Introducere… 2 [306050]

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………… 2

Cap. 1 Problema etică a exploatării resurselor

. Ecoturismul…………………………………………………………………………………………. 4

1.2. Resursele naturale…………………………………………………………………………………. 6

1.3. Conceptul de dezvoltare durabilă………………………………………………………….. 10

1.4. Exploatarea durabilă a resurselor. Cauze și efecte…………………………………… 12

Cap. 2. Studiu de caz. Roșia Montană

2.1 Scurt istoric…………………………………………………………………………………………. 19

2.2. Prezentarea generală a zonei………………………………………………………………… 21

2.3. Proiectul Roșia Montană…..…………………………………………………25

2.4. Impactul asupra mediului…………………………………………………………………….. 35

Concluzii…………………………………………………………………………. 51

Bibliografie…………………………………………………………………….… 53

Introducere

Pământul deține resurse naturale ce sunt fundamentale pentru supraviețuirea și evoluția populației umane. O [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat]. Altele, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a se reînnoi și reîmprospăta pentru ca oamenii să aibă parte de ele pe o perioadă cât mai îndelungată. [anonimizat] a popoarelor și a posibilității de a [anonimizat] o problemă de natură globală.

[anonimizat] a avea acces la resursele naturale. [anonimizat], [anonimizat], biodiversitate, [anonimizat] a [anonimizat], cel puțin  în sensul de viață  cizelată la care avem toți dreptul.  Chiar dacă în teorie înființarea dreptății reprezintă o problemă, în practică decizia dispunerii după cum ne place a acestor resurse ne aparține.

Noțiunea de dezvoltare durabilă are ca bază o promovare cât mai amplă a folosirii pe termen lung a resurselor naturale. [anonimizat], ținerea sub protecție a [anonimizat]. au ca și scop principal să protejeze resursele care aparțin mediului global și indică o acceptare largă la nivel internațional a utilizării durabile a resurselor naturale.

Utilizarea durabilă are o [anonimizat], și anume echitatea dintre generații. În Convenția privind Biodiversitatea este menționat: „Utilizarea durabilă constă în utilizarea componentelor diversității biologice într-o manieră și cu o [anonimizat] a îndeplini necesitățile și aspirațiile generațiilor prezente și viitoare.” [anonimizat], [anonimizat] li se cere să suporte un volum mai mare al problemelor urgente. Atât din perspectiva resurselor naturale regenerabile, dar și a celor neregenerabile, dezvoltarea durabilă confirmă ideea că viteza de utilizare a resurselor nu trebuie să fie nicidecum mai mare decât capacitatea de a găsi noi resurse, înlocuitori acceptabili sau de a recicla. Mai mult, trebuie făcute mai multe încercări pentru a se utiliza tehnologii de procesare care măresc „viața” resurselor neregenerabile. Dezvoltarea durabilă înțelege și faptul că industriile, precum mineritul, trebuie să folosească resursele cu atenție. Mineritul nu trebuie să pună în dificultate ansamblurile de suport natural al vieții – aerul, flora, apa, solul și fauna.

Resursele minerale pot stârni o prosperitate majoră, dar se termină repede și nu se regenrează. Pentru o dezvoltare majoră, aceste resurse trebuie utilizate în așa fel încât prosperitatea pe acre o generează să poată înlocui eficient resursele minerale epuizabile. Acest lucru este foarte important mai ales pentru țările care depind de resurse minerale în procesul lor de dezvoltare economică.

Cap. 1 Problema etică a exploatării resurselor

1.1. Ecoturismul

Conceptul de ecoturism a fost definit în anul 1991, cu prilejul seminarului internațional privind ecoturismul, organizat de Consiliul de Experți pentru Mediul Înconjurător din Canada (CEAC), când s-a ajuns la concluzia că "Ecoturismul este o experiență a călătoriei, care pune în lumină natura, contribuind la conservarea ecosistemelor și, în același timp, respectând integritatea comunităților–gazdă".

Astfel, ecoturismul presupune, în practicarea sa, ca activitățile turistice, dar și cele economice conexe acestora, să se desfășoare într-un mediu plăcut, nepoluat, cu priveliști pitorești, reconfortante și nealterate. Practicarea ecoturismului necesită protejarea zonelor sau a resurselor turistice, care sunt destinate studierii, admirației, recreerii și refacerii fizice și psihice și nu distrugerii acestora.

O altă definiție repetă aceleași concepte, și anume: ecoturismul este "un turism practicat în spații puțin modificate de om, și care trebuie să contribuie nemijlocit la protecția naturii și la buna stare a populației locale”(Sylvie Blagny, 1992). Pe de altă parte, ecoturismul se bazează pe observarea naturii, oferind produse turistice distincte, specifice formelor de turism cultural, științific, de cercetare, fiind practicat în țările cu o deosebită biodiversitate, care dețin rezervații naturale, parcuri naționale și comunități locale, ce și-au păstrat clare obiceiurile și tradițiile. Ecoturismul presupune conducerea, organizarea și dezvoltarea activității de turism cu scopul de a nu deranja sau distruge echilibrul natural, mediul înconjurător cu resursele turistice naturale și valorile cultural-istorice sau tehnico-economice și de a realiza o exploatare durabilă a acestora. Ecoturismul, în opinia mai multor specialiști și organizatori de turism, este un mijloc de salvare a habitatelor naturale și a valorilor istorice și culturale care sunt amenințate de deteriorarea și distrugerea lor prin turismul intensiv, de masă sau prin vânătoare; de aceea ecoturismul a fost asociat parcurilor naționale și rezervațiilor similare, unde se regăsește alături de funcția de protejare și conservare și aceea de investiții pentru protecție, dar și pentru sprijinirea dezvoltării economiei rurale tradiționale și a menținerii tradițiilor sociale și cultural – istorice ale comunităților locale. În termenul de ecoturism, spațiul este privit sub un dublu aspect, cum ar fi: pe plan cantitativ, prin "capacitatea de primire a teritoriului" care poate fi naturală sau creată de om și pe plan calitativ, prin activitatea sau prin valoarea turistică a teritoriului, naturală sau creată. Cele două feluri de abordare se înscriu în politica globală de dezvoltare pe termen lung a turismului.

O astfel de politică a turismului are ca scop principal asigurarea unei bune funcționări ecologice, economice și social-culturale pe baza unei folosiri raționale și eficace a resurselor.

Dezvoltarea ecologică a turismului urmărește patru direcții:

– exploatarea durabilă a resurselor turistice și mediului înconjurător natural și construit; reducerea presiunii asupra zonelor care sunt exploatate într-un mod intens prin adăugarea în circuit a altor zone turistice (direcția economică);

– protejarea și conservarea resurselor turistice și a ecosistemelor ce se circumscriu acestora; reducerea și eliminarea deșeurilor, reciclarea lor, micșorarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol și silvic (direcția ecologică);

– protejarea și dezvoltarea economică și socio-culturală a comunităților locale din zona respectivă sau din apropierea acesteia, dezvoltarea economiei tradiționale și creșterea numărului de locuri de muncă; valorificarea elementelor cultural–istorice care exprimă identitatea culturală și dezvoltă spiritul de toleranță (direcția socială);

– surse de finanțare pentru protejarea mediului, a habitatelor naturale și construite și a economiei comunităților locale (surse de finanțare). Se constată faptul că aceste obiective, prin conținutul lor, se încadrează în două concepte, și anume: exploatarea optimă și durabilă a resurselor și protejarea și dezvoltarea economico-socială a comunităților locale.

În concluzie, ecoturismul trebuie să asigure: exploatarea optimă și durabilă a resurselor și a mediului înconjurător, avantaje din punct de vedere economic și social pentru populația rezidentă, potriviri între populația locală și cea turistică și interes în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, mărirea spectrului de activități economice tradiționale și crearea de oportunități pentru o valorificare cât mai bună a resurselor turistice și includerea în sfera economică a unor noi obiective și zone turistice.

1.2. Resursele naturale

Resursele naturale ale planetei, care alcătuiesc o varietate de forme naturale de materie și energie care le sunt permanent necesare oamenilor, există ca substanțe în stare solidă (lemn, cărbuni, minereuri, roci de construcție ș.a.), lichidă (apă, petrol ș.a.), gazoasă (gaze naturale, oxigen, hidrogen, azot ș.a.) sau ca radiație solară, energie eoliană etc.

Punerea în valoare a acestor resurse se realizează în funcție de nivelul dezvoltării științei și tehnicii, dar și de cel al posibilităților economice și financiare ale fiecărui stat.

Există unele resurse care și-au găsit întrebuințarea de mai multe secole (lemnul, cărbunii, petrolul, gazele naturale etc.), și altele relativ cunoscute, dar care, din diferite motive de natură economică, sunt valorificate parțial sau incomplet. La acestea se adaugă alte categorii prospective, la care li se distribuie o utilizare în viitor (hidrogenul, unele substanțe minerale aflate pe fundul mărilor și oceanelor), sau cele cărora încă nu li s-a precizat importanța pentru societate.

O parte din resursele pământului s-au folosit încă din perioada antichității (solul pentru diverse culturi, lemnul pentru construcții, foc etc.). Pe măsură ce a avansat cunoașterea, creșterea populației și mărirea necesitaților sociale, au intrat în exploatare diverse minereuri (în vederea obținerii cuprului, a fierului și a altor metale), a fost utilizată forța vântului (în navigație) sau a apei (diverse instalații hidraulice), iar din secolul al XVIII-lea se trece la o exploatare intensă a cărbunilor, apoi a petrolului, gazelor, hidroenergiei etc.

Țara noastră dispune de o varietate însemnată de resurse naturale ce au reușit să îmbogățească economia acesteia de-a lungul timpului și au dezvoltat-o ca societate. Nu contează cât de mult se crede că țara noastră se află în siguranță în fața daunelor provocate mediului, noi, oamenii, depindem de ecosisteme, deoarece acestea influențează fiecare aspect al bunăstării noastre, mai ales supraviețuirea. Trebuie adus la cunoștiință faptul că resursele naturale pot fi epuizabile.

