Intreprenoriatul Feminin In Romania

Cuprins

Capitolul 1. Consideratii teoretice privind intreprenoriatul feminin

1.1. Consideratii preliminare

În întreaga lume, din ce in ce mai multe femei devin intreprinzatori, procesul fiind vizibil in toate statele cu o economie de piata functionala. Femeile aduc un nivel superior de angajament și de integritate in afacere pentru ca sunt interesate de dezvoltarea comunitara și de inovare. Fenomenul globalizarii a încurajat proliferarea afacerilor conduse de femei. În întreaga lume, numărul de proprietari de afaceri de sex feminin continuă să creasca constant. De exemplu, femeile produc mai mult de 80 la sută din alimente in Africa Sub-Sahariană, 50-60 la sută in Asia, 26 la sută in Caraibe, 34 la sută in Africa de Nord și Orientul Mijlociu și mai mult de 30 la sută in America Latină. Femeile intreprinzator sunt active la toate nivelurile: national, regional si global. Un recent raport Națiunilor Unite a concluzionat că dezvoltarea economică este strâns legată de promovarea femeilor. În țările în care femeile au avansat, creșterea economică a fost constanta. Prin contrast, în țările în care au existat bariere suplimentare pentru femeile intreprinzator, economia a stagnat. Potrivit studiului ONU 1995 au avut loc două modificări în ultimii 10 ani în mediu propice pentru potentarea rolului femeii în economie. Una este legiferarea egalitatii în fața legii pentru femei. Cealaltă este acordarea accesului egal la educație și formare.

Afirmatiile anterioare se bazeaza pe o serie de cifre. Astfel:

• În Japonia – 23% din firmele private sunt infiintate de către femei;

• În Rusia – femeile dețin 64% din firmele care angajează 10 sau mai multe persoane;

• In China – femeile au infiintat 25% din afacerile din ultimii 8 ani;

• În Germania – femeile au creat o treime din afacerile noi incepand din 1990, reprezentând mai mult de un milion de locuri de muncă;

• În Mexic – 32% din afacerile cu o vechime mai mica de 5 ani sunt deținute de femei;

• În SUA – femeile dețin 38% din totalul afacerilor (8 milioane de firme), angajează 27.5 milioane de oameni (sau 1 din 5 lucrători), și genereaza 3600 miliarde dolari în vânzări anuale.

Intreprenoriatul feminin vizeaza atat situația femeilor în societate cat și rolul acestora in fenomenul intreprenorial. Ne confruntăm, prin urmare, atât cu factori care afectează sistemul de gen, precum și factorii care afectează spiritul intreprenorial în societate. În timp ce atat spiritul intreprenorial cat si diferentele de gen au fost pe larg cercetate, au fost, din pacate, cercetate separate, ca fenomene distincte. Relativ puțină atenție a fost îndreptată spre spiritului intreprenorial al femeilor. De fapt, cercetarile care au fost efectuate în domeniul intreprenoriatului feminin nu a venit ca un răspuns din partea comunității de cercetare la acest fenomen ci mai degrabă ca o reacție de la institutele de politică diferite (cum ar fi diferite agenții guvernamentale național, Uniunea Europeană, OIM, UNIDO și OCDE) ce aveau nevoie de o mai bună informare în scopul de a iniția măsuri de sprijinire a spiritului intreprenorial femeilor cuplate cu motivația intrinsecă care provin de la cercetătorii individuali femei în domeniu.

Depinzand de economia analiza, procentajul femeilor intrepreinzator variaza între 15% la mai mult de 35% din total intreprinzatori. În plus, se constata o extindere a acestuia si in alte zone (cum ar fi cele sociale sau comunitare), mai rar atinse de intreprenoriatul masculin. Datorita acestor elemente, ne-am putea asteapta la un interes mai mare în acest fenomen. Cu toate acestea, cercetarile de până în prezent nu reflecta acest lucru. In literature de specialitate, subiectul este din pacate marginalizat.

In literatura ce trateaza intreprenoriatul feminin pot fi distinse două școli: una focalizata pe identificarea disponibilitatii indivizilor de a indeplini diverse roluri intreprenoriale (numita si scoala cererii) (Correll, 2001; Thornton, 1999) si cea de-a doua, asa numita a ofertei, care analizeaza numarul si tipul rolurilor ce pot fi indeplinite de un intreprinzator.

Scoala cererii incearca sa gasesca raspunsuri la intrebarea: De ce barbatii si femeile se orienteaza diferit in activitatile intreprenoriale? De exemplu, este stiut ca femeile intreprinzator au tendinta de a exploata oportunitati in domenii precum educatia sau sanatatea si mai putin productia. Comportamentul se presupune a fi intenționat, dar este limitat de cerintele sociale. Se au in vedere elemente precum capitalul uman (Becker, 1964), normele sociale (DiMaggio, 1997), factorii familiali (Lin, 1999; Loscocco & Leicht, 1993) și interacțiunea dintre ele.

Scoala ofertei se concentrează, cum am precizat anterior, asupra numărului și naturii rolurilor intreprenoriale ce pot fi realizate de un intreprinzator. Se analizeaza elemente precum discriminarea, piețele și structura fortei de munca, factori ce afectează oportunități de afacerile de afaceri disponibile pentru barti si femei. Mai exact, specialistii considera trei condiții cadru majore in determinarea inegalitatea între femei și bărbați in afaceri: cadrul politic și instituțional, politica familială și piata (George & Baker, lucrările în curs; van der Lippe & van Dijk, 2002).

Accentul principal al ambelor școli a fost pus insa mai degraba pe decizia de a se angaja intr-o activitate intreprenoriala, neglijand etapele ulterioare (înființarea firmei, supraviețuirea și creșterea). Motivul este faptul că cercetarea privind aceasta decizie este mult mai facila si explicabila in înțelegerea diferențelor dintre bărbați și femei. Studii asupra proprietarilor de afaceri femei și modul în care acestea afectează performanțele firmei în termeni de supravietuire, crestere si profitabilitate sunt mult mai puțin consistente. Dintre problemele acestor tipuri de studii mentionez Puține astfel de studii să se bazeze pe eșantion mare sau probe în mod aleatoriu și urmați firme-a lungul timpului. Acestea sunt (cum este cazul pentru o mare parte a literaturii spiritului intreprenorial în general) dominată de probe comoditatea de natură secțiunii cruce și studii de caz. Prin urmare, este dificil să se tragă concluzii generale și concluziile care pot fi trase pot fi doar o tentativă. Cu toate acestea, vom reveni la această cercetare mai tarziu si ne vom ocupa mai întâi cu posibilitatea de a deveni independenți și procesele care afectează această alegere.

1.2. Factorii de influenta asupra intreprenoriatului feminin

Spre deosebire de fenomenul intreprenorial in general, cel feminin este influentat de o serie intreaga de factori specifici, care trebuie considerati in orice demers de cercetare a acestui fenomen. Astfel, pe baza cercetarii WOMEN’S ENTREPRENEURSHIP: ISSUES AND POLICIES realizata pentru OECD si adaptata, acesti factori sunt:

1. Sistemele de convingeri. Este important să se înțeleagă că structurarea pe sexe a pieței forței de muncă și a spiritului intreprenorial își are izvorul în modul în care bărbații și femeile desfasoara activități asociate cu diferite tipuri de muncă. Aceste procese sunt importante intrucat determina sisteme de networking separate și conduce la probabilități diferite de a descoperi oportunitățile de afaceri de natura diferita. În plus, credințele si stereotipiile socio-culturale despre gen influenteaza tinerii, bărbați și femei deopotriva, de-a lungul carierei și le determina modul in care ar putea deveni intreprinzatori. Numeroase studii au arătat că oamenii în general, percep spiritul intreprenorial ca un domeniu specific masculin (DiMaggio, 1997; Holmquist et al., 2002). De asemenea, atât sarcina de lucru și abilitatile determinate de manifestarea spiritului intreprenorial, cum ar fi conducerea, angajamentul ridicat, asumarea riscurilor, performanta si orientarea spre realizare, independență, flexibilitate, simțul aventurii și agresivitatea nu sunt specifice feminitatii

2. Motivarea intreprinzatorilor femei. Deoarece femeile au nevoie relativ diferite comparativ cu barbatii, este logic sa consideram ca au si priorități si motivatii diferite atunci când demareaza o afacere. Femeile au încă o responsabilitate majoră pentru familie și copii, ceea ce înseamnă că au mai puține posibilități de a fi flexibile cu programul zilnic. Prin urmare, acestea sunt mai predispuse să demareze o afacere la domiciliu și sunt mai predispuse să demareze o afacere part-time.

