4, acid salicilic) au fost analizați
din punct de vedere analitic, fiind procurați de la Sigma -Aldrich. Apa ultrapură utili zată în toate
etapele sintezei a fost obținută utilizând purificatorul de apă Millipore Elix 5. Pentru toate etapele de
sinteză au fost luate în considerare pr ecauțiile speciale de curățenie pentru a evita contaminarea
nanoparticulelor. Pe scurt, sărurile hidratate obținute în raport stoechiometric Fe II și Fe III (1,25 g
FeSO 4 și 2 g FeCl 3) au fost dizolvate în apă ultrapură (250 ml) , urmând precipitarea în condițiile de
bază (10 g KOH, 0,5 g acid salicilic și 250 ml apă ultrapură) utilizând o baie de ultrasunete la 50 ˚C.
Au urmat mai multe etape de spălare (cu apă ultrapură) care au implicat sonicareși separare
magnetică pentru a elimina ex cesul de KOH și aci d salicilic.
Caracteriza rea nanoparticulelor a implicat:
 ICP-OES – pentru a evalua concentrația fierului
 analiza HRTEM – pentru a stabili diame trul miezului
 analiza DLS pentru a evalua potențialul Zeta și diametrul hidrodinamic al SaMNPs
din probă .

33
• Cultura celulelor de cancer mamar
Celulele de adenocarcinom de sân uman (Sigma -Aldrich ), MDA- MB-231 au fost crescute
pe mediul de cultură RPMI 1640 Invitrogen suplimentat cu ser fetal bovin 10% , penicilină1%, L –
glutamină 1% și piruvat de sodiu 1% (suplimentele au fost furnizate de către Gibco/BRL ). După
decongelare a fost îndepărtat mediul, flacoanele au fost clătite cu tampon fosfat salin (PBS) far ă
calciu și magneziu, s- a adăugat soluț ie de tripsină proaspată 0,25% si 0,02% EDTA și au fost
menț inute latemperatura camerei timp de 3 – 5 minute pentru desprinderea celulelor. S-a
adăugatapoi mediu proaspăt, s -a pipetat ș i s-a aspirat de câteva ori, apoi celulele au fosttransferate în
flacoane noi.
Culturile au fost inițiate la o densitate celulară de 2 x 10celule/mL . Subcultivarea a fost
efectuată la 6 – 8 zile sau î n funcție de diluție ș i deexperimentele efectuate. Toate et apele au fost
realizate sub hotă cu flux de aer laminar. Flacoanele de cultură au fost menț inute în incubatorul
Sanyo, în atmosf eră umedă cu5% CO, la 37°C. Timpul de manipulare a celulelor în afara
incubatorului a fost redus laminimum posibil. Mediul a fost verificat la intervale regulate (2 – 4 zile,
în funcție de variaț ia pH -ului) , iar viabil itatea celulelor a fost estimată după numarul de celule aflate
în suspensie. Viabilitatea celulelo r a fost verificată cu ajutorul microscopului inversat. Celulele ferm
atașate la suportul de creștere, cu prelungiri evidente, au fost considerate viabile.

• Analiza ICP -OES
Această metodă implică aducerea în stare de plasmă prin atomizarea și ionizarea probei
nebulizate și prima sau a doua cuantificarea liniilor de emisie , folosind Eschelle policromator/ CID –
TE detector de matrice răcită.
Condițiile experimentale sunt următoarele:
 Thermo iCAP 6000
 iTeva software
 putere plasmatică 1150 W
 plasmă radială
 pompă peristaltică cu viteza 50 rpm
 nebulizator cu fluxul de 1,5L/min
 nebulizator toroidal

34
 plasmă argon cu debit de 12L/min
Rezultatul analizei cantitative ICP -OES a fost obținut ca o medie de trei valori ( două dintre
aceste valori au fost folosite și pentru a exclude posibilele interferențe de matrice). Calibrarea a fost
realizată utilizând o soluție cu 23 de elemente ca mate rial de referință.

• Analiza DLS
Măsurătorile dimensiunilor particulelor au fost efectuate cu ajutorul DLS cu un dispozitiv
Zetasizer Nano ZS ( Malvern Instruments Ltd. United Kingdom ). Diametrul mediu (Z -mediu) și
indicele polidispersiei (Pdl) al nanoparti culelor în dispersie apoasă au fost determinate la un unghi
de 90 ̊. Toate măsurătorile au fost efectuate la 21 ̊ C și datele finale reprezintă media a trei
masurători individuale.

• Analiza HRTEM
Imaginile de înaltă rezoluție ale probei de SaMNPs sub formă de pulbere fină au fost
obținute folosind HRTEM (FEI Tecnai G2 F30 S -TWIN care funcționează la 300 keV cu o rezoluție
de 1 A) echipat cu un spectrometru SAED și EDAX (pentru analiză prin dispersie energetică cu raze
X, EDS).

• Testul CAM
Timpul de persistență intravasculară a SaMNPs
Acest experiment a fost efectuat pentru a determina timpul de persistență intravascular ă
(ITP) a SaMNPs în vascularizația membranei co rioalantoidiene de pui de găină. ITP indică de câte
orinanoparticulele pot fi acumulat e la nivelul unui vas de sânge ales sub dirijarea unui câmp
magnetic extern.
Au fost utilizate t rei loturi cu câte 10 ouă albe Leghorn, cărora le- au fost fă cute ferestre în
partea de sus și ulterior sigilate, apoi au fost incubate până în ziua 12, când rețeaua vasculară a CAM
este aproape complet dezvoltată pentru a permite injectarea intravasculară a SaMNPs.
Fiecare lot de ouă a fost injectat cu trei doze diferite de soluție apoasă de SaMNPs și
anume: 0,07 ml (prim ul lot), 0,15 ml (al doilea lot) și 0,20 ml (al treilea lot). Pe suprafața fiecărei
CAM a fost identificată o bifurcație arterială ușor accesibilă , având același diametru, pe suprafața

