.introducere 1 2 3 [603760]

Pag.

5
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

1.

INTRODUCERE

–

SCURT ISTORIC

Din punctul de vedere al multor cercetatori din toata lumea intreaga, b
erea este mai veche
decât ideea de civiliza
ție.
Practic,
acum
a
proximativ 9000 de ani în urmă
–

vârsta celei mai vechi
dovezi cunoscute de bere
–

majo
ritatea oamenilor trăiau ca vânători
–
culegători
și erau nomazi. Undeva
în urmă cu aproximativ 6000 de ani, proto
–
statele originale au început să se formeze cu lucruri precum
guvernele centralizate, militarii
și așa mai departe. Aceasta face ca berea să fie

cu aproximativ 3000 de
ani mai în vârstă decât ceea ce mul
ți oameni de știință consideră a fi formarea unor state moderne,
civilizate, organizate.

De fapt, Charlie Bamforth, profesor de
științe ale fabricii de bere la Universitatea din
California, Davis

și alții, a susținut că "Berea este baza civilizației statice moderne", care a făcut loc
pentru proto
–
state
și civilizație așa cum o știm
.

Intre anii 77
–

79 d.Hr.,

un cercetator la acea vreme
fiind
Plinius
cel
Bătrân
,

a considerat planta de hamei doar c
a un botanist, observând hameiul ca plantă
în cre
ștere naturală și
fără să spună

nimic despre bere.

Există o men
țiune a cultivării
de către om
a hameiului (în lo
c de a cre
ște

în sălbăticie), iar prima istorie
înregistrată de hamei în fabricarea berii nu
se prezintă

decât

în anul 822 d.Hr. Această distinc
ție este
valabilă pentru Fran
ța
–

Picardia din nordul Fran
ței
–

unde Abatele Adalhard al mănăstirii benedictine
din Corbie a scris un set de reguli care stabilesc modul în care aba
ția urma să fie condusă.

O parte din reguli abordează colec
ția porterului de hamei sălbatice pentru fabricarea berii
. Totuși, una
dintre țările care produc cea mai mare cantitate de bere, precum

Germania a a
șteptat încă 300 de ani să
intre în joc
–

undeva între 1150
și 1160 d.Hr.

Înainte de a fi utilizat

în bere, hameiul s
–
a bucurat de o cre
ștere naturală de către vechii
romani, iar în unele păr
ți ale lumii ca agent medicinal (
utilizat
și

în zilele noastre
).

Hame
iul are importanță deosebită
, în special din cauza dimetilvinilcarb
inolului chimic
și a fost utilizat
pentru a trata anxietatea, nelini
ștea și insomnia. O pernă plină de hamei a fost la un moment dat un
remediu comun pentru insomnii.

Plantele de hamei

sunt de asemenea cunoscu
te

ca și

anti
–
bacterien
e

(sunt folosite în une
le deodorante
naturale), cât
și un "agent antispasmodic", ceea ce înseamnă că nu numai că ele pot ajuta la sederea
stomacului, ci
și pentru a trata simptomele dureroase ale menstruației. Chiar și în America de Nord,
hameiul s
–
a utilizat

pentru a trata infl
ama
ția, ca sedativ și în alte scopuri.

Pag.

6
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

Abatele Hildegard din Bingen a scris despre hamei în anii 1150 d.Hr. în "Physica Sacra",
prima utilizare documentată a hameiului în regiunea germanică
astfel
: "[Planta de hamei] este caldă
și
uscată
și are umiditate

moderată
și nu este foarte utilă pentru a beneficia de om, deoarece face să
crească melancolia în om
și face sufletul omului trist și cântărește organele sale interioare. Dar totuși,
ca rezultat al propriei amărăciuni, ea men
ține putrefacții din băuturi,
la care se poate adăuga, astfel
încât acestea să dureze mult mai mult . ".

Pentru
a
cei 8000 de ani, înainte de căsătoria d
intre

bere
și hamei, berea a fost aromatizată și
conservată cu un amestec de mirodenii
și fructe denumite în mod obișnuit "grâu" sau
"grut". În ciuda
utilizării hameiului în bere încă din anul 822 d.Hr. în Fran
ța și 300 de ani mai târziu în Germania,
folosirea comună a hameiului a fost evitată de secole pentru re
țete mai tradiționale, bazate pe fructe. O
mare parte din acest lucru a avu
t probabil legătură cu tradi
ția
–

la urma urmei, schimbarea este gre
a

–

dar utilizarea hameiului a fost, de asemenea, reglementată aspru în anumite locuri. Până în ultima parte
a secolului al XIII
–
lea, hameiul a început de fapt să pună în pericol gru
ța ca
principal agent de
conservare a berii din Germania.