3. Bariere de jure. Desi acest factor este in scadere, in special în țările cele mai dezvoltate economic, nu putem face abstractie de el. In multe țări în curs de dezvoltare, interdicțiile juridice afecteaza femeile ce doresc sa aleaga profesii și ocupații speciale. Din păcate, putem observa că – în special atunci când doctrinele religioase sunt încorporate în sistem – aceste bariere franeaza procesul intreprenorial (in speicial in țări din Africa și din Asia). De exemplu, Monk-Turner și Turner (2001) susțin că firmele din Coreea de Sud exercita o influență substanțială pe piata fortei de munca prin modele persistente de discriminare în practicile de muncă. Rhein (1998) constata, de asemenea, o discriminare pe scară largă in ocuparea forței de muncă bazate pe gen, atât în guvern și sectorul privat în Rusia și susține că lipsa de voință politică pentru a combate aceste probleme a înrăutățit situația. În concordanță cu aceste argumente, unii analiști sugerează că discriminarea pe piața muncii în economiile emergente descurajează investițiile în dezvoltarea de talente de sex feminin (Kingdon, 1998). Astfel, limitând rolurile femeii în dezvoltarea economică sau împiedicând accesul pe piata fortei de munca, guvernele descurajeaza în mod indirect comportamentul intreprenorial.

4. Bariere de facto. Cu toate acestea, chiar și în economiile dezvoltate, unde exista o legislatie clara referitoare la discriminare se constata ca încă mai există o segregare, chiar informal, bazata pe sex, cu efecte importante asupra capacității femeilor de a demara sau conduce o firma. Femeile sunt mult mai puțin probabil să fie promovate decât omologii lor de sex masculin în aproape orice organizație examinate (Smith, 2002). Femeile au, de exemplu, mai puțin acces la pozitii de top management sau pozitiile de conducere în mediul academic. De exemplu, în UE, proporția femeilor studenți este puțin mai mare decât bărbații pentru studenti (femei 52% în 1999), dar femeile alcătuiesc doar 25% din profesorii din învățământul superior și mai puțin de 33% din cercetători publici (Eurostat, 2001 ). Mai mult, femeile prezinta un risc mai mare de a deveni șomer făcând astfel foarte dificil pentru ele asigurara unei independente economice. În țările UE, rata medie a șomajului a fost de 8,6% pentru femei și 6,9% pentru bărbați în 2002 (Franco & Jouhette, 2003).

5. Regimul de impozitare. Tipul de regim de impozitare afectează venitul disponibil (net) al persoanelor fizice și, de asemenea, procentul de femei active pe piața forței de muncă. Acest lucru are un impact asupra spiritului intreprenorial, în general, deoarece venitul este o sursă majoră pentru persoanele fizice in finantarea unui start up. Cu un venit redus, este greu sa economisesti bani și, prin urmare, probabilitatea de a deveni un intreprinzator scade, de asemenea. Ca o consecință a unui sistem fiscal – la fel ca în țările social-democrate – cu o sarcină fiscală mai mare se vor diminua posibilitățile indivizilor de a economisi bani și apoi să-l investească în capitalurile proprii.

6. Accesul la informații. O problema importanta in asigurarea egalitatii de sanse o reprezinta accesul egal la informații de bază. Accesul la informații reprezintă punctul de plecare in identificarea unei oportunitati de afaceri. Cu toate acestea, accesul la informație nu este egal în toate țările, deoarece în multe țări, femeile nici măcar nu au acces la educația de bază. Aceasta este o problemă mai ales în economiile subdezvoltate, în cazul în care structura socială și de problemele economice privează femeile de educație de bază. Analfabetismul în rândul femeilor este de multe ori în mod substanțial mai mare în aceste tipuri de economii decât pentru bărbați. (Karim, 2000; Mayoux, 2001). De exemplu, rata de alfabetizare este de 43% pentru femei și 55% pentru bărbați în Bangladesh. Acest lucru are consecințe importante asupra posibilităților femeilor de a deveni independente. Analfabetismul le exclude aproape in totalitate de la intreprenoriat, deoarece au mai puține posibilități de a accesa informații prin care acestea ar putea identifica și evalua diferite oportunități. De asemenea, capacitatea lor relativă de a exploata o oportunitate este sever împiedicata.

Capitolul 2 Intreprenoriatul feminin in Romania

2.1. Intreprenoriatul feminin la nivelul Uniunii Europene

Intreprenoriatul feminin in Uniunea Europeana este inca putin analizat. Numarul de studii identificate este inca redus, probabil datorita unei orientari a analizelor intreprenoriale mai degraba asupra performantele obtinute de IMM-uri, politicilor de sprijinire a acestora sau barierelor cu care se confrunta.

In prezentarea situatie la nivel european am avut in vedere in primul rand un studiu reprezentativ in domeniu, intitulat Woman in Business and Decision-making, realizat de Camera de Comert Europeana (EUROCHAMBRES) ce a vizat 25 de tari membre UE. Mai jos sunt prezentate concluziile acestei cercetari.

Marea majoritate (87,4%) din întreprinzătorii femei din întreaga Europă conduc microintreprinderi, cu 1 până la 9 angajați. 10,1% detin firme mici (10-49 angajați), 2,0% întreprinderi mijlocii (50-249 salariați) și 0,5% firme mari (peste 250 de angajați). Această tendință poate fi găsit în toate țările membre, mai putin Polonia, unde numarul de intreprinzatori femei care detin companii mici (50%) este mai mare decat al celor ce detin microintreprinderi (28.13%).

În ceea ce privește educatia, femeia de afaceri europeana are o diploma de licenta (învățământ superior). 43,8% dintre femei au confirmat acest lucru, în timp ce 39,3% au absolvit liceul iar 16,9% au finalizat învățământul primar. Există variații mari între diferite țări europene.. În toate țările participante, cu excepția Italiei și Greciei, femeile intreprinzator ce au absolvit nivelul de învățământ superior depășește 50,0% din răspunsurile primite. În Italia, 39,7% dintre respondenți, iar în Grecia 32,0% au o diplomă universitară. În ambele țări procentul femeilor de afaceri cu diploma de bacalaureat este mai mare decat in alte tari (Italia 51,5% și Grecia 47.0%).

În ceea ce privește mediul familial, 76,3% dintre femeile intreprinzator au un partener, iar 74,2% au, de asemenea, copii. Singurele țări în cazul în care o majoritate a femeilor nu sunt declarate de a avea un partener sunt Belgia și Ungaria. În Belgia, aproximativ 54% nu sunt casatorite, iar în Ungaria procentul este de 75% (cu toate acestea aceste cifre ar trebui să fie revizuite cu prudență, datorita esantionului utilizat).

În ceea ce privește întrebarea referitoare la copii, în toate țările întreprinzătorii femei care au copii le depasesc ca pondere pe cele care declară că nu au copii, cu excepția Germaniei. Acolo, o majoritate de 60,9% declara ca nu sunt mame, față de 39,1% cu copii.

