INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 1 CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE… [600821]

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 1
CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI …………….. 2
1.1 ANALIZA DEZVOLTĂRII ISTORICE A CADASTRULUI ………………………….. ……… 2
1.1.1 Cadastrul în Uniunea Europeană ………………………….. ………………………….. …………… 2
1.1.2 Cadastrul actual din România ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
1.1.3 Din istoria cadastrului în Moldova ………………………….. ………………………….. ………… 3
1.2 OBIECTUL CADASTRULUI ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
1.2.1 Fondul Funciar al Republicii Moldova ………………………….. ………………………….. …… 7
1.2.2 Intravilanul și Extravilanul ………………………….. ………………………….. …………………… 7
1.2.3 Categorii de destinație a terenurilor ………………………….. ………………………….. ………. 8
1.2.4 Categoria de terenuri cu destinație ag ricolă ………………………….. ………………………. 11
1.2.5 Terenurile construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, altor destinații speciale ……… 12
1.2.6 Terenurile destinate fondului forestier ………………………….. ………………………….. …. 14
1.2.7 Terenurile destinate fondului apelor ………………………….. ………………………….. …….. 15
1.2.8 Bunul imobil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 15
1.3 SUBIECTUL ȘI CONȚINUTUL CADASTRULUI ………………………….. …………………. 17
1.3.1. Subiectul cadastrului ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
1.3.2 Conținutul cadastrului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI .. 19
2.1 INFORMAȚIA CADASTRALĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 19
2.1.1 Forma informației cadastrale ………………………….. ………………………….. ……………… 20
2.2 STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ A CADASTRULUI ………………………….. …………. 21
2.2.1 Organele cadastrale ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 21
2.3 STRUCTURA TERITORIAL -CADASTRALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ……….. 23
2.3.1 Scopul structurii teritorial -cadastrale ………………………….. ………………………….. ……. 23
2.3.2 Raionul cadastral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
2.3.3 Zona cadastrală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
2.3.4 Masivul cadastral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
2.3.5 Sectorul cadastral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 25
2.3.6 Terenul. Identificatorul ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
2.4 STRUCTURA CLASIFIC ATOARELOR ………………………….. ………………………….. ….. 28
CAPITOLUL 3. ELABORAREA PLANULUI CADASTRAL ……………….. 28
3.1 PLANUL CADASTRAL ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
3.1.1 Scopul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 31
3.1.2 Conținutul (obiectul) planului cadastral ………………………….. ………………………….. .. 32
3.2 METODE DE ELABORARE A PLANULUI CADASTRA L ………………………….. …… 35
3.2.1 Metoda topografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 35
3.2.2 Ridicări de teren ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 35
3.2.3 Drumuiri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 36
3.2.4 Metode de determinare a punctelor de hotar (în spațiu și plan) ………………………… 37
3.3 PROCESUL DE PROIECTARE ………………………….. ………………………….. ……………….. 40
3.4 ACTUALIZAREA PLANULUI CADASTRAL ………………………….. ……………………… 41
3.4.1 Identificarea planului cadastral ………………………….. ………………………….. ……………. 42
3.4.2 Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neânregistrate ……………………… 43
3.4.3 Rectificarea erorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 44

1
INTRODUCERE
Pentru acest proiect am ales titlul : ”Elaborarea Planului Cadastral ” deoarece este
una din cele mai frecvente lucrări cadastrale întâlnite în activitatea topografică.
Lucrarea este structurată în:

Topografia sprijinindu -se pe punctele rețelei geodezice det ermină poziția în teren a
detaliilor naturale și artificiale de pe suprafața Pământului, fără a considera curbura terestră.
Știința măsurătorilor terestre a luat naștere din cele mai vechi timpuri, ca o necesitate a
oamenilor de a măsura și a reprezenta su prafețe de teren, atât pentru satisfacerea nevoilor
economice, cât și pentru organizarea lucrărilor .

2
CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI
1.1 ANALIZA DEZVOLTĂRII ISTORICE A CADASTRULUI
1.1.1 Cadastrul în Uniunea Europeană
De mai mult timp, țări le member ale Uniunii Europene sunt preocupate de domeniul
cadastrului, acesta fiind definit ca ,,un domeniu de bază”. Această importanță se datorează
cadastrului prin faptul că anume acest sistem informțional, prin conținitul său, s -a dovedit a fi
cel ma i flexibil față de problemele puse în fața societății.
Cadastrul a depășit situația de a fi o simplă evidență și deservire a pieței imobiliare.
Cadastrul, prin capacitatea de a determina taxele și impozitele, devine un mechanism
important al sistemului fis cal modern. Având terenul ca obiect al bazei informaționale, prin
aspectul său calitativ și cantitativ, cadastru devine un mecanism puternic de protecție a
mediului înconjurător. Dispunând de un volume norm de informație despre obiect, cadastrul
devine un potential în procesul de planificare urbană și rurală. Prin conținutul său, cadastru
servește informational, în egală măsură, atât domeniul public, cât și cel privat.
Identificarea problemelor de care sunt preocupate țările Uniunii Europene, capacitățile
cadastrului în soluționarea lor impune și acceptarea unor modele comune de ținere a
cadastrului. Totodată, sistemele cadastrale s -au dezvoltat cu specificul său national. Politica
Uniunii Europene la acest capitol constă în a populariza cele mai modern sis teme cadastrale,
păstrând specificul national al fiecărei țări. La tema data, țărie member ale UE desfăsoară
diferite întruniri (conferințe, congrese etc.) prin care formulează conținutul cadastrului în
perspectivă.
Primul Congres de Cadastru al UE s -a des fășurat la inițiativa Guvernului spaniel care
a avut loc în Granada în perioada 15 -17 mai 2002. La Congres s -a luat hotărârea ca pe viitor
Europa să dezvolte Societatea Informațională, în cadrul căreia cadastru să fie principala bază
de date. Tot aici au f ost formulate principiile cadasrtului în țările membre și candidate la
Uniunea Europeană, și anume:
• Cadastrul ca sistem informațional teritorial (SIT) fundamental va acoperi întreg
teritoriu al UE;
• Cadastru este definit ca prioritate publică. Scopul cadast rului este garantarea
principiilor egalității, securității și justiției pentru cetățenii UE;
• Unitatea de bază a cadastrului este parcela de teren (în sensul de corp de proprietate);
• Pentru orice parcel va exista un cod unic și nealterabil care va permite l ocalizarea
printr -un sistem de coordinate;
• Toate parcelele de teren ca și clădirile (sau orice bun imobil) vor fi precis descries în
cadastru;
• Cadastrul este administrat în cadrul unei baze de date deschise;
• Informația din registrul bunurilor imobile garan tează dreptul de proprietate;
• Cadastrul este administrat în mod computerizat;
• Guvernele vor acorda prioritate informației cadastrale în scopul aplicării acelor politic
ce se bazează pe informația despre terenuri;
• Informațiile conținute în cadastrul fiecăre i țări member ale Uniunii Europene vor fi
disponibile pentru toți cetățenii Europei, pentru toate companiile, instituțiile
publice și private;
• Informația despre terenuri va fi disponibilă autorităților publice centrale și locale;
• Vor fi facilitate colaboră rile cu sectorul privat și organizațiile internaționale în
domeniul implementării cadastrului.

3
Evident că implementarea unui cadastru în baza principiilor enumerate mai sus este
imposibil fără aplicarea unor standarde. În acest domeniu activează mai multe instituții
europene.

1.1.2 Cadastrul actual din România
Cadastru general – sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și
juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării. Se organizează la nivelul fiecărei
unități administrati v-teritoriale (comună, oraș, municipiu, județ).
Imobil – una sau mai multe parcele alăturate , cu sau fără construcții, aparținând
acelueași proprietar.
Registru cadastral de publicitate imobiliară – înscrierea în cartea funciară a actelor și
faptelor juri dice referitoare la imobilele din acest teritoriu administrativ și se realizează de
către oficiile teritoriale pentru imobile. Activitatea de publicitate este îndeplinită de către
registratori.
Cadastrul din România ne reprezintă un exemplu tipic a procesu lui de integrare în
sistemul cadastral al UE. Cadrul legislativ al cadastrului este redat de Legea nr. 7 din 13
martie 1996 modificată de mai multe ori.
Funcțiile de bază ale cadastrului în România sunt:
• Identificarea, descrierea și înregistrarea în docume ntele cadastrale ale imobilelor prin
natura lor, măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale
precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;
• Identificarea și înregistrarea tuturor proprietarilor și a altor deținători legali de i mobile,
în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv;
• Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a
obligațiilor fiscale ale contribuțiilor, solicitate de organele abilitate.
• Structura organelor ca dastrale ale României include:
• Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;
• Oficiile de cadastru și publicitate imobiliară;
• Birourile de cadastru și publicitate imobiliară.

În subordinea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară este Înființat
Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție.
În cadrul Agenției funcționează Direcția de publicitate imobiliară.
În cadrul registrului cadastral de publicitate imobiliară un rol important îl deține cartea
funciară. Cartea funciară este compusă din 3 părți:
1. Descrierea imobilelor;
2. Înscrierea drepturilor asupra imobilelor;
3. Este consacrată altor drepturi reale (superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, ipotecă,
locațiune,cesiune etc.).

1.1.3 Din istoria cad astrului în Moldova
Primele activități (lucrări) de cadastru pe teritoriul Moldovei sunt datate cu începutul
secolului XIX. Istoria cadastrului Republicii Moldova poate fi împărțită în patru etape:
1. Până la 27 martie 1918
2. Anii 1918 – 1940
3. Anii 1940 – 1992
4. Actuală

4
Etapa de până la 27 martie 1918
Până la revoluția din octombrie, 1917, care a avut loc în Rusia, teritoriul Moldovei a
fost împărțit în două părți: Moldova din dreapta și Moldova din stânga râului Prut.
În Moldova din dreapta Prutului, fiind provinc ie românească, primele lucrări
cadastrale au avut loc începând cu anii 1832, în baza Legii ,,Proiectul atingător de pravile
obștești și hotărnicești”, sub domnitorul Mihai Gheorghe Sturdza. Normele juridice stabilite
de Mihai Gheorghe Sturdza, ce țineau de domeniul cadastrului, nu au avut să fie executate.
Motivul a fost rezistența opusă din partea boierilor din sfatul provinciei, care erau mari
proprietari de pământ și nu doreau ca să fie supuși impozitării după suprafețele reale ale
proprietăților lor. Ei au preferat ca impozitul să fie calcuat în baza declarațiilor făcute de ei.
Sistemul cadastral inițiat de către Mihai Gheorghe Sturdza a fost un sistem modern pe
timpul acela, asemănător sistemului implementat de către Napoleon. Eforturi deosebite la
implementarea lui a depus Gheorghe Asachi și Gheorghe Lazăr care au întemeiat la Iași (în
1813), apoi la București (în 1818) o școală de inginerie pentru pregătirea specialiștilor în
domeniul cadastrului. După aceasta a durat o perioadă de stagnare, care a țin ut până în anii
1905 -1907. Anume în anii 1905 -1907 teritoriul Moldovei, atât din dreapta cât și din stânga
Prutului a fost supus unui val de nemulțumiri (răscoale) țărănești.
În dreapta Prutului acest val de răscoale țărănești au avut ca rezultat inițierea reformei, care
apoi a devenit cunoscută sub denumirea de reforma lui Ferdinand, iar în Moldova din stânga
Prutului, care se afla în componența Rusiei, a fost inițiată reforma lui Stolâpin. Ambele
reforme aveau în comun aceea că au fost motivate de tulbură rile țărănești.
Ca și în dreapta Prutului, pe teritoriul Moldovei din stânga Prutului, în perioada de
până în anul 1918, conținutul lucrărilor cadastrale a fost influențat de situația politică, de
sărăcia țăranilor de atunci. Sub acțiunea acestor factori, în această parte a Moldovei au fost
strămutați din locurile natale zeci de mii de familii de țărani în părțile nepopulate ale Siberiei,
Kazahstanului etc.

Etapa anilor 1918 -1940
Odată cu proclamarea Sfatului Țării de la Chisinău , la 27 martie 1918, a un irii
Moldovei din stânga Prutului (Moldova dintre Nistru și Prut sau Basarabia) cu Regatul
României, lucrările cadastrale și în această parte a Moldovei s -au desfășurat sub influența
reformei lui Ferdinand.
Prin legea cu privire la reforma agrară promulgat ă de către regele Ferdinand la 21 iulie
1921 s -a prevăzut ca tuturor țăranilor să li se vândă câte 5 hectare de panmânt unei familii, la
un preț relativ mic.
Scopul cadastrului la prima etapă a reformei a fost formarea dreptului de proprietate
asupra pamân tului. În baza măsurărilor cadastrale se formau terennuri (proprietăți) cu
dimensiunile stabilite de lege, se înfăptuiau înregistrări în cărțile funciare, se elaborau planuri
cadastrale etc.
Lucrările cadastrale în spațiul Moldovei dintre Nistru și Prut s -au prelungit până în
1935 -1937. Partea din stânga Nistrului, începând cu anul 1918, s -a aflat în componența
Ucrainei. Lucrările cadastrale în această parte a Moldovei s -au îndeplinit sub influența
colectivizîării pamântului. Colectivizarea pământului agric ol prevedea dezicerea benevolă de
la proprietatea privată asupra pământului în scopul formării gospodăriilor agricole mari, în
baza proprietății de stat asupra pământului. Desigur, ,,dezicerea benevolă” de la proprietatea
privată asupra pământului a fost o formalitate. În realitate, colectivizarea s -a desfășurat în
mod forțat. În mod forțat au fost naționalizate terenuri agricole, iar țăranii au fost
exproprietați. Lucrările cadastrale în această perioadă au fost îndreptate spre stabilirea
hotarelor noilor gospodării (cooperative agricole) în baza proprietății de stat.
În asemenea condiții, a monopolismului statului asupra proprietății funciare, scopul
cadastrului a fost esențial limitat. Prin faptul că cadastrul își are scopul de a contribui la

5
ocrotirea dr epturilor de proprietate, inclusiv și asupra pământului, el a fost declarat ca
,,noțiune burgeză”, deci străina sistemul socialist. Astfel, în loc de activitate economică
cadastrului i s -a dat aspect politic, fapt ce a influențat negativ la dezvoltarea lui ulterioară. O
perioadă însemnată de timp, până în anul 1970, ,,cuvântul” cadastru nu era utilizat în
economia țării.

