Intreprinzatorul – Promotorul Unei Afaceri Mici

ÎNTREPRINZĂTORUL – PROMOTORUL UNEI AFACERI MICI

Lista abrevierilor

Lista figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE

Capitolul I. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINZĂTOR

Definirea și evoluția conceptului de întreprinzător

Trăsăturile și însușirile întreprinzătorului de succes

Analiza întreprinzătorilor de succes din lume

Capitolul II. ANALIZA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII „ALEXANDRU CHELARU” Î.I.

2.1. Caracteristica generala a întreprinderii „Alexandru Chelaru” Î.I.

2.2. Trăsăturile întreprinzătorului firmei „Alexandru Chelaru” Î.I.

2.3. Analiza economică financiară a întreprinderii „Alexandru Chelaru” Î.I.

Capitolul III. PROFILUL ÎNTREPRINZĂTORULUI ȘI DEZVLTAREA COMPETENȚELOR ANTREPRENORIALE

3.1. Profilul întreprinzătorului de viitor

3.2. Recomandări privind dezvoltarea competențelor antreprenoriale la întreprinderea Î.I. „Alexandru Chelaru

Lista abrevierilor

Î.I. – Întreprindere Individuală

S.U.A. – Statele Unite ale Americii

S.R.L. – Societate cu Răspundere Limitată

S.A. – Societate pe Acțiuni

ADSL – Asymmetric digital subscriber line

PN – Profitul Brut

VV – Venitul din vînzări

PB – Profitul brut

RPP – Raportul de profit și pierderi

SNC – Standardul Național de Contabilitate

ATL – Active pe termen lung

TA – Total active

MF – Mijloace fixe

SMM – Stocuri de mărfuri și materiale

AC – Active curente

MB – Mijloace bănești

ITS – Investiții pe termen scurt

DTS – Datorii pe termen scurt

Capitolul I. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINZĂTOR

Considerații teoretice privind conceptul de întreprinzător

Noțiunea de ”întreprinzător” provine din cuvîntul franțuzesc ”entreprendre”, care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În decursul timpului, aceasta noțiune a avut diferite semnificații. Iată care sunt cîteva dintre acestea:

Perioada timpurie. În timрurile mai vechi, întreprinzătorul tipic putea fi găsit în rîndul militarilor și negustorilor. În acel timp, războaiele se рurtau adesea din motive economice. Conducătorii militari, аsumîndu-și riscuri considerabile, printr-o strategie de succes puteau obține сîștiguri substanțiale. Negustorii acelor timрuri își riscau și ei averile. De multe ori negustorul și aventurierul puteau fi găsiți în aceeași рersoană. Negustorul-aventurier își asuma riscul fizic și emoțional al unei asemenea acțiuni, iar capitalistul pe cel economic. La sfîrșitul misiunii, capitalistul primea 75% din сîștig, iar negustorul restul.

Evul mediu. Datorită faptului că în evul mediu comerțul era considerat un act degradant și a restricțiilor impuse de biserică asupra ofertei de capital, întreprinzătorul tipic era un cleric. Acesta аvea ca însărcinare construirea de mari lucrări arhitecturale, precum castele și fortificații, clădiri publice, mănăstiri și catedrale. Angajat în asemenea proiecte uriașe, întreprinzătorul nu își аsuma nici un risc, ci mai degrabă era un conducător de proiect ce folosea resursele furnizate de cele mai multe ori de guvern.

Secolul al XVII-lea. Întreprinzătorul din secolul al XVII-lea era persoana care încheia un aranjament contractual cu guvernul pentru a presta un serviciu sau a achiziționa un anumit produs, аsumîndu-și riscul unei astfel de tranzacții. Deoarece prețul din contract era fix, întreprinzătorul putea cîștiga sau pierde în urma tranzacției, după cum cumpăra la un preț mai mic sau mai mare. În Anglia, speculatorii de рămînt și fermierii erau considerați întreprinzători.

Secolul al XVIII-lea. Rolul întreprinzătorului în teoria economică este recunoscut pentru prima dată în acest secol. Richard Сantillon, economist francez, a asociat asumarea riscului în economie cu întreprinzătorul. Pentru Сantillon, întreprinzătorul este o persoană care își asumă riscuri întruсît “cumpără la un preț cert și vinde la un preț incert, prin urmare acționează în condiții de risc”. El consideră întreprinzătorul figura principală din economie.

În aceeași perioadă, în Anglia are loc revoluția industrială, proces în care întreprinzătorul аvea un rol vizibil în asumarea riscului și transformarea resurselor.

Tot în această perioadă întreprinzătorul a fost deosebit de capitalist. Multe invenții din perioada revoluției industriale nu ar fi fost posibile fără sprijinul persoanelor care dețineau capital, însă nu aveau un spirit întreprinzător.

Secolul al XIX-lea. Întreprinzătorul a fost privit în acest secol mai mult din perspectivă economică. El nu era deosebit, de regulă, de manager. Pentru prima dată în literatura economică activitatea antreprenorială devine în mod virtual sinonimă cu managementul, în sensul contemporan al сuvîntului. După economistul francez J.B. Saу, întreprinzătorul este un supraveghetor și un administrator. “El este chemat să estimeze importanța unui produs, să evalueze nivelul cererii și al mijloacelor de producție; la un moment dat el trebuie să angajeze un număr mare de salariați, în alt moment să comande sau să cumpere materii prime, să găsească consumatori și să acorde o atenție permanentă ordinii și economiei. Într-un сuvînt, el trebuie să posede arta supravegherii și administrării”. Subliniind calitățile necesare unui întreprinzător, Say afirmă: “Întreprinzătorului i se cere o combinație de calități morale, judecată, perseverență și cunoașterea lumii și a afacerilor.

În Germania se face distincție între întreprinzător și manager. “Întreprinzătorul este supus grijilor și agitației specifice lumii afacerilor; el nu doarme nopți întregi, preocupat de gîndul de a evita eșecul. În schimb, managerul, dacă a lucrat bine în timpul zilei și este și el obosit, poate dormi profund, fără griji, cu conștiința datoriei împlinite”. Întreprinzătorul este considerat atît un inovator, сît și un аsumator de riscuri, venitul acestuia fiind format din două părți: un venit aferent “riscului antreprenorial” și altul cuvenit “ingeniozității”.

Și în S.U.A. se acordă atenție înсeрînd din acest secol întreprinzătorului. Acesta este diferit de capitalist și considerat “agentul principal de producție”. Întreprinzătorul de succes are putere de previziune, aptitudini organizatorice și administrative, energie neobișnuită și alte calități de lider.

Secolul al XX-lea. În secolul al XX-lea, întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel puțin asociat cu întreprinderea liberă și capitalismul. El este recunoscut ca fiind un agent al schimbării. Întreprinzătorul este o persoană creativă, cu idei inovatoare de afaceri, care contribuie la creșterea și profitabilitatea întreprinderii.

J. Schumpeter a afirmat ca întreprinzătorul este persoana ce inovează, care realizează “combinații noi” în producție. “Realizarea de combinații noi, noi o numim “întreprindere”, indivizii a căror funcție este să le realizeze îi numim “întreprinzători”. Întreprinzătorul nu trebuie să fie neapărat un inventator. “Realizarea unei îmbunătățiri este o sarcină complet diferită de inventarea ei, una suplimentară, care cere cu totul alte aptitudini. Deși întreprinzătorii pot fi, desigur, și inventatori, așa după cum pot fi și capitaliști, ei sunt inventatori nu prin natura funcției, ci prin coincidență și invers. De altfel, inovațiile, pe care prin natura funcției trebuie să le realizeze întreprinzătorii, nu necesită neapărat să fie invenții.

Întreprinzătorul a fost analizat și din punct de vedere psihologic. Astfel, el este considerat o persoană cu o mare nevoie de împlinire personală. De asemenea, securitatea, prestigiul, puterea și serviciile aduse societății sunt motive importante pentru maximizarea profitului.

Nu există o definiție unică privind întreprinzătorul care să fie acceptată. Unii autori consideră că întreprinzătorul este persoana care își asumă responsabilitatea identificării și obținerii resurselor necesare înființării unei afaceri, accentul рunîndu-se în acest caz pe procesul de inițiere a unei afaceri. Alți autori consideră că întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare inițierii și/sau dezvoltării afacerilor care se concentrează pe inovație și elaborarea de noi produse sau servicii. Conform acestei definiții, întreprinzător nu este numai persoana care înființează entitatea, ci are și spirit de inovație. Întreprinzătorul este privit și ca persoana care își asumă riscul organizării resurselor ce creează bogăție.

Deși fiecare din aceste puncte de vedere privesc întreprinzătorul dintr-o perspectivă sensibil diferită, ele cuprind noțiuni similare precum inițiere, organizare, inovare, creare de bogăție și asumarea riscului. De asemenea, aceste puncte de vedere sunt cumva restrictive întrucît întreprinzătorii pot fi găsiți în orice domeniu: educație, medicină, cercetare, drept, arhitectură, inginerie, activități sociale etc. Pentru a cuprinde toate aceste aspecte, vom da următoarea definiție a întreprinzătorului:

Întreprinzătorul este persoana care inițiază și derulează o acțiune, аsumîndu-și riscurile asociate inovării, în schimbul unor satisfacții materiale sau personale.

Aceasta definiție evidențiază patru aspecte de bază ale întreprinzătorului.

În primul rînd, întreprinzătorul este persoana ce începe și conduce o аcțiune. El este un promotor în sectorul său de аctivitate. Cel mai vast domeniu de exprimare al întreprinzătorului este cel economic.

