INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… 1 I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCURILE… [607325]
1
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… 1
I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCURILE ……………………….. 3
1.1. Riscul – concept , caracteristici și tipuri. ………………………….. ……………… 3
1.2. Metode de evaluare a riscurilor. ………………………….. ……………………….. 10
1.3. Metode de gestiune a riscurilor la nivel de întrepr indere.
Managementul riscurilor. ………………………….. ………………………….. …………… 15
II. RISCUL LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE ………………………….. . 20
2.1. Riscul de exploatare ………………………….. ………………………….. …………….. 24
2.2. Riscul financiar ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
2.3. Riscul de faliment (insolvabilitate) ………………………….. ……………………. 29
III. STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………. 38
„Managementul riscului SC FONTANA PIETRO ROMANIA” ……………… 38
3.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂ ȚII ………………………….. . 38
3.2. Indicatorii economico -financiari ai „ SC FONTANA PIETRO
ROMANIA „ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 41
3.3. Analiza riscurilor la nivel „SC FONTANA PIETRO ROMANIA.” … 44
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. .. 54
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………. 57
1
INTRODUCERE
Perioada actuală în care am crescut și în care traim desfășurându -ne
activitățile cotidiene este caract erizată de instabilitate pe toate planurile: politic,
social și economic. Astfel, vrem noi sau nu, suntem direct inf luențați/ afectați și/
sau influențăm la randul nostru bunul mers al lucrurilor. Pe plan economic au
avut loc o serie de schimbări majore mu lte din ele cu influențe negative din
cauza: evoluției tehnologice, crizei economice, schimbăril or climaterice
(calamități naturale care au dus la distrugeri, pagube materiale și umane majore.),
etc.
În aceste condiții s -au creat premisele analizei factor ilor care favorizează
aceste întâmplări sau evenimente negative (cu urmări negative) într -o expresie
mai simplă – evaluarea, analiza și monitorizarea riscurilor care însoțesc orice
activitate desfășurată de oricare dintre noi, în special riscurile care îns oțesc
activitățile economice.
Întreprinderea, prin definiție fiind o unitate instituționlă de bază a
economiei, în dezvoltarea și activitatea desfășurată este însoțită de nenumărate
riscuri (financiare, de exploatare, de faliment, etc.).
Prin studiul de an aliză efectuat am urmărit în primă fază conceptualizarea
și descrierea riscurilor ca termen, apoi managementul riscurilor – obligativitatea
și necesitate în activitatea economică desfășurată de oricare întreprindere. În
funcție de tipul de activitate, numă rul de anga jați, sau așezarea geografică,
tipurile de riscuri într -o întreprindere diferă de la caz la caz. Astfel, pentru a avea
o analiză amănunțită și diversificată am preferat aplicarea cadrului teoretic asupra
studiului de caz „ SC FONTANA PIETRO ROMÂ NIA”.
Însă e cunoscut faptul că managementul riscurilor nu se oprește doar la
identificarea și evaluarea tipurilor de riscuri, cea mai importantă parte fiind
reprezentată de monitorizarea lor și acțiunile întreprinse de manageri sau
persoanele responsabile , pentru prevenirea sau dacă este posibil evitarea în
întregime a riscurilor.
Managementul riscului , fiind o copmonentă evidentă a managementului
întreprinderii, s -a transformat în una dintre cele mai importante preocupări a
mangerilor și unul dintre „me canismele cheie” ale evoluției economice,
reprezentând o complexitate de acțiuni și un set întreg de măsuri menite să
atenueze impactul acțiunii riscului atât asupra dezvoltarii afacerii afacerii, cât și
asupra așteptărilor prevăzute sau planificate.
Am a les această temă deoarece am plecat de la premisa că economia de
piață în situații de risc și criză nu se poate dezvolta fără întreprinderi profitabile,
2
bine manageriate astfel că, odată cu redeschiderea oportunităților în plan
economic și îmbunătățirea me diului de activități economice din România,
sistemul economic să cunoască o evoluție firească atât din punct de vedere
cantitativ, dar mai ales din punct de vedere calitativ.
Motivația alegerii temei scoate în lumină faptul că aceasta poate fi aplicată
în diverse domenii ale managementului riscurilor. Lucrarea de față, în contextul
complexității problemelor abordate legate de riscuri și amenințări ale
întreprinderilor, încearcă să răspundă cerințelor actuale ale economiei de piață cu
care se confruntă mana gerii întreprinderilor. Demersul teoretic întreprins are
scopul de a furniza un exemplu științific relevant în domeniul tematicii alese.
Lucrarea de față a fost realizată din dorința de a oferi managerilor o
imagine în ansamblu asupra stadiului actual în care se regăsesc întreprinderile.
Pentru a face față concurenței din ce în ce mai aprige și pentru a deveni bune de
luat în seamă, întreprinderile trebuie să iasă din starea de comfort și să -și
reinventeze propriile acțiuni, propriile structuri, așezate pe baze noi, radical
schimbate față de cele vechi.
În consecință, lucrarea de față urmărește să realizeze o analiză a
managemntului riscurilor efectuat la nivelul unei întreprideri. Importanța și
utilitatea acestei lucrări de disertație constă și din realit atea incontestabilă care
demonstrează că globalizarea afacerilor și mai ales criza economico – financiară
mondială actuală din perspectiva cauzelor si consecințelor sale, determină
schimbări foarte importante în mediul afacerilor economice in care activeaz ă
întreprinderea SC Fontana Pietro România . Consider necesară aceasta analiză
detaliată și documentată pentru a identifica soluțiile corecte cu scopul dezvoltării
rezilienței întreprinderilor la factorii de risc existenți pretutindeni.
3
CAPI TOLUL I
I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCURILE
1.1. Riscul – concept, caracteristici și tipuri.
Trăim într -o societate mereu în schimabare, dezvoltare și mișcare. În acest
context proactivitatea devine o calitate indinspensabilă atât în activitățile
cotid iene dar mai ales în viața profesională. Conform dicționarului explicativ1 „a
fi proactiv” înseamnă a acționa în întâmpinarea evenimentelor ulterioare, a
prevedea eventualele riscuri și a le evita pe cât posibil. Această predictibilitate
devine din ce în c e mai importantă deoarece riscurile sunt prezente în toate
domeniile de activitate. Chiar daca se regasesc peste tot în mediul de afaceri și nu
numai, riscurile sunt forte greu de depistat sau prevazut datorită fapului ca
îmbracă forme variate și sunt și f oarte numeroase.
Conștietizarea importanței depistării precoce a riscurilor în majoritatea
activitaților și prevenirii consecințelor destul de serioase a avut loc abea în
ultimul secol. Astfel s -a format perspectiva științifică a supra tuturor aspectelor
riscurilor.
Domeniul afacerilor economice presupune a acționa conform unor
așteptări, estimari stabilite în prealabil pentru a lua anumite decizii. În acest mod
cei care iau deciziile își asuma riscurile aparent foarte dificil de calculat cu
precizie. Prin u rmare apare necesitatea studierii conceptul ui de risc.
Definiția riscului în domeniul economic2 pe care o găsim în „Dicționarul
de economie” de Niță Dobrotă este un eveniment sau proces nesigur și probabil
care poate cauza o pagubă, o pierdere într -o acti vitate, operațiune sau acțiune
economică. Spre deosebire de incertitudine, r iscul economic are următoarele
caracteristici – prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate
pentru rezultatele scontate, ca și prin cunoașterea aces tei legi d e către cei
implicați. Făcând o analiză la această definiție putem ob serva faptul că se
accentuează situația „posib ilă” de primejdie sau pericol care poate fi provocată
de apariția risculu i, dar și latura așa zisă „economică”, legată de o posibilă
pagubă sau pierdere care poate aparea drept urmare .
Identifica rea și măsurarea riscului este o a ctivitate complexă, ce implică
abordarea din punct de vedere multidisciplinar din diferite ramuri ale științei,
respectiv , conform speciliștilor din domeniile: economi c, tehnologic, sociologic
1 Dicționarul Explicativ Român
2 Dobrotă Niță „dicționarul de economie” Editura Economică, 2003 , pag.265
4
sau politic. Rezultatele cuantificării riscului influențează considerabil deciziile și
succesul strategiilor luate în cadrul unei întreprinderi.
Analiza conținutului conceptului de risc conduce la concluzia că acesta
poate fi vă zut ca o noț iune pluridimensională care include:
– probabilitatea evenimentului;
– consecințele asociate evenimentului;
– consecința semnificativă;
– populația expusă pericolului;
Altfel spus conceptului de risc nu i se poate atribui doar evenimentul
negat iv probabil dar și consecințele acestuia (atât cele mai semnificative cât și
cele asociate) și populația expusă (afectată).
Revenind la conceptul de risc, remarcăm că majoritatea definițiilor,
prezente în dicționare, îi relevă conotațiile negative și evide nțiază posibilitatea
apariției unor evenimente nedorite, cu impact negativ. Detalierile conduc la
diverse categorii mari (cu diviziunile respective) cum ar fi: riscuri tehnologice
(nucleare, chimice, etc.), riscuri naturale (seismice, vulcanice, etc.), ri scuri
economice, financiare, informatice, etc. Fiecare caz în parte, alături de formulele
generale ce i se pot aplica, presupune metode specifice de evaluare, monitorizare
și control.
O abordare a riscului implică privirea acestuia din două puncte de veder e.
Primul se concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce daune
sau pierderi. De exemplu atunci când o întreprindere începe lucru într-o activitate
riscantă, managerii urmăresc identificarea factorilor care pot influența în mod
negativ acti vitatea de referință . Aceast ă abordare exclusivistă care se centrează
doar asupra evenimentelor nedorite se numește „perspectiva riscului pur ”,
deoarece managerii nu iau în considerare și oportunitățile ci doar evitarea
întâmplărilor negative.
Al doilea pu nct de vedere privind abordarea riscului se referă la obținerea
informațiilor necesare adoptării unei decizii corecte. Când o decizie este luată în
necunoștință de cauză , aceasta este o decizie riscantă și poate conduce la un eșec,
iar în cazul unei decizi i documentată , bazată pe dovezi complete și corecte,
aceasta este mai puțin riscantă, iar șansele de succes în implementarea ei sunt mai
mari.
Dicționarul de management3 are în vedere riscul economic („factori și
împrejurări mai puțin cunoscuți sau necunos cuți, controlabili sau necontrolabili,
cu acțiune aleatoare, care pot avea influențe negative asupra rezultatelor unei
3 Nicolescu, Ovidiu „Dicționar de management” Ed. ProUniversitaria, 2011 ,pag.86 -89
5
activități economice” ) și riscul de management („factorul de temut” include ideea
de pericol și desemnează gravitatea riscului). Conceptu l de risc este asociat
în exprimarea curentă cu analiza riscului ( risk analysis )4 – acțiune prin care se
evaluează mărimea riscului în condiții de activitate . Elementele cheie ce constituie
suportul de analiză sunt identificarea și cuantificarea riscului. P rocesul de analiză
a riscului presupune dimensionarea acestuia prin metode specifice teoriei
probabilităților.
Cum riscul este o parte inevitabilă a afacerii, managementul trebuie să
descopere modalitățile de acțiune pentru controlul acestuia. Recunoaștere a
prezenței riscului este primul și cel mai important pas . Succesul unei întreprinderi
poate fi direct proporțional cu gradul în care conducerea acesteia înțelege să -și
asume riscurile în adoptarea sau aplicarea deciziilor. Riscul apar e astfel ca un
elemen t inevitabil pentru dezvoltarea unei societăți.
Riscul apare atunci când:
-un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;
-efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariția evenimentului este
nesigură;
-atât evenimentul cât și efectul a cestuia sunt incerte.
Literatura oferă o gamă largă de criterii de definire a riscurilor5, cele care
urmează le -am considerat ca fiind mai importante:
Dupa natură
Riscuri pure sau aleatorii:
– pure naturale;
– pure cu determinare psiho -socio –
economică ș i politică;
Riscuri de piață sau decizionale:
– riscuri ale consumatorului decurgând
din decizia individuală a acestuia;
– riscuri antreprenoriale sau ale
întreprinzătorului;
După relația cauze -consecințe
Riscuri provenite din
activitatea întreprin derii:
– suportate de
întreprindere; Riscuri generate de acțiunea
individului:
– suportate de întreprindere; Riscuri provenite de la
nivelul variabilelor de
mediu:
– cu acțiune asupra
4 Gogoneață, Basarab – „Economia riscului și ince rtitudinii”,Ed. Economică, 2004,pag.116 -120
5Prunea, Petru „Riscul în activitatea economică” Ed. Economică 2003 , pag.88 -96
6
– suportate de individ;
– cu implicații asupra
mediului.
– suportate de individul
însuși;
– cu repercursiuni asupra
mediului.
întreprinderii;
– suportate de individ;
– cu urmări asupra
mediului.
După nivelul la care se manifestă
la nivel mondo -societal Macro -societal Micro -societal
În funcție de natura consecințelor
Materiale Financiare Umane
În funcție de dimensiunea consecințelor
Majore Minore
Riscurile pure sau aleatorii sunt rezultanta evenimentelor accidentale sau
fortuite, dar pot avea și o determinare psiho -socio -economică și politică.
Caracteristicile de baz ă ale acestui tip de riscuri sunt:
– reprezintă pericole imprevizibile pentru întreprindere sau individ, nefiind
însoțite de semne precursoare;
– realizarea riscului aleatoriu implică numai pierderi, elementul decizional
neavând implicare;
– delimitarea ri scurilor aleatorii nu este posibilă iar evaluarea pierderilor
survenite este dificilă;
– deoarece sunt evenimente aleatorii, acest tip de riscuri sunt dificil de
controlat; din acest motiv, în cazul pierderilor provocate, tratamentul acestor
riscuri este p reluat de întreprinderile de asigurări sau de stat.
Riscurile de piață sau ocazionale au ca sursă de generare voința și acțiunile
decidentului efectuate în scopul realizării obiectivelor personale sau a misiunii și
obiectivelor firmei; motivația cea mai co mună este de maximizare a profitului.
Factorii care determină apariția riscurilor de piață antreprenoriale:
– deciziile instituțiilor publice în domeniul fiscalității;
– tehnicile de producție -informatizare, cercetare -dezvoltare;
– factori structurali de l a nivelul întreprinderii – organizare, absorbție,
fuziune;
– caracteristicile piețe i de referință – diversificare, concurență, conjunctură;
7
– potențialul material, financiar, uman, informațional de care dispune
organizația.
Riscurile de piață ale consumato rilor sunt influențate de:
– situația consumatorului;
– valoarea și accesibilitatea informației în procesul de cumpărare;
– natura deciziei luate în considerare;
– natura individului.
Caracteristicile riscurilor de piață sunt:
– reprezintă rezultanta acțiu nilor decidenților și provin din alegerea
rațională a acestora;
– riscul de piață este controlabil și masurabil , atât consumatorul cât și
întreprinderea, având posibilitatea de a decide asumarea lui prin alocarea unor
bugete corespunzătoare;
– efectele ace stor riscuri sunt cuantificabile, previzibile în timp, și pot fi
cunoscute cu o probabilitate mare;
– riscurile de piață pot fi și sunt controlate.