Deși în jurul a trei sferturi din femeile intreprinzator au un soț și copii, majoritatea nu au sprijin din partea acestora in activitatile casnice, ce se adauga la cele deja realizate in cadrul afacerii (56,5%). Situația variază foarte mult de la o țară la alta. Țara în care cel femeile de afaceri beneficiaza de sprijin din parta familiei Malta, in timp ce Finlanda, cu 80% din răspunsuri negative, este la polul opus.

În ceea ce privește deschiderea unei afaceri ca principala ocupație, 37,7% dintre femei au afirmat că au lucrat întotdeauna pentru sine, în timp ce 62,3% au devenit intreprinzatoare după ce au ocupat diverse locuri de muncă.

Este de remarcat că peste 70% dintre femei au început afacerea înainte de vârsta de 35 de ani. Aproximativ 15% au demarat afacerea în intervalul de vârstă 36-40 de ani, în timp ce 14,4% au început activitatea mai târziu în viață.

De asemenea, majoritatea femeilor intreprinzator europene petrec mai mult de 40 de ore saptamanal in firma. Numai 12.9% din acestea dedica mai puțin de 40 de ore pe săptămână afacerii, iar 6,2% mai puțin de 35 de ore. Majoritatea femeilor din această categorie pot fi găsite în Germania, Ungaria, Irlanda, Italia și Luxemburg.

In ceea ce priveste motivatia infiintarii unei firme, cele mai multe femei au declarat dorinta de a control și libertatea de a lua propriile decizii (47,2%), ca fiind cele mai importante. Pe locul secund se situeaza bunastarea materiala (45,9%), iar pe locul trei, cu 42,4% dorinta de auto-realizare. 17,4% dintre femeile de afaceri au precizat "alte motive" pentru a începe o afacere. Printre motivele citate în această poziție, unele femei au vrut sa combine mai bine lucrul si viata lor de familie, altele au afirmat că nu au avut altă alternativă, dat fiind că nu au putut găsi un loc de muncă.

O largă majoritate (69,9%) dintre femeile de afaceri europene au demarat un start-up, în timp ce 22,1% au declarat că au moștenit firma. Diferenta (7,9%) au cumpărat firmele pe care le conduc. De asemenea, 86.0% din intreprinzatoarele europene sunt la prima afacere, restul avand cel putin o experiență intreprenoriala anterioara. Exceptiile sunt Ungaria și Malta, unde 80% si respectiv 50% au detinut o firma anterior. Interesant este ca 47.7% din cele ce au avut experiente intreprenoriale detin in continuare si afacerile anterioare.

2.2. Intreprenoriatul feminin in Romania

In prezentarea situatiei intreprenoriatului feminin in Romania baza de plecare o constituie doua studii pe care le consider relevante in domeniul studiat si singurele efectuate la nivelul tarii noastre. Primul dintre acestea, intitulat Intreprenoriatul feminin in Romania, este o cercetare de amploare asupra fenomenului.

Un prim aspect analizat este distributia geografica a intreprinzatorilor femei. Astfel, atat in caz bărbaților cît si cel al femeilor, majoritatea intreprinzatorilor provin din zona capitalei (19% dintre bărbați și, respectiv 24% dintre femei). Capitala este urmata de zonele de Nord-Est (cu 15% atât pentru bărbați cît și pentru femei) si Sud-Est (unde 15% dintre bărbați si 10% dintre femei sunt implicați in activități intreprenoriale).

Figura 1. Distribuția geograficã a întreprinzatorilor

La polul opus se regasesc regiunile de Sud-Vest si Nord-Vest, care prezintă cele mai scăzute nivele de implicare in activități intreprenoriale. In plus, în aceste doua regiuni se poate observa și că predomină prezenta întreprinzatorilor femei. 9% și respectiv 8% din femeile din Nord-Vest si din Sud-Vestul țării sunt implicate în intreprinzatoriat în timp ce proporția bărbaților este de 8% și, respectiv 7%.

Graficul din Figura 2 prezintă distribuția geografică a eșantionului considerând deasemenea cele doua categorii de întreprinzatori folosite în acest studiu pentru a măsura activitatea intreprenoriala: întreprinzătorii potențiali si noii întreprinzători.

În ceea ce privește potențialii întreprinzători – acele persoane care nu au înca o afacere proprie însa care sunt implicate în activitați cu scopul de a demara o afacere – se poate observa ca acestia predomină în zonele de Nord-Est, Sud-Est si in Vestul țării. În zonele de Nord-Est si Sud-Est se poate observa deasemenea și că proporția întreprinzătorilor potențiali este mai mare în cazul femeilor. În Nord-Estul țării 29% dintre femei sunt potențiale întreprinzătoare în timp ce proporția bărbaților aflați in aceeași situație este de 25%. În Sud-Estul țării, diferența este mult mai mare. În timp ce 28% din femei se implică în activități intreprenoriale premargătoare demarării unei afaceri proporția bărbaților aflați în aceeași situație este de 10%.

Figura 2. Distributia geograficã a întreprinzãtorilor

În general se obseră o preponderență a femeilor implicate în activități premergătoare demarării unei afaceri în toate regiunile țării, cu excepția zonelor de Vest si de Sud, unde numărul bărbaților întreprinzători potențiali depașeste pe cel al femeilor. De remarcat de asemenea că in Vestul țarii aceasta diferența este destul de mare. În această zona numai 6% din femei sunt potențiale întreprnizătoare comparat cu proporția mult mai mare a bărbaților care se alfa in aceeași situație (20%). Pe de altă parte, in zona de Sud se poate observa o situație similară cu cea din Vestul țării cu deosebirea că în această regiune diferența între proporția femeilor și cea a bărbaților potențiali întreprinzători este mult mai mică (fiind această proporție de 12% si respectiv 14%).

Distribuția geografică în cazul noilor întreprinzători -persoane care au demarat o afacere în ultimii doi ani – indică o situație diferită față de cea a întreprinzătorilor potențiali. În cazul aceastei categorii Sudul, Sud-Estul, Centrul țării și Bucureștiul se situază pe primele patru locuri.

În ceea ce privește distribuția în funcție de gen, se observă că atât în zona Capitalei cît și în zona de Sud a țarii, numărul noilor întreprinzători bărbați îl depașeste pe cel al femeilor care au demarat o afacere în ultimii doi ani. În Capitala, numarul bărbaților întreprinzători depașeste dublul întreprinzătoarelor (26% față de 12%). În sudul țarii această diferența este mult mai profundă: numai 9% dintre femei au demarat o afacere în ultimii doi ani comparat cu 32% dintre bărbați.

Pe de altă parte, se observă o situație complet diferită in zonele de Centru si Sud-Est unde activitatea intreprinzatoriala a femeilor este mult mai intensă. Astfel, se observă ca în zona de Sud-Est proporția femeilor întreprinzătoare depașeste cu 10% pe cea a bărbaților iar în zona de Centru proporția femeilor apape ca dubleaza pe cea a bărbaților (33% fața de 17%). Alte regiuni ale țării unde se înregistrează o situație similară sunt Vestul țării (cu 22% dintre femei față de 11% dintre bărbați) si regiunea de Sud-Vest (cu 10% dintre femei față de 8% dintre bărbați).

Așa cum s-a menționat principalele caracteristici personale care s-au analizat pentru indivizii care au participat în studiul de fața sunt: 1) vârsta; 2) experiența acestora în munca în general; 3) experiența lor în procese de gestiune și management; și 4) motive care stau la baza deciziei lor de a se implica într-o afacere proprie.

În Figura 3 se prezinta situația vârstei pentru indivizii din eșantion. Dupa cum se poate observa, s-a introdus in analiză o a treia categorie de indivizi: non-intreprinzatorii – persoane care nu au demarat o afacere proprie si nici nu intentionează să o facă in viitorul apropiat.

