Într-o societate care se află în continuă dezvoltare economică, identificarea si caracterizarea [626153]

Într-o societate care se află în continuă dezvoltare economică, identificarea si caracterizarea
principalelor cauze, care conduc la deteriorarea biodiversității precum și conservarea capitalului
natural și a biodiversității, reprezintă o problemă de interes general.
Intervenția umana a contribuit la creșterea biodiversității prin selecție artificiala, datorită
ingineriei genetice, dar și la scăderea acesteia prin modificarea sistemelor ecologice și presiunii
antropice.
Pentru stoparea reducerii biodiversității s-au adus următoarele argumente și motivații:
– utilizarea ca surse de hrană și materii prime a resurselor regenerabile furnizate de
anumite specii;
– studierea interrelațiilor dintre diferite ecosisteme, pentru a înțelege cum funcțio-
nează acestea;
– pierderea definitivă a unor complexe de ecosisteme și forme unice de viață;
– schimbările produse de disparitia unor categorii de specii cheie, care pot duce la
modificării majore la nivelul ecosistemelor .(Autor, an)
Biodiversitatea trebuie conservată în toate zonele geografice deoarece oferă bunuri (plante și
animale folosite ca hrană, medicamente), asigură servicii ( absorbția și reciclarea compușilor
chimici rezultații în urma activităților umane) și menține procesele ecologice (stabilizarea
climatului și circuitului hidrologic).
Deoarece unele sisteme ecologice naturale și seminaturale sunt intens afectate de activitățile
umane, menținerea biodiversității depinde de măsurile manageriale specifice iar o dezvoltare
economica nu se poate realiza fără o gestiune și utilizare durabila a bunurilor natural. (a,n)
Constituirea rețelelor ecologice care au rolul de a integra ariile protejate cu coridoa-rele de
dipersie si migrație a populațiilor diferitelor specii, pentru a le permite supraviețuirea este
considerată a fi un mecanism eficient pentru asigurarea obiectivelor de conservare, dar și de
utilizare durabilă a resurselor naturale.( a,n)
Măsura a fost luată deoarece s-a observat că ariile protejate, manageriate și identificate izolat,
s-au dovedit a fi ineficiente pentru protejarea si conservarea unor populații de speciilor. ( a,n)
Principalele cauze sunt: activitățile economice din zonă, creșterea infrastructurii, dezvoltarea
așezărilor umane, poluarea datorită creșterii necesităților umane , extinderea zonelor agricole,
pășunarea intesivă, pescuitul necontrolat, iar în unele zone se practică așa-numita agricultură
itinerantă.
Ca urmare, s-a dezvoltat Rețeaua Ecologica Pan Europeana (PEEN) care își propune să
asigure un echilibru între componentele capitalului natural și sistemele socio-economice, deoarece
nu se poate realiza o dezvoltare economică fară resurse naturale.