Riscurile de piață antreprenoriale se pot grupa în:
– riscuri financiare: risc de portofoliu, risc investiți onal, risc de
insolvabilitate, risc bancar, risc de preț, risc de credit, riscul dobânzii, riscul
contractual etc;
– riscuri industriale: risc de exploatare, risc de calitate, risc comercial, risc
de distribuție a produselor, risc de marketing, riscuri con curențiale.
În categoria riscurilor de piață ale consumatorului sunt cererea față de
produsele unei firme este, de regulă, mai mult elastică decât stabilă, deoarece
preferințele și orientările consumatorilor, nivelul prețului și mărimea ofertei
competitori lor sunt imprevizibile. Așa că, instabilitatea cererii, a vânzărilor, a
prețului, determină apariția riscului în viața întreprinderilor.
– risc asupra performanțelor așteptate: se pot acumula pierderi însemnate în
cazul în care consumatorii nu cumpără prod usele;
– risc financiar: instabilitatea prețului, instabilitatea pieței de desfaceri;
– risc fizic: privind caracteristicile fizice ale produselor finale;
– risc al timpului pierdut: produsele se vând într -un timp mult mai mare
decât a fost preconizat;
– risc de imag ine (psiho -social): consumatorii pot avea păreri diferite
asupra produselor pe care și le doresc, își creează anumite tipare.
Riscurile din mediul intern pot proveni din:
8
– condiționate de potențialul material: risc de incendii, risc de accident e de
muncă, risc de rebuturi, risc de calitate, risc de imagine, risc fizic al
consumatorului;
– potențialul financiar: risc de aprovizionare, risc de rupere de stoc, risc de
calitate, risc de absenteism, risc de marketing, risc contractual, risc asupra
performanțelor așteptate;
– potențialul uman: risc de calitate, risc de management, risc de marketing, riscuri
comerciale, risc de accidente pentru personalul firmei sau pentru consumatori la
utilizare.
Riscurile din mediul extern pot proveni din:
– cauzate de elementele de micro -mediu: risc de aprovizionare, riscuri
comerciale, riscuri concurențiale, riscuri financiare pentru întreprindere.
– variabilele macro -mediului: riscuri demografice, riscuri datorate mediului
economic (structura pe ramuri a activități i economice, nivelul de dezvoltare pe
ansamblu și pe ramură, situația financiar -valutară), riscuri derivate din mediul
tehnologic (dinamica progresului științific, invenții, inovații, explozia de produse
noi), riscuri provenind din sistemul de valori, obic eiuri, credințe, norme, riscuri
politice, riscuri datorate mediului legal -instituțional, riscuri naturale etc.
Riscurile generate din acțiunea individului consumator sunt:
– riscuri afectând însuși consumatorul: neinformare corespunzătoare – risc asupra
performanțelor așteptate, risc financiar al consumatorului, risc fizic, risc al
timpului pierdut, risc de imagine;
– riscuri afectând întreprinderea: risc de imagine, risc al pierderii de piață, risc
financiar, risc de faliment ;
– riscuri afectând mediul ext ern: riscuri de poluare prin aruncarea sau depozitarea
neglijentă a deșeurilor, riscuri derivate din comportamentul pasiv al
consumatorului față de noutățile tehnologice.
Dintre riscurile provenite de la nivelul variabilelor de mediu distingem:
– risc cu b aza în variabilele de mediu și cu consecințe în activitatea firmei: riscul
de cutremure ;
– riscul de încetare a activității firmei, riscul de emigrare ;
– riscuri determinate de insuficiență de mână de lucru, risc de calitate a
produselor, riscuri financi are;
– riscuri suportate de consumator: risc de poluare și modificări climaterice, risc de
îmbolnăvire și decese;
– riscuri cu urmări asupra mediului: riscuri naturale – riscuri economice, riscuri
economice – riscuri tehnologice.
În funcție de nivelul, nat ura și dimensiunea consecințelor , riscurile pot fi:
9
– la nivel mondo -societal: riscul de pauperizare, riscul de consum de droguri
îmbolnăvire, riscul de modificări climaterice, riscul unui război nuclear etc;
– la nivel macro -societal: se manifestă riscuri le de la nivelul mondo -societal
precum și cele cu caracter și localizare de țară – riscul de țară, riscul valutar, risc
de scădere a sporului natural;
– la nivel micro -societal: se manifestă tipurile de risc expuse anterior dar cu
consecințe de mai mică am plitudine.
Realitatea lumii cotidiene ne pune în lumină multiplele intercondiționări și
interinfluențe între aproape toate tipurile de risc. Legăturile dintre ele pot fi mai
mult sau mai puțin evidente. De obicei impactul unui risc are drept con secință
manifestarea altui risc devenind astfel un proces care apare și se răspândește prin
întreaga entitate (organizație);
În lumea dezordonată, nesigură, incertă, riscantă, o abordare rațională și
conștientă a problematicii riscului este imperativ cerută de realit ate. La acest
nivel al concretului, trebuie depistate, observate, descrise, evaluate, comparate,
cuantificate conexiunile și legăturile interioare ale sistemelor de riscuri. Riscul
cunoscut este periculos deoarece poate avea consecințe neplăcute peste o
perioadă mare de timp și poate produce riscuri derivate; riscul necunoscut este și
mai periculos pentru că la momentul apariției nu i se cunosc decât consecințele.
Varietatea de riscuri au evoluții în durate de timp și sensuri foarte diferite , unele
fiind c onsiderate „normale”, altele deosebit de periculoase și amenințătoare.
Oricum, riscul trebuie perceput în mod conștient , trebuie să se evalueze
posibilitățile de dezvoltare a unor situații propice riscurilor, trebuie întrevăzute
șansele de deviere, disemin are, extindere a riscurilor, dar și cele de stăpânire a lor
și de menținere a ordinii și echilibrului atât în natură cât și în comunitatea socială.
Pentru a fi pe deplin înțeles și corect perceput p rocesul riscului cuprinde
trei faze:
1.Identificarea riscu lui : se evaluează pericolele potențiale și probabilitațile
de aparție ale acestora
2.Analiza riscului : utilizează metode precum simularea Monte Carlo sau
arborii decizionali.
3.Reacția la risc : cuprinde măsuri și acțiuni pentru diminuarea, eliminarea
sau reparizarea riscului.
În următoarele subcapitole am încercat tratarea pe larg a acestor faze pentru a
crea o vizioune completă asupra conceptului de risc și influența sa în activitatea
unei întreprinderi.
10
1.2. Metode de evaluare a riscurilor.
Evaluând riscul, pe c are este în măsură să-l asume o întreprindere,
managerul, în primul rând, pornește de la sfera de activitate, de la existența
resurselor necesare pentru rea lizarea fiecărui proces de activitate din
întreprindere , a consecințelor posibile surve nite în urma riscului, tinde să ia în
considerare atitudinea partenerilor de business față de risc și sa -și construiască
direcțiile de acționare sale astfel încât să contribuie în cel mai eficace mod la
realizarea scopului de bază al întreprinderii.
Metode le de bază de evaluare a riscurilor întreprinderii6:
Analogiilor
Economico – matematice
Statistice
Bazate pe analiza economico -financiară;
1. Metoda analogiilor , fiind una din cele mai raspindite metode euristice,
presupune utilizarea datelor afa cerilor, proiectelor, lucrarilor efectuate anterior.
Ea implica, deci, compararea unor situatii istorice cu cele curente pentru a estima
evolutiile viitoare. Pe linga avantajele oferite, tehnica analogiilor are propriile
dezavantaje. Cel mai serios dezavan taj este dependenta completa de setul de date
istorice utilizat. Ipoteza fundamentala ca evolutiile precedente, reflectate in setul
de date utilizat, denota automat faptul ca riscurile viitoare vor fi similare cu cele
din trecut. Daca ipoteza poate fi rezo nabila in anumite situatii, in altele poate
induce serioase distorsiuni. Deci, la analiza riscurilor cu ajutorul metodei date
este necesar sa se acorde o atentie deosebita analizei situatiilor concrete. Este
recomandabila utilizarea tehnicii analogiilor in complementaritate cu tehnica
elaborarii scenariilor.
2. Metoda economico -matematică constă î n faptul ca ele permit a masura
cantitativ fenomenele economice si, in particular, valoarea riscului, ceea ce, spre
deosebire de evaluarile prin intermediul metodei expertilor, asigura posibilitatea
celei mai exacte comp arări a fenomenelor. Mai mult decit atit, modelele
matematice permit a imita situatiile economice si a evalua consecintele la
alegerea deciziilor, fara a recurge la experimente costisitoare.
Cele mai raspindite metode economico – matematice sunt :
a) Teori a jocurilor – teoria modelelor matematice de adoptare a deciziilor
optime in conditii de incertitudine, de existenta a intereselor contrare ale
6 Russu, Costache; Vișoiu, Iulian „Implementarea Managementului riscului la niv el organizațional”Ed.Economică
2010 , pag.50 -54
11
diferitelor parti, a conflictului. In modelul de joc riscul este legat de totalitatea
factorilor nedeterminati a i mediului inconjurator.
b) Metoda " Monte Carlo" prevede descrierea formalizata a incertitudinii si
se utilizeaza in cele mai complicate procese de prognoza, in special atunci cind
sunt tratate probleme multidimensionale (spre exemplu, rezultatul depinde d e mai
multe variabile sau factori de risc). Totusi, rezultatele acestei metode depind, in
mod critic, de modelele utilizate pentru descrierea fenomenelor, de unde si
neajunsul sau major: expunerea la riscul indus de modelul, posibil inadecvat,
stabilit pen tru descrierea fenomenului sau evenimentului ("riscul de model").
d) Drept o anumita varietate de arbore decizional este considerata metoda
scenariilor .
Meritul acestei metode consta in faptul ca ea permite a evalua influenta
concomitenta a citorva paramet ri asupra rezultatelor finale prin probabilitatea
realizarii fiecarui scenariu. Ea presupune descrierea formalizata a incertitudinii,
ceea ce o caracterizeaza ca fiind cea mai exacta si, totodata, cea mai complicata
din punct de vedere tehnic metoda de eva luare.
Metoda scenariilor, evident, presupune incertitudinea in prezentarea
descrierilor de alternativa ale viitorului. La elaborarea si utilizarea scenariilor
trebuie luate in considera re interactiunile dintre diferite categorii de riscuri si
corelatiile dintre diverse variabile. Problema cea mai critica privind utilizarea
scenariilor in evaluarea riscului rezida in totala dependenta de scenariul ales, de
unde, si importanta experientei si expertizei persoanelor implicate in elaborarea
scenariilor. Elabor area unui scenariu adecvat, rezonabil, care sa nu implice
supozitii contradictorii sau lipsite totalmente de plauzibilitate, care sa reflecte
interdependentele dintre factorii de risc sau dintre variabilele implicate nu este un
demers usor, fiind uneori o sarcina extrem de dificila. Posibilitatile
aplicarii metodelor matematice in analiza riscurilor nu se limiteaza doar la
tehnicile enumerate. In functie de situatia concreta, in procesul analizei pot fi
utilizate si alte metode si procedee, care contribuie la solutionarea unor sau altor
probleme legate de evaluarea nivelului riscului si elaborarea planului optim de
actiuni in situatii de risc.
3. Metode Statistice de evaluare a riscurilor se utilizeaza frecvent pe
parcursul evaluarii cantitative a riscurilor intreprinderii cu ajutorul metodelor
economico -statistice, in baza datelor statistice din perioadele precedente.
Instrumentele principale ale acestor metode sunt: devierea medie patratica,
coeficientul de variatie si dispersia. Devierea medie patratica in dica abaterea
posibila de la valoarea medie asteptata a indicelui calculat atit in directia cresterii,
12
cit si in directia descresterii indicatorului examinat. Coeficientul variatiei
caracterizeaza nivelul riscului pe o unitate de rezultat asteptat.
Riscuri le financiare provocate de fluctuatiile rezultatului vizavi de valoarea
asteptata sunt evaluate cu ajutorul dispersiei sau a devierii medii patratice. In
cadrul gestionarii capitalului, unitatea de masura raspindita a gradului de risc este
probabilitatea a paritiei pierderilor sau a veniturilor neincasate in comparatie cu
rezultatul prognozat.
4. Metoda de evaluare a riscuri lor bazată pe analiza economico -financiară
presupune analiza evoluției financiare a întreprinderii evaluate folosind
indicatorii economico -financiari, iar în funcție de valorile acestora expertul poate
emite pareri referitoare la gradul de risc la care se expune întreprinderea atunci
când face anumite acțiuni.
Analiza riscului constă în analiza detaliată probabilitații ca un proiect sa
obțină o performanță satisfăcătoare (sub forma ratei interne a rentabilității sau
valorii actuale nete) ca și variabilitate a rezultatului în comparație cu cea mai bună
estimare facută. Procedura recomandată pentru evaluarea riscului se bazează pe :
•Ca un prim pas, o analiză a sensitivitatii, care reprezintă impactul pe care
schimb ările presupuse ale variabilelor care determin ă costuri și beneficii le are
asupra indicilor economici calculați (rata internă a rentabilitații și valoarea
actuala neta) ;
•Un al doilea pas va fi studierea distribuțiilor probabile ale variabilelor
selectate și calcularea valorii asteptate a indicatori lor de performanță a
întreprinderii .
În următoarele rânduri sunt descrise câteva dintre metodele de analiză și
tehnicilicile folosite la identificarea și evaluarea riscurilor7:
1. Analiza senzitivității – Suport al luării deciziei, precum și metodă de măsurar e
a riscului în directă corelație cu rentabilitatea.
2. Analiza scenariului – Considerarea combinat ă a anumitor valori “optimiste”
sau “pesimiste” ale unui gru p de variabile ar putea fi utilă pentru a demonstra
diferitele scenarii, î n cadrul unuor anu mite ipo teze. În scopul definirii
scenariilor optimiste și pesimiste este necesar să se aleagă pentru fiecare
variabilă critică valorile extreme din domeniul definit prin distribuț ie
probabilistică.
3. Analiza probabilității riscului – Odată ce au fost identificate variabilele critice,
pentru executarea a nalizei riscului este necesar să se asocieze valorile
distribuției, a probabilității pentru fiecare dintre ele, definita î ntr-un domeniu
7 Cișmașu Irina Daniela, Riscul – element fundamental al deciziei. Ed. Economică; 2003 , pag.81 -85
13
precis de valori î n jurul ce lei mai bune estimari, utilizată în cazul de baza, în
scopul calculării indicilor evaluă rii.
Metode și tehnici de analiză a riscului8:
Valoarea monetară așteptată – Valoarea monetară așteptată se calculează ca
produs între probabilitățile de apariție ale anumitor evenimente și efectele
acestora.
VMA (a) = P(a) x E(a)
Metoda deviației normale standard – cu ajutorul a trei estimări (optimă,
pesimistă, cea mai probabilă) se calculează media și dispersia duratei unei
activități.
Arborii decizionali – una dintre tehnicile frecvent utilizate in evaluarea
risculu i este – arborele decizional .