35
căreia s- a aplicat timp de 5 min un puternic câmp magnetic static (cu a jutorul unui magnet cilindric
de 0.18 T NdFeB).
Imediat după îndepărtarea câmpului magnetic, s -au obținut imagini intraarteriale a le
agregatelor de SaMNPs după care ouăle au fost repuse în incubator pentru 15 minute până la
următoarea reaplicare a magnetul ui. Această etapă a fost repetată până când nu s- au mai observat
agregări ale SaMNPs în lumenul intraarterial după îndepărtarea magnetului. Suprafețele
intraluminale ale agregatelor de nanoparticule au fost măsurate de patru evaluatori independenți
utilizâ nd software -ul Adobe Photoshop.
Ulterior, câte trei embrioni din fiecare grup au fost supuși tehnicilor histologice obișnuite
iar depozitele de nanoparticule din viscere au fost identificate în secțiune cu ajutorul colorației
Hematoxilin ă & Eoz ină și colorației Albastru de Prusia .
Pentru a studia potențialul emboligen și biocompatibilitatea nanoparticulelor utilizate ,
restul de embrioni din fiecare grup au fost incubați și observați zilnic până la eclozare.
Testarea acțiunii dispersiei de nanopart icule asupra celulelor tumorale mamare
Pentru a studia capacitatea nanoparticulelor de oxid de fier cu înveliș de acid salicilic
(SaMNPs) de a suprima alimentarea cu sânge a xenogrefei tumorale sub acțiunea câmpului magnetic
static, a fost utilizat modelul CAM in vivo inoculat cu o linie celulară umană de cancer mamar:
MDA- MB-231.
Studiul in vivo a fost efectuat pe un lot de 20 de ouă de găină rasa Leghorn, embrionate,
care au fost incubate în condiții corespunzătoare de umiditate (70 %) și temperatură (37,5 ̊C).
o în ziua a 3- a, au fost fă cute orificii pentu toate ouăle , iar ferestrele deschise aufost
sigilate cu bandă adezivă
o în ziua a 6 -a, pe fiecare membrană corioalantoidiană a embrionilor au fost implantate 3
picături (10
4 celule/picătură) suspensie conținând celule tumorale de sân linia MDA –
MB-231 crescute în mediu de cultură standard (MEM)
o toate ouăle au fost reincubate până în ziua a 11- a, după care a avut loc injectarea
intravenoasă a CAM cu o doză de 0,2 ml dispersie apoasă de SaMNPs
o după 15 minute de la injectare, s -a aplicat un magnet cilindric de 0,18 T timp de 20 de
minue pe o zonă de creștere tumorală ușor accesibilă de pe suprafața CAM, apoi ouăle au fost reintroduse în incubator

36
o zece ouă selectate aleatoriu nu au fost supuse acțiu nii câmpului magnetic și au constituit
grupul de control
o până în ziua a 16- a toate ouăle au fost observa te zilnic cu un stereo microscop Zeiss
o în ziua a 16 -a au fost recoltate membranele corioalantoidiene cu xenogrefele tumorale și
fixate în formol 4% pentru 24 de ore , apoi au fost prelucrate prin metode histologice
standard pentru investigarea cu microscopul fotonic

• Analiza histologică
Embrionii de pui care au fost sacrificați, au fost fixați în formol și li s -a efectuat autopsia
pentru examinarea mo rfologică și recoltarea viscerelor. Tehnici comune de procesare histologică și
metoda colorațieiAlbastru de Prusia au fost utilizate pentru a identifica depozitele SaMNPs
intraviscerale și intravasculare.
Pe scurt, după deparafinizare și rehidratare, diapo zitivele au fost incubate într-un amestec
volumetric 1/1 de 2% soluție apoasă de ferocianură de potasiu și 2% soluție acid clorhidric timp de
15 minute la 37˚C .

37
IV.2 Rezultate

Analiza cantitativă ICP -OES a evidențiat o concentrație de 356 mg/L de fier în dispersia
apoasă de SaMNPs, acest conținut de fier fiind de asemenea confirmat cu ajut orul spectrului EDS
(Figura 6 )

Figura 6 . Spectrul EDS al
probei de SaMNPs
Sursa: Mîndrilă I, Buteică
AS, Mihăiescu DE.
Fe3O4/salicylic acid
nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res
2016, 18:10. ( 127)

Analiza DLS a arătat o medie a potențialului Zeta de 39,33 mV ( ±4,39 mV) , valoarea Pdl
de 0,17 ( ±0,003) și diametrul hidrodinamic de 51,63 nm ( ±0,1908 n m) (Figura 7 ).

Figura 7. a) nanoparticule de
Fe3O4/acid salicilic dispersate în apă
ultrapură (stânga) și precipitate sub
acțiunea câmpului magnetic(dreapta);
b) distribuția dimensiunii DLS; c)
potențialul Zeta al SaMNPs
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS,
Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid
nanoparticles versatility in magnetic.
J Nanopart Res 2016, 18:10 ( 127)

38
Imaginile HRTEM au arătat un diametru al miezului de 7 -15 nm și aproximativ 2 nm a
învelișului amorf. Imaginile SAED au demonstrat prezența structurii cristaline a Fe 3O4(Figura 8) .

Figura 8. Imaginile HRTEM ale nanoparticulelor de Fe3O4/acid salicilic.
Săgețile din colțul din dreapta jos marchează o zonă amorfă, reprezentată probabil de resturile de
degradare a învelișului
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10. ( 127)

În Figura 9. sunt prezentate rezultatele ITP -urilor SaMNPs , măsurătorile fiind efectuate
asupra vascularizației CAM. Se poate observa că valorile ITP sunt corelate cu dozele de SaMNPs care au fost injectate intravascular în CAM. Pentru doza de 0,07 mL SaMNPs administrată ,
acumularea magnetică și formarea de agregate nu a depășit 90 de minute din momentul injectării.
Rezultatele obținute pentru dozele de 0,15 mL, respectiv 0,2 mL de SaMNPs administrate
arată o tendință bruscă de scădere a acumulării și formării agregatelor intravasculare în timpul
primelor 180 de minute după injectare, urmând apoi o scădere relativ constantă a nivelului de acumulare. Acumularea agregatelor sub acțiunea câmpului magnetic se poate observa chiar și după
24 de ore de la administrarea unei doze de 0,2 ml SaMNPs .

39

Figura 9. Acumularea intravasculară a agregatelor SaMNPs sub acțiunea câmpulu i magnetic static
în vascularizația CAM.Măsurătorile au fost efectuate pentru doze de 0.07, 0.15,și 0.2 mL
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10. ( 127)

Analiza histologică cu microscopul fotonic a arătat că depozitele de SaMNPs (evidențiate
cu Albastru de Prusia) s-au acumulat în fi cat iar în viscere nu. (Figura 10). De asemenea, au fost
găsite câteva agregate SaMNPs libere în sânge. Măsurătorile medii ale depozitelor din ficat
(efectuate pe 40 de câmpuri microscopice alese la întamplare din fiecare lot) au stabilit o relație de
dependență între gradul de acumularea MNPs în ficat și doza administrată. (Figura 10d) ). Toți
embrionii incubați au supraviețuit și puii eclozați nu au prezentat nicio modificare morfologică la
nivel macroscopic.

