Intretinerea Si Repararea Masinilor Electrice

TEMA: TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII ȘI REPARĂRII MAȘINILOR ELECTRICE

ARGUMENT

Funcționarea sigură și continuă a utilajelor electromecanice are o importanță deosebită in realizarea procesului de reparare. Asigurarea unui mers fără deranjamente si avarii este strâns legată de realizarea unei exploatări cât mai raționale a utilajelor , în vederea detectării la timp a oricăror defecte și luarea de măsuri pentru înlăturarea lor.

În acest context , în capitolul de față vor fi prezentate lucrările ce trebuie efectuate asupra mașinilor electrice, care fac parte integrată din utilajele electromecanice.

Lucrările de întreținere, revizii și reparații ce trebuie realizate asupra mașinilor electrice constituie un atribut important al personalului de exploatare și de reparații care deservesc utilajul electromecanic (electropompe, electroventilatoare, electrocompresoare, convertizoare etc.), utilaj ce concură la realizarea producției.

Mașinile electrice sunt supuse unui control permanent asupra stării lor de funcționare, făcându-se intervențiile de rigoare asupra realizării bunei funcționari, fără oprirea utilajului, operații care constituie categoria lucrărilor de întreținere.

Pe de altă parte, in vederea menținerii mașinilor electrice in buna stare de funcționare de durată, cu randament maxim și pentru prevenirea avariilor ,pe lângă lucrările de întreținere este necesar ca periodic să se efectueze lucrări de reparații preventive planificate, care, după natura si durata lor pot fi: revizii tehnice (RT), reparații curente (RC)sau reparații capitale(RK).

Întreținerea Mașinilor Electrice

Întreținerea mașinilor electrice comportă o serie de lucrări comune atât pentru generatoare cât si pentru motoarele electrice cu caracter specific celor de curent continuu sau celor de curent alternativ.

În timpul funcționării utilajului electromecanic,personalul de serviciu va urmări ca mașinile electrice sa fie supuse unui regim normal de funcționare la parametrii normali înscriși pe plăcuța mașinii sau cartea mașinii(Un, In, nn, ƒ, cos etc.). Abateri de la acești parametrii pot conduce la deranjamente care se pot ivi fie imediat,fie mai târziu,în funcție de natura și valoarea abaterii.

Una dintre abaterile curent întâlnite în funcționarea utilajelor este supraîncărcarea mașinii electrice. La creșterea sarcinii mașinii va crește curentul electric, care produce încălzirea bobinajului și eventuala deteriorare a instalației. Din această cauză nu se permite funcționarea de durată a mașinilor electrice la un curent de peste 5% față de curentul nominal ( această mărime 1,05 In se marchează cu linie roșie pe scala ampermetrului mașinii)

Întreprinderile constructoare pot stipula prin cărțile mașinilor și suprasarcinile admisibile de scurtă durată pentru cazuri de avarii; astfel, la motoarele electrice având puteri sub 100 KW, construite în România,se admit valorile din tabelul 1.1

Suprasarcini procentuale admisibile de scurtă durată și durata acestor suprasarcini la motoare electrice având puteri de cel mult 100 KW

Tabel 1.

La generatoare,majoritatea întreprinderilor constructoare din țară și străinătate admit valorile aproximative pentru suprasarcinile de scurtă durată din tabelul 1.2

Tabel 2.

Suprasarcini admisibile de scurtă durată și durata acestor suprasarcini,la generatoare electrice

O altă mărime importantă care trebuie urmărită în timpul funcționarii utilajului este tensiunea electrică. Valoarea tensiunii pentru mașinile

electrice trebuie să se păstreze în limitele de -5% și +10% față de tensiunea nominală. Variația tensiunii în afara acestor limite conduce la mărirea curentului mașinii și ridicarea temperaturii statorului și rotorului peste limitele admise.

Totodată se va acorda o atenție deosebită asupra mediului de răcire pentru mașinile electrice, care trebuie să asigure o răcire eficientă și corespunzătoare a acestora. Se va avea grijă ca aerul pentru răcire să fie uscat și cu temperatură maximă de +35…40˚C. Nici aerul prea rece nu este indicat în toate cazurile, pentru că poate produce condensarea eventualilor vapori de apă pe care îi conține, pe suprafețele de răcire.

În special, la mașinile cu răcire în circuit închis, în timpul iernii și mai ales când temperatura aerului răcit scade sub -20˚C, pe suprafața răcitorului se formează o brumă deasă. Efectul stropilor de apă este dăunător în primul rând răcitorului a cărui suprafață se corodează. În al doilea rând, stropii de apă sunt antrenați de curentul de aer și pătrund în mașină; umiditatea absoarbe monoxidul de azot și se transformă întru-un acid slab, care atacă suprafața izolației. Pentru înlăturarea efectului de aburire trebuie să se ia o serie de măsuri ca: ridicarea temperaturii aerului prin reducerea debitului de apă de răcire sau prin recircularea apei de răcire, într-o proporție anume aleasă.

De asemenea, în timpul funcționarii mașinilor electrice se va controla ca îngrădirile, legătura la centura de legare la pământ și apărătorile de protecție să fie montate la locurile lor și în stare bună. Mașinile electrice vor fi menținute în stare curată, ștergându-se periodic de praf și alte impurități. Se controlează funcționarea mașinii, observându-se dacă au loc zgomote anormale și vibrații. Se controlează încălzirea lagărelor cu termometrul sau cu mâna. La creșterea temperaturii peste limita admisibilă se cercetează cauzele și se iau măsuri pentru remedierea defectelor. Se va controla nivelul uleiului în lagăre, și dacă este necesar se va completa.

La mașinile electrice cu colectoare și inele colectoare, punctele cele mai slabe ale circuitului sunt periile, colectoarele si inelele.

Procesul de comutație la colectoarele și inelele mașinilor electrice este un proces dificil, avându-se în vedere că în aceste puncte intervin contacte glisante care sunt în permanență dependente de factori electrici, mecanici, atmosferici, și de puritatea mediului ambiant.

Momentul cel mai dificil este atunci când peria scurtcircuitează două lame ale colectorului (fig.1), deoarece atunci, peste curentul de regim I se suprapune un curent suplimentar Ik ca urmare a scurtcircuitării unui număr de spire ale indusului. Acest curent îngreunează efectul de comutație și apar scântei la perii.

În exploatare se va urmări gradul de scânteiere, uzura periilor, ansamblul perii-portperii, precum și suprafața colectorului și a inelelor colectoare. Culoarea scânteilor, este un indiciu important al defectelor de comutație. O scânteiere slabă observată, în mod frecvent, pe marginea de fugă a periei nu reprezintă un pericol dacă este mică și de culoare albă sau albă-albăstruie. Scânteile alungite de culoare gălbuie la mai multe perii indica o comutație incorectă. Scântei de culoare verde și prezența cuprului pe suprafața de contact a periei indică unele deficiențe mecanice ca: excentricitatea colectorului, vibrația periilor, ieșirea lamelor etc.

Fig.1 Schema circulației curenților în timpul procesului de comutație.

Fig.2 Tipuri de perii prelucrate necorespunzător:

a – perie neprelucrată;

b – perie cu rază de curbura mică;

c – perie cu rază de curbură mare;

d – perie cu proeminență laterală stânga;

e – perie ce vârf central;

f – perie cu proeminență laterală dreapta.

Pentru evitarea scânteilor, o importanță deosebită o prezintă montarea corectă a periilor pe colector sau inele. Înainte de montare, periile se vor prelucra pentru ca suprafața de contact să fie cea corespunzătoare formei colectorului sau inelului. În figura 2 a – f sunt prezentate câteva perii a căror suprafață nu este corespunzător prelucrată.