Etapa anilor 1940 -1992
Începând cu anul 1940, Moldova din spațiul Nistru -Prut este alipită la Uniunea
Sovietică și împreună cu Moldova di n stânga Nistrului (Transnistria) formează Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească. Lucrările cadastrale din acest spațiu terestru (Nistru –
Prut) au fost indentice cu cele din partea stângă a Nistrului desfățurate după anul 1918, fiind
în componența Uc rainei.
Lucrările cadastrale efectuate în scopul formării colhozurilor s -au desfășurat până în
anii 1953 -1954. Conținutul lucrărilor cadastrale din această perioadă au fost îndreptate spre
colectivizarea terenurilor agricole. Începând cu anul 1955, o atenț ie deosebită a fost acordată
și studiilor pedologice și geobotanice. Într -un termen relativ scurt (10 ani), toată suprafața
terenurilor agricole din Moldova a fost acoperită de cercetări pedologice. În acest mod și -a
căpătat o dezvoltare mai amplă partea e conomică a cadastrului, indiferent că noțiunea de
cadastru nu era utilizată în economia țării. Lucrările pedologice efectuate în această perioadă
de timp sunt de o mare însemnătate economică și științifică și pentru ziua de azi. Anume
aceste lucrări ne de monstrează azi dinamica calității fertilității solurilor. Anume în baza
acestor studii pedologice a fost demonstrată tragedia fetilității solurilor Moldovei. În cadrul
etapei 1940 -1992, un interes deosebit prezintă specializarea și concentrarea producției
agricole care a avut loc în perioada anilor 1965 -1980. Procesul de specializare și concentrare a
producției agricole a atins toate ramurile de bază: vităritul, pomicultura, viticultura,
legumicultura etc. În acest scop, republica a fost împărțită în patru zone de specializare a
producției agricole: Zona de Nord, Zona de Centru, Zona de Sud – Vest, Zona de Sud. Sub
influența proceselor de specializare și concentrare a producției agricole au fost modificate
toate hotarele gospodăriilor formate în procesul col ectivizării.
Lucrările cadastrale în această perioadă de timp au fost îndreptate spre stabilirea
hotarelor noi reieșind din pretabilitatea terenurilor pentru scopurile repective. În condițiile
monopolismului statului asupra proprietății funciare, țăranii n u puteau avea nici o influență
asupra executării acestor lucrări. Din acest punct de vedere s -a început o perioadă nestabilă,
cu acțiuni neargumentate din partea persoanelor cu putere și cunoștințe, subiectivism și
incompetență etc., fapt ce a descreditat într-o oarecare măsură procesul specializării producției
agricole, care prin conținutul său reprezintă o cale modernă de dezvoltare.
În Moldova, noțiunea de ,,cadastru” a fost din nou recunoscută în 1970. Din această
perioadă instituțiile de învățământ au început să pregătească specialiști în domeniul
cadastrului. Pentru Moldova, specialiști cu studii superioare pregăteau instituțiile din: Odesa,
Lvov, Harcov (Ucraina), Voronej, Moskova (Rusia). Specialiști cu studii medii speciale erau
pregătiți de către t ehnicumul din Cahul.
Cadastru implementat în anii 1950 -1970 avea specificul său. Fiind aplicat în condițiile
proprietății de stat asupra bunurilor imobile, el nu -și putea demonstra toată influența sa asupra
economiei țării, și ea fiind o economie planifica tă, izolată de relațiile economice de piață. În
această perioadă a fost ținut mai mult un cadastru agrar. Informația acumulată era prezentată
autorităților publice și gospodăriilor agricole, care, la rândul lor, nu aveau capacități
(independență) de a o ut iliza în folosul dezvoltării economiei țării.
Toată informația despre construcții, instalații, amenajări în perioada anilor 1940 -1992
a fost acumulată în afara cadastrului de către birourile de inventariere tehnică. Soarta utilizării
informației acumulate de birourile de inventariere tehnică a fost analogică cu informația

6
despre terenurile agricole. Conținutul informației includea dimensiunile obiectelor,
materialele de construcție, deținătorul, amplasamentul etc.
Deosebit, din punctul de vedere al cadastru lui, este perioada anilor 1990 -1992,
cadastrul acestei perioade se afla sub influența unei alte economii. Această perioadă se
caracterzează prin aceea că majoritatea gospodăriilor, hotarele cărora au fost modificate în
procesul de concentrare și specializa re a producției agricole, au inițiat întoarcerea la vechile
hotare. Acest lucru s -a început sub influența viitorului proces de privatizare a pământului.
Deja în anul 1990 se simțea necesitatea trecerii la proprietate privată asupra pământului.
Lucrările ca dastrale din această perioadă au fost executate în mare majoritate sub influența
țăranilor, de multe ori acestea fiind însoțite de manifestații, greve, blocări de străyi etc.
Analiza procesului de implementare a cadastrului în perioada menționată (1940 -1992) merită
atenție din punctul de vedere al bazei teoretice a cadastrului. În cadrul analizei constatăm o
situație contradictorie, care se manifestă prin următoarele:
• Statul în perioada menționată întreprinde acțiuni vaste pentru a implementa diferite
eleme nte ale cadastrului;
• Agenții economici și chiar unele instituții publice manifestă puțin interes față de
informația din cadastru.

În baza analizei efectuate, constatăm că motivul ,,lipsei interesului” față de informația
cadastrală este lipsa relațiilor ec onomice de piață. Aceste concluzii ne vorbesc despre
prioritatea relațiilor economice de piață față de acele relații formate în cadrul unei economii
centralizate bazate pe monopolismul statului asupra proprietății.
Aspectul metodico -metodologic și științif ic al acestei perioade se mai manifestă și prin faptul
că în anii 1991 -1992, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a început pregătirea cadrelor
autohtone în domeniul cadastrului.

Etapa actuală
În istoria cadastrului Republicii Moldova, inclusiv și et apa actuală, care cuprinde
perioada de timp începând cu anul 1992, poate fi divizată în segmente semnificative prin
diferite aspecte. În primul rând etapa actuală s -a început în condițiile când bazele teoretice și
practice ale cadastrului erau cele vechi, iar la moment ne aflăm în condițiile unui cadastru
care poate fi apreciat ca un cadastru modern.
Din punct de vedere al reformării economiei, constatăm existența etapelor privatizare
și postprivatizare. Reformarea dreptului de privatizare asupra resurselor funciare ale
republicii, revenirea la dreptul de proprietate privată asupra pământului, din punctul de vedere
al legalității, poate fi constatat ca fiind inițiată odată cu adoptarea și aplicarea Codului Funciar
(Legea nr. 828 -XII din 25 decembrie 1991). Î n virtutea situației, vânzarea – cumpărarea
pamântului se efectua ilegal și până la adoptarea Codului Funciar. Codul Funciar a pus
începutul și bazele juridice ale privatizării pământului în Moldova.
Articolul 3 al Codului Funciar express stabilește că ter enurile în republica Moldova
pot fi în proprietate publică și privată, iar statul ocrotește în egală măsură ambele tipuri de
proprietate. Această normă juridică a devenit fundamentul reformei relațiilor funciare,
scenariul căreia a fost următorul:
• Privatiz area pământului;
• Înregistrarea dreptului de proprietate;
• Instituirea relațiilor funciare de piață (piața funciară).

7
1.2 OBIECTUL CADASTRULUI

Analiza dezvoltării cadastrului, în calitate de fenomen (proces) pe un parcurs istoric
îndelungat, începând cu cele mai vechi timpuri, demonstrează că obiectul activităților, al
intereselor publice și private a fost terenul. Mai înâi cel agricol, apoi întreg fondul funciar.
Interesul de a cunoaște cât mai mult despre terenuri a formulat obictul cadastrului.
Pe p arcursul timpului, conținutul informației despre terenuri a suferit modificări
esențiale. Au evoluat și metodele de acumulare a informației. Obiectul cadastrului a devenit
mai integru, inluzând în sine informații diverse despre obiectele amplasate pe un te ren
concret.
Astfel, obiectul cadastrului sunt terenurile pe care sunt amplasate construcții, instalații,
amenajări, obiecte acvatice, plantații multi -anuale, inclusiv porțiuni de subsol ale acestor
terenuri. Toate terenurile în ansamblu vor formula fondu l funciar al Republicii Moldova.

1.2.1 Fondul Funciar al Republicii Moldova
Fondul funciar al Republcii Moldova include spațiul terestru limitat de hotarele țării.
Anume acest spațiu terestru care include terenuri agricole, ape, păduri etc., prin comple xitatea
sa va fi studiat în calitate de obiect al cadastrului. Cunoașterea detaliată a conținutului
fondului funciar este o problem de stat. Prin importanța sa, fondul funciar reprezintă obiectul
unui cadru legislativ al țării – legislația funciară.
Pentru cunoașterea mai profundă a fondului funciar, a obiectului cadastrului, el este
divizat în : unități cadastrale, categorii sociale (intravilan, extravilan), categorii (subcategorii)
de destinație, categorii (subcategorii, moduri) de folosință, bunuri imobiliare etc. Cadastrele
de specialitate divizează fondul funciar al țării în dimensiuni și mai mici (parcele etc.)

1.2.2 Intravilanul și Extravilanul
Intravilan – teritoriu (spațiu) ocupat de amenajări și construcții (vatra satu lui) ce
constituie localitatea, inclusiv terenurile care, conform legislației în vigoare sunt determinate
pentru dezvoltarea ulterioară a acestei localități. Limita intravilanului este stabilită prin planul
urbanistic general (art. 1 din Legea nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile urbanismului și
amenajării teritoriului).
Extravilan – teritoriu din afara intravilanului localității cuprins în limita teritoriului
administrativ, care înglobează activități dependente sau independente de funcții le localității
comform planurilor urbanistice și planurilor de amenajare a teritoriului.
Plan urbanistic (amenajare a teritoriului) – totalitate a documentelor scrise și desenate
referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situ ația existentă și se stabilesc
obiectivele și măsurile în domeniul urbanismului (inravilan) și amenajării teritoriului pe o
perioadă determinată.
Prima divizare a fondului funciar este intravilanul și extravilanul. În sistemul
informațional al cadastrului intravilanul și extravilanul cuprind un volum esențial, sunt două
părți componente ale spațiului (teritoriului) unei localități. În lipsa localității nu vor fi utilizate
noțiunile de intravilan și extravilan. În majoritatea cazurilor, mai ales în spațiul rural,
noțiunile de intravilan și extravilan sunt aplicate către o unitate administrativ -teritorială
(primărie).
Majoritatea unităților administrativ -teritoriale de nivelul unu sunt compuse din
intravilan și extravilan. Între intravilan și extra vilan nu exista hotare, dar există o „limită”.

8
Între două extravilane există hotarul a două localități concrete. În concluzie, constatăm că atât
intravilanul, cât și extravilanul, în calitate de categorii ale fondului funciar ale republicii au
funcții soci ale, concrete, argumetate de modul de trai al populației.
Totodată, acesta nu este o condiție obligatorie, mai alea în cadrul orașelor (orășelelor,
centrelor raionale) vom depista multe cazuri când unitatea administrativ -teritorială este
compusă numai din intravilan.
Intravilanul și extravilanul sunt noțiuni noi pentru cadrul legislativ, normativ și instructiv din
Moldova. Totodată, aplicarea acestor noțiuni necesită și activități suplimentare. La momentul
actual, pentru cadastrul implementat în Moldov a există o problemă ce ține de delimitarea
terenurilor intravilanului și a extravilanului.
Într-un mod corect, mai întâi de a declanșa lucrările cadastrale într -o unitate
administrativ -teritorială, este necesar de a stabili limita acestor terenuri. Această limită mai
are și un conținut juridic, și include un scop important, mai ales pentru localitățile rurale.
Anume aici majoritatea suprafețelor terenurilor din extravilan sunt cu destinație agricolă.
Ocrotirea și păstrarea terenurilor cu destinație agricolă pentru Moldova este de o însemnătate
deosebită. Lipsa unei limite dintre intravilan și extravilan pune în primejdie ocrotirea și
păstrarea terenurilor cu destinație agricolă.
Ca părți componente ale fondului funciar, intravilanul ocupă – 9,3%, iar extrav ilanul –
90,7% din suprafața totală a Republicii Moldova de 3384,6 mii ha. Includerea unor terenuri în
limitele intravilanului nu este o acțiune care ne -ar permite realizarea măsurilor preconizate de
planul urbanistic. Pentru aceasta este necesar de a modi fica categoria de destinație comform
legislației în vigoare.

1.2.3 Categorii de destinație a terenurilor
Categorie – noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile
și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelo r realității. Fondul Funciar al
republicii este divizat în categorii de destinație a terenurilor. În conformitate cu Codul Funciar
(Legea nr. 828 -XII din 25 decembrie 1991), fondul funciar în Moldova a fost divizat în șapte
categorii de destinație și anume :
1. Cu destinație agricolă;
2. Din intravilanul localităților;
3. Destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor;
4. Destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătății, activității recreative, de valoare istorico –
culturală, terenurile zonelor suburbane și a le zonelor verzi;
5. Ale fondului silvic;
6. Ale fondului apelor;
7. Ale fondului de rezervă.

Categoria de destinație a terenurilor este determinată reieșind din cele mai esențiale
trăsături ale sale, din principiul capacității, posibilității și necesității socio -economice care în
ansamblu este sau ar garanta o cea mai bună și rațională utilizare a terenurilor.
Terenuri cu destinație agricolă
Pentru ca un teren să fie trecut la categoria de destinație „terenuri agricole”, este
necesar să adune următoarele condiții:
1. Capacități – fertilitate, alte caracteristici ce determină calitatea;
2. Posibilități – amplasament, relief, alte caracteristici ce influențează asupra lucrării și
protecției terenului;
3. Necesitatea social -economică – necesitatea cultivării plantelor de câmp, producerii
producției agricole, securității alimentare, activități economice etc.

9
În condițiile în care un teren fertil nu poate fi protejat de eroziune, boli etc., nu pot fi
aplicate măsuri de protecție, chiar și dacă există o necesitate a cultivării pl antelor, a
produselor alimentare, acest teren va fi exclus din categoria celor agricole și trecut în altă
categorie care va întruni condițiile respective.
De asemenea, pot fi cazuri când necesitățile social -economice ne vor impune să
utilizăm (lucrăm) tere nuri și mai puțin productive, supuse eroziunii etc. În fiecare caz concret
este necesar de identificat poziția determinantă argumentată.
Referitor la categoria de terenuri „cu destinație agricolă” , în toate cazurile avem
posibilitatea de a le supune unei analize detaliate în conformitate cu principiile de bază. În
practică, suprafețe immense de terenuri erodate, cu alte dificultăți sunt trecute, neargumentat,
la categoria celor destinate agriculturii. Asemenea cazuri persist și în cadrul altor categorii d e
destinație. În asemenea condiții, excluderea acestor terenuri și trecerea la categoria respective
devine o politică de stat.