Când se subliniază faptul că resursele naturale sunt epuizabile, se pot amintii două caracteristici: stocuri bine determinate, finite, precum arii geografice, locuri identificate. Printre cele mai importante resurse naturale epuizabile se aduc la cunoștiință: resursele energetice, cum ar fi petrolul, gazele naturale, cărbunii; resursele metalurgice feroase, precum fierul; resursele metalurgice neferoase, cum ar fi aurul, argintul, aluminiul, magneziul, cuprul, zincul și plumbul.

Resursele naturale epuizabile din România pot fi atât neregenerabile cât și regenerabile. Cele neregenerabile se pierd prin consum iar pentru a se reface este necesară o perioadă de timp măsurată la scara geologică (milioane sau miliarde de ani). În această categorie se încadrează rezervele de cărbune, petrolul, minereurile de fier și gazele naturale. Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosferă, respectiv plante sau animale, care se pot reface în perioade de timp mult mai scurte.

De astfel, când se vorbește despre resurse, mai ales despre cele epuizabile în timp, trebuie să facem referire și la rezerve. Noțiunea de „rezervă” face referire la stocuri cunoscute prin explorări. Volumul sau stocul rezervelor depinde de cerere, mai exact de prețul acestora, de știință și tehnologie, modele anterioare de extracție, deci are un caracter dinamic în timp. Rezerva poate fi considerată o parte din resursa potențială.

Prețul reprezintă fie un stimulent, fie o frână în ceea ce privește volumul extracției, iar progresul tehnologic ajută la intensificarea exploatărilor.

Exploatarea și utilizarea resurselor naturale epuizabile trebuie să se facă ținându-se cont de faptul că și generațiile viitoare trebuie să beneficieze de ele, deoarece în situația în care se epuizează resursele neregenerabile acestea nu pot fi create/refăcute în timpuri istorice și deci, exploatarea stocului cunoscut se reduce treptat până la cota “0”.

1.3. Conceptul de dezvoltare durabilă

Milgrath (1989) a vorbit despre valori ca fiind fundamentale pentru tot ceea ce facem. El susține că oamenii au ca valoare centrală dorința de a-și păstra propria viață, care a evoluat în mod natural într-o preocupare și valoare pentru alți oameni – o valoare socială. Fața acestei orientări sociale este reflectată cel mai vizibil prin prioritățile dezvoltării economice, cu implicații serioase pentru sustenabilitatea pe termen lung a societăților și a resurselor pe care se bazează. Această formă de instrumentalism (ceva apreciat ca mijloc de capăt) ne îndepărtează de faptul că entitățile non-umane au valoare în sine și trebuie să existe în propriul lor drept. Această perspectivă "etică a naturii" este una care este mai largă intrinsecă și ecocentrică (Wearing și Neil 1999). Dezvoltarea durabilă a fost propusă ca model de schimbare structurală în cadrul societății; unul care se îndepărtează de la o concentrare strict socio-economică la cel în care dezvoltarea "îndeplinește obiectivele prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi" (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare 1987: 43).

Prin urmare, principiile ecologiei sunt esențiale pentru procesul de dezvoltare economică (Redclift 1987), în scopul creșterii standardelor materiale ale persoanelor sărace din lume (Barbier 1987). Susținerea dezvoltării durabile a echilibrului dintre sistemele economice, sociale și ecologice o face deosebit de relevantă pentru turism, unde există o mulțime de literatură care a apărut încă din anii 1980. Una dintre primele strategii de acțiune privind turismul și sustenabilitatea a apărut la conferința Globe '90 din British Columbia, Canada. La această întâlnire, reprezentanți ai industriei turismului, guvernului, organizațiilor neguvernamentale (ONG) și academe au discutat despre importanța mediului în susținerea industriei turismului și despre modul în care dezvoltările turistice necorespunzătoare pot eroda calitățile mediului natural.

Delegații conferinței au sugerat că obiectivele turismului durabil sunt: ​​

dezvoltarea unei mai bune conștientizări și înțelegeri a semnificației contribuțiilor pe care turismul le poate aduce mediului și economiei;

să promoveze echitatea și dezvoltarea;

îmbunătățirea calității vieții comunității gazdă;

să asigure o experiență de înaltă calitate pentru vizitator;

menținerea calității mediului în care depind obiectivele anterioare.

Deși definiția lor de dezvoltare durabilă a turismului a fost oarecum necondiționată, au fost elaborate o serie de recomandări bune pentru politică, guvern, ONG-uri, industria turismului, turiștii și organizațiile internaționale.

1.4. Exploatarea durabilă a resurselor. Cauze și efecte

Mediul este suportul și izvorul vieții.

A-l polua și distruge echivalează cu a submina existența umană. Tocmai de aceea, Organizația Mondială a Sănătății a ajuns la concluzia că "menținerea sănătății și bunăstării cer un mediu înconjurător propice și armonios în care toți factorii fizici, psihologici, sociali și estetici își au locul bine definit. Mediul va trebui, în această situație, să fie tratat drept resursă în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață și bunăstării".

Măsurarea dezvoltării (adică stadiul de avansare socio-economică a națiunii) a fost deseori discutată prin intermediul unor indicatori economici cheie, incluzând consumul de proteine, accesul la apa potabilă, calitatea aerului, combustibilul, sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, PIB și PNB. Așadar, așa-numita lume "dezvoltată" (țări ca Australia, SUA, Canada și cele din Europa de Vest) este definită de existența acestor condiții socio-economice, prin care cele mai multe sunt considerate mai dezvoltate.

Dicționarul englez al Oxfordului definește civilizația ca o "etapă avansată de dezvoltare socială" și de a construi civilizația ca să "scoată din barbarism, să lumineze". Punctul care trebuie făcut este că percepția noastră asupra a ceea ce este dezvoltat și a ceea ce nu este, a ceea ce este civilizat și a ceea ce nu este, este o chestiune de dezbatere și una pe care abordările noastre mai recente de dezvoltare trebuie să le abordeze mai bine.

De exemplu, s-a observat că cei mai dezvoltați 20% din populația lumii (cei din "Vest") se consideră că folosesc aproximativ 80% din resursele lumii pentru a obține statutul de dezvoltare. Dacă scopul nostru este să dezvoltăm întreaga lume în conformitate cu această paradigmă occidentală, planeta va fi în primejdie gravă (recunoscând că țările occidentale sunt inegale în utilizarea resurselor naturale și sociale în dezvoltarea lor). Deming (1996) împărtășește opinia că omenirea trebuie să se uite la civilizație, observând că oamenii au o foame insatisabilă pentru a vedea din ce în ce mai mult planeta și pentru a se apropia mai mult de atracțiile naturale. Acest comportament se întinde continuu în turism, în timp ce tentaculele turistului încearcă să împingă linia finală care există între interacțiunile acceptabile și inacceptabile ale omului-faunei sălbatice. De exemplu, hărțuirea animalelor apare în mod regulat în Parcul Național Point Pelee din Ontario, Canada, deoarece mii de păsări se convertesc la migrația de primăvară a păsărilor din parc. În ciuda avertismentelor postate, turiștii continuă să se aventureze pe căile desemnate pentru identificarea și fotografia speciilor. Deming întreabă: în fața încălzirii globale, a habitatelor diminuate și a extincțiilor masive, ce înseamnă să fii civilizat? Răspunsul ei este o pledoarie pentru limite, atât sociale, cât și ecologice, în fața inamicului: „Așa cum a spus Pogo în timpul războiului din Vietnam: "Am văzut inamicul și noi suntem." Dintr-o dată suntem ambii barbari invadatori și singurii care înconjurăm orașul pentru a proteja orașul. Fiecare dintre noi este în centrul lumii civilizate și la marginea ei.”

Într-un ansamblu al economiei mondiale, unde în fiecare an trec în neființă milioane de copii în urma epidemiilor, dispar din cauza distrugerii.

Factori generatori:

a. dorința obținerii profitului, precum și dorința recunoașterii umbresc efectele care pot apărea în urma acestora, iar conștiința apare prea târziu;

b. prin tehnologie se ridică consumul de energie, iar acest lucru va duce în timp la slăbirea mediului înconjurător.

c. Religia – învățătura creștin-ortodoxă ne spune că singurul mod de a fi al naturii îl reprezintă slujirea omului. Societățile din occident, mai ales, promovează acest principiu .

d. Supradezvoltarea și supraconsumul – acesta reprezintă factorul principal care duce la distrugeri asupra mediului, creșterea consumului amenință să distrugă resursele naturale și să ducă la o creștere fără precedent a nivelului poluării;

g. Lipsa responsabilității sociale a firmelor. Prin strategii eficace de management al mediului, afacerile ar putea să devină profitabile

Rezervele de petrol ale țării noastre sunt aproape epuizate. Un studiu efectuat de către o companie petrolieră la încheierea anului 2014, aducea la cunoștiință că România ar mai avea rezerve de petrol pentru o perioadă de aproximativ 19 ani, gaze naturale pentru 9,3 ani și cărbune pentru 9 ani. Un raport al Global Sustainability Institute arăta faptul că Franța și Italia mai au resurse proprii de petrol, gaz și cărbune pentru mai puțin de un an, iar Marea Britanie mai are rezerve proprii de petrol pentru aproximativ 5,2 ani, cărbune pentru 4,5 ani și gaze naturale pentru 3 ani.

O parte din țările din estul Uniunii Europene au rezerve mult mai mari: Bulgaria are cărbune suficient pentru o perioadă de 73 de ani, iar Polonia pentru aproximativ 34 de ani. Totodată, Germania deține rezerve de cărbune ce i-ar putea fi suficiente pentru aproximativ 250 de ani, dar mai are gaze naturale pentru doar 2 ani și petrol pentru 1 an. Același raport indică faptul că Rusia mai are rezerve de petrol estimate pentru aproximativ 50 de ani, gaze naturale pentru peste 100 de ani și cărbune pentru 500 de ani, luând în calcul nivelul actual de consum.