Prelucrarea corectă a periilor se va face cu dispozitive de șlefuit periile,la curbura colectorului sau a inelului mașinii. Diametrul tamburului dispozitivului de șlefuit va fi cu 1 mm mai mic decât cel real al colectorului ori inelul mașinii, necesar înfășurării stratului de hârtie sticlată cu care se execută șlefuirea. Hârtia sticlată va fi de granulație fină, iar viteza de rotație a dispozitivului poate fi aleasă între 200 și 300 rot/min.

În lipsa dispozitivului periile se pot șlefui chiar pe colectorul mașinii la turație redusă cu ajutorul hârtiei sticlate. În acest scop se fixează peria in port – perie, i se desfac legăturile electrice, se introduce hârtia sticlată sub perie, cu asperitățile spre acesta, iar șlefuirea se face în sensul de rotație a mașinii la presiunea normală a dispozitivului de apăsare, fără a se mări presiunea prin apăsarea cu mâna.(fig.3)

Operația de șlefuire a periilor se poate face individual sau pentru mai multe perii deodată.

După ce s-a efectuat șlefuirea, colectorul, inelele și întregul ansamblu se vor sufla cu aer comprimat, cu grijă pentru a nu introduce praful de cărbune în mașină.

La fixarea periilor, un alt element important care trebuie avut în vedere este alegerea corectă a presiunii de apăsare a periei pe colector.

Verificarea presiunii de contact se face cu ajutorul unui dinamometru. Valorile orientative ale presiunii de contact sunt date în tabelul 3.

La reglarea presiunii de contact se va urmări ca toate periile pe un colector să aibă aceeași presiune. Este necesar ca periile să fie alese la dimensiuni potrivite,astfel încât ele să se poată mișca liber în portperii; dacă este necesar se vor ajusta periile prin tăierea sau șlefuirea. Jocul normal al periei în port perie este de 0,2 – 0,3 mm.

În toate cazurile, periile montate la mașinile electrice vor avea dimensiunile și marca indicată prin instrucțiunile fabricii producătoare. Periile sunt astfel alese, încât să corespundă materialului colectorului sau inelelor colectoare, tipului de mașină si vitezei periferice la locul de contact.

Periile colectoare pot fi împărțite în patru clase, în funcție de materialul folosit:

clasa I: perii de cărbune – grafit (K);

clasa II: perii de grafit (G);

clasa III: perii de electrografit (E);

Tabel 3.

Valorile admisibile ale presiunii de contact a periilor pe colectoarele mașinilor electrice.

Fig.3 Șlefuirea periilor cu hârtie sticlată (șmirlghel):

1 – perie

2 – hârtie sticlată

3 – colector

Tabel 4.

Densitățile de curent la diverse tipuri de perii.

clasa IV: perii de metal – grafit (M); cele mai răspândite din această clasă sunt cele de cupru – grafit și cele de bronz – grafit.

O problemă de mare importanță este alegerea periilor potrivite unei mașini electrice, din sortimentul disponibil oferit de fabricația indigenă. În cazul înlocuirii timpului de fabricație se va avea grijă ca periile alese să prezinte aceleași caracteristici ca ale tipului de perii vechi.

În linii mari, pentru condiții obișnuite de funcționare și o încărcare permanentă, densitatea de curent variază în funcție de materialul periilor pentru mașini electrice, așa cum este arătat in tabelul 4.

Totodată, în cele ce urmează, sunt anexate tabelele privind echivalența după normele sovietice (GOST), germane (EKL) și a întreprinderii I.M.E. – București (tab. 5), precum și clasificarea, alegerea și domeniul de întrebuințare a periilor pentru mașinile electrice (tab. 6 și 7)

Capitolul I

Defecte comune ale mașinilor electrice

În timpul exploatării utilajelor electromecanice pot apărea o serie de defecte la mașinile electrice, dintre care unele se pot remedia prin lucrările de întreținere, iar altele numai cu ocazia reparațiilor efectuate după oprirea utilajului.

Defectele comune ale mașinilor electrice sunt prezentate în cele ce urmează.

1.1 Pe colectoare sau pe inelele colectoare

se formează pete mate

Când mașina funcționează, aceste pete provoacă scânteierea periilor locurile acoperite cu pete se ard și devin rugoase și din această cauză scânteierea periilor se intensifică și mai mult.

Petele pot apărea ca urmare a formării la locul de contact a unui element galvanic atunci când mașina oprită se află într-un mediu umed.

Din această cauză, la scoaterea din funcțiune a mașinii pe o durată mai mare trebuie ca între perii și colector sau între perii și inelele colectoare să se așeze preșpan sau orice alt material electroizolant, care să întrerupă circuitul curentului produs la formarea elementului galvanic.

Pentru eliminarea petelor și a scânteierii provocate de ele, colectorul (inelele colectoare) se va strunji.

Strunjirea colectorului se face la o viteză de tăiere de circa 90m/min și cu un avans de cel mult 0,05 – 0,1 mm la o rotație. Colectoarele mașinilor mari se strunjesc cu cuțite de calitate superioară prin învârtirea rotorului în lagărele proprii.

Șlefuirea colectorului se face cu o piatră de granulație mică, fixată rigid pe un suport, sau cu un disc învârtitor de carborund fin, cu diametrul de 150-300 mm. În cazul șlefuirii colectorului cu o piatră fixată rigid de suport, viteza periferică optimă a colectorului variază în limitele de 10-20 m/s, șlefuirea se poate face de asemenea și la viteza periferică nominală. În cazul șlefuirii colectorului cu ajutorul discului învârtitor, sensul de rotație al acestuia fiind contrar sensului de rotație al colectorului, avansul trebuie să fie totdeauna mic.

După strunjire sau după șlefuire, ori când există zgârieturi, arderi sau alte defecte locale, colectorul se polizează. Polizarea se face la turația nominală, folosindu–se hârtia sticlată cea mai fină. Hârtia se fixează pe o formă de lemn care se profilează după diametrul colectorului. Polizarea înlătură urmele de prelucrare a colectorului și creează condiții favorabile pentru formarea peliculei de oxid (lustrului) pe suprafața lui, necesară unei funcționări corecte a colectorului și a periilor.

Tabel5. Echivalența calității periilor electrice după diverse norme tehnice

Obs: Calitățile din paranteze sunt mai puțin recomandate.

Tabel 6.

Clasificarea periilor electrice în funcție de compoziția lor

Tabel 7.

Prescripții de alegere a periilor pentru mașinile electrice

1.2 Inelele colectoare ale mașinilor sincrone

se uzează neuniform

Inelul în contact cu polul negativ al sursei se uzează mai mult decât cel în contact cu polul pozitiv; din această cauză, suprafața de lucru a inelului în contact cu polul negativ devine mată, asperități, iar a celui de al doilea rămâne lucioasă. În cazul inelelor de bronz și de cupru, neuniformitatea uzurii este foarte evidentă, iar in cazul inelelor de oțel este mai puțin evidentă.

Explicația este că la locul de contact curentul transportă particule din metalul inelului colector în contact cu polul negativ spre perie, transport care se intensifică o dată cu creșterea sarcinii.

Asperitățile inelului se înlătură prin strunjire și șlefuire, iar pentru preîntâmpinarea uzurii neunifome a inelelor se va schimba polaritatea acestora în mod periodic ( cam de două ori pe an).