Terenurile din intravilanul localităților
În conformitate cu Codul Funciar (Legea nr.828 -XII din 25 decembrie 1991), fondul
funciar al republicii a fost divizat în 7 categorii, una dintre care include ,,Terenurile din
intravilanul localităților” .
Evident că, terenurile intravilanului localității nu pot avea o altă funcție decât cea
socială, situația contradictorie la acest capitol reiese din faptul că fondul funciar al Republicii
Moldova este deja divizat în terenurile ,,intravilanului” și terenurile ,,extravilanului” .
Noțiunile de intravilan și extravilan sunt applicate la un nivel mai înalt. În asemean condiții se
pierde princip iul ,,fezabilității” . Nu mai este necesar, la nivelul categoriilor de destinație de
divizat, încă o data, fondul funciar în terenurile intravilanului. În asemenea condiții, categoria
de destinație, determinate după principiile capacitate, necessitate soci o-economică și
posibilitate, nu poate să existe.
Această situație mai este completată și cu alte argumente, de exemplu, în majoritatea
intravilanelor sunt terenuri cu destinație agricolă, din punct de vedere al conținutului
categorieide destinație, aceste terenuri își păstrează statutul lor juridic de terenuri destinate
agriculturii. Acest confuz legislative admis în cadrul Codului Funciar (Legea nr.828 -XII din
25 decembrie 1991) are un impact negative, inclusiv și în practica de implementare și ținere a
cadastrului.

Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor
Categoria de destinație ,,Terenurile destinate industriei, transporturilor,
telecomunicațiilor” , prin denumirea sa, creează și ea un conținut contradictoriu. Pentru a
determi na aspectele contradictorii la această categorie vom reveni la principiile categoriilor
de destinație. În primul rând, necesitățile industriei, transporturilor etc. se manifestă prin
necesitatea amplasării unor construcții, instalații, amenajări. Principi ile de determinare a
categoriilor de destinație (capacitate, necesitate, posibilitate) nu pot fi aplicate la ,,industrie”
ca domeniu, dar pot fi, cu success, aplicate la amplasarea construcțiilor, instalațiilor,
amenajărilor.
Din aceste considerente, denum irea categoriei de destinație trebuie să fie numită
,,terenuri destinate construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, altor destinații speciale” , o
asemenea abordare soluționează și problema construcțiilor din cadreul localităților, din
intravilan. Este n ecesar de menționat că la această categorie de destinație nu vor fi trecute
construcțiile agricole, domeniului silvic, domeniului apelor.

10
Terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătății, activității recreative, de valoare
istorico -culturală, terenurile zonelor suburbane și ale zonelor verzi
Analiza profundă a acestei categorii de destinație ne demonstrează următoarele:
majoritatea terenurilor incluse la această categorie de destinație reprezintă terenurile altor
categorii, și anume : terenurilor destinate agriculturii, fondului silvic, fondului apelor.
Comform materialelor cadastrului, la 01.01.2008 suprafața totală a terenurilor din această
categorie constituia 3976 ha, dintre care: păduri – 2200 ha, ape – 460 ha, arabil – 160 ha, a lte
amenajări – 250 ha. Din motivul abordării incorecte a problemei chiar și informația de mai
sus este departe de adevăr.
Pentru a depăși situația contradictorie, este rațional ca terenurile asupra cărora se vor
aplica restricții de domeniul o crotirii naturii să fie incluse în categoriile: destinate agriculturii,
fondului forestier, fondului apelor. Pentru a specifica aspectele de ,,ocrotire a naturii” , ,,a
sănătății” etc., în cadrul altor categorii de destinație se va utiliza noțiunea de subc ategorii de
destinație.

Terenurile fondului silvic
Silvic – privitor la domeniul silviculturii.
Forestier – ce ține de pădure în calitate de plantație. Rolul social -economic al fondului
forestier atât în hotarele republicii, cât și în plan mondial este evident, de asemenea, sunt
respectate și principiile de capacitate și posibilitate răspândite la determinarea categoriilor de
destinație. Evident ca majoritatea suprafeței, în cadrul acestei categorii de destinație, va fi
ocupată de f ondul forestier. Totodată, domeniul silvic mai necesită și terenuri în scopul
construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor de ramură. În acest mod si categoria de destinație și -a
căpătat denumirea de ,, terenuri destinate fondului silvic”.

Terenurile fondu lui apelor
Categoria de destinație ,,fondul apelor” include în sine: apele, mlaștinile, terenurile
aferente (necesare bazinelor de apă) de deservire etc. Prin rolul lor în societate, fondul apelor
este reflectat în cadrul unei categorii de dest inație separate. Principiile de identificare a
categoriilor de destinație sunt aplicabile și la fondul apelor.

Terenurile fondului de rezervă
Un exemplu semnificativ ne reprezintă și fondul de rezervă. Nu este exclusă
necesitatea unor fonduri de rezervă pentru unele scopuri speciale publice, totodată, asupra
fondului de rezervă nu pot fi aplicate principiile de identificare a categoriilor de destinație. În
asemnea condiții, categoria ,,fondul de rezervă” se transformă într -un impediment în proc esul
de implementare a cadastrului, folosiri rationale a terenurilor. Este rațional ca această
categorie de destinație a terenurilor să fie inclusă în cadrul altor categorii de destinație.
Analiza situației descrise mai sus a fost utilizată în procesul de elaborare a proiectului
Codului Funciar în redacție nouă. Astfel, structura fondului funciar este următoarea (Figura
1):
• Terenuri cu destinație agricolă;
• Terenuri destinate construcțiilor, instalașiilor, amenajărilor, altor destinații speciale;
• Terenurile destinate fondului forestier;
• Terenurile destinate fondului apelor.

11

Figura 1

1.2.4 Categoria de terenuri cu destinație agricolă
Cu destinație agricolă sunt terenurile care, reieșind din principiile capacitîții,
posibilității și necesităț ii sociale, sunt utilizate direct sau indirect, în scopul producerii sau
deservirii procesului de producere agricol. La rândul său, categoria de terenuri cu destinație
agricolă (Figura 2) este divizată în subcategorii de destinație și anume:
• Productive;
• Neproductive;
• Zone cu regim special de exploatare.

Figura 2

La subcategoria de terenuri cu destinație agricolă productive sunt raportate acele
terenuri care sunt folosite nemijlocit la cultivarea plantelor și ca rezultat la producerea
producției agricol e (materiei prime). Aceste terenuri sunt:
• Terenul arabil;
• Llivezile;

12
• Viile;
• Plantații multianuale;
• Fânețele;
• Pășunile.

La subcategoria de terenuri cu destinație agricolă neproductivă se raportă acele
terenuri care, din motive natural sau antropice, nu sun t implicate direct în cultivarea plantelor
și resprectiv în producția agricolă. Din această categorie fac parte:
• Terenurile construcțiilor;
• Terenurile amenajărilor;
• Instalații.

Tot la subcategoria de destinație a terenurilor neproductive se mai referă și suprafețele
mici care nu pot fi utilizate, din motivul amplasării spațiale în alte scopuri (alunecări de teren,
stâncării, petrișuri, terenuri supra umede etc.). Subcategoriile de destinație menționate sunt
deja evidențiate de către cadrul legislative, met odico -metodologic etc.
În cadrul terenurilor cu destinație agricolă terenurile zonelor suburban, de influență,
sanitară și de protecție formează, din punctul de vedere al principiilor categoriilor de
destinație, o subcategorie separate. Aceste terenuri nu se exclud din categoria respective de
destinație, dar asupra lor se stabilesc restricțiile respective. Proprietarii acestor terenuri sunt
obligați să respecte normele juridice stabilite de statutul acestor zone.

1.2.5 Terenurile construcțiilor, instalați ilor, amenajărilor, altor destinații
speciale
Denumirea categoriei de destinație ne orientează spre conținutul criteriilor de
pretabilitate și fezabilitate. Aceste terenuri mai rational va fi de utilizat pentru amplasarea
diferitelor construcții, instalați i, amenajări. Din punctul de vedere al formării acestei categorii
de destinație, semnificativ este faptul că în cadrul ei terenul capătă un rol specific – bază
spațială pentru înființarea unui process de producție.
Dacă în conținutul primei categorii de d estinație terenul participă nemijlocit la
procesul de producer (cultivarea plantelor), atunci în cadrul acestei categorii terenul va servi
ca spațiu pentru amplasarea unor construcții, instalații, amenajări care, la rândul lor, vor forma
baza procesului de producție. Aici este necesar să constatăm prioritatea domeniului agricol în
procesul de amplasare a categoriilor de destinație a terenurilor. Cu alte cuvinte, la categoria
data vor fi atribuite terenuri care sunt mai puțin pretabile pentru scopuri agricol e. În cadrul
categoriei de terenuri destinate construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, altor destinații special
sunt incluse următoarele subcategorii de terenuri:

1. Terenurile spațiului locativ;
• Case, clădiri de locuit;
• Obiecte de deservire a populației ;
• Clădiri administrative;
• Străzi;
• Terenuri aferente construcțiilor etc.

Toate clădirile sunt identificate împreună cu terenurile aferente lor. Pot fi clădiri, în
interiorul cărora, în baza încăperilor izolate, sunt practicate mai multe gennuri de activita te
(oficii, deservire a populației, activitate comercială etc.) inclusiv pot fi utilizate și pentru trai.

13
În asemenea cazuri categoria de folosință a clădirii în ansamblu va fi primită reieșind din
categoria la etapa construcției sau cea modificată în modu l stabilit.

2. Terenurile industriei;
• Terenuri destinate industriei extractive;
• Terenuri destinate industriei de prelucrare a mărfurilor;
• Terenurile altor industrii;
• Zone de protecție, sanitare.

Din punctul de vedere al proprietății, terenurile destinate in dustriei pot fi: proprietate
publică a statului, proprietate publică a unității administrativ -teritoriale, proprietate privată.

3. Terenurile transportului;
• Rutier;
• Feroviar;
• Naval (fluvial)
• Aerian;
• Prin conducte;
• Electric;
• Telecomunicațiilor;

4. Terenurile oc rotirii sănătății;
• Stațiuni balneare;
• Instituții terapeutice;
• Alte construcții, instalații, amenajări.

5. Terenurile de valoare istorico -culturală;
• Rezervații;
• Morminte, parcuri memoriale;
• Zone și straturi cu vestigii arheologice;
• Complexe arhitecturale de l andșaft.

În condițiile în care construcțiile, instalațiile, amenajările (obiectele) se află în cadrul
altor categorii de destinație, deținătorii de terenuri pe care sunt amplasate astfel de obiecte
sunt obligați să asigure integritatea lor, iar în caz de necesitate, să permită efectuarea
lucrărilor de cercetare sau conservare și să aducă acest fapt la cunoștință organelor
administrației locale. Este interzisă orice activitate care contravine destinației acestor terenuri.

6. Terenurile activităților recreat ive;
• Sanatorii;
• Pensionate;
• Campinguri;
• Obiecte de turism.

7. Terenurile ariilor protejate;
• Rezervații științifice, de resurse, ale naturii, peisagere, a biosferei;
• Parcuri naționale;
• Grădini zoologice;
• Zone umede de importanță internațională.

14
Pe terenurile destinate ariilor protejate este interzisă activitatea ce vine în contradicție
cu destinația lor specială. Ele sunt retrase din alte categorii de destinație, dacă această
destinație și categorie de folosință nu corespunde regimului de protecție stabilit p entru aceste
terenuri. Modul de gestiune a terenurilor destinate ariilor protejate este stabilit de lege.

8. Terenurile cu destinație specială;
• Terenuri destinate apărării;
• Terenuri destinate trupelor de graniceri;
• Teremuri destinate trupelor de carabinieri;
• Terenurile organelor afacerilor interne.

Modul de repartizare și utilizare a terenurilor pentru necesitățile de apărare și ale
trupelor de graniceri, carabinieri, și organelor afacerilor interne este stabilit de Guvern. Din
punct de vedere al proprietăți i terenurilor cu destinație specială sunt terenurile proprietății
publice de stat.

1.2.6 Terenurile destinate fondului forestier
Pădurea – reprezintă un element al landșaftului geografic, o unitate funcțională a
biosferei, compusă din comunitatea vegetaț iei forestiere (în care domină arborii și arbuștii) ,
pădurii vii, animalelor și microorganismelor. Toate aceste părți componente ale mediului
natural în dezvoltarea lor biologică sunt interdependente și acționează asupra habitatului lor.
Sunt considerate drept păduri terenurile acoperite cu vegetație forestieră cu o suprafață de
peste 0,1 ha.
Fondul forestier – reprezintă toate pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile
atribuite gospodăriei silvice precum și terenurile neproductive incluse în amenajările silvice
sau în cadastrul funciar ca păduri și/sau plantații forestiere.
Silvicultura – reprezintă politica statului în domeniul exploatării fondului forestier.
Codul funciar aprobat prin Legea 828 -XII din 25 decembrie 1991 (art. 2, al. 2) numeș te
această categorie ,,terenuri ale fondului silvic”. Codul silvic aprobat prin Legea 887 -XIII din
21 iunie 1996 include noțiunea de fondul forestier dar nu silvic. În baza analizei noțiunilor
menționate constatăm că noțiunea de ,,terenuri ale fondului sil vic” nu este corectă din simplu
motiv că un asemenea fond nu există. Astfel, denumirea corectă a categoriei de destinație este
,,terenurile destinate fondului forestier”.
Terenurile din fondul forestier cuprind:
1. Terenuri pentru împadurire;
• Destinate reîmpă duririi;
• Destinate împăduririi.

2. Terenuri care servesc cerințelor de cultură, producție și/sau administrației silvice;
• Terenuri destinate asigurării cu hrană a vânatului și a animalelor care aparțin
unităților silvice;
• Terenuri ocupate de construcții și i nstalații ce aparțin gospodăriei silvice;
• Terenuri ocupate de drumuri forestiere, de linii parcelare, de linii de transport de
energie electrică, de iazuri și lacuri.

3. Terenuri neproductive.
• Mlaștini, stâncării, pante abrupte, alunecări de teren, solnețuri etc.

15
Relațiile funciare în procesul utilizării terenurilor fondului forestier sunt reglementate
de Codul Civil, Codul Funciar, Codul Silvic și alte acte legislative. În scopul asigurării
împăduririi necesare și prevenirii eroziunii solurilor, pentru împă durire pot fi folosite și
terenuri nefavorabile agriculturii. Din cadrul terenurilor destinate fondului forestier pot fi
atribuite, în folosință deținătorilor, loturi pentru ținerea unei gospodării auxiliare. Modul de
atribuire a terenurilor de la subcateg oria celor destinate fodnului forestier la categoria de
folosință ,,loturi auxiliare” se stabilește de Guvern.

1.2.7 Terenurile destinate fondului apelor
Fondul apelor – totalitate a obiectelor acvatice.
Categoria de terenuri destinate fondului apelor i nclude următoarele subcategorii:
1. Terenurile aflate sub ape – includ albiile cursurilor de apă, cuventele lacurilor,
iazurilor. În natură, aceste terenuri formează bunuri immobile în comun cu
terenurile construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor care deser ves domeniul
respective.

2. Construcțiile, instalațiile, amenajările – în majoritate au scopul de deservire a
domeniului apelor. Totodată, în calitate de amenajări sunt și fâșiile riverane de
protecție, care au scopul de a proteja nemijlocit apele de suprafa ță. Comform
Codului apelor, fâșia riverană de protecție reprezintă un teren amenajat de -a lungul
malului obiectivului acvatic natural sau artificial destinat protecției apelor.