Arborele decizional reprezinta o imagine a relatiilor logice dintre evenimentele ce
stau la baza deciziei. Reprezentarea grafica a contextelor decizionale permite o
buna intelegere a problemelor, descrierea rezumativa a rezult atelor estimate,
ulterioare deciziei, si estimarea probabilitatilor aferente acestora ajuta decidentul
in procesul de luare a deciziei, iar prezentarea cronologica a consecintelor
deciziilor viitoare permite evaluarea influentei acestora asupra deciziilor curente.
Metoda permite luarea in calcul a consideratiilor nestatistice, subiective, si
modificarea rationamentelor pe masura introducerii in problema a unor informatii
suplimentare. Decizia optima, intr -un context dat, este dictata de prioritatile
deciden tului (adica de ceea ce el considera ca trebuie sa obtina sau sa evite) si de
exactitatea estimarilor privind evenimentele sau fenomenele viitoare. Din acest
motiv, arborele de decizie este frecvent folosit in ghidarea si controlul fazelor
decizionale in c azul proiectelor de investitii, programelor de marketing sau a
celor comerciale etc. Principalul neajuns este generat, in cazul utilizarii arborelui
de decizie, de absenta informatiilor despre dispersia si forma distributiei
rezultatelor posibile ale unei actiuni si despre probabilitatile asociate acestor
rezultate.
Simulările – reprezentarea simplificată a unpr sisteme reale abordarea
anumitor evenimente ca și cum s -ar fi întâmplat în timp real pentru a evalua
consecintele și a gasi direcții de ieșire din situația de risc major.
Tehnici de fundamentare a deciziilor î n condiții de incertitudine / Metoda
gradelor de apartenență la varianta optimă : Tehnica pesimistă (este
caracterizată printr -o prudență exagerată din partea managerului.), Tehnica
optimistă (presupune asumarea unui risc foarte mare), Tehnica lui Hurwitz
8 Russu, Corneliu, Diagnosticul și strategia firmei, Ed. Tribuna Economică 2005 ,pag.65 -84
14
(introduce coieficientul de optimism și ideea unei ponderări), Tehnica lui
Laplace (există aceeași probabilitate pentru starea condițiilor obiective),
Tehnica minimizării regretelor/Savage (consideră cea mai optimă variantă cea
prin care regretul este cel ma i mic, deoarece regretul managerului se poate
concretiza în pierdere.).
Utilizarea teoremei Bayes pentru modelarea unor procese decizionale în
condiții de informație completă/incompletă – în cazul în care nu avem o
informație completa asupra riscurilor la care se expune întreprinderea putem
folosi metoda teoremei Bayes (teoria probabilităților) determinând
probabilitatea apartenenței riscurilor la o anumită grupă.
Metoda ajustării ratei de scont cu riscul – determinarea valorii actuale estimate
PV/E a unui flux de venituri riscante aferente unei investiții9
PV/E =
Unde: t – perioada de timp;
– rata scontului fara risc;
Valoarea anticipată a veniturilor nete în perioada dată.
Utilizarea metodei ajustarii ratei de scont cu riscu modifică formula de mai sus în
locul unei rate de scont r se introduce o rată de scont k mai mare
k= r+p
unde : p este premiu de risc
formula devine
PV/E =
Metoda ajustări i echivalentului de certitudine – Ajustarea valorii
actuale a echiv alentului sigur al unui rezultat se caracterizează prin a
ceeacăvaloarea actualăa unui rezultat (venit) incert (PV/ α) se ajustează cu
ajutorul unui factor ( α).
Metoda bazată pe date istorice10
Așa cum se poate deduce chiar din denumirea ei, metoda presupu ne
observarea datelor anterioare momentului în care se realizează studiul de analiză ,
presupunând că acestea există și sunt accesibile. Interesat fiind de un anumit tip
de pierdere, dintr -o anumită cauză și pentru o perioadă de timp stabilită,
întreprinzăt orul va trebui să consulte documentele firmei și să afle, astfel,
9 Istocescu Amedeo. Management pentru întreprinderi mici și mijlocii. Ed.ASE 2008 , pag .32-45
10 Ursachi Vitalie Țurcanu Gh., Sisteme de prognozare în man agemntul firmei. Ed.ASEM; 2006,pag.68 -79
15
numărul de apariții ale pierderilor pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.
În felul acesta, el va reuși să obțină informații despre frecvența diferitelor niveluri
de pierdere deja a părute și va putea estima probabilitatea ca ele să se producă din
nou.
Metoda bazată pe distribuții teoretice
Oricine deschide o carte de teoria probabilităților va întâlni o sumedenie de
distribuții teoretice. În funcție de complexitatea materialului, va găsi repartițiile
clasice de probabilitate sau multe alte repartiții care sunt cunoscute doar de un
anumit segment de specialiști. Fiecare distribuție în parte modelează experiențe
aleatoare cu anumite caracteristici, bine stabilite, astfel încât unuia și aceluiași
fenomen nu i se pot atribui mai multe repartiții teoretice care să -i descrie
comportamentul.
Nevoia de distribuții teoretice , ca ilustrare formală a fenomenelor
aleatoare. O distribuție de probabilitate reprezintă cartea de identitate a riscului
care vă interesează, un punct de plecare în analiză și o armă de calibru în
descrierea lui.
Este foarte adevărat că oricât de multe am cunoaște cu privire la un risc, nu
există garanții că acesta poate fi eliminat. Dar, în loc să ne gândim – în plină
desfășurare a unui eveniment de altfel probabil – unde anume se va opri și care
cum vom face față consecințelor, este de preferat să știm, pe cât posibil, la ce ne
așteptăm și să avem deja pregătite măsurile de contracarare a efectelor.
1.3. Metode de gestiun e a riscu rilor la nivel de întreprindere . Managementul
riscurilor.
Gestionarea riscurilor trebuie subordonată obiectivelor care formează un
sistem complex , coerent și convergent către obiectivele generale, astfel încât
nivelele de activitate să se susțină reciproc.
Această abordare permite întreprinderii să definească și să implementeze o
strategie de gestionare a riscurilor care pornește de la conducere și este integrată
în activitățile și operațiile de rutină ale întreprinderii11. Punerea în practică a
strategiei trebuie integrată sistemelor de activitate ale organizației, pentru a se
asigura că gestionarea riscurilor este o parte integrantă a modului în care este
condusă organizația. Personalul de conducere, indiferent de nivelul ierarhic pe
care se află, trebuie să -și formeze abilitățile necesare gestionării pe principii de
eficiență a riscurilor. Mai mult decât atât, personalul, în ansamblul său, trebuie să
11 Priscop, Mihai „Managementul Întreprinderii”Ed.Tribuna Economică, 2003 , pag.86-99
16
conștientizeze importanța pe care gestionarea riscurilor o are în atingerea
propriilor obiective.
În plan general, răspunsul la risc poate fi de următorul tip12:
acceptarea riscului;
monitorizarea riscului;
evitarea riscului;
transferarea (externalizarea) riscului;
atenuarea riscului.
Procesul de gestionare a riscului presupune:
– cunoașterea, pe cât po sibil, a tuturor factorilor care pot influența negativ
desfășurarea activității;
– estimarea gravității consecințelor materializării riscului;
– identificarea și implementarea unor măsuri de prevenire și protecție împotriva
riscului;
– transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăți specializate în
gestiunea riscurilor;
– adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor în cazul
materializării riscului;
– urmărirea măsurii în care firma a reușit să gestioneze riscuril e și revizuirea
strategiei în acest dome niu dacă acest lucru se impune.
Managementul riscului13 presupune stabilirea de către manager a limitelor
între care este dispus să -și asume riscul și impactul acestuia asupra rentabilității
întreprinderii (atitudinea firmei față de risc), nivelul concret de risc la care este
expusă activitatea firmei și adoptarea unor măsuri de eliminare sau de reducere a
riscului în vederea optimizării rezultatelor. Există o strânsă legătură între
rezultatele obținute de către o firm ă și modul în care sistemul de management
este capabil să gestioneze eficient riscul prin măsurile adoptate.
În acest sens, tehnicile și instrumentele de management al riscului
elaborate trebuie să permită:
– măsurarea riscului, determinarea structurii sa le și a gradului de expunere a
activității;
– estimarea probabilității de materializare a riscului;
– controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluției înregistrate de
nivelul și structura riscului și luarea măsurilor pentru adaptarea firmei la
condițiile concrete.
12 Idem.
13 www.managementul -riscurilor.ro
17
Măsurarea riscului presupune, de fapt, măsurarea efectelor sau pagubelor
care se estimează a se produce în cazul materializării acestuia. Mărimea riscului
se poate determina cu ajutorul unor indicatori cantitativi sau calitativi, care
trebuie să reflecte influența fenomenelor negative asupra activității analizate. Pe
aceasta bază, managerul trebuie să adopte acele decizii care să minimizeze
efectele riscului asupra activității firmei.
Controlul riscului presupune adoptarea unor decizii menite să reducă efectele
riscului asupra activității economice. Implementarea politicii de control al
riscului presupune un anumit cost, care cuprinde trei elemente componente:
– cheltuieli pentru prevenirea și protecția împotriva riscului;
– cheltuieli d e transfer al efectelor riscului asupra terților (primele de asigurare
plătite societăților specializate de asigurare);
– pierderile pe care le suportă firma, indiferent de mijloacele sau deciziile
adoptate.
În afac eri, riscul are mai multe direcții de acț iune . În contextul deciziei
manageriale, nu se iau î n calcul riscurile asigurabile – incendiul, furtul, sau alte
evenimente generatoare de daune, ci riscul ca rezultatele pe care le așteaptă o
companie să nu fie obținute – din diverse motive, iar firma să nu mai evolueze așa
cum se previzionase.
Unele firme (sau manageri) au neî nțelegere față de risc și vor evita orice
decizie care include și posibilitatea de a se înregistra rezultate slabe. Alții însă,
aplică proverbul „cine nu riscă, nu câștigă”. Altfel spus r iscul poate fi definit din
punctul de vedere al pesimiștilor „șansa de a pierde”, iar optimiștii îl con sideră o
condiție succesului. Majoritatea managerilor prudenți vor încerca să minimizeze
riscul comercial. Însă, indiferent de atitudinea companiil or față de risc, este clar
că nu se poate obține o rentabilitate superioară, fără a prelua un risc suplimentar,
dar și măsurile necesare gestionării acestuia.
Măsuri de gestionare a riscului14
Măsurile de gestionare a risc ului ce pot f i aplicate de o întrep rindere îmbarcă o
gamă variată de forme , alegerea unei astf el de măsuri depinzând atât de natura
riscului, cât și de resursele de care dispune f irma la un moment dat și de scopul
urmărit. Pentru managementul riscului, responsabilii pot adopta următoarele
măsuri mai importante:
– evitarea riscului;
– asigurarea împotriva riscului;
– restructurarea activității;
14 Articol din www.managementul -riscurilor.ro „O Privire De Ansamblu Asupra Proceselor Managementului
Riscului In Noua Economie ”
18
– diversif icarea activității;
a) Evitarea riscului
Această măsură este adoptată de un număr mare de întreprinderi și presupune
monitorizarea permanent ă a condițiilor economice de pe anumite pieț e, sectoare,
activități etc., întreprinderea evitând, astf el, să investească în acele domenii
caracterizate printr -un grad ridicat de risc. Adoptarea unei politici de evitare a
activităților caracterizat e de un g rad ridicat de risc, f ără a lua în considerare și
oportunitățile de afaceri, este nef avorabilă pentru întreprindere, întrucât aceasta
pierde oportunitatea de a investi în d omenii cu ef iciență ridicată. Un număr
semnificativ de manageri este dispus să accep te nivele ridicate ale riscului, dar cu
speranța obținerii unor prof ituri mari pe termene scurte de timp. Așa dar ,
întreprinderile rezistă în af aceri atât cât timp cât își asumă risc uri, cu condiția să
le identif ice și să le gestioneze ef icient, pentru a n u pune în pericol supraviețuirea
întreprinderii pe piață și pentru a obține prof ituri cât mai ridicate.
b)Asigurarea împotriva riscului
O altă alternativă de protecție împotriva riscului este asigurarea. Companiile de
asigurare acceptă să asigure numai ris curile cu caracter pur, accidental,
întâmplător, a căror materializare nu poate f i prevăzută dinainte, atât ca
intensitate, cât și ca moment. În schimbul preluării totale sau parțiale a riscului de
la agenții economici, f irmele de asigurare solicită o prim ă de asigurare, a cărei
valoare este cu cât mai mare cu cât riscul este mai mare. Agenții economici
apelează la acea stă tehnică atunci când se conf runtă cu riscuri provocate de
variabile de mediu pe care nu le pot controla sau pentr u care gradul de control
este f oarte mic .
c)Restructurarea activității
Presu pune preocuparea permanentă a întreprinderii pentru monitorizar ea
constantă a mediului în care își desfășoară af aceri le, în scopul anticipării
evenimentelor care ar putea deteriora mediul î n care evolueaz ă compania. În
funcție de natura f enomenelor negative estimate a avea loc , managerii pot stabili
măsuri de restructurare și adaptare a acti vității la noile condiții manif estate pe
piață. O formă de punere în aplicare a acest ei tehnici este alegerea unei f orme
juridice de organizare adecvate și flexibil e, precum asocierea cu o altă f irmă și
crearea unei companii mixte, în scopul împărțirii riscurilor sau, atunci când
nivelul riscului este f oarte ridicat, acordarea de licențe altor companii, întrucât nu
neces ită investiții f oarte mari, dar poate aduce benef icii importante. De
asemenea, reducerea riscului se poate realiza prin patentarea produselor și
tehnologiilor create de către întreprindere și prin menținerea unui control strict
asupra acestora, ceea ce îi asigură întreprinderii în cauză un avans tehnologic
19
important față de concurență. Utilizar ea unui număr cât mai mare de f urnizori,
diversif icarea clientelei și a nomenclatorului de produse pot reduce substanțial
riscul. Div ersificarea nomenclatorului de p roduse permite, de asemenea,
diminuarea riscului vânzărilor, prin pătrunderea pe noi segmente d e piață și prin
atragerea, astf el, a noi categorii de clienți.
d)Diversificarea activității
De multe ori, această tehnică se aplică odată cu restructurarea activ ității și are în
vedere reducerea riscului prin integrarea pe orizontală sau pe verticală a
întreprinderii sau chiar prin dezvoltarea unor activități complet diferite. În urma
unor astf el de măsuri, se pot gestiona mult mai bine riscurile, prin distribuire a lor
pe sectoare de activitate diverse, ținând seama că ace stea sunt expuse unor grade
diferite de risc.
20
Capitolul II
II. RISCUL LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE
Managementul riscului la nivelul unei întreprinderi reprezintă procesul de
gestionare a expuneri i la risc a întreprinderii sau activității, presupunând
adoptarea de măsuri eficiente care să minimizeze consecințele materializării
riscului. Managementul riscului are drept scop reducerea vulnerabilității firmei la
schimbările nefavorabile ale mediului î n care activează, în vederea realizării
obiectivelor stabilite cu eficiență maximă. Procesul de gestionare a riscului
presupune15:
cunoașterea, pe cât posibil, a tuturor factorilor care pot influența negativ
desfășurarea activității;
estimarea gravității co nsecințelor materializării riscului;
identificarea și implementarea unor măsuri de prevenire și protecție
împotriva riscului;
transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăți
specializate în gestiunea riscurilor;
adoptarea de măsuri efici ente de reducere sau eliminare a pierderilor în
cazul materializării riscului;
urmărirea măsurii în care firma a reușit să gestioneze riscurile și revizuirea
strategiei în acest domeniu dacă acest lucru se impune.