1.3 Colectorul și inelele colectoare se uzează

intens și neuniform

Acesta se poate datora următoarelor cauze:

Marcarea periilor este necorespunzătoare(periile sunt prea tari). În această situație periile prea tari îndepărtează pelicula protectoare foarte fină de oxid – lustrul – care îmbunătățea comutația și proteja colectorul de o uzură prea intensă.

Pentru remedierea situației se vor monta periile recomandate de întreprinderea producătoare.

Presiunea periilor pe colector este prea mare. Se va regla presiunea periilor conform instrucțiunilor întreprinderii producătoare.

Periile utilizate sunt diferite și de mărci necorespunzătoare. Din această cauză pe suprafața colectorului se formează șanțuri inelare. Se va monta un singur fel de perii pe întreaga mașină, conform indicațiilor întreprinderilor producătoare. Dacă aceasta nu este posibil, se vor monta periile în așa fel, încât pe fiecare tijă de perii să se găsească numai perii de aceeași marcă.

Periile de diferite polarități uzează colectorul neuniform, formând pe acesta șanțuri inelare. Deoarece periile pozitive și cele negative uzează neuniform colectorul, este necesar ca periile a două tije alăturate de semne contrare să funcționeze în linie pe aceeași urmă, iar periile următoarelor două tije, pe altă urmă.(fig.4)

Fig. 4 Modalitatea de amplasare a periilor pe colector:

1 – perii

2 – lamele colectorului.

1.4 Uzura periilor este excesiv de mare

În mod normal, în cazul curentului continuu, periile de polaritate negativă se uzează mult mai repede decât cele de polaritate pozitivă.

În afară de acest fenomen normal, uzura excesivă a periilor poate fi provocată de:

Presiunea periilor pe colector este prea mare.

Periile montate pe colector sunt de marcă necorespunzătoare, ele sunt prea moi sau nu corespund în ceea ce privește viteza periferică dată.

Suprafața colectorului a devenit aspră. Se va strunji și șlefui colectorul.

Rotorul vibrează. Se vor înlătura cauzele vibrației rotorului.

Periile scânteiază intens din cauza unei comutații proaste. Se va verifica comutația. În unele cazuri, ameliorarea comutației se poate obține prin mărirea zonei de comutație sau folosindu-se perii late. Zona de comutație se mărește prin deplasarea periilor tuturor grupurilor de perii, una față de alta pe circumferința colectorului plasându-se în șah.(fig.5).

Densitatea de curent în perii este prea mare. Se vor alege periile indicate de întreprinderea producătoare, iar densitatea de curent se poate lua, orientativ, după valorile date în tabelul 7.

Curentul este repartizat neuniform între perii. Se va controla și regla uniform presiunea pentru toate periile asupra colectorului.

Colectorul este îmbâcsit cu praf de perie sau pulbere de metal, de nisip, sau ciment. Se va proteja mașina împotriva pătrunderii din exterior a prafului. Colectorul, inelele colectoare și periile necesită o îngrijire minuțioasă. Ele trebuie să fie întotdeauna curate. Deosebit de dăunător pentru ele sunt praful metalic și cel de cărbune bun conducător de electricitate, care amestecându-se cu uleiul murdăresc suprafața de contact între perii și colector și produc scânteieri.

Colectorul și inelele colectoare se pot curăța în timpul funcționării mașinii cu ajutorul unei plăcuțe de lemn învelit în cârpă uscată. În acest caz este necesar ca lucrătorul care efectuează operația de curățire să fie izolat de părțile sub tensiune și să ferească îmbrăcămintea și părul de părțile în rotație ale mașinii

Fig. 5 Amplasarea incorectă a periilor pe colector care conduce la mărirea zonei de comutație.

Fig.6 Dispozitiv manual Fig.7 Modalități de adâncire

pentru adâncirea plăcilor a plăcilor de mică între

de mică, între lamelele lamelele de colector;

de colector. a – adâncirea corectă

b – adâncirea incorectă.

Între unele lamele ale colectorului a ieșit izolația. Izolația de mică se adâncește între lamelele colectorului până la 1,5-2mm.

Adâncirea se face cu o freză specială antrenată de un motor electric, sau se execută adâncirea manuală cu ajutorul unui dispozitiv, care de obicei se execută dintr-o lamă de cuțit, reprezentat în fig.6.

Adâncitura plăcilor de mică se face așa cum este arătat în fig 7, a. În cazul fig.7 b, după o uzură ușoară a colectorului mica va ajunge din nou afară dintre lamele.

Marginile lamelor colectorului trebuie teșite cu șabărul sub un unghi de aproximativ 45°, pe o distanță de maximum 0,5 mm.

Cerc de foc la colector

Acesta poate apărea datorită următoarelor cauze:

periile nu sunt plasate corect

polii principali și cei auxiliari nu se succed corect

periile nu sunt de marcă corespunzătoare. Se formează punți conductoare, din cărbune, între lamelele colectorului, care se încălzesc excesiv, iar la scurtcircuite, din periile moi de grafit se rup particule mici de cărbune înroșit, provocând astfel cercul de foc.

periile nu se găsesc pe axa neutră

portperiile ating colectorul. Se va lăsa o distanță între portperie și colector de 1-3mm, în raport cu mărirea mașinii.

Punerea la masă a bobinajelor

Mașina este murdară. În încăperea în care se află mașina pătrunde praf, sau praful datorat uzurii excesive a periilor pătrunde în mașină. În special în încăperile întreprinderilor metalurgice și de prelucrare a cărbunelui, în secțiile de laminare și în cocserii etc. praful este atât de fin și ușor, încât pătrunde nu numai la colectoare, inele colectoare și părțile exterioare ale bobinajului, ci chiar în interiorul mașinii. Pulberea care se depozitează cu timpul formează punți conducătoare de curent care pot provoca străpungerea izolației și punerea bobinajelor la masă. Este mai gravă situația în care aerul din încăpere în care se află instalată mașina este saturat cu vapori sau gaze acide sau bazice care cu timpul distrug izolația bobinajelor. În asemenea încăperi trebuie să se instaleze numai mașinii capsulate în care să nu poată pătrunde vaporii sau gazele dăunătoare, iar aerul pentru ventilație va fi adus prin conducte sin exterior.

Bobinajele s-au umezit. La întreruperea funcționării mașinii vreme îndelungată, în special în anotimpul umed sau a pătrunderii directe a apei în mașină, a vaporilor proveniți de la scăpările conductelor de abur, izolația mașinii se va înrăutăți prin umezire, fiind necesară uscarea mașinii înainte de pornire, pentru a se preveni străpungerea izolației la masă. De asemenea pentru funcționarea în mediu umed se vor utiliza mașini în execuție închisă sau mașini în execuție protejată împotriva picăturilor sau stropilor de apă.

Supraîncălzirea mașinii

Mașina este supraîncărcată. Dacă sarcina nu poate fi micșorată, se va înlocui mașina cu alta la care sarcina admisibilă este mai mare.

Motorul este destinat pentru o funcționare de scurtă durată sau pentru o funcționare alternativă de scurtă durată și este utilizat fără pauze, timp îndelungat.

Canalele de ventilație ale mașinii sunt înfundate. Fierul activ și bobinajele mașinii sunt acoperite cu un strat termoizolant format din scame mărunte și praf. Acest fenomen este deosebit de frecvent în fabricile textile, de hârtie, de ciment, cherestea și de mobilă. Mașina se va curăța prin suflarea cu aer uscat la o presiune care nu trebuie să depășească 2 atm.