3. Mlaștinile – reprezintă acumulări de apă, provenită, mai ales, de la ploi, dar fără
scurgere, de obicei cu o bogată vegetație.

4. Terenuri libere (de ape, construcții, instalații, amenajări etc.) – în practică, foarte des
vom întâlni cazuri când lacurile anterioare au secat iar spațiile terestre se utilizează
în calitate de teren arab il, pășune etc.
4. De asemenea, mai pot fi cazuri când terenurile atribuite în scopul construcției unor
obiecte acvatice vremelnic se utilizează în alte scopuri. Modul de folosire a
terenurilor din fondul apelor este stabilit de Codul apelor și inclusive de c ătre
proprietar. Terenurile fondului apelor pot fi în proprietate publică a statului,
proprietate publică a unităților administrative -teritoriale, proprietate private.
Persoanele fizice și juridice pot devein proprietari asupra iazurilor antierozionale,
pot construe bazine de apă, instalații hidrotehnice, alte instalații și canale.

1.2.8 Bunul imobil
Odată cu dezvoltarea (creșterea) cerințelot față de conținutul informației, față de
cadastru în ansamblu, evoluționează și noțiunea de obiect al cadastrului . O simplă informație
despre teren nu mai este satisfăcătoare pentru cerințele economice și sociale. Se cere o
informație mai amplă despre construcțiile, instalațiile, amenajările care se află pe un teren
concret, despre aspectul calitativ al terenului, as pectul ecologic.
Astfel, obiectul cadastrului sunt terenurile pe care sunt amplasate construcții, instalații,
amenajări, obiecte acvatice, plantații multianuale, inslusiv subsoluri, ele vor fi componente ale
obiectului cadastrului (bunuri immobile) numai în ansamblu cu terenul, în lipsa terenului nu
există bun imobil, însă nici terenul nu poate fi obiect al cadastrului fără existența
proprietarului. Este recunoscut, din punct de vedere al obiectului cadastrului, că pe teritoriul

16
Republicii Moldova nu exist ă terenuri ce n -ar aparține cuiva. Aceasta este o realitate,
indiferent de faptul că legislația civilă recunoaște noțiunea de ,,bun fără stăpân”.
Este necesar de a nu confunda obiectul cadastrului (bunul imobil) și cu obiectul
înregistrării în Registrul b unurilor immobile (alte bunuri și drepturi aferente bunului imobil).
Comform art. 288 al Codului Civil (Legea nr. 1107 -XV din 6 iunie 2002) ,,la categoria de
bunuri immobile se raportă terenurile, porțiunile de subsol, obiectele acvatice separate,
plantați ile prinse de rădăcini, clădirile, construcțiile și orice alte lucrărilegate solid de pamânt,
precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică
bunurile, a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza preju dicii considerabile destinației
lor”. Tot la acest articol , prin alineatul (3) mai este adăugat următoarele: ,,Ramân bunuri
imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reântrebuințate, atât
timp cât sunt păstrate în aceeași for mă, precum și părțile integrante ale unui bun imobil care
sunt detașate provizoriu de aceasta dacă sunt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru
a fi întrebuințate în locul celor vechi devin bunuri immobile”.
În realitate, această completare adus ă la noțiunea de bază a bunului imobil neagă rolul
determinant al terenului în procesul formării bunurilor imobile. Comform acestei completări,
în calitate de bunuri immobile pot fi determinate chiar și materialele de construcție care
urmează a fi utilizat e pentru ridicarea unei construcții, aceasta va duce spre dispariția noțiunii
de imobil, de hotar în cadrul bunului imobil, va afecta posibilitatea aplicării dreptului în lipsa
hotarelor, va duce spre slăbirea conținutului sistemului iinformationalal cadas trului în
ansamblu etc.
Anume din aceste considerente devine primejdios când o noțiune capătă un conținut
juridic. Din pucntul de vedere al conținutului său, bunurile immobile pot fi:
• Un teren liber de orice construcție, instalație, amenajare;
• Un teren pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări;
• O carieră deschisă împreună cu construcțiile, instalațiile amplasate;
• Un teren (un subsol) sub care este amplasată o mină, o altă construcție subterană.

Astfel, noțiunea de bun imobil include terenu rile (inclusiv porțiunile din subsol ale
acestor terenuri) pe care sunt amplasate obiecte acvatice, plantații multianuale (inclusiv
forestiere), clădiri, alte construcții, instalații, amenajări, legate solid de pamânt, precum și tot
ceea ce în mod natural sau artificial este încorporat durabil în pământ, adică bunurile a căror
re-amplasare nu este posibilă fără cauzarea unui prejudiciu considerabil destinației lor.

Caracteristicile bunului imobil
În procesul înregistrării drepturilor, foarte des este conf undat un bun imobil cu un
drept de înregistrare. Exemplu: necesitatea economică impune de a înregistra în Registrul
bunurilor imobileo plantație de vie sau un sistem de irigare. Atât plantația de vie, cât și
sistemul de irigare, separat, nu vor prezenta bu nuri immobile. Bunurile immobile vor fi
terenurile împreună cu plantația de vie și sistemul de irigare.
Terenul devine purtător de informație, această caracteristică este necesar de a fi luată
în considerație când vom opera cu bunurile immobile. Din acest e considerente și
caracteristicile unui bun imobil se vor diviza în caracteristici de bază (a terenului) și
caracteristici secundare (ale bunurilor amplasate pe acest teren). În acest mod vom căpăta un
conținut logic în structura informațională. Mai răspân dite sunt următoarele caracteristici de
bază ale bunurilor immobile : Destinație; Parametri; Stabilitate în spațiu și în timp; Folosință;
Integritate; Hotare; Divizibilitate.

17
1.3 SUBIECTUL ȘI CONȚINUTUL CADASTRULUI
1.3.1. Subiectul cadastrului
Procesul de elaborare, implementare și utilizare a unui cadastru este indivizibil de
subiectul cadastrului. Necesitatea implementării, scopul, obiectul, subiectul sunt determinante
ale conținutului cadastrului. În acest proces al cadastrului, subiectul este acea ființ ă activă și
conștientă înzestrată cu capacități cognitive care elaborează, implementează și utilizează
rezultatele cadastrului.
Deci, subiectul cadastrului sunt persoanele fizice, juridice, autotitățile publice locale și
centrale, instituțiile naționale ș i internaționale care acumulează informație, analizează și
adoptă decizii, formează și exploatează sistemul informațional, deservește informațional
populația etc.
Fiind din start o activitate de deservire a polulației, cadastrul (sistemul informațional al
cadastrului) este întru totul orientat spre o „cea mai bună deservire informațională a
populației”. Pentru aceasta sunt necesare tehnologii avansate, metodologii, metode de
cunoaștere a personalului, capacități de deservire etc. O informație calitativă mai necesită de a
fi adusă la cunoștința utilizatorului într -un mod calitativ.
Astfel, din cele menționate mai sus, putem constata că subiect al cadastrului sunt:
Agenția Relații Funciare și Cadastru împreună cu instituții subordonate, având scopul
acumulării analizei și deservirii informaționale, iar din partea consumatorilor – proprietarii de
terenuri, agențiile economice, instituțiile bancare, serviciul fiscal, autoritățile publice de toate
nivelurile, piața imobiliară în ansamblu.

1.3.2 Conținutul cadast rului
Din cele deja menționate, conținutul cadastrului este o derivată a scopului, obiectului
și subiectului cadastrului. Într -o forma succintă, conținutul cadastrului este exprimat prin
noțiunea de cadastru. Conținutul cadastrului include în sine acele pr incipii în baza cărora el se
deosebește de alte domenii, procese, activități, reprezintă un fenomen stabil în dezvoltarea
uniformă, dinamică.
Pentru implementarea cadstrului sunt utilizate mai multe discipline și anume:
geodezia, topografia, fotogrammetria , cartografia, programarea, construcția, organizarea
teritoriului, pedologia, geobotanica, geomorfologia, îmbunătățiri funciare, dreptul (imobiliar),
economia etc.
Pregătirea geodezică, topografică, fotogrammetrică, cartografică este necesară pentru
soluți onarea problemelor tehnice de acumulare a informației spațiale.
Cunoștințele agricole, de pedologie, geomorfologie, geobotanică sunt utilizate la
acumularea și analiza infomrației economice a cadastrului.
Cunoștințele în domeniul dreptului imobiliar sunt n ecesare pentru identificarea,
stabilirea și protecția drepturilor asupra bunurilor imobile.
Cunoștințele furnizate de tehnica calculelor de programare permit specialiștilor de a
beneficia de posibilitățile informaticii, automatizării formării și exploată rii bazei de date etc.
Reieșind din scopul cadastrului impus de către economia națională, din conținutul
cadastrului formulat de către scopul pus, de caracterul dinamic al cadastrului, orientându -ne la
țările care au parcurs deja calea noastră de dezvoltar e a economiei, cea mai aproape noțiune
(definiție) a cadastrului la momentul actual este următoarea: cadastrul reprezintă un sistem
informațional de stat care include informație despre bunurile imobile, parametri cantitativi și
calitativi, amplasarea spați ală, valoarea lor economică, regimul juridic al acestor obiecte

18
(drepturile asupra lor), despre proprietari, pentru utilizarea în scopul reglementării relațiilor
imobiliare.

Principiile cadastrului
Din punt de vedere al teoriei cadastrului, principiile sunt acele cerințe fundamentale,
stabile, care conduc la păstrarea purității procesului, la identificarea lui din totalitatea
fenomenelor și proceselor. Principiile sunt un product al cerințelor socio -economice față de
cadastru și se raspândesc asupra înt regului proces al cadastrului, la toate etapele și nivelurile.
Principiile aplicate sunt următoarele:
Obiectivitatea informației este un principiu general al tuturor sistemelor
informaționale, inclusiv și al cadastrului. Informația din cadastru trebuie să corespundă
realității. Sistemul informațional acumulează și răspândește numai acea informație, care
corespunde realității obiective. Calitatea, cantitatea, aspectul juridic și economic al informației
se află într -o permanentă mișcare. Din aceste considere nte, informația care se află în sistemul
informațional al cadastrului poate să nu corespundă la o dată anumită cu realitatea obiectivă.
Principiul obiectivității constă într -aceea că la momentul includerii în sistemul informațional,
informația despre bunul imobil să corespundă realității obiective;
Operativitatea în procesul de deservire informațională de asemenea reprezintă un
principiu general. Acest principiu direct este orientat spre necesitatea consumatorilor de
informație. În baza acestui principiu, î n procesul de implementare a cadastrului (deservire
informațională) sunt stabilite termene, intervale etc. ;
Integritatea în procesul cadastrului este motivată, în primul rând, de integritatea
bunului imobil, a informației despre bunul imobil a procesului de acumulare a informației etc.
Principiul integrității ne orientează spre aceea ca informația cantitativă, calitativă și juridică
despre un bun imobil integru să fie acumulată, analizată și prezentată consumatorilor într -o
formă integrală. Orice separare a procesului de acumulare, analiză a informației, formare a
sistemului informașional va aduce la diminuarea calității de deservire a consumatorilor. Din
acest punct de vedere, caracterul integru al cadastrului ține de securitatea cadastrului în
întregime;
Dinamismul ca principiu al cadstrului este bazat pe faptul că orice proces sau
fenomen al naturii, inclusiv și cadastrul, se află într -o permanentă și veșnică dezvoltare. Din
punctul de vedere al caracterului său dinamic, cadastrul se cere de a fi privit î n ansamblul cu
etapa istorică de dezvoltare a economiei, în evoluție;
Standardizarea se manifestă sub forma tipizării activităților. Anume acest principiu
aduce la aceea că în cadastru se include o informație binde determinată și permanentă.
Informația din cadastru este acumulată prin fișe unice, acest caracter îi mai dă cadastrului un
conținut de stat. Implementarea cadastrului se înfăptuiește prin utilizarea legilor unice
adoptate de către Parlamentul Țării, hotărârilor de Guvern și a regulementelor, inst rucționilor
elaborate de către autoritățile publice centrale abilitate în domeniu;
Transparența se raspândește asupra tuturor etapelor de acumulare, analiză a
informației, registrului bunurilor imobile, deservirii informaționale. Sistemul informațional,
comform legislației în vigoare, va păstra confidențialitatea datelor din sistemul informațional
în interesul proprietarilor de bunuri imobile;
Durabilitatea se manifestă în procesul de păstrare a calității informației pe un dermen
destul în timp;
Flexibilita tea permite de a reacționa la cerințele consumatorilor de informație
cadastrală. Un exemplu al principiului flexibilității în cadastru poate servi conținutul
cadastrului agricol la etapa actuală, cerințele informaționale ale societății, ale consumatorilor
de produse alimentare, ale producătorilor de materie primă sunt foarte actuale și influențează
intensiv asupra conținutului informației cadastrale.

19
CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI

Sistemul reprezintă un ansamblu de obiecte, fenomene, re guli, principii cu trăsături
comune, cu relații și legături între ele ce constituie un tot organizat. În acest context, sistemul
informațional al cadastrului include toate elementele: obiecte cu trăsături comune, fenomene
cu relații și legături, reguli și principii referitoare atât către subiect, cât și adresate procesului
în ansamblu (Figura 3).

Figura 3

Sistemul informațional al cadastrului reprezintă o totalitate de metode, acțiuni și
proceduri strâns legate între ele care au scopul de a acumula info rmația necesară despre
bunurile imobile, de a analiza informația acumulată și de a elabora deciziile respective, de a
deservi consumatorii de informație. Deservirea informațională a consumatorilor (publicitatea)
reprezintă scopul final al Sistemului inform ațional al cadastrului. Toate acțiunile întreprinse în
cadrul sistemului informațional sunt orientate spre o deservire calitativă.
Elementul principal al Sistemului informațional al cadastrului este registrul, totodată,
acest registru este dirijat, mo dificat, completat de către structura instituțională respectivă a
cadastrului. Întreaga diversitate a informației este acumulată și analizată în cadrul registrelor
utilizate. Registratorul , prin acțiunile sale, exploatează potențialul registrului bunurilor
imobile.

2.1 INFORMAȚIA CADASTRALĂ

Informația cadastrală reprezintă o comunicare scrisă despre bunurile imobile ale
obiectului cadastrului. Informația cadastrală este determinată de ce rințele consumatorilor. Prin
acest context informația cadastrală reprezintă „o marfă”, și destul de prețioasă, căreia
obligatoriu îi sunt specifice: forma, conținutul (structura) metodele de obținere etc. O viziune
generală asupra structurii informației c adastrale, în funcție de cerințele față de ea, este
prezentată în Figura 4.

20

Figura 4

2.1.1 Forma informației cadastrale
Din punctul de vedere al formei, informația cadastrală este divizată în:
• Textuală și grafică;
• Manuală și electronică.