Materia primă epuizată indică următoarele rezultate: faptul că dependența Uniunii Europene față de țările bogate în resurse, cum ar fi Rusia, a înregistrat o creștere constantă în ultimul timp, din cauză că această țară foarte bogată în resurse naturale furnizează aproape o treime din necesarul de energie țărilor membre UE. Cercetătorii sunt de părere că este absolut necesară grăbirea adoptării unor soluții de rezervă pentru a produce energie. Din păcate, energia solară, eoliană sau energia valurilor și a mareelor poate rezolva problema necesarului energetic doar pe termen scurt, nu și pe termen mediu și lung, pentru că, la crearea celulelor fotovoltaice, a fermelor eoliene sau a dispozitivelor de stocare sunt utilizate metale obținute din minereuri ce se află și ele în curs de epuizare.

Cap. 2. Studiu de caz. Roșia Montană

2.1. Scurt istoric

Roșia Montană este o localitate cu o vechime de peste 3000 de ani. O veche zonă minieră auriferă, exploatată din cele mai vechi timpuri de către daci, romani, ocupanții maghiari, și nu în ultimul rând de către proprietarii de drept, adică românii.

Numele localității vine de la râul care o străbate și care este bogat în minereuri, în special minereu de fier, care dă culoarea roșie a apei, de unde și cele două denumiri: Râul Roșia și localitatea Roșia Montană.

În prezent Roșia Montană este cunoscută pentru situl său istoric, sit datorită căruia patrimoniul localității și al zonei din jur au fost introduse în protecția UNESCO.

Mineritul în zonă are o vechime aproximată de istorici la aproape 3000 de ani, localitatea în sine având și ea o existență milenară, fiin cunoscută încă din înaintea cuceririi Daciei și amintită de autorii antici: Herodot, Pliniu și Titus Liviu.

Pe timpul domniei împăratului Traian, imediat după cucerirea Daciei, localitatea a căpătat oficial titlul de „colonie minieră”, sub numele de Alburnus Maior. Primii mineri aduși de Traian au fost unii tradiționali, proveniți din provincia Iiliria. Ea apare sub denumirea de Alburnus Maior pentru prima dată pe o tăbliță de ceară, ce datează din 6 februarie 131.

Roșia Montană este una dintre cele mai vechi localități din Europa cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase. Romanii au înființat aici primul așezământ permanent pentru sclavii și coloniștii care lucrau în minerit și au făcut aici cele mai mari exploatări de aur și argint din zonă. Până la coloniștii romani exploatarea se făcea empiric. Ei au aranjat primele galerii pentru extracție, unde utilizau tehnici miniere foarte eficiente pentru perioada respectivă. Galeriile erau săpate cu ciocanul, dalta și târnăcopul și erau de multe ori ramificate sau chiar supraetajate. Când roca era foarte dură, pereții stâncii se incălzeau cu foc, după care erau apoi stropiți cu apă și oțet pentru a se răci brusc. Datorită diferenței termice create, se crăpau și apoi cu târnăcopul erau desfăcute bucățile de rocă din care era separat aurul. Astăzi, din păcate se mai păstrează doar porțiuni din galeriile romane, și asta din cauză că exploatările din Evul Mediu și de mai târziu s-au făcut prin prelungirea și lărgirea galeriilor romane existente. Cea mai mare parte dintre ele au fost complet distruse în anul 1970, când în cetate a fost amenajată o carieră comunistă.

Apogeul micii localități Rosia Montană a fost în perioada cuprinsă între sfărșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Pe vremea aceea Roșia Montană era un mic orășel cochet, cu un centru cu străzi pietruite și iluminate. Avea și un cazinou, un cinematograf, teatru și o vestită sală de bal cu oglinzi venețiene. Mai era și o fermecătoare grădină de vară, în care seara cânta fanfara. Febra aurului a atras oameni din diferite părți ale Europei, astfel în Roșia Montană s-au format comunități de români, maghiari, germani, slovaci și evrei, pentru care s-au construit biserici, o sinagogă și s-au înființat școli în limbile materne.

După anul 1970 s-a renunțat la exploatarea în galerii și au fost amenajate primele cariere în zona Cetate, iar mai târziu la Cârnic. Exploatarea primă se făcea în cariera Cetate, iar cianurarea la Baia de Arieș și procesarea finală la combinatul minier din Baia Mare.

Romanii au exploatat Roșia Montană, iar aurul scos a permis, printre altele, scutirea impozitelor pe doi ani a tuturor cetăților imperiului roman. Aur s-a scos și înainte de romani. Dacii erau vestiți prin obiectele și bijuteriile de aur și argint, dar nu se poate aproxima cantitatea de metal prețios extrasă.

Și după retragerea aureliană până la sistemul regulat de extragere austriac, exploatarea s-a făcut sporadic.

Astăzi, datorită unui document minier, se poate afla cât aur s-a scos între anii 1852-1938. Actul a fost întocmit în anul 1939 și din acest document ne putem da seama de valoarea zăcământului din Munții Apuseni, respectiv Roșia Montană. Astfel, conform documentului denumit „tabloul despre producția exploatării Roșia Montană” din zonă s-au extras 2,47 de tone de aur în 86 de ani.

În anul 1905 s-au prelucrat 12235 de tone de minereu, din care s-a obținut o cantitate de 89,8475 de kilograme de aur și 42,4871 de kilograme de argint. După o perioadă de trei ani, subsolul Roșiei Montane a dat o cantitate de 106,710 de kilograme de aur și 44,4550 de kilograme de argint. În anul unirii Transilvaniei cu România, 1918, din prelucrarea a 12805 tone de minereu au rezultat 28,140 de kilograme de aur și 18,812 de kilograme de argint. Cea mai mare cantitate de metal prețios extrasă de la Roșia Montană în perioada la care s-a făcut referire, s-a extras în 1938. Prelucrarea a 25780 de tone de minereu a dat 123,86 kilograme de aur și 67,763 kilograme de argint. În perioada 1852-1938 subsolul Roșiei Montane a dat oamenilor un total de 2,473 de tone de aur.

2.2. Prezentarea generală a zonei

Localitatea Roșia Montană se află așezată în Munții Apuseni, la o distanță de aproximativ 11 km de orașul Abrud, 15 km față de orașul Câmpeni, 76 km față de Alba Iulia și 135 km față de Cluj-Napoca.

Depresiunea, care se desfășoară în lungul văii Roșia, are forma unui culoar ce este încadrat de masivele Rotundul, Vârsul, Curmătura, Ghergheleu, Cetate, Orlea, Tille, și care pornește de la vărsarea Roșiei în râul Abrudel (unde se află și localitatea Gura Roșiei) și urcă ușor pe o distanță de aproape 6 km până în locul unui amfiteatru natural încadrat la nord de masivul Jig, la sud de masivul Cârnic, iar la est de culmile calme ale masivelor Lety și Șulei. Masivele Orlea și Jig de la nord, Cetate și Cârnic de la sud, care au pus dominație pe cadrul natural al localității, sunt vechi conuri vulcanice în adâncul cărora se află minereurile auro-argentifere.

Fiind influențată în mod direct de topografia locului, așezământul este alcătuit din două tipuri de structuri: o structură liniară cu tendințe de grupare zonală, desfășurată de-a lungul culoarului văii Roșiei, și o structură cu mai mulți poli, dezvoltați în jurul unui nucleu principal, și anume Piața centrală a localității. Țesutul urban este ordonat în jurul acestui nucleu de poli secundari plasați pe traseele drumurilor care duc spre zonele vechi de exploatare minieră și, mai departe, spre satele învecinate.

Satele vecine localității Roșia Montană (Corna, Bunta, Blidești, Țarina, Bălmoșești, Gârda-Bărbulești) sunt situate pe versanții care definesc Valea Roșiei și pe versanții care încadrează o altă vale amplasată de cealaltă parte a Masivului Cârnic, spre sud: Valea Cornei.

Numele localității provine de la culorea roșiatică a apei cauzată de conținutul mare în oxizi de fier.

Fiind dispusă la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.

Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. Prezența multor lacuri artificiale numite "tăuri" conferă peisajului o caracteristică unică. Aceste lacuri au fost inițial create pentru a le fi utile în activitățile miniere iar astăzi sunt folosite în scopuri de agrement. În această localitate se găsesc peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) acestea fiind rezultatul activităților miniere.

În apropiere de localitatea Roșia Montană se găsesc două formațiuni geologice care sunt unice și au fost declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului se află situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se găsește între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.

Roșia Montană se află situată în Munții Apuseni, în Cadrilaterul aurifer – un loc din Munții Metaliferi care este bogat în zăcăminte de metale prețioase cunoscute și exploatate încă din perioada antichității. Dintre toate punctele istorice de exploatare ce sunt cunoscute, cadrul natural Roșia Montană este caracterizat printr-o concentrare excepțională de valori de patrimoniu cultural care sunt grupate într-o configurație cu o bogată stratificație temporală și fizică și care este definită prin suprapunerea consistentă a relicvelor așezărilor miniere din perioada romană, medievală, modernă și contemporană.

peisajul industrial istoric al slocului, de unde se pot vedea lacurile

artificiale (tăurile) realizate începând cu anul 1733, galeriile de coastă, zonele de exploatare de suprafață, depozitele de steril (astăzi parțial vegetate) care punctează versantele și coastele stâncoase care acum sunt dezvelite de vegetație;

așezarea desfășurată de-a lungul văii pârâului Roșia – cu nuclee

aflate în relație directă cu zone de exploatare din masivele Orlea și Cetate – și dezvoltată în amonte, în zona unui amfiteatru natural cuprins între masivele muntoase Cârnic, Jig și Letea, unde s-a conturat zona centrală a satului. Pornind de aici, din Piața centrală, unde erau concentrate numeroase funcțiuni publice grupate într-un ansamblu arhitectural-urbanistic cu puternic caracter de reprezentare, structura urbană se diluează treptat spre periferiile industriale, caracterizate de gospodăriile miniere compuse din locuințe și instalații de prelucrare sau chiar guri de mină.