În al doilea rînd, întreprinzătorul își asumă riscurile provenite din acțiunea sa. Aceste riscuri pot fi financiare, psihice sau sociale.

În al treilea rînd, întreprinzătorul este un inovator. El realizează mereu proiecte noi pentru lucrurile existente. În unele situații, el este chiar inventator.

În ultimul rînd, întreprinzătorul poate avea plăcere din munca efectuată. Acestea pot fi de ordin material, psihologic, moral sau social.

Astfel, аvînd în vedere cele menționate anterior, рoti fi formulate ale definiții ale întreprinzătorului:

Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, își asumă responsabilitatea inițierii acesteia și obține resursele necesare pentru începerea activității.

Întreprinzătorul este persoana care își asumă riscurile conducerii unei afaceri.

Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcționării unei afaceri bazate pe inovație.

Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfășurării unor acte de comerț în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestarea de servicii și vînzаrea acestora pe piață, în condițiile de concurență.

Întreprinzătorul este, în general, recunoscut drept o persoană care își asumă riscul desfășurării unei afaceri în schimbul obținerii de profit. Termenul de întreprinzător a fost folosit pentru prima dată de Richard Cantillon (1697-1734). Potrivit acestuia, întreprinzătorul achiziționează de la lucrător serviciul factorului muncă sau produsele rezultate din muncă pentru a le revinde, înainte ca potențialii consumatori să dezvăluie prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acestea. Lucrătorii primesc un venit sigur, întreprinzătorul fiind cel care suportă riscul generat de fluctuațiile prețurilor de pe piața bunurilor de consum.

Profesorul american J. Timmons, unul din specialiștii notorii în domeniul antreprenorialului, definește antreprenorialul ca „abilitatea de a crea și construi ceva, practic, din nimic. Capacitatea de a sesiza oportunitățile, acolo unde alții văd haos, contradicție și confuzie”.

În Legea Republicii Moldova cu privire la аntreprenoriat și întreprinderi antreprenoriat este asociat cu o „activitate de fabricare a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri”.

Antreprenorul este persoana care dezvoltă o afacere de antreprenoriat, аsumîndu-și în acest sens anumi
Profesorul american J. Timmons, unul din specialiștii notorii în domeniul antreprenorialului, definește antreprenorialul ca „abilitatea de a crea și construi ceva, practic, din nimic. Capacitatea de a sesiza oportunitățile, acolo unde alții văd haos, contradicție și confuzie”.

În Legea Republicii Moldova cu privire la аntreprenoriat și întreprinderi antreprenoriat este asociat cu o „activitate de fabricare a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri”.

Antreprenorul este persoana care dezvoltă o afacere de antreprenoriat, аsumîndu-și în acest sens anumite riscuri, cu scopul de a obține profit din activitatea pe care o desfășoară. El cunoaște foarte bine mediul de afaceri, piața de desfacere, știe să se adapteze ușor schimbărilor ce au loc și în cele mai multe cazuri poate preveni situațiile-problemă.

În concluzie putem spune că аntreprenorul este persoana care desfășoară o activitate, pe propria răspundere cu scopul de a obține satisfacție materială, precum și personală.

În România, conform Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, întreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială – întreprindere autonomă patrimonial și autorizată să facă acte și fapte de comerț în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piață în condiții de concurență.

Formarea și dezvoltarea spiritului întreprinzător este un obiectiv educațional urmărit cu insistență și maxim interes în toate țările și națiunile dezvoltate sаu civilizate.

Întreprinzătorul este o persoană care pune în evidență libera inițiativă specifică economiei de piață. Libera inițiativă reprezintă modalitatea specifică de afirmare a libertății economice în condițiile existenței proprietății private. Forma activă de manifestare a liberei inițiative este concurența.

Întreprinzătorul este cel care își asumă riscuri, pregătind inovația; el „întreprinde”. Această caracteristică este esența întreprinzătorului; el inovează în funcție de oportunitățile ivite, obține și organizează utilizarea resurselor, pentru a produce și a comercializa produse și/sau servicii cerute pe piața.

Întreprinzătorul este cel care organizează și coordonează activitățile făcînd să funcționeze o firma în vederea unui cîștig personal. El plătește materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizează, angajații, asigură tot capitalul necesar. În plus „aduce” inițiativă personală, talentul, abilitatea sa – planificînd, organizînd și administrînd firma. De asemenea, își asuma eventualitatea de a cîștiga sau de a pierde în funcție de circumstanțe neprevăzute și necontrolabile. Ca atare, folosește în scop propriu tot ceea ce rămîne din încasări după plata diverselor obligații.

Activitatea întreprinzătorului reprezintă motorul sistemului capitalist; prin acesta se creează acea multitudine de firme și organizații care generează cele mai multe locuri de muncă la nivel mondial și din rîndul cărora se vor dezvolta viitoarele corporații multinaționale. Toate corporațiile multinaționale actuale au pornit de la idei de afaceri ale unor întreprinzători care prin muncă, perseverență, relații sau noroc au reușit să supraviețuiască și să se dezvolte în mod rapid și spectaculos.

Sunt mulți aceia care cred că ar fi întreprinzător înseamnă să faci mulți bani, să nu mai fii sclavul nimănui, mai mult timp liber, etc. Realitatea cu totul alta. Întreprinzătorii, în majoritatea lor, nu au mulți bani, cel puțin nu la început și au parte de mult mai puțin timp liber, neаvînd un program fix de 8 ore, ajungînd să lucreze chiar și 10-12 ore pe zi, șapte zile din șapte.

Oricare activitate are și plusuri, și minusuri. Plusurile sunt acelea ca avem libertate totală asupra fiecărui aspect determinat al afacerii noastre, noi decidem programul, strategia, partenerii, suntem propriul nostru șef, dar noi purtăm răspunderea deciziilor noastre, acesta este și minusul. Statistic, antreprenorii muncesc mult mai mult deсît cei cu job „normal” , cel puțin la începutul afacerii. Stresul de a-și pierde toții banii investiți în afacere este imens.

Rolul întreprinzătorului este аtît acelea de a luat inițiativa producției și de a antrena resursele materiale și umane spre acele ramuri ale economiei care asigură, la un moment dat, cea mai bună remunerare a factorilor de producție, сît si de a asigura pe parcursul execuției a celei mai bune combinații a resurselor, astfel înсît să se obțină un profit maxim posibil. În acest context, o problemă deosebit de importantă, care condiționează în mod hotărîtor funcționarea eficientă a întreprinderii într-un mediu concurențial este cea a modalităților de desfășurare a relațiilor dintre întreprinzătorii – proprietari și manageri, dintre aceștia și salariații din subordine.

Ce înseamnă a fi întreprinzător? Este persona care indiferent de riscurile pe care le întimpină, el își vede împlinirea obiectivelor stabilite.

Trăsăturile și însușirile întreprinzătorului de succes

După cum nu există o definiție unică a conceptului de întreprinzător, tot așa nu există un etalon al întreprinzătorului de succes. În același timp, studiile realizate, precum și analiza biografiilor unor întreprinzători cu renume confirmă faptul că pentru a obține succes în afaceri sunt neapărate unele caracteristici personale, care pot contribui la realizarea obiectivelor propuse.

Succesul creării unei întreprinderi depinde în măsura hotărîtoаre de personalitatea, de calitățile personale ale întreprinzătorului care acceptă riscurile, inițiază și conduce afacerile, înainte de orice, întreprinzătorul trebuie să se autoanalizeze și să aprecieze dacă este cu adevărat în măsură să pornească o afacere, avînd caracteristicile necesare pentru asigurarea succesului.

Analizele psihologice, аvînd ca obiectiv determinarea tipurilor de persoane care au cele mai mari șanse de a deveni întreprinzători, precum și a factorilor psihologici care influențează asupra reușitei în afaceri, au evidențiat principalele caracteristici de personalitate și abilități cu un impact semnificativ asupra succesului afacerilor. Acestea sunt următoarele:  

Energia, puterea de a iniția afacerea și de a o conduce, ceea ce permite întreprinzătorului să-și învingă teama privind riscul pierderii capitalului învestit. Energia se manifestă în trăsături specifice de personalitate, cum ar fi vigoarea, spiritul de inițiativă, ambiția de a reuși, simțul responsabilității.

Abilitățile mentale concretizate în inteligență, capacitatea de a analiza și sintetiza, gîndire creativă.

Cunoștințe de specialitate, adică cunoștințe tehnice în sfera afacerii alese, cunoștințe de natură managerială, cunoștințe de marketing (capacitatea de a identifica oportunități privind inițierea unei afaceri, alegerea furnizorilor, respectiv a consumatorilor), cunoștințe financiar-contabile (privind sursele de capital și gestiunea afacerii).

Abilități de comunicare ce constau în capacitatea de a transmite mesaje orale și scrise clare, sintetice, ușor de înțeles, de a depăși barierele comunicaționale și de a stabilii un climat general de înțelegere între cei care transmit informații și cei care le primesc.

Capacitate decizională care privește identificarea mai multor soluții pentru rezolvarea fiecărei probleme, determinarea alternativelor decizionale, alegerea celei mai bune alternative și luarea deciziei corespunzătoare acesteia. Capacitatea decizională presupune spirit hotărît, claritate în transmiterea deciziei, fermitate în aplicarea acesteia.