Figura 3. Situația în funcție de vârstă

Dupa cum se observă din graficul prezentat in Figura 3, pentru fiecare din cele trei grupuri considerate nu exista diferențe mari între bărbați si femei în ceea ce privește vârsta medie

În cazul intreprinzatorilor, fie ei potențiali sau activi, femeile au o vârstă ușor mai înaintată comparat cu bărbații. Astfel, femeile care sunt intreprinzatori potențiali au o virsta medie de aproape 42 de ani in timp ce bărbații din acest grup au o vârstă medie de 41 de ani.

Noii intreprinzatori sunt mai tineri comparat cu intreprinzatorii potențiali. Totuși si pentru acest grup femeile prezintă o vârstă ușor mai înaintată. Vârsta medie a femeilor care au demarat o afacere proprie în ultimii doi ani depașeste cu un an pe cea a bărbaților din acest grup (37 fața de 36 ani).

Pentru grupul non-intreprinzatorilor se observă o situație diferită față de intreprinzatori, bărbații din acest grup fiind, în medie, cu un an mai în vârstă față de femei (39 fața de 38 de ani).

În ceea ce priveste experiența anterioară in muncă (Figura 4) se observă că pentru ambele categorii de intreprinzatori femeile au, în medie, mai multă experiența în muncă decît bărbații. Astfel, experiența anterioară în muncă este, în medie, cu trei ani mai mare pentru femeile întreprinzatori potențiali față de omologii lor bărbați (15 ani față de 12 ani in cazul bărbaților). Femeile intreprinzator care au demarat o afacere in ultimii doi ani dispun, în medie, de un an în plus de experiență în muncă față de bărbați (10 si 9 ani, respectiv).

Figura 4. Situația în funcție de experiența în munca

În ceea ce privește experiența și cunoștințele în management pe care o posedă persoanele intervievate, se observa ca majoritatea lor dispun de o astfel de experiență fie ei întreprinzatori sau nu, femei sau bărbați.

În cazul întreprinzătorilor care nu au demarat încă o afacere însă se gândesc să o faca în viitorul apropriat, se observă că proporția bărbaților care dispun de astfel de experiență o depașește pe cea a femeilor din acest grup (55% fața de 48% din femei). Pe de altă parte, în grupul de noi întreprinzători, o proporție mai mare de femei dispune de experiența si cunostințe in management si gestiune a afacerii (73% din femei față de 55% din bărbați).

O situație similară se observă și în cazul grupului de non-intreprinzatori cu deosebirea ca aici diferența pe sexe este de doar 1% (56% din femei față de 55% din bărbați).

Situația factorilor motivaționali pentru întregul eșantion se prezintă in Figura 5. Se poate observa că cele mai puternice trei motive în cazul bărbaților sunt, în ordinea descrescătoare a importanței lor, dorința de a face bani, pentru ca întotdeauna și-au dorit o afacere proprie și dorința de ași îmbunătăți calitatea vieții.

Figura 5. Situația în funcție de experiența în management

Acești trei factori motivaționali stau la baza orientării către intreprinzatoriat și in cazul femeilor și chiar se poate observa că spre deosebire de bărbați femeile acorda mai multă importanță acestor factori . În timp ce femeile si bărbații acordă aproape același nivel de importanță factorului ”bani”, femeile par a fi mai mult motivate de posibilitatea de a-și imbunatați calitatea vieții. Deasemenea, faptul ca dintotdeauna și-au dorit o afacere proprie este o motivație mult mai puternică în cazul femeilor.

Este interesant de remarcat deasemenea că intrarea in intreprinzatoriat pentru a urma o tradiție a familiei este o motivație mai puternica pentru femei decît pentru bărbați

Rezultatele privind factorii motivaționali pentru grupul de întreprinzători potențiali se prezintă în Figura 6. În cazul femeilor din acest grup putem observa o situație similară cu cea dată de rezultatele obținute pentru întregul eșantion. Astfel, principalele trei motivații ale potențialelor femei de afaceri sunt, în ordinea descrescatoare a importanței: dorința de a-si îmbunatăți calitatea vieții, dorința de a face bani și faptul ca dintotdeauna și-au dorit sa aibă o afacere proprie. Pe de altă parte, bărbații potențiali întreprinzători sunt motivați in principal de posibilitatea de a-și îmbunătați calitatea vieții, de posibilitatea de a câștiga bani prin afacerea proprie si datorită faptului ca dintotdeauna si-au dorit o afacere proprie. De remarcat, în cazul acestui grup de intreprinzatori este faptul ca spre deosebire de femei, bărbații acorda o importanță mai mare unor motivații precum posibilitatea de a aduce o contribuție societații prin firmele lor si posibilitatea de a plati mai puține impozite.

Figura 6. Motivații intreprenoriale

Pe de altă parte, pe lânga principalii factori care motivează implicarea bărbaților în intreprinzatoriat există si alți factori, de mai puțina importanța pentru acestia, care însa suntmult mai importanți pentru ei decît sunt in cazul femeilor. Acești factori se referă la descoperirea unei oportunități de afaceri, dorința de a fi propriul lor șef și dorința de a atinge acelasi statut social care se atribuie întreprinzătorilor.

Posibilitatea de a aduce o contribuție societății reprezintă o motivație mult mai puternică in cazul femeilor.

Figura 7. Motivații intreprenoriale – noii intreprinzatori

În Figura 7 se prezinta rezultatele privind motivațiile intreprenoriale ale noilor întreprinzători care au demarat o afacere în ultimii doi ani. În acest caz se observă o situație similară cu cea a întreprinzătorilor potențiali. Principala motivație atât pentru femeile cît și pentru bărbații din acest grup este posibilitatea de a-și îmbunatăți calitatea vieții, urmată de factorul ”bani„ care motivează mai mult femeile decît bărbații din acest grup. Pe locul trei se situază, în cazul femeilor faptul că acestea și-au dorit dintotdeauna o afacere proprie, în timp ce in cazul bărbaților locul trei îl ocupa faptul ca au descoperit o oportunitate de afaceri.

O alta diferența care se remarca in cazul acestui grup fața de grupul întreprinzătorilor potențiali este faptul ca bărbații noi întreprinzători sunt motivați in mai mare masura decît femeile din acelasi grup de posibilitatea de a plati mai puține impozite ca și motivație pentru activitățile lor intreprenoriale. În cazul grupului de intreprinzatori potențiali sunt bărbații cei ce acordă mai multă importanță acestui factor.

Figura 8 prezintă rezultatele pentru trei grupuri diferite ale eșantionului feminin: intreprinzatorii potențiali, noii intreprinzatori și non-intreprinzatorii.

Figura 8. Motivații intreprenoriale – eșantion feminin

Femeile din eșantionul analizat, fie ele întreprinzătoare sau nu, acorda cea mai mare importanță acelorași categorii de motivații. Astfel, principala motivație o reprezintă dorința de a-și îmbunatăți calitatea vieții, urmată de faptul ca și-au dorit dintotdeauna sa aibă o afacere proprie , urmată la rândul sau de factorul „bani”. De remarcat este faptul că pentru noile întreprinzătoare sunt mai importante posibilitatea de îmbunatățire a calității vieții și de a face bani prin afacerea proprie, decit sunt acești doi factori motivaționali în cazul celorlate doua grupuri.

O a doua sursa informationala a constituit-o ancheta Factorii de reusita ai intreprinderilor – FOBS cu scopul de a identifica principalii factori care influenteaza reusita si dezvoltarea intreprinderilor nou create. Din cadrul acesteia am selectat doar partea referitoare la intreprenoriatul feminin.

Datele obtinute au fost analizate prin corelatie cu sase caracteristici ale creatorului sau fondatorului firmei (experienta in conducere, experienta profesionala in domeniul in care isi desfasoara activitatea, varsta, sex, nivel de pregatire educationala si profesionala si cetatenie) pentru a realiza „profilul intreprinzatorului care reuseste“.

