Introducere … …2 [603897]

1
CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………… ………………………..2
CAPITOLUL I . Tipologia consumului …………………………………………… ………………………..3
1.1.Evoluție istorică ……………………………………………………… ..…………………3
1.2.Concept . Definiție și structură ……….………………………………… .……………….5
1.3. Forme ale consumului ……………………………………………………………….. ……………………….7
1.4. Trăsături ale consumului în România …………………………………………………………………..10
1.5. Consumul și consumatorii în macroeconomia românească …………………………….16
CAPITOLUL II. Analiza consumului la nivelul economiei naționale …………………25
2.1. Înclinația spre consum ………………………………………………………………………………………25
2.2.Corelația dintre venituri și cheltuieli ……………………………………………………26
2.3.Funcția de consum de tip keyneasian ……………………………………………………………………26
2.4.Bugetul de familie ……………………………………………………………………………………………..27
2.5.Evoluția cheltuielilor pentru consum ……………………………………………………………………28
2.6. Responsabilitatea consumului …………………………………………………………………………….31
2.7.Tendințe de economie a consumului din perspectiva de zvoltării durabile …………………36
CAPITOLUL I II. Consumul unei familii. Studiu de caz ………………………………39
3.1. Factori educaționali în consum ……………………………………………………………………………40
3.2.Coșul lunar de cumpărături al unei familii din România …………………………………………41
Concluzii și recomandări …………………………………………………………………………………..49
Bibliografie ………………………….. ………………………………………………………………………….51

2
Introducere

Evolu ția consumului privat în România a cunoscut transformări economice, sociale și
politice importante, cu efecte pe mai multe planuri . Perioada de după revoluție a avut
efecte asupra mediul ui economic și au condus la noi direcții de dezvoltare. A derarea la
NAT O în anul 2004 și la UE 2007 au adus cu ele noi provocări . O influență asupra
factorului economi c și social , deci și a consumului, au avut și criza economică sau cea
politică, care au amplificat tranziția , deja anevoioasă , spre capitalism.
Calitatea vieții în ț ara noastră, așa cum rezultă din studiile efectuate de specialiști
în domeniu, de anumite statistici întocmite de -a lungul timpului , unele superficiale, pot
creea confuzii prin diferențele relevate, mai ales sub aspectul cifrelor lansate în diverse
studii sau sondaje, așa încât menirea acestei lucrări este accea de a se apropia cât mai
obiectiv de realitate .
În acest context, studiul de față își propune să aprofundeze, cu ajutorul specialiștilor
din domeniu și cu statistici credibile și apolitice, să contruiască o imagine cât mai clară
asupra evoluției consumului privat și a tendințelor acestuia, sub aspect pluridisciplinar .
Comportamentul consumatorului și comerciantului manifestat într -o economie de
piață , pe baza condițiilor existente la un moment dat, creează influență asupra mediului
economic prin dinamica prețurilor , a veniturile, a informațiilor la care au acces, la o
autoeducație în acest sens . În acest mod, procesul de luare a deciziilor va fi unul asumat,
bazat pe cunoaștere.
Lucrarea de față își propune c ercetarea îndeosebi a comportamentului consumatorului
și presupune o abordare pluridisciplinar, care au la bază studii macroe conomice,
psihologice, sociologice , de economie politică, dezvoltare durabilă, antropologice, dar
și altele conexe.
Datorită apariției de noi factori care influențează direct comportamentul
consumatorilo r, dar și pe seama schimbărilor provenite chiar de la aceștia odată cu
formarea noilor generații de consumatori, voi încerca să evidențiez caracterul dinamic al
comportamentului acestora .

3
CAPITOLUL I . Tipologia consumului

1.1.Evoluție istorică
Consumul p rivat în România comunistă reprezintă cu totul altceva decât ce a devenit
în zilele noastre.
În perioada ante -decembristă politica în acest domeniu era una strictă, bazată pe
raționalizare, principiu politico -economic care urmărea creșterea economică a României.
Însumarea efectelor datorate s căderilor de venituri nominale cu cele ale măsurilor ce au
afectat și puterea de cumpărare a acestora , a dus la o reducere drastică a consumului. În
acest mod, s-au luat măsuri de livrare exclusiv la export a unei largi game de mărfuri
alimentare și nealim entare. Oamenii erau convinși că multe sortimente de
mărfuri/produse alimentare care, până la un anumit moment, se găseau în orice
magazine , nu s -ar mai produce în țară, iar importul era limitat, tot ca politică de țară. In
scop economic, s ortimentul aces tor mărfuri nedisponibile consumului intern s -a lărgit
treptat.

Fig. 1.1. Programul științific de alimentație rațională în România socialistă, 1987.
Sursa: https://www.stiri -extreme.ro

4
Ceva mai recent, î n anul 2003, un studiu1, efectuat în opt ță ri europene (Italia, Franța,
Germania, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Belgia si Rusia) arată că, în general,
consumatorul este în primul rând interesat de senzația de satisfacția pe care o poate conferi
achiziționarea unui produs/serviciu , 82 % dintre consumatorii întrebați fiind de acord cu
această afirmație2.
Evolutia preturilor raportate la diferite perioade de timp, la unele produse de consum
în comparație cu alte orașe din lume indică valori după cum urmează :

Fig. nr . 1.2. Evolu ția prețurilor la unele produse de consum uzual în comparație cu alte orașe din lume ,
raportate la diferite perioade de timp. Sursa : https://www.profit.ro

1 CETELEM în colaborare cu Research Internațional, Studiu 2003
2 Studiu Research Internațional, 2003

5
Un raport recent efectuat cu privire la achiziția de alimente de zi cu zi arată că p rețurile
acestora au crescut cu 4% anul trecut . Cel mai mult s -au scumpit ouăle, cu aproape 44%,
în timp ce untul s -a scumpit cu circa 23% și laptele și produsele lactate cu 4,6%. Prețurile
volatile ale alimentelor din grupa legume, fructe, ouă vor înregistra o dinamică a nuală
de 5,3% la finele anului curent (+1,5 puncte procentuale, față de prognoza anterioară),
potrivit estimărilor BNR, care prognozează o rată anuală a inflației de 3,5% la sfârșitul
lui 2018.3

1.2. Concept. Definiție și structură

Pentru a înțelege conceptul este nevoie de o structurare. Astfel, după locul acestuia în
evoluția societății se poate distinge4:
– consumul intermediar, definit prin valoarea bunurilor și a serviciilor consumate în
cursul unei perioade, în procesul concret de producț ie. Această presupune încorporarea
unor bunuri existente pentru a creea alte bunuri. Spre exemplu folosirea materiilor prime
la confecționarea unor produse. Sau situația unor bunuri care vor fi distruse complet
penntru utilitatea unui scop. Aici se încadre ază bunurile consumabile cum ar fi
combustibilii5.
– consumul final , prive ște valoare a sevic iilor sau a bunurilor dintr -o gospodă rie, sau ca
unitate administrativ ă. În acesta categorie se pot grupa indivizii si gospodă riile, dar
totodată si unitatile publi ce.
Structura consumului6

3https://www.profit.ro
4http://www.stiucum.com/economie/economie -comerciala/Consumul -consumatorii -si-socie34223.php ,data
accesării 25.06.0218.
5Mihut, Ioan; Pop, Marius , Comportamentul si protectia consumatorului , Universitatea Independenta “Dimitrie
Cantemir, Cluj Napoca, 1995, p. 95

6
În funcț ie de tipul produselor implicate î n procesul sau de realizare, consumul se poate
structura pe patru mari grupe:
– produse alimentare;
– nealimentare;
– energie ;
– servicii.
O altă grupare este generată de durata de viață a produselor. Aceasta grupare cuprinde:
1. consumul de bunuri cuutilizare indelungată – de exemplu aparate casnice ș i
elctrocasnice.
2. bunuri semidurabile – cum ar fi cele care se degradează î n timp, sau prin degradare
naturală indelungată , ori prin transformare, cum sunt : articole de imbracăminte ș i diverse
obiecte casnice, sau obiecte de industrie ( cele din sticlă )
3. bunuri nondurabile – sau de alterabil itate sau degrabilitate imediată :
– produse alimentare (de toate felurile, neconservate) ;
– produse d e întreținere (detergenți, săpunuri);
– produse destinate igienei și sănătății (cosmetice, medicamente);
– produse auxiliare in consum (chibrituri );
– produse energetice (co mbustibili ).
4. servicii – reprezintă cheltuieli referitoare la: reparaț ii, activitati de consum -cafenele ,
servicii de transport în comun, telecomunicaț ii, intretinerea diverselor obiecte.
Noțiunea de consum reprezintă astfel partea din venit cheltuită pentru cumpărări de
bunuri materiale și servicii care părăsesc sfera producției, destinate s atisfacerii directe a
trebuințelor personale ale populației și trebuințelor generale de consum ale societății.
Consumul reprezintă folosirea bunurilor economice achiziționate de către
gospodării, administrații publice și alți agenți economici, pentru satis facerea unei nevoi
personale sau colective, folosire prin care bunurile se distrug.

7
Există mai multe modalități de abordare și analiză economică a consumului. Acesta
poate fi considerat:

– act al activităților economice;
– scop final sau nevoie umană satisfăcută;
– indicator al nivelului de trai al unei societăți.
Satisfacerea necesităților umane are loc prin consum.
În acest mod, se recunoaște utilitatea produselor și serviciilor, utilitatea factorilor de
producție consuma ți și, în acest mod, se conferă dreptul la recompensarea celor care au
contribuit la producție pentru valoarea adusă la crearea lui.
Consumul acționează direct asupra producției, determinând reluarea neîntreruptă a
unui ciclu, creează o repetiție în care s e îmbunătățeste mereu sub toate aspectele. Practica
arată că societățile în care consumul a crescut în strânsă legătură cu producția, au
cunoscut și ritmuri înalte de creștere economică, au dezvoltat tehnologii su au creat mâna
de lucru specializată.
Urmar e a scăderii consumului se produce scăderea producției, crește numărul șomerilor
și a capacităților de producție nefolosite, se creează, cu alte cuvinte, un dezechilibru în
lanț care afectează economia.

1.3. Forme ale consumului

Consumul, ca etimologie, reprezintă un act de distrugere a bunurilor, sau a
serviciilor. Consumul se împarte în două tipuri7 :
– consum final care reprezintă utilizarea de bunuri și servicii aflate în stadiul final de
producție, în vederea satisfacerii directe a cerințelor indivizilor;
– consum intermediar care reprezintă utilizarea bunurilor sau serviciilor marfă, care sunt
distrus e într -un proces de producție, în vederea creării altor bunuri respectiv servicii.

