Intreprinzatorul Particular In Economia DE Piata

1. Întreprinzătorul – exponent al sectorului IMM

1. 1 Conceptul de întreprinzător. Abordări actuale

Considerați creatori de întreprinderi, realizatori de activități noi, întreprinzătorii

Sunt veritabili agenți dinamizatori ai economiei. Lor li se atribuie rolul de motor al creșterii economice și al progresului tehnologic.

Există mai multe accepțiuni ale conceptului de întreprinzător. El poate fi: o persoană care își asumă riscuri și incertitudini, un inovator, un decident, un furnizor de capital financiar, un lider, un manager, un organizator sau coordonator de resurse economice, un proprietar de firmă, un utilizator al factorilor de producție, un contractant, un arbitru, persoana care alocă resurse pentru utilizări alternative, persoana care imaginează, dezvoltă și concretizează viziuni.

În principal, întreprinzătorul are rolul de investitor, de proprietar, de manager, de inventator și de executant. Specialiștii sintetizează funcțiile întreprinzătorului astfel: purtător de risc și de incertitudine, inovator, conducător și organizator al întreprinderii.

Sunt câteva variabile specifice pentru a motiva o persoană să devină întreprinzător: factorii genetici, familiali, educaționali, precum și experiențele anterioare; factori organizaționali (natura experienței și a cunoștințelor dobândite, condițiile prezente oferite de organizație și perspectivele acesteia); și factori de mediu (condiții economice, accesibilitatea și disponibilitatea capitalului de lansare, exemple de acțiuni antreprenoriale, existența serviciilor de asistență). De asemenea, în sprijinul ideii de a deveni întreprinzător există motivațiile pozitive:

dorința de a realiza mai mult, inclusiv bani, și de a lucra pentru profit și nu pentru salariu;

dorința de prestigiu și o nouă poziție socială;

dorința de a lucra pentru propria persoană, de a fi propriul manager;

eliberarea din limitele unei standardizări separate pentru o muncă standardizată;

nevoia de muncă înalt creativă prin eliminarea activităților de rutină;

aplicarea cunoștințelor dobândite ca angajat (legate de un domeniu de activitate, un produs etc.);

punerea în practică a unei ambiții mai vechi, a unei pasiuni sau a unui hobby;

sesizarea unei oportunități a pieței și dorința de fructificare a acesteia;

apariția unei conjuncturi favorabile (resurse financiare proprii, șansa unui credit avantajos, spațiu disponibil etc.).

Se poate vorbi și despre motivații negative pentru a începe o activitate de antreprenoriat: salarii mici, închiderea întreprinderii, concedierea, cariera nesatisfăcătoare.

De-a lungul timpului s-au succedat mai multe abordări ale conceptului de întreprinzător și a modului în care este transpus în practică acest concept. Se poate vorbi despre spiritul antreprenorial care se manifestă în primul rând în raport cu o persoană, fiind o parte a caracterului său – persoană care poate crea o firmă sau se poate manifesta în cadrul unei companii, corporații; o altă posibilă abordare ar fi aceea ca spiritul antreprenorial este strâns legat de o organizație și că atunci când se vorbește despre antreprenoriat acesta este asociat cu o categorie sau alta de întreprindere. Nu cred că se clasifică ca o abordare greșită și una corectă, ci pur și simplu depinde unghiul de observație sau de ceea ce se urmărește.

Nu numai timpul a influențat aceste păreri diferite, ci și spațiul, situația economico-socială a diferitelor state. În accepțiunea lui Peter Drucker spiritul antreprenorial se regăsește la o instituție mare, un individ care își începe singur propria afacere, dar și o organizație de afaceri, servicii publice, de tip guvernamental sau neguvernamental. Acesta demonstrează că în multe cazuri, sistemul antreprenorial nu se poate dezvolta decât în afacerile existente și că statistic, firmele mici, fie că sunt de afaceri, fie că sunt instituții în sectorul public, sunt cele mai puțin antreprenoriale și inovatoare, firmele mijlocii având cel mai pronunțat caracter antreprenorial. Drucker merge pe ideea că nu mărimea este un impediment în calea sistemului antreprenorial și a inovației, ci activitatea în sine, și mai ales activitatea încununată de succes. O companie mare sau mijlocie depașește mai ușor aceste obstacole, pentru că sistemul de funcționare a unei fabrici producătoare, a unei tehnologii, a unei linii de producție, a unui sistem de distribuție presupune un efort constant și o atenție neîntreruptă. Între motivațiile de a deveni întreprinzător, Peter Drucker pune accent pe comportament, politică și practică, și nu pe personalitate. O dovadă în acest sens este numărul mare al oamenilor în vârstă din marile companii americane care își fac din sistemul antreprenorial o carieră. Acestora, întrebarea dacă s-au simțit, în toți anii în care au lucrat pentru marile companii, frustrați sau sufocați, cum se presupune că se simt „personalitățile” antreprenoriale, li s-a părut a fi absurdă. Un astfel de răspuns: „Poți conduce foarte bine și un departament de 180 de milioane de dolari de la General Electric, cu vânzari de miliarde, așa cum era cazul meu înainte, și o nouă întreprindere, care se ocupă de aparatura de diagnosticare, cum este cazul meu acum. Binînțeles că fac lucruri diferite și le fac diferit, dar aplic conceptele pe care le-am învățat la General Electric și fac aceeași analiză. Tranziția a fost mai ușoara decât acum zece ani când dintr-un inginer într-un compartiment productiv, am ajuns director”. Ca o concluzie a afirmațiilor lui Peter Drucker: întreprinzătorul este exponentul schimbării, succesul antreprenorial este efectul practicării unui management bun (un bun manager nu poate fi orice persoană, deci este importantă viziunea acesteia și înclinația sa spre antreprenoriat) și a unei cercetări/continue, în scopul inovării, cerințe care se regăsesc cu preponderență în cadrul marilor companii, datorită resurselor financiare puse la dispoziție pentru departamentele de cercetare/dezvoltare, a perfecționării continue a managerilor și a altor factori.

De altfel, întreprinderilor mici și mijlocii li s-a atribuit un rol mai puțin important până în anii 70, fiind răspândită ideea că întreprinderile mari sunt cele care asigură dezvoltarea economică. Jeffry Timmons combate ideea cum că antreprenoriatul este reprezentat cel mai bine de marile firme. El subliniază faptul că a fost într-adevăr valabilă această concepție în America, însă după anii 1980-1990, acest mit s-a demolat. Astfel, întreprinderile mici au fost responsabile pentru jumătate din inovații și pentru 95% din inovațiile radicale. Micile întreprinderi crează noi tehnologii produse, procese sau servicii care devin noile industrii mai târziu, reprezentând astfel motorul economiei.

Viziunea lui Peter Drucker sau a altor autori care reiau ideile sale poate fi foarte potrivită pentru țările dezvoltate, mai ales cum este cazul SUA, cu o cultură națională specifică, dominată de spiritul de libertate și de liberă inițiativă și o cultură de afaceri foarte dezvoltată. În cazul țărilor mai puțin dezvoltate și al celor aflate în tranziție sau spre sfârșitul acesteia, abordarea lui Drucker își găsește mai greu un corespondent. Drucker insistă pe faptul că firmele mijlocii sau mari dezvoltă spiritul antreprenorial sau reprezintă un mediu favorabil manifestării acestuia, ceea ce este perfect plauzibil, în SUA dezvoltându-se firme-gigant care au pornit de la unele idei mici de afaceri cu aproape un secol în urmă. De fapt și felul în care se manifestă spiritul întreprinzător în cadrul companiilor poate sta sub semnul timpului și al modei. Ceea ce astăzi pare doar un clișeu (antreprenoriatul reprezentat cel mai bine în întreprinderile mari), în logica inexorabilă a timpului (sau a dezvoltării unei economii, din perspectiva ciclicității, Kondratieff etc.), poate deveni din nou atipic și din nou la modă.

