Întreprinderile și organizațiile sunt în permanență confruntate cu problema [623929]

4
Introducere

Întreprinderile și organizațiile sunt în permanență confruntate cu problema
îmbunătățirii performanțelor lor, managerul întreprinderii punându -și în mod normal
întrebări privind bunul control asupra funcționării organizației. Din acest punct de vedere,
funcția de audit intern ofer ă fie siguranță rezonabilă că operațiunile desfășurate și deciziile
luate sunt sub control și că în acest fel contribuie la realizarea obiectivelor întreprinderii, fie
oferă recomandări pentru a remedia situația. Așa dar este o funcție deosebit de utilă pentru
responsabili, oricare ar fi nivelul lor de domeniu de acțiune asupra eficacității și peformanței
dincolo de simpla conformitate. Prin structura aceste i lucrări s -a urmărit acoperirea atât a
planului teoretic, noț iuni generale cât și al practicii profesi ei de audit intern, etapele,
proceduriile și documentele utilizate. Drept studiu de caz, prezenta lucrare de dizertație
analizează realizarea misiu nii de audit intern asupra activității de producție la S.C.
Electrou til Aliser S.R.L.
Auditul intern ajută entităț ile să își atingă obiectivele evaluând, printr -o abordare
sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, și de
guvernare a întreprinderii, și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea în ceea ce
privește eficacitatea și îmbunătățirea eficienței managementului riscului și a proceselor de
control și de conducere . Motivația alegerii acestei teme de cercetare este dublu justificată pe
de o parte de faptul că funcția de audit intern cunoaște o apreciere și recunoaștere din ce în
ce mai mare, ceea ce determină necesitatea creșterii numărului de specialiști în audit intern,
pe de altă parte mediu complex, aflat într -un continuu trend ascenden t, cu care se confruntă
managerii în conducerea entităților, motiv pentru care, gestionarea tuturor aspectelor ce
derivă din viața practică capătă un caracter previzionar, determină creșterea caracterului
indispensabil al unui serviciu de audit intern, car e treptat trebuie să existe în cadrul fiecărei
entități. Un argument în acest sens este dezvoltarea pe care a început să o cunoască funcția
de audit intern în cadrul entităților mari, mijlocii. Se con firmă din ce în ce mai mult st area
serviciilor de audit intern la nivelul cel mai înalt din entitate, deoarece pe de o parte ele sunt
direct subordonate managerului general, iar pe de altă parte se constată o creștere a creditului
acordat recomandărilor sale, apreciindu -se că auditul intern înseamnă mai mult de cât un
simplu control de conformitate raportat la un sistem referențial stabilit, mai exact el poate fi
privit și din perspectiva unui audit de eficacitate ceea ce aduce un plus de valoare muncii de
audit intern.

5
Capitolul I

Considerente generale privind auditul i ntern

1.1 Repere istorice ale auditului

Cuvântul audit își are originea în latinescul audio, audire, a asculta t și a cunoscut în
decursul vremurilor multiple interpretări, înțelesuri care nu au mai avut de a face cu
etimologia. În ciuda acestor denaturări istorice, totuși procesul de audit, respective auditul
intern se regăsește ca făcând parte din viața unei întreprinderi în perioada recesiunii
economice americane de la începutul secolului al XX -lea. Atunci era nevoie ca auditorii
financ iari, externi, să se bazeze pe o serie de lucrări efectuate de personal independent, dar
angajat al întreprinderii, fără ca acest personal să întocmească sinteze și să exprime
concluzii. Utilizarea termenului de audit în accepțiunea folosită în prezent est e relativ recentă
și se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când
întreprinderile erau afectate de recesiune economică și trebuia să plătească sume importante
pentru auditorii externi care efectuau certificarea con turilor tuturor întreprinderilor cotate la
bursă. Marile întreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de cabinete de audit
extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile și bilanțurile
contabile și de a certifica situațiile financiare anuale. Pentru a -și îndeplini atribuțiile,
cabinetele de audit efectuau o serie de lucrări pregătitoare de specialitate, și anume:
inventarierea patrimoniului, inspecția conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc,
care a u crescut semnificativ costurile auditării.1 Personalul întreprinderii a căpătat abilități,
ce-i drept canalizate pe funcția contabilă, dar utilizarea acestor profesioniști și pentru
întocmirea altor lucrări a avut ca efect percepția pozitivă asupra a ceea ce efectuau în cadrul
întreprinderii.2 Auditorii externi utilizau aceste ajutoare numai pentru lucrările din sistemul
financiar și contabilitate, dar cu timpul domeniul de competență s -a lărgit, auditul intern
devenind o funcție a întreprinderii, ca orica re din funcțiile consacrate. Pornind de la aceste
experiențe, activitatea de audit intern este relativ nouă, date semnificative privind
organizarea și desfășurarea profesiei de auditor intern fiind înregistrate în anul 1941, când a
apărut Institutul Intern ațional al Auditorilor Interni (IIA – Institute of Internal Auditors) în

1 Bogdan Răvaș – Control,audit și guvernanță, Editura Universitas Petroșani,2016, pag. 74
2 Boulescu M. – Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2001, pag.33

6
Statele Unite ale Americii. Cu această ocazie s -a observat necesitatea dezvoltării acestei
profesii, cele mai multe păreri degajând încredere în viitorul profesiei, managerii având
nevoie de rezultatele muncii auditorilor interni. Un pas important s -a realizat în Franța, când
în anul 1960 s -a înființat Institutul Francez al Auditorilor și Consultanților Interni (IFACI),
ulterior cele mai importante contribuții la evoluția auditului in tern fiind aduse de școala
și practica franceză în domeniu. Evident că IFACI este afiliat la IIA, care la rândul său are
peste 85000 de specialiști în mai mult de 120 de țări din întreaga lume. IFACI a contribuit,
nu numai în Franța, la modul de înțelegere a rolului și locului auditului intern, precum și la
poziționarea funcției de audit intern în cadrul oricărei entități.
Acest lucru s -a observat și prin faptul că auditorii interni au început să fie specialiști cu
experiență, depășind în majoritate vârsta de 30 de ani, sporind gradul de în credere în
rapoartele acestora. În același timp a crescut diversit atea pregătirilor profesionale, a
profilelor, a atragerii de experți datorită evoluției funcției și a competenței profesioniștilor.
Totodată, economia reală a impus renunțarea înțelesului auditului intern legat numai de
funcția finaciar -contabilă și creșterea acoperirii acestuia prin atașarea funcției de audit intern
la direcția generală a unei entități. Auditul intern este subordonat conducătorilor entitățilo r
devenind un instrument puternic de depistare a riscurilor din organizațiile în care
funcționează.3
Pe plan mondial auditul intern cunoaște și alte grupări ale organismelor naționale, de
multe ori apelându -se la criterii geografice sau de limbă, cum ar fi Confederația Europeană
a Institutelor de Audit Intern și Uniunea francofonă a Auditului Intern. Evoluția funcției de
audit intern a avut ca rezultat pozitiv mai multe revizuiri în anii 1981, 1991 și 1995, ultima
care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002 constituind o revizuire totală a tot ceea ce se
obținuse în domeniul profesiei până la acea dată, iar preocupările de revizuire continuă
tocmai datorită complexității activității.4
Până în anul 2000 la noi în țară nu exista nici o reglementare cu privire la auditul
intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizațională și nici din cerințele
proprietarilor de entități. Deseori se confunda conceptul de audit intern cu ceea ce se practica,
adică un cont rol intern, și acela obligatoriu numai pentru entitățile cu capital de stat sau
majoritar de stat.5

3 Boulescu M. – Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2001, pag.35
4 Dănescu T. – Audit financiar – convergente între teorie si practică, Editura Irecson, București, 2007, pag.20
5 Morariu A., Suciu Gh. – Audit intern si guvernanta corporativa, Editura Universitara, București, 2008, pag.27

7
Perioada Obiective Metode
Etapa I – Preistoria (până în
1850) Evidențierea eficienței
muncii, prevenirea abuzului Verificarea detaliată a
factorilor vieții sociale
Etapa a II -a – Apariția
auditului (1850 -1905) Evidențierea abuzului Controlul pe unităti
(incluzând testarea pe
elemente independente)
Etapa a III -a – Formarea
profesiei (1905 -1933) Evidențierea imaginii
corecte a situației financiare
a clientului Controlul general și pe
componente
Etapa a IV -a – Definirea
profesiei (1933 -1940) Evidențierea imaginii
corecte a situației financiare
a clientului și depistarea Testarea
Etapa a V -a –Situația
actuala (1940 -prezent)
Evidențierea eficienței
controlului intern Standardizarea metodelor
Fig 1.1 Istoricul etapelor procesului de audit (sursa: http://www.creeaza.com)

Odată cu trecerea la aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și
auditarea situațiilor financiare, prin a plicarea directivelor europene, în anul 2000, printr -un
ordin al ministrului finanțelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul
intern, foarte teoretice, cu stângăcii de traducere și interpretare, dar a constituit o deschidere
necesară învățării și acomodării cu cerințele unei noi profesii, dar și mai complexe.
Acel cadru a obișnuit auditorii care s -au încumetat să practice auditul intern cu cerințele
codului deontologic, dar și cu regulile de organizare și exercitare, cadrul de reglementare
având neajunsurile începutului, inclusiv de operare cu termeni insuficient clarificați din
punct de vedere metodologic și practic.
Cu toate acestea mai multe entități care erau supuse auditului financiar s -au conformat
voluntar organizând compartimente de audit intern, iar în băncile comerciale la presiunea
Băncii Naționale a României s -au elaborat primele manuale de audit intern.
Rezultatele au fost destul de anevoioase, însă s-au putut constata preocupări de îmbunătățir e
a activității de control datorită începerii inspecțiilor de audit intern și verificării sistemului
de control intern de către auditorii financiari.

8
Fig.1.2 Indrumatorul auditorului intern (sursa: http://www.creeaza.com)

Astfel, î n România, activitatea de audit este de dată relativ recentă și se înscrie în
procesul de reformă a managementului public, a cărui cerință este îmbunătățirea
performanțelor activității entităților, creșterea eficacității ș i eficienței în utilizarea resurselor
alocate.6

1.2 Defini ția auditului intern

Funcția de audit intern a cunoscut transformări succesive până la stabilizarea definirii
conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidență o serie de elemente, care trebuie
reținute pentru conturarea cadrului în care se înscrie auditul intern.7
Se cunosc mai multe definiții date noț iunii de audit. Din analiza cri tică a acestora, în
literatura de specialitate se apreciaz ă că exista trei elemente, necontroversate ș i unanim
acceptate care definesc implicarea auditului i ntern în activitatea unei entităț i:
1 Consilierea acordata managerului
Noțiunea de asistent ă acordat ă managerului dist inge auditul intern de orice acțiune de
control sau insp ecție, evoluând spre o mai mare impl icare a auditorilor în organizaț ie de pe
poziț ia unui consilier, a unui specialist care dispune de atuurile pe care managementul nu le
are si anume:
 standardele profesionale internaț ionale;
 buna practică recunoscută în d omeniu, care îi dă autoritate;
 tehnici și instrumente care -i garantează eficacitatea;

6 Bogdan Răvaș – Control,audit și guvernanță, Editura Uni versitas Petroșani,2016, pag. 72
7 Bogdan Răvaș – Control,audit și guvernanță, Editura Uni versitas Petroșani,2016, pag. 82 DEFINIREA
AUDITULUI
INTERN ACTIVITATI DE
ASIGURARE ACTIVITATI DE
CONSILIERE CODUL DEONTOLOGIC MANUALE DE
AUDIT
INTERN STANDARDE DE CALIFICARE
STANDARDE DE FUNCTIONARE
STANDARDE DE
IMPLEMENTARE
GHIDURI PRACTICE DE
INDRUMARE
GHIDURI AJUTATOARE DE
DEZVOLTARE PROFESIONALA

9
 independența de spirit, care îi asigură autonomia în conceperea de ipoteze ș i
formularea de recomandari;
 cercetarea și gândirea lui sunt detașate de constrângerile și obl igațiile unei activităț i
permanente de gestionare zilnică a unui serviciu.

2 Ajutorul acordat salariaț ilor fara a -i judeca
Trebui e privit prin prisma faptului că misiunea de au dit poate sa evidențieze
ineficiențe în sistem sau posibilități de îmbunătățire a activităț ilor, dar exista mai multe
motive pentru care managementul nu trebuie să fie pus direct în discutie: obiectivele
auditului intern au în vedere analiza, examinarea ac tivităț ilor care s ă conduc ă la
îmbun ătățirea performanței existente ș i nu la ju decarea acestuia; analiz a cauzelor unor
nereguli evidențiază existenț a unor puncte slabe care îsi au originea în insuficienț e asupra
cărora responsabilul structurii auditate nu are un bun control, solutiile de rezolvare trebuind
sa vina pe cale ierarhica s au chiar de la nivelul organizaț iei, totodata este de subliniat că
ajutorul dat salariaților nu înseamna că recomandă rile auditului intern nu ar putea avea efecte
asupra salaria ților, dar este clar că nu trebuie sa existe nume de persoane în raportul de au dit.