Pentru Anglia, a durat chiar mai mult.

Există un pic de controversă cu privire la faptul dacă hameiul a
fost sau nu în întregime scos în afara legii oriunde, însă orice legendă care spune că este legată
direct
de Anglia.

Lucrarea

"Istoria berelor
și berii" de Ian Hornsey susține că Henric al VI
–
lea a interzis
folosirea hameiului ca ingredient în bere. Multe documente care datează din anii 1400 sus
țin că au fost
făcute peti
ții în Parlament pentru a opri
cultivarea hameiului în Anglia. Dar această generalizare nu
este întregul adevăr
și, mai probabil, acest lucru s
–
a întâmplat.

Câțiva ani mai târziu, î
n 1544, Anglia a invadat

Picardia (
primul loc pentru a documenta utilizarea
hameiului în bere în 822 d.Hr.
).

La începutul secolului al XX
–
lea, producătorii de bere
și
–
au dat seama că a fost ră
șina moale în hamei
care a făcut de fapt cea mai mare parte a conservării, pentru că acolo se produc majoritatea acizilor.
Acest lucru a dus la determinarea varietă
ților

de hamei pe baza calită
ții rășinii moi. În mod natural, a
urmat cultivarea specifică a soiurilor de hamei cu un con
ținut mai ridicat de rășină moale.

Apropiindu
–
ne de

ultimii 200 de ani, hameiul a devenit sinonim cu berea
, iar prod
uc
ția de
hamei a

cunos
cut o bună evoluție trecând de la

agricultura simplă până la cercetarea
științifică chimică
intensă
și programele de reproducere sponsorizate de cele mai înalte niveluri ale guvernelor americane
și ale altor state
.

Pag.

7
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

2.

BIOLOGIA PLANTEI DE HAMEI

Ha
meiul,
Humulus lupulus

L. (cannabaceae) se cultiva intens pentru obtinerea inflorescentelor
sale femele, rasinoase, amare si aromate, destinate corectarii gustului rau si mirosului neplacut al berii.

Fiind o planta perena, dioica, volubila, cu rizom carno
s, lung pana la 40 cm si gros pana la 10 cm,
lungimea radacinii sale poate sa ajunga pana la 2 m.

Din rizom se dezvolta primavara mai multe tulpini,
volubile in directie corespunzatoare aratatorului de ceas, inalte
pana la 5
–

6 m in culturi si mai lungi
, subtiri, cu diametru pana la
0,5
–
0,7 cm, prevazute cu peri carligati. Varful tulpini descrie
miscari circulare pe un diametru pana cca 50 cm. Frunzele sunt
opuse, petiolate, cu marginea serat
–
dintata. Petiolul lung se poate
rasuci si el pe trunchiurile a
rborilor, ancorand mai bine liana.
Frunzele, lungi pana la 15 cm prezinta o suprafata aspra. Stipele
sunt lungi pana la 2 cm.
Florile mascule
, dispuse in cime axilare,
racemiforme, cu periant sepaloid format din 5 lacinii libere,
contin 5 stamine.

Florile
femele
, dispuse in amenti axilari de
forma unor conuri, sunt formate dintr
–
un numar mare de bractee
membranoase, in axila carora sunt asezate florile cu periant
rudimentar, cu un ovar unilocular si 2 stigmate filiforme.

Fig.
2.
1

Hamei
–

Detalier
e

Fructul este o achena cenusie, cu un diametru de 2,5
–
3 mm, inconjurata de periantul membranos si
situata singura sau cate doua la subsuara bracteelor, formand un con ovoid, lung de 2
–
5 cm si gros de
1,5
–
2 cm. Lungimea bracteelor este de 1
–
2 cm, culoarea
lor este galbena
–
verzuie, la maturitatea
completa a fructelor, galbena. Periantul membranos si mai ales bracteele poarta numeroase glande, a
caror secretie imprima conurilor un miros aromat.

In scopuri medicinale se colecteaza conurile, adica inflorescen
tele femele, impreuna cu
pulberea aurie bogata in rasina, care le acopera. Conurile se mai numesc si strobuli, dupa denumirea
farmaceutica Lupuli strobulum, iar pulberea se numeste Lupulinum si este constituita din numerosi
peri glandulari care se scututra

de pe suprafata conurilor.