În statele foste comuniste cum e România, nu se aplică întocmai concepția lui Drucker, economiile lor nefiind încă atât de dezvoltate Tranziția la o economie de piață durând destul de mult, privatizările realizându-se într-un ritm lent (și nu toate cazurile fiind favorabile intereselor țării), în România un rol important pentru activitatea antreprenorială consider că îl au microîntreprinderile, fimele mici și mijlocii, reprezentate de sectorul IMM-urilor. Acestea au ocazia să exploreze nenumărate nișe de piață, au ocazia să creeze noi tehnologii sau să inoveze pe anumite segmente. Asta nu exclude faptul că activitatea antreprenorială este reprezentată și de activitatea desfășurată de companiile mari sau multinaționale și de investițiile străine, dar de multe ori și în acest caz oameni care au acumulat experiență în aceste companii mari aleg în final să își dezvolte propria afacere, folosind ceea ce au învățat.

Trebuie ținut cont însă de faptul că nu orice creator de firmă este întreprinzător și nu orice întreprinzător are neapărat propria sa afacere, ci poate activa în cadrul unei companii mai mari.

Conform definițiilor internaționale (măsurarea gradului de inovare se face în conformitate cu Manualul OECD de la Oslo), inovarea reprezintă toți acei pași stiințifici, organizaționali, financiari și comerciali care conduc, în mod deliberat sau nu, la implementarea unor produse sau procese noi sau îmbunătățite. Inovarea se bazează pe rezultatele unor dezvoltări tehnologice noi, ale unor combinații între tehnologii existente sau ale altor cunoștințe dobândite de o anumită organizație; anumite produse sau procese sunt pur și simplu noi, altele nu aduc neapărat ceva nou, dar sunt necesare pentru implementare. Astfel, inovarea de produse sau procese poate fi rezultatul activității unei întreprinderi inovatoare, implementatoare, cât și obținută prin intermediul unei alte întreprinderi; în orice caz, activitatea de comercializare a inovațiilor produse și dezvoltate în totalitate de alte întreprinderi nu este considerată a fi o activitate inovatoare. Activitățile de Cercetare și Dezvoltare (C&D) se subscriu conceptului de inovare. Dacă ar fi să considerăm antreprenoriatul sinonim cu activitatea de inovare, atunci în România acesta nu ar fi reprezentat cel mai bine de sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, ci de firmele mari. Dacă însă ținem cont pe de o parte de abilitățile organizatorice necesare unui antreprenor, de nevoia de realizare, inițiativă personală, consacrare personală în favoarea organizației, dorință de a planifica și stabili obiectivele și alte caracteristici ale întreprinzătorului, iar pe de altă parte de faptul că în marile firme se inovează, însă acționariatul sau proprietarii sunt străini, atunci cred că se poate spune că IMM-urile sunt un exemplu bun care ilustrează întreprinzătorul particular în România, cel puțin deocamdată.

1.2 Rolul dinamizator al întreprinzătorului în economia românească

În procesul creării și dezvoltării întreprinderilor comerciale mici și mijlocii, întreprinzătorul este actorul principal, factorul activ și determinant. Întreprinderea comercială mică sau mijlocie reprezintă cele două părți ale aceluiași întreg, condiționându-se reciproc.

1.2.1 Repere privind structura întreprinderilor mici și mijlocii pe sectoare de activitate și pe clase de mărime

Situația întreprinderilor mici și mijlocii prezintă un interes major pentru Uniunea Europeană. Unul dintre capitolele de negociere pentru aderarea la Uniune este capitolul 16: Întreprinderile mici și mijlocii. Micile intreprinderi reprezintă coloana vertebrală a economiei europene. Ele sunt o sursă-cheie a locurilor de muncă și un areal fertil pentru ideile în afaceri. Eforturile Europei de a conduce în noua economie vor fi încununate de succes numai dacă micile afaceri vor fi aduse pe primul loc în agenda discuțiilor.
Micile întreprinderi sunt cele mai sensibile la toate schimbările din mediul de afaceri.    La Lisabona s-a stabilit ca Uniunea Europeana să devină cea mai dinamică și cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere, capabilă să înregistreze o creștere economică durabilă, să ere, capabilă să înregistreze o creștere economică durabilă, să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială.
Micile întreprinderi trebuie considerate ca principalul element în inovație, în crearea de locuri de muncă ca și în integrarea locală și socială din Europa.
În Europa, în anul 2005, existau aproximativ 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii, oferind aproape 75 de milioane de locuri de muncă, motiv pentru care Comisia Europeană crează o politică nouă, mult mai pragmatică și cuprinzătoare. Pentru ca întreprinderile mici și mijlocii să fie mai competitive, Comisia propune sinergia în politici prin stabilirea unui parteneriat autentic între acțiunile Uniunii Europene și acțiunile Statelor Membre. Comisia are ca obiectiv principal introducerea principiului „Să te gândești întâi la cel mic” atât în politicile naționale cât și la nivelul Uniunii Europene. De aceea a fost elaborată Cartea Verde a Antreprenoriatului. Cartea Verde examinează mai multe opțiuni politice, pe trei niveluri: o analiză a persoanelor ca viitori întreprinzători, o analiză a capacității firmelor față de dezvoltare și o analiză a rolului societății, în ansamblul ei, de a aprecia activitatea antreprenorială si a asigura un sprijin intreprinzatorilor.

Ca urmare a armonizării legislației românești cu acquis-ul comunitar, în România, întreprinderile mici și mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250;

b) realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro, conform ultimei situații financiare aprobate. Prin active totale se înțelege active imobilizate plus active circulante plus cheltuieli în avans.

Întreprinderile mici și mijlocii se clasifică, în funcție de numărul mediu de salariați și de cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le dețin, în următoarele categorii:

microîntreprinderi – au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane de euro, echivalent în lei;

întreprinderi mici – au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane de euro, echivalent în lei;

întreprinderi mijlocii – au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro.

În sensul definiției IMM-urilor, în România, în sectorul privat acestea se clasifică pe clase de mărime astfel:

Tabelul nr. 1. Numărul de IMM-uri active, în funcție de categoria de mărime

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice și INS

Din tabelul 1 se poate observa că în anul 2004 erau active un număr de aproape 403.000 IMM-uri, ceea ce înseamnă o creștere de aproape 24% față de anul 1999 și, respectiv 13% față de anul 2003. Seria de date pentru intervalul 1999-2004 scoate în evidență o evoluție ușor oscilatorie, mai precis, o scădere a numărului de IMM-uri în anul 2000, după care se remarcă o redresare continuă în anii urmatori și, mai ales, în 2004. În prezent, se consideră a fi un aspect controversat numărul întreprinderilor active. Doar o mică parte din totalul firmelor înregistrate în România desfășoară cu adevarat o activitate. Chiar și multe dintre cele care își depun bilanțurile contabile la timp sunt ținute în viață artificial, pentru încasarea mascată a unor salarii sau pentru realizarea unor afaceri speculative.

Unele companii sunt menținute forțat în activitate doar pentru afaceri ocazionale, cu profitabilitate foarte mare, cum ar fi intermedierile imobiliare. Se poate estima, așadar, că doar aproximativ jumătate din companiile care figurează ca având o contribuție la economie functionează și în viața reală, nu doar pe hartie. Instituția care ar trebui să se ocupe de evidența acestor firme și să indice cu exactitate firmele active este Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Noțiunea de “contribuabil inactiv” a început să fie vehiculată încă din 2004, dar de-abia din 2005 a devenit prevedere legală. Astfel, potrivit Ordinului nr. 375 din 2005, semnat de șeful Agenției pentru Administrare Fiscală (ANAF), Sebastian Bodu, se stabilește constituirea unei liste speciale, pe care urma să fie trecute acele firme care nu îndeplineau niște condiții minime de funcționare și legitimare. Potrivit legii, ANAF ar fi fost instituția de la care se aștepta să elaboreze niște liste speciale cu societățile inactive, cărora să le asigure publicitatea necesară. Deși pe aceste liste figurau în aprilie peste 246.000 de companii, numele acestora nu se regăsesc, așa cum ar fi trebuit, nici pe site-ul Ministerului Finantelor și nici în Monitorul Oficial.