În taina munților Apuseni, în Țara Moților sau a țării de piatră, cum i se mai spune, un loc neasemuit de frumos aflat chiar în inima țării, bătrânii, aceste nesecate izvoare de legendă, povestesc despre o vâlvă a minelor. Un fel de umbră care însoțește destinele oamenilor sortiți să trăiască în preajma comorilor a căror identitate s-a pierdut în negura vremurilor. În preajma minelor de aur și argint din munții lui Horia, Cloșca și Crișan și ai lui Avram Iancu.

Cel mai adesea vorbesc despre vâlvă minerii trecuți de vârsta tinereții. Ei spun că au auzit povestea prima dată când s-au încumetat să intre în subteran. Această poveste spusă la gura minei, frumoasă precum poveștile depănate la gura sobei, vorbește despre un spirit care le-a arătat celor vrednici și nevoiași încotro să sape ca să dea de filon și i-au pedepsit pe cei care au fost mânați în adâncuri, nu de nevoi, ci de dorința de a face rost de avuții. Se spune că vâlva capătă cele mai felurite chipuri și că îi ademenea pe oameni în întunericul băii fie ca o zână bună, fie ca o pedeapsă. Vâlva minelor, legendă și credință de o potrivă, este călăuza unor oameni cărora aurul le-a adus, aproape de necrezut, mai multă amărăciune decât bucurie. Oameni pricepuți să pipăie filonul cu privirea și să îl scoată la suprafață cu sudoarea frunții.

Aurarii, cum sunt ei numiți cel mai adesea, oameni simplii din fire și cu credință în Dumnezeu cum sunt mai toți locuitorii Apusenilor, suflete pentru care soarele pare să răsară din înadins, care să le răsplătească seninătatea.

Legenda spune că: „Orice obiect, orice casă are o vâlvă. Spuneau despre un om sărac, amărât că s-a tot rugat la Dumnezeu să aibă noroc și el pentru a se putea descurca să își crească cei 8-10 copii. Acesta a mers la mină și a dat găuri acolo în repetate rânduri, săptămăni și luni întregi, iar cand a ieșit afară la gura minei pentru a mânca, s-a trezit în fața lui cu un berbec cu lână de aur. În acel moment toată galeria s-a luminat. Berbecul s-a dus până în spatele galeriei, iar omul s-a rugat la Dumnezeu ca în cazul în care este un lucru bun să îi ajute, iar dacă nu, să se facă voia lui pentru că oricum era om sărac. Acesta s-a dus până în spatele galeriei, iar acolo a găsit foarte mult aur.”

În ceea ce privește însemnătatea acestei legende, o vom asocia cu Roșia Montană, o localitate aparte, așezată pe un munte de aur și argint, care a devenit de ceva timp scena unor dispute fără precedent în județul Alba, după ce un mare om de afaceri canadian a descoperit în zonă cel mai mare zăcământ din Europa și al doilea ca mărime din lume, și s-a hotărât să îl scoată la suprafață cu încuvințarea statului român. Concernul s-a asociat cu partea română și au format împreună firma mixtă Roșia Montană Gold Corporation , în care partea canadiană deține controlul cu un procent de 80%, plătind pentru acest privilegiu 3 milioane de dolari statului ca și concesiune a întregului perimetru cifrat la circa 400 de tone de aur și 1700 de tone de argint, potrivit studiilor de prefezabilitate. Vâlva despre care vorbesc băștinașii s-a arătat unui român plecat de mult timp departe din țară. Mielul cu lână de aur despre care vorbeste legenda, i-a spus canadianului că la Roșia Montană este o mană cerească.

Necazul este că pentru a scoate aurul la suprafață sătenii ar trebui să se mute de pe vatra satului ca să facă loc șantierului ce va urma. Nu mai puțin de 800 de gospodării, 138 de apartamente , câteva biserici și cimitire ar trebui să fie mutate în alt loc. Vestea a venit ca o un blestem pentru săteni. Să plece din locul în care și-au înmormântat străbunii, din locul în care au învățat să vorbească. Cei mai legați de glie s-au opus și nu vor să audă nici acum de strămutare. Ei spun că vor să cinstească memoria străbunilor lor care au ținut la aurul de sub casă mai mult decât la copiii lor. Chiar dacă scoaterea filonului la suprafață s-a făcut cu greu, cu sudoarea frunții, cu mijloace rudimentare , cu sapa și corfa, la fel ca pe vremea romanilor, aceștia din urmă fiind primii exploatatori din zonă, potrivit documentelor vremii.

Sătenii se opun exploatării cu înverșunarea omului care se vede pustiit după ce s-a obișnuit să trăiască o viață cu gândul că sub casa lui se află o comoară, un fel de speranță pentru mai târziu și o siguranță aparte pentru copiii copiilor lor. Firma investitoare vine cu mijloace moderne de exploatare a aurului, așa încât, în câțiva ani va seca toată averea. În urma șantierului vor rămâne dealuri sterpe, fără umbra brazilor și molizilor de acum, fără limpezimea lacurilor care înconjoară comuna, fără poveștile bătrânilor, fără vâlva minelor, fără suflet, cel puțin așa cred aurarii și nimic nu îi poate convinge că lucrurile pot sta și altfel.

Despre felul în care se scotea aurul la Roșia Montană vorbesc documentele vechi existente la Muzeul Mineritului din localitate și mai ales stau mărturie Galeriile romane unice în țară prin felul în care s-au păstrat ele vreme de două milenii. Urme ale unui trecut de corvoadă, urme ale localității de acum care în timpuri străvechi a purtat numele de Alburnus Maior, urme ale suferinței minerilor de altădată și ale magiei aurului de o potrivă.

Despre minerit vorbesc și actualii băștinași care au cărat la viața lor cu spatele zeci de tone de minereu pentru a-si putea câștiga o pâine. De ce aurul a fost mai mult amar, o știu doar cei care l-au căutat în adâncuri, adevărații căutători de comori, oamenii care au știut să îl ocrotesca precum își ocroteste o mamă bună puii, mineri care au scos la suprafață doar atât cît să trăiască. Mineri care lucrau ziua pe baie, iar după-amiezile până la lăsarea serii umblau cu șaitrocul, o unealtă din lemn, pe văile în care se găsea nămol aurifer, ca să mai scoată un gram de aur pentru că munca la mină nu le aducea destui bani pentru pâine, aur pe care îl vindeau cel mai adesea pe piața neagră pentru grâne sau pâine, aur pentru care au suferit în beciurile securității după instalarea comuniștilor care le-au confiscat uneltele și gramul de agoniseală.

Suferința de veacuri i-a făcut pe locuitorii Roșiei Montane să aibă o înverșunare aparte și i-a îndemnat să țină la locurile în care au crescut cum numai cei legați de pământ o pot face. Majoritatea nu vor să se mute, iar cei care au consimțit să plece de acasă , puțini deocamdată la număr, au facut-o cu durere în suflet, dar cu gândul că nu au încotro. Pentru cei care nu au vrut să plece, satul lor rămâne un vis, cel puțin în sufletul lor.

Localitate bimilenară , atestată de descoperirea unor plăcuțe cerate unice în țară, clădiri vechi incluse în patrimoniul național, vestigii care atestă urmele dacilor pe aceste meleaguri și mai apoi ale romanilor care și-au însușit avuția munților de aur și argint.

La toată averea, moții din acestă țară de piatră nu vor să renunțe cu una cu două. Promisiunile firmei mixte româno-canadiene sunt vorbe în vânt pentru minerii de la Roșia Montană. Oamenii vor să simtă răcoarea brazilor și a molozilor, de la răsărit și până la apus, în căsuțele lor din lemn sau din piatră.

2.3. Proiectul Roșia Montană

În anul 1999 o companie româno – canadiană Roșia Montană Gold Corporation a obținut licența de concesiune pentru exploatare, licență obținută prin transfer de la Minvest SA Deva și nu prin licitație.

Licența era valabilă doar pentru exploatarea veche care a fost închisă în anul 2006. Proiectul minier de la Roșia Montană era prevăzut a se desfășura într-o perioadă de aproximativ 17 ani, pe o suprafață de 12 km2, timp în care se estima că vor fi extrase aproximativ 300 de tone de aur și 1600 de tone de argint.

Compania nu a primit autorizațiile necesare demarării proiectului și, datorită unor mari proteste bine dirijate din estul României. În scandal s-a implicat și Academia Română, care a dat aviz negativ exploatării.

Societatea civilă, dar și jurnaliști obedienți unor anumiți ambasadori estici au manevrat bine și au tras sforile în așa fel încât Roșia Montană Gold Corporation să nu poată exploata zăcămintele de aur și argint, deși toată lumea avea de câștigat.

Româno – Canadienii se judecă acum prin tribunalele internaționale cu statul român, asta în timp ce mii și mii de locuitori au rămas fără slujbele promise.

Întrebarea care se poate pune este aceea dacă au mai fost și alte interese în blocarea Roșia Montană Gold Corporation în afară de cele de mediu atât de invocate de contestatari.

Pentru acest proiect s-a utiliazt o tehnologie care a fost pusă în funcțiune în anii 50-60, tehnologie care nu a mai suferit aproape nici o schimbare în tot acest timp, deci randamentele sunt foarte scăzute sub randamentele teoretice, ajungând să mai funcționeze doar 25-50% din întreaga capacitate. Angajații filialei au continuat să își desfășoare activitatea în acel sistem. Se preconiza ca până în 2007 toate subvențiile acordate de stat către acest proiect să dispară definitiv, iar unitățiile să funcționeze cu propriile lor forțe.

Odată cu intrarea în anii 1990, adâncurile din zona Carpaților Occidentali au fost sondate de un satelit rusesc, care căuta, teoretic, situri antice și preistorice. Cu această ocazie, rușii au realizat că la Roșia Montană sunt mari rezerve, nu neapărat de aur și argint, ci de metale rare, dar asta se pare că nu a fost totul. Conform unui jurnalist de investigații rus, satelitul rus ar fi obținut imagini subterane care inicau un mare oraș subteran, întins pe o suprafață de peste 200 de km2, oraș aflat sub Roșia Montană, dar la mare adâncime. Ceea ce susține ziaristul rus au afirmat și câțiva istorici și cercetători români, dar datele furnizate de aceștia au fost ignorate de către autorități. Astfel, conform datelor furnizate de către acest grup de cercetători, în zona numită Vârtoapele, din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ 4 km2, există 75 de gropi conice de diferite dimensiuni, din care ar pleca mai multe tuneluri către munții din apropiere, unul dintre ele ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil, cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții doar în două zile.