Pag.

8
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

Ei se mai numesc in farmacie,
Glandulae lupuli
, reprezinta 10
–
12 % din greutatea conurilor si
constituie partea din planta cu cea mai mare concentratie de principii active, continute in rasina.

Rasina din conur
i si din peretii glandulari este de fapt
oleorasina, este deci in parte, volatila, Ea reprezinta 80% din
greutatea produsului Lupulinum.

Strobuli Lupuli contin ulei
esential si rasine. Uleiul esential ( in medie 0,5 %) nu prezinta
gust amar. Este compus di
n hidrocarburi alifatice, in primul rand
din mircen, mai putin farnesen, precum si din derivati oxidati, ca
linalool, metilnonilcetona, acid izovalerianic, in parte esterificat
si alti acizi.

Fig. 2.2 Conuri de hamei

Compusii caracteristici

ai uleiului esential de hamei sunt
sesquiterpene ciclice cu un schelet format din 11 atomi de carbon, si anume trimetil
–
metilencicloundecadien sau humulen.

Pe langa ulei esential, glandele contin o substanta rasinoasa in componenta careia
intra o
serie de combinatii: humulona, cohumulona si adhumulona, lupulona si colupulona, derivati ai
floroglucinei, substante care se descompun usor. Acestor compusi se datoreste in buna parte gustul
amar al hameiului. Cantitatea lor este de cca 10% raport
at la greutatea uscata a conurilor.

In conurile
de hamei s
–
a mai descris prezenta acidului paraaminobenzoic, a acidului pipecolinic. Dupa unele date,
hameiul contine si substante estrogene, pana la 30mg%.

Introdus in industria berii in sec
XIII, in urma observatiilor unor calugari, hameiul
–

conurile si
lupulina
–

adauga produsului gustul amar si aroma, precum si efectele antimicrobiene, conservante. In
sec XIV, metoda calugareasca de preparare a berii a fost utilizata la Cluj, de comunitatea
monahilor de
la manastirea Calvaria. In prezent, in industria berii se utilizeaza tot mai mult extracte stabilizate de
conuri si lupulina, intrucat, in timp de 1 an, produsul vegetal devine neutilizabil. In timp de 9 luni,
principiile active se degradeaza
in proportie de 80 %.

In Romania, planta este spontana, dar se cultiva, mai ales in zonele din apropierea Sighisoarei,
Orastiei, Clujului. La Universitatea de Stiinte Agricole din Cluj este si centrul national pentru
cercetarea si agrotehnica hame
iului.

Pag.

9
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

3.

Î
NFIINȚAREA PLANTAȚIILOR DE HAMEI

"
Hameiul este una dintre plantele tehnice de o deosebită importanță în industria berii, după cum
prezintă Gh. Bîlteanu și V. Bârnaure (1979). Inflorescențele femele ale acestei plante conțin lupulină,
substanță aromati
că datorită căreia berea primește gustul amărui, plăcut și aroma specifică. Lupulina se
utilizează, de asemenea, în medicină, ca medicament antiscorbutic și diuretic.

Materialul de plantare Hameiul se înmulțește prin butași.

Înmulțirea prin semințe se pr
actică numai în lucrări de selecție. Butașii constituie porțiuni din
partea subterană a coardelor de hamei, lungi de 10
–
12 cm, groase de 1,5
–
2 cm și cu 4
–
6 ochi. Ei se
recoltează de la plantele în vârstă de 3
–
8 ani, cu butuci viguroși și sănătoși, aleși în
că din timpul
vegetației, în funcție de perioada de înflorire, dezvoltarea conurilor, rezistența la boli etc. Parcelele
destinate pentru recoltarea butașilor se pregătesc în acest sens prin 3
–
4 bilonări repetate, astfel ca, în
final, înălțimea bilonului să

atingă 30
–
40 cm. Această lucrare se efectuează la sfârșitul lunii mai
–

începutul lunii iunie, după ce în prealabil s
–
au înlăturat de pe corzi frunzele și copilii, până la înălțimea
de 60
–
80 cm. Prin bilonare se urmărește crearea condițiilor pentru a obți
ne butași viguroși,
corespunzători ca lungime, grosime și număr de ochi. Recoltarea butașilor se face primăvara sau
toamna, o dată cu lucrările de tăiere.

