ÎNTRE IDENTITATEA NA ȚIONAL Ă ȘI IDENTITATEA EUROPEAN Ă Asist. univ. drd. Gina Livioara GOGA Universitatea “Danubius” din Gala ți Abstract: The… [620813]

693

ÎNTRE IDENTITATEA NA ȚIONAL Ă ȘI
IDENTITATEA EUROPEAN Ă

Asist. univ. drd. Gina Livioara GOGA
Universitatea “Danubius” din Gala ți

Abstract: The context of european integration resulted in num erous questions and controverses
regarding maintaining the national identity of each nation, once i twill obtain the membership of the European
Union.
Many states saw this process as giving up the speci ficity of a certain nation, including the cultural
tradition and the distinctive features of the natio nal legislation, in favour of a new identity, based of different
values. Based on the ambivalence of the national an d European identity, the elements which define the unity are
those who persist, determined by an „obvious ethno- cultural diversity”. In Europe, the cultural unity was
considered to be a solution, the common traditions representing the ones that give personality to the European
identity.
Keywords: diversity, cultural tradition, European integration , European identity, national identity

“Europa” a devenit cuvântul de ordine pe adresele w eb ale multor site-uri. O simpl ă c ăutare pe
internet ne ofer ă cel pu țin trei sute optzeci de milioane de trimiteri.
Dic ționarul explicativ al limbii române face referiri l a continentul “Europa” atunci când
vorbe ște despre “europeni”, cuvântul provenind din termen ul francez européen.
Unii autori au g ăsit un cuvânt cu multiple echivocuri. 1 Pe de o parte, “Europa” reprezint ă
expresia geografic ă a unui continent de sine st ătător 2, fiind considerat cincimea vestic ă a Eurasiei.
Edgar Morin preciza c ă Europa “nu a devenit o no țiune geografic ă decât în virtutea faptului c ă a
devenit o no țiune istoric ă”. 3
Pe de alt ă parte, “Europa” (în mitologie, una din iubitele lu i Zeus) semnific ă mai mult o
defini ție cultural ă, sens în care descrie fizionomii de cultur ă si civiliza ție.
Ast ăzi, cuvântul “Europa” se asociaz ă cel mai des cu veritabila “construc ție” european ă,
termenii de “integrare”, “europenizare”, “armonizar e”, f ăcând parte din via ța “europenilor”, viitori
cet ățeni ai Uniunii Europene.
Sentimentul apartenen ței implic ă o delimitare. Totu și, “unde începe Europa?”, se întreab ă
Tartler 4, asemenea danezului plecat în “c ălătoria de un an”, a cunoa șterii de sine, încercând totodat ă s ă
răspund ă la unele întreb ări legate de motivul pentru care Europa este împ ărțit ă în “est si vest”, în “noi
si ceilal ți”, în “Orient și Occident” și care ar fi locul Europei în lume.
Înzestrat cu gustul pentru art ă și c ălătorie, autorul inspecteaz ă, prin intermediul unor opere
literare de excep ție, întinderile geografice și bog ățiile culturale ale unor civiliza ții europene surprinse
fie de lupta pentru dobândirea independen ței, fie de încercarea de a se debarasa de hegemonia
otoman ă, austro-ungar ă sau, mai recent, de sistemul comunist. În mod surp rinz ător, ajungând pe
meleagurile române ști, unul din personajele lui Tartler identific ă “semnul începutului civiliza ției
europene”, acesta fiind “dat de un copil român – si ngurul care știe (dup ă atâta lume întâlnit ă în
decursul c ălătoriei) unde se afl ă Danemarca. Cultura, dr ăgălăș enia și mândria micului român l-au
impresionat”.

1 Robert, Frank, Identitate și con știin ță european ă în secolul al XX-lea , de René Girault, Bucure ști, Editura Curtea Veche,
2004, p. 139.
2 Continentul Europa este m ărginit la vest de Oceanul Atlantic, la nord de Ocea nul Arctic, la est de Mun ții Urali și râul Ural,
de Marea Caspic ă, Mun ții Caucaz și Marea Neagr ă la sud-est și de Marea Mediteran ă la sud.
3 Morin, Edgar, Gândind Europa, Bucure ști, Editura Institutului European din România, 2008, p. 71.
4 Tartler, Grete, Europa na țiunilor, Europa ra țiunilor, Bucure ști, Editura Cartea Româneasc ă, 2001, pp. 139-155.