40

Figura 10. Imagini ale secțiunilor realizate pe pui analizate din punct de vedere histologic cu
ajutorul colorației Albastru de Prusia a) plămân , b) inimă și c) ficat; analiza prin intermediul
microscopie i fotonice a identificat depozite albastre de SaMNPs numai în ficat (bar=100 µ m);d)
variația doză dependent ă a numărului de depozite SaMNPs pe câmpurile microscopic( × 10 )
observată pe secțiunile pe ficat de pui
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10. ( 127)

Abilitatea SaMNPs- urilor de a bloca vascularizația xenogrefei prin acumularea
intravasculară sub acțiunea câmpului magnetic static a fost studiată pe modelul membranei
corioalantoidiene de pui de găină . CAM a fost inoculată cu o linie celulară MDA- MB-231, celule
umane de cancer mamar . Din toate ouăle supuse studiului, la un procent de 5% nu s -au dezvoltat
xenogrefele tumorale iar 5,2% din embrionii de pui au murit după injectarea intravasculară a
SaMNPs.
Examinarea stereomicr oscopică zilnică a membranelor inoculate a arătat apariția clusterilor
de celule tumorale din ziua 1 și creșterea acestora până în ziua a 3 -a de la implantarea celulelor
tumorale. (Fig ura 11a ) ).
În lotul de control, creșterea tumorală continuă să se dezvolte având loc o invazie locală
caracterizată de îngroșarea și opacifierea CAM înconjurătoare și formarea de noi creșteri tumorale

41
care în final se vor uni și vor forma o masă tumorală masivă cu multiple zone de necroză la
suprafață (Fig ura 11c ).
Xenogrefa tumorală supusă acțiunii câmpului magnetic static a evolu at mult mai încet sau
chiar s- a oprit din dezvoltare. Transparența și subțierea CAM din jurul xenogrefei, evidențiată prin
examinarea stereomicroscopică pot fi considerate dovezi ale potențialului scăzut de invazie al acestora ( Figura 11b).
De asemenea, vasele blocatede agregatele SaMNPs conduse magnetic pot fi observate în
grosimea învelișului CAM ce înconjoară xenogrefa t umorală. (Figura 11d).
Analiza histologică a confirmat tendința de oprire din dezvoltare a creșterii tumorale după
injectarea intravasculară și conducerea sub câmp magnetic a SaMNPs deoarece a fost blocată
aprovizionarea vasculară a xenogrefei.

Figura 11. Xenogrefa tumorală de cancer mamar inoculată pe CAM. a) ziua a 3 -a de creștere
tumorală; b) ziua a 5 -a de creștere tumorală după injectarea intravasculară a SaMNPs și după
acțiunea de 20 de minute a câmpului magnetic static; c) ziua a 10- a a creșterii tumorale de control;
d) ziua a 10 -a a creșterii tumorale tratate Bar=1m
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10. ( 127)

42
După 5 zile de suprimare a fluxului sanguin a l xenogrefei, pe secțiunile histologice
efectuate prin xenogrefa tumorală și CAM înconjurător pot fi observate numeroase vase de sânge
blocate (Figura 12.a, b).
Cel mai mare diametru măsurat după 6 zile al arteriolelor care au rămas obstru cționate de
aglomerarea SaMNPs a fost de 70 µ m. Studiul histologic al tumorilor de control, a arătat o creștere
marcată a dimensiunii masei tumorale asociată cu suprafețe mari de necroză intratumorală, îngroșarea și alterarea structurală a CAM, precum și prezența a numeroase vase de sân ge intra și
peritumorale (Figura 12 .c)

Figura 12. Aspecte histologice din ziua a 10 -a ale xenogrefelor tumorale de cancer mamar pe
modelul CAM. a), b) xenogrefa tumorală după 5 zile de la nanoblocajul intratumoral al vaselor de
sânge; c) xenogrefe tumora le din grupul martor, vârfurile de săgeți indică blocajul vaselor
intratumorale iar săgețile îndică blocajul capilarelor CAM la locul de plasare a magnetului (a, c –
colorație Hematoxylin & Eosin; b- colorație cu Albastru de Prusia; Bar=100µ m)
Sursa: Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility in
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10. ( 127)

43
IV.3 Discuții

Embolizarea arterială și injectarea intratumorală directă a nanoparticulelor mediate au fost
cele mai utilizate metode de plasare a nanoparticulelor magnetice în țesutul tumoral (128) și metoda
de administrare este decisivă în proiectarea unui nou tip de nanoparticulă.
Dispersia apoasă d e nanoparticule de Fe 3O4/acid salicilic sintetizată prezintă o distribuție
omogenă, este stabilă în timpul depozitării la temperatura camerei și în condiții normale ( mai multe
luni fără precipitare ) și se redispersează rapid după agregarea indusă magnetic. Învelișul de acid
salicilic a fost utilizat deoarece prezintă o bună biodisponibilitate, fiind un component normal al
serului (129) și este asociat cu un risc scăzut pentru cancerul colorectal, de sân, esofagian, plămân,
stomac și ovarian (130).
Am testat efectul nanoparticulelor fără strat de acoperire sau alte învelișuri, fără a avea însă
vreun succes, deoarece embrionii de pui au murit la scurt timp după injectarea intravasculară a MNP
sau atunci când a fost aplicat câmpul magnetic din cauză formării de emboli în sânge. De asemenea,
am urmărit fabricarea MNP -urilor cu un diametru hidrodina mic mai mare de 50 nm deoarece
experimentele anterioare au arăt at că nanoparticulele cu un diametru hidrodinamic mai mic de 50
nm ar putea părăsi rapid vasele de sânge prin fenestrațiile endoteliale. Acest comportament a fost
raportat și de către alț i cercetători (131).
Imaginile HRTEM nu pot dezvălui structura învelișului organic din cauza eliminării rapide
a acidului salicilic sub influența vidului înalt și bombardării cu un fascicul puternic de electroni
utilizate pentru caracterizarea MNPs.
În Figura 8. se poate observa învelișul extern amorf ce se distinge la suprafața
nanoparticulelor feromagnetice cristaline (cu o grosime de aproximativ 2 nm măsurată în imaginea
HRTEM), dar cu siguranță aceasta nu este grosimea întregii cochilii responsabilă de diametrul
hidrodinamic observat de către DLS. Supoziția noastră este că grosimea reală a învelișului
nanoparticulelor feromagnetice dispersate (incluzând pe cel primar și posibil și cel secundar de acid salicilic, urmat de învelișul de solvatare al apei) este inclus în i ntervalul 10 -25 nm.
Cunoașterea valorilor ITP ale MNPs sunt absolut necesare în proiectarea oricărui
experiment in vivo care implică utilizarea acestor MNPs. Timpul cât acționează magnetul static
asupra vaselor, a fost determinat experimental și reprezintă perioada maximă a acțiunii magnetului cu o anumită intensitate a câmpului magnetic, care să nu aibă efect de aderență al agregatelor de nanoparticule pe peretele vaselor.