În această zonă, aparatele geodezice au detectat multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, dar și cu platoul de deasupra prin drumuri antice. În această zonă și în apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale compexului dacic, inclusiv sanctuare de andezit, construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la capitala Sarmizegetusa.

Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) este o companie ce a fost creată cu obiectivul dezvoltării unui proiect de exploatare auriferă la Roșia Montană, județul Alba, România, localitate în care, de altfel, își are sediul. Compania a luat naștere în anul 1997, în urma unor fuziuni repretate și prin asociere cu compania minieră de stat Minvest SA Deva. Acționarii RMGC sunt Gabriel Resources cu 80,69% din totalul acțiunilor și compania minieră de stat Minvest Deva cu 19,31% din capital. Licența de concesionare a fost primită în 1997 și a fost acordată pentru 20 de ani.

S-au efectuat numeroase studii geologice și de explorare în zona Roșia Montană, în Munții Apuseni, care au evidențiat existența unor resurse de 314 tone de aur și de 1.480 tone de argint, motiv pentru care s-a afirmat că aici se află cel mai mare zăcământ auro-argintifer din Uniunea Europeană.

Proiectul Roșia Montană ar fi constat în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafață, prin metoda cianurii, din Europa, care ar fi urmat să cuprindă  în Valea Roșia patru cariere la Cetate, Cîrnic, Orlea și Jig-Vaidoaia și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 hectare. Proiectul ar fi prevăzut utilizarea a peste un milion și jumătate de tone de substanțe periculoase, între care 192.000 tone de cianură de sodiu, sterilele fiind depozitate în iazul de decantare situat la 2 km de Abrud.

În proiect mai era prevăzut faptul că odată cu ce încheierea activităților în cele patru cariere de suprafață propuse, acestea vor fi reumplute cu pământ, cu excepția carierei Cetate, care va fi umplută cu apă și transformată într-un lac de agrement, iar întreagă zonă va fi plantată cu vegetație. Planurile de închidere și post-închidere a minei urmau să asigure o monitorizare permanentă pe parcursul a 50 de ani după încheierea exploatării.

Beneficiile publice ale proiectului

Proiectul Roșia Montană își are amplasamentul într-o zonă a României care a cunoscut de mai bine de 2000 de ani o activitate minieră intensă, dar care trecea în acea vreme printr-o perioadă de declin accentuat. Dezvoltarea unei noi exploatări la Roșia Montană ar putea să aducă unele beneficii destul de importante României, economiei și cetățenilor acestei țări, cum ar fi:

Eliminarea daunelor ecologice cauzate de activitățile miniere anterioare:

Proiectul ar putea să aducă beneficii directe în domeniul îmbunătățirii și atenuării unei proporții însemnate a impactului negativ care a fost produs de lucrările miniere vechi. Fără astfel de măsuri de remediere, aceste zone ale mediului înconjurător vor rămâne în continuare afectate și nesupravegheate.

Introducerea unor tehnici de înaltă calitate: Proiectul va introduce în

România cele mai bune tehnici utilizate în prezent în industria minieră internațională. Se așteaptă ca prin introducerea acestor tehnologii să se pună bazele unei reîmprospătări a industriei miniere românești.

Alinierea la standardele recunoscute pe plan internațional: Noua exploatare

minieră, uzina de procesare și sistemul aferent al iazului de decantare vor fi dezvoltate în acord cu legile și reglementările naționale relevante, precum și cu directivele Uniunii Europene. Dezvoltarea noii exploatări miniere ar putea să demonstreze Uniunii Europene că România are atât dorința, cât și capacitatea de a sprijini și reglementa proiectele industriale în conformitate cu toate cerințele formulate de acest organism.

Beneficii economice: Proiectul va genera venituri directe și indirecte

provenite din taxe, impozite și redevențe și va crea noi de locuri de muncă atât în domeniul construcției și operării minei, cât și în domeniul activităților auxiliare. Aceste beneficii se vor ridica la suma de aproximativ 1,6 miliarde dolari SUA pentru primii 17 ani de viață ai Proiectului.

Instruirea și dobândirea de noi abilități: Proiectul va crea un număr însemnat

de locuri de muncă temporare și permanente care vor necesita o instruire intensivă în domeniul celor mai noi metode de extracție minieră și procesare a minereului, în domeniul siguranței în exploatare și întreținere, în domeniul protecției mediului și al protecției muncii, al controlului și conștientizării problemelor legate de managementul și monitorizarea mediului, precum și al managementului calității produselor. Astfel de abilități și beneficiile lor aferente vor putea fi transferate și către alte sectoare industriale și comerciale. Această forță de muncă înalt calificată, precum și dezvoltarea unei exploatări miniere moderne și bine gestionate vor contribui la formarea în România a unei abordări manageriale noi și a unui grup de specialiști cu abilități și calificării competitive pe plan internațional.

Patrimoniul cultural: Descoperirea, investigarea, cercetarea, prezentarea și

expunerea vestigiilor arheologice și a altor elemente de moștenire istorică, în contextul efectuării unui amplu program de cercetări arheologice preventive și de conservare a celor mai importante bunuri de patrimoniu mobil și imobil (clădiri monument istoric).

Investiții străine directe: Proiectul ar putea să atragă investiții străine

semnificative în țara noastră, prin achiziționarea de bunuri și servicii necesare dezvoltării, construcției și operării noii exploatări miniere. România ar putea să beneficieze și de o percepție favorabilă în cadrul comunității internaționale, ca fiind deschisă investițiilor străine. Beneficiile directe care revin României însumează 583 milioane dolari SUA care vor reveni bugetului central și local fără investiții guvernamentale directe din partea României și fără angajarea de garanții guvernamentale. Această sumă reprezintă 52% din profitul brut al proiectului (1,121 miliarde dolari SUA).

Procesul tehnologic în cadrul Proiectului Roșia Montană

Amenajare cariere

Pușcare

Încărcare și Transport

Concasare

Măcinare

Leșiere

Recuperare aur și argint pe cărbune activ

Electroliză

Topire

Neutralizarea Cianurii

Depozitarea finală a sterilului de procesare

Odată cu neutralizarea cianurii, sterilul de procesare este depozitat într-un iaz de decantare, în spatele unui baraj construit din piatră.

Acest baraj este proiectat pentru a rezista la cutremure de 8 grade pe scara Richter și să rețină două precipitații maxim probabile.

Probabilitatea ca două precipitații maxim probabile să apară într-un interval de 24 de ore este de 1 la 100 milioane de ani.

Începănd cu fiecare an de exploatare, RMGC va depune într-un cont special constituit (fond de garanție) întreaga sumă care este estimată pentru lucrările de reabilitare și monitorizare pe termen lung a mediului. Înainte de a începe exploatarea, reabilitarea mediului este garantată.

Acest cont poate fi accesat doar de către autoritățile care sunt competente și doar pentru a reabilita mediul.

Costurile actuale de închidere a proiectului Roșia Montană sunt estimate la 146 milioane USD, și sunt calculate pe baza funcționării minei timp de 16 ani. Actualizările anuale vor fi stabilite de experți independenți, care colaborează cu Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM), în calitate de autoritate guvernamentală competentă în domeniul activităților miniere. Actualizările asigură că în cazul puțin probabil de închidere prematură a proiectului, în orice moment, Garanția Financiară pentru Refacerea Mediului (GFRM) reflectă întotdeauna costurile aferente refacerii ecologice.

Actualizările anuale cuprind următoarele patru elemente variabile:

-Modificări aduse proiectului care afectează obiectivele de refacere ecologică;

– Modificări ale cadrului legislativ din România inclusiv punerea în aplicare a directivelor UE;

– Tehnologii noi care îmbunătățesc metodele și practicile de refacere ecologică;

– Modificări ale prețului unor produse și servicii esențiale pentru re facerea ecologică;

Lucrările înhciderii și refacerii ecologice la Roșia Montană cuprind următoarele activități:

– Acoperirea cu covor vegetal a haldelor de steril;

– Re-umplerea carierelor, exceptând cariera Cetate care va fi inundată și transformată într-un lac;

– Cariera Jig va fi umplută total, iar după reabilitare va arăta ca o pantă cu mici terase.

– Carierele Orlea și Cârnic vor fi umplute parțial și vor arăta ca niște terase tăiate în versanții văii Roșia.

– Cariera Cetate ar putea să fie inundată și astfel va fi amenajată sub forma a 2 lacuri.

– Acoperirea cu covor vegetal a iazului de decantare și a suprafețelor barajelor;

– Înstalațiile de producție vor fi demontate și scoase din uz, iar suprafețele dezafectate vor fi refăcute ecologic ;

– Apele vor fi epurate prin sisteme semi-pasive (cu sisteme de epurare clasice ca sisteme de rezervă) până cand nivelul indicatorilor tuturor efluenților se încadrează în limitele admise și nu mai este necesar să se continue procesul de epurare;

-Întreținerea vegetației, combaterea fenomenului de eroziune și monitorizarea întregului amplasament până când RMGC demonstrează că toate obiectivele de refacere au fost realizate în mod durabil.

Roșia Montană Gold Corporation a declarat la demararea proiectului că nu este necesar să aștepe până la finalizarea operațiunilor miniere pentru începerea reabilitarea ecologică la Roșia Montană.