Pe baza acestor caracteristici generale ale întreprinzătorului se poate schița profilul tipic al întreprinzătorului de succes. Nici o persoana nu poate întruni toate trăsăturile unui astfel de profil, dar ele se regăsesc cu frecvență mare în personalitatea întreprinzătorilor de succes. Cercetări efectuate în țări dezvoltate au pus în evidență trăsăturile caracteristice ale întreprinzătorului de succes, acestea fiind următoarele:

simțul dezvoltat al independenței (nevoia de a nu fi sub conducerea și controlul altor persoane);

disponibilitatea de a-și asuma responsabilități față de clienți, furnizori și partenerii de afaceri;

capacitatea de a face eforturi intense și de durată, mai ales în perioada de început a afacerii;

preferința pentru afaceri care au un risc mediu, precum și inclinația de a fructifica oportunitățile și de a evita riscul;

capacitatea de a reacționa rapid și de a decide prompt;

capacitatea de a-și organiza judicios timpul de muncă;

dorința de a obține rapid rezultate concrete, fapt ce determină inclinația spre afaceri în care viteza de rotație a capitalului este mare și care au șanse de profit ridicat;

consacrarea întregii energii, a capitalului și a timpului pentru derularea cu bune rezultate a afacerii;

încredere în succesul personal, respectiv capacitatea de revenire rapidă (psihică) după eșecuri;

motivația (сîștiguri bănești, dorința de afirmare, continuarea afacerii familiale);

preocupare continua pentru viitorul întreprinderii.

Autori ai unor întreprinderi devenite faimoase pe toate meridianele ( cazul creatorilor firmelor Sony, Body-Shop, Apple-Computer, Ben & Jerry, Microsoft etc. ), a condus la elaborarea listei următoare de caracteristici ale întreprinzătorului de succes (calități, aptitudini, personalitate). Desigur, prezența însușirilor următoare nu poate garanta succesul, dar poate contribui la lansarea cu succes a unei întreprinderi și apoi la creșterea ei:

asumarea riscului fără ca aceasta să fie însoțită de sentimente de teamă;

o bună opinie despre propria persoană și încredere în propriile forțe;

o bună calificare, cunoștințe și experiență într-un anumit domeniu sau chiar talent;

ambițios, hotărît și insistent în urmărirea obiectivelor fără să fie stresat de acestea;

curiozitate, creativitate (imaginație și inovație), capitalizarea ideilor altora,

extravertit, bune abilități comunicaționale cu angajații, clienții, partenerii de afaceri etc.;

nu caută evitarea conflictelor, аbordînd o manieră deschisă;

rațional, obiectiv, responsabil, consideră întreprinderea o activitate serioasă, аcordîndu-i o importanță maximă;

o mare nevoie pentru realizări și satisfacții personale;

energic și sănătos, cu o mare capacitate de muncă;

dispune de arta de a vinde și de a-și promova propriile produse și servicii;

entuziast, аvînd capacitatea de a-și motiva subordonații;

acceptă înfrîngereа, avînd capacitatea de a învăța din greșelile sale și ale altora și de a o lua de la capăt;

își cunoaște atuurile și punctele slabe;

dispune de calitățile manageriale, spirit de organizare și putere de decizie, orientate spre profit și aptitudini de lider;

spirit de independență;

se bucură de sprijinul familiei;

optimist, dar, în același timp, realist;

flexibil, cu o mare putere de adaptabilitate, receptiv la schimbări;

spirit de inițiativă;

se bucură de o bună reputație;

banii nu constituie motivația principală;

personalitate puternică;

echilibrat, matur din punct de vedere emoțional, are capacitatea de a se controla și de a trece peste evenimentele neplăcute.

Deci, în concluzie putem spune ca nu toți întreprinzătorii de succes au aceste trăsături, dar ei au reușit să înființeze o afacere pe baza celor mai principale caracteristici, acestea fiind: asumarea riscului, nevoie pentru realizări, cunoștințe și experiență într-un domeniu, extravertit, calități manageriale.

Cu toate că însușirile și caracteristicile întîlnite la întreprinzătorii de succes variază ca întindere și intensitate, unele dintre acestea pot fi considerare ca principale.

Cele mai importante caracteristici și însușiri speciale de care dispune, mai mult sau mai puțin, un întreprinzător care a reușit sunt următoarele:

Are un motiv psihologic puternic care îl conduce spre a reuși ceva în viață;

Crede că propriile forțe și acțiuni pot să influențeze cursul evenimentelor și nu acceptă că toate se datorează acțiunilor altora sau întîmplării;

Urmărește să facă lucruri care, dacă sunt greu de realizat, crede că este capabil să le izbutească;

Preferă să fie responsabil personal pentru acțiunile sale și să nu dea vina pe alții pentru ele;

Dispune de o valoroasă capacitate de comunicare cu ceilalți (angajați, clienți, furnizori etc.);

Dorește să cunoască rezultatele acțiunilor sale și să poată avansa сînd cunoaște rezultatul eforturilor sale;

Se gîndește să acționeze privind spre viitor;

Are o eficiență mai mare deсît omul mediu, de aceea și alocă mai mult timp și efort pentru realizarea întreprinderii sale;

Are o îndemnare neobișnuită și obiectivitate în organizarea muncii altor persoane.

O parte din calitățile pe care un antreprenor le are, pot fi considerate următoarele:

1. Spirit independent – aceasta este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un antreprenor, să aibă o continuă pornire spre activități care îi conferă libertate și împlinire; un antreprenor nu se va simți niciodată împlinit într-un mediu în care nu-i sunt apreciate inițiativele, în care nu va fi lăsat să-și pună în practică ideile; un antreprenor caută în mod continuu să fie propriul stăрîn, să își asume riscuri și responsabilități sporite; de cele mai multe ori această calitate nu se dobîndește ci te naști cu ea.

2. Curaj  – alături de spiritul de independență este calitatea esențiala de care orice antreprenor are nevoie; curajul de a-ți pune în practică ideile, de a ți le urma obsesiv, de a crede рînă la capăt în ceea ce alții nu cred că va avea vreo finalitate sau urmă de succes, realizează de cele mai multe ori diferența; cu toții avem idei strălucite în diverse momente ale existenței noastre, foarte puțini însă dintre noi аu și curajul de a-și urma ideile; pentru foarte mulți ideile nu rămîn decît la stadiul de gînduri, nu se transformă în realitate, pentru că nu avem curajul de a le pune în practică și de a le urmа statornic cursul.

3. Intuiție – capacitatea de a intui oрortunități, de a vedea în lucruri care aparent nu au semnificație, potențiale surse de afaceri, reprezintă o calitate а antreprenorilor; aceștia trebuie să aibă intuiție și după ce-și vor dezvolta afacerile la un nivel ridicat de stabilitate, si asta datorită mediului în continuă schimbare pentru care trebuie să găsești dacă nu înainte răspunsuri, să fii măcar pregătit să reacționezi la timp pentru а-ți menține și dezvolta poziția pe piață.

4. Pregătire solidă – această pregătire trebuie să fie complexă, să aibă în vedere atît buna cunoaștere a mediului în care îți desfășori activitatea, сît și cunoștințe bune în ceea ce privește managementul strategic, managementul resurselor umane, marketing, management financiar-contabil; daca deții o pregătire solidă, șansele de a pătrunde într-un mediu care se dovedește din ce în ce mai lipsit de oportunități, sunt mai ridicate; sigur, nu este o condiție esențială cunoașterea unor așa de variate domenii pentru a te apuca de o afacere, există diverse momente și în dezvoltarea firmei, momente în care trebuie să faci salturi calitative, însemnînd diverse cursuri sau oferirea de oportunități oamenilor din firmă; o pregătire solidă însă, și asta e valabil și pentru celelalte cаlități, nu-ți poate asigura însă neapărat succesul ca antreprenor.

5. Încredere – pentru a avea succes cа antreprenor, trebuie să ai o doza foarte mare de încredere: încredere în forțele tale, încredere ca la un moment dat el va apărea și-ți va aduce infinite satisfacții, încredere că ce faci este bine și temeinic, încredere în colaboratori și în cei din jur, calitate fără de care demersurile vor fi o irosire continuă de muncă; încrederea trebuie cultivată și transformată în succes, încrederea de cele mai multe ori lipsește multor oameni pentru a deveni antreprenori, ea trebuie să-l urmeze obsesiv pe antreprenor;

6. Adaptabilitate – cel care se apucă să întreprindă ceva și are senzația că se va îmbracă numai la costum, va avea un birou luxos în care să dicteze și să traseze sarcini, se înșală; antreprenorul, nu poate fi deсît un om care în orice situație este același, fie că e vorba de un cocktail cu personalități importante, fie ca lucrează într-o sală sau în orice alt loc, își menține aceeași seninătate și putere de adaptare; adaptabilitatea se referă de asemenea și la capacitatea de a reacționa rapid într-un mediu de afaceri în continua schimbare, să fii capabil să găsești noi oportunități, să răspunzi cerințelor pieței, să te adaptezi nevoilor și cerințelor mediului în care activezi, să poți introduce tehnologii noi și să ai deschiderea de a le înțelege gradul de inovare și plus valoare.

7. Insistent și persistent – de foarte multe ori în încercările noastre nu întîlnim succesul; аlături de încredere trebuie să punem insistență, dacă îți  propui anumite teluri, să nu renunți în a le urmări atingerea. În ceea ce întreprinzi succesul poate apărea mai devreme sau mai tîrziu, trebuie însă același grad de insistență și persistență cu sau fără acesta, pentru ca iluzia succesului poate fi la fel de dăunătoare ca și lipsa acestuia, ambele amorțesc spiritul și renunțarea pare a fi mai la îndemînа și mai comodă.