Sensul de rotație cu apă au depuneri din apa murdară. Se vor curăți conductele cu ajutorul unor tije metalice care au la capăt perii sau cârpe înfășurate pe tijă, printr-o mișcare de la un capăt la celălalt al țevilor. În cazul depunerilor de săruri din apă, când se formează o crustă dură pe pereții interiori ai răcitorului se va proceda la o curățire chimică.

Ventilatorul este defect. Fie că s-au rupt o parte din aripioarele ventilatorului, fi că acesta se rotește pe axul rotorului, trebuie de îndată reparat sau fixat corespunzător.

Tensiunea la bornele motorului este mai mică decât cea nominală și, ca urmare, motorul la puterea nominală absoarbe un curent mai mare decât cel nominal, în raport cu scăderea tensiunii. Pentru remedierea situației fie că se ridică tensiunea la valoarea nominală, fie că se micșorează sarcina motorului până când intensitatea curentului devine egală cu cea nominală.

Bobinajul statorului este conectat în triunghi și nu în stea. Se va conecta bobinajul statorului în stea, deoarece la funcționarea în stea, același motor absoarbe un curent mai mic: I lY= If , iar la funcționarea în triunghi absoarbe un curent mai mare: Il∆=√3lf. Din considerentele de mai sus motoarele utilizabile pentru două tensiuni în raportul 1/1,73 trebuie legate în stea pentru tensiunea superioară și în triunghi pentru tensiunea inferioară.(fig.8)

Fig.8 Conexiuni statorice:

a – conexiuni stea

b- conexiuni triunghi

R,S,T- faze de alimentare

Fig.9 Conexiuni ale motoarelor electrice:

a – conexiune triunghi

b – conexiune stea.

Motoarele electrice de joasă tensiune au de obicei scoase șase borne realizându-se conexiunile ca în fig.9

Motorul are o turație redusă. Acest lucru poate fi cauzat de scăderea tensiunii și frecvenței în rețea. Se va reduce sarcina pe motor până când se restabilește și frecvența la valoarea nominală.

Se încălzesc lagărele mașinii. De cele mai multe ori încălzirea lagărelor motoarelor electrice se datorește lipsei ungeri corespunzătoare sau folosirii unei unsori nepotrivite. Ungerea periodică a rulmenților se face fie cu ajutorul gresoarelor montate pe lagăre, fie cu ajutorul tecalemitului. Se demontează căpăcelele de pe presoare și se introduce unsoarea în capacul gresorului, iar prin înșurubarea capacului gresorului unsoarea ajunge la căile de rulare ale rulmentului. După aproximativ o oră se verifică din nou motoarele gresate, urmărindu-se eventualele schimbări în funcționarea motorului, iar dacă în funcționarea rulmenților motorului nu a intervenit nici o schimbare, se mai introduce circa ½ unsoare din capacitatea gresorului. Dacă se constată încălziri ale rulmentului se golește tava de scurgere de unsoare și se urmărește în continuare funcționarea motorului pentru eventuale intervenții. Unsoarea folosită este de obicei de tipul RUL100, iar uneori LiCa3. Unsorile pentru rulmenți se obțin prin dispersia de săpunuri de sodiu și de calciu ale acizilor grași în ulei mineral rafinat și se fabrică în tipurile din tabelul 8.

Tabel 8.

Unsori de tipul RUL conform STAS 1608-72

Tabel 9.

Unsori de tip Li-Ca,conform STAS 4951-68

Unsorile de tipul LiCa se obțin prin dispersia săpunurilor mixte de litiu-calciu în ulei mineral naftenic. Unsorile LiCa se utilizează la ungerea lagărelor cu alunecare și rostogolire, precum și la alte locuri de ungere după prescripții. Aceste unsori se fabrică în timpurile din tabelul 9.

În cataloagele Ministerului Industriei Chimice sunt date și alte tipuri de uleiuri și unsori consistente pentru ungerea cu caracteristicile lor tehnice, precum și utilajele la care sunt indicate a fi folosite.

Ungerea motoarelor de puteri mici se face de obicei o dată cu revizia motorului, prin desfacerea capacelor și introducerea unsorii în locașul elementelor de rotire ale rulmentului(bile, role, etc.). Operația se execută de circa două pe lună.

La motoarele de puteri mari, pe capacele motoarelor sunt prevăzute locașuri pentru gresare, iar operația de gresare se face fie cu ajutorul unui gresor montat pe capac(fig.10), fie cu ajutorul tecalemitului,cam o dată pe lună.

Fig.10 Secțiunea printr-un gresor:

Capacul gresorului;

Unsoarea

Corpul gresorului

Corpul motorului

Rulment

Locaș transversal

De la gresor unsoarea trece printr-o țeavă montată în corpul capacului motorului și ajunge într-o teșitură practicată transversal în capac, pentru a permite împingerea unsorii de o parte și alta a rulmentului până la elementele de rotire ale rulmentului. Capacul gresorului se înșurubează pe corpul gresorului și împinge unsoarea spre rulment. În cazul tecalemitului, țeava din capacul motorului poate fi prevăzută cu o bilă care astupă orificiul spre exterior sub influența forței unui resort montat în țeavă în partea dinspre rulment. Pe perioada cât din tecalemit se împinge unsoarea, presiunea acesteia face ca bila metalică să apese asupra resortului și să permită intrarea unsorii din corpul tecalemitului.

Tecalemitul are un cilindru care se umple cu unsoarea, iar presiunea necesară împingerii ei în locașul rulmentului se realizează cu o pompă acționată manual prin strângerea unui mâner către corpul tecalemitului; mișcarea asemănătoare celei ce se imprimă unui foarfece obișnuit. Pompa se află la capătul mânerului și este articulată cu acesta printr-un mecanism special.

1.8 Zgomote și vibrații ale mașinilor electrice

În timpul funcționării mașinilor electrice pot apărea diferite zgomote suspecte sau vibrații inadmisibile ale anumitor părți ale mașinilor. Personalul de deservire va urmări în fiecare schimb dacă apar, astfel de situații și va lua măsuri de îndepărtare a cauzelor care le generează, iar dacă nu este posibil va anunța șefii ierarhici și va precede la eventuala oprire a utilajului pentru intervenție și reparație.

De obicei, atât zgomotele, cât și vibrațiile care apar mai frecvent în exploatare sunt generate de o ungere insuficientă și de defectarea rulmenților, iar utilajele acționate prin transmisie cu cerele sau prin roți dințate, datorită defectării acestor organe de transmisie.

Adeseori , pentru combaterea transmiterii vibrațiilor și zgomotelor, mașinile electrice se montează pe fundația sau pe suport prin intermediul unor dispozitive amortizoare. Se deosebesc:

Amortizoare masice, la care se utilizează proprietățile elastice ale unor materiale ca pâslă, plută expandată, cauciuc, cauciuc cu inserții metalice etc.

Amortizoare arcuite, la care elasticitatea necesară se realizează printr-o formă corespunzătoare a pieselor de fixare sau prin utilizarea unor arcuri.

Amortizoarele arcuite dau rezultatele cele mai bune la combaterea vibrațiilor de frecvență joasă, iar amortizoarele masice corespund pentru combaterea vibrațiilor cu frecvențe mai înalte.

Capitol II

Repararea mașinilor electrice

Lucrările de reparații la mașinile electrice se fac fie preventiv, la intervale bine conturate, fie ca urmare a unor defecțiuni mai mare care au scos din funcțiune utilajului.