3 Independența si obiectivitatea totală a auditorilor
Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni trebuie să
îsi desfășoare activitatea cu obiectivitate.8
Standardele profesionale de audit intern definesc principiul independenț ei sub doua aspecte:
1. independenț a compartimentu lui în cadrul organizaț iei, de aceea el trebuie sa fie
subordonat celui mai înalt nivel ierarhic;
2. independenț a auditorilor interni, ceea ce le va asigura obiectivitatea .
Pentru respectarea standardului privind independenț a, se impun unele reguli cum sunt:
 auditul intern nu trebuie sa aiba în subordine vreun serviciu operativ;
 auditorul intern trebuie sa poata avea acces în orice moment la persoanele de la toate
nivelurile i erarh ice, la bunuri, la informaț ii, la sistemele electronice de calcul;
 recomandarile pe care le formuleaza trebuie sa nu constituie în nici un caz masuri
obligatorii pentru management.
Ultima definiție oficială a auditului intern a fost adoptata de Institutul Auditorilor
Internaț ionali ( IIA) în anul 1999 si este urmatoarea:

8 www.cafr.ro, accesat in 09.04.18

10
Auditul inter n este o activitate independentă si obiectivă, care dă unei organizații
asigurări în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operaț iunilo r, o îndruma pentru
a-i îmbun atăți operațiunile ș i contribuie la adaugarea unui plus de valoare.
Auditul int ern ajută această organizație sa -și atingă obiectivele, evaluân d, printr -o
abordare sistematică și metodică procesele sale de manage ment al riscurilor, de control ș i de
conducer e a întreprinderii ș i facând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.9

1.3 Caracteristicile auditului intern

Auditul intern există și funcționează în toate organizațiile, oricare ar fi domeniul de
activitate al acestora . Auditul financiar are ca obiect activitățile din domeniul financiar și
contabil, pe când auditul intern are o arie mai extinsă, cuprinde toate activitățile desfășurate
în cadrul entității, de aici universalitatea funcției. Din practică a rezultat că activi tățile
finan ciar-contabile reprezintă 20 -25% din activitățile care fac obiectul auditului intern.
Putem afirma că acolo unde există control intern există și audit intern, deoarece „ materia
primă” a auditului intern este controlul intern. Datorită faptului că auditul intern are scopul
de a ameliora controlul intern, iar controlul intern este universal, atunci putem afirma că și
auditul intern este universal. Organizarea funcției de audit intern în cadrul entităților impune
luarea în considerare a urmatoarelo r caracteristici10:

1 Universalitatea
Reprezintă funcția auditului intern care trebuie înțeleasă în raport cu aria de
aplicabilitate, scopul, rolul si profesionalismul persoanelor implicate în realizarea acestei
funcții. Auditul intern există si funcționează în toate organizațiile indiferent care ar fi
domeniul de activitate al acestora. Normele internaționale precizează că auditul intern nu
este specialist în toate meseriile, specialitatea acestuia fiind sistemul de control intern.

2 Independența
Auditul inte rn este o activitate independenț ă, de asigurarea a îndeplinirii obiectivelor
și de consultanță, concepută în scopul de a adăuga valoare și de a îmbunătăți activitățile unei
organizații. Auditul intern are trei principale preocupăr i și anume:

9 www.cafr.ro , accesat in 09.04.18
10 Alvin A.A., Loebbecke J.K. – Audit – o abordare integrată, Editura Arc, București, 2006, pag.51

11
1. raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru că acesta este cel care poate
lua decizii, respectiv șeful executivului sau al consilului de administrație;
2. evaluează și supervizează sistemul de control intern;
3. oferă consiliere pentru îm bunătățirea managementului, pe baza analizei riscurilor
asociate activităților auditate. Auditul intern intră în cultura organizației atunci când
managerul apelează la auditori. În acest fel, auditul intern devine o funcție
responsabilă, caracterizată prin independență. Auditul intern este o funcție și
auditorul intern este o persoană care are obligații și acestea nu sunt minore .

3 Periodicitatea
Auditului intern este o funcție permanentă în cadrul entității, dar este și o funcție
periodică pentru cei audi tați. Frecvența auditărilor va fi determinată de activitatea de
evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8 -12 săptămâni și apoi să
revină după o perioadă de 2 -3 ani, în funcție de riscurile care apar . Auditul intern este o
funcție periodică, deoarece se realizează conform unui plan și pe baza unor programe de
activitate, comunicate și aprobate anticipat.

1.4 Codul deontologic al auditorului intern

Codul deontologic reprezintă o declarație asupra valorilor și principiilor care trebuie
să călăuzească activitatea și practica cotidiană a auditorilor interni.11 În codul deontologic
sunt cuprinse principiile și modul de aplicare pe care auditorul intern trebuie să le respecte,
pentru a nu se îndepărta de prevederile standardelor, în cadrul realizării misiunilor de audit.
Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparțială și neinfluențată și să evite conflictele
de interese.12

Codul deontologic enunță patru principii fundamentale, și anume13:
 Integritatea
 Obiectivitatea
 Confidențialitate
 Competența

11 http://www.aair.ro , accesat în 16.06.2018
12 www.cafr.ro, accesat in 09.04.18
13 Morariu A. – Audit intern si guvernanta corpor ativa , Editura Universitara, Bucu rești, 2008, pag.17

12
1.4.1 Integritatea
Integritatea presupune onestitate și corectitudine în desfǎșurarea serviciilor
profesionale. Integritatea nu presupune numai cinste, da r și echitate ș i sinceritate. Pentru a
realiza un audit intern onest și sincer, trebuie dezvoltat un mediu care să ofere baza pentru
încrederea generală în toate activitățile desfășurate de echipa de audit intern, care trebuie să
le exercite în mod profesional.
Reguli de conduită afere nte principiului integrității:
a) desfășoară activitatea cu onestitate, profesionalism și responsabilitate;
b) respectă legea și fac publice comunicările necesare potrivit legii și profesiei;
c) nu sunt, părtași cu bună știință la activități ilegale și nu se implic a în acte care să
compromită profesia de audit intern sau organizația;
d) respectă și contribuie la atingerea obiectivelor legitime și etice ale organizației.

1.4.2 Obiectivitate
Obiectivitatea presupune imparțialitatea, evitarea situațiilor de incompatibili tate sau
conflict de interese ori situații de naturǎ a determina un terț sǎ punǎ la îndoialǎ obiectivitatea
auditorului. Principiul obiectivitǎții impune fiecǎrui profesionist obligația de a fi just, cinstit
în plan intelectual și neimplicat în conflicte d e interese.
Reguli de conduită aferente principiului obiectivității:
a) nu iau parte la activități și nu stabilesc relații personale care pot afecta sau se
presupune că afectează exprimarea unei opinii independente. Acestea includ
activitățile sau relațiile personale care pot fi în conflict cu interesele organizației;
b) nu acceptă nimic care poate afecta sau se presupune că afectează judecata lor
profesională;
c) comunică toate elementele semnificative de care au cunoștință și care, dacă nu ar fi
făcute cunoscute , ar putea prejudicia calitatea rapoartelor privind activitățile aflate
sub observație.

1.4.3 Competența
Competența presupune că auditorul intern va aplica cunoștințele, standardele,
abilitățile și experiența necesară în furnizarea serviciilor de audit. A uditorii interni trebuie
să cunoască standardele și normele profesionale și să nu accepte misiuni pentru care nu au
competența necesară.
Reguli de conduită aferente principiului competenței:

13
a) se implică doar în acele misiuni pentru care au cunoștințele, com petențele și
experiența necesară;
b) prestează servicii de audit intern conform SAI;
c) își îmbunătățesc în mod continuu competențele, eficacitatea și calitatea serviciilor.

1.4.4 Confidențialitatea
Confidențialitatea implică faptul că auditorii interni respect ă valoarea și dreptul de
proprietate asupra informațiilor pe care le primesc și nu furnizează informații fără aprobarea
corespunzătoare, decât în cazul în care există obligații legale sau profesionale în acest sens.
Reguli de conduită aferente principiului confidențialității:
a) manifestă prudență în utilizarea informațiilor obținute în timpul exercitării sarcinilor
de serviciu;
b) nu utilizează informații în scopul obținerii unor beneficii personale sau în orice alt
mod care ar fi contrar legii sau în detrimentul obiectivelor legitime sau etice ale
organizației.

1.5 Etapele auditului intern

În România, baza legală a orgănizării și desfășurării auditului intern este dată de
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată și completată cu Legea 191 din
2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din 03.11.2011.

ETAPA 1
Pregătirea misiunii de audit:
1. inițierea auditului ( în cadrul cărui a sunt elaborate: ordinul de serviciu, declarația de
independență, notificarea privind declanșarea misiunii de audit – chestionar de
control intern);
2. colectarea și prelucrarea informațiilor (este întocmită lista centralizatoare a
obiectelor auditate);
3. analiza riscurilor (se întocmește tabelul cuprinzând„punctele tari și punctele slabe”);
4. elaborarea programului de audit intern (programul de audit, programul preliminar al
intervenției la fața locului);
5. ședința de deschidere (este întocmită minuta ședinței de deschidere).

14
ETAPA 2
Intervenția la fața locului:
1. colectarea dovezilor (vor fi întocmite următoarele documente: lista de verificare,
teste, fișa de identificare și analiză a problemelor);
2. constatarea și raportarea iregularităților (este întocmit formular ul de constatare și
raportare a iregularităților)
3. revizuirea documentelor de lucru (se întocmește nota centralizatoare a documentelor
de lucru);
4. ședința de închidere (este întocmită minuta ședinței de închidere).

ETAPA 3
Raportul de audit intern:
1. elaborarea proiectului de raport de audit intern (se întocmește proiectul de raport);
2. transmiterea proiectului de raport de audit;
3. reuniunea de conciliere (este întocmită minuta reuniunii de conciliere);
4. raportul final (întocmirea raportului final);
5. superv izarea (se întocmește lista de supervizare a documentelor).
6. difuzarea raportului de audit intern.

ETAPA 4
Urmărirea recomandărilor: etapă în cadrul căreia este întocmită fișa de urmărire a
recomandărilor. Pe baza acesteia entitatea auditată urmează să -și revizuiască activitatea
conform recomandărilor auditorilor, recomandări care au fost acceptate de către entitate.14
Dacă în auditul financiar aceste etape pot fi extinse, pentru realizarea auditului intern fondul
de timp este mai redus deoarece activitățil e auditabile sunt numeroase și misiunile de audit
trebuie planificate cel puțin o dată la 3 ani pentru fiecare activitate, planificarea misiunilor
de audit intern depinzând și de numărul aud itorilor din cadrul misiunii de audit. Astfel, etapei
pregătitoare și celei de planificare li se va acordă timp mai puți n, acordându -se o importanț ă
mai mare etapei de lucru astfel încât concluziile, recomandările și/sau propunerile să reflecte
realitatea.15 Cu toate acestea, orice auditor trebuie să planifice misiunea de audit astfel încât
această să fie îndeplinită în condiții de economicitate, eficientă, eficacitate și la termenul
stabilit. Planificarea misiunii de audit constă în construirea unei strategii generale și abordări

14 https://www.cafr.ro , accesat în 16.06.2018
15 Mircea Boulescu -Controlul fiscal și auditul financiar -fiscal, Editura CECCAR, București, 2003, p.370

15
detaliate cu privire la natură, durata și gradul de cuprindere preconizat. Trebuie precizat că,
deși în planul de audit se prevede durata unei misiuni, această poate dura mai mult sau mai
puțin decât a fost stabilită inițial, în funcție de obiectele auditabile. Astfel, o misiune
planificată a se f inaliza în termen de 30 de zile poate fi finalizată în doar 20 de zile iar o altă,
planificată a se finaliza în termen de 45 de zile poate fi finalizată în 60 de zile. În primul caz,
urmează a se întocmi ordinul de serviciu pentru următoarea misiune iar î n cel de -al doilea
caz misiunea de audit se va prelungi.16

1.6 Planificarea misiunii de audit intern

Auditul intern se organizează în mod obligatoriu la societățile comerciale ,
responsabilitatea pentru aceasta revenind administratorului. Administratorii vor analiza
oportunitatea înființării unei structuri proprii de audit intern sau pot externaliza această
activitate, către o firmă autorizată în acest sens.17 În această etapă auditorul trebuie sa
planifice activitatea de audit încât auditul să fie efectuat într -un mod cât mai eficient.18
Redactează un program de muncă care presupune alegerea membrilor echipei cu care va
lucra în funcție de experiența și specializarea lor în domeniul de activitate al firmei analizate.
Prin acest program de control se vor repartiza lucrările pe oameni și pe subunități, se va
stabili modul în care procesul de audit poate valorifica datele furnizate de controlul intern și
se va urmări coordonarea activității cu cenzorii și cu alți auditori externi. Pe lângă acest
program, se va trece la elaborarea unui plan de misiune în care se stabilește ce lucrări trebuie
să efectueze auditorul și succesiunea lor în timp, ce rapoarte și re lații trebuie să stabilească
auditorul cu cenzorii, cu conducerea unității și cu specialiștii din alte domenii ale firmei,
precum și mijloacele de care are nevoie auditorul în întocmirea raportului de audit.19 Acest
plan de misiune se întocmește în conformi tate cu normele profesionale reglementate prin
lege în care se prevede stabilirea numărului de ore aferente activității de audit.20