Sistemul info rmațional al cadastrului, în comparație cu alte sisteme informaționale,
include în sine nu numai o simplă descriere a obiectelor, dar și o imagine despre aspectul
spațial (amplasare, volum etc.). Informația textuală din cadrul sistemului informațional al
cadastrului are un rol foarte important, ea permite bunului imobil de „a vorbi” despre el.
Descrierea obiectului este efectuată atât într -o formă povestitoare, cât și prin conținutul
cifrelor.
O metodă de exprimare a informației cadastrale spațiale repr ezintă planul cadastral.
Informația textuală și informația grafică pot avea formă electronică sau scrisă (manuală).
Progresul tehnologic tot mai intensiv solicită aplicarea formei electronice de exprimare a
informației cadastrale. Totodată, aplicarea forme i electronice este necesar de a fi racordată la
necesitățile (principiul) durabilității informației.

Conținutul informației cadastrale
Fiecare consumator solicită o informație specifică, informația solicitată de toți
consumatori în ansamblu poate fi clas ificată, din punctul de vedere al conținutului, în trei
categorii:
1. Informație cantitativă;
2. Informație economică;
3. Informație juridică.
Aspectul cantitativ al informației cadastrale
După conținutul său, bunurile imobile reprezintă o diversitate, din aceste c onsiderente,
și informația despre ele este diversă. În cazurile în care un bun imobil reprezintă un teren liber
de orice construcție, instalație sau amenajare, informația cantitativă (tehnică) despre acest bun
va include: lungime, lățime, suprafață. O info rmație cu conținut cantitativ va include și
coordonatele terenului (x, y) care vor reprezenta amplasarea spațială a bunului imobil
(terenului).

21
În condițiile în care bunul imobil va prezenta un teren pe care sunt amplasate
construcții, instalații sau amen ajări, atunci suplimentar la informația menționată mai sus se
vor acumula date despre grosime, înălțime, volum, densitate etc.

Aspectul economic al informației cadastrale
Informația economică este destul de diversă și depinde de categoria bunului imobil.
Un rol important în determinarea aspectului ecomomic al informație cadastrale îi revine
calității, categoriei de destinație și de folosință a bunului imobil, gradului de fertilitate, valorii
lui. Aspectul calitativ al terenurilor agricole este exprimat pr intr-un indice integru cum este
gradul de fertilitate, acest indice al calității terenurilor agricole este obținut în procesul de
bonitare a solului. În cazul dat, gradul de fertilitate va fi proporțional calității solului și
respectiv valorii lui.
Pentru terenurile destinate construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, aspectul calitativ
al bunului imobil este exprimat prin alți indici, cum ar fi: stabilitatea terenurilor din punctul
de vedere al alunecărilor de terenuri, nivelul apelor subterane; panta, e xpoziția etc.
Pentru construcții, indicii de calitate vor include: materialul de construcție, care are
deja în sine un aspect calitativ; uzura construcției (inclusiv fizică și morală), pot fi și alți indici
ai calității bunului imobil (construcției) în d ependență de modul de folosință. Constatăm că
aspectul economic al bunului imobil în final se manifestă prin valoarea lui.

Aspectul juridic al informației cadastrale
Din punct de vedere al formei, informația juridică reprezintă o informație mai mult
descriptivă. Dreptul asupra unui bun imobil va fi considerat definit numai atunci când va fi
determinată limita raspândirii lui, hotarul bunului imobil. Informația juridică va include date
despre proprietar, modul de dobândire a dreptului, despre restricții asupra bunului, despre
dreptul unor terțe persoane asupra bunului, servitute, grevări etc. Scopul principal al
informației juridice din registrul bunurilor imobile este de a proteja dreptul asupra bunului
indiferent cui îi aparține. Numai în condițiile dre pturilor protejate de stat poate lua naștere o
piață imobiliară legală și dezvoltată.
În acest context, începând cu anul 1990, pe teritoriul republicii s -au început activități
masive de formare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Începând cu 2000, în
fața cadastrului au fost puse probleme concrete ce țineau de formarea și de înregistrarea
bunurilor imobile. Atât formarea bunurilor imobile, cât și înregistrarea lor a avut și vor avea
un scop bine determinat – creearea proprietății private a supra bunurilor imobile,
implementarea relațiilor imobiliare de piață, implementarea și dezvoltarea pieței imobiliare.
Dreptul de proprietatea asupra terenurilor (bunurilor imobile) și piața funciară în
ansamblu reprezintă un interes deosebit pentru dezvol tarea economie țării și, deci, pentru
conținutul (aspectul) informațional al cadastrului.

2.2 STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ A CADASTRULUI
2.2.1 Organele cadastrale
Ca orice structură, indiferent de domeniu, structura instituțională a cadastrului în
Moldova ( Figura 5), în mob obiectiv, este într -o permanentă dezvoltare. Modificările care se
produc sunt orientate spre ridicarea calității serviciilor, calității informației, metodelor
aplicate.

22

Figura 5

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 230 d in 27.06.1994 a fost creată
Agenția Națională pentru Geodezie, Cartografie și Cadastru (Agenția Relații Funciare și
Cadastru). La 25 februarie 1998, Parlamemtul țării a adoptat Legea cadastrului bunurilor
imobile nr. 1543 – XV, în baza acestor două acte ju ridice s -a format structura instituțională a
cadastrului. Problema principală pusă în fața organelor cadastrale în ansamblu este crearea
unui sistem informațional modern și respectiv o deservire calitativă a consumatorilor.
Structura instituțională a cadas trului reprezintă o necesitatea social -economică.
Politica de stat în domeniul cadastrului este elaborată de către Agenția Relații Funciare
și Cadastru. În realitate, tot de către Agenție este elaborată și politica implementării
cadastrului în republică. Î n calitate de mecanisme de implementare sunt:
• Întreprindere de stat „Cadastru”;
• Institutul de proiectări în domeniul organizării teritoriului;
• Institutul „INGEOCAD”.

Întreprinderea de stat „Cadastru” coordonează nemijlocit activitățile oficiilor
cadastral e teritoriale. La rândul său, oficiile cadastrale teritoriale acordă nemijlocit servicii
consumatorilor de informație cadastrală, proprietarilor bunurilor imobile.
Institutul „INGEOCAD” acordă servicii în domeniul geodeziei și cartografiei. Mai
distanțat d e domeniul cadastrului se află Institutul de proiectări în domeniul organizării
teritoriului.
Majoritatea informației din Sistemul informațional al cadastrului este acumulată de
către oficiile cadastrale teritoriale. Un rol important în acordarea servicii lor cadastrale îl au
întreprinderile private care activează în domeniu.

Sectorul privat al cadastrului
Volumul întreg de activități în domeniul cadastrului poate fi, în mod abstract, divizat
în: publicitate imobiliară și lucrări cadastrale. Publicitatea i mobiliară are un conținut
pronunțat public. Prin ea sunt realizate mai multe aspecte cu conținut public, cum ar fi:
transparența, protecția dreptului de proprietate, a tranzacțiilor etc. Totodată, practica
mondială, cât și cea națională a demonstrat eficac itatea structurilor private în procesul de
îndeplinire a lucrărilor cadastrale și mai ales a măsurătorilor ce țin de domeniul cadastrului,

23
identificării bunurilor imobile. În condițiile unei organizări eficiente a lucrărilor, domeniul
privat este destul de concurent atât din punct de vedere al sinecostului producției, cât și al
calității. Practica efectuării lucrărilor cadastrale în republică tot mai mult se pronunță pentru
lărgirea domeniului privat.

2.3 STRUCTURA TERITORIAL -CADASTRALĂ A REPUBLICII
MOLDO VA
2.3.1 Scopul structurii teritorial -cadastrale
Stucturizare cadastrală – divizarea teritoriului Republicii Moldova în unități cadastrale
consecutiv inferioare (raioane, zone, masive, sectoare, terenuri) și indicarea limitelor acestora
pe harta de bază a teritoriului. Politica în domeniul structurizării teritorial -cadastrale este
formulată de către autoritatea publică centrală din domeniul cadastrului.
Harta de bază a teritoriului – reprezentare grafică a teritoriului ce conține informația
grafică despre limitele raioanelor, zonelor, masivelor, sectoarelor cadastrale, numerele
terenurilor (codurile cadastrale) ale acestora precum și informația despre hotarele unităților
administrativ -teritoriale, localităților, rețelelor de drumuri, elemente hidrotehnice, fâșii
forestiere etc.
În conținutul Sistemului informațional al cadastrului, structura cadastrală a Republicii
Moldova este de o importanță majoră. Anume prin structura cadastrală este utilizată
informația despre amplasarea spațială a bunurilor imobile. La moment, structura cadastrală a
Republicii Moldova include:
• Raionul cadastral;
• Zaona cadastrală;
• Masivul cadastral;
• Sectorul cadastral;
• Terenul, sectorul de teren (bunul imobil).

Pentru prima dată, lista numerelor raioanelor și zonelor cadastrale a fos aprobată prin
ordinul Agenției Naționale Cadastru Resurse Funciare și Geodezie (autoritate publică centrală
în domeniul cadastrului) nr. 190 din 29.12.1998.
Astfel, teritoriul Republicii Moldova este divizat în 42 de raioane cadastrale. Raionul
cadastral nr. 1 corespunde municipiului Chișinău, nr. 74 raionului Sângerei etc.

2.3.2 Raionul cadastral
Raionul cadastral reprezintă o descompunere în continuare a Republicii Moldova în
unități cadastrale mai inferioare (Figura 6). În condiții administrativ -teritoriale stabilite,
limitele raionului cadastral coincid cu hotarele raionului administrativ. În structura cadastrală,
pentru a semna codul cadastral al bunului imobil, pentru raionul cadastral sunt rezervate două
cifre. La rândul său, raionul cadastral este compus din zone cadastrale.

24

Figura 6

2.3.3 Zona cadastrală
Zona cadastrală reprezintă o descompunere a raionului cadastral, în unități cadastrale
mai inferioare (masive cadastrale). Limitele zonei cadastrale tind de a coincide cu hotarele
satului (co munei). În Figura 7 este prezentată zona cadastrală nr.7449 (satul Dumbrăvița,
raionul Sângerei), care include două masive cadastrale. În structura cadastrală, pentru
codificarea unei zone cadastrale sunt rezervate două cifre.

Figura 7
2.3.4 Masivul cada stral
Masivul cadastral reprezintă un spațiu terestru din cadrul unei zone cadastrale (Figura
8). Limitele masivului cadastral coincid cu elemente (detalii) ale teritoriului care, prin
destinația lor, au un caracter pronunțat (evidențiat), stabil în timp și spațiu. Asemenea detalii
ale teritoriului mai des reprezintă drumurile magistrale cu înveliș de piatră, obiecte acvatice,

25
alte detalii. Constatăm că modificarea amplasării limitei masivului cadastral va depinde de
modificare amplasării detaliului respec tiv pe care ea se bazează.
De exemplu, limita masivului cadastral este marginea unui drum, orice modificare a
amplasării drumului va însemna și modificarea limitei masivului cadastral. Aceasta înseamnă
că un teren, căruia inițial i s -a acordat un cod cada stral al masivului respectiv, în caz de
modificare a limitei masivul poate nimeri în conținutul altui masiv. Aceasta este o problemă
care intră în ansamblul cu probleme ce țin de modificarea limitelor raioanelor, zonelor,
masivelor cadastrale. Stabilitatea masivului cadastral depinde de stabilitatea elementelor care
îl formează.

Figura 8

2.3.5 Sectorul cadastral
Sectorul cadastral reprezintă și el o descompunere a masivului cadastral. Limitele
sectorului cadastral, reieșind din posibilitățile teritor iului, sunt amplasate și ele pe elemente
(detalii a teritoriului) cu un caracter constant. În cazul în care bunul imobil, la etapa formării
lui s -a aflat într -un masiv sau sector cadastral care apoi și -a modificat amplasamentul,
sistemul informațional va p ăstra informație despre codul cadastral al terenului și amplasarea
lui ulterioară. Pentru codificarea zonelor cadastrale este rezervată o singură cifră(Figura 9).
Masivul cadastral din figură (nr. 34261) este compus din 7 sectoare cadastrale.

Particular itățile sectoarelor cadastrale
În perioada ultimilor 20 -30 ani, Moldova se află într -o situație nestabilă din punctul de
vedere al hotarelor unităților economice și al unităților administrativ -teritoriale. Pentru
structura cadastrală, un impact negativ ma i mare îl are modificarea frecventă a hotarelor
unităților administrativ -teritoriale, pe parcursul ultimilor decenii au parvenit schimbări
esențiale în cadrul unităților. Aceste modificări se referă atât la hotarele unitățior
administrativ -teritoriale, cât și la apariția sau dispariția în general a unor unități.

26

Figura 9

Pentru a păstra (respecta) principiul stabilității și pentru a minimaliza impactul negativ
asupra structurii cadastrale se aplică următoarele: în condițiile în care, modificând structura
unităților administrativ -teritoriale, a fost lichidată o primărie, terenurile ei vor fi trecute în
cadrul unei alte zone cadastrale adiacente în calitate de sectoare cadastrale s upplimentare la
cele existente, pentru acceasta sunt necesare numere de rezer vă. Două cifre, în structura
cadastrală preconizate pentru codificarea sectoarelor cadastrale sunt satisfăcătoare, deci sunt
rezervate două cifre (Figura 10). În exemplul avem reprezentat sectorul cadastral 7449107,
care include 319 terenuri(0001 -0319).

Figura 10

2.3.6 Terenul. Identificatorul
Identificator – atribut al obiectului informațional care este unic și ramâne invariabil pe
parcursul întregii perioade de existență a obiectului în registru (codul cadastral).

27
Terenul (sectorul de teren) – repre zintă ultima divizare în cadrul structurii cadastrale.
Codul cadastral (adresa cadastrală) al unui bun imobil este codul cadastral al terenului. Codul
cadastral al terenului, în cadrul registrului bunurilor imobile, mai este recunoscut în calitate de
ident ificator. Pentru codificarea terenului sunt rezervate patru cifre.
În structura cadastrală, terenul plir aplicarea codului cadastral, reprezintă purtătorul
principal de informație. Atribuirea unor coduri (adrese) cadastrale nu se limitează la terenul ca
unitate în structura cadastrală. O informație preșioasă social -economică duce în sine
construcțiile, instalațiile, amenajările, alte elemente și detalii care sunt strâns legate de teren.
În scopul obținerii informației despre amplasarea spațială a acestor d etalii, structura cadastrală
cere o dezvoltare în continuare. Mai răspândite, în aceste scopuri sunt construcțiile, pentru ele
sunt rezervate două cifre.
Majoritatea construcțiilor sunt divizate în încăperi izolate, apartamente etc. Pentru
reflectarea ace stei informații, în registrul bunurilor imobile sunt rezervate trei cifre. În
practică, dezvoltarea de mai departe a structurii cadastrale se înfăptuiește în cadrul cadastrului
de specialitate. În final, pentru formarea codului cadastral al unui teren sunt necesare
unsprezece cifre, pentru reflectarea de mai departe a construcțiilor, încăperilor izolate
(apartamentelor), instalațiior, amenajărilor sunt necesare încă cinci (2+3) cifre, în total 16
cifre.