Singura realizare a fost comunicarea listelor speciale către Imprimeria Națională, care astfel, nu va mai furniza formulare tipizate catre firmele cu pricina. Dar acest lucru nu ajută prea mult companiile viabile, care nu au posibilitatea sa verifice dacă partenerii lor de afaceri sunt de încredere, mai ales ca aceste companii sunt sancționate de autorități dacă încheie contracte cu firmele aflate pe listele speciale.***

În tot acest interval de timp majoritatea IMM-urilor din România au fost microîntreprinderi, categorie care în anul 2004 reprezenta 89% din numărul total al IMM-urilor, înregistrând o creștere cu un procent a ponderii față de anul 2003. De altfel, sectorul IMM din România nu face notă contrastantă, ci se înscrie în tendința generală care se înregistra în Europa unde spre exemplu în anul 2003, 92% dintre IMM-uri erau microîntreprinderi, 7% întreprinderi mici și 1% firme mijlocii. (Comisia Europeana, 2003).

Numărul mare de microîntreprinderi se menține ridicat ca urmare a mai multor factori de influență, printre care:

faptul că este primul pas în afaceri făcut de noii întreprinzători, iar barierele la intrare pe piață nu sunt foarte ridicate (procedurile de înregistrare și autorizare a funcționării au fost mult simplificate începând cu anul 2003, iar costurile de înființare a unei societăți comerciale s-au menținut în linii generale aceleași sau chiar au scăzut).

Codul Muncii intrat în vigoare în martie 2003 a stimulat externalizarea unor activități, în special de servicii, ceea ce a condus la responsabilizarea foștilor angajați și la încurajarea lor să înființeze microîntreprinderi continuând să presteze respectivele activități pe cont propriu. La jumătatea anului 2005, existau în România 170 000 de microîntreprinderi cu un singur angajat. Printre acestea, se pot întâlni și firme cu renume, dar în multe cazuri societățile sunt create pentru scopuri dincolo de aparențe. Contractul de muncă este înlocuit cu un contract de prestări servicii, iar salariul se transformă în onorariu. Se evită astfel plata impozitului pe salariu, dar mai ales plata contribuțiilor sociale (49,5%).***

a fost și rezultatul unor importanți factori de natură instituțională, legislativă și de politică fiscală. În anul 2004 microîntreprinderile s-au bucurat de un regim fiscal de impozitare de 1,5% pe cifra de afaceri, spre deosebire de întreprinderile mai mari suspuse unui alt regim de impozitare asupra profitului brut. Acest mod de impozitare s-a schimbat din 2004. Mai întâi s-a trecut la impozitarea cu 3% pe venitul micro-întreprinderilor, apoi , odată cu introducerea cotei unice de impozitare, potrivit noului Cod fiscal, începând cu 2007 ar fi trebuit să se aplice procentul de 16% pe profitul microîntreprinderilor. Însă Senatul României a adoptat pe 26 iunie noul Cod Fiscal, aprobând amendamentul cu privire la impozitarea IMM-urilor. Astfel, acestea vor fi impozitate cu 1,5% pe venit. Urmează ca acest proiect de lege sa fie dezbătut și în Camera Deputaților. Este urmărită cu interes evoluția întreprinderilor mici și mijlocii, a micilor întreprinzători, după aderarea la Uniunea Europeană.

În tabelul 2 se prezintă numărul de IMM, în funcție de sectorul de activitate în intervalul 1999-2004.

Tabelul 2 Numărul de IMM-uri active private după sectorul de activitate

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice și INS

Câteva sunt caracteristicile de bază care se remarcă pentru anul 2004 din analiza datelor din tabelul de mai sus, și anume:

o evoluție pozitivă, crescătoare a numărului de IMM în toate sectoarele principale de activitate comparativ nu numai cu anul 2003, ci chiar față de toți anii anteriori;

o dinamică accentuată se remarcă la IMM-urile din sectorul Construcții care a înregistrat o rată anuală de creștere de 23,2% față de anul 2003, în comparație cu rata anuală de creștere pe total IMM de 13,0% sau față de 9,2% în Agricultură și 9,0% în Industrie. Din punct de vedere al factorilor de influență care pot justifica această dinamică sporită a IMM– urilor în construcții s-ar putea reține: (i) extinderea infrastructurii urbane și rezidențiale ca urmare a dezvoltării sectorului imobiliar; (ii) lucrări industriale și de infrastructură rutieră (construcția de autostrăzi, reabilitarea drumurilor și a alimentărilor cu apă din mediul rural, etc. sub influența SAPARD, precum și a unor programe guvernamentale) lucrări în sub-sectorul energetic, în sectorul comercial al lanțurilor de magazine și în domeniul socio-cultural; (iii) tradiția și expertiza locală în domeniul construcțiilor;

în tendința unei dinamici mai accentuate s-a înscris și sectorul Servicii. Spre deosebire de fenomenul de stagnare din anii 2000-2003, sectorul Serviciilor se remarcă printr-o creștere sub aspect demografic, a numărului de întreprinderi active în anul 2004, cu 13%;

în concluzie, toate sectoarele de activitate înregistrează valori demografice pozitive de-a lungul întregii perioade de monitorizare.

De altfel, caracteristicile de mai sus sunt și mai evidente urmărind graficul nr. 1 ce prezintă evoluția IMM-urilor în principalele sectoare economice de activitate.

Grafic 1: Structura IMM-urilor dupa sectorul economic de activitate în 2000-2004

Pentru perioada 2000-2004 se remarcă următoarele trăsături principale:

Ponderea cea mai substantială este deținută de IMM-urile din Servicii (sector care înglobează și comerțul cu ridicata și cu amănuntul), chiar dacă în termeni relativi, greutatea sa specifica se reduce cu câteva puncte procentuale, respectiv de la 80,6% în anul 2000 la 77,4% în 2004.

Dublarea ponderii sectorului Construcții (de la 3.7 % in 2000 la 6,2% in anul 2004).

Menținerea ponderii sectorului IMM din Industrie la aproximativ aceleași valori procentuale în întrega perioadă.

Agricultura înglobând un număr scăzut de IMM –uri (11.390 în 2004), deținea o participare de doar 2,8% și acesta pe un fond de ușoara reducere de anul 2000 (3,1%).

Implicarea unui număr din ce în ce mai mare de IMM-uri în sectorul industrial dovedește că acest sector se află în faza de dezvoltare. Pe de altă parte, din moment ce concluzia este că IMM-urile din sectorul industrial sunt companii mai mari ca dimensiune, aceasta poate fi corelată și pusă pe seama complexității sporite a proceselor organizatorice și de producție care reclamă infrastructură, personal mai mult și stabilitate pe piață. În comparație cu acestea IMM-urile din domeniul serviciilor sunt mai flexibile deoarece aici domină microîntreprinderi cu activități de comerț care îndeplinesc funcția de intermediari pe piață, ceea ce se reflectă și în numărul de personal anagajat. Prin urmare, acestea acestea sunt caracterizate simplu ca având o volatilitate suplimentară (intră, ies, se restructurează sau se reorientează mult mai rapid).

De asemenea, aceste rezultate conduc la ideea că există un sistem productiv în creștere lentă, dar constantă, care oferă un număr de servicii diverse și care se detașează de activitățile comerciale tradiționale și mai puțin structurate.

Având în vedere toate acestea, se poate construi Tabelul nr.3, în care sunt prezentați indicii de creștere ai numărului de IMM-uri din sectorul Servicii pe sub-sectoare de servicii, în perioada 2000-2004 luând ca bază de referință anul 2000.
Tabel 3 Indicii de creștere ai numărului de IMM pe sub-sectoare de servicii față de anul 2000 ca an de referință

Sursa: Ministerul Finanțelor publice și INS

Se observă creșterea notabilă din Alte servicii și transporturi (mai mult decât dublu), în timp ce comerțul înregistrează o scădere continuă, dar oscilatorie de 6,0% față de anul 2000. Turismul se revigorează continuu atingând o creștere de 74% în 2004 față de anul de referință. Cu alte cuvinte, IMM-urile din Servicii trec prin schimbări benefice, cu o creștere remarcabilă în domeniul alte servicii, urmate de transporturi, și respectiv turism. De altfel, tendințele sunt înfățișate în graficul nr. 2

Grafic2 Indicii de creștere a IMM din sub-sectoarele de Servicii, 2000=100

Se observă că întreprinderile mici și mijlocii sunt cele mai dinamice categorii de firme din domeniul serviciilor, cu creșteri semnificative în fiecare sub-domeniu. În aceeași perioadă, sectoarele transporturi și alte servicii au cunoscut schimbări dinamice, fiind create un număr mare de noi firme. Comerțul și turismul sunt domenii în care există puține obstacole la intrarea pe piață și începerea unei afaceri; numărul uriaș de microîntreprinderi existente la începutul perioadei de referință a fost confruntat cu o concurență acerbă și multe dintre ele au fost condamnate la dispariție de pe piață: greutatea lor specifică neobișnuit de mare în termeni comparativi, a scăzut în favoarea firmelor mici și mijlocii.