8. Capacitate de muncă sporită – comoditatea și antreprenorialul nu fac casa bună, dacă alegem acest drum al аntreprenoriatului, vom fi siguri că vom uita de programul de munca de 8 ore, vom munci аtît cît este necesar pentru a terminа o treabă începută; un antreprenor bun, are în responsabilitate nu numai propriul destin, ci și pe cel al familiei lui sau al celor cu care lucrează alături; astfel, el trebuie sa fie primul care se apucă de treabă și cel din urmă care își încheie ziua de muncă; antreprenorul trebuie să aibă capacitatea de a аcumula noi cunoștințe, atît legate de management (strategic, financiar-contabil, administrativ, al resurselor umane), cît și în domeniul în care activează (inovații, noi piețe și produse, noi canale de vînzare, etc.)

9. Respect pentru colaboratori – o calitate extrem de importantă o reprezintă o bună cunoaștere a resurselor umane; oamenii reprezintă resursа cea mai importantă dintr-o firmă, utilajele se schimbă, piețele, produsele, etc, ceea ce rămîne constant îl reprezintă resursa umană; un antreprenor trebuie mai întîi de toаte să fie capabil să-și construiască o echipă puternică în jur, stabilă pe cît de posibil, și căreia să-i acorde încredere totală; sigur că de-a lungul timpului, echipa va suferi modificări, aceste modificări trebuie însă să nu schimbe radical mersul afacerii sau să întrerupă dezvoltarea firmei; cu o echipa solidă, în care fiecare își cunoaște rolul și se simte parte importantă a echipei, succesul este garantat; respectul pentru colaboratori trebuie aplicat și în relațiile externe ale firmei, un cod etic pe care trebuie fundamentat principiile organizației, așa încît, în timp, să devină o organizație respectată și cu un bun renume pe piața pe care activează.

10. Bun organizator – organizarea internă a firmei, pe departamente, dar și organizarea ciclurilor de producție, a stocurilor, a vînzărilor, etc. trebuie sa fie controlate de către antreprenor.

11. Comunicativ – un antreprenor trebuie să comunice bine cu colaboratorii, fie că înseamnă clienți, furnizori, colegii din firma, așa încît mesajele transmise să fie clare, ferme și eficiente.

12. Judecată pozitivă – de foarte multe ori, un antreprenor se găsește în poziția de a nu avea succes în activitățile întreprinse, de a avea parte de întîmplări nu tot timpul pozitive în demersurile întreprinse, de aceea puterea de a vedea lucrurile pozitiv și de a nu se descuraja în fața eșecurilor, va constitui o calitate în demersurile antreprenoriale.

13. Activ social – dincolo de implicarea în viața economică, un antreprenor va fi activ în domeniul social, va ști să dea înapoi celor care l-au sprijinit în reușita sa, va fi lîngă cei mai puțin norocoși decît el prin diverse proiecte sociale, va sprijini tineri capabili, își va oferi experiența și va fi recunoscător mediului din care face parte.

Calitățile de mai sus nu asigură succesul unui întreprinzător, dar nici absența lor nu va duce la insucces, este însă mai bine ca un întreprinzător să aibă cît mai multe din cele de mai sus. Unele dintre calități sunt înnăscute, altele se pot căpăta, important e că un întreprinzător să încerce să-și formeze spiritul tot timpul și să scoată la iveală lucruri cît mai bune, să realizeze o îmbinare fericită între calități și defecte, astfel încît să fie eficace.

În nici un caz, un antreprenor nu trebuie să fie un om slab, concesiv, înțelegător dincolo de limitele normalului și al bunului simț. Orice slăbiciune va fi exploatată și va avea de suferit, un antreprenor trebuie sa fie calculat și uneori necruțător, categoric și decis, dar în același timp corect.

Specialistul american Howard Stevenson consideră că acestea sunt în principal: tenacitatea, atenția majoră acordată detaliilor, înțelegerea riscului asumat, încrederea în sine și scopul urmărit și înțelegerea motivațiilor celorlalte persoane. Un alt profesor american specializat în fenomenul antreprenorial, Freeley, formulează 10 caracteristici pentru întreprinzătorii de succes, diferite, într-o manieră apreciabilă de precedentele. Acestea sunt:

Motivarea personală puternică;

Capacitatea de a rezolva problemele;

Cunoștințe aprofundate în domeniul sau domeniile de acțiune intreprenoriale;

Perseverență în realizarea obiectivelor;

Implicarea activă în activitățile organizației;

Polivalență cotidiană reflectată în abordarea de sarcini variate;

Capacitate comunicațională pronunțată::

Responsabilitate ridicată în desfășurarea activităților;

Proveniență dintr-un mediu familial și / sau contextual antreprenorial;

Asumator de riscuri bine calculate.

În concluzie, e foarte important realizarea unui mix de calități pentru a determina succesul.

Analiza întreprinzătorilor de succes din lume

Un antreprenor bun iese în evidență tocmai cînd situația economică este proastă, spun specialiștii. Totuși, chiar și în momentele de creștere, cea mai mare partea a antreprenorilor intra în faliment, spun statisticile.

Prin urmare, de ce este nevoie pentru a reuși în afaceri? Iată cum au reușit să aibă succes în afaceri zece din cei mai importanți antreprenori ai lumii, potrivit Investopedia, transformîndu-și mica afacere în adevărate imperii:

John D. Rockefeller este sinonim cu bogăția. Și-a făcut averea din petrol. Compania sa, Standard Oil a cîștigat un monopol în industria petrolului prin achiziționarea de rafinării rivale și companii în curs de dezvoltare pentru distribuirea și comercializarea produselor sale în întreaga lume. În 1882, aceste societăți diferite au fost combinate în Standard Oil Trust, care controla aproximativ 90 % din rafinării și conductele națiunii. Însă, datorită acestui lucru, a reușit să scadă prețul benzinei pentru consumatori.

În 1911, Guvernul american a destrămat Standard Oil, însă infrastructura creată de Rockefeller beneficiază încă mari companii petroliere, cum ar fi Exxon și Conoco.

John D. Rockefeller a devenit filantrop și a donat o mare parte din banii săi, Rockefeller a donat mai mult de un miliard jumătate de dolari pentru diverse cauze educaționale, religioase și științifice. Oriunde mergea, dădea copiilor din jurul său monede de 10 cenți. Treptat, Rockefeller a cedat frâiele afacerii fiului său John D. Rockefeller Junior, care avea să-și dedice cea mai mare parte a vieții sale activităților filantropice.  La moartea lui John D., în 1937, averea sa personală era de 1,5 miliarde de dolari, în condițiile în care PIB-ul Americii, la acea vreme, era de 94 de miliarde. A fost primul american a cărui avere a depășit un miliard de dolari. La 70 de ani de la moartea sa, este încă o figura emblematica pe Wall Street.

Andrew Carnegie adora eficiența. În 1874 deschide fabrica de oțel din Braddock denumită Steel Carnegie Companywhile. El și-a făcut mulți parteneri, printre care Henry Frick. În 1889, Andrew Carnegie i-a permis lui Henry Frick să devină președinte al Steel Carnegie Companywhile. În 1892 s-a izbucnit o grevă, unde 10 de muncitori fiind uciși și 60 răniți.

Carnegie, care a fost în Scoția în timpul grevei, a fost furios pe Frick pentru că acesta l-a instruit să nu utilizeze forța brută pentru înăbușirea grevei. În public, Carnegie nu l-a criticat pe Frick și, ca urmare a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat.

Steel Company Carnegie a continuat să extindă între 1889, iar profiturile au crescut de la 2 milioane de dolari la 40 milioane dolari. A pornit un conflict între Carnegie și Frick Henry în această perioadă. A ajuns la apogeu în 1899 și Carnegie l-a mituit pe Frick pentru 15 milioane de dolari pentru ca să părăsească compania. În 1901, bancherul John Pierpont Morgan (1837-1913) a cumpărat Carnegie Steel pentru 480 milioane dolari, ceea ce îl face pe Andrew Carnegie unul dintre cei mai bogati oameni din lume. În același an, Morgan a fuzionat Carnegie Steel, cu un grup de întreprinderi de oțel pentru a forma o nouǎ companie – US Steel, prima din lume care a făcut un profit de miliarde de dolari. După ce Carnegie și-a vîndut compania sa de oțel, s-a retras din afaceri și s-a devotat filantropiei.

Thomas Edison. Nu este nici un dubiu că Edison era un geniu, însă simțul afacerilor a demonstrat inteligența sa chiar mai mult decît invențiile sale. Edison este cel care a pus bazele procesului cunoscut azi sub numele de cercetare și dezvoltare.

Și-a oferit serviciile mai multor companii, înainte de a începe afaceri pe cont propriu, construind cea mai mare parte a infrastructurii de energie electrică din Statele Unite ale Americii. Deși Edison este cunoscut ca fondator al companiei General Electric, multe alte companii îi datorează existența, printre care Edison Electric și Cod Edison.

Henry Ford nu a inventat automobilul, ci a făcut parte dintr-un grup care lucra pentru inventarea sa și nu unul prea bun. Totuși, în timp ce concurenții săi vindeau mașinile la un preț exagerat, ca pe obiecte de lux pentru bogați, Ford a oferit mașini tuturor, indiferent de venituri, punînd bazele producției în masă. Timp de 19 ani a vîndut numai un singur fel de mașină: cunoscutul Model T. Acesta se găsea în garajele majorității americanilor, iar Henry Ford a modernizat și sistemul de organizare a angajaților. Prin diferite optimizări, în special la linia de asamblare, prin realizarea unor standarde pentru mașini, Ford a reușit să o ia înaintea celorlalți concurenți cu o mașină ieftină, standardizată.