Pentru a-și atinge scopul, trebuie integrate ariile protejate într-un singur sistem pe baza unor
principii și criterii standard, dar și dezvoltarea bazelor de date științifice și delimitarea ariilor de
diferite categorii. (a,n)
Conștientizarea publicului despre importanța conservării și protejării biodiversitătii reprezintă
un obiectiv strategic, care trebuie implementat în procesul educațional, în care oamenii pot fi
educați și implicați .(A,n)
Procesul de dezvoltare a conceptului și politicii de stabilire a Rețelei Ecologice Europene a
fost inițiat în 1993 o dată cu Declarația EECONET a celei de-a doua conferință de la Maastricht.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale Declarației se referă la necesitatea clară a dezvoltării
unei Strategii de Conservarea Diversității Biologice și a Sistemelor Ecologice care trebuie să
includă o Rețea Ecologică Europeană. Aceasta a condus la adoptarea legală în 1995, a Strategiei
pentru Conservarea Diversității Biologice și Ecologice care a căpătat susținere politică la cea de-a
treia Conferință Ministerială
,,Mediu pentru Europa,, în 1995 la Sofia. (Rîșnoveanu, 2004).
Strategia își propune:
– să identifice problemele din zonele protejate și să îmbunătățească obiectivele de
conservare deja existente;
– să implice publicul și sectoarele socio-umane în măsuri de protejarea și conser varea a
zonelor protejate;
– să dezvolte instrumente legislative în domeniul protecției și conservării mediului.
Rîșnoveanu (2004) men ționează principalele scopuri și obiective pe care strategia și le
propune. Acestea fac referire la necesitatea reducerii amenințărilor la adresa diversității biologice, la
creșterea rezilienței și întărirea coerenței structurii ecologice, precum și la implicarea și
conștientizarea societății civile cu privire la problematica biodiversității.
Strategia își propune scopuri multiple, care integrează atât conservarea și restaurarea
ecosistemelor cheie, a habitatelor, speciilor și a ecotonilor, dar și managementul și utilizarea
durabilă a diversității biologice și ecologice, informarea și conștientizarea societății civile cu privire
la problemele biodiversității, îmbunătățirea informațiilor despre diversitatea biologică și ecologică
precum și asigurarea mijloacelor financiare adecvate pentru implemetarea Strategiei.
Sructura Rețelei Ecologice Pan-Europene cuprinde:
1.Arii propiu-zis protejate (include zone naturale si semi-naturale) ;
2.Coridoare, zone de pasaj / refugii (faciliteaza migrația și dispersia speciilor între
habitatele lor);
3.Arii cu potential pentru reconstrucție (complexe de ecosisteme care pot fi
reabilitate);

4. Zone tampon (zone de protecție a ariilor protejate de influentele externe).
1. ARIILE PROTEJATE
Conceptul de arie protejată parc național a apărut pentru prima dată în secolul al XIX-lea în
S.U.A. În România, în anul 1467, este atestată documentar braniștea (braniștele sunt locuri în care
nimeni nu avea voie să taie lemne, să cosească fân, să pescuiască etc. făra acordul stăpânului)
dăriută de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia (Stanciu & Florescu, 2009). Prima rezervație naturala
din țara noastră a fost ,,Codrul secular Slătioara'' înfințată în anul 1904 (Stanciu & Florescu, 2009).
România, datorită poziției sale geografice, cuprinde o mare diversitate biologică exprimată
atât la nivel de ecosisteme, cât și de specii. Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă 47%
din suprafața țării. Au fost identificate 783 tipuri de habitate în 261 de zone de pe întreg teritoriul
țării.
Tabelul 1.Principalele tipuri de habitate (sursa :www.anpm.ro ):
Principalele tipuri de habitate Număr%
Habitate de coastă 135,0
Zone umede 8934,1
Pajiști 19675,1
Păduri 20678,9
Mlaștini 5420,7
Stâncării/nisipuri 9034,5
Agricole 13551,7
În acord cu ANPM, pe teritoriul României au fost identificate:
• 3700 specii de plante , din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale
naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 rare.
– speciile caracteristice pășunilor reprezintă aproximativ 37% din totalul celor
existente în România.
– există 600 specii de alge și peste 700 specii de plante marine și costiere.
– speciile endemice reprezintă 4%, astfel, s-au identificat un număr de 57 de
taxoni endemici (specii și subspecii) și 171 taxoni subendemici
• 33802 specii de animale , din care 33085 nevertebrate și 717 vertebrate.
– dintre vertebrate, au fost identificate: – 191 specii de pești (9 specii periclitate),
– 20 specii de amfibieni (9 specii periclitate),
– 30 specii de reptile (6 specii periclitate),
-364 specii de păsări (din care 312 specii migratoare),
-102 specii de mamifere