Programul de refacere a mediului are următoarea desfășurare:

– Anul 5: Halda Cetate va fi ecologizată;

– Anul 10: Halda Cârnic va fi ecologizată;

– Anul 13: Carierele vor fi umplute;

– Anul 15: Va fi acoperit barajul iazului de decantare și va fi inundată cariera Cetate;

– Anul 18: Iazului de decantare va fi acoperit și se va ecologiza amplasamentul uzinei;

– Urmărirea după închidere este estimată între 30-50 ani pentru a se asigura că măsurile luate pentru restabilirea mediului au fost eficiente și că nu există nici un pericol de poluare.

Sisteme de acoperire:

– Acoperirea rocilor fără potențial de generare ape acide (rocă sterilă, carierele umplute, barajul iazului de decantare și zonele inerte) se va face cu un strat de 20 cm subsol + 10 cm sol vegetal + vegetație.

– Acoperirea rocilor cu potențial de generare ape acide (iazul de decantare, porțiuni din haldele de steril sau cariere umplute) se va face cu un strat de 30/40 cm sol compactat + 80/140 cm sub-sol necompactat  + 10 cm sol vegetal + vegetație.

2.4. Impactul asupra mediului

Istoria Roșiei Montane este de fapt istoria unei perioade nu prea plăcute pe care am trăit-o în acei ani plini de confuzie.

Sigur, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în România este foarte important din multe puncte de vedere, dincolo de faptul că democrația în țara noastră are o problemă cu politicienii care se tot rotesc la guvernare și care una spun, alta fac după aceea, dincolo de faptul că cele mai mari proteste prezente în România au fost pentru un scop mai degrabă ecologist, dincolo de toate aceste lucruri, interesante sunt evoluțiile.

În urma protestelor repetate, politicienii au decis să retragă într-un final proiectul Roșia Montană. Este adevărat că este complicat că s-a ajuns la această situație.

În primul rând, a intervenit o fractură la nivelul partidelor politice, care nu au mai adus în discuție acest proiect.

Politicienii au declarat că proiectul minier de la Roșia Montană nu putea fi susținut, proiectul fie va trebui retras, fie respins.

Exista o suspiciune uriașă cum că anumiți politicieni nu ar fi acționat în conformitate cu interesele publice naționale.

În acea perioadă, acțiunile Gold Corporation din Toronto s-au prăbușit efectiv cu 70%, dar imediat s-au stabilizat. Acest gen de evoluție sugerează că cineva a cumpărat acele acțiuni.

În momentul de față, Roșia Montană este o localitate moartă, acest fapt datorându-se autorităților locale care au împiedicat orice fel de activitate acolo pentru că urma să se demoleze totul pentru a se face o mare mină, o mare gaură în pământ, dar de aici încolo, este de datoria societății să împiedice sărăcia în care s-au adâncit oamenii din Roșia Montană.

Problema poporului român este că nu înțelege valoarea pe care o are sau nu o are banul, respectiv aurul.

Roșia montană este mai mult decât oricare altă localitate din România, acolo se întâlnesc niște vestigii extraordinare despre istoria noastră, mai exact despre daci și despre romani, sunt lucruri pe care banii nu le pot cumpăra.

RMGC este reprezentată și de statul român, RMGC, este practic un vehicul financiar prin care cele doua companii s-au asociat pentru a face marea exploatare. Un lucru cu adevărat important este să se afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acest proiect, cine sunt vinovații și cine a încasat banii.

Proiectul Roșia Montană a propus anumite elemente care sunt rezultatul a numeroase evaluări efectuate de RMGC pentru analizarea alternativelor și pentru alegerea opțiunii cele mai viabile, mai puțin riscante și care are efecte sociale, economice și de mediu durabile.

Un sistem de management al mediului și management social poate fi documentat pe mai multe niveluri de politici, planuri, proceduri și alte documente. Structura acestui document, cuprinde în ansamblu suita de planuri de management al mediului și management social pe care este întemeiată EIM, la rândul lor bazate pe o serie comprehensivă de proceduri standard de operare ce vor fi puse la punct înainte de intrarea în funcțiune a exploatării. Sistemul prevede totodată și păstrarea unei diversități care este dată de monitorizarea, autorizațiile, corespondențele și alte înregistrări, în sprijinul monitorizării, și al altor acțiuni care sunt menite să asigure continua adecvare a performanțelor de mediu și sociale pe întreaga durată de existență utilă a proiectului.

Planul de Management al Cianurii este unul dintr-o mulțime de planuri de management social și de mediu care au fost elaborate pentru susținerea Sistemului de Management Social și de Mediu (ESMS) descris într-o secțiune separată în varianta actuală a Planului de Management de Mediu și Social pentru proiectul Roșia Montană. Planul de management al cianurii și planurile înrudite abordează tema necesității controlului operațional care a fost stabilită pentru acele zone în care Studiul de Impact asupra Mediului indică fie existența unui impact social sau de mediu sau arată că acesta poate apare în diferite etape ale duratei de viață a exploatării miniere. Implementarea acestui Plan de management al cianurii este susținut și de o serie de proceduri de operare standard, prezentate în detaliu.

Planul de Management al Cianurii trebuie să fie revizuit în mod periodic și actualizat în timpul duratei de viață a proiectului Roșia Montană, ținându-se cont astfel de comentariile revizuitorilor interni și externi, modificările în planul reglementărilor, modificările în cadrul operațiunilor miniere, orice alte modificari ce intervin la nivelul procesării și care pot implica cianura, consultarea, verificarea performantelor interne și rezultatele analizării managementului precum și alți factori.

În calitate de utilizator final al reactivului cianură, RMGC nu va putea verifica în mod direct modul în care se fabrică produsul și cum este acesta administrat în procesul de fabricare. Astfel, Rosia Montană Gold Corporation va utiliza procesul de achiziționare și procedurile pentru încurajarea practicilor de producție responsabilă. RMGC va achiziționa cianura de sodium doar în formă solidă, ce va fi fabricată exclusiv de producători care sunt semnatari ai Codului Internațional de Management al Cianurii sau care au demonstrat într-un fel angajamentul lor de a limita expunerea angajaților la cianură și de a preveni, controla și/sau interveni rapid în cazul degajării de cianură în mediu.

Deșeurile. În ceea ce privește managementul deșeurilor, obiectivele RMGC sunt legate atât de micșorarea cantității de deșeuri rezultate cât și de reciclarea, tratarea și eliminarea lor într-o manieră care ar putea să asigure sănătatea populației și a mediului.

În urma activităților miniere rezultă două tipuri de deșeuri: cele rezultate în urma extragerii aurului și argintului – numite deșeuri extractive – și deseuri neextractive.

Cea mai mare cantitate de deșeuri generate de proiectul Roșia Montană sunt deșeurile extractive, și anume sterilul de carieră și steril de procesare.

Sterilul de carieră este roca de cariere care nu conține aur și argint care poate să fie procesat în condiții economice.

Sterilul de carieră este depozitat la începerea proiectului în două halde de steril, respectiv halda Cetate (la vest de cariera Cetate) și halda Carnic (la sud-est de cariera Carnic).

Modul în care are loc exploatarea carierelor a fost gândit în așa fel încât suprafața ocupată de aceste halde să fie cât mai redusă, minimizând astfel impactul lor asupra mediului. Astfel când o cariera își termină resursele (după ce aurul și argintul au fost extrase), materialul steril va fi depozitat în cariera respectivă pentru a reumple golul creat. În acest fel, cariera Jig va fi umplută total iar carierele Carnic și Orlea vor fi umplute parțial cu materialul steril din carierele care funcționează.

Sterilul de procesare este reprezentat de materialul fin măcinat rezultat în urma extragerii aurului și argintului din minereu, în uzina de procesare.

Acest steril, înainte de a părasi uzina de procesare, va trece printr-o instalație de denocivizare, care va reduce cantitatea de cianură până la o concentrație de 3 mg/l, după care va fi depozitat într-un iaz de decantare situat în valea Corna.

Legislația din România și cea din Uniunea Europeană prevede o concentrație maximă de cianură în iazurile de decantare de 10 mg/l.

Calitatea aerului. La Roșia Montană, se dorește ca aerul să aibă aceeași calitate pe întreg parcursul și după exploatarea minieră ca și înainte de începerea proiectului. De aceea, a fost construit proiectul astfel încât să se asigure că impactul asupra aerului este controlabil și că nu vor fi depășite limitele legale impuse de lege.

Principalul poluant asociat activităților miniere este praful, fiind urmat de gazele de eșapament de la echipamentele mobile și de transport. De aceea, se vor lua o serie de măsuri pentru a reduce impactul acestora asupra aerului, ca de exemplu:

Reabilitarea progresivă a suprafețelor de

Teren, odată cu afectarea acestora.

Spălarea roților echipamentelor și vehiculelor

la ieșirea din uzină.

Utilizarea prelatelor de către autovehiculele

care transportă pământ și agregate.

Curățarea permanentă a drumurilor de acces, de șantier și ale

platformelor de lucru.

Stropirea cu apă a agregatelor (rocilor) și pamântului.

Circularea vehiculelor cu o viteză limitată.

Oprirea activităților care pot produce praf în condiții de vânt foarte intens

sau atunci când monitorul automat, instalat, indică o situație de alertă.

Utilizarea motorinei cu conținut redus de sulf.

Evitarea, în măsura în care este posibil, ca vehiculele de mare tonaj să

circule prin localități.

Calitatea aerului va fi monitorizată permanent .

Va fi folosită o tehnologie modernă de pușcare, prin care particulele de praf

se vor înălța mult mai puțin în aer față de pușcările tradiționale, cea mai mare parte a prafului așezându-se în imediata apropiere a zonei de pușcare.

În perioadele de vânt puternic și de secetă prelungită minereul va fi stropit

cu apă.

Materialul din iazul de decantare va fi menținut în condiții de umiditate

permanentă pentru a putea să fie eliminat efectul eroziunii datorate vântului.

Zgomot și vibrații. Este de dorit ca zgomotul și vibrațiile c are sunt cauzate de exploatarea minieră să nu afecteze personalul minier, vizitatorii sau locuitorii așezărilor din apropierea proiectului. Totodată, este importantă starea clădirilor inclusiv a celor cu valoare culturală sau istorică, care pot să fie sensibile la efectele vibrațiilor.