44
Concentrația MNPs circu lante scade dacă agregatele sunt fixate pe peretele vaselor de
sânge, ceea ce ar modifica rezultatele testului. Am stabilit o perioadă de 5 minute ca fiind timpul
optim de acțiune al câmpului magnetic pentru vasele cu un diametru între 0,5- 1 mm utilizate în acest
experiment.
Pentru rezulate cât mai bune ale acestui experiment a fost necesară selectarea vaselor de
sânge cu același diametru pentru a avea valori constante ale vitezei fluxului de sânge, având în
vedere faptul că dozele administrate de SaMNPs n u influențează caracteristicile hemodinamice și de
asemenea puterea câmpului magnetic este constantă.
Permeabilitatea rețelei capilare din zona vascularizată de către artera studiată, este un
argument solid pentru riscul embolic scăzut al nanoparticulelor noastre. Acest risc embolic scăzut se
datorează probabil capacității de redispersare rapi dă a agregatelor intravasculare, fapt susținut și de
valoarea ridicată a potențialului Zeta al SaMNPs. Am observat existența unei doze prag de 0,15 mL
deSaMNPs injectat e intravascular iar la o doză mai mare , acestea au fost evidențiate pentru o
perioadă mai lungă de timp în sânge. Doza prag poate fi argumentată prin rezultatele studiul
histologic, care au arătat faptul că ficatul este principalul loc de stocare al SaMNPs în embrionul de
pui și are o capacitate limitată de acumulare. Dezvoltarea normală a embrionului cu depuneri
viscerale de SaMNPs și absența modificărilor morfologice ale puilor eclozați pot fi de asemenea considerate argumente solide a biocompatibilității SaMNPs sintetizate.
Analizele histologice ale xenogrefelor au arătat că pentru o expunere de 15 minute la
acțiunea câmpului magnetic static, SaMNPs pot bloca numai arteriolele precapilare și rețeaua
capilară pe care o alimentează. Nu a fost observat î nsă n iciun blocaj al venuleleor post capilare. O
scădere a fluxului de sânge ar putea explica absența metastazelor și creșterea lentă a xenogrefei în
zona de nanoblocaj vascular.
Cu toate acestea, CAM are o structură embrionică particulară ceea ce asigură o regenerare
vasculară rapidă în zona afectată prin mecanisme de angiogeneză. Prin urmare, acest model nu este
optim pentru a evalua pe termen lung capacitatea de efectul SaMNPs de nanoblocaj vascular pe
creșterea xenogrefelor.

45
CONCLUZII

Nanoparticulele de oxid de fier (Fe 3O4) prezintă proprietăți magneti ce specifice, fiind
capabile de a fi controlate magnetic, ajungând astfel în zona de interes .
S-a constatat faptul că nanoparticulele feromagnetice reprezintă un instrument
remarcabil în dezvoltarea de terapii de tipul „tumor- targeted” deoarece acestea au o capacitate mare
de selectivitate, concentrarea acțiunii citotoxice se realizează nu mai asupra organelor -țintă, iar
efectele secundar e sunt diminuate .
Nanoparticulelor feromagnetice au următoarele aplicații biologice: terapeutice, m arcarea
celulară și separarea celulelor , tratamentul cancerului , transportul controlat de medicamente ,
diagnosticare , efect antitumoral , activitate antibacteriană.
Nanoparticulele acoperite prezintă toxicitate mai mică decât cele neacoperite. De
asemena condițiile experimentale cum ar fi: tipul de celulă- țesut, concentrația, timpul de e xpunere,
calea de administrare pot de asemenea influența rezultat ele toxicității.
Aspirina influențează procese celulare ca apoptoza și angiogeneza care sunt cruciale
pentru evoluția și creșterea formațiunilor tumorale contribuind astfel la procesul antitumoral. Studii
epidemiologice recente demonstrează că utilizarea regulată a aspirinei după diagnosticarea cu cancer
îmbunătățește rezultatele av ând rol de adjuvant.
Efectul anticanceros al aspirinei la doze mici (dozele mai mari nu s- au dovedit a fi mai
eficiente) implică în primul rând inhibiția activării plachetare, oprind astfel inducția cascadei
evenimentelor moleculare și biologice asociate cu geneza tumorală și dezvoltarea metastazelor.
Dispersia apoasă de nanoparticule de Fe 3O4/acid salicilic injectată intr avenos la
embrionii de pui, este biocompatibilă și nu prezintă niciun risc embolic chiar și după agreg area sub
câmp magnetic repetat.
Persistența agregatelor în timp este dependentă de doză și au fost depozitate
predominant în ficat. Aceste nanoparticule pot fi conduse ușor în zona tumorală sub acțiunea
câmpului magnetic și pot bloca arteriolele tumorale mai mici de 70 µm pentru o perioadă lungă de
timp.
Această lucrare evidențiază potențialul ridicat al nanoparticulelor de Fe 3O4 cu înveliș de
acid salicilic de nanoblocaj vascular și de asemenea versatilitatea modelului CAM pentru a studia proprietățile biologice ale nanoparticulelor administrate intravenos.

46
BIBLIOGRAFIE

1. Colognato R, Park MVDZ, Wick P, De Jong WH. Adverse Effects of Engineered
Nanomaterials —Exposure, Toxicology and Impact on on Human Health. In Interactions with
the human body; Fadeel, Pietroiusti, Shvedova, Eds.;, 2012; pp 3–24.
2. Valdiglesias V, Fernandez -Bertolez N, Kilic G, Costa C. Are iron oxide nanoparticles safe?
Current Knowledge and future perspectives(Abstract). Elsevier GmbH 2016.
3. Lodhia J, Mandarano G, Ferris NJ, Eu P, Cowell SF. Development and use of iron oxide
nanoparticles. Synthesis of iron oxide nanoparticles for MRI. Biomedical Imaging And
Intervention Journal 2009.
4. Lauret S, Forge D, Port M, et al. Magnetic iron oxide nanoparticles: syntesis, stabilization,
vectorization, phisicochemical characterization a nd biological applications. CHEMICAL REV
2008 .
5. http://documents.tips/documents/186523116 -nanoparticule -oxidice -feromagnetice -inginerie –
medicala.html .
6. Nica V. Proprietăți magnetice ale unor sisteme feromagnetice nanodimensionale înglobate în
matrici neconductoare; Universitatea "AL. I. CUZA" Iași, Facultatea de Fizică: Iași, 2009.
7. Croitoru, Vovoc, Dumitru, Cojocaru, Victor. Biofizică medicală; Chișinău, 2013.
8. Șandru P. Radionuclizi; Planeta, 2000.
9. Soares Paula IP, Machado D, Laia C, Pereira Laura CJ, Coutinho Joana T, Ferreira Isabel MM,
Novo Carlos MM, Borges JP. Thermal and magnetic properties of chitosan -iron oxide
nanoparticles. Elsevier 2016, 9.
10. Neil A, Xia T, Madler L, Li N. Toxic potenti al of materials at the Nanolevel. Science 2006 .
11. Akhtar MJ, Alhadlaq HA, Kumar S, Alrokayan SA, Ahamed M. Selective cancer -killing ability