1.2.2 Distribuția teritorială a IMM-urilor

Pentru a evidenția mai clar schimbările demografice în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, pe sectoare de activitate și categorii de mărime, analiza trebuie completată cu distribuția geografică a IMM-urilor pe teritoriul României. În anul 1998 au fost stabilite un număr de 8 regiuni de dezvoltare. Astfel, analiza se focalizează pe un indicator sintetic de spirit antreprenorial sau densitate, și anume „numărul de întreprinderi la 1000 de locuitori”.

Pe graficul 2 este redat numărul de IMM-uri raportat la 1000 de locuitori, în anul 2004 pe regiuni de dezvoltare.

Grafic nr. 2 Număr de IMM-uri la 1000 de locuitori pe regiuni de dezvoltare, în

2004

Sursa: INS și calcule ANIMMC

Analiza indicatorului în profil regional subliniază unele concluzii, și anume:

faptul că există încă disproporții mari între diferitele regiuni de dezvoltare în ceea ce privește numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori. Granițele intervalului despărțitor sunt marcate la limita de jos de către 12 IMM-uri/1000 de locuitori în Nord-est iar la cea de sus de 41 de IMM-uri/1000 de locuitori în regiunea Bucuresti-Ilfov.

în afara diferențelor înregistrate între regiunile de dezvoltare, acestea se raportau în mod foarte diferit și față de media pe ansamblul țării de 19 IMM-uri/ 1000 de locuitori, în timp ce în țările Uniunii Europene (15 la număr) media era de 52 de IMM-uri/1000 de locuitori (Planul Național de Dezvoltare, 2004, p.39). Patru dintre regiunile de dezvoltare se poziționau în jurul mediei, respectiv Centru, Nord-vest (20), Vest cu 19 și Sud-est cu 17 IMM raportat la 1000 de locuitori.

cu toată această redistribuire în jurul mediei, poziționarea celorlalte cinci regiuni ramâne încă asimetrică față de media pe țară, fapt ce reflectă un grad ridicat de concentare majoră în doar anumite regiuni, a căror pondere este substanțială în comparație cu celelate regiuni. În concluzie, analiza indică o concentrare și o mărire a decalajului la acest indicator între regiunea București-Ilfov și celelalte regiuni de dezvoltare.

Sigur că aceste procente trebuie să țină cont de diferențele mari de densitate a populației între aceste regiuni. Dacă nu luăm în considerare regiunea București- Ilfov, care are 1214 locuitori/km pătrat, cea mai mare densitate a populației se înregistrează în regiunea Nord-est (aproximativ 102 locuitori/km pătrat), unde și creșterea demografică este remarcabilă, iar cea mai mică densitate a populației se înregistrează în regiunea Vest (61 de locuitori/km pătrat), o regiune în declin demografic.

Demografia IMM pe regiuni de dezvoltare și sectoare industriale***:

zonele de Centru si Nord-vest sunt cele mai industrializate din țară, fapt reflectat de prevalența IMM-urilor din industrie.

serviciile, deși prezente marcant în toate regiunile, totuși sunt cel mai bine reprezentate în Bucuresti și în Sud-vestul țării. Acest fapt poate fi explicat atât prin dimensiunea mare a pieței locale, care generează și oportunități mai mari pentru servicii, știind faptul că serviciile, în cea mai mare măsură a lor, se produc și se consumă local, neputând fi transportabile în spațiu. Bineînțeles, sunt și unele excepții notabile cum ar fi: telecomunicațiile si turismul. În situația din urmă, se deplasează clienții către sursa de producere a serviciilor. Pe de altă parte, prevalența serviciilor în aceste două regiuni de dezvoltare poate fi asociată cu oportunitățile de afaceri create ca urmare a liberalizării pieței locale a serviciilor în special în domeniul telecomunicațiilor.

regiunile Est, Vest și Sud-est dețin o prezență semnificativă a IMM -rilor din agricultură.

construcțiile sunt cel mai bine reprezentate în București și în Nord-vest, și chiar în zona de centru.

2. Întreprinzătorul român – generator de noi afaceri

2.1. Tipologia întreprinzătorului român

Până în 2003, întreprinzătorii români, așa cum ne arată graficele de mai jos, sunt majoritar barbați sub 40 de ani, absolvenți de liceu sau universitate și care anterior inițierii unei întreprinderi private au lucrat preponderent ca muncitori necalificați. Numărul mare al întreprinderilor fondate de foști muncitori poate fi un rezultat al programelor de orientare antreprenorială a celor care fiind disponibilizați din întreprinderile de stat în restructurare au beneficiat de pachete compensatorii și de sprijin si îndrumare corespunzătoare, prin programe guvernamentale, pentru deschiderea unei afaceri; probabil aceștia au fondat o firmă pentru a obține un venit substituent vechiului salariu. În ultimii doi ani s-au dezvoltat însă și programe care să îi susțină pe tineri în dezvoltarea unei afaceri.

Figura 2.1.a. Distribuția întreprinderilor active nou create dupa vârsta în ani a fondatorului-2000-2003

Sursa: INS, « Întreprinderi Noi și Profilul Întreprinzatorilor Din România

În general, o treime dintre întreprinzători este reprezentată de femei. Asociația Națională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii a demarat un program de susținere a femeilor- întreprinzător. Și unele programe de finanțare, cum ar fi cel cu fonduri nerambursabile Sapard, acordă un punctaj special dacă cele ce solicită fondurile sunt femei.

Nu sunt foarte mulți studenți în România proaspăt absolvenți care demarează propria afacere. Văzând aceasta, în 2003, Guvernul a publicat Hotărârea de Guvern 166, care scutește studenții de plata oricăror taxe la înființarea unei firme. Însă raportat la cele câteva mii de studenți din România, rezultatele nu sunt foarte bune: în doi ani și jumătate, numai 7000 de firme s-au înregistrat în baza acestei hotărâri.

Cu toate acestea, în afară de studenții beneficiari de facilități, există în România o

categorie de tineri întreprinzători cu vârste sub 30 de ani. De regulă, este vorba despre cei care au lucrat o perioadă, măcar câteva luni, într-o companie mai mare și au decis, la un moment dat, să se descurce pe cont propriu. De asemenea, ei sunt tineri care au avut activitate intensă de voluntariat în timpul facultății și, eventual, au studiat în străinătate. Domeniile preferate de aceștia, în 2004-2005, au fost consultanță pentru afaceri, activități conexe domeniului IT, publicitate. Orientarea s-a schimbat puțin față de acum doi-trei ani. Conform unei statistici realizate de coordonatorii programului “Chiar Poți”, susținut de Centrul de Dezvoltare Economică (CDE), internet-cafe-ul era pe primul loc la sectoarele favorite ale tinerilor întreprinzători din mediul urban. Apoi urmau web-designul și comerțul online.

În cazul sectorului IMM, se poate vorbi de o dimensiune mică a investițiilor. Există o corelație directă între dimensiunea întreprinderii și planurile de investiții. Această corelație este și mai puternică în ceea ce privește investițiile în protecția mediului, în achiziția de tehnologii, instruirea personalului și crearea de produse noi. Există o strânsă legătură între structura activelor și tipurile de investiții efectuate de IMM; ponderea mare a activelor corporale în totalul mijlocelor fixe din patrimoniul IMM, atât pe categorii de mărime, cât și pe sectoare de activitate, reflectă preocuparea lor de a investi în dezvoltarea bazei materiale pentru afaceri (clădiri, birouri, achiziție de echipamente și mașini, etc).