O misiune de audit intern include urm ătoarele etape:21

16 Andreea Cristina Ionic ă-Auditul calității note de curs, Universitatea din Petroșani, 2012 , pag.21
17 Liliana Elefterie -Control financiar si audit intern, suport de curs, Universitatea Spiru Haret Bucuresti
18 Bogdan Răvaș -Standardizarea misiunii de audit, Ed. Unive rsitas Petroșani,2016, pag.103
19 Isac Claudia, Ivănuș Liliana – Audit contabil și financiar Ed. Focus Petroșani 2003, pag. 19
20 Idem, pag. 20
21 Macris Maria – Audit 2010, pag.24

16

Fig. 1.3 Etapele misiunii de audit intern (sursa: Măcris Maria -Audit -note de curs)
detalierea obiectivelor auditului;
Etapa preliminară, în
care auditorul
desfășoară următoarele
acțiuni:
colectarea și evaluarea inițială a informațiilor despre entitate ;
evaluarea preliminară a sistemelor contabile și de control intern;
evaluarea inițială a resurselor necesare auditului și stabilirea
calendarului de lucru.
conceperea programelor de audit ca părți componente ale
planului de audit;
Etapa de planificare,
care constă în realizarea
următoarelor acțiuni:
elaborarea planului de audit ;
stabilirea legăturii cu entitatea auditată;
aprobarea planului de audit .
revederile sau întâlnirile interimare cu persoanele ce reprezintă
entitatea audiată;
Etapa de lucru în teren,
care cuprinde
următoarele acțiuni:
colectare și evaluarea probelor de audit ;
formularea unor concluzii iniția le;
identificarea și aprobarea oricăror ajustări necesare a fi aduse
planului și/sau programului de audit.
punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul
de audit;
Etapa raportării, în care
auditorul desfășoară
următoarele acțiuni:
proiectarea și analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor ;
reanalizarea, aprobarea și publicarea rezultatelor;
evaluarea performanței echipei de audit.
Etapa post -raportare :
care constă în supravegherea impactului pe care auditul îl are
asupra entității auditate.

17
1.7 Categori de riscuri î n audit

Pentru a -și putea îndeplini misiunea, auditorul trebuie să folosească toate procedurile
pe care le consideră necesare în a obține un grad rezonabil de certitudine asupra corectitudinii
întocmirii situațiilor înainte de planificarea propriu -zisă a activității , auditorii trebuie să
analizeze riscurile care pot determina exprimarea unei opinii necorespunzătoare.
Riscuri le nu au ac eiași posibilitate de a se realiza, ele imbraca doua forme, respectiv riscuri
posibile si risc uri potentiale. Riscurile potenț iale sun t cele mai probabil de a fi produse în
cazul î n care nu se instituie un control eficient prin care să se prevină, descopere și corecteze
situațiile de apariț ia a aces tor riscuri. Ca parte componentă a riscurilor potenț iale, riscurile
posibile generează sit uații pentru care firma auditată nu a întreprins mă suri eficiente menite
a limita efectele lor si ca urmare există o mare probabilita te ca erorile să se produca fără să
fie detectate ș i corectate.22
Standar dul de audit numarul 400 defineș te tre i forme ale r iscului de audit, ș i anume:
 Riscul inerent reperzintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei cat egorii
de tranzacț ii la informaț ii eronate ce ar putea fi semni ficative individual sau atunci
când sunt cumulate cu informaț ii erona te din alte solduri sau tranzacț ii.
 Riscul de control reprezintă riscul de apariție a unei declarări eronate chiar și în urma
unui control. Această eroare nu poate fi prevenită sau detect ată și corectată în timp
util de sistemul contabil ș i de controlul intern.
 Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fo nd a auditorului să nu
detecteze o informație eronată ce există î n soldul unui cont sau o categorie de
tranzacț ii care ar putea fi semnificativă î n mod i ndividual sau cand este cumulată cu
alte informaț ii eronate din al te solduri sau categorii.23
Pentru reusita acțiunii este bine sa fie cunoscute cele mai importante riscuri ce se pot
manifesta în activitatea de audit, și anume:24
 Riscuri specifice entitații,
 Riscuri legate de natura operațiunilor tratate,
 Riscuri legate de procedeele și domeniile s emnificative alese de auditori.

22 Idem, pag.15
23 Idem, pag.16
24 Măcriș Maria – Audit 2010, pag.56

18

Fig. 1.4. Categori de riscuri

Fig.1.4 Categori de riscuri î n audit25(sursa: Măcris Maria -Audit – note de curs)

25 Idem, pag. 57
Riscurile
specifice
entității
se referă
la:
Riscurile legate de situația economică a întreprinderii . Situația economică a
întreprinderii diferă în funcție de existența dificultăților în domeniul
aprovizionării, producției sau desfacerii și în domeniul financiar. Dacă o
întreprindere are o situație financiară sănătoasă, conducerea este tentată să ducă
o politică conservatoare și să neglijeze anumite funcții ale întreprinderii. În cazul
în care întreprinderea este în dificultate financiară , conducerea poate avea reacții
necontrolate, periculoase, fiind tentată să efectueze operațiuni ilicite sau
contraper formante, să apeleze la credite cu dobânzi foarte mari sau să amâne
luare unor decizii din lipsa mijloacelor financiare;
Riscurile legate de organizarea generală a întreprinderii sunt determinate de mai
mulți factori, din care amintim:
– natura și complex itatea structurilor și regulilor.
– calitatea gestiunii.
– sistemul contabil și de control intern.
-absența unor proceduri.
Riscuri legate de atitudinea conducerii . Atitudinea conducerii poate contribui la
limitarea sau creșterea riscurilor, în general. Audi torii trebuie să ia în considerare
reacția conducerii la riscurile identificate. Reacția poate merge de la ignorarea
riscurilor până la utilizarea de proceduri de control intern detaliate pentru
prevenirea și diminuarea celorlalte categorii de riscuri.
Riscurile legate de
natura
operațiunilor
tratate, sunt
generate de faptul
că datele existe
pot fi:
Repetitive , care rezultă din activitatea obișnuită a agentului
economic (cumpărări, vânzări, producție, salarii). Dacă
aceste date sunt eronate, riscul afer ent trebuie determinat
în funcție atât de mărimea lor, cât și de frecvența acestora.
Pentru datele repetitive, riscurile sunt determinate de
erorile și inadvertențele sistemului contabil și de control
intern.
Punctuale , care sunt complementare celor repe titive, dar
care sunt reflectate în evidență la intervale de timp mai
mult sau mai puțin regulate (date din inventarieri anuale,
date despre provizioane, coeficienți de repartizare).
Excepționale , care apar în operațiuni de natură
excepțională (fuziuni, lichidări, reevaluări). Aceste riscuri
pot apărea îndeosebi dacă agentul economic nu dispune de
personal suficient de bine pregătit.
Riscuri ce sunt
legate de
procedeele și
domeni ile
specifice alese de
auditori:
În funcție de experiența și pregătire lor profesională,
procedeele alese de auditori prezintă în mod inevitabil un
anumit nivel de risc. Auditorul trebuie să își planifice
misiunea de audit, și să -și orienteze atenția asupra erorilor
posibile care pot avea o influență semnificativă asupra
cont urilor și operațiunilor, precum și asupra modului de
aplicare a principiilor economicității, eficienței și
eficacității în activitatea entității audiate.

19
Capitolul II

Auditul intern de p roducție

2.1 Aspecte generale

Acest tip de audit este folosit în principal de firmele care au drept obiect principal de
activitate producția. Procesul de producție presupune acumularea de materii prime și
materiale necesare care sunt transformate în produse finite și apoi vândute clienților.26
Evaluarea acestui proces ar trebui să determine următoarele aspecte:
 existența unei cantități suficiente de materii prime și materiale p entru a acoperi
comenzile pr ezente și viitoare de producție ;
 existența unei corelații între programele de vânzări și cele de producție;
 existența unei metode valide de planificare și control a disponibilității resurselor
umane cerute în procesul de producț ie;
 modul de supraveghere al proceselor de producție.
La nivelul funcțiunii de producție a întreprinderii, auditul constă în efectuarea unui
diagnostic și a unei evaluări.
Etapele parcurse în general, în efectuarea unui audit al activității de producție su nt
următoarele:
 stabilirea raporturilor de coordonare și de complementaritate între auditul financiar
și cel operațional;
 studiul preliminar al activității;
 stabilirea metodei de muncă;
 redactarea și discuția raportului;
 chestionarul de audit.
În ceea ce privește procesul de documentare, auditorul va trebui să cerceteze literatură de
specialitate publicată asupra întreprinderii și concurenților săi. Va trebui de asemenea să
solicite și să îi fie acordate toate drepturile de a consulta orice document care l -ar putea ajuta
în întregul proces de audit intern. Normele internaționale precizează că auditorul intern nu
trebuie să cunoască toate meseriile din lume. El nu poate să fie la fel de bun ca cel care face

26 Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”, Colecția Naționala,
Bucuresti 1999, pg.91

20
zilnic aceeași lucrare. Specialitatea auditorului i ntern este sistemul de control intern. Însă
pentru a -și putea exercita specialitatea sa el trebuie să aibă o bună cunoaștere a mediului pe
care-l auditează, să înțeleagă și să -și însușească cultura organizației.27

2.2 Efectuarea diagnosticului activității de producție
Pentru a efectua diagnosticul activității de producție trebuie avute în vedere următoarele
două aspecte, și anume :28
 Stabilirea metodei de diagnostic
Vor fi urmărite următoarele aspecte:
1. Natură activității prestate de întreprindere și identificarea domeniilor principale ale
producției:
– natură activităților economice realizate;
– situarea întreprinderii în raport cu elementele care caracterizează organizarea
producției pe baza de proces;
– situarea întreprinderii în raport cu elemente le rezultând din organizarea producției
în funcție de relațiile cu clienții.
2. Analiza legăturii cu strategia întreprinderii:
-produsele fabricate;
-tehnologia de prelucrare;
-sistemul de gestiune;
-personalul.
 Stabilirea procedurii de evalua re
Procedura de evaluare se face pe baza comparării situației reale cu 2 niveluri de referință și
anume:
– situația prevăzută în normele interne sau externe (indicatori sintetici sau analitici);
– dimensiunea obiectivelor stabilite.

2.3 Tehnici de analiză în activitatea de audit
În practică, principalele tehnici de analiză a probelor de audit sunt: tehnică scorurilor
în determinarea riscului de faliment, analiză diagnostic, tehnică ratelor, analiză influenței
structurii financiare, analiză influenței structurii costurilor, analiză cost – eficacitate.

27 Răzvan Ghiță, Caracteristicile auditului, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/12.pdf
28 Octavian Jaba – „Gestiunea productiei si operatiilor. Metode si tehnici ale managementului operational al productiei ”,
Ed. Economica, Bucuresti, 2002, p ag.360

21
2.3.1 Tehnica scorurilor în determinarea riscului de faliment

În general, tehnicile de analiză a riscului se bazează pe evaluarea performanțelor
trecute ale agenților economici. Dinamică pieței, conjunctură ec onomică, care pot influență
rezultatele financiare foarte rapid impun auditorilor determinarea unor informații exacte
privind evoluția în viitor a întreprinderii și asupra riscului de faliment. Aceste informații se
obțin prin utilizarea tehnicii scorurilor , care, pornind de la un ansamblu de rate, are ca
obiectiv furnizarea unor modele predictive de evaluare a riscului de faliment.
Aplicarea acestei tehnici presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi format din
două grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificultăți financiare și un grup de
întreprinderi „sănătoase”. Pentru fiecare grup se stabilește o serie de rate, după care se
determina cea mai bună combinație liniară de rate care să permită diferențierea celor două
grupuri.
Prin aplica rea tehnicilor statistice ale analizei discriminante se obține pentru fiecare
întreprindere un scor „Z”, o funcție liniară de un ansamblu de rate având următoarea formă:
Z=a1x1+a2x2+a3x3+⋯+anxn
unde:
– x reprezintă ratele lunare luate în analiză;
– a repre zintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate.

2.3.2 Analiza diagnostic

Orice audit al performanței trebuie să plece de la un diagnostic, prin care se analizează și se
apreciază situația și condițiile de activitate ale entităților auditate. Diagnosticul are o
importantă deosebită, deoarece cu ajutorul lui se precizează modul în care unitățile
patrimoniale auditate pot depăși momentele de constrângeri referitoare la performanță, în
general, și la solvabilitate, autonomie și flexibilitate, în special. Numai în raport cu aceste
preocupări esențiale este posibil să se justifice instrumentele, procedeele și tehnicile folosite
de analizele financiare pentru a formulă concluzii asupra situației financiar – patrimoniale,
asupra performanțelor și asupra nivelului de r isc pe care și -l asumă entitățile economice.
În practică se utilizează modelele generale ale echilibrului economico – financiar pentru
analiză diagnostic a unei entități patrimoniale, dintre care:

22
– Echilibrul economico – financiar al întreprinderii se realizează atunci când se
recuperează integral mijloacele consumate, respectiv atunci când veniturile sunt
egale cu cheltuielile.
– Analiză creanțelor și obligațiilor în sistemul echilibrului financia r în care se
abordează, în principal, corelarea sumelo r creanțelor și respectiv obligațiilor cu
termenele de încasare și respectiv de plata.
– Analiza solvabilității și capacității de plata se abordează deoarece sunt elemente
ale lichidității unei întreprinderi, prin care se evidențiază proprietatea ce o are pa rtea
materială a capitalului de a se transformă în bani.