47
of metal -based nanoparticles: implications for cancer therapy. 2015 .
12. Ahamed M, Akhtar MJ, Kha MA, Majeed A, Alhadlaq H, Alshamsan A. Cobalt iron oxide
nanoparticles induce cytotoxicity and regulate the apoptotic genes through ROS in human liver
cells(HepG2). Elsevier 2016, 9.
13. Riegler J, Liew A, Hynes OS, Ortega D, O'Brien T, Day MR, Richards T, Sharif F, Pa nkhurst
AQ, Lythgoe MF. Superparamagnetic iron oxide nanoparticle targeting of MSCs in vascular
injury. Elsevier 2012, 8.
14. Mahfoozur Rahman, Mohammad Zaki Ahmad, Imran Kazmi, Sohail Akhter, Muhammad
Afzal, Gaurav Gupta, Farhan Jalees Ahmed, Firoz Anwar. Advancement in multifunctional
nanoparticles for the effective tratment of cancer. Informa Healthcare 2012.
15. https://www.scribd.com/document/186523116/Nanoparticule -oxidice -feromagnetice -Inginerie –
Medicala .
16. Gilchrist RK, Medal R, Shorey WD, Hanselman RC, Parrott JC, Taylor CB. Ann. Surg. 1957,
146:596 –606.
17. Abenojar EC, Wickramasinghe S, Bas -Concepcion J. Structural effects on the magnetic
hyperthermia properties of iron oxide nanoparticles. Elsevier 2016, 9.
18. Jun YW, Huh YM, Choi JS, Lee JH, Song HT, Kim S, Yoon S, Kim KS, Shin JS, Suh JS,
Cheon J. Am. Chem. Soc. 2005, 127:5732–5733.
19. Morales MP, Serna CJ, Ocana M. Homeogeneous Precipitation of Uniform alpha -Fe2O3
Particles from Iron Salts Solutio ns in the Presence of Urea. J Colloid Interface Sci 1999,
15;212(2):1317 -323.
20. Chen R, Christiansen MG, Anikeeva P. Maximizing hysteretic losses in magnetic ferrite
nanoparticles via model -driven synthesis and materials optimization. ACS NANO 2013,
7(10):8990 -9000.
21. Nemati Z, Alonso J, Martinez LM, Khurshid H, Garaio E, Garcia JA, Phan MH, Srikanth H. J.

48
Phys. Chem. C. 2016, 120:8370 –8379.
22. Kim J, Park S, Lee JE, Jin SM, Lee Jh, Lee IS, Yang I, Kim JS, Kim SK, Cho MH. Designed
fabrication of multi functional magnetic gold nano shells and their application to magnetic
resonance imaging and photothermal therapy. Angew Chem Int Ed 2006, 45:7754–7758.
23. Siddiqi KS, Rahman A, Huse A, Husen T. Biogenic Fabrication of Iron/Iron Oxide
Nanoparticles and Their Application. Nanoscale Research Letters 2016.
24. Yeh TC, et al. Intracellular labeling of T -cells with superparamagnetic contrast agents. Magn
Reson Med 1993, 30:617–625.
25. Handgretinger R, et al. Isolation and transplantation of autologous peripheral CD34+
progenitor cells highly purified by magnetic -activated cell sorting. Bone Marrow Trans 1998,
21:987 –993.
26. Schoepf U, et al. Intracellular magneticlabelling of lymphocytes for in vivo trafficking studies.
Biotechniques 1998, 24:642–651.
27. Weissleder R, et al. Magnetically labelled cells can be detected by MR imaging. J Magn Reson
Imaging 1997, 7:258–263.
28. Gupta AK, Gupta M. Synthesis and surface engineering of iron oxide nanoparticles for
biomedical applications. Biomaterials 2005, 26:3995–4021.
29. Wu YN, LI -Xing Y, Xuan -Yu S, I -Chen L, Joanna MB, et al. The selective growth inhibition
of oral cancer by iron core -gold shell nanoparticles through mitochondria -mediated autophagy.
Biomaterials 2011, 32:4565–4573.
30. Wu YN, et al. Cancer -cell-specific cytotoxicity of non -oxidized iron elements in iron core -gold
shell nanoparticles. Nanomedicine 2011, NBM 7:420–427.
31. Mahmoudi M, Azadmanesh K, Shokrgozar MA, Journeay WS, Laurent S. Effect of
nanoparticles on the cell life cycle. Chem Rev 2011, 111:3407–3432.

49
32. Calero M, Gutierrez L, Salas G, Ya L, Lazaro A, Acedo P, Morales M, Miranda R, Villanueva
A. Efficient and safe internalization of magnetic iron oxide nanoparticles: two fundamental
requirements for biomedical applications. Nanomedicine:Nanotechnol. Biol Med 2014, 10:733-
743.
33. Kenzaoui BH. Evaluation of uptake and transport of cationic and anionic ultra small iron oxide
nanoparticles by human colon cells. Int J Nanomedicine 2012, 7:1275–1286.
34. Hoet PHM, Bruske -Hohlfeld I, Salata OV. Nanoparticles —known and unknown health ris ks. J
Nanobiotechnol 2004, 2:12.
35. Khan MI, Mohammad A, Patil G, Naqvi SAH, Chauhan LKS, Ahmad I. Induction of ROS,
mitochondrial damage and autophagy in lung epithelial cancer cells by iron oxide
nanoparticles. Biomaterials 2012, 33:1477–1488.
36. Lee C, Kim JY, Lee WI, Nelson KL, Yoon J, Sedlak DL. Bactericidal effect of zero -valent iron
nanoparticles on Escherichia coli. Environ Sci Technol 2008, 42:4927–4933.
37. Davenport AJ, Oblonsky LJ, Ryan MP, Toney MF. The structure of the passive film tha t forms
on iron in aqueous environments. J Electrochem Soc 2000, 147:2162–2173.
38. Wilczewska AZ, Niemirowicz K, Markiewicz KH, Car H. Nanoparticles as drug delivery
systems. Pharmacol. Rep. 64 2012, 1020- 1037.
39. Brannon -Peppas L, Blanchette JO. Nanop article and targeted systems for cancer therapy. Adv.
Drug Deliv. Rev. 64 2012, 206–212 Supplement.
40. Kelly GS. Quercetin. Monograph. Altern Med Rev, 2011; pp 16(2):172 –94.
41. Hossain P, Kawar B, El Nahas M. Obesity and diabetes in the developing world — agrowing
challenge. N. Engl. J. Med 2007, 356: 213–215.
42. Abhijit S, Shatadal G, Sayantani C, Bhawna P, Parames CS. Targeted delivery of quercetin
loaded mesoporous silica na noparticles to the breast cancer cells. Elsevier 2016, 11.