Codul cadastral
Exemplu:
Codul cadastral prezentat î n Figura 11 se referă la un teren cu destinație agricolă, pe
acest teren pot fi amplasate mai multe amenajări (plantații de viță de vie, livezi etc.), care în
ansamblu demonstrează nivelul de dezvoltare a terenurilor agricole.

Figura 1 1

AA – numărul raionului cadastral Sângerei;
BB – numîrul zonei cadastrale comuna Dumbrăvița;
C – numărul masivului cadastral;
DD – numărul sectorului cadastral;
EEEE – numărul sectorului de teren;
FF – numărul construcției amplasate pe terenul EEEE ;
GGG – numărul încăperii izolate (apartamentului).

A A B B C D D E E E E F F G G G
7 4 4 9 1 0 7 0 2 5 5 0 0 0 0 0

În condițiile când înregistrarea bunurilor imobile este efectuată în lipsa delimitării
cadastrale a porțiunii respective de teren, num ărul cadastral va avea un conținut convențional,
care apoi este modificat într -un număr cadastral definitiv (permanent). Aspectul convențional

74491070254

Amplasarea terenurilor
în cadrul sectorului cadastral
(terenul nr. 744910702550)
74491070256
74491070255

28
se va referi numai la nivelurile : sector de teren, sector cadastral, masiv cadastral. Anume
aceste niveluri pot fi nedeterminate în unele condiții concrete, mai ales, în zacul când pe
teritoriul localității respective nu s -au petrecut lucrări de înregistrare masivă a bunurilor
imobile. Numărul cadastral este stabilit de către Oficul cadastral teritorial.
Lipsa con strucțiilor capitale pe sectorul de teren sau lipsa încăperilor izolate,
apartamentelor în cadrul construcțiilor este identificată prin cifra ,,0 ”. Sistemul informațional
al cadastrului este de un nivel superior altor sisteme informaționale anume prin inte gritatea a
două elemente foarte importante, a planului și a registrului cadastral. Aceste două elemente
ale sistemului informațional cadastral duc o informație diferită după formă și conținut, tot
odată fiind integrată.
Anume numărul cadastral al sectorul ui de teren permite de a face legătura dintre partea
grafică și cea descriptivă a sistemului informațional, dintre planul cadastral și registrul
cadastral. Acest fapt ne impune să respectăm unele condiții de ținere a planului și a registrului
cadastral, în primul rând este important ca aceste elemente de bază ale Sistemului
informațional să fie ținute sincronic.

2.4 STRUCTURA CLASIFICATOARELOR

Clasificare – aranjarea obiectelor, fenomenelor după trăsăturile lor distinctive în clase
de categorii.
Clasi ficator – instrument (mecanism, metodă) de aranjare a obiectelor, fenomenelor
după trăsăturile lor distinctive în clase de categorii.
Clasă – reprezintă o grupă de obiecte, fenomene etc. Care se deosebește de alte grupe
printr -un sistem determinant (după trăsăturile distinctive). Fiecărei clase îi corespunde un
număr (cod).
În cadrul Registrelor sistemului informațional, clasificatorul reprezintă un instrument
important de analiză a informației acumulate. În procesul de analiză a informației este utilizat
un complex de clasificatoare, fiecare dintre care își are scopul său concret. Rezultatul analizei
informației efectuate în cadrul registrelor va depinde în primul rând de conținutul
clasificatoarelor aplicate apoi de scenariul (consecutivitatea) aplicării . Aplicarea
clasificatorului este oportună în condițiile în care fișa registrului bunurilor imobile va include
informația care necesită a fi supusă clasificării.

CAPITOLUL 3. ELABORAREA PLANULUI CADASTRAL
3.1 PLANUL CADASTRAL

Planul cadastral este o rep rezentare grafică (pe hârtie sau formă electronică) a
terenurilor împreună cu construcțiile , instalațiile, amenajările amplasate pe aceste terenuri. În
calitate de parte componentă a Registrului bunurilor imobile, planul cadastral reprezintă
purtătorul pri ncipal al informației spațiale. Obiectul unui plan cadastral poate fi:
 Bunurile imobile amplasate pe un teritoriu al unei unități administrativ -teritoriale;
 Terenul pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări.

29
Teritoriul inclus în cadrul unu i plan cadastral este selectat după necesitate. Cele mai solicitate
teritorii sunt unitățile administrativ -teritoriale de nivelul unu și teritoriile ce formează bunurile
imobile.
Planul cadastral al unității administrativ -teritoriale conține informație ds pre
amplasarea terenurilor (inclusiv construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor) hotarelor, numerelor
cadastrale și alte caracteristici ale terenurilor din cadrul unității administrativ -teritoriale.
Planul cadastral nou elaborat este este coordonat cu con siliul local resprectiv. Coordonarea
planului cadastral de către consiliul local nu se referă la tehnicile și metodele aplicate în
procesul de elaborare. Coordonarea planului cadastral de către consiliul local este necesară
pentru a evita erorile ce țin de drepturile asupra bunurilor imobile, categoriile de destinație a
terenurilor, tipurile de proprietatea (publică de stat, publică a unităților administrativ –
teritoriale, provată etc.).
În dependență de densitatea bunurilor imobile, de mărimea suprafețelor de teren pe
care sunt amplasate aceste bunuri, de faptul dacă elaborăm un plan al cadastrului general sau
un plan al cadastrului de specialitate, de alți factori sunt selectate scările aplicate la elaborarea
pe hârtie a planurilor cadastrale. Mai raspândi te sunt:1:500; 1:1000; 1:2000; 1:5000; 1:10000.
Utilizarea largă a planurilor cadastrale digitale soluționează această problemă.
Planul cadastral al bunului imobil conține informație grafică și textuală despre teren și
toate construcțiile amplasate pe ace sta și se întocmește în baza lucrărilor geodezice, executate
în sistemul unic național sau local de coordonate. Corectitudinea executării lucrărilor de
elaborarea a planului cadastral al bunurilor imobile este determinată de oficiile cadastrale
teritoriale .
În planul cadastral, terenurile destinate agriculturii sunt incluse într -un strat separat
(Figura 12). Aceasta permite de a obține o imagine mai pronu nțată a obiectului cadastrului.
Utilizatorul principal al planului cadastral al unității administrativ -teritoriale este consiliul
local resprectiv. Totodată, actualizarea planurilor cadastrale este efectuată de către oficiile
cadastrale teritoriale care, la solicitarea consiliilor locale, îl prezintă regulat, ăn formă
electronică după destinație.

Figura 12

În procesul de ținere, planul cadastral este completat cu tot mai multe obiecte,
densitatea elementelor incluse în planul cadastral devine tot mai mare. Pentru a păstra
claritatea obiectelor, a nu admite suprapuneri, concurență de imagini, planul cadas tral este
exprimat în straturi. Ca regulă, un strat reprezintă o categorie de bunuri imobile. În

30
dependență de necesitate, într -un strat pot fi incluse două și mai multe categorii de bunuri
imobile.

Figura 13

În figura de mai sus (Figura 13) sunt repre zentate terenurile aferente construcțiilor din
interiorul unei localități (satul Malcoci) din raionul Ialoveni (strat terenuri aferente
construcțiilor). În majoritatea cazurilor, aceste terenuri reprezintăloturile caselor individuale
de locuit.
În cadrul f igurii 14 sunt reprezentate terenurile ocupate nemijlocit de construcțiile
satului Malcoci(strat, terenuri ocupate de construcții).

Figura 14
În cadrul Figu rii 15 sunt reprezentate străzile satului Malcoci (strat, străzi). Această
tehnologie de reprezent are spațială a informației în planul cadastral permite aplicarea mai
multur straturi (după necesitate), ocolind primejdia că planul cadastral va fi supraâncărcat de
informație și prin acesta greu de utilizat.

31

Figura 15

Noțiuni
Plan cadastral al terito riului – reprezentarea grafică a teritoriului (spațiul unei unități
administrative -teritoriale), care conține date despre amplasamentul, hotarele terenurilor,
construcțiilor, alte bunuri imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile, numerele
cadastr ale ale acestora, precum și alte date stabilite de actele normative adoptate de autoritatea
publică centrală în domeniu.
Plan cadastral (geometric) al bunului imobil – reprezentare grafică a terenului și a
construcțiilor înregistrate în registrul bunurilor imobile.
Orthopfoto – fotografie aeriană a teritoriului, georeferențiată, corectată planimetric
prin eliminarea distorsiunilor cauzate de optica aparatajului, înclinației și diferențelor de
altitudini, cu o scară(geometrie) uniformă, echivalentă cu harta. Se folosește ca rastru în
cadrul executării sau verificării lucrărilor cadastrale.

3.1.1 Scopul
Planul cadastral reprezintă ,,purtătorul informației spațiale despre obiectul
cadastrului”, despre bunurile immobile.
Legătura dintre conținutul informației spațiale și a informației scrise (textuale) este
efectuată prin codul cadastral (identificatorul bunului imobil).
Necesitatea reprezentării grafice a teritoriului, și respectiv, elaborarea planurilor
cadastrale a apărut odată cu necesitatea cadastrului.
Pe parcursul timpului, metodele de elaborare a planurilor cadastrale au avansat
essențial. La rândul său, metodele de reprezentare grafică a terituriului au fost și sunt
solicitate și de alte domenii decât cel al cadastrului. Succesul în reprezentările grafice ale
teritoriului sunt utilizate și în domeniul cadastrului. Este necesar de menționat că, la
momentul actual, elaborarea unui plan cadastral al unei unități administrativ -teritoriale se
efectuează în condițiile în care deja sunt efectuate diferite lucrări de reprezentare grafică a
teritoriului. Elaborarea unor asemenea planuri cadastrale este o activitate costisitoare. În
asemenea condiții, utilizarea rezultatelor din alte domenii este o necessitate obiectivă, tot așa

32
cum și utilizarea rezultatelor lucrărilor cadastrale (reprezentărilor grafice ale teritoriului) în
alte domenii.
Foarte des, în scopul elaborarii planurilor cadastrale se utilizează ridicările topografice
și mai ales cele efectuate la o scară mai mare. Metoda topografică de ridicare este pe drept
considerată ca una din cele mai vechi. În prezent, necesitățile cadastrului sunt îndestulate și de
către lucrările fotogrammetrice. Totodată, în domeniul cadastrului, încă mult timp vor fi
aplicate, în egală măsură, atât metoda topografică, cât și cea fotogrammetrică.

3.1.2 Conținutul (obiectul) planului cadastral
Planul cadastral al unității administrativ -teritoriale include următoarea informație de
bază:
• Baza geodezică de pe teritoriul unității administrativ -teritoriale ;
• Hotare ;
• Limite ;
• Localităț i;
• Structura cadastrală a unității administrativ -teritoriale ;
• Categorii de destinație și de folosință a terenurilor ;
• Obiecte acvatice (hidrografia, construcții hidrotehnice) ;
• Rețete de orice natură ;
• Construcții ;
• Instalații ;
• Inscripții .
În conținutul planul ui cadastral mai pot fi incluse, în cazuri concrete, și alte elemente
(detalii).

Baza geodezică . La elaborarea planului cadastral este utilizată următoarea bază
geodezică:
• Puncte de triangulație de ordinul I -V;
• Repere azimutale ;
• Repere de nivelment care a u determinate coordonatele x, y ;
• Puncte ale rețelelor de ridicare .

Hotar . Linie imaginară sau fizică ce indică punctele extreme (de cotitură) ale
terenului, delemitându -l de alte terenuri.
Din punctul de vedere al teritoriului determinat, hotarele sunt d e trei feluri:
• Hotare naționale ;
• Hotare administrative ;
• Hotare ale proprietăților funciare (hotarele bunurilor imobile) .

Hotarele naționale sunt hotarele țării.
Hotarele administrative delimitează teritoriile administrative raionale, orășenești,
comunale . În cazul când două hotare adminis trative de rang diferit coincid , pe planul cadastral
se reprezintă hotarul de rang superior.
Hotarele proprietăților funciare delimitează sectoarele de teren ale proprietarilor,
posesorilor vecini. Din punct de vedere al conținutului juridic sunt recunoscute două tipuri de
hotar: hotare fixe și hotare generale.
Hotarul fix este stabilit în natură, în baza actului respectiv semnat de către executorul
lucrărilor proprietar și proprietarii terenurilor adiacente, prin măsurari geodezice. Punctele de

33
cotitură sunt marcate prin borne de hotar și pot fi restabilite, în caz de pierdere, cu precizia
inițială.
Hotarele generale se stabilesc prin măsurari geodezice, de regulă, în cazul efectuării
lucrărilor de înregistrare primară și/ sau selectivă a bunurilor imobile, fără a fi coordonate cu
proprietarii terenurilor adiacente, care la cererea proprietarilor pot fi trecute în hotare fixe.
Puncetele de hotar sunt, în majoritatea lor, artificiale, const ruite din borne, tip
cadastral. Repr ezentarea lor pe planurile cadastrale se înfăptuiește prin semnele
convenționale.
Numerotarea punctelor de hotar. Punctul de hotar ,,1” este ales, preferabil, în partea
de Nord -Vest (NV) a teritoriului, unde se întâlnesc hotarele a trei sau mai multe unită ți
administrativ -teritoriale și se continuă în direcția acelor de ceasornic până se v a ajunge iarăși
la punctul ,,1” . Materializarea hotarelor în natură, în scopul unei identificări pe viitor, se
înfăptuiește prin borne durabile de tipul stabilit.
Delimita rea hotarelor. Una din primele acțiuni la elaborarea planului cadastral este
identificarea punctelor de hotar a unităților administrativ -teritoriale. Delimitarea hotarelor
unităților administrativ -teritoriale reprezintă un complex de acțiuni tehnice și jur idice,
desfășurate pe teren, prin care se stabilește și se materializează punctele și liniile de hotar ale
teritoriului administrativ al unei comune, oraș, raion, unități teritoriale autonome.
Delimitarea hotarelor unităților administrativ -teritoriale se î nfăptuiește de către o comisie
guvernamentală (în cazul delimitării hotarelor raioanelor sau unităților teritoriale autonome)
sau raională când delimitarea se efectuiază în interiorul raionului. Delimitarea se consideră
încheiată dupa întocmirea documentaț iei de delimitare și adoptarea hotarârii de Guvern
,,despre aprobarea hota relor” (modificarea hotarelor). După finalizarea acțiunii de delimitare a
hotarelor dintre unitățile administrativ -teritoriale punctele și liniile de hotar devin detalii ale
planului cadastral.
În scopul elaborării planului cadastral pot fi efectuate lucrări atât de delimitare a
hotarelor unităților administrativ -teritoriale, cât și de identificare a hotarelor existente.
Delimitarea hotarelor se înfăptuiește în cazurile când a fost st abilită modificarea lor pe teren.
Identificarea hotarelor are loc în prezența reprezentanților unităților administrativ -teritoriale
respective (implicate în procesul de elaborare a planului cadastral) și este finalizată cu
semnarea unui proces -verbal comun , care servește document de bază că lucrările de elaborare
a planului cadastral au fost efectuate cu respectarea hotarelor existente.