694 Acesta s ă fie oare locul României în Europa? Acela de a fi e a îns ăș i? Sentimentul s ău de
apartenen ța la “Europa“ nu a avut nevoie de-a lungul timpului decât de renun țarea la izolarea produs ă
de regimul comunist, iar modul în care un popor poa te elimina bariera de a fi considerat ca f ăcând
parte din “ceilal ți” este condi ționat doar de contextul politic, economic sau cultural.
Referitor la nevoia de identitate na țional ă, Tartler ar ăta c ă “o popula ție devine con știent ă de
existen ța na țiunii sale prin istorie și sacrificii comune”, iar “principalul scop al iden tit ății (colective)
într-o na țiune este deosebirea de ‘ceilal ți’, ca ‘inferiori’ și ‘noi” 5 Ni se par semnificative concluziile la
care ajunge Ren é Girault în studiul sau cu privire la identitatea e uropean ă, care nu poate fi descoperit ă
decât în cadrul istoriei europene și f ără a o limita la secolul al XX-lea. 6 Elementele de unitate ce
persist ă pe fondul unei diversit ăți etnoculturale evidente constituie “rezultatul și nu punctul de plecare
al evolu ției social-istorice europene”. 7
José Ortega y Gasset 8 surprindea faptul c ă na ționalismul orientat alt ădat ă spre exterior se
transform ă ast ăzi într-un na ționalism orientat spre interior , fiecare popor fiind iritat de tot ceea ce este
specific celuilalt popor, inclusiv modul de a scrie și de a gândi .
Identitatea unui popor se raporteaz ă întotdeauna la un grup și presupune în ansamblu s ă fii
altfel decât “ceilal ți”. Ea se define ște “pozitiv sau negativ, mai curând din perspective le trecutului sau
prezentului, decât ca o oglind ă a viitorului” 9. În condi țiile în care identitatea na țional ă este mai
puternic ă decât alte identit ăți, apar rivalit ăți sau, dimpotriv ă, identitatea na țional ă se îmbin ă cu acestea.
R. Frank abordeaz ă chiar problematica ambivalen ței identit ății, analizând de aceast ă dat ă
identitatea european ă al ături de cea na țional ă, într-un context în care conflictul între popoare ar crea o
oarecare ur ă fa ță de “ceilal ți”. Exemplul dat pare s ă ne conving ă atunci când este vorba de veteranii și
prizonierii de r ăzboi, a c ăror suferin ță creeaz ă mai degrab ă “leg ături și o con știin ță a similitudinii”,
adic ă o identitate european ă.
Nevoia de identitate sau de con știin ță european ă nu a ap ărut oricum.
Ast ăzi, studiile identit ății na ționale în context european abund ă dintr-un na ționalism izvorât
din mai multe motive. Pe de o parte, este vorba de o rezisten ța la tot ce este nou. Pe de alta parte,
na țiunile nu în țeleg ce este Uniunea European ă. Apoi, nu departe sunt amintirile care ne trimit l a
consecin țele celui de-al doilea r ăzboi mondial, care au divizat Europa.
În contextul globaliz ării, aspectele privind diversitatea etnic ă, lingvistic ă și cultural ă a
popoarelor Europei apar în prim plan atunci când se analizeaz ă perspectivele integr ării în Uniunea
European ă.
Atunci când vorbea despre Europa, Paul Magnette 10 o descria ca fiind o putere f ără înf ățișare .
Ast ăzi, Uniunea European ă nu este altceva decât “un sistem politic orizontal , în cadrul c ăruia organe
separate încearc ă s ă se influen țeze reciproc.” Magnette descrie acest sistem încerc ând s ă-i surprind ă
sl ăbiciunile în domeniul responsabilit ății politice generate de o construc ție comunitar ă situat ă între
federalism si interguvernamentalism. “ Aparent e destul loc deocamdat ă in Uniunea European ă pentru
diferite na ționalități, cu diferite voin țe, suficient loc pentru ca integrarea s ă se produc ă în ritmul și de
la nivelul dorit. Chiar dac ă, în curând, noi na ționalit ăți din est vor intra în arena. Crearea unei
identit ăți europene poate decurge dup ă modelul identit ăților naționale sau prin metode cu totul
diferite. Iar dac ă popula țiile nu “simt” înc ă, într-o mai mare m ăsur ă, sensul integr ării, acest lucru
înseamn ă c ă deocamdat ă Uniunea se bazeaz ă prea mult pe o elit ă care nu transmite suficient
informa ția. Nu toat ă lumea a aflat c ă Uniunea European ă înseamn ă altceva decât globalizare. Ci,
dimpotriv ă, reprezint ă un forum unde poate fi exprimat ă, ca într-un zilnic referendum, propria
convingere, aceea care d ă lumii energie, for ță motorie și credibilitate .” 11
Discordia și r ăzboiul între popoarele Europei par s ă nu fi fost solu ția rezolv ării problemelor
politice, economice sau culturale ale acestora.

5 Tartler, Grete, op. cit., p. 8.
6 Girault , René, Identitate și con știin ță european ă în secolul al XX-lea , Bucure ști, Editura Curtea Veche, 2004, p. 174.
7 Hum ă, Ioan, Drept comunitar , Partea general ă, Bucure ști, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, 2007, p. 9,10.
8 Gasset, José y Ortega, Europa și ideea de na țiune, Bucure ști, Editura Humanitas, 2002, p. 24.
9 Robert Frank, op.cit , pp. 140-141.
10 Magnette, Paul, Europa, statul și democra ția , Editura Institutul European, Bucure ști, 2005, p. 242.
11 Tartler, Grete, op.cit, p. 12.