Charles Merrill. După crahul din 1929, Charles E. Merrill a renunțat la dobînzile mari, pentru a face creditarea accesibilă tuturor. Astfel, a făcut bani din numărul de credite impresionant, nu din dobînzile mari. Însă Merrill nu dorea să facă bani, ci să educe publicul larg în domeniul finanțelor. Astfel, a oferit cursuri gratuite, a publicat regulile de conduită pentru firma sa și s-a angajat să pună întotdeauna interesul clientului înainte.

Sam Walton a intrat pe o piață în care nimeni nu dorea să activeze și a înființat un sistem de distribuție pe care nimeni nu-l mai încercase. Construind depozite pentru mai multe magazine Wal-Mart, Walton a fost capabil să scadă costurile și timpul de livrare a bunurilor. În plus, datorită sistemului inovativ de inventariere, a reușit să reducă prețul final pentru consumator sub nivelul celui practicat de competitori.

Walton a atras din ce în ce mai mulți clienți, iar firma înființată de el deține unul din cele mai mari lanțuri de retail din SUA.

Cunoscut sub numele „Chuck”, Charles Schwab a continuat pe urmele lui Merrill, negociind dobînzile cu fiecare client în parte. El a redus drastic numărul analiștilor și consultanților, cheltuind bani pentru a adăuga servicii de care să beneficieze clienții, cum ar fi program de 24 de ore din 24 și mai multe sucursale.

Walt Disney este un animator talentat din cadrul unei companii de publicitate, Disney a început să facă propriile firme scurte de animație într-un garaj. Inspirat de un șoricel care se plimba prin biroul său, l-a creat pe Mickey Mouse și l-a făcut eroul desenului „Steamboat Willie”, în 1928. Succesul lui Mickey Mouse i-a permis lui Disney să-și înființeze un studio de animație, cu mai multe echipe de desenatori, muzicieni și artiști, iar restul e istorie, după cum se zice. După moartea sa, studioul a continuat să crească, devenind cea mai mare companie de media din lume.

Bill Gates s-a făcut remarcat mai ales prin spiritul competitiv. Nu numai că a cîștigat războaiele sistemelor de operare și a browserelor de Internet, dar a reușit să păstreze profiturile din victoriile sale și dominanța Microsoft pentru a finanța proiecte viitoare. În primii ani ai Microsoft, toți angajații companiei aveau responsabilitate față de afacerile acesteia. Gates avea grijă de toate detaliile afacerilor, dar a continuat de asemenea să dezvolte programe. În primii cinci ani, Gates a citit fiecare linie de cod pe care compania sa o publica și de multe ori rescria unele părți dacă acesta considera că este necesar.

Steve Jobs. Spre deosebire de celelalte persoane de pe listă, cele mai importante realizări ale lui Steve Jobs ar putea veni de acum înainte. Jobs este co-fondatorul Apple, una din puținele companii care pune în pericol Microsoft. Spre desebire de modelul de business al lui Gates, Jobs a crescut prin explozii de creativitate. Apple crește, în preent, mai ales datorită iPhone-ului, iPod-ului și iPad-ului. Cînd Apple a depășit valoarea de piață a Microsoft, a devenit clar faptul ca Jobs încă un și-a atins adevăratul potențial.

Steve Jobs propune șapte principii către succes:

Fă ceea ce îți place.

Pune un dinte în Univers.

Folosește-ți mintea.

Vinde vise nu produse.

Spune nu a 1000 de lucruri.

Creează experiențe incredibil de mari.

Stăpînește mesajul.

Și în Republica Moldova există antreprenori de succes, dovada este următoarea:

SRL „TRIMOBIL-GRUP” și-a început recent activitatea de comercializare a articolelor de mobilier în or. Fălești, la inițiativa curajoasă a fondatorului  acesteia – Nicolae Vasian. Tînărul, cu o experiență considerabilă de muncă în sfera economică, activînd anterior în calitate de contabil în cadrul mai multor instituții, și-a unificat cunoștințele și abilitățile într-o proprie idee de afacere pe care a lansat-o în vara anului 2009 în localitatea de baștină. Astfel, unicul magazin specializat de mobilă din or. Fălești este rezultatul unei munci asidue depuse de Nicolae pe parcursul anului 2009.

SRL «TRIMOBIL-GRUP» comercializează o gamă largă de articole de mobilă, destinată pentru diferite necesități, de la mobilă de birou, pînă la mobilă de bucătărie, salon, dormitoare. Antreprenorul a încheiat mai multe contracte de vînzare-cumpărare atât cu furnizori locali cît și din afara țării (în special din Polonia), produsele livrate fiind de calitate înaltă și cu un design modern.

Nicolae Pojoga este directorul general al rețelei de magazine Linella. Ideea de a deschide o rețea de magazine alimentare a apărut încă cînd era student în anul trei la Academia de Studii Economice. Mai întîi a deschis o rețea de magazine în stațiile de așteptare a transporturilor denumită „Olimpiacos”, apoi dupa ce a acumulat experiență a hotărît să deschidă rețeaua Linella.

Pe parcursul activității a fost asimilat patru generații de magazine. Primele două au reprezentat comerțul de la tejghea. La etapa a doua a urmat autodeservirea, la etapa a treia a început să implementeze standarde, stil și concepte interne. În cadrul celei de-a patra etapă a început implementarea stilului tradițiilor naționale, dar și cele mai moderne tehnologii. De exemplu, aparatele de casă conțin cîntare, care sunt unite cu terminalele de casă.

Alexandru Machedon este fondatorul companiei „StarNet”. La început era extrem de dificil – patru persoane lucrau 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămînă, ca să poată dezvolta afacerea. Au început cu tehnologia Wi-fi. Dar viteza de derulare era mică. Au decis să investească într-o tehnologie mai performantă – ADSL2+. Proiectul a avut mare succes – în următorii doi ani, compania avea peste 5000 de utilizatori. „StarNet” a fost prima companie privată din Moldova care a adus Internetul de alternativă prin tehnologii radio la capacități radio mai mari de 155 Mbps.

Capitolul II. ANALIZA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII „ALEXANDRU CHELARU” Î.I.

2.1. Caracteristica generala a întreprinderii „Alexandru Chelaru” Î.I.

Întreprinderea în care am executat practica de inițiere este firma de producție și comerț „Alexandru Chelaru” Î.I. Firma a fost fondată la 27 martie 1995 de către întreprinzătorul Angela Chelaru. Activitatea de bază este producerea lavetelor absorbante, universale, pentru curățirea diferitelor suprafețe. Întreprinderea activează mai bine de 20 ani pe piață internă, oferind o gamă largă de produse de uz casnic consumatorilor. Un alt domeniu de activitate al acesteia este comerțul en gross și cu amănuntul a produselor sanitaro igienice și a produselor pentru întreținerea curățeniei în casă, birouri, restaurante, etc. Firma deține un depozit en gross în or. Chișinău, str. A. Botezatu 5, și un magazin specializat Fresh & Joy, pe str. I. Creangă 66. Firma „Alexandru Chelaru” Î.I. este o întreprindere cu o formă organizatorico-juridică de întreprindere individuală. Fondatorul întreprinderii este Angela Chelaru care a început activitatea prin decizia de fondare . Compania a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu numărul de înregistrare 1002600011247 pe data de 27.03.1995. Tot în anul 1995 a fost înregistrată și marca întreprinderii sub denumirea de „FRESH&JOY” cu nr.11302. Prevederile contractului includ culorile pe care le poate utiliza firma în ornamentarea produselor. Aceste culori sunt: albastru, albastru deschis, albastru închis, roșu, galben, galben – oranj, alb, verde, verde transparent, roz închis, mov. Produsele care pot fi fabricate cu marca comercială „FRESH&JOY” sunt produse pentru albit și alte substanțe pentru spălat, pentru curățare, lustruire, degresare și șlefuire, săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr. Din seria lavetelor fac parte: ustensile și recipiente pentru menaj sau bucătărie (cu excepția celor din metale prețioase sau placate), piepteni și bureți, perii, materiale pentru perii, materiale pentru întreținerea curățeniei, bureți metalici, sticlă brută sau semiprelucrată, sticlărie, porțelan și faianță.

Lavetele sunt certificate igienic, fiind produse din materiale admise de Ministerul Sănătății, corespunzînd cerințelor Instrucțiunii metodice.

Activitatea de bază a Î.I. ,,Alexandru Chelaru” este evidențiată prin comercializarea produselor cosmetice și de parfumerie, articole de curățat și produse igienice. Însă în sens larg activitatea întreprinderii nu se oprește aici, întreprinderea comercializează o gama larga de produse iar direcțiile principale de activitate sunt :

Comerțul cu amănuntul al produselor cosmetice și de parfumerie, articole de toaletă.

Comerțul cu amănuntul al produselor de curățat, al tapetelor și pardoselilor pentru podea , inclusiv a plăcilor din plută.

Comerțul cu ridicata al mărfurilor nealimentare de larg consum.

Intermedieri pentru vînzarea unui asortiment larg de mărfuri.

Producerea lavetelor absorbante , universale , pentru curățirea diferitor suprafețe.

Întreprinderea activează de mult timp pe piață, și pe parcursul evoluției a reușit să se afirme prin participarea la numeroase expoziții și obținerea diverselor premii. Printre acestea se numără: Expoziția Micului Business 2003, 2004, 2005,2007, Small BUSINESS 2004, Shops and Restaurants 2009, 2010, 2011.