Limite. În domeniul cadastrului noțiunea de ,,limmită” se va aplica în condițiile în
care va fi necesar de semnificat în ceputul sau finalul unor condiții, fapte, fenomene, realități
cu excepția unor drepturi care sunt semnificate prin hotare. În practică, limita se definește ca
fiind linia care determină configurația unităților administrativ -teritoriale (sector, masiv
cadas tral), a categoriilor de destinație și folosință, a tipurilor de sol, a claselor de bonitare etc.
Din punctul de vedere al vizibilității, limitile se împart în:
• Limite distincte, care reprezintă contururi vizibile ce pot fi delimitate în natură cu
precizie ;
• Limite difuze, mișcătoare, când un contur pătrunde pe t eritoriul altui contur.
Asemenea cazuri pot fi întâlnite la pătrunderea tufărișurilor, pădurilor, alunecărilor
de teren în interiorul pășunilor etc;
• Limite discrete sunt limite nevizibile. Exemplu po ate servi limitele categoriilor de sol.

Localități. Localitățile se reprezintă pe planul cadastral prin limita perimetrului (vatra
satului), având în centru scris denumirea sa. Pentru localitățile reședință a comunei denumirea
se scrie cu majuscule, iar p entru celelalte sate cu minuscule.
Stabilirea liniei (limitei) intravilanului localității respective în cazul în care ea nu
coioncide cu hotarul unității administrativ -teritoriale este de competența autorităților publice

34
locale, modificând categoriile de d estinație a terenurilor, în caz de necesitate, în modul
stabilit. Necesitatea respectării cu strictețe a limitei intravilanului reiese din necesitatea de a
păstra cu strictețe suprafețele de terenuri agricole. Depășirea limitei intravilanului în mod
abuziv este interzisă de legislația funciară în vigoare.
Structura cadastrală în cadrul unei localități este oglindită prin masivul cadastral și
sectorul cadastral.

Categorii de destinație și de folosință a terenurilor
Fiecare bun imobil (teren) dispune de o c ategorie (subcategorie) de destinație și o
categorie (subcategorie) de folosință. Necesitatea reflectării categoriilor de destinație și de
folosință în planul cadastral este determinată de legislație.
Hidrografia. În conținutul planului cadastral, hidrogra fia este aplicată ca o ramură ce
descrie și reprezintă pe hartă apele unui anumit teritoriu (fântâni, izvoare, ape curgătoare,
râuri, iazuri, bazine, bălți, lacuri, mlaștini etc.). Limitele iazurilor, bălților, lacurilor se
reprezintă prin liniile de mal e xistente la data măsurărilor pe teren. Limitele apelor care în
decursul unui an își schimbă poziția sunt reprezentate ca limite variabile. Apele curgătoare, în
dependență de lățimea lor, sunt reprezentate prin axul lor sau prin limita ambelor maluri.
Rețel e. Rețelele sunt reprezentate prin axul lor și/sau prin limita zonei de protecție
după cum urmează. La rețele se referă:
• Căile ferate se reprezintă prin semnul convențional și limita zonei de protecție cu
specificarea categoriei de folosință a sectoarelor de teren, stațiile de cale ferată;
• Drumurile auto se reprezintă prin limitele carosabilului și a zonei de protecție;
• Tunelurile situate pe căile ferate;
• Petrele chilometrice;
• Rețelele telefonice și electrice;
• Conducte de orice fel etc.

Construcții și instalații. În planul cadastral sunt reprezentate următoarele construcții
și instalații:
• Fabrici și uzine;
• Transformatoare electrice, stațiile de radio -emisie;
• Centrale electrice și hidrocentrale;
• Stațiile meteorologice;
• Sonde de petrol și gaze;

Inscripții. Planul cadastral include următoarele inscripții:
• Poziția nordului;
• Numerotarea cadastrală a sectoarelor de teren;
• Denumiri ale localităților, apelor, formelor de relief, pădurilor, câmpurilor, teritori ilor
administrative vecine etc. ;
• Abrevieri pentru precizarea anumitor elemente sau caracteristici ale detaliilor care nu
se pot exprima clar prin semnele convenționale;
• Indicatorul planului cadastral (cartușul).

Pentru zonele planului cadastral, unde densitatea elementelor care trebuie reprezenta tă
este mare, facând dificilă cartografierea lor clară, se vor întocmi schițe la o scară mai mare,
care să asigure claritatea și conținutul plaului cadastral. Schițele anexe fac parte integrală a
planului cadastral. Pe planul cadastral este indicat autorul , data, locul elaborării.
Precizia planului cadastral. În cazurile în care planul cadastral este un derivat a
planului topografic sau a altui material existent deja, precizia lui trebuie să fie identică cu a

35
planului din care derivă. În dependență de ob iectul planului cadastral, sunt cunoscute mai
multe metode de elaborare a planului cadastral:
• Metode numerice (ridicări topografice);
• Metode fotogrammetrice;
• Metode combinate topo -fotogrammetrice;
• Prin derivare din planurile topografice.

Alegerea metod ei de întocmire a planurilor cadastrale se efectuează în funcție de baza
topografică existentă în zonă, de volumul, calitatea și actualitatea informației conținute de
baza topografică, de existența punctelor de rețelei de sprijin în zonă, de posibilitatea pe care o
are instituția care întocmește planul cadastral (forță de muncă, aparatură și utilaj) de scara
planului.

3.2 METODE DE ELABORARE A PLANULUI CADASTRAL

În scopul elaborării planurilor cadastrale mai răspândite sunt două metode: metoda
topografic ă și metoda fotogrammetrică. În condiții specifice pot fi aplicate ambele metode
pentru elaborarea unui plan cadastral al teritoriului. Este important de a selecta corect metoda
de elaborarea a planului cadastral reieșind din condițiile concrete, sarcinile puse și finanțele.

3.2.1 Metoda topografică
Metoda topografică de elaborare a planurilor și hărților topografice, inclusiv a
planurilor cadastrale, este una din cele mai vechi metode aplicate în domeniu. La momentul
actual, progresul tehnic propune di ferite metode performante de soluționare a problemelor ce
țin de reprezentarea grafică a teritoriului. Totodată, metoda topografică va fi de neânlocuit în
condițiile în care precizia măsurătorilor va fi de importanță majoră.

3.2.2 Ridicări de teren
Ridic ări topografice – totalitatea măsurătorilor în natură necesare întocmirii unui plan
topografic.
În procesul elaborării planului cadastral prin metoda topografică sau a unei actualizări
masive a informației din planul cadastral sunt aplicate ridicări de ter en. Scopul ridicărilor de
teren este de a reprezenta o totalitate de terenuri pe planul cadastral. Ridicărle de teren sau
metodele de măsurare pe teren sunt diferite. Selectarea metodei de măsurare se va baza pe
două principii de bază: obținerea preciziei necesare și costul lucrărilor (cheltuielile de timp și
financiare). În condițiile în care sunt necesare ridicări de teren pe suprafețe mari, întinse,
intersectate de diferite obstacole etc., ma des se aplică metoda drumuirilor. În condițiile în
care este n ecesar de a reprezenta pe planul cadastral un teren, o porțiune de teren, un element
mai mic al bunului imobil (terenului) se vor aplica alte metode, cum ar fi:
• Metoda radierii;
• Metoda absciselor și ordonatelor;
• Intersecțiile liniare;
• Intersecțiile unghiul are;
• Alte metode.

36
Tehnicile și tehnologiile actuale, moderne, bazate pe metode numerice de reprezentare
a terenului, permit o automatizare largă a măsurătorlor. Aplicarea teodolotului electronic
(stației totale) modernizează mult procesul de lucru. Metodel e electronice aplicate
automatizează procesul de lucru dar sunt bazate pe principiile clasice.

3.2.3 Drumuiri
Drumuire – metoda de reprezentare geodezică a unui teren. Metoda drumuirilor poate
fi aplicată în mai multe variante:
• Un poligon închis;
• Mai mu lte linii și unghiuri care leagă două puncte de triangulație;
• Două și mai multe puncte și linii bazate pe un punct de triangulație.

La aplicarea metodei drumuirilor este important de a amplasa corect punctele de
drumuire de a obține o situație când din pu nctele de drumuire, este posibilă reprezentarea pe
planul cadastral a tuturor detaliilor teritoriului. Un exemplu de drumuire între două puncte de
triangulație AB este în Figura 16.

Figura 16

În interiorul acestor două puncte (AB), pentru a obține un s pațiu vizibil major și o
reprezentare maximală a terenului, sunt stabilite suplimentar punctele 1 și 2. Astfel, drumuirea
este compusă din patru puncte, dintre care două sunt puncte de triangulație. În dependență de
necesitate, numărul punctelor de drumuir e poate fi diferit. Evident, că din punctele de
drumuire prezente (Figura 16) nu pot fi reprezentate toate terenurile. În condițiile de
intravilan, vizibilitatea spațiului necesar de a -l reprezenta în planul cadastral este destul de
limitată. Pentru a solu ționa problema și a obține o vizibilitate mai mare a terenului, mai
rațional este de a aplica cons trucția unui poligon, (Figura 17 ) ca variantă de drumuire.
În cadrul poligonului cresc cu mult posibilitățile de reprezentare grafică a terenului în
planul ca dastral. Totodată, mai rămân terenuri neacoperite, în afara spațiului vizibil pentru
reprezentare.
Astfel, pentru soluționarea problemei obținerii unui spațiu vizibil mai vast, din
punctele 1 și 4 sunt întinse drumuiri spre punctele a și b (Figura 18 ). În acest mod obținem
posibilitatea unei prezentări grafice a tuturor terenurilor din spațiul planului cadastral.

37

Figura 17

Figura 18

3.2.4 Metode de determinare a punctelor de hotar (în spațiu și plan)
Metoda radierii
Radiere – determinarea amplasări i pe planul cadastral al unui punct al terenului,
cunoscând distanța până la el și un unghi aplicat la o linie, amplasarea căreia este cunoscută în
spațiu (numită bază). În Figura 19 este prezentat un exemplu de determinare a punctelor în
spațiu prin meto da radierii. Astfel, este cunoscut: linia din punctul 1 spre punctul 2 ca linie de
îndesire a triangulației sau a unei drumuiri (linia de bază); unghiurile (a, b, c); liniile (A2, B2,
C2).

38

Figura 19

Metoda absciselor și ordonatelor
Abscisă – linia orizo ntală ce determină poziția unui punct pe un plan.
Ordonată – linie verticală ce determină poziția unui punct pe plan.
Metoda absciselor și ordonatelor reprezintă o determinare a amplasării pe planul
cadastral al unui punct al terenului, cunoscând poziția lui orizontală și verticală (intersecția
abscisei și ordonatei). Metoda absciselor și ordonatelor se sprijină pe laturile de drumuire și se
folosește în cazurile când terenul este aproximativ orizontal. Aplicarea acestei metode constă
în următoarele: latur ile dintre două puncte ale unei drumuiri vor fi recunoscute ca direcția
abscisei, limita verticală coborâtă într -un punct sau dintr -un punct de drumuire va fi
recunoscută ca ordonată. Metoda absciselor și ordonatelor mai des se aplică în cazurile când
detaliul căutat are o formă sinuoasă (lacuri, râuri, păduri etc.). În cad rul figurii ce urmează
(Figura 20 ) este prezentat un exemplu de reprezentare grafică prin metoda absciselor și
ordonatelor. Astfel, la intersecția abscisei x1 și a ordonatei y1 este obțin ută amplasarea
spațială a punctului 1.

Figura 20

39
Metoda intersecțiilor liniare
Metoda intersecțiilor liniare prevede determinarea amplasării unui punct al terenului
(detaliu al planului) cunoscând lungimea la două linii. În cadrul Figurii 21 sunt cunoscute
liniile l1 si l2, la intersectia acestor două linii vom obține amplasarea punctului 1.
Metoda intersecțiilor liniare se aplicpă mai des în spații (perimetre) cunoscute
(localități) și constă în determinarea planimetrică a punctelor detaliilor pr in măsurarea a
minimum două distanțe orizontale din puncte cunoscute. Pentru constrol se mai măsoară și
distanțele pe perimetru detaliului. Se recomandă ca distanțele să nu depășească 50 m.
Raportarea pe plan se face prin descrierea unor arce din cerc având drept raze distanțele
măsurate și ca centru punctele cunoscute.

Figura 21

Metoda intersecțiilor unhiulare
Metoda intersecțiilor unghiulare prevede obținerea amplasării (reprezentarea grafică
pe planul cadastral) unui punct din spațiu cunoscând doar unghiurile orientate la linia de bază
(de drumuire sau o altă linie de bază ). Mai des această metodă se folosește când punctul care
urmează a fi reprezentat pe plan este amplasat peste un obiect acvatic, unde alt teren unde
măsurarea liniilor este imposibi lă.
O condiție obligatorie este ca detaliu căutat să fie văzut din ambele puncte ale liniei de
drumuire. Pentru control se măsoară și distanțele dintre punctele c ăutate. De exemplu, în
Figura 22 linia 2 -3 este cunoscută ca fiind între două puncte de drum uire. Unghiurile ,,a” și
,,b” de asemenea sunt cunoscute. La intersecția acestor un ghiuri vom obține punctul 1 pentru
reprezentarea în planul cadastral.

Figura 22

40
Metoda fotogrametrică
Metodele fotog rammetrice de reprezentare grafică a teritoriului tot mai intens intră în
practica elaborării planurilor și hărților. Aceste metode au obținut un progres colosal în ultimii
ani. Producția obținută prin metodele fotogammetrice este tot mai mult solicitată, aplicarea
fotogammetriei în scopurile elaborării planu rilor cadastrale de asemenea este destul de
solicitată.
Operativitatea obținerii rezultatelor finale, eficacitatea lucrărilor în comun cu precizia
avansată a planurilor fotogrammetrice, care, și în viitor, vor fi solicitate în creștere, acordă
fotogrametri ei un rol important în Sistemul informațional al cadastrului.

Metoda topo -fotogrammetrică
Metoda topo -fotogrammetrică de alcătuire a planurilor cadastrale se aplică mai des pe
teritoriul localităților. Acestă metodă este aplicată în cazurile când din dife rite motive,
fotogrammele sunt necalitative, iar pe porțiuni anume ale localității sunt necesare executarea
ridicărilor topografice.
Ridicările topografice în combinație cu cele fotogrammetrice se mai folosesc pentru
ridicarea traselor stradelelor și a lim itelor cvartalelor, pentru ridicarea detaliilor care nu apar
pe fotogrammă, pentru culegerea elementelor necesare calculării suprafețelor de teren și
reprezentarea cu precizie a unor detalii importante, pentru reprezentarea categoriei de
folosință, a relie fului etc.