695 Purtând numele unui întreg geopolitic și cultural mai mult sau mai pu țin abstract și fiind
“dintotdeauna admirat ă tocmai pentru diversitatea sa (cultural ă, lingvistic ă, religioas ă, politic ă)”, apare
întrebarea dac ă “ identitatea na țional ă este amenin țat ă de globalizare, sau, dimpotriv ă, va ie și înt ărit ă
din aceast ă confruntare ?” 12
“Europa s-a mic șorat” în perioada de domina ție a statelor europene de Marile Puteri mondiale,
îns ă “mic șorarea sa geografic ă a conferit un relief și o densitate extraordinar ă diversit ăților și
bog ățiilor sale culturale”. 13 Dup ă al doilea r ăzboi mondial se remarc ă îns ă c ă diferen țele existente
între societ ățile europene încep s ă se estompeze, formându-se o tendin ță de omogenizare a
societ ăților, care îns ă nu a fost privit ă cu ochi buni. 14 De aici practic începe s ă se cristalizeze ideea
potrivit c ăreia o construc ție comunitar ă solid ă se poate face prin omogenizare cultural ă și cum “nici o
civiliza ție nu se r ăspânde ște f ără lupt ă”15 , nu pu ține au fost momentele în care construc ția comunitar ă a
resim țit blocajul.
Dac ă în cazul Asiei “ideea unei omogenit ăți culturale cuprinz ătoare” a avut succes, în Europa
însa “aura de spa țiu a toleran ței multiculturale” se men ține în continuare. 16 “Noua con știin ță european ă
este din ce în ce mai sensibil ă la diversitatea cultural ă f ără seam ăn a Europei”, fiind în țeleas ă ca un
patrimoniu comun al europenilor, o bog ăție policultural ă. 17 Trist ă este modalitatea de cunoa ștere a
bog ăției patrimoniului cultural, pe care europenii îl co nstat ă mai mult prin con știentizarea amenin ță rii.
Iar Morin aminte ște în acest context de “ omogenizarea moravurilor și de standardizarea cultural ă”
care vine dinspre America. Pe aceea și linie au venit ideile de federalizare a Europei, respinse de unele
sentiment na ționaliste, dar puternic agreate de state precum Mar ea Britanie, ale c ărei tendin țe de
caracterizare a Europei din perspective culturale n u au fost niciodat ă preponderente.
Chiar dac ă, “ în plan demografic, socio-istoric, religios și etico-metafizic, continentul nostru a
prezentat elemente semnificative de unitate pe fond ul unei diversit ăți etnoculturale evidente” , în
edificiul european de ast ăzi se poate întrevedea o convergen ță în cadrul diferitelor domenii în care
statele europene au activat. 18
Crearea unui spa țiu public european, ca rezultat al convergen ței dintre state, aduce în discu ție
nu doar aspecte teoretice privind legisla ția comunitar ă, ci și rivalit ăți mai vechi între adep ții
conserv ării identit ății na ționale a statelor în fa ța fenomenului europeniz ării și simpatizan ți ai solu ției
suprana ționale, federaliste.
În acela și timp, apartenen ța la fondul european, v ăzut ă ca produs al istoriei în care fiecare
popor probabil c ă s-a luptat cu cel ălalt pentru a-și p ăstra integritatea teritorial ă, a asigurat se pare
succesul construc ției europene și a dovedit c ă, o identitate na țional ă puternic ă nu poate fi decât parte
a solu ției, și nu obstacol în calea identit ății europene, astfel încât doborârea barierei s ă se fac ă prin
formarea unor tradi ții comune. 19
“În Europa cultural ă lucrul cel mai fragil este acela care constituie b og ăția ei: diversitatea”. 20

Bibliografie:
1. Gasset, José y Ortega, Europa și ideea de na țiune, Bucure ști, Editura Humanitas, 2002;
2. Girault , René, Identitate și con știin ță european ă în secolul al XX-lea , Bucure ști, Editura Curtea
Veche, 2004;
3. Hum ă, Ioan, Drept comunitar , Partea general ă, Bucure ști, Editura Didactic ă și pedagogic ă, 2007;
4. Magnette, Paul, Europa, statul și democra ția , Bucure ști, Editura Institutul European, 2005;
5. Morin, Edgar, Gândind Europa, Bucure ști, Editura Institutului European din România, 2008 ;
6. Tartler, Grete, Europa na țiunilor, Europa ra țiunilor, Bucure ști, Editura Cartea Româneasc ă, 2001;
7. Toffler, Alvin, Al treilea val , Bucure ști, Editura Politic ă, 1983.

12 ibidem , p. 7.
13 Morin, Edgar, op. cit., p. 155.
14 Girault , René, op. cit., p. 36.
15 Toffler, Alvin, Al treilea val , Bucure ști, Editura Politic ă, 1983, p. 131.
16 Tartler, Grete, op. cit., p. 6.
17 Morin, Edgar, op. cit. , p. 156.
18 Hum ă, Ioan, op. cit., pp. 9-10.
19 Tartler, Grete, op. cit., pp. 10-11.
20 Morin , Edgar, op. cit., p. 159.