Riscul în activitațile unei întreprinderi se transpune prin influența sa asupra
rezultatului, afectând rentabilitatea activelor și în consecință rentabilitatea
capitalului investit.
Această influență negativă poate fi cu atât mai bine stăpânită, cu cât firma
posedă un grad mai mare de flexibilitate. Riscurile activității economice rezultă
în principal din incapacitatea firmei de a -și adapta continuu costul (în sensul
micșorării) și de a se adapta la mediul economic. Riscul în aface ri poate fi
abordat fie din punctul de vedere al activității interne a firmei, fie din punctul de
vedere al mediului extern în care evoluează aceasta. Deoarece, conform teoriei
susținute în lucrarea „Riscul – element fundamental al deciziei.”16 Întreprinderea
își desfășoară activitatea ca și o componentă a unui ansamblu, numit mediu,
respectiv mediul intern și extern. În funcționarea complexă a acestui ansamblu,
riscul – se manifestă prin in capacitatea întreprinderii de a se adapta în timp util și
cu costuri cât mai mici, la variația condițiilor de mediu.
15 Priscop Mihai, Managementul întreprinderii. Ed. Tribuna Economică; 2003 , pag. 35 -34.
16 Cișmașu Irina Daniela, Riscul – element fundamental al deciziei. Ed. Economică; 2003 ,pag.97 -125
21
Riscul poate fi consecință a conjuncturii economice, a specificului
activității agentului economic, a calității actului managerial pe toate treptele
ierarhice ale structurii organizatorice și funcționale ale agentului economic, a
relațiilor cu clienții, furnizorii și diverși împrumutători.
Riscul se manifestă chiar din primul moment al începerii unei afaceri sau
deschiderii unei întreprinder i ; continuă prin fixarea obiectivelor și a condițiilor
de desfășurare, apoi cu atragerea finanțatorilor, cu implementarea
managementului, descoperirea piețelor de desfacere, stabilirea prețurilor/tarifelor,
etc. Astfel, alegerea unui obiectiv incorect for mulat, luarea unor decizii de fond
greșit documentate sau neraportarea volumului producției cu cererea existentă pe
piața respectivă duc la apariția unui risc, care se va materializa sub formă de
pierdere pentru întreprinderea respectivă. Așadar, problemat ica identificării și
evitării pe cât posibil a situațiilor probabile de a genera riscul este una prioritară
pentru bunul mers al firmei. Într -o interpretare generică, riscul la nivelul
întreprinderii este apreciat ca fiind variabilitatea rezultatului unei activități sub
presiunea mediului înconjurător. Rentabilitatea activității economice este direct
proporțională cu riscul suportat: ea nu poate fi apreciată decât în funcție de riscul
pe care îl suportă managerul întreprinderii. Diferiții agenți economici n u-și asumă
un risc decât în funcție de rentabilitatea pe care o anticipează (metoda
sensitivității).
Riscul devine, astfel, un element de bază pentru politica managerială a
oricărei întreprinderi, a politicii concepute de către managerii acesteia, politică
care depinde aproape în totalitate de abilitatea și competența fiecăruia de a -și
previziona dezvoltarea și desfășurarea evenimentelor și de a -și valorifica șansele,
asumându -și un așa zis ”risc al eșecului în afaceri” .
Riscul, deseori caracterizat de spe cialiștii în domeniul economic ca fiind o
variabilă cauzată de condițiile exterioare pentru modelele lor de evaluare și
analiză, poate fi generat de o diversitate de factori interni și/sau externi față de
mediul întreprinderii17:
− specificul activităților desfășurate;
− politica managerială adoptată pentru toate nivelele ierarhice ale structurii
organizatorice și funcționale;
− relațiile întreprinderii respectiv cu furnizorii, clienții, etc.;
− conjunctura economică, politică, juridică, legislativă;
17 Cișmașu Irina Daniela, Riscul – element fundamental al deciziei. Ed. Economică; 2003 ,pag.135 -158
22
În rap ort cu funcțiunile firmei, principalele categorii de riscuri interne sunt18:
– riscurile legate de aprovizionare și desfacere (contracte care nu au putut fi
onorate de către furnizori, îngustarea pieței de desfacere etc.);
– riscurile tehnologice (imposib ilitatea achiziționării tehnologiei moderne din
cauza problemelor legate în principal de finanțarea investițiilor);
– riscurile generate de factorul uman (greve, incompetență profesională, etc.);
– riscurile informaționale (imposibilitatea de a ține pasul cu noile tendințe ale
pieței).
Riscurile externe19 sunt prezente în mediul în care firma își desfășoară
activitatea:
– riscurile politice se referă la schimbările care pot modifica în mod radical
mediul economic în care firma își exportă în cea mai mare pa rte produsele (risc
de țară);
– riscurile financiare afectează rezultatele firmei în urma unor schimbări ce apar
în condițiile pieței. Aceste riscuri sunt în afara sferei de control a firmei. De aici
apare necesitatea identificării și a măsurării riscurilo r conjuncturale și, în primul
rând, a riscului de preț și a riscului valutar;
– riscurile contractuale se referă la nerealizarea de către partener a obligațiilor pe
care și le -a asumat prin contracte. Acest risc poate apărea fie când unul dintre
contracte nu mai prezintă interes pentru partener (risc de neexecutare), fie când
partenerul nu mai este în măsură să -și respecte obligațiile contractuale (risc de
insolvabilitate).
Orice activitate economică se desfășoară în condiții de risc, aceste riscuri
fiind m ai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai puțin cunoscute, mai ușor
sau mai greu de evitat. Înainte de a începe orice tip de activitate este strict
necesară o identificare și evaluare a riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau
reducerea lor pe cât posi bil, acceptându -se doar acele riscuri care nu afectează
decât în mică măsură activitatea firmei. Insuficienta cunoaștere a riscului,
evaluarea sa eronată , lipsa unei protecții adecvate împotriva acestuia va afecta în
mod direct rezultatul final al activită ții desfășurate.
În viața economico -financiară, riscul este o componentă a oricărei
activități, regăsindu -se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice
moment trebuie să știi caracteristica și aploarea riscul ui și dacă acest risc nu este
mai ma re decât câștigul. Modificări neprevazute în evoluția ratei dobânzii, ale
riscului de schimb sau ale prețului unui produs nu numai că afectează rezultatele
financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. De fapt,
18 Russu Corneliu, Diagnosticul și strategia firmei. Ed. Tribuna Economică;2005 , pp.24 -25.
19 Idem.
23
deciziile financiar e implică incertitudine. Deciziile financiare sunt luate în funcție
de cash -flow-urile (profiturile) prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin
excelență incerte. Riscul este deci o componentă incertă a deciziilor financiare.
Nu este deloc surprinză tor că o funcție importantă a sistemului financiar este
alocarea riscului legat de evoluția ratei dobânzii, prețul acțiunilor, ratele de
schimb sau prețul anumitor mărfuri etc. De altfel, și procesul de producție este
influențat de o serie de factori gener atori de riscuri, care pot fi întâlnite în
procesul de proiectare și implementare a noilor tehnologii de vârf, precum și în
îmbinarea factorilor de producție care înseamnă organizarea muncii, a producției
și a conducerii.
În literatura de specialitate risc ul cunoaște mai multe accepțiuni. Astfel,
riscul poate fi privit ca „reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la
timp și la cel mai mic cost la modificările de mediu”20 – semnificația economică a
riscului. Privit din acest punct de vedere, riscu l unei investiții efectuate de o
întreprindere are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element
exogen firmei) și incapacitatea agentului economic de a contracara la timp și fără
costuri ridicate efectele generate de această evoluție c ontinuă. Se lansează astfel
ideea că o afacere foarte bine definită și rentabilă din punct de vedere economic
poate deveni nerentabilă ca urmare a modificărilor condițiilor de mediu inițiale;
de aceea, acest așa numit „risc de mediu” trebuie avut în vedere în fundamentarea
unei afaceri și trebuie prevăzute mecanisme eficace care să evidențieze rapid
modificările intervenite și modul în care vor fi gestionate. Din punct de vedere
probabilistic „riscul poate însemna și variabilitatea profitului față de media
profitabilității din ultimii ani”. Această accepțiune se concentrează pe variația
profitului întreprinderii față de un anumit nivel mediu, numit și nivel de referință.
Realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu poate să conducă
la apar iția unor situații de criză și să afecteze în mod negativ activitatea
economică a întrprinderii. Alte definții ale riscului întreprinderii sunt21:
– riscul reprezintă variabilitatea rezultatului posibil în funcție de un eveniment
nesigur, incert;
– proba bilitatea producerii unui eveniment nedorit;
– incertitudinea cu privire la o pierdere;
– într-o accepțiune sintetică, riscul semnifică variabilitatea rezultatului sub
presiunea mediului;
– posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât nivelul preco nizat inițial;
– incertitudinea cu privire la producerea unei pagube;
20 Nicolescu, Ovidiu „Dicționar de management ” Ed. ProUniversitaria, 2011, pag .56
21 Russu, Corneliu, Diagnosticul și strategia firmei, Ed. Tribuna Economică 2005 , pag.64 -70
24
– prin variabilitatea profitului față de media rentabilității în ultimele exerciții
financiare;
– un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic
sau derula rea unei o perațiuni economice.
Definițiile sus numite au mai multe puncte de tangență: în primul rând se
poate spune că riscul derivă din incertitudine – adoptarea deciziei are loc în
prezent iar punerea în practică și rezultatele generate se vor produce în viitor;
incertitudinea provine din necunoașterea cu privire la care eveniment din cele
identificate se va produce și la ce moment, care vor fi efectele reale și
amplitudinea producerii acestuia. În al doilea rând, riscul ui i se alătură ideea de
pierdere potențială (de orice tip), generat de o evoluție a unui factor în sens
contrar așteptărilor decidentului.
Fundamentele teoriilor decizionale clasice22, bazate pe presupoziția certitudinii,
sunt din ce în ce mai puternic erodate de situațiile reale care nu corespund
cerințelor de cunoaștere completă și corectă a tuturor condițiilor și efectelor
producerii unui eveniment. Ca o consecință directă a acestui fapt, în teoria
modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise
ale ev oluției unui anumit element sau fenomen, ci managerii recurg tot mai des la
estimări probabile incerte, la noțiuni ca risc și incertitudine. Cele mai multe
decizii se iau în condiții de risc și incertitudine, incompletă cunoaștere a uneia
sau mai multor « variabile » fiind o constantă a activității economice și o cauză
care explică într -o măsură mai mică sau mai mare diferențele între rentabilitatea
diverselor proiecte de afaceri. Riscul este privit ca un fenomen care provine din
circumstanțe pentru care de cidentul este în măsură să identifice evenimente
posibile și chiar probabili tatea producerii (realizării ) acestora, fără a fi însă în
măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va produce
efectiv.
2.1. Riscul de exploatare
Activitat ea întreprinderilor diferă de la o ramură la alta, firmele
confruntându -se cu situații diferite datorită interacțiunii unor factori, cum ar fi:
– variabilitatea cererii, care face încasările nesigure, ca de altfel și posibilitățile de
plată a furnizorilor și de extindere a afacerii;
– fluctuația prețurilor de achiziție a factorilor de producție utilizați influențează
nivelul costurilor și mărimea profitului firmei;
22 Stevenson Haward.H. , A mânca sau a fi mâncat. Riscul deciziei strategice în management ul modern. Ed.
Economică; 2003, pag.47 -48
25
– calitatea activității de marketing, care poate influența sau nu firma să adopte
modifică rile impuse de conjunctura pieței;
– competența managerilor, reflectată în oportunitatea deciziilor luate, de care
depinde ulterior succesul sau eșecul afacerii23.
Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare (în fixe și
variabile) și d epinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a
cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.
Pentru estimarea riscului de exploatare și a riscului financiar, practica afacerilor
utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de pragul de
rentabilitate, care permite stabilirea condițiilor necesare realizării echilibrului
microeconomic, cu sau fără profit (punctul mort).
Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al
vânzărilor) numit volum critic, la care ven iturile (cifra de afaceri critică)
echilibrează cheltuielile, la punctul mort rezultatul fiind egal cu zero.
Riscul de exploatare decurge din fluctuațiile rezultatului exploatării în
funcție de poziția față de pragul de rentabilitate (punctul mort) și de structura
costurilor de exploatare în fixe și variabile.
O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja
de securitate 24(qv – qcritic sau Ca – Cacritică) și intervalul de siguranță
x 100 sau
x100 , care reflectă poziția cifrei de afaceri față de pragul de
rentabilitate. Studii statistice arată că un interval de siguranță de până la 10 %
arată o situație instabilă, unul de 20 % caracterizează situația relativ stabilă, iar
peste 20 % arată o situație confo rtabilă în raport cu pragul de rentabilitate.
Intervalul de siguranță exprimă capacitatea întreprinderii de a -și modifica
producția și de a se adapta la cerințele pieței. Cu cât valoarea lui este mai mare,
cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ri dicată și, riscul economic este mai
redus.
Aprecierea și evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza
coeficientului levierului de exploatare (CLE) numit și grad de echilibrare a
funcționării întreprinderii.
Acest coeficient exprimă sensibilitate a rezultatului din exploatare la
variațiile vânzărilor, fiind elasticitatea care măsoară creșterea procentuală a
acestui rezultat, ca răspuns la creșterea cu un procent a vânzărilor25:
23 Prunea, Petru, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalități de reducere, Edi tura Economică,
București, 2003, pag.110 -119
24 Cișmașu Irina Danie la „Riscul – elementul fundamental al deciziei”, Editura Economică, 2003 , pag.74 -85
25 Idem.
26
CLE =
Având în vedere că rezultatul din exploatare provin e în cea mai mare
parte din vânzarea producției (mărfurilor), factorial CLE poate fi determinat în
funcție de volumul fizic al vânzărilor (q) sau în funcție de cifra de afaceri (Ca):
– în funcție de volumul fizic, CLE este egal cu raportul26:
CLE =
,
unde:
MCV = Ca – Chv = Rexp + Chf = marja costurilor variabile
Relația arată că, pentru un nivel dat al producției, CLE și implicit riscul
de exploatare, este cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari27:
CLE =
Pe pla n financiar, rezultă că dacă o întreprindere are un coeficient al
levierului de exploatare ridicat, schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecințe
majore asupra rezultatului exploatării: acesta crește mult la creșterea vânzărilor,
dar scade la fel de mu lt la reducerea acestora; acesta este riscul de exploatare
asumat de întreprindere, risc ce depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.
– în funcție de cifra de afaceri, CLE este egal cu raportul28:
CLE =
În concluzie, fluctuațiile rezultatului exploatării care traduc riscul
economic depind de: cifra de afaceri, ponderea cheltuielilor fixe și proximitatea
de punctul mort a producției vândute29.