Din acest motiv, s-a prevăzut deja o serie de măsuri de reducere a impactului zgomotului și vibrațiilor asupra zonelor, cum ar fi:

Identificarea punctelor sensibile (peste 20) care s-au stabilit ca puncte de

monitorizare pentru zgomot sau/și pentru vibrații

Elaborarea unui plan detaliat pentru dimesionarea încărcăturilor de pușcare,

astfel încât în apropierea zonelor sensibile să se reducă treptat cantitatea de explozibil necesar pușcărilor

Aplicarea de scuturi antizgomot utilajelor de forare și altor utilaje cu

niveluri de putere acustică mari

Utilizarea barierelor de protecție (zgomot și vibrații) ca elemente specifice

de protecție – berme din pământ cu înălțimea de minimum 5 metri

Pe timpul nopții se vor sista lucrările în apropierea zonelor locuite

Pușcările în fiecare carieră se vor limita la una pe zi de lucru. Pușcările pe timp de noapte vor fi interzise. Detonările vor fi amânate sau evitate în perioadele cu condiții atmosferice nefavorabile (de exemplu atmosferă calmă, ceață, inversiuni de temperatură, vânt defavorabil).

Așa cum procedează toate minele moderne din lume, va fi implementat un program detaliat de monitorizare a zgomotului și vibrațiilor și, în funcție de necesități, vor fi aplicate măsuri de prevenire/corectare.

TRANSPORTUL

Cianura de sodiu va fi livrată în containere speciale cu pereți dubli, extrem

de rezistente.

Maximizarea transportului pe calea ferată, iar transportul rutier va fi

escortat de un vehicul de intervenție.

MANIPULARE ȘI DEPOZITARE

Pentru a putea să fie prevenite scurgerile, la livrare, cianura în formă solidă

va fi dizolvată direct în containerul cu care este transportată.

După dizolvarea acesteia, cianura de sodiu în formă lichidă va fi pompată

direct în sistemul de pompare și distribuție, fără a fi manipulată deloc în spațiu deschis.

PROCESUL TEHNOLOGIC

Dozarea cianurii va fi realizată prin sisteme automate, evitând astfel

manipularea acesteia de către personalul angajat.

Amplasamentul uzinei dispune de o cuvă betonată care are o capacitate de

captare a oricăror scurgeri accidentale (capacitate 110%).

În zonele de manipulare a cianurii vor fi construite canale pentru a colecta

scurgerile accidentale din conducte.

DEPOZITAREA FINALĂ

Odată cu extragerea aurului și argintului din minereu, o mare parte din

cianură va fi recuperată și refolosită în procesul tehnologic.

Înainte de părăsirea uzinei de procesare, sterilul va trece printr-o instalație de

denocivizare care va reduce conținutul de cianură în steril, mult sub limitele impuse de legislația din România și cea din Uniunea Europeană.

Sub acțiunea razelor ultraviolete, cianura va continua să se descompună

natural în iazul de decantare.

SIGURANȚA MUNCITORILOR ȘI INSTRUIRE

Sistemele de monitorizare vor detecta orice scurgeri sau emisii accidentale

de cianură sau compuși ai acesteia.

RMGC va efectua întruniri de rutină regulate și va programa întâlniri

formale regulate pentru a atrage atenția angajaților asupra problemelor de securitate și protecție și pentru a se asigura că angajații își îndeplinesc obligațiile într-o manieră ce asigură protecția muncii și securitatea angajaților.

Biodiversitate. În ceea ce privește biodiversitatea, se propune ca proiectul Roșia Montană să aibă un efect negativ cât mai mic în perioada de construcție și un efect net pozitiv în perioada de reabilitare a minei.

Ca urmare a mineritului desfășurat în zona Roșia Montană de 2000 de ani, în special a celui de suprafață realizat în perioada comunistă, perimetrul proiectului se regăsește într-o zonă lipsită de interes major din punct de vedere al biodiversității. Se va încerca refacerea zonei din punct de vedere al biodiversității în faza de reabilitare a minei.

Rosia Montana Gold Corporation a luat măsuri de reducere a impactului asupra biodiversității, printre care:

Plantarea a 1000 de hectare de pădure în

locul celor aproximativ 250 hectare necesare defrișării. Plantarea celor 1000 ha se va face înainte de defrișarea suprafețelor forestiere.

Vor fi efectuate operațiuni de reabilitare

și vegetare progresive, pe toată durata proiectului.

Va fi amenajată o rețea de coridoare de

vegetație în interiorul și între zonele de protecție a mediului, care să permită migrația speciilor.

Va fi redusă la minim tăierea arborilor și alte perturbări pe durata

sezonului de înmulțire la păsări (aprilie-iulie).

Instalarea de facilități de microhabitat pentru păsări, mamifere mici, reptile

și amfibieni.

Vor fi realizate unele lucrări de refacere/amenajare a cursurilor de apă.

Plantarea de specii native de-a lungul malurilor pârâurilor și altor cursuri de

apă, pentru a asigura condițiile pentru înmulțire și coridoarele de migrație necesare faunei.

Dar ce impact are cu adevărat Proiectul Roșia Montană asupra populației și a mediului? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie să vedem cum a început tot.

Pentru a săpa în stâncă, minerii foloseau dinamita ca să fărămițeze stânca în piese ușor de manevrat, nivelând muntele pe măsură ce excavația progresează.

În 1997, compania canadiană Gabriel Resources a cumpărat exploatarea subteranului Roșiei Montană. După o perioadă de trei ani, sondarea geologică a găsit că se pot extrage 300 de tone de aur și 1600 de tone de argint prin folosire de explozibil și cianură. Nimeni nu a fost surprins. Istoria Roșiei Montana și a aurului de aici este o istorie veche. În trecut au folosit o metodă simplă pentru extragerea minereurilor, și unelte simple: un ciocan și o daltă. Legiunile lui Traianau lăsat aurul dacic la Roma (tribut anual), lăsând în urma o rețea unică de galerii de 25 km.

Dar cum va arăta Roșia Montană după extragerea aurului?

Oponenții spun că va fi devastată, distrusă și poluată. Compania (privată canadiană) spune că va asigura o puternică și diversificată economie. Va fi cea mai mare exploatare de carieră deschisă din Europa.

Roșia Montană Gold Corporation este deținută de 80% Gabriel Resources din Canada și 19.3% de Guvern. Aceasta trebuie să obțină toate proprietățile din zona de exploatare, să mute 2000 de persoane din zonă, să demoleze 900 de case, biserici și cimitire și să primească undă verde de la guvern pentru studiul de impact asupra mediului.

Cel mai controversat aspect al proiectului este folosirea cianurii. Compania plănuiește să separe aurul și argintul de minereu prin dizolvare în soluție de cianură (leșiere). Întreaga vale va fi inundată pentru a forma un imens rezervor pentru apa contaminată cu cianură. Rezervorul cu soluție de cianură va fi ținut de un baraj de 185 m. Există temeri că poate cauza încă un dezastru asemănător cu dezastrul de la Baia Mre din anul 2000, când milioane de litrii de afluenți contaminați cu cianură s-au vărsat în Dunăre. Din acest motiv, parlamentul EU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la mineritul cu cianură la Roșia Montană, care pune în pericol întreaga regiune, nu numai Roșia Montană.

Mineritul cu cianuri nu este periculos doar prin accidente. Acesta afectează calitatea aerului, contaminează pământul și apele, reduce viața habitatului natural și permite investitorilor străini să controleze tratamenul zonei și a oamenilor săi.

Corporația și câțiva reprezentanți ai guvernului României presează în regim de urgență acest minerit. Proiectul nu ar fi fost aprobat în EU, SUA sau Canada de către ministere. Ceea ce se dezvăluie din impactul asupra mediului și consultarea politică este o șaradă. Publicul nu este informat în mod rezonabil asupra impactului și opțiunilor care ar fi. Nu se prezintă prea multă informație necesară evaluării impactului asupra mediului și sănătății deoarece studiul nu prezintă o bază de plecare clară a calității apei înainte de începerea mineritului. Nu este posibil pentru public să determine impactul nou adus de proiectul Roșia Montană Gold Corporation. Această corupție, sa și altele va spune că nu este nimic care să coroboreze mineritul lor cu poluarea. Problemele de sănătate cauzate de către poluarea cu cianuri includ: pierderea părului, erupții de piele grave și alte boli grave. Apar umflături purulente care determină alte umflături. Problemele de piele sunt cauzate de un sânge otrăvit.

Gold Corporation a prezentat RMGC ca fiind un proiect de dezvoltare a zonei.

Mineritul cu cianură și mina deschisă are foarte adesea un impact imens asupra mediului. Procesul constă în fărămițarea prin explozie a stâncilor în bucăți mici și întinderea acestei pulbeeri peste filtre. Stânca făcută pulbere se îmbibă prin stropire cu soluție de cianură. Aceasta atrage metalele, iara urul și celelalte metale se extrag astfel din soluția cianurizată.

Această soluție ce contaminează metalele extrase este colectată în iazuri largi de decantare. Aici aurul de extrage din soluție, se adaugă mai multă cianură și procesul se repetă. Este o metodă care folosește zeci de mii de litrii de apă pe oră.

Cea mai mare problemă pentru oamenii din locurile unde se instalează minele este competiția pentru apă.

Consilierii locali de la Roșia Montană au declarat zona mono-industrială, adică doar zonă minieră. Aceștia le spuneau țăranilor: „O să plecați oricum. Dacă nu plecați acum, când puteți primi bani, o să plecați chiar fără bani”. 300 de săteni au hotărât să nu plece în niciun caz.

Efectele mineritului cu mina deschisă

O problemă majoră este reprezentată de scurgerea de acid de mină. Aceasta apare de fiecare dată când o piatră este adusă din subteran la suprafață și vine în contact cu oxigenul și apa de ploaie. Odată venită în contact cu oxigenul are loc procesul de oxigenare, iar când acesta vine în contact mai târziu cu apa de ploaie, această oxigenare duce la un drenaj, un oxid și crează un acid. Acest acid va ajunge în râuri. Se numește acid drenaj de mină. În SUA este considerată prima cauză de difuzare a poluării. Este o cauză mai importantă de poluare decât deșeul nuclear. Este o problemă gravă pentru că este ireversibilă.