Spre deosebire de lucrările de întreținere, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparații Rc, Rk utilajul electromagnetic se scoate din funcțiune, iar volumul operațiilor ce se efectuează și timpul este mai mare. Este indicat ca opririle pentru executarea lucrărilor de reparații pentru mașinile electrice să se facă cu oprirea planificată a utilajului acționat. Lucrările de reparații se fac cu sau fără demontarea mașinii electrice în funcțiune de natura reparației planificate: Rț, Rc1, Rc2 sau Rk.

Reparațiile fără demontarea mașinii cuprind următoarele operații:

Se va controla cutia de borne, respectiv placa de borne, izolatoarele de la bornele mașinii și contactele între bornele și cablul de legătură la mașină. Izolatoarele și placa de borne se vor curăța de praf și se va urmări dacă nu sunt fisuri pe suprafața izolatoarelor sau carbonizări pe placa de borne, care ar putea conduce la conturnări sau chiar scurtcircuite între faze. Papucii deteriorați se vor înlocui și se vor strânge bine piulițele pentru a se realiza un contact cât mai bun la legătura cablului la bornele mașinii.

Se vor curăța canalele de ventilație în părțile accesibile.

Se va controla instalația de legare la pământ a mașinii, precum și buloanele de fundație și se vor aduce în starea corespunzătoarea, dacă au fost găsite în neregulă

La mașinile cu colectoare și inele, se va controla starea periilor și portperiilor și se vor înlocui periile uzate. Se vor curăța de praf inelele și colectoarele, iar dacă este necesar se vor îndepărta diferitele pete care apar pe acestea.

Se va curăța în exterior carcasa mașinii.

O dată cu revizia mașinii se repară în mod curent și aparatajul de comutare și pornire aferent mașinii. Contactele se curăță de perlări și murdărie, iar cele defecte se vor înlocui cu altele noi sau recondiționate.

Reparațiile cu demontarea mașinii cuprind în mod absolut necesar și scoaterea rotorului din mașină fie la fața locului de montaj, fie în ateliere.

În cadrul reparațiilor capitale, pe lângă lucrările normale se pot executa o serie de lucrări de specialitate deosebite, cum ar fi rebobinarea mașinilor, repararea miezurilor, echilibrarea rotoarelor. Înainte de demontarea rotorului se măsoară întrefierul mașinii și jocurile la lagăre, pentru a se compara cu cele ce apar după repararea mașinii.

Demontarea mașinii comportă următoarele operații, în vederea posibilității scoaterii rotorului și pentru efectuarea propriu-zisă a reparației mașinii:

Demontarea capacului cutiei de borne, în vederea dezlegării cablului de alimentare și scurtcircuitarea acestuia, pentru asigurarea condițiilor de lucru fără pericol.

Dezlegarea centurii de pământare de la mașină.

Desfacerea șuruburilor de prindere a mașinii pe fundație.

Scoaterea cuplei

Demontarea scuturilor și capacelor mașinii.

Controlul și scoaterea rulmenților.

Scoaterea rotorului.

Demontarea răcitorilor.

2.1 Demontarea cuplelor

Demontarea cuplelor se va face cu ajutorul extractoarelor de cuplă și nicidecum prin loviri cu corpuri grele. În prealabil se încălzește semicupla care se extrage, dacă este necesar, cu ajutorul flăcării de la un aparat de sudură autogenă. În felul acesta extracția va fi ușoară și se evită degradarea rulmenților și a altor părți componente ale mașinii.

Extractorul de cuplă este construit principal din trei brațe prevăzute cu gheare la capăt, care sunt așezate la 120º, față de o piesă filetată, care prin rotire asigură transmiterea forțelor de extracție aspra cuplei(fig.11).

2.2 Demontarea rulmenților

Demontarea rulmenților se face folosindu-se dispozitive similare celor pentru extracția cuplelor, construite la mărimi adecvate dimensiunilor rulmenților. Pentru extragerea rulmenților de pe arbore este absolut necesar ca brațele dispozitivului să acționeze asupra inelului interior al rulmentului cu bile sau cu role butoi ori cilindrice(fig.12).

Fig.11 Dispozitiv pentru extracția cuplelor.

Fig.12 Dispozitiv pentru extracția rulmenților.

Se va avea în vedere faptul că la montarea rulmenților pe arbore, aceștia s-au introdus pe fus după o prealabilă încălzire într-o baie cu ulei la temperatura de 50-60 k peste temperatura mediului ambiant, acesta pentru a se realiza un ajustaj strângere. Introducerea rulmentului, respectiv a inelului exterior în capac trebuie să se facă cu o strângere nulă sau puțin peste zero, deoarece inelul exterior nu este supus rotirii, în el rostogolindu-se căile rulare.

Se va avea o deosebită grijă față de jocul necesar care trebuie lăsat între role și inel, mai cu seamă după ce inelul interior introdus prin strângere pe arbore anulează parțial sau total acest joc,în funcție de ajustajul realizat față de arbore. De aceea, alegerea rulmenților, a jocurilor între bile ți inelul exterior, precum și a strângerilor față de arbore și capac este o problemă foarte importantă în vederea asigurării bunei funcționări a rulmentului. O necorelare a ajustajelor necesare la montarea rulmenților poate atrage după sine fie griparea rulmentului, fie rotirea lui pe arbore, având drept consecințe, de cele mai multe ori deteriorarea fusului de arbore. Remedierea fusului de arbore comportă operații destul de greoaie care constau în încărcarea fusului cu sudură și strunjirea lui la cote foarte precise, iar în unele cazuri este necesară și o operație de tratare termică a fusului. Jocul radial este un indice specific pentru construcția rulmentului. Prin joc radial înțelegem în general posibilitatea de deplasare a inelelor unul față de altul în plan radial. La rulmenții de execuție normală, jocul radial se stabilește în așa fel, încât unul dintre inele să se poată monta întotdeauna cu un ajustaj strâns, ceea ce este suficient pentru majoritatea cazurilor de funcționare din practică. Jocul se

radial se lasă 20-60.

Pentru motoare electrice, arbori principali de mașini-unelte,reductoare grele, cutii de viteze pentru automobile și tractoare, toleranțele arborilor pe care se montează rulmenții radiali și radial-axiali cu bile sau cu role cu alezaj cilindric sunt:j 5, k 5, m 5, m 6, n 5, n 6, iar pentru motoarele electrice mai mari de 100 kw, pentru osiile vagoanelor de cale ferată și tramvaie, roțile de rulare ale podurilor rulante sunt: n 6, p 6, r 7. Toleranțele alezajelor carcaselor în care se montează rulmenți radiali și radial-axial cu bile sau role sunt: H 6, H 7, H 8, pentru electromotoarele, lagărele la osiile vagoanelor de cale ferată și tramvaie, J 6 și J 7, la rulmenții de la arborii mașinilor-unelte, la pompele centrifuge și ventilatoare, K 6, M 6, P 7 la rulmenții arborilor principali ai mașinilor-unelte grele de alezat, de frezat.

În tabelul 10 sunt date abaterile arborilor, iar în tabelul 11 ale alezajelor, în scopul corelării cu inelele rulmenților pentru cazurile impuse la montare: cu presare, blocat, forțat, aderent, cu frecare, cu alunecător.

Pentru o funcționare ireproșabilă a rulmenților este necesar ca la montarea rulmenților să se aibă în vedere:

Abaterile admisibile de formă și poziție ale suprafețelor de așezare.

Calitatea suprafețelor de montaj de pe ax și din carcasă.

În general, cu ajustaj strâns se montează inelul care se rotește. În cazurile normale acesta este inelul interior.

Tabel 10.