2.2. Riscul financiar
Întreprinderile se confruntă în permanență cu un risc economic deoarece nu
au un control mulțumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc,
26 Idem.
27 Idem.
28 Cișmașu Irina Daniela „Riscul – elementul fundamental al deciziei”, Editura Economică, 2003 , pag.74 -85
29 Petrescu, Silvia, Diagnostic economic -financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004 ,
pag.68
27
intervine încă unul suplimentar, oride câte ori apelează la împrumuturi30, care
implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) și
influențează rentabilit atea întreprinderii – riscul financiar.
Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile
rezultatului exploatării și se apreciază cu ajutorul coeficientului levierului
financiar (CLF)31:
CLF =
CLF exprimă modificare a procentuală a rezultatului net ca răspuns la
modificarea cu un procent a rezultatului exploatării și mărimea lui este direct
proporțională cu gradul de risc financiar.
Coeficientul levierului financiar și riscul aferent se determină pe baza
contului de profit și pierdere, în care rezultatul net presupune deducerea
impozitului pe profit din rezultatul brut32:
Rnet = Rbrut × (1 – i) [Rexp – Chfin + (Vfin + Rextr)] × (1 – i)
Cum veniturile financiare și rezultatul extraordinar nu sunt legate de
activitatea curentă, CLF devine egal cu expresia33:
CLF =
Importanța acestui coeficient decurge din faptul că rezultatul net
condiționează atât beneficiul și dividendele pe acțiune, cât și autofinanțarea
întreprinderii, care cointeresează personalul, acț ionarii și proprietarii
întreprinderii.
Pentru a preveni riscul financiar întreprinderile trebuie să -și calculeze și să –
și asigure un prag de rentabilitate, configurat ca un interval de încredere și nu ca
un reper valoric predeterminat. Amplitudinea acest ui interval este determinată de
nivelul incertitudinii în care evoluează întreprinderea în cauză. Când ea tinde spre
zero, cu siguranță va fi vorba de o rentabilitate punctuală și nu un interval în care
profitabilitatea se realizează cu probabilitate mulțu mitoare. Iar, când
incertitudinea este ridicată, intervalul de încredere are o dimensiune atât de mare,
încât devine neuti lizabil în procesul decizional.
Riscul datorat schimbărilor în tehnologie
30 Prunea, Petru, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalități de reducere, Edi tura Economică,
București, 2003, pag.165
31 Idem 20.pag.113.
32 Idem 20.pag.115
33 Idem 18. pag.80
28
Deoarece evoluția tehnologiei are un rol atât de important în activitatea
concurențială, anticiparea schimbărilor în acest domeniu poate îmbunătăți poziția
unei firme pe piață. După cum orice ezitare, întârziere sau eroare în previzionarea
evoluției tehnologiei sau în achiziționarea celor mai adecvate realizări în
domeniu, poate aduce prejudicii nebănuite întreprinderilor. Cine nu descoperă și
nici nu ajunge să cunoască caracteristicile ramurii, care determină particularitățile
evoluției tehnologiei, va pierde. Explicația se află în faptul că factorii, sursele și
efectele schimbărilor progresive ale tehnologiei nu vor fi aceleași ca în situația
discontinuității din acest plan.
Riscul valutar
Întreprinderile, care folosesc devize pentru desfășurarea activității lor, se
expun riscului valutar. Acesta se manifestă su b forma posibilității înregistrării
unor pierderi, fie ca urmare a păstrării sau încasării unei valute, fie datorită
efectuării, sau numai a proiectării realizării de operațiuni de schimb valutar, la o
dată ulterioară predeterminată. Modificarea cursului d e schimb la valuta deținută
sau la cea folosită într -un contract de credit în devize sau de import -export
produc efecte diferite la părțile implicate, în funcție de noul raport dintre valutele
tranzacționate. Astfel, dacă valuta respectivă se depreciază, p roprietarul ei și
creditorul înregistrează o pierdere, în timp ce debitorul obține un câștig. Acesta se
expune la un risc de schimb și pierde, dacă până la scadența datoriei lui, moneda
în care se exprimă obligația de plată se apreciază.
Într-o situație i dentică ajunge și cel care investește în altă țară, în care rata
dobânzii și perspectivele de câștig sub forma profitului sunt mai înalte, dacă
scade cursul de schimb al valutei în care și -a plasat capitalul în străinătate.
Riscul de schimb valutar afectea ză într -un mod asemănător și rezultatele
financiare ale întreprinderilor dintr -o țară, când ele își convertesc, în momentul
decontării, prețul din contract, exprimat în moneda națională, într -o valută
străină.
Se expun la un astfel de risc de translație ș i firmele care lucrează pe diferite
piețe, când transferă, în vederea încheierii bilanțului și a întocmirii declarației de
venituri ale acționarilor, rezultatele financiare ale filialelor, exprimate în diferite
monede, în contul societății mamă. Dacă în ti mp au loc modificări ale raportului
de schimb dintre monedele folosite de filiale și valuta țăriii de origine a societății
mamă, pot să apară pierderi în urma acestor convertiri. Mărimea riscului valutar,
generat de operațiunile de translație a valorii act ivelor și pasivelor, a veniturilor și
cheltuielilor înregistrate de subunitățile firmelor cu activitate transnațională, este
influențată de rata de schimb folosită în conversie. Dacă se utilizează rata de
schimb curentă, elementele valorice supuse conversiei ajung să fie expuse la risc,
29
iar, dacă se recurge la rata inițială, numită istorică, valo area activelor și pasivelor
nu va fi periclitată de acest risc. Astfel, dacă activele unei filiale, măsurate în
monedă străină, depășesc valoarea pasivelor, exprimate în aceeași valută, atunci
deprecierea acesteia va avea ca rezultat o pierdere, iar deprec ierea ei va conduce
la un câștig pentru societatea mamă.
Din analiza acestor operațiuni comerciale și financiare rezultă că activitatea
economică se desfășoară adesea în etape, din care motiv apar numeroase situații
în care, între momentul efectuării unui act sau a unei prestații și cel în care se
stinge obligația generată, ce se naște în acest mod, se scurge un interval de timp.
Acceptarea încasării drepturilor bănești la o dată ulterioară momentului nașterii
datoriei din partea partenerului de afaceri, r espectiv alegerea variantei de a achita
un supliment la preț, dacă vânzătorul este de acord că această operațiune să se
efectueze mai târziu, sunt atitudini normale într -o tranzacție de anvergură. Doar
că ele atrag după sine o anumită expunere la risc, dat orită fluctuației cursului de
schimb34.
2.3. Riscul de faliment (insolvabilitate)
Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de
sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoțesc
activitatea, din care unele semnalează vulnerabilitatea, iar altele prefigurează
falimentul (insolvabilitatea) ce amenință supraviețuirea.
Cumularea riscului economic cu cel financiar prin intermediul
coeficientului levierului total (CLT)35 permite evaluarea riscului globa l –
economic și financiar – cu atât mai ridicat, cu cât cheltuielile legate de amortizare
și dobânzi dețin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor.
Mărimea riscului activității economico -financiare interesează nu numai
întreprinderea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care
consideră că pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte o
bonitate financiară, care să exprime o garanție a gestionării sănătoase a activității
la toate nivelurile, de la cel operaționa l la cel strategic.
În acest sens, evaluarea completă a stabilității întreprinderii și a posibilității
de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situației financiare, până la
riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă
calitatea activității economico -financiare:
34 Prunea, Petru, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalități de reducere, Editura Economică,
București, 2003 ,pag.53 -59
35 Idem.pag.117 -120.
30
– solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii
asigură acoperirea obligațiilor pe termen lung și a creditelor prin elemente
patrimoniale.
Aceasta trebuie să aibă valori pe ste 0,3 și o evoluție ascendentă. O valoare
sub 0,3 este un semnal de prudență deosebită ce impune o alertă crescută din
partea băncii finanțatoare, întreprinderea fiind falimentară.
– lichiditatea exprimă capacitatea de achitare la termen a obligațiilor pe
termen scurt din resursele bănești disponibile.
Lichiditatea trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existența unui
supliment de resurse care să facă față incidentelor ce pot apărea în mișcarea
capitalului circulant.
– trezoreria constituie partea care rămâne din resursele stabile după ce au
fost finanțate imobilizările și necesarul de fond de rulment și exprimă aptitudinea
întreprinderii de a se finanța din resursele stabile. O trezorerie negativă implică
recurgerea la credite bancare de tr ezorerie pentru plățile curente, ceea ce arată
dificultăți financiare pe termen scurt.
– rata rentabilității financiare reflectă capacitatea întreprinderii de a obține
profit net prin utilizarea capitalurilor proprii și este favorizată de recurgerea la
împrumuturi în cazul unui efect de levier financiar pozitiv.
Prin sistemul de rate și de echilibru financiar, diagnosticul financiar
permite evidențierea punctelor tari și a punctelor slabe ale gestiunii financiare,
respectiv a performanțelor și a riscului economic și financiar, dar nu oferă
posibilitatea evaluării evaluării riscului de faliment care amenință continuitatea
întreprinderii aflate în dificultate.
Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase și vizează:
– reducerea activității;
– reduc erea marjelor și ratelor de rentabilitate;
– apariția și amplificarea problemelor de trezorerie, de management,
– falimentul unor clienți, reducerea piețelor de desfacere, blocajul în lanț,
etc
Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că aces ta nu este un
fenomen brutal, ci un rezultat al unei degradări progresive a situației financiare a
întreprinderii, riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câțiva ani înaintea
încetării plăților36.
Analiza financiar -patrimonială este în esență o analiz ă statistică î n care
sunt prioritare valoarea și solvabilitatea î ntreprinderii. Acest tip de analiză a
36 Petrescu, Silvia, Diagnostic economic -financiar. Metodologie. Studii de caz, Editu ra Sedcom Libris, Iași,
2004 pag78 -86
31
reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a
riscului. Principalele instrumente operaț ionale la care recurge analiza financ iară
pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de
solvabilitate.
Aptitudinea unei întreprinderi de a fi solvabilă* – de a învinge risculde
faliment, ocupă un loc central în Sistemul analizei fi nanciar -patrimoniale.
Orice d ereglare privind achitarea obligațiilor genereză prejudicii și necesită
corecturi urgente.
Echilibrul financiar este un imperativ absolut (nu poate fi omis sub nici o
motivație). În practica economică, se poate concepe ca o întreprindere care
cunoaște o pe rioadă mai difi cilă să renunțe provizoriu la unele obiective de
creștere, obiective economice sau sociale. În schimb, întreprinderea nu poate
renunța la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiția fi
nanciară de supraviețuire. Capac itatea întreprinderii de a -și regla în termen
obligațiile se apreciază nuanțat în funcție de condițiile concrete economico –
financiare în care își desfășoară activitatea. O întreprindere poate avea difi cultăți
temporare sau ocazionale determinate de neacop erirea în termen a unei creanțe
importante sau a accelerării plăților într -o perioadă de creștere rapidă a activității.
În acest caz, dificultățile de plată apar ca o expresie a unei neconcordanțe de
moment care nu afectează imaginea firmei. Soluții simple pot permite trecerea
peste aceste difi cultăți și reinstaurarea continuității plăților: obținerea de termene
suplimentare din partea furnizorilor, amânarea datoriilor fi nanciare, obținerea de
împrumuturi pe termen scurt. Întreprinderea poate cunoaște dif i cultăți fi nanciare
periodice: întârzierea plăților în anumite momente ale anului sau în perioade de
accelerare a creșterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol,
imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor periodice. Perma nența unor
dificultăți de achitare a obligațiilor este expresia unei fragilități economice și
financiare structurale, care pot genera restrângerea activității, reducerea
efectivului de salariați, restructurarea sistemului de gestiune sau în cazurile foarte
grave, falimentul întreprinderii.
Analiza financiar -patrimonială este în esență o analiză statică în care sunt
prioritare valoarea și solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiză a
reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de eva luare a
riscului. Facem referire la principalele instrumen te operaționale la care recurge
analiza financiară pentru investigarea riscului de faliment: Fondul de rulment și
Ratele de solvabilitate.
32
Analiza fondului de rulment patrimonial37
În accepțiunea pat rimonială, activul și pasivul sunt f ormate din două mari mase:
– o masă relativ permanentă (cu o durată >1 an), formată din activul
imobilizat (Ai) și capitalul permanent (CP);
– o masă mobilă (cu o durată < 1 an), alcătuită din activul circulant (Ac) și
obligațiile pe termen scurt (OTS).
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură
echilibrul maselor de aceeași durată, dacă respectă următoarele reguli financiare:
Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (CP);
Activ circulant (Ac) = Obligații pe termen scurt (OTS);
Respectarea strictă a ecuațiilor de echilibru presupune o activitate fără
întreruperi, de o regularitate perfectă în privința încasărilor și plăților.
Întreprinderea trebuie să dispună la fiecare scadență a unei obli gații, de
disponibilități suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a cerințelor este
dificilă deoarece activele (ca intrări potențiale de fonduri) și pasivele (ca ieșiri
potențiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În t imp ce
exigibilitatea obligațiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în
disponibilități este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici,
financiari și de conjunctura lor. Această asimetrie impune necesitatea constitui rii
unei rezerve, a unei marje în măsură să facă față “neregularităților de scadență”,
cunoscută în teoria economică ca Fond de rulment patrimonial.
Fondul de rulment poate fi defi nit pornind de la elementele cuprinse în
partea superioară a bilanțului38: FR= CP – Ai. Fondul de rulment reprezintă acea
parte din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și poate
fi afectată fi nanțării activelor circulante, pornind de la elementele de la baza
bilanțului:
FR = Ac – OTS.
Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea
obligațiilor pe termen scurt. Pornind de la componenta proprie și cea
împrumutată a capitalului permanent, se poate calcula un fond de rulment
propriu, respectiv un fond de rulment străin. Fondul de rulment propriu măsoară
excedentul de capital propriu peste valoarea activelor imobilizate. Formula de
calcul:
Fond de rulment propriu = Fond de rulment patrimonial –Obligații pe
termen lung și mediu
37 Dumitrescu, Gheorghe, Studii cu privire la riscul de faliment, Rev. Rom ână de statistică, Aprilie 2010,pag56 -68
38 Nicolaescu Ovidiu, Fundamentele managementului organizației. Verbancu Ion, Ed. Universitară, 2008,pag.4 5-67
33
Fondul de rulment străin reprezintă diferența dintre f ondul de rulment
patrimonial și Fondul de rulment propriu.
Noțiunea de fond de rulment, rezultată prin punerea în corespondență a
lichidității activelor cu exigibilitatea pasivelor permite aprecierea pe termen scurt
a riscului de nerambursare a obligațiilo r, a riscului de faliment. Între activele
circulante, ca lichidități potențiale (obținute prin realizarea stocurilor, încasarea
creanțelor și păstrarea de disponibilități) și exigibilitatea potențială pot exista,
practic, următoarele situații:
Ac = OTS , a dică FR = 0
Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asigurată, echilibrul este fragil,
putând fi compromis de orice dereglare în realizarea creanțelor.