2.3.3 Tehnica ratelor

Entitățile economice, în activitatea lor, consumă resurse materiale, financiare, umane
și informațio nale care implică costuri și, ca atare, intervine necesitatea de a examina dacă
aceste resurse sunt utilizate în mod eficient. Pe de altă parte, rezultatele înregistrate în urmă
proceselor economice pe care le -a desfășurat entitatea constituie surse pentru asigurarea
finanțării investiți ilor și rambursarea datoriilor. În consecință, prin diagnosticul financiar se
determina capacitatea entității de a obține rezultate favorabile care să -i garanteze echilibrul
financiar și dezvoltarea pe termen lung. Din acest punct de vedere, diagnosticul f inanciar
conduce la o apreciere clară privind nivelul și calitatea rezultatelor obținute, prin recurgerea
la procedeul ratelor de apreciere a performanței. Având în vedere raporturile dintre mărimile
referitoare la starea financiară, procedeul ratelor perm ite aprecierea performanțelor realizate
pe baza unei comparații între ratele calculate de întreprindere și ratele de referință prevăzute
de norme semnificative, interne sau externe. Dacă confruntarea se face prin raportarea la
normele interne, comparația s e poate face între valorile curente și cele trecute, cu scopul de
a identifica și justifică evoluțiile indicatorilor de performanță. De asemenea, confruntarea se
poate face între nivelul efectiv al ratelor și nivelul programat al acestora, că obiectiv al
conducerii întreprinderii. În cazul în care la efectuarea analizei se folosesc normele externe,
ratele performanței întreprinderii se raportează la nivelul acelorași rate calculate pentru o
„întreprindere martor”, cu reputație pentru calitatea gestiunii eco nomico –financiare. Datele
privind normele externe pot fi aferente unui ansamblu de întreprinderi care efectuează
activități similare cu cea a entității auditate.

23
2.3.4 Ratele privind capacitatea entității de a produce profit

Capacitatea entității de a genera rezultate prin realizarea producției se poate stabili
printr -o serie de rate în care se compară un indicator de rezultate cu fluxul global de
activitate, în general reprezentat de cifra de afaceri (vânzări), dintre care se prezintă:
• Ratele privind efic ientă din vânzări (Ri) care caracterizează eficientă înregistrată de
întreprindere în activitățile sale și poate și exprimată astfel:
R1=rezultatul din exploatare
cifra de afaceri (sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul inter n”)
unde,
R1 – exprimă eficiența activității de bază a întreprinderii.
R2=rezultatul după impozitare
cifra de afaceri (sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R2 – exprimă eficiența globală a întreprinderii, pe ansamblul activităților sale.
R3=excedentul brut din exploatare
cifra de afaceri (sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul
intern”)
unde,
R3 – furnizează, ca și R 1, măsura eficienței activității de bază folosind excedentul brut din
exploatare, un indicator de rezultate mai fiabil decât rezultatul din exploatare.
R4=capacitatea de autofinanțare
cifra de afaceri (sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R4 – este o altă formă de exprimare a eficienței globale a entității, neinfluențată de
amortismente si provizioane.
Ratele privind randamentul activelor care compară un indicator al rezultatelor cu valoarea
activelor utilizate de întreprindere.
R5=rezultatul din exploatare
active totale (sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R5 – exprimă capacitatea întreprinderii de a valoriza mijloacele economice în cadrul
activității de bază. Această rată se poate calcula și ca raport între rezultatul de exploatare și
activele utilizate în exploatare.
R6=rezultatul după impozitare
active totale(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,

24
R6 – exprimă capacitatea întreprinderii de a valoriza activitățil e sale pe ansamblul
activităților
R7=active totale
cifra de afaceri(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R7 – exprimă rotația activelor sau, altfel spus, intensitatea cu care activele sunt utilizate în
activi tatea entității.
De remarcat că rata R 2 apare ca produs î ntre R 6 si R 7, adică gradul de valorizare a
activelor este produsul dintre randamentul activelor și ritmul de rotație al acestora.

2.3.5 Ratele privind aprecierea rentabilității

Aceste rate sunt în general formate pentru a răspunde cererilor acționarilor unei
entități economice de tipul societăților comerciale pe acțiuni si pot fi exprimate astfel:
R8=profit
număr acțiuni(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R8 – exprima mărimea profitului pentru fiecare acțiune.
R9=cursul acțiunii
profit acțiune(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R9 – măsoară aprecierea pe care piața bursieră o dă asupra perspectivelor de a obține profit
de către o societate ale cărei acțiuni sunt cotate la bursa. O rată mare semnifică furnizarea de
către piață a unor anticipări favorabile asupra rezultatelor viitoare și este, deci, dispusă să
achite imediat un preț ridicat în raport cu nivelul profiturilor actuale.
R10=rezultatul după impozitare
capitaluri proprii(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R10 – reprezintă rata rentabilității capitalurilor proprii și exprimă măsura cea mai clasic a a
rentabilității financiare a întreprinderii, formulată din punct de vedere al proprietarilor care
au adus aporturi de capital.
R11=dividende pe acțiune
cursul acțiunii(sursa: D. Constantinescu, M. Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita – „Auditul intern”)
unde,
R11 – măsoară randamentul efectiv obținut de acționari, în funcție de dividendele primite de
aceștia.

25
2.4 Analiza influenței structurii costurilor asupra performan ței

Un factor cu influență marcantă asupra rentabilității este reprezentat de structura
costuri lor și în special a raportului dintre cheltuielile variabile. Rezultatul exploatării este
determinat ca diferența între vânzări și cheltuieli totale, adică:
Rezultatul exploatării=vânzări -cheltuieli totale=vânzări -(chelt. fixe – chelt. variabile)
unde,

– Cheltuielile fixe (CF) reprezintă consumurile a căror mărime nu depinde de nivelul
producției, fiind reprezentate de cheltuieli cu amortizarea etc.
– Cheltuielile variabile (CV) corespund consumurilor care variază în funcție de nivelul
producției (Q), fiin d reprezentate de cheltuieli cu salariile directe, cheltuieli cu materii prime,
cheltuieli cu materiale consumabile, cheltuieli cu energia și apa, în general, se presupune ca
cheltuielile variabile (CV) sunt strict proporționale cu cantitatea de produse, c eea ce
înseamnă că:
CV = v x Q
unde,

v – cheltuieli variabile unitare
Iar cheltuielile totale (CT):
CT = CF + CV
Din cele doua relații rezultă că:
CT = CF + v x Q
Când cifra de afaceri (CA) este direct proporțională cu cantitatea de produse, iar prețul de
vânzare unitar (p) rămâne constant, daca întreprinderea mărește oferta de produse, avem:
CA = p x Q
În acest fel, cifra de afaceri și costul total apar ca două funcții ale cantității de producție Q,
prezentate în figura 2.1.

26

Fig. 2.1 Pragul de rentabili tate(sursa: http://www.creeaza.com)

Graficul permite punerea în evidență a nivelului producției Q 0, pentru care cifra de afaceri
compensează strict costul total. Q 0 corespunde „punctului mort”, adică un nivel al producției
pentru care întreprinderea nu obține nici profit, nici pierdere. Acest punct corespunde
unui prag de rentabilitate , înregistrând un punct de demarcație pentru intervalul de variații
posibile ale nivelului producției, marcând trecerea din zona de pierderi în zona de profit.
Din analiză rezultă faptul conform căruia:
– dacă Q < Q 0, costurile depășesc cifra de afaceri și întreprinderea va înregistra
pierderi;
– daca Q > Q 0, costurile sunt compensate de vânzările mai mari și se vor realiza
profituri.
Justificarea punctului mort poate fi cercetată prin luarea în calcul a cheltuielilor fixe și a
efectului lor. Dacă volumul producției este redus, cheltuielile fixe sunt repartizate asupra
unui număr limitat de produse și acționează puternic asupra costului unitar. În astfel de
situație, punctul mort are o importantă deosebită în evaluarea influenței asupra rentabilității,
investițiilor sau deciziilor tehnice și comerciale susceptibile să influențeze nivelul de
activitate (dimensiunea instalațiilor, capacitățile de producție sau v ânzare, structura
cheltuielilor etc.), deoarece abia pentru o producție egală cu cea la care se înregistrează
pragul de rentabilitate cifra de afaceri este egală cu costul total al producției.

27
Adâncind analiza , putem stabili marja asupra costurilor variabi le, care este
determinată de excedentul cifrei de afaceri asupra costurilor variabile, conform tabelului 2.1.
COSTUL TOTAL PROFIT
COSTURI VARIABILE COSTURI FIXE PROFIT
COSTURI VARIABILE MARJA ASUPRA COSTURILOR VARIABILE
CIFRA DE AFACERI
Tabelul 2.1 Marja asupra costurilor variabile (sursa: http://www.creeaza.com)
Se observă, din tabel, că, pentru atingerea pragului de rentabilitate, marja asupra cheltuielilor
variabile este egală cu costurile fixe. Pragul de rentabilitate se calculează astfel:
P=CAxCF
M
unde, P – pragul de rentabilitate exprimat valoric; CA – cifra de afaceri; CF – cheltuieli fixe;
M – marja asupra cheltuielilor variabile.

2.5 Analiza cost – eficacitate

Analiză cost – eficacitate, cunoscută în literatură de specialitate și sub numele
de analiză cost – avantaje , este un procedeu prin care se determina și se urmărește eficiența
cheltuirii resurselor pentru acțiuni economice și presupune:
– identificarea resurselor posibile și a mijloacelor tehnice susceptibile a fi luate în
considerare în c adrul soluțiilor alternative proiectate;
– determinarea costurilor și a avantajelor pe care le prezintă fiecare din aceste
alternative;
– compararea costurilor și avantajelor mijloacelor luate în calcul.
Fiecare obiectiv al acțiunilor economice parcurge ma i multe faze, respectiv studiul,
realizarea propriu – zisă și exploatarea. În cazul elaborării mai multor variante pentru același
proiect, se reține și aplică varianta care prezintă cea mai favorabilă corelație dintre cost și
eficacitate (avantaje).
În calculele de eficientă se folosesc indicatori previzionali pentru orientarea
anticipată a activităților economice privind utilizarea cu rezultate maxime a resurselor
financiare. Acești indicatori se constituie, de fapt, în rezultatele programate sau aștept ate și
caracterizează performanță tehnică, calitatea și competitivitatea, urmărindu -se, practic, să se
obțină efecte maxime cu cele mai mici eforturi posibile.
În analiză eficienței economice a cheltuielilor se stabilesc și indicatori ai utilizării
efectiv e (post – calculate) a resurselor, după aceleași tehnici, cu ajutorul cărora se compară

28
previziunile sau rezultatele obținute în perioadele anterioare cu cele privind perioadele
pentru care se efectuează această analiză. Scopul principal al analizei cost – eficacitate este
identificarea cauzelor concrete care au determinat rezultatele constante și măsurile care se
impun pentru îmbunătățirea acestora.
Stabilirea nivelului cheltuielilor pentru o perioada de timp se face prin aș a numitele
instrumente specifice de normare. De pildă, pentru:
– cheltuielile cu materii prime, materiale, combustibil, energie se stabilesc indici sau
coeficienți ai consumurilor specifice de utilizare a acestora, în raport cu numărul de unități
de produse finite care se pot obține prin exploatarea normală a capacității de producție,
urmărindu -se eliminarea risipei și îmbunătățirea performanțelor tehnice ale producției
realizate și competitivitatea ei pe piață internă și externă;
– cheltuielile cu salariile se folosesc normele de muncă, care sunt corelate cu calitatea
muncii, competență profesională, nivelul prețurilor și tarifelor, ajutoarelor de șomaj,
pensiilor etc.;
– cheltuielile cu amortizarea se dimensionează pe baza duratelor de serviciu normate,
prin luarea în calcul a ritmului uzurii morale, folosindu -se în acest scop amortizarea
accelerată sau proporțională în timp. Repartizarea amortismentului pe fiecare produs se face
pe baza exploatării în condiții optime a capacităților productive;
– cheltuielile cu dobânzile se stabilesc p e baza volumului de credite bancare minime
necesare și a folosirii acestora în cadrul termenelor și pentru destinația convenită;
– cheltuielile privind investițiile se stabilesc pe baza proiectelor de execuție a
lucrărilor de construcții, a normelor de co nsum de materiale, manoperă, utilaje, transportul
materialelor, a prețurilor și tarifelor la care se achita aceste consumuri, a termenelor optime
de desfășurare a lucrărilor, de achiziționare și montaj ale utilajelor, de dare în folosință și
atingerea para metrilor proiectați ai capacității de producție realizate prin investiții.
Eficiența cheltuielilor privind obiectivele și acțiunile economi ce se stabilește, de
regulă, ca raport între indicatorii de efect și cei de efort.
Indicatorii de efect sunt: producția marfă, valoarea adăugată, profitul, încasările din
export și alții.
Indicatorii de efort sunt: investițiile, costurile de producție, importurile, timpul de
muncă și alții.