Ariile protejate sunt considerate a fi printre cele mai eficiente mijloace de conservare a
diversității biologice in situ, fapt evidențiat de asemenea in articolul 8 al Convenției pentru
Conservarea Diversității Biologice (CBD).(Rîșnoveanu, 2004).
În prezent ariile protejate ocupă 22,68% din suprafața România, după cum reiese din imaginea
preluată de pe situl ANPM, hartă cu valoare practică pentru conștientizarea elevilor
Fig.1.- Harta ARIILOR PROTEJATE din România (sursa :www.anpm.ro)
Conform ANANP la sfârșitul anului 2017 existau 985 de arii protejate, inclusiv siturile Natura
2000, dintre care:
– 3 rezervații ale biosferei (Delta Dunării, Rodna și Retezat);
– 25 parcuri naționale și naturale;
– 578 rezervații, dintre care :
– 44 rezervații științifice;
– 534 rezervații de conservare a naturii;
– 259 de Situri de Importanță Comunitară;
– 120 de Situri de Protecție Avifaunistică.
Distribuția tipurilor de arii protejate pe teritoriul României se prezintă, conform ANANP,
astfel
Pe regiuni situația se prezintă conform Tabelului 2.
RegiuneTip arie
SCI SPA PARCURI REZERV AȚII TOTAL
CENTRU 53 16 4 130 203
VEST 29 18 7 61 115
NORD-VEST 46 15 4 117 182
NORD-EST 42 16 2 57 117
SUD-EST 45 33 2 87 167
SUD 18 13 1 43 75
SUD-VEST 26 9 4 85 124
BUCUREȘTI 0 0 1 1 2
TOTAL 259 120 25 581 985
Conservarea biodiversității și capitalului natural se poate face: ,,in-situ" și ,,ex-situ":
Conservarea ,,in -situ,, presupune:
– stabilirea unui sistem de arii protejate și a unui management adecvat pentru conser-
varea ecosistemelor;
– protejarea speciilor din ecosistemele naturale sau semi-naturale ;
– conservarea diversitatii reale si potentiale;
– conservarea sistemelor integratoare (habitate, ecosisteme), nu doar a speciilor.

Conservarea ,,ex-situ'' constă in:
– conservarea si protejarea organismelor vii in grădini zoologice si grădini botanice;
– conservarea durabila a resurselor genetice vegetale prin inființarea de ,,Bănci de
Resurse Genetice Vegetale''.
– pentru unele specii reprezintă ultima șansă de supraviețuire, deoarece habitatul lor
a fost redus.(Cogălniceanu, 1999)
O schema referitoare este prezentată de Cogălniceanu, pe care o preluăm si o prezentăm în
tabelul 3.
Tabelul 3. Modalități de gestionare a biodiversității ( Managementul Capitalului Natural,
Cogălniceanu, 1999).
In-situ Ex-situ
Conservarea
ecosistemelorConservarea speciilor Colecții de
organisme viiBănci de gene
Arii protejate
(parcuri naționale,
rezervații ale
biosferei,
parcuri naturale,
monumente ale
naturii).
Sanctuare marineSanctuare pentru
specii protejate și arii
protejate.
Bănci de gene in-situ.
Rezervații de
vânătoare.
Rezervații de semințe.Grădini zoologice.
Grădini botanice.
Program de
reproducere în
captivitate.Bănci de semințe și
polen.
Bănci de ovule,
spermă
și embrioni.
Culturi microbiene.
Culturi de țesuturi.

Intervenția omului crește
Impotanța proceselor naturale crește

De obicei fiecare țara are propriul sistem de clasificare a ariilor protejate, iar denumirile pot fi
diverse: parcuri naționale, rezervații naturale, rezervații științifice, parcuri forestiere, monumente
ale naturii, parcuri forestiere etc.
Multe țări folosesc aceeași denumire pentru o arie protejată, dar obiectivele de management
pot fi diferite.
În general ariile protejate pot include unul sau mai multe obiective de management :
– cercetări științifice;