Ac > OTS , adică FR > 0
Se înregistrează un excedent de lichidități potențiale pe termen scurt față d e
exigibilitatea potențială pe termen scurt. Întreprinderea are o situație favorabilă în
termeni de solvabilitate, pentru că este în măsură să facă față obligațiilor la
scadență, dispunând în plus de un stoc tampon de lichidități potențiale.
Ac < OTS, FR < 0
Lichiditățile potențiale nu acoperă în totalitate exigibilitățile potențiale,
întreprinderea având difi cultăți în ce privește echilibrul financiar. Aprecierea
corespunzătoare a semnifi cației fondului de rulment pentru echilibrul financiar
necesită lu area în considerare a duratei medii a activelor și pasivelor, care în
practică nu sunt egale decât ca excepție. Dacă activele circulante se rotesc (devin
lichide ) mai repede decât obligațiile, înseamnă că întreprinderea poate să -și
asigure echilibrul fina nciar. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă situația
întreprinderilor din sectorul distribuției a căror activitate se caracterizează printr –
o rotație rapidă a activelor circulante, prin încasări în numerar a vânzărilor (a
clienților) și o rotație mai lentă a obligațiilor pe termen scurt, datorită termenelor
de plată favorabile, acordate de furnizori. În aceste condiții, echilibrul fi nanciar e
compatibil nu numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare, dar și cu un fond
de rulment negativ. Dacă a ctivele circulante se rotesc mai lent decât obligațiile pe
termen scurt (timpul de transformare a activelor în lichidități depășește timpul de
achitare a obligațiilor), menținerea echilibrului financiar necesită un fond de
rulment pozitiv și de valoare rid icată. Rezultă că nu există o relație simplă și clară
între fondul de rulment și riscul de faliment al unei firme. Anumite unități
satisfac cerințele echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, în timp ce
altele se dovedesc insolvabile în ciuda u nui fond de rulment pozitiv. De
asemenea, unele întreprinderi își mențin solvabilitatea cu un fond de rulment
scăzut, în timp ce altele cunosc difi cultăți financiare în ciuda unui fond de
34
rulment de valoare foarte mare. Rezultatele financiare se pot degra da foarte rapid
în timp. Apare tot mai evidentă necesitatea unor informații mai precise cu privire
la viitor, la riscul de faliment. Ca o reacție la aceste cerințe practice, diagnosticul
riscului de faliment a cunoscut o importantă dezvoltare datorită util izării unor
Metode statistice de analiză a situației financiare pornind de la un ansamblu de
rate. Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru
evaluarea riscului de faliment al unei întreprinderi. Metoda se bazează pe
tehnicil e statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea
unui ansamblu de întreprinderi for mat din două grupuri distincte: un grup de
întreprinderi cu difi cultăți financiare și un grup de întreprinderi sănătoase. Pentru
fi ecare din cele două grupuri se stabilește o serie de rate, după care se determină
cea mai bună combinație liniară de rate care să permită diferențierea celor două
grupuri de întreprinderi. Ca urmare a aplicării analizei discriminante, se obține
pentru fi ecare întreprin dere un scor “Z”, funcție liniară de un ansamblu de rate.
Distribuția diferitelor scoruri permite distingerea întreprinderilor sănătoase de
cele în dificultate.
Scorul “Z” atribuit fi ecărei întreprinderi se determina cu ajutorul funcției39:
Z = a1x1 + a2x2 + a3x3 + ……. + anxn
unde:
– x reprezintă ratele implicate în analiză;
– a reprezintă coefi cientul de ponderare al fiecărei rate.
În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe Metoda
scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: M odelul Altman;Modelul Conan
și Holder; Modelul Holder, Loeb și Partier; Modelul Băncii Franței etc.
E.I. Altman a folosit informațiile obținute prin studierea unui larg eșantion
de companii, dintre care unele au dat faliment, iar altele au supraviețuit și a
constatat că analiza bazată pe mai multe variabile a permis previzionarea a 75%
din falimente, cu 2 ani înainte de producerea acestora.
Funcț ia stabilită de Altman 40:
Z = 3,3 x1+ 1,0 x2 + 0,6 x3 + 1,4 x4 + 1,2 x5 ,
unde:
X1 = Rezultatul curent înaintea impozitării / Activ total
X2 = Cifra de afaceri / Activ total
X3 = Capitalizarea bursieră / Împrumuturi (datorii pe termen lung)
X4 = Profi tul reinvestit / Activ total
X5 = Activ circulant / Activ total
39 Nicolaescu Ovidiu, Fundamentele managementului organizației. Verbancu Ion, Ed. Universitară, 2008,pag.45 -67
40 Idem.
35
Capitalizarea bursieră reprezintă mărimea absolută dată de produsul dintre
ultimul curs bursier din exercițiul încheiat și numărul de acțiuni. Activele
circulante nete reprezintă diferența dintre activele circulante și pasivele
circulante.Din conținutul indicatorilor rezultă că nivelurile lor sunt cu atât mai
bune cu cât înregistrează o valoare absolută mai mare.
Scorul “Z”, se prezintă după cum urmează41:
Z<1,8 – starea de faliment este iminentă;
Z>3 – situația fi nanciară este bună, bancherul poate avea încredere în
întreprinderea respectivă (este solvabi lă);
1,8<Z<3 – situația fi nanciară este difi cilă, cu performanțe vizibil
Modelul Conan și Holder are la bază funcția: (exemplu)
Z = 0,16 x1 + 0,22 x2 – 0,87 x3 – 0,10 x4 + 0,24 x5 ,
unde:
X1 – reprezintă rata solvabilității parțiale = (Creanțe + Plasame nte+
Disponibilități) / (Obligații pe termen scurt);
X2 – reprezintă rata stabilității fi nanciare = Capitaluri proprii /Pasiv total;
X3 – reprezintă rata (nivelul) cheltuielilor fi nanciare = Cheltuieli
financiare / Cifra de afaceri;
X4 – reprezintă rata de remunerare a personalului (cheltuielile cu
personalul în valoarea adăugată) = Cheltuieli salariale /Valoarea adăugată brută;
X5 – reprezintă ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea
adăugată = Excedent brut din exploatare / Valoarea adăugată .
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului. Se disting trei zone:
– Zona nefavorabilă pentru Z < 0,04
– Zona de incertitudine pentru 0,04 < Z <0,0 9
– Zona favorabilă pentru Z > 0,09
Funcția de scor obținută de Centrala Bilanțurilor Băncii Franței c uprinde o
serie de opt rate, ale căror relații de calcul sunt pr ezentate în continuare 42:
Z = -1,25 x1 – 2,003 x2 – 2,824 x3 + 5,221 x4 – 0,689 x5 – 1,164 x6 +
0,706 x7 + 1,408 x8
unde :
X1 = Rata cheltuielilor fi nanciare = Cheltuieli fi nanciare / Exced ent brut
din exploatare
X2 = Rata de acoperire a capitalului investit = Capitalul permanent /
Capitalul investit
41 Dumitrescu, Gheorghe, Studii cu privire la riscul de faliment, Rev. Rom ână de statistică, Aprilie 2010,pag56 -68
42 Nicolaescu Ovidiu , Fundamentele managementului organizației. Verbancu Ion, Ed. Universitară, 2008,pag.45 -67
36
X3 = Rata capacitații de rambursare a obligațiilor = Capacitatea de
autofinanțare / Obligații
X4 = Rata marjei brute de exploatare = Excedent b rut din exploatare / Cifra
de afaceri
X5 = Durata medie a creditului fi nanciar = (Sold mediu x Furnizori x T) /
(Cumpărări de marfă)
X6 = Rata de creștere a valorii adăugate = (Valoarea adăugată 1 – Valoarea
adăugată 2) / Valoarea adăugată p
X7 = Durata m edie a creditului clienți = (Sold mediu clienți x T) / Vânzări
X8 = Rata investițiilor fi zice = Investiții / Valoarea adăugată
În funcție de valoarea lui Z se disting următoarele zone:
– zonă nefavorabilă Z < – 0,25;
– zonă de incertitudine – 0,25 < Z < 0 ,125;
– zonă favorabilă Z > 0,125.
Valențele informaționale ale m etodei scorurilor nu trebuie supraestimate,
deoarece analiza discriminantă reduce informația de bază prin selectarea celor
mai semnificative rate, pe care le consideră constante în timp, iar întreprinderea
este un sistem economic -social ce acționează într -un mediu complex, cu mai
multe variabile care influențează sănătatea sau slăbiciunea acesteia. Dacă fiecare
este interesat în activitatea pe care o desfășoară și depune o muncă de calitate,
riscul ca în procesul de producție să apar ă întreruperi este foarte mic. Orice
manager analizând continuu activitatea de care răspunde și ținând cont de factorii
menționați mai sus, poate asigura succesul afacerii.
În general, programarea unui anumit nivel d e rentabilitate sau de profit, de
către o întreprindere oarecare, presupune pe lângă efectuarea unor cercetări de
piață menite să anticipeze volumul vânzărilor, nivelul prețurilor, puterea
concurenților etc. și o completă cunoaștere a resurselor disponibil e sau posibil de
achiziționat pentru a realiza structura de producție destinată vânzării. Literatura
de specialitate recomandă ca atunci când unele resursele utilizate de întreprindere
au calitatea de “resurse cheie”, evaluarea rentabilității acestor produ se să se
realizeze în funcție de marja de contribuție unitară raportată la cantitatea de
„resursă cheie” necesară obținerii lor. Sunt considerate „resurse cheie” resursele
aflate în cantități limitate la dispoziția întreprinderii, a cãror procurare este
costisitoare dar, în ciuda acestui fapt, participă la obținerea majorității produselor.
Volumul vânzărilor, resursele consumate, prețul de vânzare, structura
costurilor, combinația de produse valorificate sunt variabile de gestiune care
influențează raportul cost-volum -profit. Orice modificare a oricărei din aceste
variabile produce efecte asupra profitului, punctului de echilibru și riscului
37
economic al întreprinderii. Modelul de analizã cost -volum -profit și diagrama
secvențialã a profitului fac parte din “p anoplia”43 de instrumente aflate la
dispoziția managerilor, în mãsurã sã orienteze eforturileacestora în direcția
analizei și predicție riscului economic. Pentru a conduce la rezultate realiste,
metodologia de analizã a riscului anterior descrisã trebuie co mpletatã cu
abordarea probabilistic ă a analizei cost -volum -profit.
43 Dumitrescu, Gheorghe, Studii cu privire la riscul de faliment, Rev. Rom ână de statistică, Aprilie 2010,pag56 -68
38
Capitolul III
III. STUDIU DE CAZ
„Managementul riscului SC FONTANA PIETRO ROMANIA”
3.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂ ȚII
Denumirea, sediul, forma juridică, durata societății și capita lul social.
Din punct de vedere al localizării geografice -teritoriale, societatea comercială
FONTANA PIETRO SRL este situată în județul Argeș, localitatea Lăzărești,
strada Gării.Aceasta a fost înființată la data de 19 februarie anul 2008. Forma
juridică este – de societate cu răspundere limitată.
Din mai 2011 FONTANA PIETRO ROMÂNIA a început dezvoltarea
proiectului cofinanțat “Achiziționarea de mașini și utillaje tehnologic avansate
care vizează creearea unui centru de excelență pentru construirea de uti llaje
pentru producția de fabricate din oțel și aluminiu reciclabile” în cadrul
Programului Operațional Sectorial de Creștere a Competitivității Economice.
Capitalul social subscris și virat este de 4.300. 000 lei.
Persoane din conducere
Administratori: WAL TER BRUNO FONTANA
DRUETTA BARTOLOMEO
GIORGIO MARI
Asociati persoane juridice:
FONTANA PIETRO SPA
FUTURE PROJECT SRL
Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al societății comerciale FONTAN A PIETRO SRL îl
constituie fabricarea altor mașini și utilaje specifice n.c.a. Codul CAEN specific
activității desfășurate este 2899 – “Fabricarea altor mașini și utilaje specifice
n.c.a. „
Cifra de afaceri pe ultimii trei ani.
Cifra de afaceri expr imă totalitatea veniturilor obținute din activități
comerciale curente, fiind unul dintre cei mai importanti indicatori de măsurare a
performanțelor economice ale unei întreprinderi. Aceasta, permite determinarea
poziției pe piață a societății, oferă infor mații despre dinamica activității, șansele
de extindere a afacerii sau importanța firmei in cadrul sectorului de activitate.
39
În următorul tabel putem observa cifra de afaceri “SC FONTANA PIETRO
ROMÂNIA” în comparație cu media pe industria în același domeni u de
activitate:
Cifra de afaceri Tabel nr.2
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Evoluția cifrei de afaceri pe principalii clienți interni și externi evide nțiază o
relativă stabilitate, ceea ce atestă existența unor relații de durată și corecte ,
relații ce se pot constitui ca suport pentru evoluția viitoare a afacerilor firmei. O
asemenea concluzie este importantă în ceea ce privește proiecția activității
firmei pentru aplicarea metodelor de randament.
Cifra de afaceri pe care o regăsim în contul de profit și pierdere, este evaluată în
unități monetare curente pentru o corectă apreciere a performanțelor comerciale
ale firmei în timp se impune corectarea acesteia cu indicele prețului domeniului
de activitate sau în lipsa acestuia cu indicele general al prețurilor (rata inflației),
pentru a se obține cifra de afaceri în prețuri comparabile.
Cifra de afaceri a crescut considerabil din 2008 ( 2 677 480 lei ) pană în 2012
(30 294 449 lei ) însă profitu l a sc ăzut acumulându -se datorii.
Evoluția financiară a întreprinderii Tabel
nr.3
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Piata și mediul de afacere
40
La înființare, în 2008 SC FONTANA PIETRO SRL, operează în c adrul
grupului prin activități de consultanță tehnică și operativă pentru producția de
matrițe. Astăzi, reprezintă o importantă realitate productivă pentru piața din
Estul Europei; dispune de o însemnată capacítate de producție și este capabilă sa
asigure produce de înaltă calitate.
Principalii Parteneri
În relațiile sale cu partenerii, firma trebuie să i -a în calcul, pentru fiecare
achiziție în parte, și coeficientul de risc, pe care și -l asumă în raport cu fiecare
partener potential. Acest risc putând fi legat de: întreruperea producției proprii,
creșterea prețurilor proprii, diminuarea credibilității pe piată.
Derkka – DEKRA este una din principalele organizații la nivel mondial
specializată pe servicii profesionale de consultanță în sectoarele automoti ve și
industriale.
Invest in Turkey – un proiect al ministerului Turciei.
Clienții
Clienții sunt un element relevant pentru valorificarea produselor, sunt expresia
cererii efective ce se manifestă la un moment dat pe piață.
Fiecare client încearcă să -și satisfacă anumite nevoi și caută anumite avantaje
ce pot fi obținute prin achiziționarea unui produs. Unii clienți preferă firmele
care le oferă toată gama de produse, apreciaza mai mult serviciile decât
prețurile, iar altii apreciază firmele cu prețuri m ai accesibile. Clienții constitue
principalul obiect al micromediului firmei, destinatarul final al eforturilor
economice ale acesteia. Fiecare categorie de clienți prezinta caracteristici
proprii, motiv pentru care o firmă, prin profitul activităților pe care le desfasoară
se va adresa fie unei singure categorii de clientele, fie mai multora sau tuturora.