In primul rand trebuie spus faptul ca si aceasta ancheta, ca multe altele, pune in evidenta urmatorul aspect: ponderea femeilor intreprinzator este cu mult mai scazuta decat cea a barbatilor. In cazul de fata doar 28% dintre intreprinzatorii participanti la aceasta ancheta sunt femei si 72% barbati. Si atunci cand este vorba despre domenii de activitate diferentele sunt semnificative: constructiile, de exemplu, raman un domeniu dominat aproape in exclusivitate de barbati (96,1% dintre intreprinzatori). Desi mai numeroase, femeile nu detin exclusivitate nici in domeniul „hoteluri si restaurante“ (doar 43,2% sunt intreprinzatori femei).

Sursa: Ancheta „Factori de reusita ai intreprinderilor“ (FOBS)

Dupa cum se observa, aproape ca nu exista diferente intre femei si barbati atunci cand este vorba despre motivatie. Ce anume i-a determinat pe tineri sau pe cei mai putini tineri sa-si deschida propria afacere fie acestia femei sau barbati a fost interesant de analizat si pe tari. S-a observat astfel ca „a fi propriul sau patron“ este principala motivatie pentru intreprinzatorii din Cehia, Estonia, Italia, Letonia si Lituania in timp ce „dorinta de a castiga mai bine“ este specifica Portugaliei, Sloveniei, Slovaciei, Bulgariei si Romaniei.

Se observa faptul ca doar in ceea ce priveste utilizarea de noi tehnologii sau optimizarea acestora apar diferente mai mari intre femei si barbati, celelalte aspecte inregistrand valori apropiate. Utilizarea tehnologiei de informatie si selectia personalului sunt indicate de catre intreprinzatorii barbati ca fiind cele mai mari dificultati in timp ce femeile intreprinzator fac fata cu mai mare dificultate stabilirii pretului bunurilor si serviciilor, identificarea celei mai potrivite locatii pentru afacerea proprie si a furnizorilor. Spre deosebire de femei, barbatii sunt mai optimisti in ceea ce priveste evaluarea rentabilitatii afacerii lor: 31,3% dintre intreprinzatorii femei evalueaza cu calificativul de „buna“ fata de 37,0% dintre barbati si 26,9% dintre femei estimeaza ca „mediocra“ rentabilitatea firmei pe care o conduc fata de numai 18,9% dintre barbati.

Capitolul 3 Analiza intreprenoriatului feminin in Romania pe baza de chestionare

3.1. Pregatirea cercetarii

Pentru a obține o informație validă vizand intreprenoriatul feminin, am procedat la efectuarea unei anchete de opinie în rândul acestora.

Schematic, etapele cercetării au fost:

Proiectarea cercetarii – desfasurarea anchetei – masurarea variabilelor – analiza, prelucrarea si interpretarea datelor – formularea concluziilor.

Ancheta a fost de tip aleator – după modul introducerii firmelor în eșantion – din populația generală.

Sondajele care utilizează eșantioane aleatoare au cunoscut în decursul timpului dezvoltari semnificative. În cazul sondajelor realizate la nivelul firmelor, instituțiilor etc., preocuparea majoră este de a limita cât mai mult sarcina respondenților. O caracteristică actuală a cercetărilor prin sondaj este reprezentată și de reculul frontierei calitativ-cantitativ. Tendința manifestă de „cuantificare a calitativului”, în scopul obținerii de analize obiective și îmbunătățirii deciziilor în domeniile definite calitativ. Disoluția frontierelor s-a realizat în principal pe baza procedeului analizei lexicale – este cazul, în principal, al întrebărilor de chestionar de tip „deschis”. Potențialul de aplicare și dezvoltare a acestei tehnici este considerabil, avându-se în vedere nu numai prelucrarea răspunsurilor la întrebările deschise, ci și a tuturor textelor existente, în special a celor ce fac parte din domeniul comunicării sociale, al managementului resurselor umane și comunicării la nivelul organizațiilor.

Ancheta s-a efectuat pe baza unui chestionar administrat întreprinzătorilor-femei.

3.2. Realizarea cercetarii

3.2.1. Introducere

Chestionarul a fost astfel structurat, încât să permită obținerea unor informații relevante referitoare la intreprenoriatul feminin in Regiunea Bucuresti-Ilfov și la profilul întreprinzătorului-femeie.

S-au respectat regulile generale recomandate de teoria chestionarului și care vizează: forma de prezentare, succesiunea întrebărilor, echilibrul între întrebările închise și deschise, între cele cu răspunsuri predeterminate etc.

Întrebările au fost structurate pe trei module tematice:

Afacerea, cu un numar de 15 intrebari, prin care am vrut sa evidentiez principalele caracteristici ale afacerilor infiintate sau conduse de femei.

Omul, cu un numar de 17 intrebari, prin care am analizat situatia familiala, motivatiile de a deveni intreprinzator etc.

Mediul, prin care am dorit sa evidentiez ce aspecte de mediu intreprenorial considera femeile intreprinzator ca fiind importante.

Cercetarea a fost proiectată, condusă și analizată de autoare.

Chestionarele au fost personal distribuite femeilor intreprinzator, iar completarea lor s-a realizat chiar de către acestea.

Completarea s-a făcut individual sub forma unui interviu care a durat in medie 60 de minute. Un model al chestionarului este anexat lucrării (Anexa 1).

Cercetarea efectuată a avut drept principale caracteristici:

Sondajul a fost de tip semialeator; în prima fază s-a determinat volumul acestuia, iar în a doua s-a realizat o recalibrare prin abatere de la straturile (ponderile firmelor pe tipuri de activități CAEN) proporționale către o stratificare de tip optim, în baza criteriilor de omogenitate.

În ultima fază a proiectării cercetării s-a procedat la dirijarea structurii ținând seama și de posibilitățile personale în derularea unei cercetări la nivel național, motiv pentru care s-au aplicat corecții de ajustare. Astfel, față de cotele care au rezultat din calculele de proporționalitate s-a procedat la o ajustare, majorând ponderile Bucureștiului – ca centru economic complex și reprezentativ pentru mediul economic și concurențial al IMM-urilor – , ale județului Ilfov – ca centru puțin dezvoltat neagricol –, a județelor Prahova și Brașov – ca centre industrializate, iar, în rest, județe au fost răspândite în toate regiunile, pentru asigurarea și a unor informații din teritoriu.

Această procedură de anchetă prin sondaj de tip semialeator am considerat că soluționează cel mai bine cerințele de reprezentativitate probabilistă cu posibilități limitate (prin costuri și organizare) ale unei cercetări personale.

3.2.2. Dimensiunea și structura eșantionului de IMM-uri

Analiza a fost efectuată pe un eșantion de 48 de IMM-uri – micro, mici și mijlocii – conduse de intreprinzatori de sex feminin, din toate ramurile de activitate si categoriile de vârstă din Bucuresti-Ilfov.

Dacă încadrăm întreprinderile pe clase de mărime, microfirmele reprezintă 52,68% din totalul IMM-urilor anchetate, cele mici au o pondere de 34,85%, iar companiile mijlocii dețin un procent de 12,47%.

Figura 3.1. Structura eșantionului în funcție de dimensiunea IMM-urilor

În ceea ce privește forma de organizare juridică, 87,47% din firme sunt societăți cu răspundere limitată, 7,92% dintre IMM-uri au alte forme de organizare juridică și 4,61% din companii sunt societăți pe acțiuni.

Figura 3.2. Structura eșantionului în funcție de forma juridică a IMM-urilor

Având în vedere ramurile de activitate, structura IMM-urilor anchetate este următoarea: 38,60% dintre companii își desfășoară activitatea în comerț, 21,98% sunt din domeniul serviciilor, 21,05% sunt întreprinderi industriale, 10,43% activează în construcții, 5,63% sunt din transporturi și 2,31% operează în turism. Multe dintre întreprinderi vizează mai multe domenii de activitate.