– protecția sălbăticiei;
– turism și recreere;
– educație;
– menținerea serviciilor ecologice;
– utilizarea durabilă a resurselor din ecosistemele naturale etc.
TIPURILE DE ARII PROTEJATE
Pentru a se evita confuziile dintre denumirile ariilor protejate , sistemul IUCN a clasificat
ariile protejate in 6 categorii principale :
I. Rezervatii naturale strict protejate : arii protejate administrate pentru
scopuri șțiințifice și monitorizare, cu un control strict și menținerea ecosistemelor

in stare cât mai naturala;
II. Parcuri Naționale : arii protejate administrate în special pentru
conservarea ecosistemelor și recreere;
III. Monumente ale naturii : arii protejate administrate în special pentru
conservarea unor caracteristici naturale specifice;
IV . Arii pentru managementul habitatelor / speciilor : arii protejate
gestionate pentru protecția anumitor specii și habitate, care necesită intervenții
periodice active;
V . Complexe de ecosisteme terestre / marine protejate : arii protejate
administrate în special pentru conservarea ecosistemelor naturale terestre și
marine și pentru recreere;
VI. Arii protejate cu resurse gestionate : arii protejate destinată utilizării
durabile a resurselor ecosistemelor naturale.

I. REZERV AȚIILE NATURALE STRICT PROTEJATE
Sunt importante pentru cercetarea științifică și conservarea habitatelor terestre sau acvatice, în
care se interzice desfășurarea oricăror activități umane, excepție fac activitățile de cercetare,
educație și ecoturism, pentru a se asigura protecția anumitor specii de floră și faună, cu scopul de a
fi monitorizate.
Sunt zone care posedă caracteristici unice, specii de floră și faună rareori amenințate.
Reprezintă forma cea mai veche de spații protejate și accesul populației este numai pe poteci,
fără mașini sau câini.
Exemple de rezervații științifice de la noi din țară :
* Rezervația Științifică Piatra Rea ;
* Rezervația Științifică Gemenele din Parcul Național Retezat;
* Rezervația Biosferei Delta Dunării Sacalin – Zătoane;
* Rezervația Pădurea Letea.
II. PARCURILE NAȚIONALE
Asigură protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice, prevenirea și excluderea
exploatării resurselor naturale și a terenurilor. Sunt folosite pentru recreere, experiențe științifice,

educative și activități tradiționale practicate numai de comunitățile din zonă, care sunt reglementate
astfel încât să nu afecteze biodiversitatea din zonă.
Parcurile naționale cuprind peisaje deosebite, ecosisteme și specii rare, unde în majoritatea
zonelor nu avem așezări umane și doar elemente naturale cu valoare deosebită (geologică, floristică,
faunistică, speologică, pleontologică ).
La nivel național au fost desemnate 13 parcuri naționale, printre care:
* Parcul Național Retezat;
* Parcul Național Piatra – Craiului;
* Parcul Național Cheile – Bicazului;
* Parcul Național Cheile – Nerei.
III. MONUMENTE ALE NATURII
Sunt acele arii naturale protejate pentru o anumită formațiune terestră, formațiune geologică –
peșteri, chei,cursuri de apă, cascade, formațiuni naturale, dar care sunt arii protejate mici cu valoare
pentru ecoturism.
Exemple de monumente ale naturii din țara noastră:
* Munții Călimani – Doisperezece Apostoli;
* Orașul Slănic – Muntele de Sare Slănic Prahova;
* Munții Apuseni – Peștera Smeilor de la Onceasa;
* Parcul Natural Apuseni – Ghețarul Focul Viu;
* Orașul Sovata – Lacul Ursu.
IV . ARIILE PENTRU MANAGEMENTUL HABITATELOR / SPECIILOR
Sunt arii protejate desemnate pentru conservarea și menținerea habitatelor unde se găsesc
specii din ce în ce mai rare sau amenințate ( Narcissus stellaris, Crambe tataria , Populus tremula).
Aceste arii protejate necesită intervenții periodice active cu scopul evitării deteriorării habitatelor și
speciilor.
Exemple de rezervații naturale la noi în țară:
* Valea Neajlovului – Jude țul Dâmbovița;
* Dealul cu Fluturi – Județul Cluj;
* Dealurile Beștepe – Județul Tulcea;
* Lacul Tătarilor – Județul Sibiu.