Exista mai multe tipuri de clienți: dependent, influențabil, conformist, ezitant,
exploatant, necinstit, exigent, autonom, independent, la care se poate de
anticipat modul de comportare si orientarea mult mai usoră a acțiunilor în sensul
creșterii vânzărilor.
Clientii societatii comerciale FONTANA PIETRO ROMÂNIA sunt in special
întreprinderi producătoare de automobile sau piese de automobile, printre cei
mai cunoscuți clienți sunt : FERARRI, RENAULT, BMW, AUDI, SEAT, UAZ.
Avantajele concurențiale
Ca regulă generală, întreprinderea nu este singură și nestingherită în
acțiunile sale pe piață, poziția de monopol este tot mai rar întâlnită și concurența
41
orizo ntală (cea cu produse similare) sau verticală (cea cu produse diferite dar
având aceeași utilizare) pot împiedica eforturile firmei.
Întrepriderea se diferențiază de concurență prin experiența, având o clientelă
traditională, produsele comercializate din g ama celor ce fac obiectul de
activitate al societății fiind efectuate cu un grad înalt de calitate.
Factorii cheie ai succesului produselor sunt: calitatea produselor, timpul de
execuție a comenzilor, exactitatea efectuarii cerințelor, etc.
Analiza SWOT
Puncte Tari
– Calitate superioara;
– Garantie timp de 3 ani de la data cumpararii;
– Pret redus față de alte întreprinderi din același sector de activitate ;
Puncte Slabe
– Durata mai mare de finisare a comenzilor ;
-Consum de materiale costisitoare;
Oportun itati
-Imbunatatirea vitezei de executare a comenzilor;
-Dezvoltarea unor noi piese mai reduse ca dimensiuni;
– Imbunatatirea performantelor de fiabilitate;
Amentintari
– Numar mare de concurenti pe piata;
-Existența pe piata auto din R omania a unor mari competitori;
3.2. Indicatorii economico -financiari ai „ SC FONTANA PIETRO
ROMANIA „
Putem argumenta utilitatea indicatorilor economico – financiari prin
contribuția acestora la desfășurarea ulterioară a lucrurilor în întreprindere. Ne
dau posibilitatea c omparației cu alte întreprinderi care activează în același
domeniu.
Indicatorii economico -financiari ordonează munca depusă asupra unui
volum de date foarte mare, facilitând -o.
Tabelul de mai jos ilustrează evoluția principalilor indicatori financiari în
ultimii trei ani de activitate a întreprinderii.
42
Evoluția indicatorilor economico -financiari
Tabel nr.4
Indicatori Profitabilitate 2011 2012 2013
Marja profitului net (
%) 0% Neg neg
Marja profilului operațional
(
%) Neg 6,37 7,50
Creșterea cifrei de afaceri (
%) -14,17% 488,46% 533,23%
Randamentul activelor (
) Neg Neg neg
Randamentul capitalului (
%) neg Neg neg
Indicatori de solvabilitate
Gradul total de îndatorare (
%) 85,96% 90,03 % 90,0%
Gradul îndatorării financiare(
%) 67,1% 53,22% 53,0%
Gradul de acoperire datorii
(
%) neg 2,84% 3,02%
Gradul de acoperire dobânzi
(
) neg 1,28 1,73
Indicatori de lichiditate
Rata curentă (
) 1,45 1,05 1,01
Testul Acid (
) 0,59 0,48 0,45
Indicatori de eficiență
Perioada de încasare (
* 356zile) 462 zile 180zile 193zile
Perioada de plată furnizori
(
*365zile) 106zile 283zile 295zile
Perioada de rotație a stocurilor
(
*365zile) 7876zile 509zile 624zile
Ciclul de conversie în numerar (Încasări
clienți+rotație stocuri+Plata furnizori) zile 8233zile 406zile 403zile
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
43
Pentru identificarea riscurilor am folosit urmatoarele date înregistrate în
întreprindere:
Date preluate din întreprindere
Tabel nr.5
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Plecând de la cadrul teoretic prezentat în capitolul II al prezentei lucrări și
folosind datele de mai sus am avut drept scop analiza nivelului de riscuri la care
se expune întreprinderea „SC FONTANA PIETRO ROMANIA”.
44
3.3 .Analiza riscurilor la nivel „SC FONTANA PIETRO ROMANIA ”.
Riscul de exploatare
Riscul economic exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de
exploatare.
Luând în consider are caracteristicile actuale ale pieței (distribuție și
aprovizionare) din sectorul de activitate a întreprinderii „ SC FONTANA
PIETRO ROMANIA” , putem afirma cu certitudine ca din punct de ve dere a
variabilității cererii, variabilității prețului de vânzar e și a costului intrărilor,
întreprinderea își asumă un risc ridicat. Acesta urmând a fi monitorizat și
urmând asigurările de rigoare de catre managerul responsabil.
Dat fiind faptul că întreprinderea operează cu materii primă de înaltă calitate
care neces ită cheltuieli importante reese capacitatea redusa de ajustare a pretului
produsului majoreaza riscul economic.
Ponderea cheltuielilor fixe in totalul cheltuielilor reprezintă 67 % rezultă că
întreprinderea își asumă un risc de exploatare crescut.
RISCUL DE EXPLOATARE 2011 2012 2013
1 Venituri din exploatare 36.502.427 37.878.725 36.537.245
2 Pragul de rentabilitate de
exploatare(Vepr) 40.173.644 42.306.755 45.134.257
3 Indicatorul de poziție
4 – absolut(Ipoz în lei) 2.136.992 2.266.115 1.917. 278
5 – relativ(Ipoz %) 12% 13% 15%
6 Momentul realizării pragului de
rentabilitate în zile(Pm) 322 319 209
7 Coeficientul de elasticitate(ke) 2,83 1,06 1,87
În privința riscului de exploatare, întreprinderea „SC Fontana Pietro
România prezintă o sit uație ușor variabilă pe întreaga perioadă avută în vedere,
cu tendințe evidente de îmbunătățire. Tendința de ameliorare continuă este
reflectată atât de trendul ascendent al indicatorului de poziție relativ, cât și de
trendul descendent al coeficientului d e elasticitate. Pragul de rentabilitate
aferent activității de exploatare a fost atins în 2011 după 322 de zile, iar în 2012
după 319 zile. De remarcat că nivelul de 209 zile pentru perioada 01.01.2012 –
31.08.2013 a fost obținută prin raportarea la o peri oadă de referință de 240 de
zile (8 luni).
45
Am ales pentru analiza de față să folosim o singură modalitate de apreciere a
riscului de exploatare și anume:
1. Metoda pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al volumului val oric de activitate în
care veniturile generate de activitaea de exploatare sunt egale cu cheltuielile de
exploatare iar rezultatul este nul. Când se depășește acest prag activitatea începe
să devină rentabilă.
Pentru calculul riscului de exploatare am fol osit următorii indicatori :
a) Marja profitului net arata cât de profitabilă este activitatea totală a unei
întreprinderi . Marja profitului este exprimată în procente și rezultă din
împărțirea profitului net realizat de întreprindere la cifra sa de afacer i. Un
rezultat pozitiv semnificativ ar exprima un risc de exploatare scăzut pentru
activitatea întreprinderii.
Marja profitului net =
%
Marja Profitului net
Grafic nr.1
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Marja Profitului net este foarte scăzută comparativ cu industria din care face
parte întreprinderea. În aceste condiții prezintă un risc de exploatare foarte mare
având în vedere că poate intra foarte ușor pe pierdere.
46
b) Marja Profitului operațional (de exploatare) marja operațională este un
indicator financiar de pr ofitabilitate, care arată cât de profitabilă este activitatea
operațională a unei companii. Marja profitului operațional este exprimată în
procente și rezultă din împarțirea profitului din activitatea operațională realizat
de companie la cifra sa de afacer i.
Marja Profitului operațional=
Grafic nr.2
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Marja Profitului Operațional se încadrează în cea a industriei din care face parte,
iar întreprinderea prezintă același risc ca și aceasta. Pe termen mediu devin
foarte importante condițiile de piață și rolul managemnetului în dezv oltarea
firmei.
În urma analizei cifrei de afaceri a întreprinderii „ SC FONTANA
PIETRO ROMÂNIA” am observat creșterea semnificativă a acesteia în
comparație cu sectorul de activitate. Pe termen lung este foarte important ca
întreprinderea să -și păstreze avantajul competițional câștigat.
Riscul financiar
RISCUL FINANCIAR 2011 2012 2013
Pragul de rentabilitate
financiară(Veprf) 31.042.946 35.854.467 38.467.542
Indicatorul de poziție
– absolut 15.456.487 17.555.984 20.645.785
– relativ 12% 13% 15%
Momentul realizării pragului de 7876 509 430
47
rentabilitate
Coeficientul de elasticitate 5.64 4.89 3.87
Situația din punct de vedere al riscului financiar este foarte asemănătoare.
Mai exact, cu excepția anului 2011 , situația es te iden tică, întrucât la nivelul
ultime lor 2 perioade de analiză nu au fost înregistrate cheltuieli cu dobânzile .La
nivelul anului 2012 , au existat mai multe cheltuieli cu dobânzile, însă de nivel
relativ ridicat . În concluzie, tendințele de ameliorare a situației din punct de
vedere al riscului financiar la care întreprinderea este supusă sunt foarte
asemănătoare cu cele ce privesc riscul de exploatare.
În cadrul acestuia este necesar ă eviden țierea a 2 categorii de risc : riscul
îndatorării ș i riscul de c redit. Riscul de credit se calculeaz ă în special pentru
bănci când acord ă credite agen ților economici și nu face obiectul analizei de
față. Riscul îndator ării apare ca urmare a varia ției rezultatului curent al
întreprinderii sub efectul îndator ării financi are a acesteia. Când o întreprindere
apeleaz ă la credite, ea trebuie s ă plăteasc ă o dobând ă, care reprezint ă un cost al
finan țării. Acest cost reduce rezultatul exploat ării, iar în anumite situa ții poate
merge pân ă la consumarea integral ă a acestuia și înregistrarea unui rezultat
negativ. M ăsurarea riscului financiar se poate face prin mai multe metode.
În analiza de fa ță am folosit pentru determinarea și calcularea riscului
financiar următorii indicatori:
– Gradul total de îndatorare =(
%)
Gradul de îndatorare a firmei în ultimii 3 ani
Grafic nr.3
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
48
Nivelul datoriilor este foarte mare, întreprinderea are Capitaluri Proprii reduse,
iar acest aspect poate afecta considerabil menținerea echilibrului financiar.
Gradul îndatorării financiare =
%
Gradul îndatorării Financiare
Grafic nr.4
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Datoriile către bănci și instituțiile financiare au o pondere corespunzătoare în
totalul activ, iar gradul de îndatorare este egal comparativ cu media industriei
din care face parte întreprinderea.
Gradul de acoperire datorii =
%
Gradul de Acoperire Datorii
Grafic nr.5
-5%0%5%
2011 2012 2013Gradul de Acoperire Datorii
Gradul de Acoperire Datorii
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
49
Profitul din activitatea curentă a firmei acoperă datoriile totale, iar
întreprinderea are suficiente resurse financiare pentru rambursarea acestora.
Prezintă risc scăzut față de media din același sector de activitate economi că.
Gradul de acoperire dobânzi =
Gradul de Acoperire Dobânzi
Grafic nr.6
Sursa SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA
Profitul din activitatea curentă a întreprinderii acoperă într -o măsură foarte mică
dobânzile la împrumuturi iar întreprinderea poate avea probleme majore în
rambursarea datoriilor. Prezintă risc ridicat.
Confo rm indicatorului Rata curentă = (
) în anii 2012 și
2013 întreprinderea „ SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA” a obținut valori
sub 1.2 , acest fapt presupune o lichiditatea scăzută (întreprinderea este relativ
instabilă financiar din punct de vederea li chidității). Anul 2011 prezenta o
valoare crescută ceea ce denotă că la momentul respectiv întreprinderea era mult
mai stabila financiar.
Riscul de faliment (insolvabilitate) .
Solvabilitatea reprezint ă capacitatea întreprinderii de aface fa ță tuturor
oblig ațiilor de plat ă angajate anterior și ajunse la scaden ță. Atunci câ nd
obliga țiile ajunse la scaden ță nu mai pot fi achitate se spune c ă ntreprinderea a
intrat în încetare de pl ăți și se declan șează procedura de faliment.
La evaluarea acestui tip de risc pu tem aplela la 3 metode de calcul :
analiza riscului de faliment pe baza bilan țului patrimonial;
analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;
analiza func țional ă a riscului;
Cele mai utilizate metode pentru predic ția riscului de faliment sunt cele
care utilizeaz ă funcții scor, aceste func ții avînd la baz ă tehnici statistice de
analiz ă dicriminant ă.
50
Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor are ca obiectiv
punerea la dispozi ție a unor modele predictive, pentru evaluarea riscului de
faliment, pe baza modelelor statistice. Dintre cele mai cunoscute modele
statistice amintim :
– modelul Altman
– modelul Canon Holder
– modelul Centralei Bilan țurilor a B ăncii Fran ței.
Analiza riscului de faliment cu ajutorul metodelor patrimoniale
In cazul S.C. FONTANA PIETRO ROMANIA situatia se prezinta astfel:
Evoluția indicatorilor de echilibru patrimonial
Tabel nr.6
Sursa: S.C FONTANA PIETRO ROMÂNIA S.R.L
Concluzii
-Pentru anul 2011 în cazul întreprinderii analizate situația se prezint ă astfel:
●activele curente exced datoriile curente cu 17 651 574 lei, însemnand că
întreprinderea are pe de -o parte fond de rulment pozitiv, iar pe de altă parte se
înregistrează un excedent de lichiditate generală, ambele în sumă de 17 651 574
lei.
-Pentru anul 2012 situația este urmatoarea:
●activele curente exced datoriile curente cu 39 491 210 lei, întreprinderea are
un fond de rulment pozitiv, excedentul este utilizat pentru acoperirea financiara
a unei parti din activele circulante. Indicatori Valori
RON
2011 Valori
RON
2012 Valori
RON
2013
1. Active imobilizate 42 148 759 41 225
116 40 346
987
2. Capitaluri proprii 8 284 890 7 539
439 8 640
540
3. Datorii ce trebuie platite
intr-o perioada mai mare
de un an 51 515 443 73 176
887 70 644
998
4. Capital permanent(2+3) 59 800 333 80 716
326 79 285
538
5. Fond de rulment (4 -1) 17 651 574 39 491
210 38 938
551
51
-Pentru anul 2013 situația indicatorilor este urmatoarea:
●activele curente sunt mai mari decât datoriile curente cu 38 938 551 lei,
aceasta însemnand ca fondul de rulment este iarși pozitiv, întreprinderea se află
într-o stare de echilibru.