Abaterile arborilor,în µm

O abatere de la forma rotundă a suprafețelor de montaj de pe arbore se va transmite inelului interior, care se va deforma și va transmite acesta ca formă și mărime și căii de rulare a inelului. Abaterile de formă care se pot transmite de la arbore la calea de rulare a inelelor sunt: poligonalitatea, conicitatea și ovalitatea.

Acesta este valabilă și pentru inelele exterioare, care se montează cu ajustaj strâns în carcasă. Dacă aceste abateri de formă depășesc anumite valori, atunci deteriorarea prematură a rulmentului este inevitabilă. În tabelul 12 sunt indicate valorile admisibile pentru aceste abateri.

Tabel 11.

Abaterile alezajelor, în µm

Tabel 12.

Abateri de formă ale suprafețelor de montaj ale arborilor

și carcaselor în care se montează rulmenți cu bile sau cu role

Simboluri pentru clasele de precizie ale rulmenților sunt:

Po- clasa de precizie cu toleranțe considerate normale

PG – clasa de precizie cu toleranțe mai strânse decât cele normale

P5–clasa de precizie cu toleranțe mai strânse decât cele din clasa P6

P4-clasa de precizie cu toleranțe mai strânse decât cele din clasa P5.

Suprafețele de montaj ale pieselor conjugate rulmenților trebuie să aibă o calitate aleasă în mod corespunzător valorilor din tabelul 13. Aceste suprafețe sunt: locul de așezare a inelului interior pe arbore, locul de așezare a inelului exterior în carcasă și suprafețele laterale care sunt în contact cu suprafețele laterale ale rulmentului.

Tabel 13. Rugozitatea suprafețelor de montaj de pe arbori și din carcase

În general,aceste suprafețe trebuie să fie rectificate sau strunjite foarte fin. Alegerea rulmenților se face prin indicarea seriei rulmentului și simbolului grupei jocurilor radiale(tabelul 14). Exemplu : NU 325 C3 sau 6314 C3.

De precizat că jocul radial normal nu se simbolizează.

În tabelul 15 sunt date jocurile radiale pentru rulmenți radiali cu bile pe un rând,iar în tabelele 16 și 17 jocurile pentru rulmenții cu role.

Tabel 14.

Tipuri de jocuri radiale și simbolizarea lor

Tabel 15.

Dimensiuni de diametre și jocurile radiale

ale rulmenților cu alezaj cilindric

2.3 Scoaterea rotorului

Scoaterea rotorului este o operație delicată, care trebuie executată cu mare atenție, pentru a nu se deteriora atât rotorul, cât și bobinajul și tolele statorului. Se va avea grijă ca deplasarea rotorului să se facă lent,fără șocuri, iar cablurile folosite la scoaterea rotorului nu trebuie să se fixeze direct pe fusul arborelui, pe ventilatoare, pe inelele de contact și nu trebuie să atingă părțile frontale ale bobinajului(fig. 13 și 14).

Scoaterea rotorului se poate efectua în două moduri: scoaterea fără cărucior, cu sau fără prelungitor, și scoaterea cu cărucior. La motoarele de puteri mici scoaterea rotorului se face manual, iar la cele grele rotorul se scoate cu ajutorul macaralelor sau cu ajutorul vinciurilor.

Scoaterea rotorului cu ajutorul prelungitorului. După ce cele două capete ale rotorului au fost suspendate în macara, cu ajutorul unui vincise împinge încet rotorul până când cablul de ridicare a ajuns la marginea statorului. Apoi se pune sub rotor o grindă de lemn și se montează prelungitorul și cu ajutorul macaralei se continuă scoaterea. După ce rotorul a fost scos aproximativ pe jumătate din stator, se suspendă cu macaraua și se scoate în întregime din stator. La prinderea funiei peste rotor se vor interpune între acesta și rotor, mai multe bucăți de scândură de lemn, pentru a nu fi afectat miezul rotorului sub influiența propriei sale greutăți.

Tabel 16.

Jocurile rulmenților radiali cu role cilindrice pe un singur rând, pe două rânduri și pe ace cu elemente interschimbabile

Tabel 17.

Jocurile rulmenților radiali-oscilanți cu role

de tip butoi pe două rânduri

Fig.13 Scoaterea rotorului din interiorul statorului, susținut la ambele capete cu ajutorul uni prelungitor:

1-stator

2-rotor

3-suport

4-prelungitor

5-funcție de oțel.

Fig. 14 Rotor extras din interiorul statorului unei mașini electrice,susținut la mijlocul acestuia.

În cazul scoaterii rotorului cu ajutorul căruciorului acesta se montează sub capătul liber al rotorului, iar celălalt capăt se prinde funia de oțel, precum și un alt cărucior care va rula pe partea interioară a statorului. Când funia de oțel ajunge la marginea statorului se prinde rotorul într-un singur loc, iar cu ajutorul macaralei se scoate complet din stator.

Scoaterea rotorului din stator poate fi efectuată și prin folosirea în loc de căruciorul mare, a unor vergele cilindrice pe care alunecă lagărul mașinii, iar la celălalt capăt se poate folosi prelungitorul.

După ce mașina electrică a fost demontată se va face un control amănunțit aspra tuturor părților ei și se vor efectua reparațiile ce se impun.

Controlul părților frontale ale bobinajului statorului. Cu această ocazie se va urmări starea izolației bobinajului statoric. Umflăturile locale,încrețiturile sau bășicile de aer, crăpăturile stratului de lac indică punctele slabe ale izolației, care se vor remedia prin întărirea stratului de izolație la locul respectiv și lăcuirea capetelor de bobine. Piesele de distanțare confecționate din lemn și așezate în părțile frontale ale bobinajului, în special la generatoare, trebuie să nu se deplaseze la lovituri ușoare. De asemenea penele din crestături trebuie să fie bine fixate și să nu se deplaseze la lovituri ușoare. Capetele bobinajului se vor încerca dacă sunt bine fixate, pentru a rezista forțelor electrodinamice,în special în cazuri de scurtcircuite.

Dacă se constată că părțile frontale sunt acoperite cu funingine și ulei,se curăță cu cârpe curate puțin muiate în benzină. Totodată se cercetează cauza apariției funinginii și uleiului și se vor lua măsuri ca aceste murdării să nu se mai depună pe bobinaj. Bobinajele acoperite cu praf uscat se curăță prin suflare cu aer comprimat sau cu un aspirator. Presiunea aerului comprimat trebuie să nu depășească 2-3 at. Aerul comprimat trebuie să fie perfect curat, iar suflarea se va face folosindu-se tuburile cauciuc și nici de cum tuburi metalice, pentru a nu lovi izolația bobinelor.

Verificarea bobinajelor și inelelor de scurtcircuitare ale conductoarelor rotorului. Bandajele de sârmă trebuie să fie întinse în mod uniform, iar spirele să se lege strâns una de alta.

În cazul rotoarelor cu barele scurtcircuitate, adesea în cazul eforturilor foarte mari se produc desprinderi ale capetelor de bare din inelul de scurtcircuitare. Remedierea se face prin curățirea locului de dezlipire și efectuarea prinderii barei prin sudură autogenă, folosindu-se ca material de sudură de adaos, aliajul de cupru-argint sau cupru fosfor.

Controlul stării ventilatoarelor fixate pe axul rotorului și a paletelor ventilatorului. Dacă paletele prezintă crăpături sau sunt rupte se vor face remedierile necesare sau se va înlocui ventilatorul, întrucât astfel va produce vibrații ale mașinii, iar eficiența răcirii scade mult când paletele sunt rupte.