În cazul în care nu se plantează imediat, butașii se stratifică. Stratificarea pentru o durată mai
s
curtă de timp (câteva zile) se face așezând butașii într
–
un loc uscat și răcoros (pivnițe sau șoproane),
în straturi de 20
–
25 cm, stropindu
–
i din două în două zile cu apă. Pentru o durată mai lungă de timp,
butașii se stratifică în nisip, potrivit de umed,

la temperatură de 2
–
5 grade Celsius. La temperatură mai
ridicată, butașii lăstăresc, fapt care determină epuizarea substanțelor de rezervă. La înființarea
hameiștilor este indicată folosirea butașilor înrădăcinați. În acest scop, butașii se plantează prim
ăvara,
la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie, în pepiniere, pe biloane, la distanță între rânduri de 80
–
100 cm, iar pe rând la 15
–
20 cm, plantându
–
se la hectar circa 50 de mii butași. Înainte de plantare,
butașii se scufundă într
–
o soluție de
sulfat de cupru în concentrație de 0,5%, pentru prevenirea
infecțiilor primare de mană. Plantatul se face într
–
un șanț, ce se deschide cu sapa pe coama bilonului.
Capul superior al butașului trebuie să fie la 8
–
10 cm sub coama bilonului și acoperit cu pămâ
nt.

Terenul pentru pepinieră trebuie să fie nisipo
–
lutos, desfundat din toamnă la 60 cm adâncime, îngrășat
cu gunoi de grajd, 60
–
80 de kilograme P2O5 și 60
–
80 de kilograme K2O la hectar. În primăvară se mai
introduc în sol încă 50
–
60 de kilograme de azot l
a hectar. În pepinieră trebuie acordată o deosebită
atenție combaterii dăunătorilor din sol (viermi
–
sârmă, cărăbușul de mai, coropișnița etc.). Pentru

Pag.

10
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

aceasta, la pregătirea terenului în primăvară se administrează solului insecticide, iar peste butași,
îna
inte de acoperire, se face o nouă prăfuire cu insecticid. În timpul verii se aplică cu grijă toate
lucrările de întreținere a solului, precum și irigarea din perioadele de secetă. O deosebită atenție trebuie
acordată în pepinieră combaterii bolilor și a dă
unătorilor. Se efectuează 7
–
8 stropiri împotriva manei
combinate, după caz, cu combaterea păduchelui hameiului. În condiții bune de cultură, rădăcina
principală de hamei atinge lungimea de 50
–
100 cm.

În pepinieră se construiește un sistem de susținere sp
ecific, format din stâlpi de beton înalți de 2
metri și două sârme orizontale, una de 6 mm diametru, zincată, întinsă la partea superioară a stâlpilor,
iar alta obișnuită, de 2 mm diametru, întinsă la nivelul
bilonului, din loc în loc ancorată în sol cu
„țăruși“ din sârmă de 6 mm diametru, lungi de 45 cm. Între aceste două sârme se leagă vertical sârme
de susținere cu diametrul de 1 mm, pe
care se dirijează lăstarii butașilor de
hamei când au înălțimea de 20
–
25

cm.

Pe timpul vegetației butașilor se rup
vârfurile vegetative ale lăstarilor, de
două trei ori, pentru a determina o mai
bună formare a rădăcinilor. Butașii
înrădăcinați se scot din biloane
toamna, cu plugul de vie sau de scos
puieții din pepinieră, se
fasonează și,

Fig.
3

Con de hamei

legați în mănunchiuri de 25 de bucăți, până la livrare sau plantare, se stratifică în nisip umed
dezinfectat cu insecticid. În cazul plantărilor în primăvară, butașii se păstrează peste iarnă
în silozuri,
după tipul silozurilor de cartof. După determinările efectuate de Gh. Dorca (1978), în pepinieră
procentul de prindere a butașilor plantați pe biloane este în jurul a 95%.

La un hectar de plantație de hamei destinată recoltării butașilor, cu m
ăsurile specifice luate, se obțin în
jur de 3.500
–
4.500 de butași. Efectuarea bilonatului, despre care am menționat înainte, atrage după sine
ridicarea numărului de butași la peste 5.000. Coeficientul de înmulțire a hameiului se ridică la numai
0,5
–
1,5, ar
areori 2 sau chiar mai mult. În vederea înmulțirii mai rapide a unui material valoros de hamei
se practică înrădăcinarea butașilor în pungi de plastic (pungile au o lungime de 22
–
25 cm și diametrul
de 10 cm). La bază, lateral, li se fac mai multe orificii
pentru drenaj. Amestecul nutritiv se compune
din pământ, mraniță și nisip. În aceste pungi de plastic se înrădăcinează fie colți obținuți din butași, fie
butași scurți, cu un singur rând de ochi.