Aspecte ecologice și referitoare la conservarea mediului natural: Exploatarea la suprafață (în carieră deschisă) produce o degradare semnificativă a mediului natural, de fapt o reală distrugere a peisajului, lăsând în urmă cratere imense și masive depozite de material steril. Poluarea aerului, apelor și solului din zonă, produsă de mijloacele tehnice de exploatare la suprafață (prin decopertare) și de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantități uriașe de minereu și material steril nu poate fi ignorată. Distrugerea peisajului caracteristic Munților Apuseni anulează potențialul turistic și elimină perspectiva unei valorificări durabile a zonei concepute pe această bază, pe o rază mare, nu doar la Roșia Montană. O zonă poluată nu va atrage nici investiții de altă natură.

Exploziile folosite în tehnologia de decopertare prin "pușcare" (de cinci ori pe săptămână) prezintă riscul unor vibratii și unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinătate a exploatării, riscând slăbirea și prăbușirea unor construcții și a unor galerii miniere vechi.

Pe Aries, mor peștii când plouă. Pe râul Seșii, întreaga viață acvatică a dispărut. După inundarea de la Baia Borșa, nu mai sunt lostrițe în rezervația naturală a Vaserului. Odată cu topirea zăpezilor, cianurile au otrăvit Vișeul și Tisa.

Primele daune colaterale s-au facut deja simțite: după câteva luni în câmpul muncii starea de sănătate a lucrătorilor este vizibil înrăutățită. Boli continue, lipsa poftei de mâncare, depresiuni psihice sunt vizibile. Tineri lucratori, organismele cele mai sensibile, după ce au lucrat la foraje, inclusiv în galerii subterane, câte 12 ore zilnic, și nu 6 ore cât prevede legea, au fost descoperiți cu silicoză la vizita medicală pentru încorporare. Nu știe nimeni compoziția lichidului de foraj, din cauza căruia mulți locuitori din Roșia Montană și-au pierdut deja simțurile mirosului și gustului. Vacile, aflate la păscut pe masivul Vaidoaia, când s-au făcut foraje acolo, vomitau în fiecare seară când veneau acasă.

Reprezintă riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrările în subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) în timpul verii mai ales sub influența unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinătate a unor localități populate (Câmpeni, Abrud).

Proiectul Roșia Montană în cifre:

1346 de hectare de pământ au fost destinate exploatării,

2388 de hectare are perimetrul pentru care au obținut licență,

300 de hectare au fost acoperite de lacul de decantare cu metale grele și

cianură, care reprezintă un risc permanent pentru viața a peste 6000 de persoane din zonele învecinate,

4 munți detonați,

2064 de proprietăți transferate,

975 de case au fost distruse, dintre care 41 de patrimoniu,

7 biserici demolate, dinamitate sau acoperite de lacul de cianură,

11 cimitire strămutate,

12.000 de tone de cianură anual (în total 204 mii de tone)

doar 634 de locuri de muncă pe o durată de 17 ani .

Avizul de Mediu care a fost eliberat de Agenția pentru Protecția Mediului Alba pentru Planul urbanistic Zonal – zona industrială Roșia Montană a fost suspendat, în instanță, la cererea unor organizații care se opun proiectului minier din Apuseni. Decizia pe fond a fost pronunțată la Tribunalul Bacău și poate fi atacată cu recurs. Suspendarea produce efecte pana la soluționarea definitivă a procesului prin care aceleași ONG-uri au cerut anularea avizului de mediu.

Avizul de mediu este un act esențial în aprobarea planului de urbanism zonal pentru perimetrul de dezvoltare industrială propus de Roșia Montană Gold Corporation. Documentația avizată în anul 2011 a adus o modificare a planului urbanistic zonal adoptat în 2002 prin două Hotărâri ale Consiliui Local Roșia Montană. Amplasamentul propus este situat în aria administrativă a patru localități: Roșia Montană, Abrud, Bucium, Câmpeni și se întinde pe o suprafață de 1.650 hectare.

Roșia Montană în prezent

Concluzii

Problemele globale cu care ne confruntăm în prezent sunt, într-o foarte mare măsură, rezultatul supraexploatării de către natura umană a resurselor naturale, inclusiv a combustibililor, mineralelor, apei, solului și biodiversității.

Creșterea economiei mondiale și sporirea populației globale au ca efect consumul accelerat de resurse naturale ale Pământului. Resursele, cum ar fi aerul curat, apa, solul, și serviciile care țin de studierea ecosistemului sunt esențiale pentru starea de sănătate și pentru o pondere ridicată în ceea ce privește calitatea vieții, dar problema majoră în acest caz este că toate aceste resurse se regăsesc doar în cantități limitate.

Cum se poate reduce presiunea asupra rezervelor de resurse?

În ultimii zeci de ani, pentru a putea să fie modificate modelele de întrebuințare ale resurselor, s-a adus la cunoștiință faptul că este foarte probabil să se progreseze în ceea ce privește modul în care se întrebuințează resursele. În ultimii 20 de ani, în Uniunea Europeană, reciclarea a devenit o practică standard atât pentru întreprinder, cât și pentru gospodării, și are consecințe majore pentru industrii precum cele ale sticlei, hârtiei, și extracției de resurse.

Există cinci reguli esențiale pentru a putea să fie maximizată creșterea economică, în paralel cu reducerea presiunii asupra rezervelor de resurse:

• Economisirea: trebuie fructificate toate oportunitățile de economisire a resurselor oricând și oricât este posibil. De altfel, o parte din economiile Uniunii Europene sunt de 16 ori mai eficiente decât altele;

• Reciclarea: este neapărat necesar să se dezvolte nivelul de reciclare a materialelor și de reutilizare a elementelor din componența produselor

• Substituirea: trebuie să fie înlocuite resursele principale cu unele alternative care ar putea să ofere o eficiență mai mare și care au un impact mai mic asupra mediului pe durata ciclului lor de viață.

• Reducerea: ar trebui ca modul în care sunt satisfăcute nevoile oamenilor să fie schimbat, prin noi modele de afaceri sau prin bunuri și servicii care necesită un aport mai mic de resurse. De exemplu: reducerea greutății vehiculelor sau descărcarea de muzică și de materiale de divertisment de pe internet, în mod legal, în locul cumpărării unui obiect fizic precum DVD-ul.

• Evaluarea: factorii decizionali ar trebui să găsească alte modalități de a lua în considerare în mod corespunzător valoarea corectă a resurselor naturale în luarea deciziilor, facilitând astfel o gestionare mai bună a rezervelor de resurse naturale. Învățarea evaluării serviiilor ecosistemice și resurselor naturale și stabilirea prețurilor lor corecte, va putea să reducă presiunea asupra mediului.

Perioada de liniște aparentă a Roșiei Montane și a satelor dimprejur, toate fiind amenințate cu dispariția, ascunde o tensiune nemărginită, o fierbere teribilă, o îngrijorare și o frică ce se pot transforma în orice clipa în asalt.

Roșia Montană există de mii de ani, deoarece există aur. Atunci când aurul nu va mai exista, Roșia Montană se va stinge.

Apicultori, producători agricoli și proprietari de pensiuni turistice din Munții Apuseni susțin ideea că proiectul de exploatare bazat pe utilizarea cianurii de la Roșia Montană va distruge complet Roșia Montană, va închide sute de mii de locuri de muncă bazate pe activitățile tradiționale ale moților, practicate de mii de ani, și va produce o scădere imensă și forțată a populației rezidente în zonă, doar pentru a se putea răspândi masiv exploatarea regională a resurselor subterane ale României, în favoarea și în profitul unor companii străine.

Bibliografie

Virgil Nicula – ”Ecoturism și conservarea mediului”, curs pentru anul 1 MASTER, p. 52-53

David A Fennell – Ecotourism, third edition, 2008, p. 29-30

Environnement et Santé; la Charte européénne et son commentaire , OMS, Frankfurt, 1989, p.12.

David A Fennell – Ecotourism, third edition, 2008, p. 28-29

http://www.stiucum.com/economie/economie-politica/292/continutul-structura-si-import71736.php

http://epochtimes-romania.com/news/cele-mai-importante-resurse-naturale-din-romania–230132

http://dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/

http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_dezvoltare_durabila_(sustenabilitatea).pdf

Scurte consideraţii cu privire la exploatarea resurselor naturale

http://www.ecomagazin.ro/interpretari-privind-etica-si-protectia-mediului-i/

Epuizarea resurselor naturale – Uniunea Europeană dependentă de Rusia

Roşia Montană – Date generale referitoare la localizare, istoric, evoluţia fondului construit şi a structurii urbane, repere ale evoluţiei istorice a structurii etnice şi a ocupaţiilor (Asociaţia ARA)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

http://stiri.tvr.ro/aurul-de-la-rosia-montana-lungul-drum-al-unui-proiect-controversat_34444.html#view

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83_Gold_Corporation

http://stiri.tvr.ro/aurul-de-la-rosia-montana-lungul-drum-al-unui-proiect-controversat_34444.html#view

http://www.mmediu.ro/new/wp-content/uploads/Rosia_Montana/pdf/memoriu_prezentare.pdf

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/istoria-proiectului-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/procesul-tehnologic-in-proiectul-minier-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/reabilitare-si-inchidere-mina-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/informatii-generale/01-informatii-generale.pdf

http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/informatii-generale/01-informatii-generale.pdf

http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/procese-tehnologice/Plan-de-management-al-cianurii-Planul-G.pdf

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/apa-la-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/deseurile-in-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/calitatea-aerului-la-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/zgomot-si-vibratii-la-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/tehnologie-la-rosia-montana.html

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/biodiversitate-la-rosia-montana.html

http://miscarea.net/rosia-montana.htm

https://www.rosiamontana.org/sites/default/files/TOTULdespreProiectulRM_0.pdf

adev.ro/pbb0m5