În ceea ce privește activitatea de inovare, așa cum am menționat în primul capitol, România se clasează în urma altor state europene. În special, IMM-urile românești sunt mai puțin înclinate să facă schimbări de strategie sau de organizare; ele sunt mai inovatoare în activități de marketing sau design. Marea majoritate a inovațiilor tehnologice se referă la achiziționarea de mașini și echipamente noi. IMM-urile sunt mai puțin pregătite să utilizeze TIC (tehnologia informațiilor și comunicării), din cauza lipsei unor anumite componente de infrastructură (calculatoare și access la Internet), cu excepția firmelor mici din domeniul IT, bineînțeles. Prin urmare, IMM-urile sunt mai puțin pregătite să-și facă cunoscute produsele și serviciile prin intermediul Internetului (luând în considerare gradul de dotare cu calculatoare și accesul la internet). Impactul TIC asupra vânzarilor, adică utilizarea comerțului electronic, reprezintă încă un procent destul de mic (aproximativ 13% dintre IMM-uri nu au în dotare calculatoare). Aceste lucruri însă au început să se schimbe.

Potrivit unui studiu efectuat în 2005 de Consiliul Național al întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), din ce în ce mai multe IMM-uri au introdus pe piață diferite produse, servicii și sisteme. Aproximativ 71% din firme au recurs la inovare, chiar dacă numai 27% au un departament specializat de cercetare-dezvoltare.

În cazul celor mai multe dintre IMM-uri, obiectul inovării a constat în noi produse (55,56%), noi echipamente (50,69%), noi abordări de management și marketing (45,14%), noi tehnologii (42,36%) și înnoirea sistemului informatic (41,6%)", arată oficialii CNIPMMR. Efectele s-au concretizat în îmbunătățirea calității produselor sau serviciilor oferite (79,17%), creșterea cifrei de afaceri și, implicit, a cotei de piață (61,81%) și creșterea productivității muncii (29,86%).

Potrivit studiului, aproape toți întreprinzătorii (93,75%) au folosit resurse proprii pentru lansarea ori îmbunătățirea unor produse și servicii, iar mai mult de jumătate dintre firmele intervievate și-au prevăzut în bugetul pe 2005 sume pentru inovare.
Aproximativ o treime din IMM-uri apelează la credite pentru activitățile de inovare – mai arată studiul. Doar o firmă din zece a beneficiat de finanțări, brevete sau licențe furnizate de statul român. În ceea ce privește finanțările europene, mai mult de jumătate dintre patroni nu au auzit de programul UE de finanțare a cercetării și dezvoltării.***

2.2. Motivații ale întreprinzătorului român

În prezent, IMM-urile sunt amenințate din cauza faptului că sunt în plină dezvoltare și nu au resurse financiare care să le permită să treacă peste o cădere sau o criză.

În ciuda cifrelor care variază de la o statistică la alta, cu adevărat important este ce se va întâmpla cu firmele românești după aderare. În țările din primul val, șocul nu a fost atât de dur cum se aștepta. România se află pe locul trei în regiunea Europei Centrale și de Est, la finele lui 2005, ca număr de companii active, cu 525.000 de companii “funcționale”, se arată într-un studiu Coface. Pe primele două locuri se situează Polonia, cu 3.300.000 de firme active (51% din totalul firmelor din regiune) și Cehia, care deține o pondere de 10% în regiune, cu 700.000 de companii active. De cealaltă parte, se mai arată în materialul elaborat de Coface, se află Letonia, Lituania, Slovenia, Estonia și Croația, unde nu funcționează mai mult de 200.000 de firme pentru fiecare economie. Nimeni nu știe însă, deocamdată, câte dintre firmele românești în funcțiune au fost cu adevarat active anul trecut, așa cum am arătat la început.

Dintre obstacolele pe care le întâmpină IMM-urile, se detașează: impozitarea, birocrația excesivă, accesul greu la finanțare, dificultatea în a găsi angajați buni, clienții care plătesc cu întârziere, concurența acerbă așteptată după aderare. Întreprinderile mici și mijlocii vor fi cele mai afectate de restricționarea creditului în valută, măsură luată de BNR. Recentele măsuri ale BNR privind restricționarea creditului în valută înseamnă, din punctul de vedere al întreprinzătorului, probleme suplimentare în ceea ce privește accesul la valută în special pentru cei care nu exportă. Acestea vor putea desfășura activități în străinătate sau achiziționa tehnică de vârf din străinătate, însă având costuri mult mai mari. De asemenea, vor obține credite cu dobânzi mai mari și deci vor întâmpina piedici în calea investițiilor.***

Întreprinzătorii din România au și motivații pozitive, în sensul sprijinului primit de la unele asociații și instituții guvernamentale, dar și în sensul orientării marilor firme furnizoare de servicii către aceștia, către sectorul IMM.

„Chiar Poți” este un program care a beneficiat, timp de doi ani, de finanțare din partea unei companii private, acum fiind susținut numai de CDE. În total, potrivit coordonatorului de program, Remus Nica, circa 650 de tineri au participat la sesiuni de instruire și consultanță pentru începutul unei afaceri. Câți dintre aceștia au demarat efectiv o afacere este greu de spus.

Începând din acest an, din dorința de a diminua birocrația, reprezentanții ANIMMC au decis ca numărul actelor necesare pentru aderarea la programele de finanțare să fie redus. Astfel, sunt solicitate ca elemente de bază doar certificatul de înregistrare al firmei și cazierul fiscal, nemaifiind necesara prezentarea unei analize financiare a companiei. Celelalte acte necesare înscrierii (formular tip de aplicare etc.) variază în funcție de fiecare program, fiind specificate în procedura de implementare a acestuia.

. Pentru suportul și dezvoltarea IMM-urilor, există în prezent programe derulate de Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație (ANIMMC):

Programul național multianual de înființare și dezvoltare de incubatoare de afaceri. Scopul principal al programului este acela de a contribui la dezvoltarea sectorului IMM prin crearea de noi locuri de munca. Incubatoarele de afaceri se constituie în vederea încurajării IMM-urilor start-up, ca segment important în procesul de dezvoltare a sectorului IMM din România. Programul vizează și creșterea numărului de activități economice sustenabile, întărirea climatului investițional și reducerea ratei șomajului în județele pilot (județele Alba, Brașov și Covasna). Incubatoarele de afaceri sunt, prin definiție, create pentru a sprijini și a face parte dintr-un cadru strategic național și local. În acest sens, este încurajată realizarea unor interdependențe economice între zonele geografice propuse, pentru ca dezvoltarea acestora să se desfășoare în cadrul unei rețele capilare sustenabilă de incubatoare de afaceri.

Programul pentru sprijinirea dezvoltării IMM-urilor prin fonduri în limita sumelor plătite pentru impozitul pe profitul reinvestit constituie creșterea competitivității și capitalizarea întreprinderilor mici și mijlocii, realizându-se astfel o mai bună consolidare a capitalului autohton în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și a competiției la care vor fi supuse aceste societăți pe piața unică. Prin acest Program, se alocă fonduri nerambursabile de 16% din sumele cheltuite în anul 2005, din profit.

Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului la finanțare „START”. Obiectivul îl constituie promovarea unui sistem formativ care să faciliteze mobilitatea tinerilor între sistemul de învățământ și piața forței de muncă, precum și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor în scopul implicării acestora în structuri economice private. Programul urmărește: dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoașterea și gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea piețelor și integrarea României în Uniunea Europeană; sprijinirea demarării și dezvoltării firmelor nou-înființate (start-up-uri) prin facilitarea accesului acestora la finanțare; stimularea înființării de noi întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) precum și îmbunătățirea performanțelor economice a microîntreprinderilor existente, prin creșterea gradului de pregătire a personalului acestora; creșterea potențialului de accesare a surselor de finanțare

Programul național pentru suținerea meșteșugurilor și artizanatului urmărește stimularea dezvoltării meșteșugurilor și a micii industrii din România, întărirea clasei de mici meșteșugari, protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operații executate manual, relansarea serviciilor și a produselor în special al celor cu specific tradițional , inclusiv obiecte de artă populară și artizanat, precum și promovarea acestor produse și servicii pe piețele naționale și internaționale. Programul urmărește prin alocarea de alocații financiare nerambursabile: stimularea practicării meșteșugurilor și a meseriilor tipice micii industrii ca mijloc important de realizare a unor servicii și produse obținute apelând la tehnologii simple, tradiționale; îmbunătățirea accesului meșteșugarilor la informații de piață și facilitarea valorificării acestor informații; promovarea serviciilor și produselor având o componentă de prelucrare manuală semnificativă; stimularea cererii interne de servicii și produse care presupun un grad important de prelucrare manuală, în special cele cu specific tradițional de artă populară și artizanat și câștigarea de piețe tradiționale noi; creșterea numărului de locuri de muncă prin atragerea în astfel de activități a generației tinere și femeilor, în toate zonele țării.