V . COMPLEXELE DE ECOSISTEME TERESTRE / MARINE PROTEJATE
Sunt arii protejate ce oferă protecție și conservare ecositemelor naturale terestre sau acvatice,
cu specii de flora și faună de interes comunitar, care contribuie la menținerea diversității biologice.
Ocupă suprafețe întinse unde se găsesc așezări umane, chiar și orașe, unde se impun restricții
care vizează activitățile umane. Aceste restricții sunt stabilite pentru a asigura atingerea obiectivelor
de conservare.
Exemple de parcuri naturale de la noi din țară :
* Parcul Natural Munții Maramureșului – Județul Maramureș;
* Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu;
* Parcul Natural Porțile de Fier – Județul Mehedinți;
* Balta Mică a Brăilei – Județul Brăila.
VI. ARIILE PROTEJATE CU RESURSE GESTIONATE
Sunt arii protejate desemnate pentru protecția ecosistemelor naturale și utilizarea durabilă a
resurselor naturale, cu scopul de a nu se permite exploatarea industriala a
resurselor naturale.
În țara noastră nu avem arii protejate care să intre în acestă categorie.
Aceste arii protejate ocupă suprafețe foarte mari și pot fi utilizate, fară a afecta
biodiversitatea, doar de populațiile locale.
Sistemul de clasificare IUCN este internațional, oferă un limbaj comun, permite compararea
ariilor protejate din întreaga lume și este util în managementul sistemelor de arii protejate.
Dar prezintă o serie de dificultăți în special legate de lipsa de obiectivitate în procesul de
declarare, care conduce la inconsistente în clasificarea ariilor protejate la nivel internațional.
Acestea pot fi asociate cu lipsa informaților și/sau a experienței celor care fac clasificările,
rezultând probleme la identificarea corecta a ariilor protejate.
Sistemul IUCN este completat printr-o serie de convenții, acorduri și programe
internaționale (sursă,Wikipedia).
– Convenția Ramsar (este un tratat interguvernamental-UNESCO, asupra zonelor
umede ca habitat al păsărilor acvatice – semnat în anul 1971);
– Convenția de la Berna (are ca scop conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa- 1979);
– Convenția de la Helsinki (a fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre țările
europene – semnată în anul 1975);

– Protocolul de la Cartagena (protocolul privind biosecuritatea – semnat în anul
2000);
– Convenția asupra patrimoniului cultural și natural mondial (plan de protejare
a bunurilor culturale și naturale din lume – semnată în anul 1972);
– Directiva habitate (conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice-
1992);
– Directiva păsări (conservarea păsărilor sălbatice – 1979);
– UNESCO-MAB (scopul organizației este de a contibui la pacea și securitatea
lumii prin colaborare între națiuni în educație, știință, cultură și comunicații pentru a se reuși
stabilirea unui respect față de justiție universal ). Patrimoniul Mondial UNESCO include în
prezent 6 obiective culturale și 1 obiectiv natural – Rezervația Biosferei Delta Dunării ,
pentru:
* cea mai bine conservat ă deltă din Europa;
* cel mai tânăr pământ românesc, încă în extindere spre Marea Neagră;
* cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă;
* cea mai mare populație de pelicani comuni ( Pelecanus onocrotalus ) și creți (Pelecanus
crispus) din Europa;
* mai mult de jumătate din populația mondială de cormoran mic (Phalacrocorax
pygmaeus);
* jumătate din populația mondială de gâscă cu gât roșu ( Branta ruficollis);
* importantă rută de migrație și popas pentru păsările europene;
* mamifere dispărute în alte părți ale Europei: nurca, vidra, bizamul, câinele enot sau
pisica sălbatică .
Conform legislației romănești deosebim diferite categorii de arii protejate:
1.3.1.Arii protejate de interes național, care includ categoriile : rezervații științifice,
monumente ale naturii, parcuri naționale, rezervații naturale, parcuri naturale.
România are până în prezent 13 parcuri naționale, 17 parcuri naturale și peste 900 de
alte categorii de arii protejate.
2.3.1. Arii protejate de interes comunitar sau situri Natura 2000, care sunt arii de
conservare, arii de protecție avifaunistică, în care întâlnim specii rare sau periclitate.
Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea :
* Directiva ,,Păsări'' 79/409/CEE- privind conservarea păsărilor sălbatice
* Directiva ,,Habitate'' 92/43/CEE – privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
de plante și animale sălbatice.