50
43. Parker N, Turk MJ, Westrick E, Lewis JD, Low PS, Leamon CP. Folate receptor expression in
carcinoma and normal tissues determined by a quantitative radioligand binding assay. Anal.
Biochem 2005, 338 : 284–293.
44. Valdiglesias V, Fernandez -Bertolez N, Kilic G, Costa C, Costa S, Fraga S, Joao Bessa M,
Pasaro E, Teixeira JP, Laffon B. Are iron oxide nanoparticles safe? Current knowledge and
future perspectives. Elsevier 2016, 11.
45. Colognato R, Park MVDZ, Wick P, De Jong WH. Interactions with the human body. Elsevier
2012, 3–24.
46. Huber DL. Synthesis, properties, and applications of iron nanoparticles. Small 1 2005, 482–
501.
47. Mark H. Beers, Andrew J. Fletcher, Thomas V, M.D. Jones, Porter R, M.D. Berkwits M.
Afecțiuni ale sânului. In Manualul Merck de diagnostic și tratament, Ediția a XVII -a; Merck
Research Laboratories, Divizia Merck & Co. Inc., Whitehouse Station, N.J., 1999; pp 1973-
1982.
48. Farmacopeea Română, Ediția a X -a; Editura Medicală: București, 1993.
49. Tilo Grosser ES, FitzGerald GA. Anti -Inflammatory, antipyretic,and analgesic agents. In
Goodman and Gilman’s the pharmacological basis of therapeutics, 12th ed.; Brunton, L. L.,
Ed.; New York: McGraw -Hill Co, 2011; pp 977- 982.
50. Palleros DR. Experimental organic chemistry; John Wiley and Sons: New York, 2000.
51. Raman K, Madan MD, Jacob Levitt MD. A review of toxicity from topical salicylic acid
preparations. J Am Acad Dermatol 2014, 70:788- 92.
52. Lipster D, Kragballe K, Saurat JH. Other topical medications. In Dermatology, 1st ed.;
Bolognia, Rapini, Eds.; Philadelphia, 2003; p 2062.
53. Arshadi M, Mousavinia F, Abdolmaleki MK, Amiri MJ, Khalafi -Nezhad A. Removal of
salicylic acid as an emerging contaminant. Elsevier 2017, 1:12 -149.

51
54. Otero M, Zabkova M, Rodrigues AE. Comparative study of the adsorption of phenol and
salicylic acid from aqueous solution onto nonionic polymeric resins. Sep. Purif. Technol. 2005,
45 : 86 –95.
55. Wang XM, Liang XL, Huang JH, Liu YN. Hydrophobic –hydrophilic interpenetrating polymer
networks (IPN) composed of polydivinylbenzene/polyacryldiethylenetriamine
(PDVB/PADETA) and its adsorption performance towards salicylic acid from aqueous
solutions. AICh E J. 2014, 60 : 2636–2643.
56. Paterson JR, Blacklock CJ, Campbell G, Wiles D, Lawrence JR. The identification of
salicylates as normal constituents of serum: a link between diet and health? J Clin Pathol 1998,
51:502 –5.
57. Blacklock CJ, Lawrence JR, Wi les D, et al.. Salicylic acid in the serum of subjects not taking
aspirin. Comparison of salicylic acid levels in the serum of vegetarians, non -vegetarians and
patients taking low dose aspirin. J Clin Pathol 2001 2001, 54:553–5.
58. Paterson JR, Baxter G, Dreyer JS, Halket JM, Flynn R, Lawrence JR. Salicylic acid sans
aspirin in animals and man: persistence in fasting and biosynthesis from benzoic acid. J Agric
Food Chem 2008, 56:11648–52.
59. Cristea AN. Tratat de Farmacologie, Ediția I ed.; Editura Medicală: București, 2006.
60. James RL, Gwendoline JB, John RP. Aspirin for cancer is no more antiplatelet prototype.
There is potential in its ancient roots. Elsevier 2016, 76.
61. Masso Gonzalez EL, Patrignani P, Tacconelli S, G arcia Rodriguez LA. Variability among non –
steroidal anti -inflammatory drugs in risk of upper gastrointestinal bleeding. Arthritis Rheum
2010, 62:1592–601.
62. Roth GJ, Majerus PW.. The mechanism of the effect of aspirin on human platelets: acetylation
of a particulate fraction protein. J Clin Invest 1975, 56:624–32.
63. Chan AT, Ogino S, Fuchs CS. Aspirin and the risk of colorectal cancer in relation to the

52
expression of COX -2. N Eng J Med 2007, 356:2131 –42.
64. Patrignani P, Patrono C. Cyclooxygenase inhibitors: from pharmacology to clinical readouts.
Biochim Biophys Acta 2014, 1851:422–32.
65. Dovizio M, Bruno A, Tacconelli S, et al. Mode of action of aspirin as a chemopreventive agent.
Recent Results Cancer Res 2013, 191:39–65.
66. Thun MJ, Henley SJ, Patrono C. Nonsteroidal anti -inflammatory drugs as anticancer
agents:mechanistic, pharmacologic, and clinical issues. J Natl Cancer Inst 2002, 94:252–66.
67. Patrono C, Patrignani P, García Rodríguez LA. Cyclo oxygenase -selective inhibition of
prostanoid formation: transducing biochemical selectivity into clinical read -outs. J Clin Invest
2001, 108:7–13.
68. Pinckard RN, Hawkins D, Farr RS. In vitro acetylation of plasma proteins, enzymes and DNA
by aspirin. Nature 1968, 219:68–9.
69. Patrignani P, Tacconelli S, Piazuelo E, et al. Reappraisal of the clinical pharmacology of
lowdose aspirin by comparing novel direct and traditional indirect biomarkers of drug action. J
Thromb Haemost 2014, 12:1320–30.
70. Thun MJ, Jacobs EJ, Patrono C.. The role of aspirin in cancer prevention. Nat Rev Clin Oncol
2012, 9:259–67.
71. Patrignani P, Patrono C. Aspirin and Cancer. Journal of the American College of Cardiology
2016, 967.
72. Dovizio M, Maier TJ, Alberti S, et al.. Pharmacological inhibition of platelet -tumor cell
crosstalk prevents platelet -induced overexpression of cyclooxygenase -2 in HT29 human colon
carcinoma cells. Mol Pharmacol 2013, 84:25–40.
73. Aldrovandi M, Hammond VJ, Podmore H, et al. Human platelets generate phospholipid –
esterified prostaglandins via cyclooxygenase -1 that are inhibited by low dose aspirin
supplementation. J Lipid Res 2013, 54:3085–97.