29
2.6 Laturile auditului producției

În literatură de specialitate auditul pr oducției cuprinde 15 laturi după cum urmează:
1. auditul procesului industrial
Conținutul acestei laturi a auditului producției urmărește modul de fabricație. Se
defin ește și se stabilește importanța procesului industrial. Dacă modul de fabricație nu este
bun și nu este corectat la timp acesta constituie un handicap pe care întreprinderea nu -l va
putea compensa.
Se vor face referințe la concurență. Se va studia documentația necesară întocmirii
raportului în vederea analizării procesulu i de producție și se vor prezent a concluziile
studiului.
2. auditul investițiilor
Se urmărește legătură dintre specificul activității, nivelul investițiilor și progresul
tehnic. De asemenea se va urmări și legătură dintre planul pe termen lung al întreprinderii și
evoluția investițiilor în utilaje de producție.
Se calculează rată investițiilor raportând nivelul investițiilor anuale la cifra de
afaceri.
3. auditul subcontractării
Se studiază care sunt avantajele și constrângerile subcontractării și care sunt
mijloacele necesare pentru o politică de subcontractare, în cazul în care această există.
4. auditul amplasării geografice a unităților
Această ramură a auditului producției se referă la localizarea locurilor de amplasare
a unităților de producție .
5. auditul amplasării mașinilor î n întreprindere
Se analizează situația existentă a amplasării mașinilor și utilajelor în unitate.
6. auditul planificării și programării producției
Se verifică dacă planificarea producției este coerentă cu planurile altor funcțiuni a
întreprinderii și fiabili tatea metodelor de calcul folosite în procesul de programare a
producției.
7. auditul coordonării funcțiunilor de producție și de cercetare -dezvoltare
În cazul în care se dorește elaborarea unui nou produs se verifică dacă există o
succesiune logică între eta pele acestui proces și cum sunt coordonate funcțiunile de cercetare
și dezvoltare în cadrul firmei.

30
8. auditul stocurilor
Această latură a auditului producției analizează modul de stabilire a nivelului minim
al stocurilor, modalitățile de finanțare a acestor a
9. auditul calității
Urmărește modul în care sunt îndeplinite funcția și nivelul de calitate, modul în care
este tratată noncalitatea și care este costul noncalității.
10. auditul controlului producției
Această latura a auditului măsoară performanțele sistemulu i de producție, durata
medie de livrare, întârzierile în livrare, nivelul stocurilor, existența unui plan informatic etc.
11. auditul achizițiilor
Auditul achizițiilor evaluează și analizează performanță cifrică a serviciului
cumpărări, modul în care este orga nizat serviciul de aprovizionar e și importantă în cadrul
societății a acestui serviciu.
12. auditul resurselor umane
În cadrul auditării funcțiunii resurselor umane se stabilește dacă firma folosește
procedurile și modul de tinere a evidențelor în concordanță cu normele autorizate, dacă
societatea virează statului toate taxele cerute prin legislație și dacă sunt respectate toate
reglementările legale.
13. auditul efectivelor de personal
Conținutul acestui audit urmărește să stabilească dacă întreprinderea dispune de
personal suficient și dacă adaptarea calificării personalului la nevoile întreprinderii este
îndeplinită corect.
14. auditul activităților auxiliare
În urmă auditării activităților auxiliare se stabilește dacă producția realizată de
subunitățile auxiliare s atisface necesitățile firmei și este la calitatea cerută și mijloacele
utilizate sunt corespunzătoare.
15. auditul flexibilității producției
Se stabilește care este gradul de flexibilitate al întreprinderii, dacă mijloacele de asigurare a
flexibilității sunt cunoscute și sunt folosite.

31
2.7 Chestionarul de audit pentru funcț iunea de produc ție
În chestionarul de audit al activității de producție se urmăresc următoarele aspecte:
· Existența unui mod de a comunica previziunile vânzărilor astfel încât să poată fi creat
un plan de producție care să coreleze vânzările cu cererile clienților sau cu necesitățile de
inventar;
· Dacă previziunile de vânzări sunt întocmite în detaliu pentru integrarea unui plan de
producție;
· Dacă programul de producție este ținut în detaliu;
· Dacă programele sunt afișate sau comunicate în așa fel încât să fie bine înțelese;
· Dacă sunt urmate programele de producție;
· Dacă schimbările care afectează în mod semnificativ organizația sunt comunicate în scris
departamentului de producție;
· Dacă există cooperare între departamentul vânzări și departamentul achiziții privind
programul de producție astfel încât să nu se înregistreze întârzieri în producție;
· Dacă se acordă importantă cuvenită selecției furnizorilor;
· Dacă sunt folosite termene -limita pentru programări rezonabile;
· Dacă au fost stabilite standarde de producție în așa fel încât să faciliteze lucrul cu
echipamentul la capacitatea optimă;
· Dacă există o modalitate prin care p ot fi determinate precis atribuțiile fiecărui post de
lucru pentru a fi urmărite cu ușurință progresele înregistrate;
· Dacă este controlată evidență producției ;
· Dacă planul de producție al părților componente și al subansamblelor este corelat c u cel
al produselor finite;
· Dacă este necesar un control al calității în companie;
· Dacă se întocmesc rapoarte care să permită identificarea promptă a deficiențelor de
calitate;
· Dacă există posibilitatea de a măsură costul departamentului de control al calității;
· Dacă se iau măsuri pentru creșterea eficienței atunci când cifrele arată o utilizare nu
foarte eficientă;
· Dacă se alocă un anumit interval de timp standard pentru operațiunile mai importante.

32
Capitolul III

Studiu de caz – Auditul activității la
S.C. Electroutil Aliser S.R.L

3.1 Prezentarea generală a s ocietății

S.C. Electroutil Aliser S.R.L. Aninoasa, înregistrată la Oficiul Registrului
Comerțului Hunedoara sub nr. J20/598/1995, având codul unic de înregistrare RO7611338,
efectuează activităti legate de lucrări în cadrul instalațiilor electrice conform codului COR
4321. Activitatea Ele ctroutil Aliser se desfăsoară la sediul din Aninoasa, strada Costeni,
numărul 311, situat la circa 9 km de orașul Petroșani. În decursul anilor de la înființare și
până în prezent sursele de dezvoltare ale afacerii au fost atât din resurse proprii, cât și din
finantări prin credite ban care, linii de credite și finanț ări din programe speciale. Afacerea a
început datorită ofertei mici de servicii în piața distribuției de energie electrică. Societatea a
realizat afaceri cu concurența scazută în piața zonală (județ) pană spre finalul anului 1998.
Având rezultate foarte bune, societatea și -a reinvestit profitul și a dezvoltat per manent
produse și servicii noi, precum și evoluția vanzărilor și a profiturilor. Necesitatea utilizării
în activitate a desfăș urată a confecțiilor metalice a impus înființarea în anul 1997 a unui
atelier de producție dotat cu o maș ină de debitat tablă, un abk ant (presă de îndoit tablă) și
trei transformatoare de sudură. Observând existența unei cereri nesatisfăcute pe pia ță de
echipamente electrice, societatea a hotărât dezvoltarea și diversificarea obiectului de
activitate prin producerea de echipament electric, necesar în cadrul lucrărilor de instalații –
montaj. Astfel, reinvestind profitul obținut și beneficiind de spr ijin financiar prin proiectul
PHARE RO9504.01.04, în perioadă decembrie 1998 – august 2000, s -a realizat construcția
unei hale industriale cu etaj pe o suprafața de 800 mp, și dotarea sa cu instalație de vopsit în
câmp electr ostatic, instalație de sablat, două surse moderne de sudură în mediu protector de
gaze, sursă de sudură în puncte, două strunguri, două mașini de găurit, presă mecanică,
creându -se totodată și noi locuri de muncă. Folosind în producția de echipament electric de
distribuție, cu aceste ut ilaje moderne, societatea a obținut și un grad sporit de productivitate
a muncii.

33
3.2 Principalele p roduse ale S.C. Electroutil Aliser S.R.L.

Principalele produse ale S.C. Electroutil Aliser S.R.L. sunt:
1. Firide de branșament tip E1, E2, E3, E4, E5
2. Bloc de măsură și protecție monofazat și trifazat
3. Firide de contorizare și distribuție palier tip FDCP
4. Cutii de distribuție tip CD 1.4, CD 1.6, CD 2.4, CD 2.6
5. Cutii de secționare
6. Tablouri de distribuție tip TDRI
7. Celule electrice
8. Stâlpi metalici.

Stâlpi metalici sunt de următoarele tipuri:29
 Stâlpi metalici pentru rețele electrice de joasă tensiune, în secțiune octogonală,
confecționați din tablă cu grosimea de 4 mm, având înălțimi de 8 sau 10 metri, de
următoarele tipuri:
a) SMT 0,4 -10-220 echivalent SE 4 -T
b) SMT 0,4 -10-820 echivalent SE 10 -T
c) SMT 0,4 -10-1600 echivalent SE 11 -T
d) SMT 10001
e) SMT 10002
f) SMT 10005
g) SMT 0.4 -U
h) SMT 0.4 -M
i) SMT 0.4 -G

 Stâlpi metalici pentru rețele electrice de medie tensiune, confecționați din tablă cu
grosimea de 4 mm, în secțiune poligonală, și având înălțimea de 10 –19 metri de la
nivelul solului, de următoarele tipuri:
a) SMT 15006 echivalent SC 15006
b) SMT 15007 echivalent SC 15007
c) SMT 15014 echivalent SC 15014
d) SMT 15015 echivalent SC 15015

29 https:// www. electroutil.ro/

34
e) SMT 12 -2200 echivalent SC 12 -2200
f) SMT 12 -3100 echivalent SC 12 -3100
g) SMT 10 -24000 echivalent SC 12 -2200
h) SMT 10 -34000 echivalent SC 12 -3100
i) SMTi 20116
j) SMTi 20219

 Stâlpi metalici pentru rețele electrice de înaltă tensiune, confecționați din tablă cu
grosimea de 6 -8 mm, în secțiune poligonală, de urmă toarele tipuri:
a) SMTs 1 10108
b) SMTs 110208
c) SMTi 110112 -în fază de proiectare
d) SMTi 11015 -în fază de proiectare
e) SMTi 110215 -în fază de proiectare

 Stâlpi metalici în secțiune octogonală pentru iluminatul public confecționați din tablă
cu grosimea de 3 -4 mm și având înălțimi cuprinse între 4 și 15 metri.
Pentru livrarea produselor menționate mai sus, S.C.Electroutil Aliser S.R.L. a fost acceptată
ca partener de către S.C. Electrica S.A., obținând în acest sens autorizații de comercializare.

3.3 Lucrările executate de SC Electroutil Aliser SRL

Dintre lucrările executate de S.C. ELECTROUTIL ALISER S.R.L se menționează câteva:
1.Beneficiar FDEE ELECTRICĂ DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD SA:
-Modernizare LEA MT stația Poiana -Cabana Olt,jud.Brașov
-Îmbunătățire nivel tensiune zona PT1 -PT2 Podu Olt,jud.Brașov
-Mărire grad de siguranță în alimentare LEA 20kVZizin -SS13 Harman
-Îmbunătățire nivel tensiune zona Dealul Furcilor Mediaș,jud.Sibiu
-Modernizare echipament PT9,PT11,PT12,PT13,PT16,PT17,PT23 Cisnădie,jud.Sibiu
-Modernizare LEA 0.4 kv Predeal zona PTz2
2.Beneficiar FDEE ENEL ELECTRICA BANAT:
-Modernizare LEA 0.4kV ciuchici Caraș -Severin
-Modernizare LEA 0.4kV Cărbunari PTA 9057,9098
-Modernizare branșamente și rețea joasă tensiune circuit O breja oraș Vulcan,

35
-Montare FDCP loc Vulcan,str. Preparației, str.Crizantemelor,
-Reabilitare alimentare cu energie electrică blocuri de locuințe cu pierderi mari
str.M.Vite azu,Vulcan jud Hunedoara -2006;
3.Beneficiar FDEE ELECTRICA DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA:
-Electrificare localitate Poiana Horii, pasul Roșu, com Beliș, jud.Cluj,
-Modernizare LEA 0.4kV Scărișoara TV Lazesti,
-Modernizare LEA 0.4kV Știuleți Alba.
4.Beneficiar FDEE ELECTRICA TRANSILVANIA SUD –SDEE COVASNA:
-Îmbunătățire nivel de te nsiune LEA jt Malnas ,jud.Covasna.
5.Beneficiar FDEE ELECTRICA TRANSILVANIA NORD SA -SDEE CLUJ :
-Îmbunătățire nivele de tensiune și modernizări LEA JT în localitățile: Vlaha, Dangau Mic,
zona Dealu Mare, Onicesti, M.Viteazu -str.Cimitirului,
-Modernizarea părții de joasă tensiune a posturilor de transformare aeriene .
6.Beneficiar PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI:
-Modernizare iluminat public în zonă Podul Viilor, Calea Câmpulung Pitești grupurile,
entitățile care beneficiază de rezultatele proiectului, dir ect sau indirect.
S.C. Electroutil Aliser S.R.L. prin serviciile sale se adresează în principal persoanelor
juridice, atât cu capital de stat cât și cu capital privat sau mixt, cu precădere societăților de
furnizare și distribuție a energiei electrice, societăților care execută lucrări de instala ții
electrice și lucrări de construcții, serviciilor locale ce administrează iluminatul public. Pe
lângă acești mari clienți, mai există și categoria clienților mici, persoane fizice, atât pentru
lucrări de branșamente electrice cât și pentru iluminatul an samblurilor rezidențiale sau
iluminat ul ornamental al curților. Piața S.C. Electroutil Aliser S.R.L. este națională, clienții
săi fiind răspândiți pe întreg teritoriul României, până în prezent societatea neavând
activitate de export.