În primul caz, butașii obținuți se plantează în răsadnițe c
alde, la distanță de 5 x 5 cm, pe un strat
nutritiv (pământ, mraniță și nisip) gros de 20
–
25 cm. Capul superior al butașului trebuie să se afle în

Pag.

11
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

stratul nutritiv la adâncimea de 8
–
10 cm. În răsadnițe, butașii primesc îngrijirile cunoscute (udare,
aerisir
e etc.). După 20
–
25 de zile, din ochii butașului pornesc lăstarii. Înainte de a ieși la suprafața
solului, lăstarii, care au o lungime de 7
–
8 cm, se detașează de butaș și se plantează în pungi de plastic.
Pungile se așază apoi în șanțuri adânci de 18
–
20 cm
. În continuare se dau îngrijirile cunoscute în
pepinieră. Prin acest procedeu, capacitatea de înmulțire se mărește de 5
–
6 ori. De pe fiecare butaș se
obțin 4
–
5 lăstari. În locul lastarilor obișnuiți în răsadnițe, în pungile de plastic se pot planta porțiu
ni cu
„un rând de ochi“ din butașul obișnuit. Dintr
–
un butaș se pot planta 3
–
4 pungi. Prin acest procedeu
capacitatea de înmulțire a hameiului crește substanțial.

3.1

DISTANȚ
A

DE

PLANTARE

În condițiile din România, înainte de 1960, P. Abraham și S. Ur
su au recomandat distanța de
plantare la 167 x 167 cm. În vederea unei mai largi mecanizări a tehnologiei de cultivare a hameiului,
în prezent se practică distanța între rânduri de 3 metri, iar între plante pe rând de 0,80 metri. Aceasta
înseamnă că pe un
hectar se realizează densitatea de 4.160 de butași. Trebuie reținut că distanțele de
plantare variază și în funcție de soi, de fertilitatea terenului și de condițiile de climă. Astfel, în condiții
de fertilitate ridicată a solului și climă corespunzătoare,

distanța între plante se mărește, iar în condiții
mai puțin favorabile se micșorează. Soiurile precoce se plantează la distanțe mai mici, pe când soiurile
tardive, la distanțe mai mari.

3.
2

EPOCA ȘI TEHNICA

PLANTĂRII

Hameiul se plantează atât toamna
, cât și primăvara. În condițiile țării noastre, plantarea din
toamnă se încadrează între 15 octombrie și 15 noiembrie, iar plantarea din primăvară, de la sfârșitul
lunii martie până la începutul lunii mai. Rezultatele cele mai bune se obțin prin plantăril
e de toamnă.

Butașii reținuți pentru plantare se fasonează, lucrarea constând în înlăturarea resturilor de coarde
aeriene uscate și a oricărei rămășițe de lemn uscat, în înlăturarea lăstarilor verzi care au crescut în
timpul cât butașii au stat la stratifi
care și în scurtarea rădăcinilor care au o lungime mai mare de 20 cm.
Se vor ocroti rădăcinile subțiri, deoarece acestea contribuie într
–
o foarte mare măsură la prinderea
butașului.

Lucrările de fasonare se execută dintr
–
o singură tăietură, cu un cosor bi
ne ascuțit. Imediat după
fasonare, butașii se mocirlesc, într
–
un amestec format dintr
–
o parte balegă de vacă, două părți pământ
argilos și apă. Mocirlirea, similară cu mocirlirea pomilor la plantare, prezintă o importanță deosebită
pentru prinderea butașil
or.

Pag.

12
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

Pentru a feri butașii de atacul diferiților dăunători ce se află în sol, în special de larva
cărăbușului de mai, se va face un tratament cu un insecticid, folosind doza indicată pentru fiecare
butaș. În terenurile puternic infectate se prăfuiește cu i
nsecticid inclusiv groapa în care se plantează
butașul. Pentru plantarea butașilor, în terenul desfundat se execută mecanic gropi adânci de 30
–
40 cm
și cu diametrul de 30 cm. Gropile trebuie executate cu mare grijă, astfel încât centrul să fie exact pe
lun
gimea pichetului. Executarea gropilor și plantarea trebuie astfel organizate încât plantarea butașilor
să se realizeze imediat ce se execută groapa, pentru a nu se usca pământul scos din groapă, fapt ce s
–
ar
răsfrânge negativ asupra prinderii butașilor. Ad
âncimea de plantare a butașilor este de 12
–
15 cm.