7 Băbăiță, I., Silași, G., Duță, A., Imrescu, I. – Macroeconomie, Editura Mirton, Timișoara, 2003, p. 83

8
În funcție de anumite criterii8, consumul personal are mai multe forme:
– consum material, adică produse mat eriale: alimentare -nealimentare;
– consum nematerial, adică servicii le.
După durata consumului putem discuta de:
– consum propriu – zis, adică de folosință curentă;
– consum de bunuri de folosință îndelungată .
Indicatorul care reflectă nivelul mediu al consumului de bunuri ma teriale și servicii
este consum ul pe locuitor. Ace sta se determină prin raportarea consumului total, pe
grupe de produse și produse principale, dintr -o anumită perioadă, la numărul mediu al
populației unei țări.
Mărimea consumului de bunuri materiale și servicii pe individ, socio -grupuri și pe
totalul pop ulației se exprimă prin costul vieții. Nivelul costului vieții depinde de mărimea
cheltuielilor curente efectuate într -un an, pentru procurarea de bunuri alimentare,
nealimentare și servicii necesare consumului populației.
Mărimea cheltuielilor curente dep inde de :
– cantitățile de bunuri materiale și servicii achiziționate (q)
– nivelul prețurilor și tarifelor practicate pentru aceste bunuri economice (p)
Evoluția costului vieții9 se exprimă prin indicele cos tului vieții (ICW), care relevă
modificarea medi e a prețurilor bunurilor materiale și tarifelor la se rviciile utilizate de
populație :
ICW = q1 x p0
Dacă indicele costului vieții este în scădere, crește nivelul de trai, iar dacă indicele
costului vieții este în creștere, nivelul de trai scade.
Pentru cunoașterea costului vieții, a puterii de cumpărare și a nivelului de trai se
utilizează bugetele de familie. Acest ea reprezintă un sistem de evidență prin care se
înregistrează sistematic și cronologic ( perioadă de referință de un an ) veniturile du pă
natura lor (din muncă, din surse bugetare), iar cheltuielil e de consum după destinația lor :
hrană, îmbrăcăminte, locuință10.

8 https://biblioteca. online /data accesării: 24.06.2018
9 Bărbulescu C, Gavrila T., Economia și gestiunea consumului, Editura Economică 1999, p. 68
10Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005

9
Mărimea cheltuielilor destinate consumului personal depinde de o serie de factori
obiectivi și subiectivi.
Factorii obiectivi sun t :
a. nivelul și dinamica veniturilor;
b. modificările neprevăzute care afectează prețul diferitelor elemente de capital fix și
capital circulant;
c. modificarea așteptărilor în ceea ce privește raportul dintre cheltuielile de consum
prezente și viitoare ;
d. modificarea politicii fiscale antrenează înclinația spre consum ;
Factorii subiectivi sunt :
a. dorința oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situații neprevăzute ;
b. constituirea de rezerve bănești pentru asigurarea bătrâneții ;
c. dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele acțiuni
(proiecte de afaceri) ;
d. instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viață ;
e. senzația de independență și de libertate de mișcare pe seama existentei unei
sume bănesti mari econom isite;
f. dorința de a lăsa avere moștenitorilor ;
g. manifestarea la unele persoane a zgârceniei, concretizată în diminuarea
cheltuielilor de consum curent.
Pentru marea majoritate a populației, nevoile sau pretențiile avute depășesc
disponibilitățile băne ști, motiv pentru care unii renunță la ele , ori la o parte din ele, sau
să amâne pe altă dată satisfacerea lor. Intrinsec , consumatorul compară utilitatea bunului
la care renunță cu utilitatea bunului pe care este interesat să și -l procure. El va lua
hotăr ârea numai în momentul în care va considera că utilitatea bunului la care renunță
este inferioară utilității /nevoii bunului care urmează a fi procurat11.
Corespunzător legii distribuirii cheltuielilor, atingerea maximului de satisfacție
se poate realiza numai în condițiile în care utilitățile finale ale ultimelor bunuri
consumate, din fiecare categorie de cheltuieli destinate consumului sunt egale. Fiind î n
posesia unui anumit venit bine stabilit, consumatorul, va încerca să -și procure bunurile

11 Iordache, S., Lazăr, C. – Curs de economie politică, Editura Economică, București, 1999, p. 124

10
și serviciile care îi produc maximum de satisfacții sau a căror achiziție a fost determinată
de cele mai stringente nevoi. De aceea , una dintre cele mai acute constr ângeri căreia
consumatorul trebuie să -i facă față este constrângerea bugetară.

1.4. Trăsături ale consumului în România

Primul panel al Marketing Research Conference 2016 a adus în discuție noi trenduri
de consum și tipologiile de consumatori. Astfel, s-a discutat despre trenduri în shopper
marketing și caracteristicile noului proces decizional de cumpărare, iar specialiștii12 .
Aceștia au discutat despre tipologiile de consumatori identificate prin studiile derulate
de agențiile din domeniu în cadrul că rora lucrează.
Studiul s -a făcut pe un eșantion de 980 de respondenți, cu vârste cuprinse între 18 –
64 ani, specialiștii discutând despre tendințele românilor de redefinire a valorilor și
despre patru tipologii de consumatori: pesimiști resemnați, vânători de chilipiruri,
optimiști pragmatici sau cheltuitori îndrăzneți. Studiul a fost realizat prin metodă CAWI,
pe baza online Novel Research, în perioada 23 aprilie – 3 mai 201313.
Aflăm astfel că peste 70% dintre aceștia tind să evite companiile care nu au principii
morale (38% consideră că enunțul “Evit companiile care nu au principii morale” li se
potrivește în totalitate, iar 40,6% dintre respondenți consideră că li se potrivește într -o
anumită măsură).
În ceea ce privește responsabilitatea socială , 71,3% dintre cei intervievați consideră
că companiile mari au o influență semnificativă asupra politicilor guvernamentale
comparativ cu populația, 66,4% cconsidera că sume importante de bani sunt concentrați
în mâinile a doar câtorva oameni, 59,2% cred c ă companiile mari își realizează profitul
pe cheltuiala comunității și a cumpărătorilor, iar 48,6% cred că există norme pentru cei
bogați și alte norme pentru ceilalți.
În ceea ce privește atitudinea respondenților față de brandurile globale în comparație
cu cele românești, cercetarea a evidențiat faptul că 92,2% dintre respondenți preferă

12 Marian Marcu (Managing Partner, Novel Research ) si Alexandru Dincovici (Senior Qualitative Researcher &
Market Anthropologist, Brennan Research & Consultants )
13 https://www.novelresearch.ro , data accesării 29.06.2018

11
produse românești ori de câte ori au posibilitatea, 48,1% au o atitudine mai puțîn
favorabilă în comparație cu brandurile sau produsele globale și 25,5% evita produsele ș i
serviciile companiilor multinaționale14.
Fig 1.3 . Procent cheltuit din venitul lunar pe alimente și băuturi în România . Sursa :analizeeconomice.ro

Se observă și faptul că respondenții sunt dispuși să facă reclamații atunci când sunt
nemulțumiți de un produs sau un servicii achiziționat: 27% declara că fac reclamații
foarte des și 23,7% că fac mai des că înainte (în timp ce 28,2% dintre respondeni fac
reclamații la fel că înainte, 17,1% rar sau deloc și 4,1% mai rar că până acum).
Pe baza acestor date, specialistul15 precizează că se observă că “recesiunea pune încă
presiume pe stilul de viață al consumatorilor și că atributul “internațional” încetează să
mai fie cheia succesului unui brand. În plus, consumatorul simte că poate reacționa prin
alegerile pe care le face. Schimbările sunt produse și de evoluția tehnologică. Se observă

14 https://www.novelresearch.ro , data accesării 29.06.2018
15 Marian Marcu (Managing Partner, Novel Research)

12
astfel că perioada 2009 -2011 a fost marcată de pierderea încrederii consumatorilor, care
deveneau mai precauți, în perioada 2012 -2014 se manifestă fenomenul de redefinire a
valorilor, iar după 2015 urmează perioada de consolidare a atitudinilor, toate influențate
de noile tehnologii și medii de comunicare ”16.
Acesta a prezentat si 4 tipuri de consumatori romani evidentiati de studiul Novel
Research17:
Pesimistul resemnat (22,6%) este consumatorul caracterizat disponibilitatea de a
renunta la confortul propriu, la a repara anumite bunuri, a acceptă un produs nou doar
dacă acesta este la promoție și este înclinat să nu răspundă pozitiv vis -a-vis de b randurile
și produsele g lobale.
Vănătorul de chilipiruri (24,9%) va urmări prețul mic al produselor românești, va
avea preferințe pentru longevitatea produselor în detrimentul cantitățîi, va stă drept când
drepturile ii sunt încălcate și n u va face achiziții din impuls.
Optimis tul pragmatic (26,7%) este acel consumator care va urmări să achiziționeze
un anumit confort la un preț fair, care va caută valoare și care este dispus să renunțe la
cantitate solicitând valoarea, când va consideră c ă încrederea i -a fost înșelată.
Cheltuit orul îndrăzneț (25,8%) este tânărul care are bani, și care va preferă branduri
și produse globale. Acesta va face achiziții după impuls și care preferă să înlocuiască un
produs decât să -l repare.