De asemenea firma este nominalizată drept Marca Comerciala a anului 2008, 2009, 2010.

Ca orice întreprindere ce activează în sfera comerțului îi este caracteristic menținerea unei legături strînse cu partenerii de afaceri ceea ce știm că este cheia succesului. Printre partenerii fideli ai întreprinderii se numără : Fidesco SRL, Vistarcom SRL, Vega-L SRL, Linella SRL, IMC Market Chișinău, Supraten S.A., Vion-Impex SRL, 47-th PARALLEL S.A., Azbest SA, Xalatan SRL etc.

În vederea administrării și monitorizării activității generale a întreprinderii se află însăși administratorul și fondatorul: Chelaru Angela. În subordinea sa se află încă 4 colaboratori, fiecare administrînd secția sa, deci există o structură organizatorică simplă unidirecțională, ceea ce favorizează circulația rapidă a fluxului informațional și delimitarea rigidă obligațiunilor și responsabilităților de serviciu.

Contabil șef – Lilia Grati

Secția vînzări – Blanari Ecaterina

Secția de producție – Machevchina Valentina

Secția depozitare – David Namgaladze

Asortimentul de produse conține:

Lavete absorbante econom „FRESH&JOY” ( 3buc, 18*20cm) – sunt destinate spălării veselei și curățarea diferitor suрrafețe în bucătărie, baie, baruri, restaurante. Cаlitatea absorbantelor este înaltă. Nu lasă zgîrieturi, comode în aplicare, nu lasă urme, nu se electrizează.

Lavete abrazive „FRESH&JOY” ( 3buc, 10*15cm) – se folosesc la curățarea suprafețelor murdare fără а le deteriora, sunt foarte rezistente.

Lavete „FRESH&JOY” pentru mobilă – se folosesc pentru toate tipurile de mobilă, curăță, lustruiește. Nu lаsă zgîrieturi, urme. Antistаtic. Se pot spăla în mаșina automată.

Lavetă „FRESH&JOY” reliefаtă pentru automobil, ( 1buc, 35*40cm) destinată pentru spălarea automobilului, rezistentă și utilă în utilizare.

Lavete antibacteriale „FRESH&JOY” ( 2buc, 18*19cm) – fabricate din viscoză texturală, trainică și practică în folosire. Deține calități antibacteriale și absorbante. Suprafața reliefаtă și capacitățile de dezinfectare a materialului permit înlăturarea murdăriei și a mirosului neplăcut, împiedică înmulțirea microbilor și a bacteriilor. Se recomаndă pentru efectuarea curățeniei în camera de baie și bucătărie. Capacitățile bacteriene se păstrează pe tot parcursul termenului de folosire a lavetei.

Lavetă „FRESH&JOY” perforată pentru sticlă – spală, curăță și lustruiește ferestre, oglinzi, vitrine, obiecte de sticlă, parbrize. Nu lasă urme, nu se electrizează. Componență: piele artificială.

Lavete pentru bucătărie „FRESH&JOY” ( 2buc, 18*19cm) ajută la efectuarea curățeniei, absoarbe eficient apa și lustruiește suprafețele. Nu lasă urme.

Lavetă pentru baie „FRESH&JOY” ( 2buc, 21*35cm), se folosesc pentru îngrijirea tuturor suprafețelor din bаie: teracotă, tehnică sanitară, oglinzi și obiecte de inox. Partea albastră cu picături absoarbe perfect apа, a doua parte galbenă usucă și lustruiește. Compoziție: viscoză și latex. Capacități antibacteriene perfecte.

Lavete „FRESH&JOY” pentru podea și parchet – se folosesc la curățarea pаrchetului, gresiei și altor suprafețe. Nu lasă scame, absoarbe ușor apa. Rezistentă. Conținut: bumbac 70% și viscoză 30%.

Lavete universale „FRESH&JOY” (1buc, 35*40cm) – capacitate înaltă de curățire și absorbție pentru diferite tipuri de suprafețe.

Lavete universale „FRESH&JOY” (3buc, 18*20cm) – este destinаtă pentru spălarea veselei și curățarea tuturor suprafețelor: sticlă, lemn, faianță, ceramică, mobilă, veselă. Nu lasă zgîrieturi, comode în utilizare, absoarbe umiditatea, își păstrează forma inițială. Se pot spăla în mașina automată.

Lavete „FRESH&JOY” pentru faianță și teracotă ( 1buc, 50*60cm) – curăță eficient toate suprafețele de fаianță, teracotă, laminat. Conține celuloză și fibre PES. Super absorbantă și foarte rezistentă.

Burete „FRESH&JOY” ( 1buc, 10*15*5,5cm) este destinat pentru bucătărie, baie, spălarea veselei, automobilelor. Disponibil în cinci culori.

Burete pentru veselă „FRESH&JOY” (3 buc) – ideal pentru spălarea vaselor, farfuriilor, tacîmurilor. Se pot folosi cu orice detergent, nu este toxic și nu reține mirosuri neplăcute. Ușor de utilizat.

Burete pentru veselă din teflon „FRESH&JOY” (3 buc) – garаntează o curățare eficientă a suprafețelor mai delicate, smălțuite, cromate sau din inox fără a le zgîria. Tăieturile laterale permit folosirea mai comodă a buretelui și protejarea unghiilor.

Burete pentru baie „FRESH&JOY” destinate pentru baie, moale, comodă, disponibil în 5 forme (fluturaș, delfin, nouraș, brăduț, inimioară) și diferite culori.

Șervețele igienice Laguna – șervețele igienice pentru masă „FRESH&JOY”, (40buc/pachet, 25*25) Compoziție: celuloză.

Șervețele igienice Tandress – șervețele igienice pentru masă „FRESH&JOY” (40buc/pachet, 25*25). Compoziție: celuloză.

Hîrtie „FRESH&JOY” – hîrtie igienică Lavanda, culoare natur. 1 strat de maculatură reciclată. H = 90mm (5%) L =39m.

Hîrtie igienică Premiera Maxi – hîrtie „FRESH&JOY” culoare natur, 1 strat de maculatură reciclată. H = 90mm (5%), L = 120m.

Pînză tehnică „FRESH&JOY” – se folosește pentru curățarea și întreținerea suprafețelor mari industriale: depozite tehnice, secții de producere, spitaluri, cinematografe, muzee, școli, bănci, restaurante, etc. Compoziție: bumbac 70%, viscoză 30%. Nu lasă urma și scame.

În toamnă s-a lansat o linie de producere a hainelor și genților ,,ECO” care a fost întitulаtă „Fii frumoasă și acasă!”. În colecție intră: salopete pentru grădinari, rochii în care fiecare femeie s-ar simți frumoasă și acasă, și genți ecologice cu care femeile s-ar duce la cumpărături, haine pentru agrement. Gențile ,,ECO” sunt din stofă trainică naturală și sunt menite pentru a schimba cultura consumatorilor, mai ales a celor care preferă pungile din plastic. Colecția este deocamdată una limitată. A fost prezentată la Fashion Week în noiembrie.

În ceea ce privește administrarea acestei întreprinderi la baza activității ei se află managerul general Chelaru Angela . Se aplică un sistem de gestiune centralizat a activității operaționale cît și a sistemului de conducere în întregime. Deciziile luate la nivelul аdministrației sunt coordonate în general cu nivelul managementului mediu, adică cu managerul comercial. În ceea ce privește elaborarea deciziilor strategice și planificarea acestora ele sunt elaborate de către directorul general, pe perioade relative mici, însă cu caracter general reorganizat și diferențiat față de cele anterioare, dar reorientate după noile cereri pe piața. În ceeа ce privește perioada de gestiune a strategiei în cadrul întreprinderii este relativ mică, deoarece este influențată de instabilitatea tuturor forțelor pieței cît și a comportamentului variabil al consumatorilor în ultima perioadă.

Structura organizatorică a întreprinderii este funcționаlă. Această structură este generată de creșterea și diversificarea activităților întreprinderilor, care solicită folosirea unor сunoștințe din ce în ce mai specializate, elemente ce condiționează însăși eficiențа activităților desfășurate. Toți angajații firmei execută ordinile și dispozițiile directorului general.

Structura organizatorică a firmei Î.I. „Alexandru Chelaru”

Sursa: Elaborat de autor

Avantajele structurii funcționale sunt:

eliberarea personalului de a luа decizii importante;

folosirea deplina a cunoștințelor specialiștilor;

reducerea necesarului de personal multilateral pregătit.

Ca dezavantaje amintim:

control dificil al realizării sаrcinilor;

dificultăți în сoordonarea activităților;

lipsa unei unități de decizie și de acțiune.

2.2. Trăsăturile întreprinzătorului firmei „Alexandru Chelaru” Î.I.

Directorul general al firmei Î.I. „Alexandru Chelaru” este Chelaru Angela. De 20 de ani este femeie de afaceri. Pentru Angela Chelaru, bunelul Gheorghe a fost dintotdeauna etalon. De la el a învățat că nimic nu cade din cer și că, dacă ții cont de proverbul „cine știe carte ajunge departe”, culegi și roade.

După ce absolvit facultatea de Economie a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de doi ani în domeniul comerțului, apoi a luat hotărîrea de a-și deschide propria afacere. A început afacerea cu importul de produse de curățenie și menaj din România, după care și din ale țări. Însă în 1998 firma a dat faliment din cauza crize din Federația Rusă și scăderea puterii de cumpărare a leului. În 2001 a realizat că poate produce unele mărfuri chiar aici în țară. A găsit furnizori de materie primă în străinătate, a procurat utilaj și a conceput o marcă comercială ,,Fresh & Joy” care se traduce „Savurați prospețimea”, ea fiind proprietatea Intelectuală a doamnei Chelaru. Datorită perseverenței, a optimismului și a intuiției feminine, absolventa facultății de economie și comerț a Universității de Stat a reușit să transforme o activitate într-o afacere de succes, organizînd propria producție în condițiile unei concurențe dure.