Controlul stării inelelor, colectoarelor, periilor și portperiilor mașinii. Inelele și colectoarele trebuie să fie perfect cilindrice și să aibă suprafețe netede și lustruite. Se controlează presiune asupra periilor și se reglează la valoarea prescrisă. Periile uzate se înlocuiesc. Inelele sau colectoarele care prezintă zgârieturi, pete, uzură inelară, ovalitate se vor strungi și șlefui pentru aducerea la o stare perfectă, în vederea realizării unei comutații ireproșabile.

Controlul și repararea miezului statorului. Miezul magnetic se cercetează în mod atent dacă nu prezintă urme de încălzire și dacă tobele sunt bine presate. În cazul existenței în miezul de fier a unor locuri în care fierul s-a topit datorită arcurilor electrice sau încălzirilor locale, se procedează la efectuarea de reparații locale. Ideal ar fi înlocuirea tolelor defecte cu altele noi, însă operația este foarte grea și ar necesita desfacerea completă a statorului. În această situație, în funcție de natura defectului se vor executa reparații locale. Reparația se face prin curățirea zonei topite, îndepărtarea întregului material topit, izolația dintre foi se face prin așezarea unor foi de mică între tolele de oțel, pe o adâncime de 10-15 mm și printr-o lăcuire a locului respectiv.

2.4 Rebobinarea mașinilor electrice

Repararea bobinajelor reprezintă lucrări specifice ale mașinilor electrice în complexul de lucrări care se execută în cadrul reparațiilor capabile.

Rebobinarea mașinilor electrice este impusă de următoarele scurtcircuite posibile: între spirale unei bobine, între bobine sau între grupele de bobine ale unei faze, între bobinele diferitelor faze. Partea de bobinaj scurtcircuitată se poate depista imediat după aspectul său exterior, adică după izolația arsă, sau după valoarea rezistenței chimice măsurată în curent alternativ cu puntea sau în curent continuu după metoda ampermetru-voltmetru, faza cu scurtcircuit va avea rezistența mai mică. Dacă nu se pot desface fazele se măsoară cele trei rezistențe între faze.(fig.15)

În cazul conectării fazelor în stea, valoarea cea mai mare a rezistenței o va avea rezistența măsurată între capetele fazelor care nu au scurtcircuit, celelalte două rezistenței vor fi egale între ele și mai mici decât prima. La conectarea fazelor în triunghiuri, rezistența cea mai mică se va obține la capetele fazei defecte, celelalte două rezistențe vor fi egale între ele și mai mari decât prima.

Fig.15 Schemă de verificare a scurtcircuitelor între spire la mașini electrice.

Lucrările de reparare a bobinajelor motoarelor se execută cu respectarea tehnologie de specialitatea. Înainte de a se începe lucrările de demontare a bobinajelor vechi se va întocmi schema de bobinaj și se vor nota toate datele necesare pentru ca bobinajul refăcut să fie identic cu cel vechi. Datele necesare pentru rebobinarea motoarelor de curent alternativ, care trebuie notate, sunt:

numărul de crestături pe pol și fază;

numărul de grupuri de bobine pe fază;

pasul bobinajului;

numărul spirelor în bobine;

secțiunea conductorului bobinei, tipul conductorului;

dimensiunile bobinei scoase și a penelor din crestătură, distanța de la părțile frontale ale bobinajului până la părțile metalice ale mașinii.

Scoaterea bobinajului vechi se va face cu atenție și fără a se forța bobinele. Pentru a se scoate mai ușor bobinajul existent, acesta se va încălzi în prealabil până la temperatura de 80-90ºC, pentru a se înmuia izolația .

Pe baza datelor culese de la motorul ce urmează a se rebobina se poate ridica schema înfășurării, după care va executa bobinarea propriu-zis.

Să arătăm un caz obișnuit pentru o înfășurare trifazată într-un singur strat (Fig.16):

m=3 – numărul de faze

q=2 – numărul de crestături pe poli și fază

p=2 – numărul perechilor de poli

Nc=24 – numărul de crestături

Nc=2 p q m

De-a lungul periferiei mașinii putem avea mai multe crestături în poziții analoage față de câmpul magnetic, numărul lor este dat de c.m.m.d.c între Nc și p deci pentru cazul de mai sus:

t = 2

Aceasta înseamnă că în steaua tensiunilor electromotoare, două câte două raze ale tensiunilor electromotoare se vor suprapune. Deci steaua tensiunilor electromotoare va avea 12 raze distincte, conform figurii 17.

Fig.16 Schema unei înfășurări trifazate, în două etaje, aferentă unei mașinii electrice( Nc=24, p=2, q=2, m=3).

Fig. Schema fazorială în stea a Fig.18 Dispozitiv cu acționare

tensiunilor electromotoare aferentă manuală pentru confecționarea

unei mașini electrice. bobinelor pe șabloane

Prin alegerea a două grupe de raze suprapuse consecutive și formarea celui de-al doilea și respectiv celui de-al treilea grup defazate cu câte 120°față de rezultanta grupului anterior, precum și prin alegerea grupurilor în opoziție, rezultă schema desfășurată a înfășurării, ridică pe baza stelei tensiunilor electromotoare, corespunzătoare motorului ales.

În timpul bobinării, cu dispozitivul din fig.18 după introducerea a 10-15 conductoare în crestătură, este indicat să se preseze conductoarele ca în fig.19, a cu o sculă specială, denumită călcător(fig.19,b).

Executarea bobinelor se face de obicei pe șabloane. La bobinele de joasă tensiune conductoarele sunt izolate cu email sau cu bumbac, iar pentru conductoarele mai groase se utilizează pânză de bumbac, jaconet(cu grosimea de circa 0,16 mm și lățimea de 2 cm).

Fig.19 Sistem de montare în crestături a înfășurărilor cu conductoare rotunde ale mașinilor electrice de joasă tensiune:

a- mod de dispunere în crestături a înfășurărilor(1- pană de lemn;

2-conductor; 3-izolația conductorului; 4-carton electotehnic) b- vedere care relevă modul de presare al spirelor înfășurării

călcător; 2- izolație; 3- crestătură; 4- conductoare)

În majoritatea cazurilor drept izolație a crestăturii servește cartonul electrotehnic, cu grosimea în jur de 0,2-0,5 mm. Bobinajul se introduce în crestătură prin istmul crestăturii, iar apoi cu ajutorul penelor din lemn sau textolit se închide crestătura.

Conductoarele pentu tensiuni mai mari se izolează de obicei cu materiale pe bază de mică și azbest, impregnate în lac, iar apoi se plasează în crestături. Izolația crestăturii, în aceste cazuri se face cu ajutorul unor teci de izolare trase peste conductoarele bobinajului.

De obicei durata de viața a unei mașini este determinată de durata de viață a izolației înfășurărilor ei.

Între capetele de bobine se montează niște segmente de cerc din preșpan,pentru izolarea suplimentară între bobinele aparținând aceleiași faze sau mai ales cele aparținând fazelor diferite.

Capetele de bobine se consolidează prin legături strânse între ele, realizate cu șnur din bumbac de 4 la 10 mm. În prealabil s-au executat legăturile între bobinele aceleiași faze și anume sfârșit cu început, ș.a.m.d. Conexiunile între bobinele aceleiași faze se pot realiza fie prin lipire, fie prin sudare electrică.

Izolația bobinelor, după ce mașina a fost rebobinată, se supune operației de impregnare, acoperire sau compundare, iar se face uscarea.