16 Citat preluat din : https://www.smark.ro , data accesarii : 29.06.2018
17 https://www.smark.ro , data accesarii : 29.06.2018

13

Fig. nr. 1.4: “Tânărul în România – Profil urban de marketing 2017” și YouBUS (studiu trimestrial ce vizează
tinerii de pna în 26 ani din mediul urban)
Sursa: https://www.smark.ro

Aceste 4 categorii de consumat ori au 6 dimensiuni aplicabile.
Prima dintre ele este concentrarea pe produs și ambalaj . Produsele și serviciile pentru
casă și grădina sunt preferate de pesimistul resemnat pe care îl interesează proportionarea
cantitățîi și valoarea în sine a produsului. Produsele locale vor intră în aria de interes a
vânătorului de chilipiruri, interesat de cantități mici, de calitate și de valoarea brandului.
Optimistul pragmatic va caută confortul, va caută și valoriza tot ce este nou. Cheltuitorul
îndrăzneț pune accent pe viață socială, așa încât pune acc ent pe brand și este globalist.
Dacă discutăm de as pectul mobile shopping observăm că pesimistul resemnat nu este
tentată de experiențe noi, deci tehnologia ve ieși din aria să de interes, în schimb, sub
acest aspect, interesul va reveni vânătorului de chilipiruri, care consideră că în acest mod
poate econ omisi timp, bani, resurse. Sub perspectiva optimistului pragmatic tehnologia
cconsidera el că îl va ajută în situațîi legate de serviciu. Cheltuitorul îndrăzneț vede

14
tehnologia că pe o sursă de entertainment, și este privit că făcând parte din identitatea
lui.
În topul motivelor pentru care respondențîi la acest studiu utilizează tehnologia se află
faptul că ii ajută să găsească informații (96,2%) și să mențînă cont actul cu familia sau
prietenii.
A treia categorie de consumatori se referă la second screen , fiind necesar că
„brandurile să își adapteze comunicarea la stilul de viață al consumatorului actual în ceea
ce privește activitățile pe care le face în timp ce se uită la televizor. Studiul a evidențiat
faptul că 50,3% dintre respondenți obișnuiesc să vor bească la telefon sau cu persoanele
din jur în timp ce urmăresc un program TV, 38% citesc știrile pe internet (știri care nu
au legătură cu emisiunea), 33,3% interacționează cu alții pe Facebook, Twitter,
Messenger despre alte lucruri în afară de cele disc utate la televizor, 30,3% caută pe
internet informații despre emisunea pe care o urmăresc și 21,7% discuta pe Facebook,
Twitter sau Messenger despr e emisiunea pe care o urmăresc.
Pe categorii de consumatori, se observă că pesimistul resemnat se uită doar l a
televizor, fără să facă alte activități care implică dispozitivele, în timp ce vănătorul de
chilipiruri caută pe internet informații, interacționează cu prieteni pe rețelele de
socializare sau schimbă SMS -uri cu prieteni care urmăresc aceeași emisiune. O ptimistul
pragmatic vorbește la telefon sau cu persoanele din jur, iar cheltuitorul îndrăzneț citește
știri pe internet (care nu au legătură cu emisiunea), caută informații pe internet despre
emisiunea pe care o urmărește, interacționează cu alții pe rețel ele de socializare sau
schimbă SMS -uri cu prietenii în legătur ă cu emisiunea la care se uită.
O altă dimensiune este word of mouth , iar studiul evidențiază faptul că 8,6% dintre
respondenți au încredere în publicitate, 57,5% în persoane cu expertiză în dom eniu și
76,2% în prieteni care au utilizat pr odusul sau serviciul respectiv.
Comunicarea personalizată este cea de -a 5-a dimensiune și la întrebarea “Îți place să
primești mesaje personalizate (scrisori, SMS, e -mail) despre produse și servicii?”, 58,9%
dintre respondenți au răspuns afirmativ. Cei mai dornici să primească mesaje
personalizate se arată cheltuitorii indraznet i (65,7% dintre ei declara că le place să
primească astfel de masaje). Ei sunt urmați de vânătorii de chilipiruri (62,4%)”18.

18 Citat preluat din : https://www.smark.ro, dată accesării : 29.06.2018

15
Brandurile n u trebuie să nu uite nici de social media . Despre Facebook aflăm că este
utilizat de 88,2% dintre respondenți pentru a află ce fac prietenii, de 65,5% pentru a
interacționa cu amici și de 43% dintre respondenți pentru a vedea ce reclame, oferte sau
noutăți au apărut. 36,7% dintre respondenți declara să intră pe Facebook pentru a poștă
conținut video, foto sau text, iar 23,2% dintre respondenți intră pe Facebook pentru a
interacționa cu brandurile care le plac. În plus, studiul a evidențiat faptul că peste 6 0%
dintre respondenți intră pe F acebook cel puțin o dată pe zi.
În ceea ce privește consumul tinerilor, se constată că aceștia achiziționează produse
de îngrijire personală, „85% dintre respondenți au consumat astfel de produse, în vreme
de 67% au și făcut astfel de achiziții. Alexandru oferă și 4 ipoteze care să explice aceste
diferențe: produsele de ingrjire personală au o durata de viață mai mare de 30 zile,
consumul lor e restrâns de obicei la cadrul privat și se transformă rareori în indicatori de
status, grijă tinerilor se îndreaptă spre ceea ce intră în corp nu spre ceea ce rămâne la
suprafață lui, au preferințe bine determinate pentru anumite branduri, care permit
delegarea actului de cumpărare.
Alte categorii de produse vizate de studiu au fost alimentele (66% consumate vs. 58%
consumate vs. 58% cumpărate) și dulciurile sau snacks -urile (63% consumate vs. 58%
cumpărate )”19.
Se constată că tinerii sunt chiar implicați în cumpărături și că influențează deciziile
sub acest aspect în cadrul familiei.
Atunci când se pune problema de a numi un brandul preferat pentru diferite categorii
de produse, aceștia pot întâmpină dificultăți. Spre exemplu nu au știut sau au ales să nu
numească un brand preferat pe mărcile de biciclete (73% dintre ei), sau tablete (58%) și
articolelor de îmbrăcăminte (52%). Totuși, doar 4% dintre respondenți nu au știut sau nu
au vrut să aleagă un brand preferat pentru pastă de dinți, 5% pentru telefoane mobile și
7% pentru telefonia mobilă.
Presupunerile care pot fi relevate pentru a înțelege de ce tinerii sunt reticenți atunci
când trebuie să numească o marca preferată de îmbrăcăminte sunt mai multe: pentru
hainele de stradă nu contează marca, iar hainele sport trebuie să fie cool mai degrabă
decât să poarte o marca anume.

19 Citat preluat din : https://www.smark.ro , data accesarii : 29.06.2018

16
În ceea ce privește tabletele, acestea sunt “ nice to have”, dar încă departe de “ must
have” la tineri. Se mai observă că „brandurile românești de tablete sunt aproape
inexistente în rândul tinerilor, cu toate că au o cota de piață importantă. În cazul tabletelor
piață e încă necunoscută, cu toate că informațiile sunt disponibile, nevoia este mică
pentru că se suprapune că utilizare peste alte dispozitive, iar comunitățile pentru care
chiar prezintă un interes nu sunt foarte numeroase: “ cool guys” și “geeks”.
În ca zul bicicletelor, cu toate că 48% dintre tinerii intervievați dețin o bicicletă, 72%
au ales varianta “nu știu/nu răspund” atunci când au fost rugați să aleagă brandul preferat.
În plus, 10% dintre respondenți au ales “mountain bike”, care nu este o bicicl etă, ci o
subcategorie a acestui produs, observându -se astfel că funcția parazitează brandul”.
Se constată deci că tinerii au un comportament dinamic, iar pentru a putea anticipa și
înregistra schimbarea, este nevoie de studii longitudinale20.
1.5. Consumul și consumatorii în macroeconomia româneasc ă
Produsul intern brut21 reprezintă un indicator macroeconomic reprezintă valoarea de
piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, ce sunt produse în toate
ramurile economiei pe o perioadă de referință de un an. Acest a se poate calcula și la nivel de
regiune sau localitate.
Produsul intern brut măsoară următoarele :
– venitul total din economie;
– cheltuielile tot ale pentru bunuri și servicii într-o economie.
Gospodăriile cumpără bunuri și servicii de la companii , iar acestea folosesc veniturile
din vânzări pentru a plăti salariile angajaților , chiriile către proprietarii bunurilor închiriate și
profituri către proprietarii companiilor cu care are relații de business . Astfel, PIB este egal c u
totalul cheltuielilor efectuate de firme pe pia ța de producție.

20 Citat preluat din : https://www.smark.ro , data accesarii : 29.06.2018
21 https://ro.wikipedia.org , data accesarii : 30 .06.2018

17
Economiști au împă rțit termenul de consum general22 în două părți sunt: consumul
privat și cheltuielile sectorului public. Două avantaje ale împarțirii consumului total în acest
mod în teoria macroeconomică sunt:
– consumul p rivat este o preocupare centrală a economiei bunăstă rii. Investițiile private
și subdiviziunile comerciale ale economiei sunt direcționate ultimativ ( în curentul principal al
modelelor economice) înspre creșterea pe termen lung a consumului privat ;
-deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate
fi considerat exogen23, astfel încât diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi
considerate ca făcând parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomie.
a) PIB nominal și PIB real24.
PIB nominal Producția de bunuri și servicii evaluată îm prețuri curente.
PIB real Producția de bunuri și servicii evaluată în prețuri comparabile.
Deflatorul PIB O reprezintă măsură a nivelului prețurilor calculată ca raport între PIB nominal
și PIB real, înmulțit cu 100.
b) PIB potențial și PIB efectiv
Producția potențială – ori PIB potențial , sau producția care asigură ocuparea deplină a
mâinii de lucru – nu este un număr fi x, ci crește în timp. Această creștere reflectă atât creșterea
volumului disponibil de muncă și capital, cât și creșterile de productivitate ale acestor factori
de producție.
Astfel, la nivel macroec onomic, venitul va fi consumat sau economisit.
Matemati c25:

22 John Maynard Keynes , Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor , 2008 , p. 126
23 Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005
24 http://www.stiu cum.com , data accesării: 30 .06.2018
25 https://conspecte.com , data accesării 08.06.2018

18
V = C + E
V – venitul national
C – consumul
E – economisirea
Ansamblul economiilor realizate se transformă în totalitate la nivelul economiei
naționale în investiții, care sunt utilizate pentru sporirea capacității de producției și a
producției înseși. Acest fenomen reprezintă transformarea economiilor în bunuri capital
(acumularea capitalului)26.
Partea din venit consumată poartă denumirea de rată medie a consumului sau
înclinație medie a consumului și s e calculează astfel :
c = C/V
Rată marginală a consumului sau înclinația marginală spre consum reflectă modificarea
consumului că urmare a modificării venitului.
c’ = ΔC/ΔV
Rată medie a economisirii (înclinația medie spre economisire) exprimă partea din venitul
național (sau disponibil, după caz) necon sumat.
s = S/V
Rată marginală a economisirii sau înclinația marginală spre economisire descrie evoluția
economisirii la modificarea cu o unitate a venitului disponibil (sau național, în cazul în care
nu se iau în calcul existența altor componente ale econo miei naționale decât cel sectorul
productiv și agenții economici consumatori).
s’ = ΔS/ΔV
Înclinațiile medii și marginale ale consumului și economisirii sunt subunitare și pozitive
(întrucât nici consumul nici economisirea nu sunt, de regulă, mai mari decâ t venitul).
De asemenea,

26 Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005

19
c+s =1 și c’+s’ = 1
În concepția acestei construcții teoretice, consumul este funcție de venit:
C = f (V)
C(V) = C0 + c’ V
În cazul în care venitul este nul este necesar un consum minim al agenților economici fără
de care nu își p ot continuă activitatea. În aceste condiții rată marginală (înclinația marginală)
a consumului este inferioară înclinației medii și funcție descrescătoare de venit.