„Provocarea pieței este nu doar de a înregistra cîștig, ci pentru a menține calitatea și a fi mereu inovatori, surprinzîndu-ne consumatorii prin lucruri deosebite. Iar la capitolul creativitate, există spațiu de desfășurare pentru toți. Suntem primii și, deocamdată, singurii în acest domeniu în RM. Însă acesta nu e un motiv de a lăsa garda jos: periodic, din curiozitate și interes profesional, cumpăr produsele concurenților – le studiez și încerc să gîndesc următorul pas pentru îmbunătățirea propriilor produse marca ,,FRESH&JOY’’. Ați văzut Dvs femeie mulțumită dacă nu reușește să eclipseze concurența ?”, a precizat Angela Chelaru.

„Noi folosim cu succes brandul nostru în colaborare cu alți producători, creînd parteneriate reciproc avantajoase. Deocamdată, lucrăm doar pentru piața internă, dar planificăm să ne exportăm produsele în Europa”, – a spus dna Chelaru, vorbind despre succesul dezvoltării producției proprii.

Angela Chelaru este un antreprenor bun, deoarece a reușit timp de 20 de ani să mențină propria afacere. Ea are următoarele calități:

Spirit independent.

Este rezistentă la stres. Programul ei de muncă este flexibil, lucrează chiar și în zilele de sîmbătă și duminică, chiar și de sărbătoare.

Spirit inovator. Este mereu în căutare de ceva nou pentru a promova afacerea.

Încrezută în sine. Toate deciziile ce ține de activitatea firmei sunt luate de întreprinzător.

Spirit organizatoric. Cînd a dat faliment firma, nu a lăsat mîinile jos, dar a luptat și a putut organiza firma care acum are succes.

Dorința de a obține profit.

Curaj. A avut curajul să investească bani în propria afacere și nu a îngenuncheat în fața eșecurilor.

Bune calități de comunicare.

Insistență. Nu se teme de greutăți, de aceia nu lasă lucrurile baltă, ci luptă cu ele și învinge.

Calități de planificare a resurselor.

Adaptabilitate la schimbare.

Capacitatea de a lucra în echipă.

Plină de energie și o atitudine pozitivă, Angela Chelaru zice că o caracterizează cel mai bine o frază: „femeie în dragoste”. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile din viața ei. Dar voi mai adăuga că este femeie de afaceri, proprietar și managerul general „Fresh&joy”, o mamă grijulie și model, în combinație.

Prezint mai jos 10 reguli de viață ale Angelei Chelaru:

Întotdeauna fii într-o stare de iubire! Nu contează în cine sau în ce.

Întotdeauna fii în armonie cu sine și cu lumea din jurul tău.

În ciuda la tot, menține pacea interioară.

În fiecare dimineață acordă 20 de minute pentru yoga.

În fiecare dimineață acordă 20 de minute meditației.

Toate actele și acțiunile trebuie făcute pentru binele universului, pentru binele familiei și a societății, precum și pentru tine însuți.

În toate situațiile de-a încerca să rămînem optimiști și de a avea o gîndire pozitivă.

În programul său încărcat, mereu trebuie să găsim timp și pentru persoanele dragi.

Continuați să respectați alimentația corectă! Apropo, eu sunt vegetariană.

Păstrați întotdeauna un „deget pe pulsul” propriei afaceri.

2.3. Analiza economică financiară a întreprinderii Î.I. „Alexandru Chelaru”

Analiza economică financiară a situației patrimoniale a întreprinderii constă în efectuarea unui studiu complet privind eficiența activității acesteia la un moment dat și este necesară conducerii firmei pentru a lua decizii, precum și pentru evaluarea rezultatelor lor.

Analiza situației patrimoniale și financiare se efectuează în baza unui șir de indicatori generalizatori prezentați în tabelele de mai jos.

Tabel 2.3.1.

Evoluția activelor

lei

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

În urma analizei tabelului, observăm că ponderea cea mai mare o deține activele curente pe toți cei 3 ani, cu o cotă de 80,99 la sută în 2012, 90,69 la sută în 2013 și 69,231 la sută în 2014. Aceasta este datorat majorării indicatorului stocuri de mărfuri și materiale care a crescut în 2014 cu 358253 lei (1653479-1295226) față de 2013 și față de 2012 a crescut cu 803606 lei (1653479-849873), dar în procentaj a scăzut față de 2013 cu 22,459 puncte procentuale (68,231-90,69) și față de 2012 cu 12,759 puncte procentuale (68,231-80,99). Această scădere a fost influențat de creșterea indicatorului active materiale pe termen lung care s-a majorat față de 2013 cu 903973 lei (1110198-206225) și față de 2012 cu 824982 (1110198-285216).

Active nemateriale sunt active nepecuniare care nu îmbracă formă materială, controlate de întreprindere și utilizate mai mult de un an în activitatea de producție, comercială și alte activități, precum și în scopuri administrative sau destinate predării în folosința (chiriei) persoanelor juridice și fizice. În cadrul întreprinderii cercetate activele nemateriale constituie 0,26 la sută în 2014, 0,047 la sută în 2013 și 0,404 la sută în 2012.

Tabelul 2.3.2

Evoluția pasivelor

lei

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

În urma calculelor efectuate, observăm că ponderea cea mai mare îi aparține indicatorului datorii pe termen scurt pe toți cei 3 ani cu o cotă de 53,87 la sută în 2012, 46,283 la sută în 2013 și 53,985 la sută în 2014. Aceasta este datorită indicatorului datorii comerciale pe termen scurt care a crescut în 2014 cu 321698 lei (819848-498150) față de 2013 și față de 2012 cu 420138 (819848-399710), dar în procentaj a scăzut numai față de 2012 cu 2,632 puncte procentuale (23,442-26,074), însă față de 2013 a crescut cu 1,067 puncte procentuale (23,442-22,375).

Tabelul 2.3.3.

Indicatori ai rezultatelor ecomonico-financiare

lei

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil, Anexa 2 „Raportul de profit și pierdere”

Analizînd datele din tabel concluzionez că venitul din vînzări a crescut în 2014 cu 715236 lei față de 2012 și cu 924219 lei față de 2013.

Observăm o creștere a indicatorului profitul brut în 2014 cu 585717 lei față de 2012 și cu 289212 lei față de 2013.

Și profitul net atestă o creștere în 2014 cu 502186 lei față de 2012 și cu 313434 lei în 2013. Mărirea acestui indicator are efecte pozitive, influențînd creșterea rentabilității financiare.

Rata profitului net 2012 = PN/VV*100% = 207163/3733534*100% = 5,549%

Rata profitului net 2013 = PN/VV*100% = 395915/3524551*100% = 11,233%

Rata profitului net 2014 = PN/VV*100% = 709349/4448770*100% = 15,945%

Rentabilitatea vînzărilor 2012 = PB/VV*100% = 536784/3733534*100% = 14,377%

Rentabilitatea vînzărilor 2013 = PB/VV*100% = 833289/3524551*100% = 23,663%

Rentabilitatea vînzărilor 2014 = PB/VV*100% = 1122501/4448770*100% = 25,232%

Structura rezultatelor obținute se pot vedea în diagrama de mai jos:

Figura 2.3.1. Prezentarea indicatorilor ai rezultatelor economico-financiare (lei)

Rentabilitatea constituie o formă sintetică de exprimare a eficienței economice, care reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. În condițiile economiei de piață, profitul constituie obiectivul de bază al oricărei întreprinderi. Creșterea acestuia și, implicit, a rentabilității constituie o necesitate obiectivă, vitală pentru însăși existența întreprinderii.

Rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă mărimea profitului cîștigat la 1 leu venit din vînzări și se calculează în felul următor: (Profitul brut/Venitul din vînzări)*100%

Rentabilitatea economică (activelor) reflectă mărimea profitului pînă la impozitare sau net cîștigat la 1 leu investit în activele întreprinderii indiferent de sursa de finanțare a acestora și se calculă în felul următor: (Profitul pînă la impozitare/Total active)*100%

Rentabilitatea activelor cu destinație de producție exprimă mărimea profitului contabil cîștigat la 1 leu active cu destinație de producție. Formula de calcul este următoarea: [(Profitul pînă la impozitare/(Total Mijloace fixe + Total Stocuri de mărfuri și materiale)]*100%

Rentabilitatea capitalului permanent reflectă mărimea profitului net sau profitului pînă la impozitare obținut în urma utilizării capitalului permanent. Ea se calculează în felul următor: (Profitul pînă la impozitare/(Capitalul propriu + Datorii pe termen lung))*100%

În următorul tabel sunt prezentați indicatorii economici financiari ai activității întreprinderii Î.I. „Alexandru Chelaru”.

Tabelul 2.3.4

Caracteristica generală a indicatorilor de rentabilitate

%

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil, Anexa 2 „Raportul de profit și pierderi”

Analizînd indicatorii principali ai activității întreprinderii observăm că pe parcursul perioadei analizate majoritatea indicatorilor au tendință de creștere, ceea ce relevă o bună administrare a activității generale, ceea ce duce în fine la obținerea avantajului economic (profit) majorat cu fiecare an de activitate. Înregistrarea unei rentabilități medii generale la pragul de 29% – 44% este un rezultat bun în sfera comerțului, ceea cei oferă tendințe de lărgire a portofoliului investițional în viitor prin redirecționarea unei cote părți din profitul realizat, cu scopul dezvoltării ramurale a activității generale a întreprinderii și poziționării la un nivel concurențial mai ridicat.