BENEFICIAR LUCRARI IN CURS DE EXECUTIE
ELECTRO MONTAJ SA SUC. BACAU STALPI METALICI TUBULARI SMT 110 108
Sc DE DIS. A ENERGIEI EL. TRANS. N. INLOCUIRE TRANSFORMATOARE MT/JT
CONSILIUL JUDETIAN MEHEDINTI REABILITATEA MUZEULUI PORTILE DE
FIER
ELPROMEX CONSULT STALP METALIC TUBULAR SMTI 20219
PET COMUNICATIONS STALP METALIC TUBULAR SMT 110108
Tabel 3 .1 Lucrări aflate în execuție

36
3.4 Certificate obținute

Punând un accent deosebit pe ridicarea continuă a nivelului calitativ al produselor și
serviciilor realizate, S.C. Electroutil Aliser S.R.L. are implementat și menține standardul de
calitate SR EN ISO 9001:2008, certificat SRAC care garantează astfel calit atea produselor
și serviciilor oferite clienților în domeniul proiectării, execuției, reparației rețelelor electrice
de 0,4 -110 kv, în producerea și comercializarea echipamentelor electrice de 0,4 -110 kv și de
automatizare, confecții metalice, execuție și reparații construcții civile și industriale.
De asemenea, societatea deține un certificat SRAC care certifică sistemul de
management de mediu al organizației conform condițiilor din standardul SR EN ISO 1400,
2005 (ISO 14001:2004) pentru următoarele activ ităti: proiectare, execuție și reparație în
rețele electrice de 0,4 -110 kv; producerea și comercializarea echipamentelor electrice de 0,4 –
110 kv și de automatizare; confecții metalice; execuție și reparații construcții civile și
industriale.
Societatea d eține și certificare SRAC conform standardului SR OHSAS 18001:2008 prin
care are implementat și menține un sistem de management al sănătății și securității
ocupaționale. Societatea deține și atestat pentru proiectare și executare de instalații electrice
interioare pentru construcții civile și industriale, branșamente aeriene și subterane, la
tensiunea nominală de 0.4kV precum și atestat pentru executare de linii electrice aeriene sau
subterane, cu tensiuni nominale de 0.4kV și posturi de transformare cu te nsiunea nominală
superioară de cel mult 20kV acordate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul
Energiei.

3.5 Scopul misiunii de a udit intern

În exercitarea misiunii la S.C. Electroutil Aliser S.R.L s -a efectuat auditul activității
a întreprinderii, a situației fluxului de materii prime, materiale și produse finite și a
documentelor explicative. Aceste situații au fost întocmite sub responsabilitatea conducerii
societății auditate. Responsabilitatea auditorului este de a exprima o o pinie asupra realității
situației existente în firmă sub toate aspectele semnificative. Auditarea funcțiunii de
producție s -a desfășurat în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, respectându –
se principiile și rigorile impuse de Norme de Audi t emise de Cameră Auditorilor din
România.

37
Scopul a fost de a verifica dacă:
 există o cantitate suficientă de materii prime și materiale pentru a acoperi comenzile
prezente și viitoare de producție;
 există corelații între programele de vânzări și cele de producție;
 există o metodă valida de planificare și control a disponibilității resurselor umane
cerute în procesul de producție;
 modul de supraveghere al proceselor de producție este eficient;
 activitatea de producție se desfășoară având ca scop atingerea unui maxim de
performanță.
Pentru aceasta auditorul a efectuat examinarea pe bază de chestionar a elementelor probante
ce susțin componența situațiilor și informațiilor prezente. De asemenea s -a efectuat analiza
și evaluarea rezultatelor obținute și raportate de către conducerea întreprinderii.
Operațiunile de auditare au constat în:
a) examinarea și analiza bilanțului și a conturilor sintetice;
b) examinarea și analiza pe bază de chestionar a proce sului de producție;
c) calculul și analiza principalilor indicatori de performanță;
d) analiza concordanței între rezultatele obținute și obiectivele firmei.

3.6 Surse de i nformare

Sursele de informare au fost documentele puse la dispoziție de către depar tamentul
economic al societății auditate, bilanțul contabil (conform anexei 1 și anexei 2), contul de
profit și pierdere , informații legate de structura producției, a ponderii acesteia în cifra de
afaceri, precum și informații obținute în cadrul departamentului de producție sau în urma
analizării rapoartelor de inspecție realizate de către instituțiile de stat abilitate cu verificarea
activității producției.

3.7 Prezentarea conducerii societății

Administrator unic al societății comerciale este Ș erban Nicolae. Capitalul social este
fixat la suma de 524.640 lei si este constituit prin aportul, exclusiv în numerar al asociaților
Șerban Maria și Șerban Nicolae.
Capitalul social este împărțit în 4.372 părți sociale egale, numerotate de la 1 la 4.372 î n
valoare de 120 lei fiecare.

38
Cota de participare la capitalul social a asociaților este următoarea:
a) ȘERBAN NICOLAE deține un număr de 4328 părți sociale in valoare de 120 lei
fiecare, valoarea totala a aportului fiind de 519.360 lei reprezentând 98,9936% din capitalul
social.
b) ȘERBAN MARIA deține un număr de 44 părți sociale in valoare de 120 lei fiecare,
valoarea totala a aportului fiind de 5280 lei reprezentând 1,0064% din capitalul social.

Figur a 3.1 Procentaj participație capi tal social SC Electroutil Aliser SRL

3.8 Organizarea departamentului de producție

Organizare producției se realizează pe grupe de utilaje specializate tehnologic,
realizată pe linii tehnologice automate și neautomate pentru producția de serie mică. Acest
tip de organizare a producției satisface în mare măsură necesitățile specifice fiecărei lucrări.
Mașinile și locurile de muncă sunt amplasate în linie unele după altele, în funcție de
procesele ce trebuie realizate pentru ca în funcție de fluxul tehnolog ic obiectele să circule pe
traseele cele mai scurte. Pentru a se asigura o circulație cât mai rapidă a obiectelor
manipularea lor este automatizată. Activitățile de producție asigură un nivel ridicat al calității
prin tehnologia folosită și procedeele util izate în procesul de fabricație. După modul de
obținere a produselor finite, producția este convergentă fiind realizată prin procese sintetice
de prelucrare, prin intermediul cărora produsul finit se obține ca urmare a prelucrării mai
multor feluri de materii prime. Liniile de producție sunt multiobiect (se fabrică mai multe

39
tipuri de produse, având totuși o asemănare sub aspect tehnologic), cu ritm intermitent .
Există atât linii de prelucrare a materiilor pri me cât și linii montaj.
3.9 Evaluarea activității economico -financiare la SC Electroutil Aliser SRL
3.9.1 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale
efectuate de firmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într -o perioadă d e timp
determinată.

Fig. 3.2 Cifra de afaceri S.C. Electroutil Aliser S.R.L 2007 -2017

În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare și veniturile excepționale. În
termeni corecți, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate,
lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin
rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților. Noțiunea de cifră de afaceri poate fi
abordată pe mai multe categorii: c ifra de afaceri totală, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri
marginală și cifra de afaceri critică, fiecare dintre acestea evidențiind câte un aspect referitor
la activitatea firmei. Cifra de afaceri totală(CA)reprezintă volumul total al afacerilor une i
firme, evaluate la prețurile pieței, respectiv încasările totale. Ea cuprinde totalitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor
într-o perioadă de timp30.

30 https://www.financialmarket.ro , accesat în 15.06.2018

40
3.9.2 Bugetul de venituri și cheltuieli

În tabelul 3.2 este reprezentată situația comparativă a bugetului de venituri și cheltuieli
aferent anilor 2016 -2017.
Nr.crt. Indicator Anul 2016 Anul 2017
1 Cifra de afaceri 3.389.166 4.732.608
2 Venituri exploatare 3.490.134 4.922.469
3 Cheltuieli exploatare 3.334.140 4.270.501
4 Rezultatul exploatării(2 -3) 155.994 651.968
5 Venituri financiare 21.700 19.527
6 Cheltuieli financiare 71.301 90.809
7 Rezultatul financiar(5 -6) -49.601 -71.282
8 Venituri totale 3.511.834 4.941.996
9 Cheltuieli totale 3.405.441 4.361.310
10 Rezultatul brut(8 -9) 106.393 580.686
Tabel 3.2 Bugetul de venituri și cheltuieli 2016 -2017
Din analiza comparativă a bugetului de venituri și cheltuieli se constată următoarele:
 Cifra de afaceri realizată în 2017 a fost 4.732.608 lei. Comparativ cu 2016 se constată
o creștere a cifrei de afaceri de la 3.389.166 lei la 4.732.608 lei, în procente s -a
realizat în 2017 față de 2016 o creștere cu 28,38%.
 Desi în 2017 s -au depășit veniturile totale cu 28,93%, s -a observat și o creștere a
cheltuielilor totale cu 22,14%.
 Se observă o creștere a veniturilor și cheltuielilor comparativ cu anul 2016, precum
și faptul că în 2017 s -a obținut o creștere a profitului cu 81,67% față de 2016.

3.9.3 Situația imobilizărilor corporale
Este important să se cunoască situația imobilizărilor societății auditate pentru a
determina gradul de performanță al activității societății. Imobilizările corporale în curs de
execuție pe perioada anului 2016 reprezintă achiziții noi care au necesitat pun eri în funcțiune,
ceea ce a însemnat că la momentul respectiv politica societății era îndreptată către investiții
în vederea optimizării rezultatelor activității. În anul 2017 se observă o preocupare îndreptată
mai mult către producție.
Situația imobiliz ărilor corporale este redată în tabelul de mai jos:

41

Tabel 3.3 Situația imobilizărilor corporale

3.9.4 Situația stocurilor

Stocurile sunt înregistrate la costul de achiziție, respectiv la costul de producție.
Acestea sunt identificate în gestiunea firmei pe clase de articole și produse. Pentru a se putea
planif ica producția se ține o evidența continuă a stocurilor pe suport informatic pentru a
putea fi furnizate sumele necesare planificării producției. Ținând cont de relațiile cu clienții
și cu evoluția pieței firma lucrează pe stoc ceea ce necesită o gestiune p recisă și echilibrată
a stocurilor în vederea reducerii imobilizării capitalului circulant.
Pentru a se vedea cat de bine s -a lucrat pentru ținerea evidenței stocurilor, firma apelează la
inventarierea prin sondaj efectuată lunar asupra anumitor clase de a rticole și stocuri. O dată
la 6 luni se efectuează inventarul complet în vederea întocmirii rapoartelor semestriale și
anuale.