Figura 3.3. Structura eșantionului pe domenii de activitate

In ceea ce priveste vechimea firmelor analizate, se constata ca 12% au o vechime cuprinsa intre 15 si 20 de ani, 23% intre 10 si 15 ani, 41% intre 5 si 10 ani si 24% sub 5 ani.

Figura 3.4. Vechimea firmelor din esantion

3.3. Interpretarea rezultatelor

Prima parte a analizei este dedicata analizei afacerilor desfasurate de femeile intreprinzator.

In ceea ce priveste timpul zilnic alocat afacerii, majoritatea femeilor intreprinzator (58%) aloca peste 12 ore firmei, situatie relativ normala considerand atat alte statistici efectuate la nivel national, cat si considerentul ca lucreaza in interes propriu.

Figura 3.5. Timpul alocat zilnic afacerii

Concomitent, se constata ca femeile intreprinzator din Regiunea Nord-Est au experienta in domeniul de activitate in care activeaza (38% din acestea au declarat ca au lucrat si anterior in acelasi domeniu de activitate).

Figura 3.6. Experienta in domeniu a femeilor intreprinzator

Ca disperie geografica se constata ca mai putin de un sfert au mai multe puncte de lucru. Aceasta inseamna, pe de o parte, o simplificare a activitatilor de administrare si management, pe de alta parte insa o „departare” de client in conditiile in care numeroase firme analizate au ca obiect de activitate comertul sau serviciile.

Figura 3.7. Dispersia geografica a firmelor conduse de femeile intreprinzator

In ceea ce priveste situatia economico-financiara, aproape 60% din intreprinzatoarele chestionate au descris-o ca fiind buna sau foarte buna.

Figura 3.8. Situatia economic-financiara a firmelor analizate

Figura 3.9. Etica in afaceri a femeilor intreprinzator

Etica in afaceri am evaluat-o prin intermediul urmatoarei intrebari: „Atunci când firma s-a confruntat cu lipsa de numerar, de obicei ati amânat plata pentru..” Concluzia a fost contradictorie: jumatate au declarat ca niciodata nu au amant plata, in timp ce celalalta jumatate a achitat mai tarziu salariile, imprumuturile contractate sau alte obligatii de plata.

Majoritatea intreprinzatoarelor prefera leasingul ca modalitate de finantare a afacerii (56%), urmat de creditul bancar (29%) si numai 12% cumpararea cu plata integrala. Acest aspect denota, in opinia mea, o relativa lipsa de resurse a firmelor, dar si o predispozitie de a opera cu resurse imprumutate.

Figura 3.10. Modalitatile de finantare a afacerii

Figura 3.11. Scopul utilizarii Internetului in firma

Utilizarea tehnologiilor IT&C a fost evaluata prin intermediul scopului utilizarii Internetului in firma (in conditiile in care toate firmele analizate aveau acces la acesta). Concluzia la care am ajuns este una trista: 87% din respondenti au declarat ca folosesc internetul pentru corespondenta si 54% pentru cautare de informatii, in timp ce pentru publicitate, servicii post vanzare sau realizare de cercetari de piata (sub 10%).

In ceea ce priveste sursa principala de finantare a afacerii, majoritatea intreprinzatorilor de sex feminin se bazeaza pe fonduri proprii (87%), in timp ce imprumutul bancar este, ca si in cazul modalitatilor de finantare a activelor fixe, cea mai putin aleasa sursa.

Figura 3.12. Sursa principala de finantare a afacerii

In viitor, femeile intreprinzator sunt destul de reticente in a investi, un sfert neplanificand investitii. 65% estimeaza ca vor efectua mici investitii, orientate mai degraba spre mentinerea afacerii.

Figura 3.13. Comportamentul investitional al femeilor intreprinzator

Raspunsul la intrebarea anterioara este in concordanta cu planurile de viitor pe urmatorii 5 ani. Astfel, 55% din femeile chestionate au apreciat ca firma condusa se va afla si in viitor intr-o pozitie asemanatoare, ceea de denota o atitudine relativ pesimista. 34% estimeaza ca afacerea condusa fie va falimenta, fie se va restrange.

A doua parte a analizei este dedicata personalitatii femeii intreprinzator.

Astfel, intr-un procent covarsitor femeile intreprinzator sunt casatorite (73%), majoritatea au intre 36-55 de ani (din pacate procentul intreprinzatorilor femei sub 25 de ani este foarte redus – 3%), 63% sunt mame, iar mai mult de jumatate au studii superioare.

Figura 3.14. Procent femei casatorite/celibatare

Figura 3.15. Structura pe categorii de varsta a femeilor intreprinzator

Figura 3.16. Procent femei intreprinzator mame

Figura 3.17. Ultimele studii absolvite

7. Ce v-a determinat sa începeți propria afacere ?

Figura 3.18. Motivatia de a deveni intreprinzator

Pentru femeile intreprinzator din Regiunea Bucuresti-Ilfov, principala motivatie de a deveni intreprinzator este dorinta de a fi dependenta material in familie, urmata de experienta in domeniu. Valori fruntase mai inregistreaza si sprijinul sotului (din analiza a rezultat ca aproximativ o treime din femeile intreprinzator investigate sunt asociate cu sotul in afacere) si necesitatea de a castiga bani pentru familie.

Din punct de vedere al pregatirii manageriale, mai mult de jumatate considera ca sunt acceptabile, un aspect de natura a da de gandit intrucat nu a fost nici un intreprinzator care sa se autoevalueze negativ.

Figura 3.19. Nivelul cunostintelor manageriale

Cvasitotalitatea femeilor intreprinzator s-au confrutat cu diverse forme de discriminare in toate fazele afacerii. Mai preganant aceasta s-a manifestat la negocierea contractelor, in relatia cu functionarii publici sau sub forma competitiei neloiale.

Figura 3.20. Discriminarea

In ceea ce priveste avantajele unei femei inteprinzator in comparatie cu barbatul intreprinzator, acestea sunt, potrivit anchetei, inteligenta, intuitia, farmecul personal si simtul de raspundere.

Figura 3.21. Atuurile femeii intreprinzator

Din pacate, desi se simt discriminate in raport cu barbatii, femeile intreprinzator practica la randul discriminarea, surprinzator, in cadrul aceluiasi sex. Astfel, 54% au declarat ca ar angaja predominant barbati, in timp ce doar 20% au declarat ca la angajarea conteaza doar calificarea angajatului.

Figura 3.22. Pe cine ati angaja cu prioritate?

17. In care domenii considerati ca femeile sunt mai potrivite decat barbatii?

Figura 3.23. Opinia femeilor legata de domeniile in care ar fi mai adecvate ca intreprinzatori

In ceea ce priveste domeniul de activitate din cadrul unei firme cel mai potrivit pentru o femeie acesta ar fi, in ordine, contabilitatea, activitatea de contractare, resursele umane si distributia de produse. Pe ultimul loc se claseaza productia.

Ultima parte a analizei a vizat mediul in care de deruleaza afacerea.

Astfel, femeile intreprinzator considera ca fondurile europene reprezinta cea mai importanta oportunitate pentru firmele lor si pentru economia romaneasca (48%), secondate de investitiile straine.

Figura 3.24. Principalele oportunitati

Concomitent, principalele amenintari vizeaza costul finantarii, legislatia si blocajul financiar cauzat de criza economica. Surprinzator este ca o amenintare importanta, coruptia, nu mai este vazuta ca avand un impact foarte mare asupra activitatii IMM-urilor.

Figura 3.25. Principalele amenintari

65% din femeile intreprinzator investigate sunt membre ale unei asociatii patronale, ceea ce constitutie un aspect imbucurator.

Figura 3.26. Apartenenta la asociatii patronale

Principalele masuri de stimulare a sectorului de IMM sunt reprezentate de imbunatatirea legislatiei, scaderea impozitarii pe profitul reinvestiti si taxe locale mai scazute.