Figura nr.1.5 . Evoluția consumului ș i economisirii
Parte a din venit car e nu este consumată reprezintă economisirea27. Aceasta mai
este interpretată și ca un consum amâ nat. În ge neral, veniturile au destinații precum :
cumpărarea de bunuri și servicii finale (consum), cumpărarea de bunuri pentru producție
(investiții), achiziția de active financiare (plasamente), și păstrarea monedei
(tezaurizare). Ultimele trei destinații constituie direcțiile de utilizare a economiilor.
Economisirea creativă28 este cea pe baza căreia se achiziționează bunuri și servicii pentru
producție (și vor genera ven ituri viitoare).

27 https://conspecte.com , data accesării 08.06.2018
28 John Maynard Keynes , Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor , 2008, p. 126

20
Investițiile constituie, în accepțiunea lui J.M. Keynes29, actul economic
fundamental care determina creșterea capacității de producție și deci, creșterea venitului.
Investițiile efectuate într -o economie națională constituie un ansamblu de active de
producție nou create, într -un interval determinat de timp. Acestea determina creșterea
producției în intervalele viitoare de timp.
Relația dintre creșterea producției și creșterea investițiilor într -o economie
națională este reflectată de multiplicatorului investițiilor (k). Datorită efectului de
multiplicare, o creștere a investiției determina creșterea mai importantă a producției, a
veniturilor și deci, într -o perioada ulterioară, a consumului.
Multiplicatorul investițiilor este dat de creșterea nivelului producției (veniturilor)
determina de creșterea investițiilor cu o unitate.
K= ΔV/ΔI
Cum
ΔI = ΔV – ΔC
rezultă că:
k = ΔV/ΔV -ΔC
K = 1/ 1 –ΔC/ΔV = 1 / (1 -c’)= 1/s’
Multiplicatorul investițiilor ia valori mai mari decât 1 (întrucât c’ și s’ iau valori între 0
și 1).
Multiplicatorul investițiilor arată deci, că, cu cât este mai mare înclinația marginală
spre consum cu atât efectul inv estițiilor este mai mare. Însă, în aceste condiții, partea
economisită va fi redusă, reducându -se astfel posibilitatea că în viitor investițiile să aibă un
nivel satisfăcător. Pe de altă parte, o înclinație spre consum redusă este echivalentă cu
economii m ai mari și transformarea acestora în investiții, dar creșterea venitului că urmare a

29 John Maynard Keynes , Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor , 2008 , p. 126

21
investițiilor efectuate va fi insuficientă. Așadar, într -o economie națională trebuie să existe un
echilibru între consum și economisire.
Investițiile, că premisa a creșterii unei economii naționale sunt influențate de mai
mulți factori:
– volumul economiilor; partea din venit care nu este consumată reprezintă principalul
izvor al investițiilor. Nu pot există investiții dacă o economie națională nu acumulează
(nu își amână consumul în vederea obținerii unei producții viitoare suplimentare și deci
a unor venituri viitoare);
– costul creditului; cu cât creditul este mai scump cu atât investițiile sunt mai reduse,
deoarece acestea trebuie să genereze venit uri mai mari pentru acoperirea costurilor
creditului;
– rată dobânzii;
– evoluția cererii de bunuri și servicii; evoluția cererii de bunuri și servicii determina, după
cum arată multiplicatorul, randamentul viitor al investiției prezente. V alorificarea mai
bună a bunurilor și serviciilor obținute în urmă investițiilor determina venituri mai mari
că urmare a eforturilor investiționale și deci reprezintă un stimulent pentru a investi;
– încrederea în viitor (așteptările agenților econ omici cu privire la cea ce se va întâmplă
în viitor); perspective favorabile într -un sector determina concentrarea resurselor de
investit către ramură sau sectorul respectiv.
Factorul important î n decizia de a investi este rata dobânzii. Când acesta
înregi strează un nivel scăzut, creditul este ieftin și se creează premise favorabile
învestirii. Totuși, această trebuie corelată cu rată profitului (și eficientă capitalului),
deoarece investitorul este constrâns să plătească dobânda din rezultatele procesului
productiv. Totodată, acesta are de ales între a investi și a plasa. În situația în care
randamentul plasamentelor (rată dobânzii) este mare, investitorul este descurajat să -și
asume riscul unei afaceri. Atunci când rată profitului este mai mare în raport c u rată
dobânzii economiile agenților economici vor fi investite.
Consumul agroalimentar este influențat de câțiva factori cum ar fi:

22
-caracteristicile sistemului de distribuție a produselor, precum și notorietatea unității
distribuitoare;
-totalitatea informațiilor și mesajelor, precum și particularitățile sistemului de comunicare
utilizat de către între prinderi, în legătură cu prezenț a pe piață a produselor agroalimentare
-nivelul unei anumite arii teritoriale, prețul produselor agroalimentare;
-factor i de natură socială: statutul social, familia, grupurile de apartenenta;
-factori de natură culturală: tradiții, obiceiuri, valori, credințe, norme care guverneaza
statutul oamenilor insocietate;
-factori de natură demografică: vârstă, sexul, starea civilă , numărul demembri ai unei
gospodării, mediul delocuit, naționalitatea, etnia.
Comportamentul de cumpărare al produselor agroalimentare, prezintă o serie de
particularități comparativ cu comportamentul de cumpărare manifestat față de alte categorii
de prod use de consum, unele dintre aceste aspecte particulare fiind specifice tuturor
categoriilor de gospodării, indiferent de caracteristicile social – demografice și economice
Cumpărările de produse agroalimentare sunt în mare măsură rezultatul unor decizii luate
spontan. Se apreciază că în proporție de 40 %30 cumpărările de produse agroalimentare sunt
rezultatul unui procesde reflectare, sunt programate anticipat, fiind făcute, în general, de
către ambii membri ai familiei. Restul cumpărăturilor efectuate, în proporție de aproximativ
60%,sunt rezultatul unor “necesități” spontane, determinate de senzațiile pe care
proprietatile senzorile ale produselor agroalimentare le declanșează la nivel individual. De
fapt, aceste cumpărări sunt rezultatul unor impulsuri, c eea ce sporește rolul pe care aspectul
exterior, precum și mirosul, gustul (îndeosebi în cazul unor cumpărări repetate) le au în
decizia de cumpărare31. Dincolo de acest comportament neprogramat, spontan, care ține în
primul rand de individ și de necesități le demoment ale acestuia, răspunzând într -o mică
măsură gusturilor, preferințelor si implicit necesităților gospodăriei, comportamentul de
cumpărare programat, răspunde în primul rând nevoilor membrilor gospodăriei. Nu se
exclude , nici în acest caz, impactul pe care s pontaneitatea îl are în decizia de cumparare,
programarea vizează îngeneral, categoria sau tipul produsului ce urmează a fi achiziționat,

30 sursă:”Agromarketing”,data accesării 28.07.2018
31 Manole Victor , Stoian Mirela, Agromarketing , Editura ASE, București, 2003 , p. 83

23
în schimb, alegerea sortimentului, a mărcii, este în general rezultatul unei decizii de moment
(a un ei evaluări rapide și a alegerii dintre mai multe alternative posibile) cu preponderență
în cazul produselor car e au caracter de noutate, pentru respectiva gospodă rie, sau atunci când
nu se poate vorbi de fi delitate față de o anumită marcă / sortiment.
În studiul realizat, în anul 2003, de către CETELEM în colaborare cu Research
Internațional, în opt tari europene (Italia, Franța, Germania, MareaBritanie, Spania,
Portugalia, Belgia si Rusia) a demonstrat că, în general, consumul constituie o plăcere, 82 %
dintre consumatorii intervievați fii nd de acord cu aceasta afirmație32.
Prețurile alimentelor au crescut cu 4% anul trecut . Cel mai mult s -au scumpit ouăle,
cu aproape 44%, în timp ce untul s -a scumpit cu circa 23% și laptele și produsele lactate
cu 4,6%. Prețurile volatile ale alimentelor din grupa legume, fructe, ouă vor în registra o
dinamică anuală de 5,3% la finele anului curent (+1,5 puncte procentuale, față de
prognoza anterioară), potrivit estimărilor BNR, care prognozează o rată anuală a inflației
de 3,5% la sfârșitul lui 2018.33

32 Studiu Research Internațional, 2003
33 https://www.profit.ro

24

Fig. nr. 1.6: Variația prețurilor la produsele agroalimentare 2017
Sursa : https://www.profit.ro

25
CAPITOLUL II. Analiza consumului la nivelul economiei naționale

2.1. Înclinația spre consum
Raportul dintre un anumit venit și cheltuielile pentru consum iau forma înclinației spre
consum, ca mărime medie sau marginală34.
a) Înclinația medie spre consum:
– reprezintă ca raport între consum și venitul disponibil; dacă venitul disponibil crește,
înclinația medie spre consum are tendința de scădere .
c" = C/Y
unde: c – înclinația medie spre consum; C
– cheltuielile de consum; Y – venitul.
b) Înclinația marginală spre consum:
– reprezintă raport ul dintre consumul adițional (AC) și sporul de venit disponibil (AY).
c’= AC/AY
unde: c' – înclinația marginală spre consum;
AC- sporul de consum; AY – sporul de venit,
adică consumul suplimentar real izat de o persoană atunci când primește un supliment
de venit.
Înclinația marginală reprezintă raportul dintre creșterea venitului și cheltuielilor
destinate consumului curent.
Înclinația ma rginală spre consum este o mărime pozitivă și subunitară (0< c'<1). În
mod normal, nu poate lua valori extreme (0 sau 1) majorându -se în raport cu fazele
ciclului economic: în perioada de creștere înclinația medie spre consum măsoară în jur
de 0,6 – 0,7, i ar în perioada de recesiune crește peste aceste valori .

34 Cuvântul marginal este folosit în întreaga teorie economică cu semnificația de cantitate sau valoare suplimentară
sau adițională.

26
2.2.Corelația dintre venituri și cheltuieli

Corelațiile dintre venituri și cheltuieli, poartă o denumire de specialitate , care au
încercat să particularizeze termenul. Astfel termenul de legități ale consumului , a devenit
des întâlnit în macroeconomie și nu numai .
Astfel, legea psihologică fundamentală, explică , de exemplu, că în situația în care
venitul va crește cu 10%, consumul va înregistra o creștere cu 5% și, reverso , dacă
venitul se diminuează cu 10% consumul se va micșora cu 5%.
Având în vedere faptul că veniturile cunosc o limitar e, fiecare familie sau individ
este preocupat să -și procure bunuri de consum personal care să -i dea m aximum de
satisfacție. De obicei , ce iși dorește consumatorul de pășește posibilitățile sale de
satisfacere . În situația aceasta, consumatorul va face anumite alegeri , renunțând la unele
dorințe.
În urma teoriei asigurării maximului de satisfacție, Engel a ajuns la concluzia: cu cât
o familie este mai săracă, cu atât ma i mare este proporția venitului ei cheltuit pentru
hrană și în urma creșterii venitului, cheltuielile pentru nevoi culturale și timp liber cresc
mai mult. Pornind de la un anumit nivel al venitului și pe baza unei anumite creșteri a
acestuia (15%), modific ările diferitelor articole de cheltuieli de consum vor înregistra
alte mărimi:
– pentru produsele alimentare vor spori într -o măsură mai mic ă (10%), reducându -se
corespunzător la totalul cheltuielilor de consum;
– consumatorii dovedesc că articolele de îmbră căminte și de încălțăminte vor crește
odată cu venitul (15%);
– în ceea ce privește cheltuielile pentru confortul ori recreere , acestea vor crește într-
o măsură mai mare decât crește venitul (cu 20%), mărind ponderea în total.