Nr.crt Explicatii Valori
brute
2016 (c1) Amortizare si
deprecieri (c2) Valori
brute
2017 (c4) Amortizare
și
deprecieri
(c5)
1 1.teren+constructii 1.005.566 137.551 1.005.566 163.969
2 2. instalatii
tehnice si masini 3.352.945 3.119.502 4.380.496 3.242.375
3 3. instalații, utilaje
și mobilier 105.733 72.664 105.733 81.378
4 4.imobilizari in
curs de execuție 794.700 0 0 0
5
TOTAL 5.258.944
(1+2+3+4) 3.329.717(1+2+3+4) 5.491.795 3.487.722

42
Nr.crt Denumire Sold final
31.12.2016 Sold final
31.12.2017
1 Mărfuri 0 0
2 Materii prime 162.319 116.169
3 Materiale auxiliare 0 0
4 Produse finite 102.110 102.110
5 Ambalaje 38.669 37.849
6 Obiecte de inventar 0 0
7 Combustibili 735 735
8 Piese de schimb 0 0
9 Alte materiale consumabile 0 1.60
10 Servicii 309.627 309.662
11 Total 613.460 566.526,6
Tabel 3 .4 Situația stocurilor

Nr.
Crt Datorii 31.12.2016 31.12.2017
1 Datorii comerciale 675.560 252.541
2 Sume datorate institutiilor de
credit 1.861.242 0
3 TOTAL 6.108.492 252.541
Tabel 3.5 Situatia datoriilor societății

Din constatările efectuate au rezultat următoarele aspecte:
 datoriile societatii au scăzut semnificativ cu 62,61% de la data de 31.12.2016 la
31.12.2017 iar sumele datorate instituțiilor de credit au fost achitate în totalitate.
Furnizorii de materii prime si materiale utilizate (99%) pentru desfășurarea activității sunt:
 CONTRUST ELECTRIC SRL, ELBI E LECTRIC &LIGHTING SRL , MIRAS
INTERNATIONAL SRL, BERG BANAT SRL , ELECTROCONAT SRL, PINTEL
INTELLIGENT SYSTEMS SRL , TESLA POWER SYSTEMS SRL, M.A.R.S.A.T.
S.A., NEW PRO TSR SRL, MAIRON SA , INSTAL -ELECTROMAYER SRL,
ITASINOC SRL , AIR LIQUIDE ROMANIA SRL, EXIMPROD POWER
SYSTEMS SRL , BETAK SA

43
3.9.5 Piața de des facere și ponderea veniturilor î n cifra de afaceri

Produsele S.C. Electroutil Aliser S.R.L. sunt comercializate direct prin realizarea
diferitelor lucrări la care participă pentru clienți (cei mai importanți: SOCIETATEA DE
DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD, SERVICII
ENERGETICE OLTENIA S.A., ELECTROMONTAJ SA BUCURESTI -SUC. PITESTI).
Ponderea fiecărei categorii de venitu ri în totalul cifrei de afaceri a societății comerciale
pentru ultimii 2 ani se prezintă conform tabelului următor:
Tabel 3.6 Ponderea veniturilor în cifra de afaceri

3.9.6 Calculul ratelor de analiză a activității de producție
Capacitatea entității de a genera rezultate prin realizarea producției se poate stabili
printr -o serie de rate în care se compară un indicator de rezultate cu fluxul global de
activitate, în general reprezentat de cifra de afaceri (vânzări), dintre care s -au calculat:
Ratele privind eficienta din vânzări (Ri) care caracterizează eficiența înregistrată de
întreprindere în activitățile sale poate fi exprimată astfel:
𝑅1=𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
𝑐𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖 (1)
𝑅1/2016 =155 .994
3.389 .166=0,046
𝑅1/2017 =651 .968
4.732 .608=0,137
Indicatorul R 1 exprimă eficiența activității de bază a întreprinderii. Deși a crescut eficiența
activității de bază a întreprinderii nivelul acesteia se află în continuare la o valoare scăzută.
În urma observării valorilor rezultatelor din exploatare aferente anilor 201 6 și 2017
și după aplicarea cotei de impozitare se constată că eficiența globală a activității Nr.crt Denumire indicator Valoare Pondere
(x%=venit*100)/CA
2016 2017 2016 2017
1 Venituri din exploatare 3.490.134 4.922.469 102,98% 104,01%
2 Venituri financiare 21.700 19.527 0,64% 0,41%
3 Venituri exceptionale 0 0 0 0
4 TOTAL 3.511.834 4.941.996 103,61% 104,42
5 CA 3.389.166 4.732.608 0 0

44
întreprinderii a crescut de la un an la altul, dar valoarea sa nu reprezintă un nivel mulțumitor
al eficienței.
Ratele privind randamentul activelor care compară un indicator al rezultatelor cu valoarea
activelor utilizate de întreprindere se pot calcula astfel:
𝑅2=𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 (2)
𝑅2/2016 =155 .994
4.456.568=0,035
𝑅2/2017 =651 .968
3.970.364=0,164
R2 – exprima capacitatea întreprinderii de a valoriza mijloacele economice în cadrul
activității de bază. Această rată se poate calcula și ca raport între rezultatul de exploatare și
activele utilizate în exploatare.
Se poate concluziona că situația firmei s -a îmbunătățit în 2017, dar există anumite elemente
care trebuie studiate cu atenție deoarece valorile indicatorilor de performanță sunt scăzute,
ceea ce nu avantajează firma.

3.10 Resursele umane ale S.C. Electroutil Aliser S.R.L

Modul de subordonare a compartimentelor funcționale și de producție față de
funcțiile de conducere ale societății este cel prevăzut în organigramă .
A.G.A.
Consilier juridicCOMITETUL DIRECTOR
Secretariat Managementul Calitatii
Resurse Umane
DIRECTOR TEHNIC
Departament Proiectare
Cercetare-DezvoltareLaborator incercari
electrice +PRAM
Fabrica EchipamentC.T.C.Aprovizionare,
Desfacere, DepoziteDepartament Marketing
Contabilitate DIRECTIA
ECONOMICA
Finante
DIRECTOR
Constructii Montaj
Retele electrice Constructii
Constructii
civileConstructii
industrialeRetele M.T. Retele I.T.Parc Auto
Atelier
electricAcoperiri de
protectieConfectii
MetalicePrelucrari
Mecanice
Retele J.T.ADMINISTRATOR

Fig. 3.2 Organigrama societății comerciale

45
Conform Manualului managementului integrat, societatea deține un sistem propriu
de management, sistemul de management integrat Calitate -Mediu -SSM, la nivelul societății
existând un colectiv de conducere care are următoarea alcătuire:

1. Administrator;
2. Director general;
3. Director comercial;
4. Director economic.

În subordinea exclusivă a administratorului se află toate celelalte compartimente.
În subordinea nemijlocită a directorului general se află:
1. director comercial;
2. director economic;
3. managementul calitătii;
4. consilier juridic;
5. resurse umane;
6. secretariat.

În subordinea directorului general se află:
1. Compartiment fabricare echipamente;
2. laboratorul încercări electrice PRAM;
3. departament Proiectare – Cercetare – Dezvoltare;
4. C.T.C;
5. Parcul auto;
6. Compartiment producție –santier.

În subordinea directorului general se află:
1. Aprovizionare Desfacere Depozite;
2. Departament Marketing;

În subordinea direcției economice sunt:
1. Finanțe;
2. Contabilitate.

46
Sistemul Managementului integrat al S.C. Electroutil Aliser S.R.L. stabilește
ansamblul de măsuri tehnice și organizatorice care sunt între prinse de solicitant pentru
asigurarea calității produselor, lucrărilor și serviciilor oferite, stabilește modalitatea de
dezvoltare și implementare a politicii de mediu, precum și activități de planificare, analiză
și menținere a politicii de sănătate și securitate în muncă. Conform angajamentului asumat
de administratorul societătii, pentru aplicarea și menținerea politicii în domeniul calității,
mediului, securității și sănătății în muncă s -au stabilit obiective care reflectă preocuparea
constantă a soc ietății Electroutil Aliser S.R.L. în creșterea calității serviciilor prestate,
creștere care se va realiza în primul rând prin implicarea tuturor angajaților la îmbunătățirea
și supravegherea continuă a calității activităților societății.
Efectivul de pe rsonal al S.C. Electroutil Aliser S.R.L. a fost în 2016 format dintr -un număr
de 34 angajați, în 2017 a fost format din 21 de angajați iar în anul curent efectivul de personal
este format dintr -un număr de 18 angajați și are media de vârstă de 43 de ani și o bună
pregătire profesională. Aproximativ 44% din personal este calificat prin finalizarea studiilor
liceale, 33% sunt absolvenți de studii superioare, iar restul de 22% sunt muncitori
necalificați. Există preocuparea de a asigura o corelație între număr ul de salariați și volumul
producției, pentru a asigura eficiența forței de muncă. Media salariului pe societate nu este
superioară mediei pe țară, dar valorile acesteia sunt apropiate de cele ale mediei pe țară. Sunt
asigurate condiții de microclimat core spunzător în secțiile de producție, acolo unde au loc
degajări de noxe se asigură ventilație și neutralizare corespunzătoare. Iluminatul din
interiorul secției de producție este corespunzător normelor pentru fiecare loc de muncă.
Secția de producție este p revăzută cu spații civilizate pentru vestiare și racord la apă caldă .

3.11 Chestionar de audit al productiei la S.C. Electroutil Aliser S.R.L

Pentru a verifica eficiența activității de producție a societății a fost conceput ca și
mijloc de cercetare un chestionar de audit31. Respondentul acestui chestionar este directorul
departamentului de producție. Cu ajutorul acestui chestionar se verifică în principal existența
unui mod de a com unica previziunile vânzărilor astfel încât să poată fi creat un plan de
producție care să coreleze vânzările cu cererile clienților sau cu necesitățile de inventar
precum și se încearcă să se facă o analiză a întregului proces de producție din perspectiva
calității produselor obținute plecând de la materiile prime până la punerea în funcțiune.

31 Băbuț Gabriel, Moraru Roland, Auditarea în domeniul securității și sănătății în muncă, Universitas
Petroșani, 2014

47
CHESTIONAR DE EVALUARE A FLUXULUI DE PRODUCȚIE
1. Produsul
A. Concepția produsului
1. Suplețea în definirea ș i înlocuirea componentelor produsului:
□puțină
□multă
2. Coordonarea î ntre serviciul de concepție, ac tivitatea de marketing ș i activitatea de
producție:
□mică măsură
□mare măsură
3. Concepția produsului plecând de la idei originale decât utilizând componente care există
deja:
□în general
□rar
4. Impor tanța acordată capacitații de producție a produsului:
□puțină
□multă
5. Concepția produsului plecând de la idei de tip adaptiv:
□rar
□întotdeauna
6. Se folosesc metode de stimulare ș i cercetare a ideilor î n asimilarea de noi produse:
□rar
□întotdeauna
7. Variantele de produse sunt apreciate ș i sub aspectul eficienței:
□rar
□întotdeauna
8. Folosirea analize i valorii la asimilarea unui nou produs sau modernizarea celor
existente:
□rar
□întotdeauna
B. Introducerea în procesul de fabricație
9. Întinderea liniilor de producție:
□standard

48
□la cerere
10. Utiliz area de proceduri specializate î n sensul parcurge rii unor faze bine determinate în
timp și î n conținut:
□rar
□întotdeauna
11. Stabilitatea concepției după introducerea î n fabricație:
□mică
□mare
12. Testarea produsului pe piață înainte de a fi introdus î n fabricație:
□puțin
□mult
2.Tehnologia de transformare
13. Gradul de automatizare a proceselor de transformare:
□mic
□mare
14. Gradul de mecanizare a montajului produsului:
□mic
□mare
15. Nivelul de sistematizare ș i de automatizare a con trolului ș i a testelor de calitate a
produselor:
□mic
□mare
16. Gradul de automatiz are a manipulării materialelor ș i produselor:
□mic
□mare
17. Gradul de specializare a echipamentelor:
□mic
□mare
18. Flexibilitatea echipamentelor î n funcție de schimbările de volum, ciclul de producție si
de produs:
□mică
□mare

49
19. Numărul de uzine, filiale, sucursale:
□una
□mai multe
20. Localizarea uzinelor, filialelor, sucursalelor:
□ aproape de furnizori
□aproape de mâna de lucru
21. Specializarea uzinelor (pe produs/ mi xt):
□ pe produs
□mixtă
22. Relația între producție ș i cercetare:
□mică
□mare
23. Folosirea subcontractării:
□mică măsură
□mare măsură
3.Sisteme de exploatare și control
24. Investiții î n sistemul de control al producției ș i stocurilor:
□slabe
□ridicate
25. Utilizarea stocului pentru demultiplicarea nivelului de producție:
□mică măsură
□mare măsură
26. Producția pe comandă sau producția pe stoc:
□pe comandă
□pentru stoc
27. Accentul pus pe controlul calității:
□mică măsură
□mare măsură
28. Importanț a controalelor pe întreaga lungime a procesului de producție :
□mică măsură
□mare măsură

50
29. Organizarea fabricii :
□pe funcțiuni
□pe produs
30. Organizarea ciclului de producție :
□flux continuu
□prin proiect
31. Structura operațională sau de producție:
□de ti p tehnologic
□mixtă
32. Numă rul de niveluri de supervizare î n fabricație:
□puține
□multe
33. Numărul de servicii funcționale pentru asistarea fabricației:
□puține
□multe
34. Întinderea calificărilor personalului:
□mică
□mare
35. Natura muncii pentru diferite sarcini:
□ciclu scurt
□ciclu lung
36. Posibilitatea de control a muncii lucrătorului pe parcursul derulării activității sale:
□mică măsură
□mare măsură
37. Posibilitatea pentru lucrător sau pentru echipele de munca de a avea o influenta asupra
planificării producției:
□mică măsură
□mare măsură
38. Sistemul de remunerare:
□salarii regie
□randament

51
* Modul de folosire al chestionarului:
a) se marchează varianta corespunzătoare situației din societate;
b) se calculează procentajul răspunsurilor corec te conform standardelor specifice în
raport cu numărul total de întrebări la care s -a răspuns. Acestea dau un procentaj de aliniere
la situația ideală.
Datele rezultate vor fi evaluate in felul următor:
· 90%-100% – excelent;
· 80%-89% – bun;
· 70%-79% – mediocru;
· 60%-69% – slab;
· <60% – foarte slab.
Răspunsuri corecte: 29.
Răspunsuri totale: 38.
Ponderea răspunsuri corecte în total răspunsuri =29
38∗100% =76,31% .
Rezultatul obținut încadrează desfășurarea activității de producție ca fiind mediocră. Acest
rezultat se datorează următorilor factori:
• lipsa unui sistem de control eficient atât a procesului propriu -zis de producție cât
si a activității personalului,
• importanta scăzută acordată activității de cercetare -dezvoltar e, precum și tendința
de a concepe produsul plecând de la idei de tip adaptiv, ce oferă de cele mai multe
ori o poziție slabă față de concurență,
• deși politica societății acordă o importanță deosebită sistemului de control al
calității, realitatea nu cores punde cu aceasta, cele mai multe deficiențe fiind
constatate în evaluarea acestui sistem,
• lipsa unui sistem eficient de motivare a salariaților – în ultimii ani s -a înregistrat o
scădere a randamentului muncii, datorată nivelului scăzut al salariilor, a
schimbărilor frecvente ce au apărut în cadrul efectivului de personal și a
schimbărilor frecvente de politici de producție și de personal.