Figura 3.27. Masuri de stimulare a sectorului IMM

In sfarsit, femeile intreprinzator considera ca rolul cel mai important in dezvoltarea politicilor pentru IMM-uri il are Guvernul (48%), in timp ce autoritatile locale au un rol extrem de scazut.

Figura 3.28. Rolul cel mai important in dezvoltarea politicilor pentru IMM-uri

3.4. Portretul robot al femeii intreprinzator in Regiunea Bucuresti-Ilfov

Pentru a întregi imaginea privind situația intreprenoriatului feminin in Regiunea Bucuresti-Ilfov, prezint in tabelul urmator portretul tipic al femeii inteprinzator.

Caracteristicile femeii intreprinzator

3.5. Puncte forte si slabe ale intreprenoriatului feminin in Regiunea Bucuresti-Ilfov

Pe baza anchetei desfasurate si interpretarii rezultatelor, am identificat o serie de puncte forte si slabe ale intreprenoriatului feminin. Acestea sunt:

Puncte forte ale intreprenoriatului feminin

Puncte slabe ale intreprenoriatului feminin

Capitolul 4 Concluzii si recomandari

4.1. Concluzii

Intreprenoriatul feminin capata o importanta tot mai mare in economiile contemporane. Ascendentul numeric al femeilor, cresterea nivelului de pregatire a acestora, conferirea unui caracter intreprenorial economiei prin luarea in considerare a femeilor intreprinzator sunt argumente pentru importanta pe care guvernul Romaniei trebuie sa o acorde acestei categorii, spun eu vitregite, de oameni de afaceri.

Contributiile personale in cadrul acestei lucrari au vizat:

In capitolul 1, am trecut in revista notiunile teoretice legate de intreprenoriatul feminin. Cu regret am constatat insa ca literatura de specialitate dedicata acestui fenomen este foarte redusa, atat cantitativ cat si calitativ. Am evidentiat diferentele dintre barbati si femei in ceea ce priveste activitatile intreprenoriale, dar si factorii ce influenteaza intreprenoriatul feminin.

In capitolele doi si trei am realizat o ancheta asupra intreprenoriatului feminin in Regiunea Bucuresti-Ilfov. Bazata pe 50 de firme conduse de femei, mi-au permis sa observ riguros, pe o baza stiintifica, cateva caracteristici ale acestor afaceri. Contributiile personale au constat in intocmirea chestionarului, stabilirea esantionului de firme analizate, in functie de diversi parametri (domeniu de activitate, tip de firma etc), chestionarea femeilor intreprinzator, in final realizand, in opinia mea pentru prima data, un portret robot al femeii intreprinzator din regiune.

Principalele caracteristici ale acesteia sunt

Conduc firme cu o vechime intre 5 si 10 ani

Aloca mai mult de 12 ore afacerii

Are experienta in domeniul in care activeaza

Leasingul este principala forma de finantare a afacerii

Se bazeaza preponderent pe fonduri proprii

Este casatorita

Are copii

Are intre 36 si 55 de ani

Are studii superioare

Urmareste independenta financiara

Se considera discriminata comparativ cu barbatii

Pune accent pe inteligenta, intuitia, farmecul personal si simtul de raspundere

Este membra a unei asociatii patronale

Portretul robot este util pentru decidentii cu responsabilitati in zona sprijinirii activitatii intreprenoriale, intrucat permite o cunoastere aprofundata a caracteristicilor femeilor intreprinzator, dar si actualelor si mai ales viitoarelor intreprinzator.

In final, am identificat, pe baza respectivei anchete, punctele forte si slabe ale intreprenoriatului feminin. Dintre punctele forte as mentiona faptul ca aloca zilnic o perioada de timp considerabila afacerii, majoritatea femeilor intreprinzator au experienta in afaceri sau in domeniul in care isi deruleaza afacerea, rezultatele economice ale firmelor conduse de femei sunt bune sau foarte bune, femeile intreprinzator utilizeaza intr-o proportie considerabila mijloace moderne de finantare (leasing sau credit bancar), un procent semnificativ din femeile intreprinzator au studii superioare, majoritatea femeilor intreprinzator sunt membre ale asociatiilor de profil.

Ca puncte slabe as mentiona faptul ca femeile intreprinzator nu sunt interesate de extinderea afacerii prin deschiderea mai multor puncte de lucru, folosesc tehnologiile it&c predominant pentru corespondenta si mai putin pentru promovarea afacerii, in derularea activitatilor, majoritatea intreprinzatoarelor se bazeaza i primul rand pe fonduri proprii, investitiile nu constituie o prioritate pentru femeile intreprinzator, majoritatea femeilor intreprinzator se considera discriminate, intreprinzatoarele practica la randul lor discriminarea.

In ultimul capitol am prezentat concluziile acestei lucrari, dar si o serie intreaga de recomandari de amplificare a intreprenoriatului feminin in Romania, structurate pe doua categorii: pentru decidentii politico-economici si pentru mediul de afaceri.

4.2. Recomandari de amplificare a intreprenoriatului feminin in Romania

In urma anchetei realizate, dar si pe baza studierii literaturii de specialitate, am formulat o serie de recomandari de amplificare a intreprenoriatului feminin. Le-am grupat pe doua categorii (adresate decidentilor politico-economici si adresate mediului de afaceri):

4.2.1. Recomandari pentru decidentii politico-economici

Recomandarea 1 Introducerea unor măsuri reale pentru respectarea egalității de șanse

Astfel, femeile, pe langa barierele economice comune tuturor intreprinzatorilor, se confrunta cu dificultati suplimentarea in infiintarea si derularea unei afaceri. Este vorba de barierele de gen, printre care se numara stereotipurile profesionale (salariul mediu mai redus comparativ cu bărbații, nepotrivirea pentru anumite posturi, etc.), mentalitatea socială tradițională, care abundă de clișee, maternitatea și îngrijirea copiilor, realizarea unui echilibru între muncă, familie și viață privată, stereotipul femeii promovate de mass-media.

In consecinta, acestea vor conduce la sentimentul subaprecierii calităților dovedite, mai putin timp liber, presiunea performanței (trebuie să muncească mai mult pentru a se bucura de succese similare bărbaților), stres mai accentuat, la o atitudine pasivă față de implicarea în viața politică și socială a comunității.

Recomandarea 2 Schimbarea mentalităților stereotipice utilizând întregul sistem educativ

O sursa importanta de discriminare de gen, ce afecteaza implicit si amploarea fenomenului intreprenorial feminin, este educatia primita. Consider ca inca din scoala primara tinerii trebuie sa urmeze cursuri facultatative de drepturile omului si egalitatea intre sexe, dar si de intreprenoriat. Tari din Uniunea Europeana, unele chiar din imediata vecinatate (Ungaria, Polonia) cunosc o amploare mai mare a intreprenoriatului feminin, fenomen pe care il pun si pe educatiei primite de cetatenii acestor tari.

Recomandarea 3 Promovarea unor modele feminine realiste pe scena publică

Din pacate, cu putine exceptii relativ putine femei de succes sunt prezentate in mass media. Femeia are inca un rol secundar in societatea romaneasca, fiind promovate mai degraba exemplele negative. In mentalul colectiv, femeia este asociata mai degraba cu maternitatea, cu blandetea si mai putin cu duritatea lumii afacerilor.