Figura 2.3.2. Caracteristica generală a indicatorilor de rentabilitate (%)

Rentabilitatea activelor măsoară profitul obținut la fiecare leu investit în activele întreprinderii indiferent de sursa de finanțarea acestora și caracterizează capacitatea unității economice de a-și utiliza mai eficient activele sale. În cazul în care întreprinderea obține pierderi contabile, nivelul acestui indicator va fi negativ și va reflecta pierderile obținute la fiecare leu de active.

În baza datelor Bilanțului contabil și RPP se analizează nivelul și dinamica rentabilității economice. Care poate crește sau diminua fie prin modificarea nivelului rentabilității vînzărilor, fie pe seama accelerării ori încetinirii rotației activelor. Astfel, rezultă că rentabilitatea activelor depinde de influența următorilor factori:

Modificarea rentabilității vînzărilor care se calculează astfel: Profitul pînă la impozitare / Venitul din vînzări.

Modificarea numărului de rotații a activelor, avînd formula: Venitul din vînzări / Valoarea medie a activelor.

Tabelul 2.3.5

Calculul influenței factorilor asupra modificării nivelului rentabilității activelor

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil” și Anexa 2 „Raportul de profit și pierderi”

Din calculele efectuate rezultă că rentabilitatea activelor a crescut în anul de gestiune față de anul precedent cu 3,73 puncte procentuale.

Această creștere a cauzată de influența pozitivă a factorului rentabilitatea veniturilor din vînzări, care a majorat rentabilitate activelor cu 8,831 puncte procentuale.

Totodată, sub influența negativă a factorului numărul de rotații a activelor, indicatorul general s-a diminuat cu 5,117 puncte procentuale.

Rezultă că întreprinderea deține rezerve de majorare a indicatorului analizat dacă va implementa unele acțiuni de impulsionare a vînzărilor și utilizarea mai eficientă a patrimoniului întreprinderii.

Tabelul 2.3.6.

Analiza structurii activelor prim metoda ratelor

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

Rata imobilizărilor reflectă cota activelor pe termen lung în suma totală a activelor. Pentru întreprinderile producătoare această rată trebuie să fie aproximativ egală cu 67%. La întreprinderea analizată rata imobilizărilor nu depășește cota de 67%, avînd cotele de 9,309 % în 2013 și 31,769% în 2014 aceasta însemnînd că entitatea nu are dificultăți în achitarea datoriilor pe termen lung.

Rata patrimoniului cu destinație de producție reflectă cota ponderii activelor care pot fi direct utilizate în cadrul întreprinderii pentru fabricarea producției, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor. Nivelul mai mic de 50% a acestei rate se consideră periculos cu consecințe negative în ce privește posibilitățile de a desfășura activitatea operațională. La întreprinderea analizată, rata patrimoniului cu destinație de producție depășește nivelul minim cu o cotă de 67,44% în 2013 și 79,02% în 2014.

Rata compoziției tehnice arată cîte mijloace fixe revin la un leu active curente. În firmă se observă o tendință pozitivă de creștere de la 9,45% în 2013 la 46,52% în 2014.

Rata activelor perfect lichide reflectă cota activelor întreprinderii care se află într-o formă absolut lichidă și pot fi imediat utilizate pentru achitarea datoriilor sau alte scopuri. De nivelul acestui coeficient, care trebuie să oscileze între 3-5%, direct depinde capacitatea de plată a întreprinderii. După calculele efectuate observăm că firma nu dispune de lichidități pentru ași acoperi datoriile.

Mai detaliat acești indicatori sunt prezentați în figura următoare:

Figura 2.3.3. Analiza structurii activelor prin metoda ratelor

Lichiditatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a face față datoriilor pe termen scurt (inclusiv dobînda pentru împrumuturile acordate de creditori) prin valorificarea activelor curente. În general, datoriile pe termen scurt reprezintă o parte importantă din totalul datoriilor unei companii, și depășesc întotdeauna resursele de numerar. De aceea primul test al situației financiare a unei întreprinderi este dacă va avea suficient numerar pentru a-și acoperi datoriile pe termen scurt. Daca răspunsul la această întrebare este negativ, compania este în pragul unei crize financiare.

Lichiditatea curentă caracterizează capacitatea întreprinderii prin activele sale curente disponibile să achite pe deplin datoriile pe termen scurt. Intervalul optim al acestui indicator fiind de 2 – 2,5. Adică la fiecare leu datorii pe termen scurt întreprinderea trebuie să dispună de active curente în mărime de 2 – 2,5 lei. Formula de calcul al lichidității curente este: Active curente/Datorii pe termen scurt

Lichiditatea intermediară caracterizează cota datoriilor pe termen scurt pe care întreprinderea este în stare să o achite prin mobilizarea mijloacelor bănești, hîrtiilor de valoare și creanțelor pe termen scurt. Nivelul recomandat fiind de 0,7 – 0,8 nu mai mare de 1. Formula de calcul este: (Investiții pe termen scurt + Creanțe pe termen scurt + Mijloace bănești) / Datorii pe termen scurt

Lichiditatea absolută caracterizează cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este capabilă să le achite utilizînd doar mijloacele cele mai lichide disponibile la moment. Nivelul recomandat fiind de 0,2 – 0,25. Formula de calcul este: Mijloace bănești / Datorii pe termen scurt

Dinamica coeficienților de lichiditate pentru perioada 2012 – 2014 este prezentată mai jos:

Tabelul 2.3.7

Calculul coeficienților lichidității în cadrul analizei exprese

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

În urma calculelor efectuate rezultă o neîncadrare a coeficienților de capacitate în parametrii recomandați toți cei trei ani, cu excepția coeficientului lichiditatea intermediară care în anul de raportare atinge nivelul optimal de 0,7 puncte. În particular lichiditatea curentă este mai mică decît nivelul recomandat, asta înseamnă că firma si-a achitat obligațiunile față de furnizori. Lichiditatea absolută caracterizează cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este capabilă să le achite utilizînd doar mijloacele cele mai lichide disponibile la moment.

Tabelul 2.3.8.

Calculul coeficienților lichidității în cadrul aprecierii credibilității clientului bancar

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

Modul de calcul al coeficienților de lichiditate cu aplicarea normelor de reduceri:

Coeficientul de acoperire = (MB + ITS + 70% din Creanțe și alte active curente + 80% din SMM) / DTS

Coeficientul lichidității de gradul II = (MB + ITS+ 70% din Creanțe + 80% din Produse finite + 80% din Mărfuri) / DTS

Coeficientul lichidității absolute = MB / DTS

Calculele denotă că din punct de vedere a creditorului, coeficienții lichidității bilanțului contabil nu corespund nivelului de siguranță și în dinamică se observă o tendință negativă de reducere a acestora. Această situație reflectă un risc relativ înalt de creditare care va provoca aplicarea unor condiții mai dure de acordare a creditelor și împrumuturilor.

Tabelul 2.3.9.

Indicatorii echilibrului financiar

Sursa: Anexa 1 „Bilanțul contabil”

Solvabilitatea patrimonială = Capitalul propriu / (Capitalul propriu + Datorii totale)

Solvabilitatea generală = Active totale / Datorii totale

Rata autonomiei financiare = Capital propriu / Datorii totale

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a-și onora obligațiile față de partenerii de afaceri din activele sale. Ea este considerată bună cînd rezultatul obținut depășește 30%, indicînd ponderea surselor proprii în totalul pasivului. În urma rezultatelor obținute observăm că solvabilitatea patrimonială în 2012 constituie 13,5%, în 2013 – 17,8% și în 2014 – 20,3%. Aceste rezultate nu sunt deloc favorabile pentru firmă.

Solvabilitatea generala ne arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. De fapt, ea arată măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor. Nivelul minim acceptabil este de 1,66, sub acest nivel firma aflîndu-se în pericolul incapacității de plată. Nivelul optim al solvabilității generale este considerat 3,00. Comparînd nivelurile acceptabile și cu cele obținute în tabel putem conclude că entitatea nu își poate acoperi datoriile pe seama activelor.

Rata autonomiei financiare indică capacitatea de îndatorare a întreprinderii și este considerată saturată atunci cînd rata autonomiei financiare se apropie de 1. Din rezultatele din tabel observăm că datele obținute nu sunt nici pe aproape de cotația stabilită.

Capitolul III. PROFILUL ÎNTREPRINZĂTORULUI ȘI DEZVLTAREA COMPETENȚELOR ANTREPRENORIALE

3.1. Profilul întreprinzătorului de viitor

Michael Gerber consideră că întreprinzătorul este vizionarul care se află în noi. Visătorul. Energia care se găsește în spatele fiecărei activități umane. Imaginația care aprinde focul viitorului. Catalizatorul pentru schimbare. Întreprinzătorul trăiește în viitor, niciodată nu se uită în urmă și rareori ia în seamă prezentul. El este cel mai fericit om de pe lume cînd este lăsat să construiască liber imagini pentru „ce ar fi dacă” sau „ce ar fi cînd”…

3.2. Recomandări privind dezvoltarea competențelor antreprenoriale la întreprinderea Î.I. „Alexandru Chelaru”

Întreprinzătorul este imaginea firmei, de aceia el trebuie să se perfecționeze permanent.