2.3.Funcția de consum de tip keyneasian
Funcția de consum se poate defini ca legătura funcțională venit – cheltuieli de
consum, pe de o parte, și dintre acesta și alți factori cu excepția venit ului, pe de altă parte.

27
Considerând consumul ca o funcție crescătoare de venit (unde c' >0), funcția de
consum are forma35:
C = c’Y + Co
unde: C0 – consumul autonom; c' – înclinația
marginală spre consum; Y – venitul disponibil
Ceea ce este definit ca autonom ține de factori de natură complexă , cum sunt
obceiurile individuale și specifice intr -o anumită măsură . Iar (c'Y) variază după venitul
disponibil și după înclinația marginală spre consum36.
2.4. Bugetul de familie

În multe țări, consumul gospodăriilor este studiat cu ajutorul bugetelor de familie. O
anumită categorie de oameni își țin o evidență cu ajutorul apilcațiilor moderne pr in
internet, sau completează o situație a veniturilor și cheltuielilor î ntr-un excel , cu un buget
și modul administrării lui. A ceastă modalitate nu este doar necesară, ci și utilă, ajutând
individul sa facă alegeri raționale. Cu alte cuvinte disciplinează.
Bugetul de familie reprezintă , pe lângă factorul de interes econom ic, și unul de
responsabilitate. Indivizii pot efectua însemnări prin care să urmărească, sistematic și
cronologic ( de obicei pe o perioadă de un an) veniturile după natura lor, ca sursă, iar
cheltuielile după destinația lor: îmbrăcăminte, alimente, plată utilități, etc .
Cheltuielile personal e diferă de la o națiune la alta , și de la o perioadă la alta. Cu
toate acestea, își păstrează o anumită regularitate după venit.
Deoarece cele legate de menaj sunt limitate, consumatorul își selectează trebuințele
de satisfăcut și compară utilitatea bunurilor . Acesta va încerca să atingă un nivel al
satisfacției max ime de consum , după ultimele bunuri consumate din fiecare grupă de
nevoi sau trebuințe , respectiv din fiecare categorie de cheltuiel i37.

35 Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005
36 Funcția arătată se referă la valori anuale sau trimestriale și se verifică pe ter men scurt
37 Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005

28
2.5. Evoluția cheltuielilor pentru consum
În general, evoluția cheltuielilor pentru consum, prezintă unele tendințe precum :
– cheltuielile pentru consum alimentar, diversificării structurii și al îmbunătățirii
calității lor, cresc într -o măsură mai mică decât venitul și își reduc ponderea de la
40% la 20%;
– cheltuielile cu îmbrăcămintea, încălțămintea și accesoriile cresc, și ele, într-o măsură
mai mai mică decât venitul și își reduc ponderea de la 20% la mai puțin de 10%;
– cheltuielile cu serviciile – mai ales cele care se referă la locuință și confort – au
cunoscut o creștere mai mare comparativ cu cea a veniturilor; dacă ne referi m la
transporturi și comunicații , ponderea cheltuielilor a crescut până la aproape 17%.
În țările slab dezvoltate și în curs de dezvoltare, dinamica și structura cheltuielilor de
consum înregistrează ritmuri și sensuri în raport cu legitățile de mai sus. P e măsură ce
venitul real se diminuează, ponderea cheltuielilor alimentare ajunge la peste 60% din
bugetul mediu de familie.

Fig. nr. 5. Model pondere cheltuieli lunare

29
Gospodăriile din Uniunea Europeană au alocat38 anul trecut, în medie, 4,9% pentru
îmbrăcăminte și încălțăminte din cheltuielile totale de consum, pe ultimele poziții în
rândul statelor membre fiind gospodăriile din Bulgaria și România, care au alocat 3,2%,
respectiv 3,4% din cheltuieli pentru îmbrăcăm inte și încălțăminte, în timp ce
gospodăriile din Estonia au alocat 6,8% din cheltuieli în același scop ..
La nivelul UE, în 2016, cheltuielile totale pentru îmbrăcăminte și încălțăminte au
reprezentat 395,4 miliarde de euro, echivalentul a 2,7% din Produsul Intern Brut al UE,
sau 800 de euro pe cap de locuitor al UE39.
Cheltuielile anuale ale gospodăriilor pent ru îmbrăcăminte și încălță minte sunt puți n
mai mari decât sum ele cheltuite pentru sănătate.
Între 2006 și 2016, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și încălțăminte în totalul
cheltuielilor de consum al gospodăriilor a scăzut în majoritatea statelor membre, inclusiv
în România unde au scăzut de la 3,9% din totalul cheltuielilor de consum al gospodăriilor
în anul 2006 la 3,4% în anul 2015, ultimul an în care sunt disponibile date pentru
România40.
Media cheltuielilor lunare a unui român se ridică la 30 0 de lei pe ali mente și bău turi
alcoolice și non -alcoolice, cea mai mare parte a su mei, aprox. 45% se cheltuie pe carne
și produse de panificație. Ce rămâne se îm parte între lactate, le gume, fructe, care re pre-
zintă cam un sfert din chel tuielile lunare cu mâncarea și după cum arată datele INS.
După reducerea TVA -ului până la 9% începând cu 1 iunie 2015, aceasta reprezintă o
reducere de aprox. 30 de lei pentru fiecare consumator.
În general , coșul de cumpărături lunar este compus în medie printre alte le 4,2
kilograme de carne, 5 litri de lapte, 8 ouă și peste 5 kilograme de legume. Românii sunt
consumatori de pâine și produse de pani ficație. Consumul lunar de astfel de produse este
de 12 kilograme , pe care se cheltuie aproape 55 de lei. D atele relevă de asemenea că
românii cheltuie cea mai mare parte din veniturile proprii pe alimente și băuturi

38 http://www.ziare.com , data accesarii 28.06.2018
39 Statistici Eurostat 2006 -2016
40 După date Eurostat.

30
nonalcoolice, în comparație cu statele din U.E , dar și comparativ cu țări ca Polonia sau
Cehia.
Un român cheltuie 45 % din venitul său lunar pe alimente și băuturi nonalcoolice, cea
mai mare pondere de la nivelul Uniunii Europene, cu toate că veniturile sale nu se ridică
la mai mult de 25% din media europeană. De luat în calcul și faptul că la multe produse
prețurile sun t egale sau chiar mai mari decât în alte state . În comparație, se poate constata
că un occidental cheltuie doar 15%, în timp ce un român cheltuie pe aceste produse
aproape jumăt ate din venitul său lunar41.

Fig. nr. 2.1 .Coșul lunar de cumpărături al unui român, 2017
Sursa : Ziarul Financiar după statistici INS.
Prețurile la a limentele, îmbrăcămintele și produsele de îngrijire personală din
România sunt de multe ori aliniate celor din alte state europene, salariile sunt mai mici .
În acest context, românii trebuie să cheltuie cea mai mare parte a veniturilor lunare pe

41 raport al companiei de cercetare de piață Food Drink Europe

31
consumul curent, banii rămași pentru alte interese aproape lipsesc . O gospodărie din
România a re venituri lunare medii de 2.472 de lei, iar din total 1.65 3 lei, res pectiv 65%,
merg pe consumul curent. O gospodărie are în medie 2,6 locuitori42.
2.6. Responsabilitatea consumului
Un studiu recent -2017 – elaborat de Invisible Nature, firma de consultanță
strategică în domeniul sustenabilității corporative și al conservării mediului, și Questia
Group, a încercat să le clarifice preferințele consumatorului român sub aspectul
responsabi lității alegerilor, din perspectivă sustenabilă .
Un consum mai complex, pe date recent obținute de Institutul Național de Statistică ,
relevă mediile calorice consumate de români.
TABELUL nr. 2.2
APORTUL CALORIC AL PRINCIPALELOR PRODUSE AGROALIMENTARE CONSUMATE, PE MEDII, ÎN
ANUL 201743

– procente –
Total din care, gospodării din:
gospodării Urban Rural

Cereale și produse din cereale, total 40.9 39.2 42.9
din care:

– pâine și produse de franzelărie 26.5 25.9 27.2

– mălai 4.1 2.8 5.5

– făină 4.2 3.8 4.6

Carne și preparate din carne, total 12.2 13.1 11.1
din care:

42 http://www.z f.ro/eveniment , data accesării 27.06.2018
43 http://www.insse.ro/cms/ro/content/coordonate -ale-nivelului -de-trai/data accesării 29.06.2018

32
– de bovine 0.4 0.5 0.3

– de porcine 3.3 3.7 3.0

– de pasăre 2.9 3.1 2.6

– salamuri, cârnați 3.2 3.3 3.0

Pește, produse din pește și conserve din pește
0.8 0.9 0.7

Lapte, total 4.9 4.7 5.1

Brânzeturi și smântână 4.5 4.9 4.1

Ouă 1.6 1.6 1.6

Grăsimi, total 15.3 15.6 15.0
din care:

– ulei de porumb, floarea -soarelui, soia 11.4 12.1 10.7

Fructe, total 3.2 3.6 2.7

Pepeni verzi și galbeni 0.1 0.1 0.1

Fasole boabe și alte leguminoase pentru boabe
1.5 1.3 1.6

Cartofi 3.2 3.2 3.2

Legume și conserve din legume 3.2 3.3 3.0

Zahăr, dulcețuri, ciocolată și alte produse
zaharoase 6.5 6.8 6.2

33
Majoritatea romînilor își fac cumpă răturile în primul rând de la su permarketuri
(81.9%), produse alimentare fiind o preferință a lor în acest sens , dar și cele de îngrijire
personală . Referitor la cât sunt de informați atunci când iau decizia de a achiziționa un
produs, ori alte aspecte de informare , cum ar fi originea produselor, 63.2% dintre ei au
răspuns că achiziționează atât produse locale cât și internaționale44.
Sub aspectul motivațiilor intrinseci, aceștia preferă achiziționarea produselor locale,
oamenii motivând atât aspecte raționale – sunt mai naturale (61.6%), sunt de o calitate
mai bună (54.4 %) – dar și aspecte emoționale, cum ar fi dorința de a s usține economia
locală (49.3%) .