Pentru realizarea uniformă a acestei adâncimi se folosește o piesă în formă de T, făcută din
șipci, care se așază deasupra gropii. Piciorul piesei, lung de 12
–
15 cm, indică exact adâncimea de
plantare. Se
pune pământ pe fundul gropii, până când capătul butașului de hamei atinge piciorul
măsurii tip. După ce butașul a fost fixat la adâncimea de 12
–
15 cm sub nivelul solului, se răsfiră cu
grijă rădăcinile și se pune în jurul lui pământ mărunt și umed, care se

presează bine. Deasupra se mai
pun încă 5 cm de pământ, care însă nu se presează. Restul gropii, de 7
–
10 cm, se umple cu pământ în
timpul lucrărilor de întreținere din primul an de cultură. În cazul plantării de toamnă, se pune deasupra
butașului un strat

mai gros de pământ.

Este indicat ca o dată cu plantarea să se administreze și câte 2
–
5 kilograme de gunoi de grajd la
fiecare groapă, bine descompus și bine amestecat cu pământul. Peste gunoi se pun 5 cm de pământ,
după care urmează plantarea butașului.

3.
3

REGISTRUL PLANTAȚIEI DE HAMEI

Întrucât o plantație de hamei durează 15
–
20 de ani, la înființarea acesteia se deschide un registru
al plantației, care cuprinde toate datele legate de plantație: planul parcelelor, soiurile cultivate pe
fiecare parc
elă, numărul butucilor, data plantării, data răsăririi, procentul de prindere, lucrările
culturale aplicate anual, producțiile obținute, precum și observațiile legate de rezistența la boli,
alegerea plantelor pentru recoltarea butașilor, datele meteorologi
ce din fiecare an de cultură, aplicarea
îngrășămintelor și alte observații prin care se interpretează producțiile atât cantitativ, cât și calitativ și
care dau posibilitatea îmbunătățirii tehnologiei de la un an la altul.

3.
4

SISTEMUL DE SUSȚINERE

Ham
eiul este o plantă agățătoare. Din aceast motiv este necesară instalarea în hameiști a unui
sistem de susținere de care trebuie legate coardele. Fără acest sistem nu este posibilă cultura hameiului,
din cauză că lăstarii căzuți pe pământ sunt distruși de b
oli și dăunători și nu produc conuri. Pentru

Pag.

13
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRA
Ș
OV

FACULT
ATEA DE
ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

LUCRARE DE
DISERTA
Ț
IE

susținerea plantelor de hamei se folosesc spalieri care se instalează înainte de plantarea hameiului.
Spalierul este un sistem de susținere practicat în țara noastră în
exclusivitate și este constituit mai ales

din stâlpi de fier (țeavă)
înalți (de la suprafața solului) de 7
–
8 metri, din sârme orizontale,
de
–
a lungul rândului, la înălțimea stâlpilor și din sârme verticale,
prinse jos, în pământ, și sus, de sârma orizontală (cu diamedrul
de 1,2
–
1,5 mm), pe care s
unt dirijate corzile de hamei. În afară de
sârmele verticale, instalația de tip spalier nu se schimbă pe toată
durata plantației, dar i se fac în fiecare an reparații curente.

Spalierul pentru cultura hameiului reprezintă o investiție
importantă și costis
itoare. Instalarea lui se face pe bază de

Fig.
3
.
4

Susținerea hameiului
proiecte, ținând cont de situația terenului și de distanțele de

plantare.
" [3]

În România cea mai mare

suprafata cultivata este concentrata in jurul o
rasulu
i

Sighisoara. Aici
conditiile naturale sunt prielnice hameiului: clima temperata, calda, suficient de umeda, ploi multe,
uniform repartizate.
Important de amintit este faptul că p
lanta are nevoie de toamn
ă

lung
ă
, bland
ă, fără

schimb
ă
ri bruste de temp
eratur
ă, fără exces de umezeală
, solul trebuie sa fie permeabil, semiusor sau
usor, sa aiba o expozitie spre sud, sud
–
vest si sa fie adapostit de vant si cu panta pana la 20
–
30 gr.