În urma impregnării, acoperirii sau compundării, lacul electroizolant respectiv compundurile bituminoase umplu interstițiile și golurile de aer dintre bobine și înfășurări. Lacurile compunderile electroizolante utilizate în acest scop au caracteristici electrice, mecanice și termice net superioare față de cele ale aerului, împiedicând totodată acțiunea nociva a agenților chimici asupra materialelor electroizolante fibroase, pătrunderea umezelii în înfășurări și apariția îmbătrânirii premature a izolației.

Impregnarea se poate realiza prin două procedee principale:

impregnarea prin cufundarea obiectului într-o baie de lac la presiunea atmosferică; procedeul se numește și impregnare prin imersiune;

impregnarea în autoclavă în vid.

Calitatea impregnării depinde de gradul în care a pătruns lacul în porii și canalele materialului izolant deci de numărul de bule de aer rămase în materialul izolant după impregnare.

După impregnare obiectele sunt supuse unui proces de uscare.

Acoperirea înfășurărilor se face cu o peliculă de lac de acoperire realizată prin pulverizare, aplicare cu pensula sau printr-o cufundare de scurtă durată.

Lacurile de acoperire recomandate sunt lacurile asfalto-uleioase, precum și emailurile pigmentate. După acoperire, urmează o uscare timp de 3 până la 12 h, în funcție de tipul lacului și de faptul dacă uscarea se face în mediul ambiant sau în cuptor.

2.5 Încercările mașinilor electrice

După terminarea reparațiilor la mașinile electrice se fac mai multe încercări și măsuri, dintre care mai importante sunt:

măsurarea rezistențelor tuturor bobinajelor

măsurarea rezistențelor de izolație a tuturor bobinajelor

determinarea umidității izolației bobinajului

măsurarea întrefierului.

Măsurarea rezistenței bobinajelor. Rezistența se măsoară prin metoda ampermetrului și voltmetrului, cu ajutorul punții simple sau duble. Efectuarea măsurării se face asupra mașinii în stare rece. Valorile rezistențelor măsurate se compară cu rezultatele măsurilor anterioare și nu trebuie să difere cu mai mult de 2%.

Măsurarea rezistențelor de izolație. Rezistențele de izolație a mașinilor electrice se măsoară cu megohmmetrul de 1000V, pentru motoarele de joasă tensiune și cu megohmmetrul de 2500 V, pentru motoarele care au tensiune de serviciu de peste1000 V. Măsurarea rezistenței de izolație se face atât între faze, cât și între fiecare fază și masă.

Valoarea rezistenței de izolație măsurate se compară cu valoarea avută anterior, sau cu cea rezultată din formula:

Riz=

Determinarea umidității izolației. Umiditatea bobinajului se apreciează în funcție de coieficientul de absorție: K60=, a cărui valoare trebuie să fie mai mare decât 1,3.

Măsurarea întrefierului. Măsurarea întrefierului la mașinile electrice se face cu prilejul reparațiilor capitale. Acestă măsurare se execută cu ajutorul unui calibru de interstiții sau șubler. Pentru același punct al statorului se execută trei măsuri pentru trei puncte deosebite pe rotor care trebuie să fie decalate pe suprafața rotorului cu 120°. Măsurările se repetă pentru încă două puncte de pe stator decalate la 120° față de cel la care s-a făcut prima măsurare.

Întrefierul mediu este media aritmetică a celor nouă determinări efectuate.

Asimetria procentuală a întrefierului:

A= trebuie să nu depășească următoarele valori:

±10% pentru întrefierul minim măsurat pînă la 0,5 mm

±10% idem, de la 0,6 la 20 mm

±5% idem, peste 20 mm.

Reglarea întrefierului dintre rotor și stator se face modificându-se grosimea și numărul de garnituri de sub tălpile statorului și deplasându-se statorul pe orizontală. Uneori la montaj, statorul se lasă mai jos cu 0,2-0,3 mm, pentru a se obține la partea inferioară un întrefier ceva mai mare între rotor și stator.

Calibrul se introduce pe lat în întrefier, iar pentru măsurare, se rotește ce 90°(fig.20).

Fig.20 Calibrul din sârmă pentru măsurarea întrefierului dintre rotor și stator.

Capitol III

Norme tehnice de securitate a muncii

Art.1

Fiecare elev trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primate din partea unității, astfel încât sa nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesionala atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale timpul procesului de munca.

Art. 2

(1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor, lucrătorii au următoarele obligații:

să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțe periculoase echipamentele de transport și alte mijloace de producție.

Să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare.

Să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitră a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor, și să utilizeze corect aceste dispozitive.

Să comunice imediat unității sau lucrătorilor desemnați orice situație de munca despre care au motive întemeiate sau o consideră un pericol pentru securitatea și sănătatea elevilor, precum și orice deficiența de protecție.

Să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă accidentele suferite de propria persoană.

Să coopereze cu unitatea de timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerințe de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari, pentru protecția sănătății și securității elevilor.

Să coopereze, atâta timp cât este necesar, cu unitatea pentru a permite unității să se asigure ca mediul de muncă și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate.

Să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora.

Să dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari.

(2) Obligațiile prevăzute la alin.(1) se aplică, după caz, și celorlalți participanți la procesul de muncă, potrivit activităților pe care aceștia le desfășoară.

Art.3

Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătății elevilor, în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.

Art.4

Măsurile prevăzute la art.3 vor fi stabilite astfel încât fiecare elev să poată beneficia de supravegherea sănătății în intervale regulate.

Supravegherea sănătății elevilor este asigurată prin medicii de medicina a muncii.

Art.5

Orice eveniment, va fi comunicat de îndată unității, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoștință despre producerea acestuia.

Art.6

Unitatea are obligația să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:

Inspectoratelor teritoriale de muncă

Asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 potrivit asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completărilor ulterioare, evenimentele urmate de incapacitatea temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora.

Organelor de urmărire penală, după caz.

Orice medic, inclusiv medical de medicină a muncii aflat într-o relație contractuală cu unitatea, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sa legată de profesiune, depistată cu prilejul prestațiilor medicale.

BIBLIOGRAFIE

Valentin Rădulescu. Acționări hidraulice și pneumatice. București. Editura Tehnică 1984.

St. Popescu. Acționări și automatizări. Editura Did. Și Ped. București. 1973

Valer Dolga. Sisteme de acționare. Editura Politehnica Timișoara 2003.

Sergiu Călin. Echipamente electronice pentru automatizări. Editura Did. București 1981.

Cuprins

Argument

Întreținerea mașinilor

Capitolul I Defecte comune ale mașinilor electrice

Pe colectoare sau pe inele colectoare se formează pete mate

Inelele colectoare ale mașinilor sincrone se uzează neuniform

Colectorul și inelele colectoare se uzează intens și neuniform

Uzura periilor este excesiv de mare

Cerc de foc la colector

Punerea la masă a bobinajelor

Supraîncălzirea mașinii

Zgomote și vibrații ale mașinilor electrice

Capitolul II Repararea mașinilor electrice

2.1 Demontarea cuplelor

2.2 Demontarea rulmenților

2.3 Scoaterea rotorului

2.4 Rebobinarea mașinilor electrice

2.5 Încercările mașinilor electrice

Capitolul III Norme tehnice de securitate a muncii

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Valentin Rădulescu. Acționări hidraulice și pneumatice. București. Editura Tehnică 1984.

St. Popescu. Acționări și automatizări. Editura Did. Și Ped. București. 1973

Valer Dolga. Sisteme de acționare. Editura Politehnica Timișoara 2003.

Sergiu Călin. Echipamente electronice pentru automatizări. Editura Did. București 1981.