Metoda derivării din planul topografic
Metoda derivării din planul topografic prevede extragerea elementelor (detaliilor) din
planul topografic, elaborat anterior prin orice metodă, dar care după conținut satisface
cerințele planului cadastral . După conținut, planul topografic nu conține toate elementele
(detaliile) planului cadastral.
Materialul primit prin derivarea planului topografic este folosit maii departe pentru
căpătarea planului cadastral. În acest scop el se completează cu elementel e de conținut
cadastral referitoare la categorii de destinație și folosință, proprietari și posesori, calitatea
terenurilor, cu modificările intervenite din momentul elaborării planului topografic de bază
etc.

3.3 PROCESUL DE PROIECTARE

În practica de toate zilele tot mai intensiv intră procesul de proiectare în toate
domeniile. În fața procesului de proiectare sunt puse scopuri concrete. Procesul de proiectare
ne argumentează posibilitatea întreprinderii acțiunii preconizate. Elaborarea proiectelor este
aplicată începând cu implementarea cadastrului în ansamblu, cât și în cadrul diferitelor
elemente ale cadastrului, cum ar fi:
• Elaborarea planului cadastral;
• Formarea bunurilor imobile;
• Înregistrări masive;
• Evaluări masive etc.

Procesul de proiectare se defăș oară după următorul scenariu (etape):
1. Elaborarea studiului de fezabilitate;
2. Elaborarea proiectului (variantelor de proiect);
3. Implementarea proiectului.

41
Etapa studiului de fezabilitate are scopul de a răspunde la o întrebare importantă:
este posibilă sau n u realizarea scopului solicitantului. În cazul nostru, posibilitatea și
raționalismul elaborării planului cadastral în condiții concrete. În dependență de domeniu,
asupra principiului ,,posibilității” pot influența mai mulți factori, și anume:
• Dimensiunile obiectului;
• Amplasarea obiectului;
• Perioada de executare;
• Conținutul și perioada lucrărilor anterioare;
• Instrumentariul posibil.

În cazul studiului de fezabilitate pozitiv se procede la a doua etapă – elaborarea
proiectului tehnic.

Proiectul tehnic are un scop bine determinat, în dependență de domeniu, dar în esență
de a descrie scenariul acțiunilor care va permite realizarea cu succes a inițiativei solicitantului.
Un conținut, mai des aplicat de proiect, este următorul:
• Descrierea detaliată a obiectului proiectului;
• Elaborarea variantelor de proiect elaborate în baza descrierilor detaliate;
• Analiza variantelor și argumentarea deciziei adoptate;
• Aprobarea proiectului.

În cadrul elaborării unui proiect de elaborarea a planului cadastral conținutul lui ar
putea fi următorul:
Descrierea obiectului – la acest capitol, autorul proiectului va studia obiectul în
ansamblu, hotarele, materialele anterioare existente, baza geodezică existentă, elementele
principale ale teritoriului etc.
Elaborarea variantelor – în majoritatea cazurilor, în procesul de elaborare a
variantelor se urmărește selectarea căilor de soluție care ar minimaliza cheltuielile, termenele
de executare, majorând aspectul de calitate al lucrărilor. Atingerea acestui scop va deveni
posibil în rezult atul aplicării cunoștințelor autorului de proiect.
Analiza varaintelor – la acest capitol, autorul proiectului va argumenta care din
variantele elabortate va satisface mai mult scopul proiectului: economie, termen, calitate.
Implementarea proiectului

Etapa implementării proiectului include două etape:
1. Selectarea executorului;
2. Executarea lucrărilor cadastrale î n teritoriu.

În practică, în majoritatea cazurilor, elaborarea proiectului și executarea proiectului
este efectuată de către actori diferiți. În ca drul implementării proiectului se vor realiza acele
lucrări preconizate de proiect. Executorul proiectului nu dispune de dreptul la modificarea
conținutului proiectului decât cu permisiunea solicitantului.

3.4 ACTUALIZAREA PLANULUI CADASTRAL

Actualizare (reambulare) – operație prin care se face aducerea la zi a planurilor
cadastrale cu toate modificările intervenite pe teren. În cadrul actualizării Registrului

42
bunurilor imobile, un rol important ce ține de actualizarea informației spațiale reprezintă
actualizarea planului cadastral.
În procesul de elaborare a planurilor cadastrale sunt situații când se face referință la un
teritoriu concret unde planurile topografice sau cadastrale sunt vechi, aceste planuri nu au fost
întreținute, dar ele păstrează încă un conținut și o precizie satisfăcătoare și pot fi utilizate în
scopul cadastrului. În aceste scopuri planurile vechi urmează a fi actualizate.
Reambularea constă în aducerea la zi a planurilor cadastrale prin înlăturarea detaliilor
dispărute și completare a lor cu modificările existente în teren atât ce privește conținutul
topografic, cât și cel cadastral. Scopul reambulării este de a asigura ca planurile cadastrale, în
permanență, să reflecte realitatea din teren.
Pentru a efectua reambularea planului cada stral, mai întâi se efectuează recunoașterea
(examinarea) terenului. Pentru aceasta, planul cadastral vechi se compară cu teritoriul în
cauză și, în acest mod, se depistează incoincidențele (modificările în amplasarea detaliilor
planului cadastral). În caz ul când planul cadastral vechi nu coincide cu realitatea mai mult de
jumătate, reambularea lui poate fi nerațională. În asemnea cazuri, mai rațională poate fi
elaborarea planului cadastral nou. La rândul său, conținutul actualizării planurilor cadastrale
va include următoarele lucrări cadastrale:
• Identificarea planului cadastral;
• Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neînregistrate;
• Rectificarea erorilor.

Lucrările cadastrale menționate pot fi masive, inițiate la o comandă de stat, și
selective, la inițiativa proprietarilor de teren.

3.4.1 Identificarea planului cadastral
Identificarea planului cadastral – verificarea (determinarea) coincidenței amplasării
hotarelor, dimensiunilor unui teren determinat anterior. La cererea unuia sau mai multor
titulari de drept, specialistul în lucrări cadastrale va executa lucrările de identificarea a
bunului imobil și de identificare a planului geometric pentru actuallizarea planului cadastral.
Lucrările de identificare a bunului imobil (teren, construcție, în căpere izolată, plantații
perene etc.) sunt înceăute de executant având la dispoziție copiile documentelor din dosarul
tehnic și informația din cadstru (extras din planul cadastral, copia documentului ce confirmă
drepturile, extrasul din registrul bunuril or imobile etc.).
Terenul se identifică după următoarele caracteristici: amplasarea (adresa), parametrii
și configurația hotarelor, suprafața bunului imobil, destinația (modul de folosință), iar
construcțiile – după amplasare (adresa), date generale (număr ul de etaje, numărul de încăperi
izolate, anul construcției), modul de folosință, caracteristicile elementelor constructive
(fundația, pereții, acoperișul etc.), suprafața bunului imobil.
Identificarea bunului imobil se legalizează prin actul de constatare pe teren, care va
conține informații referitoare la gradul de corespundere a datelor despre componența,
suprafața și alte caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadstru. În temeiul actului de
constatare pe teren, semnat de titularii de drepturi c ointeresați și a planului cadastral
(geometric) nou întocmit, se introduc modificările în planul cadastral.
Modificările de suprafață se vor introduce în registrul bunului imobil pentru care a fost
întocmit noul plan geometric. Modificarea planului poate f i efectuată prin hotărârea instanței
de judecată dacă coproprietarii unui bun imobil sau proprietarii bunurilor imobile adiacente
nu ajung la un acord privind formarea bunului imobil, stabilirea hotarelor sau privitor la alte
chestiuni.

43
3.4.2 Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neânregistrate
În procesul de actualizare a planului cadastral sunt constatate acele bunuri imobile
(terenuri) care anterior nu au fost incluse în planul cadastral și respectiv în Registrul bunurilor
imobile. Pentru rep rezentarea grafică a obiectelor anterior neînregistrate, sunt aplicate
metodele respective aplicate în procesul de elaborare a planurilor cadastrale. Specificul
acestor cazuri constă în faptul că, de multe ori, nu este cunoscut proprietarul, lipsește
docum entul de drept asupra bunului etc. Apare necesitatea transmiterii bunurilor imobile în
gestiunea autorităților publlice locale.
În dependență de situația concretă, pot fi folosite mai multe metode de reambulare a
planurilor cadastrale. În cazul când pentru reambularea planului cadastral inevitabil sunt
necesare măsurări în natură, vor fi utilizate metodele numerice de reambulare. La reambularea
planului cadastral prin metode numerice sunt utilizate, în primul rând, metodele numerice
aplicate la elaborarea p lanului cadastral de bază. Acestea sunt drumuirile, metoda radierii,
metoda absciselor și ordonatelor, intersecțiile unghiulare și liniare etc.
Actualizarea selectivă a planului cadstral poate fi motivată prin următoarele necesități:
• Înregistrarea, modific area înscrierilor în registrul bunurilor imobile;
• Corectarea erorilor tehnice, care nu ating hotarele terenurilor sau nu lezează alte
interese ale titularilor de drepturi (art. 18 și art. 38 (alin. 3) din Legea nr. 1543 din
25.02.98);
• Corectarea erorilor c are lezează interesele unuia sau a mai multor titulari de drepturi
(art. 18 și art. 38 (alin. 3) din Legea nr. 1543 din 25.02.98);
• Corectarea erorilor ce țin de coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea
proiectelor de organizare a teritoriului (a rt. 55 (alin. 4.1) din Legea nr. 1543 din
25.02.98).
• Planurile cadastrale pot fi actualizate și în legătură cu:
• Noile construcții pe terenul înregistrat, demolarea sau reconstrucția clădirii, efectuate
în modul stabilit;
• Formarea bunurilor imobile;

Modifi carea (actualizarea) planului cadastral din motivele erorilor tehnice include
următoarele cazuri:
• Incoincidența teritoriului cu planul cadastral se referă la construcțiile și amenajările
amplasate în interiorul terenului și în ansamblu formează un bun imob il integru;
• Suprapuneri virtuale de hotar;
• Transformarea sistemelor de coordonate din cel convenționall în sistemul de
coordonate național (MOLDREF -99);
• Scenariul modificării planului cadastral în condițiile erorilor tehnice este următorul:
• Executarea lucr ărilor cadastrale care a identificat eroarea tehnică întocmește actul de
incoincidență a teritoriului cu planul cadastral, suprapuneri virtuale de hotare,
transformarea sistemelor de coordonate care va fi semnat de către reprezentantul
administrației auto rității publice locale.;
• Actul de constatare a erorii tehnice va conține următoarea informație: descrierea erorii,
data depistării și cauza nașterii, descrierea situației în planul cadastral digital,
propuneri privind modalitatea de rectificare a erorii te hnice cu anexarea extraselor
privind situația și ulterioară corectării erorii de poziționare din planul cadastral;
• Persoana responsabilă pentru recepția lucrărilor oficiului cadastral teritorial, în
termenul actului de constatare va actualiza planul cadast ral prin repoziționarea
terenului.

În cazul când actualizarea planului atrage după sine modificarea hotarelor bunului
imobil sau atinge în alt mod interesele legitime ale titularilor de drepturi, o astfel de

44
modificare se efectuează în temeiul acordului s cris al tuturor celor interese cărora sunt atinse.
Persoanele ale căror interese sunt atinse la modificarea planului cadastral pot fi: proprietarii
vecini, coproprietarii, creditorii gajiști și alte persoane comform legislației.

3.4.3 Rectificarea eroril or
Actualizarea planului cadastral poate fi efectuată în scopul corectării erorilor ce țin de
coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea proiectelor de organizare a teritoriului. O
astfel de modificare se efectuează în baza deciziei consiliului lo cal emisă pe marginea noului
plan cadastral (art. 55 al Legii cadastrului bunurilor imobile)
La cererea unuia sau mai multor titulari de drept, la inițiativa autorităților publice
locale sau în cadrul programului de corectare a erorilor, specialistul în lu crări cadastrale va
întocmi actul de constatare, care va conține următoarea informație: descrierea greșelii, data
descoperirii, cauza nașterii ei, descrierea situației din planul cadastral și cea din teren,
prpuneri privind modalitatea de corectare a erori lor. Actul de constatare este semnat de
autoritatea publică locală. În baza actului de constatare, executantul lucrărilor elaborează
planul cadastral al bunului imobil (geometric), care este aprobat prin decizia consiliului local
și transpus în teren.
Decizia consiliului, emisă pe marginea noului plan cadastral (geometric), servește
drept temei pentru modificarea planului cadastral. Oficiul teritoria cadastral eliberează
proprietarilor de teren a cărui plan a fost modificat planul cadastral al bunului imob il, cu
indicarea suprafeței acestuia, care va fi parte componentă a documentului ce confirmă dreptul
de proprietate asupra terenului. Modificările în planul cadastral digital se efectuează comform
prevederilor stipulate în Indicațiile tehnico -redactițional e privind modificarea planurilor
cadastrale digitale aprobate de Agenția Relații Funciare și Cadastru.
Din motive diferite, inclusiv din lipsa unui control asupra lucrărilor efectuate, în
procesul de împroprietărie cu pământ au fost admise un șir de erori . Ca rezultat al erorilor
admise, drepturile proprietarilor de teren nu coincid cu amplasarea terenurilor în natură.
Erorile admise au un impact negativ asupra extinderii de mai departe a reformei funciare, a
consolidării terenurilor, a altor aspecte ale r eformei economice in ansamblu, cum ar fi
procesul de subvenționare etc.
Prin natura lor, erorile admise pot fi clasificare în:
• Erori tehnice;
• Erori juridice. Î

Toate acestea influențează negativ asupra elaborării planului parcelelor agricole, adul
la necoi ncidența planurilor ortophoto etc.

45
BIBLIOGRAFIE

Materiale tipărite
[1] CONTOMAN, M., STÂNGU, I., ZAHARIA, A. – Cadastru general, Editura Fundație
Universitare “Dunărea de Jos”, Galați, 2003
[2] BOTNARENCO, I. – Cadastrul bunurilor imobile în Republica Moldova, Editura Pontos,
Chișinău, 2012
[3] MARIAN, S., MARIAN, S. – Drept Cadastral și Publicitate Imobiliară, Editura USM,
Chișinău, 2011

Resurse în format electronic
[1] http://www.cadastre.md/
[2] http://www.arfc.gov.md/
[3] http://ipot.md/
[4] http://lex.justice.md/
[5] http://geoportal.md/

Documente emanate de la diferite organisme și instituții și acte normative
[1] Legea Republicii Moldova a cadastrului bunurilor imobile Nr.1543 -XIII/25.02.1998 –
CAPITOLUL III Lucrările Cadastrale
[2] Legea Nr.828/XII din 25.12.1991 – Codul Funciar al Repu blicii Moldova
[3]