Fig. 2.3. Sursa: Green Report

44 www.ultima -ora.ro , data accesării 30.06.2018

34
La întrebarea ,,Pe care dintre următoarele certificări le cunoști?”, cele mai cunoscute
certificări de către respondenți au reieșit a fi ,,frunza europeană” pentru agricultură ecologică
(62.5%), EU Ecolabel (58.1%) și sigla ,,AE” (52.2%)45. Aceștia au afirmat că ar trebui să
devină mai accesibile la preț însă.

Fig. 2.4. Sursa: Green Report
Certificările nu par să fie importante pentru respondenți, nici la achiziția de produse
alimentare , nici la celelalte, certificările contează doar pentru 27.2%. Factorul cel mai
important ramâne prețul , cu o proporție de 76% și ingredientele/con ținutul (74.2%)46.

45 www.ultima -ora.ro , data accesării 30.06.2018
46 Idem, data accesării 30.06.2018

35

Fig. 2.5. Sursa: Green Report

Românii preferă să -și doneze hainele vechi , după cum reiese din sondaj. Î ntr-o
industrie în care marii comercianți sunt tot mai preocupați de practicile de sustenabilitate
și de reducerea impactului social și de mediu, studiul a analizat modul în care consumatorii
se poziționează față de consum ul responsabil.
La întrebarea ,, Pe care dintre următoarele tipuri de produse le -ai achiziționat
vreodată ?”, 61.4% dintre respondenți au declarat că au cumpărat prod use din bumbac
organic, iar 21% produse care conțin materiale sintetice.

36
De asemenea, 94% dintre respondenți donează produsele vestimentare pe care nu le mai
poartă. Doar 8.3% le duc magazinelor care au programe de reciclare pentru textile47.
Cine ar trebuie să fie responsabil pentru asigurarea sustenabilității produselor?
La întrebarea ,, În general, cine crezi că ar trebui sa fie responsabil pentru asigurarea
sustenabilității produselor pe care le achiziționăm?”, principalii responsabili văzuți
pentru a asigura sustenabilitatea produselor sunt atât companiile, cât și consumatorii48.

Fig. 2.6. Sursa: Green Report

2.7. Tendințe de economie a cons umu lui din perspectiva dezvoltării durabile

Biocapacitatea reprezintă suma totală a ariilor productive , ca amprentă ecologică a
unei țări, și este dată de totalitatea ariilor verzi productive . Diferența dintre amprenta
ecologică și biocapacitate arată dacă o țară este debitor sau creditor ecologic . Practicile de
management în agricultură are efecte asupra biocapacității și variază de la an la an având

47 www.ultima -ora.ro , data accesării 30.06.2018
48 Idem , data accesării : 30.06.2018

37
în vedere degradarea sau susținerea responsabilă a ecosistemelor, clima și numărul
populației. Amprenta per individ variază cu consumul și eficiența productivă49.
Consumul responsabil, reprezintă unul din punct ele strategice de dezvoltare aprobate
de Guvernul României în anul 2008 prin Strategia Națională pentru Dezvolta re Durabilă
la orizontul anilor 2013 –2020 –2030.
Strategia stabilește obiective concrete pentru a îmbunătăți viața amenilor și a relațiilor
dintre aceștia și mediu. Modelul de dezvoltare propus și asumat , este îmbrățișat și la nivel
mondial, aceasta fiind o preocupare globală în contextul transformărilor actuale de
dezvoltare durabilă , orientat spre îmbunătățirea continuă a vi eții oamenilor și a relațiilor
dintre ei în armonie cu mediul natural.
Pentru orizontul anului 2020, strategia stabilește următorul obiectiv:
– românia trebuie să atingă nivelul mediu actual al țărilor Uniunii Europene la
principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
– Agricultura ecologică va contribui, în contextul politicilor privin d consumul durabil ,
la creșterea activităților de valoare adăugată și la creșterea interesului p entru spațiul
rural. Pentru a fi înregistrat în agricultura ecologică, ca producător de produse
ecologice, agricultorul trebuie să încheie un contract cu unul dintre organismele de
inspecție și control acreditat de Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și să
aibă raza de activitate pe teritoriul României. In anul 2014 s -au înregistrat în
agricultura ecologică 385 operatori ecologici din care 2 procesatori pe produse
ecolog ice și 5 comercianți de produse ecologice50.
La ora actuală produsele tradiționale au o mare căutare pe piața românească, datorită
faptului că la fabricarea acestor produse se folosesc doar materii prime locale, care nu au
în compoziție lor aditivi alimentari, care prezintă o rețetă tradițională, u n mod de
producție și/sau de prelucrare și un procedeu tehnologic tradițional și care se distinge de
alte produse similare aparținând aceleași categorii.

49 Datele de calcul provin din statistici ale Națiunilor Unite
50 Prelucrare după date ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

38
S-au purtat discuții cu 34 agenți economici privind reatest area produselor tradiționale
conform Ordin ului MADR nr. 724/2013, Ordinului MADR nr. 394/2014 privind
atestarea produselor alimentare obținute conform rețetelor consacrate românești .51

51 Ordinului MADR nr. 394/2014 privind atestarea produselor alimentare obținute conform rețetelor consacrate
românești

39
CAPITOLUL I II. Consumul unei familii. Studiu de caz

“Nu trebuie să constituie o surpriză faptul că prosperitatea națională nu garantează
fericirea societății, așa cum nici prosperitatea personală nu garantează fericirea familiei.
Cu toate acestea, prosperitatea este o condiție preliminară pentru îndeplinirea multo ra
dintre aspirațiile noastre. ”52
Având în vedere faptul că veniturile cunosc o limitare, fiecare familie sau individ
este preocupat să -și procure bunuri de consum personal care să -i dea maximum de
satisfacție. De obicei, ce iși dorește consumatorul depășește posibilitățile sale de
satisfacere. În situația aceasta, consumatorul va face anumite alegeri, renunțând la unele
dorințe.
În urma teoriei asigurării maximului de satisfacție, Engel a ajuns la concluzia: cu cât
o familie este mai săracă, cu atât mai mare este proporția venitului ei cheltuit pentru
hrană și în urma creșterii venitului, cheltuielile pentru nevoi culturale și timp liber cresc
mai mult. Pornind de la un anumit nivel al venitului și pe baza unei anumite creșteri a
acestuia (15%), modificările diferitelor articole de chelt uieli de consum vor înregistra
alte mărimi:
– pentru produsele alimentare vor spori într -o măsură mai mică (10%), reducându -se
corespunzător la totalul cheltuielilor de consum;
– consumatorii dovedesc că articolele de îmbrăcăminte și de încălțăminte vor crește
odată cu venitul (15%);
– în ceea ce privește cheltuielile pentru confortul ori recreere, acestea vor crește într –
o măsură mai mare decât crește venitul (cu 20%), mărind ponderea în total.

52 Samuelson A. Paul, William D. Nordhaus – Economie politică, Editura Teora, 2000, pag. 505

40
3.1 Factori educaționali în consum
Educația, pe lângă faptul că este un drept al omului, este o premisă pentru obținerea
dezvoltării durabile și un instrument esențial pentru o bună administrare, pentru
adoptarea unor decizii în cunoștință de cauză și responsabil53.
De aceea, educația pentru o dezvoltare durabilă p oate ajuta s ă transforme perspective
în realitate. Educația pentru dezvoltare durabilă dezvoltă și îmbunătățește capacitatea
indivizilor, a grupurilor, a comunităților, a organizațiilor și a țărilor de a gândi și a acționa
în favoarea dezvoltării durabile. Ea poate genera o schimbare în mentalitățile oamenilor,
potențând capacitatea acestora de a crea o lume mai sigură, mai sănătoasă și mult mai
prosperă, îmbunătățind astfel calitatea vieții. Educația pentru o dezvoltare durabilă oferă
o abordare critică, u n grad sporit de conștientizare și puterea de a explora și dezvolta noi
concepte, viziuni, metode și instrumente de punere în practică54.
Noțiunile de consum și producție constituie termene fundamentale în economie.
Când producția și consumul devin durabile, se decuplează creșterea economică de
schimbarea climatică. Acest scop include atât conștientizarea resurselor finite cât și
aplicarea măsurilor sustenabile, așadar în acest mod se proiectează, pentru descendenții
noștri, o ambianță similară cele i actuale. Această abordare are drept consecință un
comportament mai conștient,incluzând o producție mai eficientă, un management
durabil al deșeurilor și, în general, activități în concordanță cu principiile protecției
mediului .
Există o corelație evident ă între educație și obezitate. Dacă în cadrul populației cu
educație scăzută ponderea persoanelor obeze este de 21%, în rândul celor cu studii
superioare procentul acestora scade până la 12% .
În ceea ce privește bunurile de larg consum, din moment ce consu matorii singuri
cumpără cantități mai mici de alimente, ei preferă să își facă aprovizionarea din magazine
locale, de proximitate, sau din magazine de tip convenience, și mai rar să meargă la
supermarket sau hypermarket, în zonele comerciale de lângă oraș. În plus, aceștia sunt
dispuși să plătească sume ridicate pentru produse de calitate, lucru demonstrat prin

53 http://www.mmediu.ro
54adevarul.ro/life -style/stil -de-viata/studiu -obiceiurile -alimentare -romanilor -alimente

41
disponibilitatea de a -și face cumpărăturile de la supermarketuri poziționate premium,
cum este Waitrose sau Marks & Spencer în Marea Britanie, și nu în supermarketuri
orientate către consumatorul cu familie.
Trendul spre gospodării formate din mai puțini membri a fost dramatic în ultimele
trei decenii, iar din acest punct de vedere putem spune chiar că ritmul a încetinit în
perioada 2002 – 2007. De e xemplu, familiile cu mai mult de un copil reprezentau, în
2007, 43,2% din gospodării la nivel global, în scădere față de 2002, în timp ce procentajul
gospodăriilor cu un singur membru au crescut de la 13,9% în 2002, la 14,6% în 2007.
Nu există niciun dubiu în rândul sociologilor că în orizontul de timp al următorilor doi –
trei ani numărul persoanelor singure sau al gospodăriilor alcătuite dintr -o singură
persoană va crește. La acest fenomen contribuie deopotrivă numărul în creștere al
femeilor independente care muncesc, îmbunătățirea nivelului de educare, creșterea
veniturilor, scăderea ratei de natalitate și îmbătrânirea populației, dar și rată mai mare de
divorț sau separare .
Procentual vorbind, datele Euro monitor International vorbe sc despre o crestere a
gospodariilor cu un singur membru, in perioada 2007 – 2012, de la 14,6% la 15,2%, la
nivel global.
3.2. Coșul de cumpărături al unei familii din România
Pentru cunoașterea costului vieții, a puterii de cumpărare și a nivelului de tra i se
utilizează bugetele de familie. Acestea reprezintă un sistem de evidență prin care se
înregistrează sistematic și cronologic (perioadă de referință de un an) veniturile după
natura lor (din muncă, din surse bugetare), iar cheltuielil e de consum după d estinația lor :
hrană, îmbrăcăminte, locuință55.
Între 2006 și 2016, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și încălțăminte în
totalul cheltuielilor de consum al gospodăriilor a scăzut în majoritatea statelor membre,
inclusiv în România unde au scăzut de la 3,9% din totalul cheltuielilor de consum al
gospodăriilor în anul 2006 la 3,4% în anul 2015, ultimul an în care sunt disponibile date
pentru România56.