53
74. Coppinger JA, Cagney G, Toomey S, et al. Characterization of the proteins released from
activated platelets leads to localization of novel platelet proteins in human atherosclerotic
lesions. Blood 2014, 103:2096–104.
75. Heijnen HF, Schiel AE, Fijnheer R, et al. Activated platelets release two types of membrane
vesicles: microvesicles by surface shedding and exosomes derived from exocytosis of
multivesicular bodies and alpha -granules. Blood 1999, 94:3791–9.
76. Valadi H, Ekström K, Bossios A, et al. Exosome -mediated transfer of mRNAs and mi cro-
RNAs is a novel mechanism of genetic exchange between cells. Nat Cell Biol 2007, 9:654–9.
77. Menter DG, Dubois RN. Prostaglandins in cancer cell adhesion, migration, and invasion. Int J
Cell Biol 2012, 2012:723419.
78. Zelenay S, van der Veen AG, Böttcher JP,et al. Cyclooxygenase -dependent tumor growth
through evasion of immunity. Cell 2015, 162:1257–70.
79. Chulada PC, Thompson MB, Mahler JF, et al. Genetic disruption of Ptgs -1, as well as Ptgs -2,
reduces intestinal tu morigenesis in Min mice. Cancer Res 2000, 60:4705–8.
80. Myung SJ, Rerko RM, Yan M, et al.. 15 -Hydroxyprostaglandin dehydrogenase is an in vivo
suppressor of colon tumorigenesis. Proc Natl Acad Sci U S A 2006, 103:12098–102.
81. Eberhart CE, Coffey RJ, R adhika A, et al. Up-regulation of cyclooxygenase 2 gene expression
in human colorectal adenomas and adenocarcinomas. Gastroenterology 1994, 107:1183–8.
82. Patrignani P, Sacco A, Sostres C, et al. Direct evidence for long -lasting acetylation of
cyclooxygenase -1 associated with reduction of colorectal mucosa prostaglandin E2 levels and
ribosomal protein S6 phosphorylation by low -dose aspirin in subjects undergoing colorectal
cancer screening. Gastroenterology 2016, 150 Suppl 1:150 SuS211.
83. Gay LJ, Felding -Habermann B. Contribution of platelets to tumour metastasis. Nat Rev Cancer
2011, 11:123–34.
84. Labelle M, Begum S, Hynes RO.. Direct signaling between platelets and cancer cells induces

54
an epithelial -mesenchymal -like transition and promotes metastasis. Cancer Cell 2011, 20:576 –
90.
85. Guillem -Llobat P, Dovizio M, Bruno A, et al. Aspirin prevents colorectal cancer metastasis in
mice by splitting the crosstalk between platelets and tumor c ells.. Oncotarget 2016.
86. Amsterdam EA, Wenger NK, Brindis RG, et al. AHA/ACC guideline for the management of
patients with non –ST- elevation acute coronary syndromes: a American Heart Association Task
Force on Practice Guidelines. J Am Coll Cardiol 2014, 64:e139–228.
87. Parekh AK, Galloway JM, Hong Y, et al. Aspirin in the secondary prevention of cardiovascular
disease. N Engl J Med 2013, 368:204–5.
88. Patrono C. Low -dose aspirin in primary prevention:cardioprotection, chemoprevention, both or
neithe r? Eur Heart J 2013, 34:3403–11.
89. Vandvik PO, Lincoff AM, Gore JM, et al. Primary and secondary prevention of cardiovascular
disease:antithrombotic therapy and prevention of thrombosis, 9th ed. American College of
Chest Physicians evidence -based clinic al practice guidelines. Chest 2012, 141:e637S –68S.
90. Perk J, De Backer G, Gohike H, et al. European guidelines on cardiovascular disease
prevention in clinical practice(version 2012). Eur Heart 2012, 33:1635–701.
91. Bibbins -Domingo K on behalf of the U.S. Preventive Services Task Force. Aspirin use for the
primary prevention of cardiovascular disease and colorectal cancer: U.S. Preventive Services
Task Force recommendation statement. Ann Intern Med 2016, 164:836–45.
92. Algra AM, Rothwell PM. Effects of regular aspirin on long -term cancer incidence and
metastasis: a systemic comparison of evidence from observational studies versus randomised
trials. Lancet Oncol 2012, 13:518–27.
93. Thun MJ, Henley SJ, Patrono C. Non steroidal anti -inflammatory drugs as anticancer
agents:mechanistic, pharmacologic, and clinical issues. J Natl Cancer Inst 2002, 94:252–66.
94. Patrono C, Rocca B. Aspirin: promise and resistance in the new millennium. Arterioscler

55
Thromb Vasc Biol 2008, 28:s25 –32.
95. Coxib and Traditional NSAID Trialists’ (CNT) Collaboration. Vascular and upper
gastrointestinal effects of non -steroidal anti -inflammatory drugs: meta -analyses of individual
participant data from randomised trials. Lancet 2013, 382:769–79.
96. Cole BF, Logan RF, Halabi S, et al.. Aspirin for the chemoprevention of colorectal
adenomas:meta -analysis of the randomized trials. J Natl Cancer Inst 2009, 101:256–66.
97. Burn J, Bishop DT, Mecklin JP, et al., for the CAPP2 Investigators. Effect of aspirin or
resistant starch on colorectal neoplasia in the Lynch syndrome. N Engl J Med 2008, 359:2567–
78.
98. Flossmann E, Rothwell PM for the British Doctors Aspirin Trial and the UK -TIA Aspirin Trial.
Effect of aspirin on long -term risk of colorectal cancer: consistent evidence from randomised
and observational studies. Lancet 2007 2007, 369:1603–13.
99. Rothwell PM, Wilson M, Price JF, et al.. Effect of daily aspirin on risk of cancer metastasis: a
study of incident cancers during randomised controlled trials. Lancet 2012, 379:1591–601.
100. Clarke RJ, Mayo G, Price P, et al. Suppression of thromboxane A2 but not of systemic
prostacyclin by controlled -release aspirin. N Engl J Med 1991, 325:1137–41.
101. Cook NR, Lee IM, Zhang SM, et al. Alternateday low -dose aspirin and cancer risk: long -term
observational follow -up of a randomized trial. Ann Intern Med 2013, 159:77–85.
102. Patrignani P, Filabozzi P, Patrono C. Selective cumulative inhibition of platelet thromboxane
production by low -dose aspirin in healthy subjects. J Clin Invest 1982, 69:1366–72.
103. Kain KH, Miller JWI, Jones -Paris CR, Thomason RT, et al. The Chick Embryo As An
Expanding Experimental Model For Cancer And Cardiovascular Research. Dev Dyn 2014,
243(2), 216 -243(2), 228.
104. Liu M, Scanlon CS, Banerjee R, Russo N, Inglehart RC, Willis AL, Weiss SJ, D’Silva NJ. The
Histone Methyltransferase EZ H2 Mediates Tumor Progression on the Chick Chorioallantoic