Recomandarea 4 Imbunătățirea ofertei de servicii de îngrijire a copiilor și a serviciilor casnice

Un motiv major pentru care putine femei incearca sa demareze o afacere o reprezinta copii. Faptul ca o femeie isi dedica o parte majora a perioadei de mijloc a vietii copiilor este de natura sa afecteze negativ intreprenoriatul din orice tara. In consecinta, statul ar trebui sa incurajeze femeile care vor da devina intreprinzatoare prin

Recomandarea 5 Infiintarea unui centru de resurse pentru dezvoltarea afacerilor femeilor, la care propun si alternativa unei Agentii nationale pentru promovarea start-up-urilor pentru femei (dupa modelul Germaniei)

Pentru promovarea programelor existente de investitii pentru dezvoltarea abilitatilor manageriale, pentru consiliere profesionista privind serviciile financiare si facilitatile fiscale adresate femeilor antreprenoare; pentru organizarea de intalniri regulate intre antreprenoarele de success din Romania si viitoarele antreprenoare; pentru organizarea de cursuri de imbunatatire a strategiei de afaceri in timpul recesiunii etc.

Recomandarea 6. Revizuirea sistemului de acordare de garantii, credite si co-finantare – extinderea aplicarii pe categorii sociale specifice (permise de actualul regulament european al ajutoarelor de stat si exceptii pana la sfarsitul anului 2011) si concentrarea pe programe cu tinte si obiective clare

Am in vedere micro-intreprinderi conduse de femei tinere (stiind ca tinerii sunt cea mai saraca categorie sociala din Romania, nicidecum pensionarii asa cum se vehiculeaza adeseori, cu creativitate, curaj si acces la informatie si tehnologie noua), pentru domenii cheie (precum crese, industrii agroalimentare sau sectorul turistic – stiind ca cel mai ridicat potential de crestere economica a Romaniei vine din agricultura si din mediul rural, iar femeile din mediul rural au venituri extrem de reduse; programul romanesc FAR, finantat din FSE si detaliat mai jos, se incheie in octombrie 2010). Multe romance se deplaseaza in strainatate pentru a asista copiii, persoanele cu dizabilitati sau batranii la domiciu. Ele sunt apreciate si ar putea dezvolta in Romania aceste servicii – crese, clinici private, scoli private de mici dimensiuni sau de specialitate, asistenta sociala etc.

Recomandarea 8. Elaborarea unei politici publice pentru aurul alb al natiunii – persoanele de varsta a treia

In acest caz, pentru categoria femeilor pensionare (care au, adeseori, resurse financiare, experienta profesionala si de viata, vointa si pofta de munca, speranta de viata ridicata), pentru dezvoltarea sectorului gulerelor albe (servicii sociale – cu un potential enorm de devoltare si crestere economica, nu doar in Romania, ci la nivel mondial etc.).

4.2.2. Recomandari pentru mediul de afaceri

Recomandarea 1 Intensificarea înființării de noi IMM-uri de catre femei si a consolidării celor existente

Stringența acestei recomandări decurge din faptul că densitatea IMM- urilor din România este de 3 ori mai mica decât în Uniunea Europeană, iar puterea economică a unui IMM, în medie de peste 9 ori mai redusă. Pentru aceasta este necesară asigurarea și de alte stimulente economice – subvenții, scuti de anumite taxe și impozite, training și consultanță, parțial sau integral gratuită pentru primii ani de funcționare, etc., în mod similar practicilor din Uniunea Europeană.

Recomandarea 2 Accelarea și amplificarea accesului IMM-urilor conduse de femei, prin cumparare, inchiriere și leasing, la spațiile și echipamentele de producție și comerciale neutilizate în companiile naționale de stat și publice

O mare parte din patrimoniul de stat și public din România este neutilizat. Acesta reprezintă aproape 70% din bogăția națională și produce mai puțin de un sfert din PIB-ul național. Efectele pozitive ar fi multiple: crearea de locuri de muncă, realizarea de produse și servicii cu costuri materiale mai reduse, creșterea PIB-ului, amplificarea bazei de impozitare, înființarea de noi IMM-uri și dezvoltarea celor existente etc.

Recomandarea 3 Infințarea unei bănci de dezvoltare-investiții pentru imm-urile conduse de femei

Unul dintre cele mai mari handicapuri pe care le au femeile întreprinzator române, comparativ cu cei din țările dezvoltate, care le impiedică să se dezvolte amplu și rapid, este absența creditului de dezvoltare, care se acordă pe perioade de cel puțin 5-7 ani și care beneficiază de perioade de grație de minimum un an.

Recomandarea 4 Participarea directă și permanentă a întreperinzătorilor femei la întâlnirile economice guvernamentale bilaterale și multilaterale cu alte țări

Aceasta implică stabilirea unui sistem de conlucrare permanentă între ministerele economice, în primul rând Ministerul Industriei și Comertului, și agențiile guvernamentale, pe de o parte, și organizațiile reprezentative de IMM- uri, pe de altă parte.

Recomandarea 5 Organizarea sistematică de programe de training pentru femeile întreprinzător

Pentru femeile intreprinzator din IMM-uri sunt necesare programe de formare și perfecționare specifice. Ca personal de execuție, IMM-urile utilizează atât muncitori din profesiunile clasice, cât și din anumite meserii specifice, mai puțin cunoscute, referitoare în special la ocupații și/sau tehnologii tradiționale.

Recomandarea 6 Extinderea participării reprezentanților organizațiilor de de intreprinzatoare în organismele de conducere ale administrației publice centrale și locale

Asupra activităților și performanțelor IMM-urilor, o influență majora exercită organismele administrației publice. Pentru a asigura cunoașterea și luarea în considerare a problemelor specifice cu care se confruntă IMM-urile și pentru a le valorifica marele potențial de care dispun, este indispensabilă participarea amplă a reprezentanților organizațiilor femeilor intreprinzator în organismele de conducere ale administrației publice la toate eșaloanele sale.

Recomandarea 7 Organizarea unei campanii naționale în mass media, în vederea îmbunătățirii imaginii întreprinzătorilor femei

În România se constată că, deși întreprinzătorii au un rol și o contribuție economică și socială pozitivă substanțială, acțiunile și rezultatele obținute de către acestea sunt percepute predominant negativ de către mass media și populație. Principala cauză care generează această discrepanță este prezentarea aproape în exclusivitate în mass media a cazurilor de întreprinzători care au încalcat legea și aspectelor negative din activitatea interprenorială, elemente care interesează cu prioritate cititorul, telespectatorul, sau ascultatorul român. În vederea eliminării sau cel puțin a diminuării discrepanțeimenționate, cu multiple efecte economice negative asupra desfășurării activității IMM-urilor, în special, și a economiei, în general, considerăm necesară inițierea unei campanii în mass media pentru a prezenta cu prioritate aspectele pozitive ale activităților întreprinzătorilor.

Recomandarea 8 Favorizarea dezvoltarii organizatiilor de imm-uri reprezentative prin includerea in structurile de conducere a acestora a minim 30% femei

Întrega perioadă de după 1990 relevă că, fără excepție, guvernele și parlamentele nu au acordat IMM-urilor atenția impusă de ponderea și rolul lor într-o economie de piață, ceea ce s-a reflectat sintetic, dar copleșitor, în neasigurarea unui mediu favorizant dezvoltării lor și în situația precară a actualei economii. Din pacate, numarul de femei intreprinzator in structurile de conducere este inca redus. Consider oporutuna aplicarea recomandarilor europene ca in structurile de conducere sa fie incluse minim 30% persoane de sex feminin.

Bibliografie

D. Myzica, Entrepreneurship, 2nd Edition, EFER, 2005

P. Drucker, Innovation and Entrepreneurship, Practice and Principles, New York,Harper&Row Publishers, 2004

C. Kevin, Entrepreneurship Education, Quorum Books, New York,2003

O. Nicolescu, C. Nicolescu, Managementul IMM-urilor, Editura Economica, Bucuresti, 2009

O. Nicolescu (coord), Carta Alba a IMM-urilor din Romania, Editura Olimp, 2009

J. Schumpeter, History of Economic Analysis, 2nd edition, Oxford University, 2007

economica.imow.org 

www.oecd.org/dataoecd/6/13/31919215.pdf

ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/…/women

www.kfacts.com/index.php?…antreprenoriatul-feminin