55 Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005
56 După date Eurostat.

42
Media cheltuielilor lunare a unui român se ridică la 300 de lei pe ali mente și bău turi
alcoolice și non -alcoolice, cea mai mare parte a su mei, aprox. 45% se cheltuie pe car ne
și produse de panificație. Ce rămâne se îm parte între lactate, le gume, fructe, care re pre-
zintă cam un sfert din chel tuielile lunare cu mâncarea și după cum arat ă datele INS.
După reducerea TVA -ului până la 9% începând cu 1 iunie 2015, aceasta reprezintă o
reducere de aprox. 30 de lei pentru fiecare consumator.
În general, coșul de cumpărături lunar este compus în medie printre altele 4,2
kilograme de carne, 5 lit ri de lapte, 8 ouă și peste 5 kilograme de legume. Românii sunt
consumatori de pâine și produse de pani ficație. Consumul lunar de astfel de produse este
de 12 kilograme, pe care se cheltuie aproape 55 de lei. Datele relevă de asemenea că
românii cheltuie cea mai mare parte din veniturile proprii pe alimente și băuturi
nonalcoolice, în comparație cu statele din U.E, dar și comparativ cu țări ca Polonia sau
Cehia.
Un român cheltuie 45% din venitul său lunar pe alimente și băuturi nonalcoolice, cea
mai mare pondere de la nivelul Uniunii Europene, cu toate că veniturile sale nu se ridică
la mai mult de 25% din media europeană. De luat în calcul și faptul că la multe produse
prețurile sunt egale sau chiar mai mari decât în alte state. În comparație, se poate co nstata
că un occidental cheltuie doar 15%, în timp ce un român cheltuie pe aceste produse
aproape jumătate din venitul său lunar57.
Prețurile la alimentele, îmbrăcămintele și produsele de îngrijire personală din
România sunt de multe ori aliniate celor din alte state europene, salariile sunt mai mici.
În acest context, românii trebuie să cheltuie cea mai mare parte a veniturilor lunare pe
consumul curent, banii rămași pentru alte interese aproape lipsesc. O gospodărie din
România are venituri lunare medii de 2.472 de lei, iar din total 1.653 lei, res pectiv 65%,
merg pe consumul curent. O gospodărie are în medie 2,6 locuitori58.
Cumpărările de produse agroalimentare sunt în mare măsură rezultatul unor decizii luate
spontan. Se apreciază că în proporție de 40 %59 cumpărările de produse agroalimentare sunt

57 raport al companiei de cercetare de piață Food Drink Europe
58 http://www.zf.ro/ev eniment
59 sursă:”Agromarketing”, autori: VictorManole și Mirela Stoian, Editura ASE,București, 2003

43
rezultatul unui procesde reflectare, sunt programate anticipat, fiind făcute, în general, de
către ambii membri ai familiei. Restul cumpărăturilor efectuate, în proporție de aproximativ
60%,sunt rezultatul unor “ necesități” spontane, determinate de senzațiile pe care
proprietatile senzorile ale produselor agroalimentare le declanșează la nivel individual .
Având în vedere faptul că veniturile cunosc o limitare, fiecare familie sau individ
este preocupat să -și procure bunuri de consum personal care să -i dea maximum de
satisfacție. De obicei, ce iși dorește consumatorul depășește posibilitățile sale de
satisfacere. În situația aceasta, consumatorul va face anumite alegeri, renunțând la unele
dorințe.
În urma teor iei asigurării maximului de satisfacție, Engel a ajuns la concluzia :” cu
cât o familie este mai săracă, cu atât mai mare este proporția venitului ei cheltuit pentru
hrană și în urma creșterii venitului, cheltuielile pentru nevoi culturale și timp liber cre sc
mai mult ”. Pornind de la un anumit nivel al venitului și pe baza unei anumite creșteri a
acestuia (15%), modificările diferitelor articole de cheltuieli de con sum vor înregistra
alte mărimi:
– pentru produsele alimentare vor spori într -o măsură mai mică (10%), reducându -se
corespunzător la totalul cheltuielilor de consum;
– consumatorii dovedesc că articolele de îmbrăcăminte și de încălțăminte vor crește
odată cu venitul (15%);
– în ceea ce priveș te cheltuielile pentru confortul ori recreere, acestea vor crește într –
o măsură mai mare decât crește venitul (cu 20%), mărind ponderea în total.
Unele familii își țin o evidență cu ajutorul apli cațiilor moderne prin internet, sau
completează o situație a veniturilor și cheltuielilor într -un excel, cu un buget și modul
administrării lui. Această modalitate nu este doar necesară, ci și utilă, ajutând individul
sa facă alegeri raționale. Cu alte cuvinte disciplinează .
Familia medie, formată din doi adulți și doi copii, care locuiește în mediul urban are un
cost de 2.273 de lei pentru a -și acoperi un trai decent, iar cea din mediul rural – de 1.831 de
lei, arată un studiu al Institutului pentru Cercetarea Calității Vie ții (ICCV) 60.

60 http://www.zf.ro/eveniment/studiu -traiul -decent -al-unei-familii -medii , data accesarii 30.06.2018

44
Necesarul de trai în mediul u rban presupune un coș minim de consum a cărui valoare este
de 2.273 de lei pentru o familie medie formată din „2,8 persoane”, adică doi adulți și doi
copii aflați în întreținerea acestora, arată cercetătorii de la ICCV. În mediul rural, unde o
parte din pr oduse și servicii sunt asigurate prin funcționarea propriei gospodării, valoarea
acestui coș minim este de 1.831 de lei.
Studiul mai analizează și un alt palier de consum, cel necesar supraviețuirii fizice a
familiei – coșul minim „de subzistență”. Acesta are o valoare de 1.842 de lei în mediul urban
și de 1.600 de lei în mediul rural61.
Definirea mini mului de trai surprinde două aspecte. Cel legat de obișnuițele de consum
(alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință, servicii), tradiție, obiceiuri, educație și
formare profesională, dar și participarea individului și familiei sale în societate. „Toate
aceste aspecte define sc minimul decent de trai corespunzător unui anumit grad de demnitate
al individului și familiei sale. De la acest nivel de trai în jos putem vorbi de sărăcie pentru
individ și familia sa”. Al doilea aspect este cel legat de supraviețuirea unei persoane, c are
este definit ca minim de subzistență, de aceea elementele de dezvoltare și afirmare socială a
persoanei și familiei sale nu sunt prevăzute. „De la acest nivel în jos putem vorbi de sărăcia
absolută”62.
Coșul minim corespunzător unui nivel de trai decent cuprinde necesarul de resurse pentru
consumul curent (alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință, servicii în cantități minime
și la prețuri de achiziție a produselor și serviciilor de asemenea minime) la care se adaugă
cheltuielile cu educația și for marea profesională ce favorizează afirmarea persoanei și
statutul social (serviciile culturale, poștă, telecomunicații) care să permită dezvoltarea și
participarea individului și familiei sale în societate.
În calculul minimului de trai decent „a fost prevăzut un cuantum de 10% din calculul final
al coșului de consum, pentru un fond de siguranță și economie, în vederea acoperirii
diverselor cheltuieli necesare în situații neprevăzute de bucurie (nuntă, botez) sau de necaz
(boală, spitalizare, deces ) ce apar în viețile oamenilor”63.

61 http://www.zf.ro/eveniment/studiu -traiul -decent -al-unei-familii -medii
62 Institutului pentru Cercetarea Calității Vie ții
63 Idem

45
POSIBILITĂȚI DE SATISFACERE A NEVOILOR DE CONSUM ALE
GOSPODĂRIILOR, PE CATEGORII DE G OSPODĂRII ȘI MEDII, ÎN ANUL 201664
Total din care, gospodării de:
gospo
dării
Salariați Lucrători
pe cont
propriu
în
activități
neagricole Agricultori Șomeri Pensionari

TOTAL 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Gospodării care pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 67.2 75.5 55.8 47.7 30.7 67.9

Gospodării care își pot permite:
• o săptămână de concediu în afara
casei 17.0 24.3 14.9 5.5 5.5 11.1
• înlocuirea mobilei uzate și/sau
demodate 5.9 7.1 7.1 3.9 1.5 5.0
• cumpărarea de produse
electrocasnice 12.1 15.1 13.8 8.2 3.5 9.8
• cumpărarea de haine noi 28.8 36.4 30.1 20.3 13.3 22.4
• vizionarea unor spectacole de teatru,
cinema 10.6 14.6 10.2 2.0 3.0 7.9
• cumpărarea de cărți, ziare, reviste 15.2 18.8 14.4 3.8 5.5 13.0
• nici una datorită economiilor prea mici 53.4 42.2 53.7 69.5 78.6 62.2

Gospodării care nu pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 32.8 24.5 44.2 52.3 69.3 32.1
Gospodării care, datorită lipsei
resurselor financiare, s -au aflat în
imposibilitatea:
♦ de a plăti la timp:
• chiria 0.8 1.3 – 0.2 2.2 0.2
• întreținerea locuinței 36.0 37.6 39.8 36.3 35.3 34.1
• energia electrică 16.7 15.1 23.2 26.5 21.3 12.8
• telefonul 6.4 6.9 9.6 8.4 9.6 4.5
• abonamentul radio -TV 6.6 5.5 9.2 11.3 10.3 4.9
♦ de a cumpăra produse alimentare
suficiente pentru asigurarea hranei 84.2 83.6 89.1 79.9 86.4 84.3

Gospodării care, pentru a putea face
față cheltuielilor curente, au apelat la
alte surse, cum ar fi:
• economii 6.8 6.5 7.8 7.7 6.6 7.0