52
Concluzii

Auditul intern a devenit o componen tă esențială în structura unei companii moderne.
Auditul intern asi gura o mai mare eficienta printr -o utilizare mai adecvata a resurselor umane
si materiale, precum si o mai buna coordonare între diferitele departamente ale unei com –
panii. Garantând ca firma respecta standardele de guvernanta corpo ratista, auditul intern
contribuie la construirea unei reputații de integri tate, care la rândul sau va ajuta la dez –
voltarea relațiilor în afaceri pe bază de încredere. De asemenea, auditul intern va oferi
premisele necesare astfel încât firma sa joace un rol pozitiv în comuni tate, asigurându -i o
imagine publica si consolidându -i imaginea de seriozitate. Direcțiile de perfecționare a
activității de audit intern în România, vizează în primul rând conținutul cadrului procedural,
orientarea acestei activități către domeniile cu ri sc major, creșterea calității rapoartelor de
audit intern, cât si dezvoltarea unor legături mai bune și a schimburilor profesionale între
auditorii interni, controlori, directori financiari si contabili. Prezenta lucrare prezintă într -o
manieră simplă și ușor de înțeles principalele atribute ale auditului intern. Lucrarea este
structurată pe parcursul a trei capitole și se încearcă scoaterea în evidență cât mai posibil
pronunțat a beneficiilor exercitării unei misiuni de audit intern în cadrul unei compan ii. Se
prezintă o modalitate de implementare a unui audit intern asupra funcțiunii de producție la
S.C. ELECTROUTIL ALISER S.R.L, societate ce nu are în componență un compartiment
de audit intern. În urma consultării datelor referitoare la venituri și chel tuieli precum și prin
urmărirea modului în care se desfășoară producția s -au formulat mai multe recomandări cu
privire la eficientizarea întregii activități.
Capitolul I prezintă considerente generale privind noțiunea de audit intern, plecând
de la repere le istorice ale auditului din punct de vedere general al cadrului de definire și
implementare. Se observă discrepanțe majore de atitudine privind implementarea auditului
intern în România, dacă în alte țări și în alte sisteme economice și financiare acesta era privit
ca un instrument de ajutor pentru conducerea unei entități în problematica luării diferitelor
decizii, la noi în țară mult timp a fost privit ca un instrument greoi, consumator de timp și
fără a avea un impact semnificativ în buna desfășurare a activității dintr -o întreprindere.
Odată cu aprofundarea noțiunilor specifice auditului intern se observă și în România o mai
mare aplecare către utilizarea acestui instrument în luarea deciziilor ce țin de bunul mers al
unei afaceri. După definirea tutur or conceptelor ce intervin în cadrul auditului intern într -o
întreprindere se definesc caracteristicile acestui instrument și mai apoi se prezintă codul
deontologic al unui auditor intern. Se prezintă etapele auditului intern plecând de la

53
pregătirea misiu nii de audit intern, intervenția la fața locului a unui auditor intern angrenat
în acest proces, redactarea raportului de audit intern și mai apoi etapa de urmările a
recomandărilor ce sunt descrise în raportul de audit intern și care se presupune că odată
implementate vor aduce plus valoare întregii activități din întreprindere. Ca în orice alt
proces sau instrument de verificare și în cazul exercitării unei misiuni de audit intern în
cadrul unei întreprinderi sunt prezente și anumite riscuri ce pot avea u n impact negativ asupra
întregului proces. Se urmărește clasificarea acestora și determinarea unei metode pentru ca
impactul acestor riscuri potențiale să fie cât mai mic asupra bunului mers al misiunii de audit
intern și mai apoi asupra raportului final d e audit intern.
Capitolul II prezintă definirea teoretică a auditului intern de producție în cadrul unei
întreprinderi. Plecând de la aspectele generale ale auditului intern de producție se propun
metode de diagnostic ale activității de producție precum și metode practice de implementare
ale acestui tip de audit intern. În practică, principalele tehnici de analiză a probelor de audit
sunt: tehnică scorurilor în determinarea riscului de faliment, analiza diagnostic, tehnica
ratelor, analiza influenței struct urii financiare, analiza influenței structurii costurilor, analiza
cost – eficacitate. Se face o prezentare a fiecărei tehnici de analiză și mai apoi se prezintă
avantaje și dezavantajele folosirii uneia dintre aceste tehnici de analiză în cadrul misiunii de
audit intern asupra compartimentului de producție al unei întreprinderi. În continuare se
prezintă laturile auditului intern de producție, mai exact conform literaturii de specialitate
se prezintă cele 15 subdomenii ale acestui tip de audit plecând de la auditul procesului
industrial, auditul investițiilor și încheind cu auditul flexibilității producției. Una dintre cele
mai accesibile metode ajutătoare în realizarea misiunii de audit intern al producției într -o
întreprindere este reprezentată de chesti onarul de producție. Chestionarul de producție va fi
realizat de auditorul intern și va fi aplicat compartimentului de producție pentru a releva mai
multe aspecte ce țin de buna desfășurare a activității de producție, printre care: existența unui
mod de a comunica previziunile vânzărilor astfel încât să poată fi creat un plan de producție
care să coreleze vânzările cu cererile clienților sau cu necesitățile de inventar, dacă se
întocmesc rapoarte care să permită identificarea promptă a deficiențelor de cal itate, dacă
există posibilitatea de a măsură costul departamentului de control al calității sau dacă se iau
măsuri pentru creșterea eficienței atunci când cifrele arată o utilizare nu foarte eficientă.
Capitolul III prezintă implementarea efectivă a auditu lui intern de producție la S.C.
Electroutil Aliser S.R.L. Se prezintă într -o manieră detaliată entitatea economică, pornind
de la organizarea sa managerială până la exemplificarea unui flux de producție și descrierea
liniilor de fabricație. Se trec în revi stă principalele produse și lucrări ale acestei întreprinderi

54
precum și normele și certificatele de conformitate deținute. În exercitarea misiunii de audit
intern la S.C. Electroutil Aliser S.R.L s -a efectuat auditul funcțiunii de producție a
întreprinderi i, a situației fluxului de materii prime, materiale și a produse finite și a
documentelor explicative. Sursele de informare au fost documentele puse la dispoziție de
către departamentul economic al societății auditate (bilanțul contabil, contul de profit ș i
pierdere), informații legate de structura producției, a ponderii acesteia în cifra de afaceri,
precum și informații obținute în cadrul departamentului de producție sau în urma analizării
rapoartelor de inspecție realizate de către instituțiile de stat ab ilitate cu verificarea activității
producției. După ce s -a prezentat departamentul de producție s -a trecut la analizarea datelor
din sistemul informațional financiar -contabil, analizând datele provenind din cifra de afaceri,
bugetul de venituri și cheltuie li, situația imobilizărilor corporale, situația stocurilor precum
și alte date ce au putut reliefa situația întreprinderii. Nu a fost neglijată nici resursa umană
efectuându -se o analiză aprofundată mai ales asupra studiilor avute de angajați pentru a
determina dacă pozițiile ce le ocupă în acest moment în întreprindere corespund pregătirii și
obiectivului general al entității. În finalul capitolului III se prezintă chestionarul de audit
intern al producției, chestionar aplicat managerului departamentului d e producție.
În urma analizării modului în care se desfășoară activitatea la S.C. ELECTROUTIL
ALISER S.R.L. se poate afirma că societatea începe să se redreseze începând cu anul 2015
după perioada anilor 2013 -2014 când s -au înregistrat pierderi semnificati ve. În anul 2016
trendul de creștere s -a reconfirmat iar în anul 2017 s -a înregistrat din nou o creștere
semnificativă.
Având în vedere principalii indicatori ai performanței întreprinderii precum și analiza
rezultatelor obținute la încheierea exercițiilor financiare specifice anilor 2016 și 2017 trebuie
avute în vedere următoarele aspecte:
• cifra de afaceri a crescut;
• rata de creștere a cheltuielilor de exploatare este superioară ratei de creștere
a veniturilor de exploatare;
• valorile indicatorilor de profitabilitate si rentabilitate înregistrează valori
inferioare mediei pe economie și pe ramură.
Se recomandă efectuarea unei analize cât mai detaliată a activității de exploatare
folosindu -se tehnici de analiză specifice atât la nivel global cât și analitic.
De asemenea în ceea ce privește efectivul de personal al întreprinderii, s -au
înregistrat fluctuații importante ceea ce poate afecta considerabil rezultatele și modul de
îndeplinire al obiectivelor firmei. Totuși, rata de creștere a veniturilor si cheltuielilor de

55
exploatare semnifică o îmbunătățire a activității: firma produce mai mult, vinde mai mult și
a obținut și profit în ambele exerciții financiare studiate. Un alt semnal de alarma îl reprezintă
gradul de importanță pe care firma îl acord ă funcțiunii de cercetare -dezvoltare. Societatea
nu are în vedere asimilarea de produse noi care să afecteze un volum substanțial de active în
viitorul exercițiu financiar. De aceea, în situația actuală activitățile de cercetare -dezvoltare
nu sunt sprijini te în mod regulat. Totuși sunt organizate activități în cadrul firmei care au ca
scop satisfacerea nevoii de explorare, testare și investigare de noi posibilități în mod
constant. Se recomandă analiza design -ului produselor pentru a se stabili daca este de modat
sau nu, și stabilirea unei mai bune colaborări cu furnizorii în privința calității materiilor
prime și a materialelor. Majoritatea produselor noi, introduse în producție au aproximativ
aceleași caracteristici cu ale celor ale concurenților, ceea ce i mpune diferențierea prin preț a
produselor sau prin calitate.
O alta recomandare este aceea de a moderniza sistemul de control al calității
produselor. În urma analizării chestionarului s -a constatat existența anumitor deficiențe în
sistemul de control al calității atât pe parcursul procesului de producție cât și a produselor
finite.
Având în vedere toate aspectele observate și concluziile formulate anterior se poate
afirma că activitatea de producție a S.C. ELECTROUTIL ALISER S.R.L se desfășoară
conform reglementărilor legale și are ca scop îmbunătățirea performanței. Se recomandă
efectuarea unor investiții pentru dezvoltarea departamentului de cercetare – dezvoltare
pentru a îmbunătăți poziția societății pe piață prin diferențierea produselor față de cel e
existente deja. Alte investiții se recomandă a fi efectuate pentru îmbunătățirea sistemului de
control al calității si pentru realizarea unui sistem eficient de evaluare și remunerare a
angajaților.

56
Bibliografie
1. Băbuț Gabriel, Moraru Roland, Auditarea în domeniul securității și sănătății în
muncă, Universitas Petroșani, 2014
2. Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, O.M. Niculescu, S.Nita, Auditul
intern, Colecția Naționala, Bucuresti, 1999
3. Ionică Andreea, Auditul ca lității – note de curs, Universitatea din Petroșani, 2012
4. Răvaș Bogdan, Audit financiar, Litografia Universității din Petroșani, 2012
5. Răvaș Bogdan, Control, audit și guvernanță, Universitas Petroșani, 2016
6. Marcel Ghiță, Auditul intern, Editura Economica, Bucuresti, 2004, ISBN 973 –
709-051-9
7. Marcel Ghiță, Sorin Briciu și colaboratorii, Audit intern, Editura ULISE, Alba
Iulia, 2005, ISBN 973 -87453 -1-4
8. Marcel Ghiță, Mihai Sprânceană, Auditul intern în sistemul public, Editura
Tribuna Economică, București, 2006
9. Măcriș Maria, Audit – note de curs, Universitatea din Petroșani, 2012
10. Octavian Jaba, Gestiunea productiei si operatiilor. Metode si tehnici ale
managementului operational al productiei, Ed. Economica, Bucuresti, 2002
11. Voinea Maria, Audit între teorie și pr actică, Pro Universitaria, București, 2016
12. www.cafr.ro
13. www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/12.pdf

57
ANEXE

LISTA ANEXELOR:
ANEXA 1 BILANȚ CONTABIL 2016
ANEXA 2 BILANȚ CONTABIL 2017