Programul pentru educarea și informarea comercianților urmărește îmbunătățirea performanțelor economice și tehnice ale comercianților, creșterea gradului de pregătire a personalului, prin utilizarea serviciilor specializate de instruire; dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoașterea și gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea piețelor și integrarea României în Uniunea Europeană; promovarea investițiilor în comerț și servicii prin creșterea potențialului de utilizare a mijloacelor moderne de evidență a gestiunii; îmbunătățirea accesului agenților economici, persoane fizice sau juridice autorizate la informații de piață și facilitarea valorificării acestor informații.

Programul de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului urmărește facilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) românești pe piețele externe, valorificarea potențialului de export al acestora, precum și reducerea decalajului de informații de piață, servicii de consultanță și instruire a IMM românești față de cele din Uniunea Europeană, promovarea produselor și serviciilor întreprinderilor mici și mijlocii pe piețele externe, stimularea comunicării și a parteneriatului în afaceri, pregătirea întreprinzătorilor în domeniul tehnicilor de promovare a exportului, prin acordarea de alocații financiare nerambursabile de până la 90% din valoarea fiecărei cheltuieli eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar fără să depășească plafoanele maxime stabilite pentru fiecare activitate eligibilă și în limita sumei maxime de 18.000 RON pentru un beneficiar.

Programul pentru susținerea accesului microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici la servicii de instruire și consultanță urmărește afirmarea și valorificarea potențialului lor de producție și de servicii, prin instruirea personalului de decizie și de execuție din întreprinderile românești și facilitarea accesului acestora la servicii de consultanță prin acordarea de alocații financiare nerambursabile de până la 90 % din valoarea fiecărei cheltuieli eligibile efectuate.

Programul de dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor pe piață (de susținere a investițiilor) are în vedere sprijinirea agenților economici, persoane juridice și/sau persoane fizice și asociații familiale autorizate, prin facilitarea accesului la achiziționarea de mașini, utilaje și instalații pentru circulația mărfurilor, cu scopul îmbunătățirii performanțelor economice și tehnice, urmărind adaptarea la cerințele determinate de aderarea la Uniunea Europeană prin creșterea nivelului de competitivitate, sporirea protecției consumatorilor și securității alimentare.

Programul pentru dezvoltarea culturii manageriale în rândul femeilor manager din sectorul IMM. Obiectivul Programului pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, denumit în continuare program, îl constituie promovarea unui sistem de informare și instruire care să faciliteze mobilitatea femeilor pe piața forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale acestora în scopul implicării lor în structuri economice private, în contextul problemelor legate de menținerea echilibrului dintre obligațiile familiale și cele profesionale și a prejudecăților existente la nivel local. Programul urmărește: stimularea auto-angajării și creșterea numărului de femei antreprenor în cadrul comunității de afaceri; dezvoltarea capacității și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor; folosirea optimă a capitalului uman oferit de potențialele femei antreprenor; îmbunătățirea performantelor economice ale întreprinderilor existente, conduse de femei, prin creșterea gradului de pregătire a personalului acestora; accesul egal la economia bazată pe cunoaștere; schimburi de experiența între femei de afaceri și stabilirea unor legături parteneriale; stimularea dorinței de reprezentare în societatea civilă a propriilor interese.

În plus față de aceste programe de încurajare, marile companii și instituții de finanțare, intuind potențialul de dezvoltare al sectorului IMM și potențiala sursă de venit pe care ar obține-o făcând afaceri cu IMM-urile, au conceput diverse produse/servicii pentru acestea.

În primul rând, băncile au lansat credite destinate IMM-urilor. Deși încă există dificultăți și unele bănci mai păstrează oarecare reticențe în a lucra cu IMM-urile, acestea s-au dovedit a fi niște clienți serioși, achitându-și la timp ratele. Câteva bănci pentru care acest sector a ajuns în centrul atenției:

Banca Transilvania, are produse pentru firmele nou-înființate „Start-up”. De asemenea, „Credit 1 Oră”, bazat pe rapiditatea acordării creditului. A introdus și un abonament bancar prin intermediul căruia întreprinderile mici și mijlocii nu vor mai plăti comisioane, indiferent de mărimea acestora.

La ProCredit, ponderea creditelor destinate microîntreprinzătorilor și întreprinderilor mici și mijlocii este de peste 92%, restul constând în credite imobiliare și de amenajare destinate persoanelor fizice.

BRD a lansat de curând o ofertă completă de produse de creditare adresate întreprinderilor mici și mijlocii, cu dobânzi între 12,5 și 16 la sută în funcție de tipul de credit.

Libra Bank a organizat de curând o conferință pentru a identifica atât nevoile de finanțare ale IMM-urilor, cât și asteptările reciproce pe care bancherii și IMM-urile le au unii de la alții. Pentru a veni cât mai mult în întâmpinarea nevoilor micilor întreprinzători, Libra Bank a obținut recent un împrumut în valoare de 1.5 milioane Euro de la grupul bancar KfW (Banca de Dezvoltare a Germaniei), destinația creditului fiind acordarea de finanțări întreprinderilor mici și mijlocii din România. Banii sunt derulați prin Fondul Româno-German, care are o activitate de 7 ani pe piața creditelor pentru IMM-uri din Romania. Micii întreprinzatori s-au arătat foarte interesați de acest tip de credite care oferă o abordare flexibilă.

Eximbank a lansat saptămâna trecută trei noi instrumente destinate exportatorilor și întreprinderilor mici și mijlocii: garanția de export pentru mărfuri generale, microgaranția și compensația de dobândă. Microgaranția se acordă de către Eximbank în numele și contul statului și reprezintă o garanție pentru creditele în lei angajate în special de către IMM-uri, pe un termen de până la 7 ani. Acest produs acoperă maximum 80% din valoarea creditului contractat, dar nu mai mult de 400000 RON.

Finansbank forțează pe lansarea unor produse dedicate întreprinderilor mici și mijlocii, în contextul strategiei băncii de a se orienta pe acest segment de piață. SuportFinans este un produs de creditare pentru susținerea activității curente, destinat finanțării în principal a stocurilor și creanțelor comerciale, dar și a acoperirii altor cheltuieli pe termen scurt cu care se confruntă întreprinzatorii mici și mijlocii din România.

Raiffeisen Bank oferă atât credite, cât și carduri de credit pentru IMM.

Mai sus sunt numai câteva exemple de bănci care au produse destinate IMM-urilor, însă acum majoritatea au început să lucreze cu acestea.

Pe lângă bănci, mai sunt și marile companii care s-au orientat către sectorul IMM. De exemplu, companiile de telecomunicații și de servicii de internet, companiile de IT. În anii '90, IBM avea preponderent drept clienți companii de stat care-și dezvoltau infrastructura IT. Acum, compania s-a reorientat spre întreprinderi mici și mijlocii, raportul dintre contractele mari și cele mici inversându-se. În 2002 IBM a început să dezvolte portofoliul de solutii Express, soluții care se adresau necesităților specifice companiilor din categoria IMM-urilor. În perioada 2002 – 2005 a dezvoltat un portofoliu capabil sa raspundă nevoilor diverse ale acestor organizații: existența unor soluții ușor de cumpărat și instalat; integrarea produselor informatice care să ofere un nivel ridicat de siguranță și securitate – sunt două cerințe fundamentale solicitate de managerii IT din companii. Portofoliul IBM Express raspunde în totalitate acestor cerinte si altor nevoi specifice companiilor din sectorul IMM-urilor.