56
Membrane Assay, a Novel Model of Head and Neck Squamous CelCell Carcinoma. Transl
Oncol 2013, 6(3), 273- 6(3), 281.
105. Bader AG, Kang S, Vogt PK. Cancer -Specific Mutations In Pik3ca Are Oncogenic In Vivo.
Proc Natl Acad Sci U S A 2006, 103, 1475- 103, 1479.
106. Kue CS, Tan KY, Lam ML, Lee HB. Chick Embryo Chorioallantoic Membrane (Cam): An
Alternative Predictive Model In Acute Toxicological Studies For Anti -Cancer Drugs. Exp Anim
2015, 64:129- 138.
107. Ankamwar B, Lai TC, Huang JH, Liu RS, Hsiao M, Chen CH et al. Biocompatibility of
Fe(3)O(4) nanoparticles evaluated by in vitro cytotoxicity assays using normal, glia and breast
cancer cells. Nanotechnology 2010, 21:75102. doi:10.1088/0957- 4484/21/ 7/075102.
108. Kunzmann A, Andersson B, Thurnerr T, Krug H, Scheynius A, Fadeel B. Toxicology Of
Engineered Nanomaterials: Focus On Biocompatibility, Biodistribution And Biodegradation.
Biochim Biophys Acta 2011, 1810(3), 361- 1810(3), 373.
109. Cole JA, Yang VC, David AE. Cancer Theranostics: The Rise Of Targeted Magnetic
Nanoparticles. Trends Biotechnol 2011, 29(7), 323- 29(7), 332.
110. Park JH, Von Maltzahn G, Zhang L, Derfus AM, Simberg M, Harris TJ, Ruoslahti E, Bhatia
SN, Sailor MJ. Systema tic Surface Engineering Of Magnetic Nanoworms For In Vivo Tumor
Targeting. Small 2009, 5, 694–5, 700.
111. Ying E, Hwang HM. In vitro evaluation of the cytotoxicity of iron oxide nanoparticles with
different coatings and different sizes in A3 human T lymphocytes. Sci Total Environ 2010,
408:4475 –4481.
112. Schlachter EK, Widmer HR, Bregy A, Lo¨nnfors -Weitzel T ,Vajtai I, Corazza N et al.
Metabolic pathway and distribution of superparamagnetic iron oxide nanoparticles:in vivo
study. Int J Nanomed 2011, 6:1793–1800. doi:10.2147/IJN.S23638.
113. Villanueva A, Canete M, Roca AG, Calero M, Veintemillas -Verdaguer S, Serna CJ et al. The
influence of surface functionalization on the enhanced internalization of magnetic nanoparticles

57
in cancer cells. Nanotechnology 2009, 20:115103.
114. Xie J, Lee S, Chen X. Nanoparticle -based theranostic agents. Adv Drug Deliv Rev 2010 ,
62:1064 –1079.
115. Gallo J, Long NJ, Aboagye EO. Magnetic nanoparticles as contrast agents in the diagnosis and
treatment of cancer. Chem Soc Rev 2013, 42:7816–7833.
116. Kobayashi T. Cancer hyperthermia using magnetic nanoparticles. Biotechnol J 2011, 6:1342 –
1347. doi:10.1002/biot.201100045.
117. Lee EA, Yim H, Heo J, Kim H, Jung G, Hwang NS. Application of magnetic nanoparticle for
controlled tissue assembly and tissue engineering. Arch Pharm Res 2014, 37:120–128.
118. Peng XH, Qian X, Mao H, Wang A Y. Targeted magnetic iron oxide nanoparticles for tumor
imaging and therapy. Int J Nanomed 2008, 3:311–321.
119. Liu J, Flores GA, Sheng R. In -vitro investigation of blood embolization in cancer treatment
using magnetorheological fluids. J Magn Magn Mater 2001, 225:209–217.
120. Gupta AK, Naregalkar RR, Vaidya VD, Gupta M. Recent advances on surface engineering of
magnetic iron oxide nanoparticles and their biomedical applications. Nanomed (Lond) 2007,
2:23–39.
121. Ribatti D. The chick embryo chorioallantoic membrane as a model for tumor biology. Exp Cell
Res 2014, 328:314–324.
122. Buteică AS, Meșină M, Mîndrilă B, Mîndrilă I. In vivo models combination for B16 murine
melanoma study. Rom J Funct Clin, Macro–Microsc Anat Anthropol 2014, 13:143–147.
123. Chouly C, Pouliquen D, Lucet I, Jeune J, Jallet P. Development of superparamagnetic
nanoparticles for MRI: effect of particle size, charge and surface nature on distribution. J
Microenc apsul 1996, 13:245–255.
124. Schlachter EK, Widmer HR, Bregy A, Lo¨nnfors -Weitzel T,Vajtai I, Corazza N et al.
Metabolic pathway and distribution of superparamagnetic iron oxide nanoparticles:in vivo

58
study. Int J Nanomed 2011, 6:1793 –1800. doi:10.2147/IJN .S23638.
125. Varna M, Ratajczak P, Ferreira I, Leboeuf C, Bousquet G, Janin A. In vivo distribution of
inorganic nanoparticles in preclinical models. J Biomater Nanobiotechnol 2012, 3:269– 279
doi:10.4236/jbnb.2012.322033.
126. Mihăiescu DE, Buteică AS, Neamțu J, Istrati D, Mîndrilă I. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles
behavior on chick CAM vasculature. J Nanopart Res 2013, 15:1–10. doi:10.1007/s11051- 031-
1857 -1.
127. Mîndrilă I, Buteică AS, Mihăiescu DE. Fe3O4/salicylic acid nanoparticles versatility i n
magnetic. J Nanopart Res 2016, 18:10 DOI 10.1007/s11051- 015-3318- 5.
128. Smolkova IS, Kazantseva NE, Makoveckaya KN, Smolka P,Saha P, Granov AM. Maghemite
based silicone composite for arterial embolization hyperthermia. Mater Sci Eng, 2015, C
48:632 –641. doi:10.1016/j.msec.2014.12.046.
129. Baxter GJ, Lawrence JR, Graham AB, Wiles D, Paterson JR. Identification and determination
of salicylic acid and salicyluric acid in urine of people not taking salicylate drugs. Ann Clin
Biochem 2002, 39: 50–55.
130. Pathi S, Jutooru I, Chadalapaka G, Nair V, Lee SO, Safe S. Aspirin inhibits colon cancer cell
and tumor growth and downregulates specificity protein (Sp) transcription factors. PLoS ONE
2012, doi:10.1371/journal.pone.0048208.
131. Satchell SC, Braet F. Glomerular endothelial cell fenestrations:an integral component of the
glomerular filtration barrier. Am J Physiol Ren Psysiol 2009, 296:947–956.