Evolutia indicatorilor de gesti une
Tabel nr.7
Indicatori Valori
RON
2011 Valori
RON
2012 Valori
RON
2013
1. Active circulante 16 872 115 34 419
324 33 579 275
2. Cheltuieli în avans 40 173 644 42 306
755 30 405 612
3. Active curente (1+2) 57 045 759 76 726
079 63 984 887
4. Datorii ce trebuie platite
intr-o perioada de pana la
un an 323.2 19 803 38 647
5. Venituri 36 759 650 41 561
304 41 895 756
6. Datorii curente (4+5) 36 759 973 41 581
107 41 934 403
7. Cifra de afaceri neta 5 148 077 30 294
449 29 359 777
8. Durata unei rotatii a
activelor curente
(3/7)*365 4044,5 zile 924,44
zile 795,45 zile
9. Durata unei rotatii a
datoriilor curente
(6/7)*365 2606,29
zile 500,986
zile
521,327zile
10. Indicele de corelatie a
duratelor unei rotatii (8/9) 1,55 1,84 1,52
11. Numarul de rotatii a
activelor curente (7/3) 0,090 0,39 0,45
12. Numarul de rotatii a
datoriilor curente (7/6) 0,14 0,72 0,70
13. Indicele de corelatie a 0,64 0,54 0,64
52
numarului de rotatii
(11/12)
Sursa: S.C FONTANA PIETRO ROMÂNIA S.R.L
-Pentru anul 2011 situația este urmatoarea:
●durata unei rotații a activelor curente este de 4 044 zile, care se explică prin
intervalul de timp de aprovizionare, de stocare și d e încasare.
●durata unei rotații a datoriilor curente este de 2606 zile.
●indicele de corelație al duratelor de rotație este de 1,55 de ori, adică firma
analizată iși finanțează din resurse proprii activitatea proprie de aprovizionare și
desfacere.
●numaru l de rotații al activelor curente este de 1,5ori inferior numarului de
rotații a datoriilor curente 0,14, care reprezintă o rambursare mai rapidă a
obligațiilor, în comparație cu încasările de la clienți și cu rotația altor active
curente precum și cele de natura stocurilor.
●indicele de corelație al numarului de rotații este subunitar ceea ce înseamnă că
firma iși finanțează afacerile din resurse proprii într -o proporție mai mare decât
din resursele atrase temporar de la terți.
-Pentru anul 2012 situația se prezintă astfel:
●durata unei rotații a activelor curente este de 924 zile, care se explică prin
intervalul de timp de aprovizionare, de stocare și de încasare.
●durata unei rotații a datoriilor curente este de 501 zile.
●indicele de corelație al durate lor de rotație este de 1,84 de ori, adică
întreprinderea analizată iși finanțează din resurse proprii activitatea proprie de
aprovizionare și desfacere.
●numarul de rotații al activelor curente este de 1,8 ori inferior numarului de
rotatii a datoriilor cur ente 0,72, care reprezintă o rambursare mai rapidă a
obligațiilor, în comparație cu încasările de la clieți și cu rotația altor active
curente precum și cele de natura stocurilor.
●indicele de corelație al numarului de rotații este subunitar ceea ce însea mnă că
întreprinderea își finanțează afacerile din resurse proprii într -o proporție mai
mare decât din resursele atrase temporar de la terți.
-Pentru anul 2013 s -a înregistrat urmatoarea situație:
●durata unei rotații a activelor curente este de 795 zile, care se explică prin
intervalul de timp de aprovizionare, de stocare și de încasare.
●durata unei rotații a datoriilor curente este de 521 zile.
53
●indicele de corelație a duratelor de rotație este de 1,52 de ori, adică firma
analizată își finanțează din res urse proprii activitatea proprie de aprovizionare și
desfacere.
●numarul de rotații al activelor curente este de 1,5 ori superior numarului de
rotații a datoriilor curente 0,7, care reprezintă o rambursare mai lenta a
obligațiilor, în comparație cu încasă rile de la clienți și cu rotația altor active
curente precum și cele de natura stocurilor.
●indicele de corelație a numărului de rotații este supraunitar ceea ce înseamnă
că întreprinderea își finanțează afacerile într -o proporție mai mică decât din
resurs ele proprii atrase temporar de la terți.
Analiza indicatorilor de eficiență a scos la iveală riscurile cu privire la termenul
de încasare a facturilor emise , termene care sunt foarte lungi ceea ce duce la
lipsa de lichidități și la dezechilibru financiar. Însă faptul că și firma își platește
furnizorii la termene la fel de lungi constituie surse de finanțare, surplus de
lichidi tăți și premise de dezvoltare.
Preocuparea pentru riscul de faliment, însă , nu trebuie redusă la asigurarea unei
echivalențe, deoa rece insolvabilitatea se produce doar când beneficiile
prezenteși cele viitoare sunt mai mici decât datoriile acumulate anterior plus
obligațiile de plată curente și cele inevitabile în perioada urmatoare. Așa că
posibilitatea de a se onora obligațiile nu trebuie apreciată pornind doar de la
coordonatele unui singur exercițiu financiar, deoarece, pe termen lung, fluxurile
de numerar pot dobândi alți parametri, încât ar trebui sa se facă referire, când se
impune aceasta, la probabilitatea de a se ajunge la i nsolvabilitate sau faliment.
54
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Am început analiza cu mai multe afirmații printre care se pot enumera
multitudinea de sensuri pentru cuvântul „risc” și al conceptelor asociate c u
acesta (incertitudine, probabilitae, ) precu m și modificările de sens și de formă
pe care aceste concepte le suferă în momentele de tranziție (istorice sau de
schimbare de mentalitate). Chiar dacă definițiile sunt acceptate din punct de
vedere formal, înțelegerea conceptelor este dificil de realizat , probabil și
datorită faptului că definițiile teoretice sunt foarte subiective sau faptului că
experiențele din trecut se află sub semnul incertitudinii și nu pot fi o bază pentru
definirea probabilităților și a raționamentelor probabilistice. Sit uația pa re a fi
una în care conte ază numai cine e stăpânul/managerul întreprinderii , dacă
adăugăm și constatarea că riscul nu poate fi definit operațional sau că din cauza
comunicării deficitare, judecățile pe care oamenii le fac pot fi greșite și/sau
iraționale, chiar în situații simple.
De cele mai multe ori, întreprinderile apelează la metodele de analiză
financiară atunci când se află în situație gravă și nu mai pot face față
dificultăților, pentru a încerca determinarea unei cauze exact e a stării proaste a
unității. Î nsă apelarea cu întîrziere aceste metode nu oferă soluții, ci mai degrabă
anunță o stare iminentă de faliment. Așa cum am menționat mai sus, în studiile
sale profesorul Altman a putut prevesti în cazul unor întreprinderi studiate,
falimentul acest ora cu doi ani înainte ca acesta să se fi produs.
Investigarea riscului la nivelul managementului financiar al întreprinderii
constituie un demers complex, având în vedere multipla determinare a riscului
și diversitatea surselor și a factorilor de risc la nivelul întreprinderii. Astfel, au
fost identificate zonele de risc (economică, financiară, fiscală) și factorii de risc
aferenți (structura costurilor, structura financiară, reglementările fiscale). În
continuare, s -a procedat la evaluarea riscului folosi nd metode statistico –
matematice bazate pe coeficienți de elasticitate și dispersie, ambele fiind o
măsură a variabilității indicatorilor de rezultate financiare. Având în vedere
instabilitatea mediului de afaceri și impactul potențial al acesteia asupra
indicatorilor financiari, s -a procedat la determinarea intervalelor de încredere
pentru un set de indicatori financiari, utile în realizarea de previziuni financiare,
însoțite de valorile medii ale indicatorilor, la nivelul întreprinderii analizat e și al
sectorului de activitate din care fac e parte aceasta .
În urma analizei efectuate am constatat o serie de riscuri la care se expune
SC FONTANA PIETRO ROMÂNIA printre care am studiat și analizat mai
55
profund – riscul de exploatare (operațional), riscul financiar , riscul de faliment
(insolvabilitate).
Riscul de exploatare. Luând în considerare variațiile permanente ale
mediului de afaceri economic nu putem exclude existența la nivelul oricărei
entități economice a riscului de exploatare. SC Fontana Pietro România
activează la nivel internațional colaborând în special, cu parteneri din alte state.
Diferența dezvoltării economice a statelor implică presiuni asupra întreprinderii:
standarde de calitate foarte înalte cerute într -un timp de realizare foarte scurt,
varia bilitatea prețului de intrare a materiei prime, și imposibilitatea returnării
componentelor cumpărate, etc. ; toate acestea cauzează pierderi la nivelul
organizației.
Aș sugera câteva idei pentru managerul întreprinderii în scopul diminuării
riscului de exp loatare și a rezultatelor iminente în cazul manifestării acestui risc:
– Să negocieze cu partenerii inervale de timp semnificativ marite necesare
executării comenzilor;
– Deschiderea unor contracte de colaborare cu parteneri autohtoni;
– Atenție deosebită asupra activității de marketing și adaptarea în
permanență la schimbările cerute de conjuctura pieței.
– Verificarea produselor finite să corespundă 100% cerințelor clienților
pentru a avea continuitatea și stabilitate în cererile din partea acestora.
Riscul de ex ploatare este, deci, direct influențat de deciziile adoptate la nivelul
conducerii entității economice și depinde în mod radical de experiența și
competențele strategice deținute de manager.
Riscul financiar se datorează gradului de îndatorare crescut, in stabilitatea
pieței de desfacere și a rentabilității relativ reduse. În scopul evitării
consecințelor negative rezultate riscului financiar, care pentru 3 din 4 indicatori
, în cazul studiat, are un grad înalt de risc am formulat următoarele propuneri:
– Mon itorizarea permanentă a nivelului de îndatorare și dobânzile aferente;
– Menținerea capitalului financiar al firmei la nivelul actual sau chiar
îmbunătățiri ale acestui aspect;
– Implementarea unui sistem de control care să aibă drept scop urmărirea
evoluției indicatorilor riscului financiar.
Dacă privim situația SC Fontana Pietro România în contextul economiei de
piață actuale corelată cu situația celorlalte firme care fac parte din acest sector
de activitate, putem evidenția faptul că SC Fontana Pietro Români a se
încadrează în tiparele și limitele existente.
56
Riscul de faliment (insolvabilitatea). Studiind mai multe surse literare am
întâlnit mai multe abordări ale riscului de faliment (unii autori îl considera
componentă a riscului financiar, alții din contra preferă și îl studiază ca și risc
separat). Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a -și onora
oligațiile(taxe, facturi) în termenii fixați. În analiza detaliată a SC Fontana
Pietro România se observă existența unui risc crescut de falimen t, dar care în
decursul timpului a scăzut. Acest aspect fiind foarte bun pentru activitatea
întreprinderii. Pentru a putea realiza analiza din studiul de față am cer cetat
detaliat situația, pe parcursul anilor 2011 -2012 am descoperit unor conflicte
bănești , cu trei furnizori, referitoare la neachitarea la timp a obligațiilor stabilite
conform angajamentelor luate. Chiar dacă sumele respective nu au reprezentat
valori semnificative, putem deduce o lipsă de organizare și monitorizare din
partea managerului. A stfel că ar fi necesar recomandarea:
– Stabilirea unei evidențe stricte în ceea ce privește plata obligațiilor;
– În cazul necesității instituirea restructurării la nivel de întreprindere;
– Evitarea icidentelor de genul celor enumerate mai sus.
Situația economi ei actuale a dus la formarea unui caracter reticent a firmelor
în fața riscului, tot mai multe dintre acestea alegând să -și verifice partenerii de
afaceri pentru a elimina pierderile din afacerile economice .
Indiferent de specificul de activitate al firme i sau de numarul de angajați,
etc., o întreprindere nu se va afla niciodata sub amenințarea unui singur risc.
Riscurile se afla într -o dependență reciprocă influențându -se unele pe altele.
Astfel că se poate genera un efect negativ, ducând la creșterea vul nerabilității
întreprind erii sau din contra un efect poz itiv – construirea de decizii corecte .
În cazul studiat în lucrarea de față am putea amplifica efectul pozitiv al
îndatorării prin valorificarea cu randament maxim a tuturor resurselor
întreprinderii, aceasta fiind interesată să asigure folosirea integrală și eficientă a
întregului capital indiferent de proveniența acestuia. Aceasta presupune atât
sporirea veniturilor cât și a eficienței cheluielilor.
57
BIBLIOGRAFIE
Litera tura de specialitate:
1. Cișmașu , Irina , Daniela, Riscul – element fundamental al deciziei . Ed.
Economică; 2003.
2. Constantinescu , Dan, Anghel , Asigurarea riscurilor din mediul
înconjurator Ed. Națională; 2002.
3. Dobrotă , Niță, Dicționarul de economie , Editura Economică, 2003
4. Eppler , Mark, Capcanele managementului , Ed. Polirom, 2007.
5. Gogoneață , Basarab, Economia riscului și incertitudinii , Ed. Economica;
2004.
6. Iaic-Maniu , Alexandru, Evaluarea, fezabilitatea, planul de afaceri și
riscurile activității economice . Ed. Independența Eco nomică; 2004.
7. Istocescu , Amedeo, Management pentru întreprinderi mici și mijlocii.
Ed.ASE 2008 .
8. Nicolaescu , Ovidiu, Fundamentele managementului organizației .
Verbancu , Ion, Ed. Universitară; 2008.
9. Nicolescu, Ovidiu, Dicționar de management , Ed. ProUnivers itaria, 2011
10. Oprea, Dumitru, Managementul Proiectelor -teorie si cazuri practice ,
Sedcom Libris, Iasi, 2001
11. Păun C., L.Păun. Riscul de țară Ed. Economică; 1999.
12. Priscop , Mihai, Managementul întreprinderii . Ed. Tribuna Economică;
2003.
13. Prunea , Petru, Riscul în activitatea economică . Ed. Economică; 2003;
14. Popescu, Doina, Managementul general al firmei Ed.II, Ed. ASE, 2010;
15. Regester , Michael, Managementul crizelor și a situațiilor de risc . Ed.
Comunicare.ro; 2003.
58
16. Royer, Paul, S., Project Risk Management – A Proactive Aproach ,
Manahement Concepts, Project Management Institute, Inc.2000
17. Russu , Corneliu, Diagnosticul și strategia firmei. Ed. Tribuna
Economică; 2005.
18. Stevenson , Haward.H. , A mânca sau a fi mâncat. Riscul deciziei
strategice în managementul modern . Ed. Economică; 2003.
19. Ursachi , Vitalie ; Țurcanu , Gheorghe , Sisteme de prognozare în
managemntul firmei. Ed.ASEM; 2006.
20. Vișoiu , Iulian; Costache , Russu, Implementarea managemntului riscului
la nivel organizațional (Ghid Aplicativ) Ed. Economică; 2010.
Publicații periodice de specialitate (reviste și articole) :
1. Brezeanu, Petre; Novac, Laura, Metode Practice de analiză a riscului ,
Rev. Finanțe Bănci Asigurări , Martie 2005;
2. Șteliac, Nela, Punctul critic și riscul economic al unei firme , Rev. Finanțe
Bănci Asigurări , Noiembrie 2008;
3. Dumitrescu, Gheorghe, Studii cu privire la riscul de faliment , Rev.
Română de statistică , Aprilie 2010;
4. Brezeanu, Petre, Metode Practice de analiză a riscului, Rev. Finanțe
Bănci Asigurări , Martie 2005.
Site-uri:
1. www.managemntul -riscurilor.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… 1 I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCURILE… [607325] (ID: 607325)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.