Orange a lansat o serie de pachete speciale pentru companiile mici și mijlocii ce oferă flexibilitate totală, un bun control al costurilor și o multitudine de beneficii (pachetul Bussines Plus). În plus, pentru a avea acces rapid la informații, o echipã dedicatã de la Serviciul Clienți rãspunde prompt oricãrui apel din partea clienților, iar pe site-ul companiei a fost creatã o o secțiune specială bussines dedicatã companiilor, care cuprinde toate informațiile cu privire la soluțiile de comunicare pentru afaceri.

Oportunitatea a fost sesizată încă din 2004 de către compania aeriană KLM. Programul de fidelitate pentru IMM-uri este numit BlueBiz. Pentru fiecare bilet achiziționat de o firmă pentru călătorii în interes de afaceri se oferă un anumit număr de credite BlueBiz, în funcție de valoarea biletului, pe care le poate folosi apoi pentru a cumpăra alte bilete.

Și compania aeriană low-cost Sky Europe a lansat rapid în România programul internațional dedicat firmelor mici.

3. Cercetare privind spiritul întreprinzător al absolvenților

Facultătii de Comerț

În condițiile în care studenții absolvenți ai Facultății de Comerț își încep cariera profesională sau se află în cadrul primelor etape ale acesteia, este interesant de știut câți dintre ei sunt tentați să își dezvolte propria afacere și dacă sunt suficient motivați pentru aceasta. De asemenea, ei pot dori să își creeze o firmă pentru că au acest spirit întreprinzător foarte dezvoltat sau datorită condițiilor existente, care pot sa li se pară foarte avantajoase și stimulatoare.

3.1. Obiectivele cercetării

Cercetarea de marketing reprezintă “activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează, în mod sistematic, specificarea, măsurarea, culegerea analiză și interpretarea obiectivă a informațiilor de marketing destinate conducerii unității economice, pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și a efectelor acestora.” Pe scurt, cercetarea de marketing este “procesul sistematic și obiectiv de generare a informațiilor pentru a facilita luarea deciziilor”.

Scopul cercetării

Scopul cercetării reflectă problema ce va fi studiată și despre care vor fi culese informațiile care să permită soluționarea problemei decizionale. Scopul cercetării este definit în asa fel să indice decidentului informațiile necesare pentru alegerea varantei de acțiune. După stabilirea scopului, se trece la următoarea etapei a procesului de cercetare – elaborarea obiectivelor. Această etapă are un impact direct asupra metodologiei cercetării și asupra costurilor implicate.

Scopul cercetării : „Identificarea spiritului întreprinzător al studenților absolvenți ai Facultății de Comerț ”.

Obiectivele cercetării

Pentru a înțelege mai bine aspectele referitoare scopul cercetării, am identificat următoarele obiective ale cercetarii:

Motivele pentru care respondenții au ales această facultate;

Măsura în care absolvenții consideră că studiile efectuate au o utilitate practică în cariera existentă sau viitoare;

Experiența profesională dobândită;

Intenția de a-și crea propria firmă și cunoașterea aspectelor specifice ce țin de sectorul IMM-urilor ;

Media notelor obținute la disciplinele studiate.

Profilul demografic al respondenților.

Ipotezele cercetării

Motivele pentru care respondenții au ales această facultate, urmărindu-se:

Factorii care i-au determinat pe studenți să opteze pentru această facultate;

Măsura în care absolvenții consideră că studiile efectuate au o utilitate practică în cariera existentă sau viitoare, urmărindu-se:

Gradul de mulțumire al studenților în legatură cu Facultatea de Comerț ;

Utilitatea percepută de studenți în cariera existentă sau viitoare.

3. Experiența profesională dobândită, urmărindu-se:

Experiența acumulată în diferite locuri de muncă și în domeniile aferente.

4. Intenția de a-și crea propria firmă și cunoașterea aspectelor specifice ce țin de sectorul IMM-urilor, urmărindu-se:

Dorința de a deveni întreprinzători;

Asocierea pe care o fac între a fi întreprinzător și a fi manager de IMM;

Cunoașterea legislației și a aspectelor ce țin de finanțare de către cei interesați de domeniul IMM-urilor.

5. Media notelor obținute la disciplinele studiate, urmărindu-se:

Influența pe care o are aceasta asupra interesului manifestat de studenți față de domeniul antreprenorial.

6. Profilul demografic al respondentilor:

Vârstă, educație, venit.

3.2. Metodologia cercetării

Metodologia: Sondaj structurat .

Populația tintă: Studenții din cadrul ASE, în anul patru la Facultatea de Comerț.

Modul de culegere a datelor: completarea chestionarelor

Tehnica de eșantionare : eșantionare neproporțională stratificată

Mărimea eșantionului: 100 de respondenți (131 de studenți la specializarea Comerț, 127 la Merceologie și 106 la Turism și servicii)

Perioada de culegere a datelor: 22 mai-9 iunie 2006

Pentru culegerea datelor a fost realizat un chestionar (vezi Anexa nr.1) ce conține 16 întrebări. Întrebările urmaresc scopul și obiectivele cercetării.

3.3. Analiza și interpretarea rezultatelor

Centralizarea și analiza datelor s-a realizat în SPSS, reieșind următoarele:

Q1. Care este specializarea pe care o urmați în cadrul Facultății de Comerț?

Din cei 100 de studenți care au răspuns la chestionar, 37 sunt la specializarea Comerț,

34 la Merceologie, iar restul de 29 la Turism și servicii.

Q2. Este prima facultate ale cărei cursuri le urmați?

O majoritate semnificativă(97%) de studenți urmează cursurile primei facultăți.

Q3. Care sunt motivele care v-au determinat să alegeți această facultate?

Dintre respondenți, 60% suțin că sunt pasionați de domeniul comercial/economic, 22% că au ales această facultate fiind influențați de părinți, iar 16% pentru că nu au avut o alternativă, cel mai probabil nu au intrat la altă facultate.

Q4.Măsurați, pe o scală de la 1 la 10 (1 înseamnă deloc mulțumit și10 foarte mulțumit), utilitatea anilor de studii pentru viitorul dumneavoastră profesional.

Nota pe care au acordat-o cei mai mulți dintre studenți(39%) utilității studiilor Facultății de Comerț a fost 7. 28% dintre respondenți au acordat nota 8, numai 3% au acordat nota 9, nimeni neacordând nota maximă. Cea mai mică notă pe care au dat-o a fost 3 (2%).

Q5. În prezent, aveți un loc de muncă?

Aproape jumătate dintre studenți lucrează(47%), fie program full-time, fie part-time. Din ceilalți 53%, 19% nu au lucrat deloc în timpul facultății.

Q6. În ce domeniu lucrați/ați lucrat? (raspundeti daca ați bifat primele 3 variante de la întrebarea anterioară)

În afară de cei 19% care au declarat că nu au lucrat în timpul facultății, restul care încă lucrează sau au lucrat la , un moment dat, au activat în domenii diverse. Cei mai mulți au lucrat în comerț (21), aproape la egalitate având un loc de muncă în marketing și bănci/asigurări (11, respectiv 12). Cei mai puțini au lucrat în domeniul publicitate/PR (3%).

Q7. Ați dori să deveniți întreprinzător?

O majoritate semnificativă se gândesc să devină întreprinzători, dintre aceștia 45% dorind mai întâi să acumuleze experiență într-o companie.7% au deja o firmă, iar 2% nu consideră că li se potrivește activitatea de antreprenoriat.

Q8. Dacă v-ați crea (sau aveti deja) propria firmă, aceasta ar fi (este) o IMM (microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie) pentru a vă manifesta spiritul antreprenorial ?

Dintre cei care ar dori să devină întreprinzători, 92% ar alege să desfășoare această activitate de antreprenoriat printr-o întreprindere mică și mijlocie(IMM). 8% nu ar alege IMM, însă în acest procent este posibil să se includă și cei 2% care nu ar vrea să devină întreprinzători.

Q9. Participați la diverse seminarii sau târguri dedicate antreprenoriatului?