64 După date INS

46
• împrumuturi de la rude, prieteni, alte
persoane 6.1 7.0 7.5 4.5 11.2 5.0
• muncă suplimentară 9.3 5.0 24.5 29.1 6.4 5.3
• ajutoare financiare, fără obligația de
restituire, de la rude, prieteni 11.5 8.6 7.6 10.5 27.7 9.6
• nu au apelat 68.2 74.7 56.8 52.1 51.9 74.1

– procente
–
Total din care, gospodării de:
gospo
dării
Salariați Lucrători
pe cont
propriu
în
activități
neagricole Agricultori Șomeri Pensionari

URBAN 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Gospodării care pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 70.9 77.2 62.4 50.5 29.4 69.2

Gospodării care își pot permite:
• o săptămână de concediu în afara
casei 21.8 27.2 19.7 11.2 8.2 14.7
• înlocuirea mobilei uzate și/sau
demodate 6.5 7.6 9.2 3.5 2.1 5.2
• cumpărarea de produse
electrocasnice 14.3 16.4 20.0 2.4 2.9 11.9
• cumpărarea de haine noi 32.4 37.9 33.8 12.8 12.4 25.4
• vizionarea unor spectacole de teatru,
cinema 14.6 17.0 16.6 7.1 3.1 11.7
• cumpărarea de cărți, ziare, reviste 19.6 20.6 22.0 3.9 8.9 18.5
• nici una datorită economiilor prea mici 45.9 38.2 50.9 80.4 76.2 55.0

Gospodării care nu pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 29.1 22.8 37.6 49.5 70.6 30.8
Gospodării care, datorită lipsei
resurselor financiare, s -au aflat în
imposibilitatea:
♦ de a plăti la timp:
• chiria 1.4 1.9 – – 3.1 0.3
• întreținerea locuinței 38.1 40.8 47.1 32.7 38.5 34.7
• energia electrică 14.0 14.0 24.2 20.6 22.2 11.2
• telefonul 6.4 6.8 9.9 8.3 10.4 4.7
• abonamentul radio -TV 6.4 5.8 10.6 16.1 9.9 4.9
♦ de a cumpăra produse alimentare
suficiente pentru asigurarea hranei 86.8 85.2 88.6 90.8 86.9 87.3

47

Gospodării care, pentru a putea face
față cheltuielilor curente, au apelat la
alte surse, cum ar fi:
• economii 6.2 5.9 7.2 3.5 7.5 6.7
• împrumuturi de la rude, prieteni, alte
persoane 6.6 7.1 8.7 1.5 11.2 5.5
• muncă suplimentară 4.3 2.9 25.6 36.7 4.3 2.4
• ajutoare financiare, fără obligația de
restituire, de la rude, prieteni 15.1 10.8 13.1 20.6 34.5 11.9
• nu au apelat 69.6 75.0 52.2 51.1 46.8 74.5

– procente
–
Total din care, gospodării de:
gospo
dării
Salariați Lucrători
pe cont
propriu
în
activități
neagricole Agricultori Șomeri Pensionari

RURAL 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Gospodării care pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 62.2 71.4 51.3 47.4 32.7 66.5

Gospodării care își pot permite:
• o săptămână de concediu în afara
casei 9.7 16.3 11.1 5.0 1.5 7.0
• înlocuirea mobilei uzate și/sau
demodate 4.9 5.8 5.4 4.0 0.7 4.6
• cumpărarea de produse
electrocasnice 8.8 11.6 8.7 8.7 4.4 7.4
• cumpărarea de haine noi 23.4 32.0 27.0 21.0 14.6 19.0
• vizionarea unor spectacole de teatru,
cinema 4.7 8.0 5.1 1.5 2.7 3.5
• cumpărarea de cărți, ziare, reviste 8.5 13.9 8.2 3.8 0.7 6.7
• nici una datorită economiilor prea mici 64.7 53.4 56.1 68.6 82.0 70.6

Gospodării care nu pot face față
cheltuielilor cu venitul total net lunar
realizat 37.8 28.6 48.7 52.6 67.3 33.5
Gospodării care, datorită lipsei
resurselor financiare, s -au aflat în
imposibilitatea:
♦ de a plăti la timp:
• chiria 0.1 0.1 – 0.2 0.7 –
• întreținerea locuinței 33.8 31.3 36.1 36.6 29.9 33.4

48
• energia electrică 19.4 17.3 22.7 27.0 19.8 14.4
• telefonul 6.5 7.2 9.4 8.4 8.3 4.2
• abonamentul radio -TV
6.9 4
.
9 8.4 11.0 11.0 5.0
♦ de a cumpăra produse alimentare
suficiente pentru asigurarea hranei 81.6 80.4 89.4 79.1 85.7 81.3

Gospodării care, pentru a putea face
față cheltuielilor curente, au apelat la
alte surse, cum ar fi:
• economii 7.4 7.8 8.0 8.0 5.2 7.2
• împrumuturi de la rude, prieteni, alte
persoane 5.6 7.0 6.8 4.7 11.2 4.6
• muncă suplimentară 14.4 9.3 24.0 28.6 9.9 8.3
• ajutoare financiare, fără obligația de
restituire, de la rude, prieteni 7.9 4.0 4.8 9.8 16.3 7.3
• nu au apelat 66.7 74.0 59.1 52.2 60.5 73.8

Având în vedere faptul că veniturile cunosc o limitare, fiecare familie sau individ
este interesat să-și procure bunuri de consum personal care să -i dea maximum de
satisfacție. De obicei, ce iși dorește consumatorul depășește posibilitățile sale de
satisfa cere. În situația aceasta, consumatorul va face anumite alegeri, renunțând la unele
dorințe /nevoi, acolo unde este posibil și necesar .

49
Concluzii
Lucrarea de față este compus ă din trei capitole, și structurată pe două părți de studiu.
Prima parte, cea generală, aprofundează subiectul evoluției consumului privat în
România, sub aspect pluridisciplinar , bazat pe studii din domenii precum
macroeconomi e, psihologice, s ociologi e, economie politică, antropologi e, dezvoltare
durabilă, și altele conexe .
În acest context, prima parte studiază evoluția istoric ă, defineș te conceptul de bază
pe baza unei structuri, studiază forme și trăsături ale consumului și influențele acestora
în ma croeconomie. De asemenea studiul relevă aspecte referitoare la î nclinația spre
consum , corelația dintre venituri și cheltuieli , și studiază aspecte ale f uncției de consum
de tip keyneasian , dar și evoluția din perspectiva consumului. În ceea ce privește
responsabilitatea consumului, sunt evidențiate câteva aspect e de importanță ma joră din
perspectiva dezvoltării durabile și a măsurilor de mediu ce trebuie avute în vedere pentru
creearea unei societăți ideale , bazate pe evoluție .
A doua parte înf ățișează un studiu de caz , având ca subiect de aprofundare coșul
lunar de cumpărături al unei familii din România . Am c onsiderat înainte de abordarea în
sine a studiului de caz , să aduc în analiză factori educaționali în consum , deoarece
aceștia stau la baza deciziei asumate responsabil de câtre orice individ, iar în contextu l
unei familii, consider eu, responsabilitatea reprezintă o valoare și mai mare.
Evoluția consumului privat în România a cunoscut transformări economice, sociale și
politice importante, cu efecte pe mai multe planuri. Perioada de după revoluție a avut
efecte asupra mediului economic și au condus la noi direcții de dezvoltare. Aderarea la
NATO în anul 2004 și la UE 2007 au adus cu ele noi provocări. O influență asupra
factorului economic și social, deci și a consumului, au avut și criza economică sau cea
politică, care au amplificat tranziția, deja anevoioasă, spre capitalism.
Pornind d e la aceste considerente, pentru a avea succes în contexul actual, societatea
trebuie să își conc entreze eforturile pe creșterea valorii obținute de consumator și a
gradului de satisfacție rezultate ca urmare a utilizării unui anumit produs sau serviciu,
spre beneficiul societății .

50
Calitatea vieții în țara noastră, așa cum rezultă din studiile efectuate , dar și de
abordarea unor statistici în domeniu, prezintă unele diferențe de abordare în ceea ce
privește calitate a de consumator pornind d e la educație/cunoaștere și până la potențialul
financiar de care dispune un anumit individ intr-un anume context.
Datorită apariției de noi factori care influențează direct comportamentul
consumatorilor, dar și pe seama schimbărilor provenite chiar de la aceșt ia odată cu
formarea noilor generații de consumatori, alegerea responsabilă sub acest aspect, este nu
doar utilă ci și necesară .

51
Bibliografie
Cărți și reviste:
1. Băbăiță, I., Silași, G., Duță, A., Imrescu , I. – Macroeconomie, Editura Mirton, Timișoara,
2003;
2. Badoc M. – Marketing management pur les populacion ( banques, societés d’assurances),
Edition d’Organisation, Paris, 2012;
3. Balaure V. (coord.) – Marketingul de produs , Editura Uranus, București, 2000;
4. Bărbulescu C, Gavrila T., Economia și gestiunea consumului, Editura Economică 1999;
5. Iordache, S., Lazăr , C. – Curs de economie politică, Editura Ec onomică, București, 1999;
6. John Maynard Keynes , Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a
banilor , 2008 ;
7. Kirk Y. – Promotion and Advertising, în Retailing of Financial Services , McGraw -Hill,
Maiddenbead, 1994;
8. Manole Victor, Stoian Mirela, Agromarketing , Editura ASE, București, 2003 ;
9. Mihut, Ioan; Pop, Marius , Comportamentul si protectia consumatorului , Universitatea
Independenta “Dimit rie Cantemir, Cluj Napoca, 1995;
10. Samuelson A. Paul, William D. Nordhaus – Econ omie politică, Editura Teora, 2000;
11. Vasile Marcu, Macroeconomie, Note de curs, Ed. Timișoara, 2005 ;

Studii, statistici, ordine:
1. CETELEM în colaborare cu Research Internațional, Studiu 2003 ;
2. Date din statistici ale Națiunilor Unite ;
3. Institutului pentru Cercetarea Calității Vie ții;
4. Ordinului MADR nr. 394/2014 privind atestarea produselor alimentare obținute
conform rețetelor consacrate românești ;

52
5. Prelucrare după date ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ;
6. Statistici Eurostat 2006 -2016 ;
7. Studi u Research Internațional, 2003 .

Pagini web :
1. http:// adevarul.ro;
2. http://ultima -ora.ro ;
3. http://www.insse.ro ;
4. http://www.mmediu.ro ;
5. http://www.stiucum.com ;
6. http://www.stiucum.com;
7. http://www.zf.ro ;
8. http://www.ziare.com ;
9. https://biblioteca.online ;
10. https://conspecte.com;
11. https://efinance.ro ;
12. https://www.novelresearch.ro;
13. https://www.profit.ro ;
14. 1https://www.profit.ro ;
15. https://www.smark.ro .

53

54

55