Deși foarte mulți ar dori să devină întreprinzători și ar opta pentru IMM , totuși numai 50% dintre respondenți participă la seminarii, târguri, conferințe dedicate IMM-urilor. Dintre aceștia, 50 de respondenți participă ocazional la astfel de activități. Acest lucru se poate explica prin prisma faptului că numai 7% dintre respondenți au o firmă deja, restul nefiind încă direct interesați. Este adevărat că în multe cazuri pentru a participa la aceste seminarii trebuie plătită o taxă, care pentru un student nu este atât de accesibilă. Seminariile se țin în principal pentru a clarifica anumite probleme, a lua anumite decizii, a face niște monitorizări, fiind destinate cu preponderență celor implicați direct, adică întreprinzătorilor actuali.

Q10. Considerați că accesul la legislația, programele și reglementările în vigoare în ceea ce privește IMM-urile este facil?

66% consideră că accesul la legislația în vigoare și la programele existente destinate IMM-urilor este facil numai dacă ești interesat de domeniu. Numai 2% sunt de părere că este facil, poate dintre cei care au deja o firmă, s-au interesat, iar acum nu li se mai pare domeniul atât de străin. 15% nu s-au interesat până acum.

Q11. Cât de ușor credeți că este accesul la finanțare pentru IMM-uri?

Majoritatea consideră accesul la finanțare pentru IMM-uri de la normal spre greu (49% normal, 42% greu). O singură persoană îl consideră foarte ușor, iar 5% foarte greu.

12. Bifați o lege sau un program destinat IMM-urilor de care ați auzit (răspuns multiplu):

Cea mai cunoscută lege este Legea 346 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (65 de studenți au auzit de aceasta). Urmează aproape la egalitate Legea 300 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfașoară activități economice în mod independent și Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului la finanțare START. (37, respectiv 33 de persoane au auzit de acestea).

D13. Vârsta

Având în vedere că aproape toți studenții de află la prima facultate, vârsta respondenților este cuprinsă între 21 și 24 de ani.

D14. Media anului precedent

Mediile celor care au răspuns la chestionar sunt destul de mari, toate peste 7. Jumătate au media curpinsă între 8 și 9.

D15. Venit

Dintre cei chestionați, nu a răspuns la această întrebare un singur student. Cei mai mulți au venitul/membru de familie între 7-10 milioane lei vechi (700-1000 RON).

D16. Sex

Dintre respondenți, 73 sunt femei și 27 bărbați.

Concluziile cercetării

Cei mai mulți studenți au ales această facultate pentru că sunt pasionați de domeniul comercial (60%). Dintre aceștia, unii consideră că ceea ce au învățat în facultate le va fi folositor în carieră, iar unii dintre ei sunt mai puțin mulțumiți, majoritatea acordând nota 7 utilității studiilor.

Conform rezultatelor, 81% lucrează sau au lucrat în timpul facultății, majoritatea în domeniul comercial (21%). Urmează domeniul marketing și bănci/asigurări (11% și 12%).

Dintre persoanele intervievate care și-ar dori să fie întreprinzători , 92% optează pentru crearea unei întreprinderi mici și mijlocii ca și formă de antreprenoriat. Ar fi putut alege să fie antreprenori sub forma unei activități de tip PFA (persoană fizică autorizată) sau asociație familială. Având în vedere faptul că sunt absolvenți de ASE, este normal să nu opteze pentru PFA, neprofesând avocatura, arhitectura sau tipuri de meșteșuguri.

Deși majoritatea ar dori să devină întreprinzători, studenții nu sunt atât de bine documentați în ceea ce privește legislația sau formele de finanțare, neparticipând frecvent la diferitele seminarii și târguri dedicate antreprenoriatului și în special IMM-urilor. Aceasta s-ar putea explica prin prisma faptului că foarte puțini au deja o firmă (7%) și a faptului că într-o proporție însemnată doresc mai întâi să câștige experiență într-o firmă (45%). Deci percepția lor asupra facilității accesului la legislație și la finanțare s-ar putea să stea sub semnul subiectivității, fiind o reacție normală: a ți se părea greu și foarte complex un anumit lucru înainte de a-l începe.

Legea cea mai cunoscută în rândul studenților este Legea 346. Acest rezultat poate fi în strânsă legătură cu disciplinele studiate în timpul facultății: Economia, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, în cadrul cărora studenților li se vorbea despre această lege care definește IMM-urile.

Toți respondenții au mediile bune, chiar dacă lucrează. Astfel, se întărește ideea conform căreia o facultate cu profil economic se poate urma în paralel cu participarea la activități extrașcolare, pentru că numai în maniera aceasta putem avea, ca și studenți, o viziune integratoare asupra proceselor economice despre care învățăm în cursurile teoretice.

Concluzii

Întreprinderile mici și mijlocii au un rol important în România, existența lor este fundamentală într-o economie bazată din ce în ce mai mult pe delocalizare și outsourcing. Dacă marile firme vor să își mute activitățile în România și nu găsesc aici furnizori capabili de produse și servicii, este posibil să nu mai investească aici sau să importe masiv. Există păreri diferite de cea expusă mai sus, în sensul că există oameni de afaceri care cred că pentru a avea un mediu economic stabil, trebuie să fie puternic reprezentate segmentele din industrie de către firmele mari, acestea devenind un fel de infrastructură pentru dezvoltarea IMM-urilor.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc: nici viața corporațiilor nu ar fi ușoară fără IMM-uri performante, dar nici acestea nu s-ar putea descurca tocmai ușor fără comenzile venite din partea giganților economici. Iar ceea ce e, până la urma, cu adevărat important este ca Romania să reușească să adauge la avantajele oferite de forța de muncă ieftină pe cele ale unui sector IMM cât mai capabil.

Consider că întreprinzătorul particular, reprezentat de întreprinderile mici și mijlocii, are un rolul în economia românească de a crea, stimula tinerii să devină întreprinzători, de a pune bazele unei economii de tip antreprenorial. Acest sector dezvoltându-se, instituțiile financiare, guvernamentale etc. sunt atrase de către sectorul IMM, văd oportunități de exploatare, și astfel se stimulează concurența, se înlătură unele bariere din calea tinerilor întreprinzători, se crează un precedent.

După cum arată și rezultatele cercetării în rândul absolvenților, inițiativa antreprenorială este purtată în primul rând de oameni cu o minimă experiență ce se referă fie la cea câștigată la locurile de muncă avute în diverse companii, fie la participarea la diverse internshipuri, training-uri sau alte activități extracuriculare. Între studenți, există deja antreprenori, cei care au avut o inițiativă mai puternică, și aproape toți ar dori să își creeze o firmă. Însă majoritatea vor să facă asta mai târziu, nu în viitorul apropiat. Se poate spune că mediul economic pe de o parte, îi provoacă serios, existând pe piață o concurență deosebit de puternică și făcându-se astfel necesară pregătirea lor foarte temeinică și în domenii diferite; pe de altă parte se poate interpreta că deocamdată cadrul economic din România nu este atât de stimulator pentru ca absolvenții să perceapă antreprenoriatul ca pe ceva firesc și să fie familiarizați cu el.

Bibliografie

1. Drăgușin, Mariana: „Managementul întrprinderilor mici și mijlocii”, Editura ASE, București, 1999

2. Cătoiu, Iacob (coord.): „Cercetări de Marketing”, Editura Uranus, București, 2003

3. Drucker, Peter: „Inovația și sistemul antreprenorial”, Ed. Teora, București, 2000

4. Timmons, Jeffry A., Stephen, Jr.: „New Venture Creation: Entrepreneurship for the 21st Century”, Ed. International Edition 2003, McGraw Hill

5. Zimmerer, Th. : „Essentials of entrepreneurship and small business management”, International Edition, 2005, Pearson Prentice Hall

6. Zikmund, W.:, “Exploring Marketing Research”, The Dryden Press, Harcourt Brace College publisher, Chicago, 1994.

7. Sathe, Vijay: „ Corporate Entrepreneurship and new business creation”, Cambridge University Press, 2003 

8. Sasu, Constantin: „Enciclopedia întreprinzătorului”, Editura Economică, București, 1999

9. Platon, Victor (coord.): „Construcția și dezvoltarea infrastructurii specifice întreprinderilor mici și mijlocii”, Editura Expert, 2005

10. ANIMMC, Raport anual al sectorului IMM , 2004

*** www.ziua.ro

***www.capital.ro

*** www.wall-street.ro

*** www.cnipmmr.ro

*** www.innse.ro