3.3.1. Arii de interes județean sau local : includ zone cu valori reprezentative la
nivel local, stabilite numai pe domeniul public sau privat.
Exemple de arii de interes județean de la noi din țară:
* Lacul Panade – Județul Alba;
* Valea Zimbrilor – Județul Brașov;
* Vulcanii Noroioși de la Boz – Județul Alba;
* Tăurile și Turbăria de la Hoteni – Județul Maramureș.
4.3.1. Arii de interes internațional, cum ar fi:
4.3.1.1.Situri Natura 2000
4.3.1.2.Rezervații ale biosferei (Ex.Rezervația Biosferei Delta Dunării-Jud.Tulcea)
4.3.1.3.Situri RAMSAR (Ex.Parcul Natural Comana-Jud. Giurgiu),
4.3.1.4.Geoparcuri (Ex. Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului),
4.3.1.5.Situri naturale ale patrimoniului natural universal UNESCO
4.3.1.1. SITURILE NATURA 2000
Prin aderarea ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să implementeze
legislația privind conservarea biodiversității prin realizarea rețelei Natura 2000. Natura 2000 este o
rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșan-
tion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar, în vederea garantării
menținerii acestor bogății naturale pe termen lung, asigurând resursele necesare dezvoltării socio-
umane.
Rețeaua Natura 2000 include pentru conservare peste 180 de specii periclitate și
specii migratoare,peste 250 de tipuri de habitate, 200 de specii animale și 430 de specii de plante.
Conservarea trebuie să se realizeze printr-un management activ dar durabil, iar îndeplinirea
acestui scop se face print-un act legislativ și fiecare țară membră trebuie să contribuie la dezvoltarea
rețele ecologice Natura 2000.
Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea a doua directive a Uniunii
Europene, Directiva Habitate (care este implementată în trepte) și Directiva Păsări ( care este
implementată în ziua intrării sale în vigoare).
Directiva Habitate Natura 2000 este o rețea ecologică formată din:
– Arii Speciale de Conservare (SAC)
Exemple: – Crișul Repede amonte de Oradea;
– Defileul Jiului;
– Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului;

– Tinovul Mohoș – Lacul Sf. Ana.
– Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu
– Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
Exemple: – Balta Mică a Brăilei ;
– Cursul Dunării – Baziaș – Porțile de Fier ;
– Munții Apuseni – Vlădeasa ;
– Nisipurile de la Dăbuleni.
– Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu

Conform legislației românești ariile protejate incluse în rețeaua Natura 2000 se înca- drează în
următoarele categorii:
– SPAS (pentru conservarea a peste 180 de specii periclitate și specii migratoare, în acord cu
Directiva Păsări);
– SACS (pentru conservarea a peste 250 de tipuri de habitate, 200 de specii animale și 430 de
specii de plante, listate în anexele Directivei Habitate).
Scopul Rețelei Natura 2000 este de a asigura pe teritoriul statelor membre o rețea coerentă de
situri pe baza unei abordări comune și standardizate care să permită menținerea sau refacerea
habitatelor și speciilor într-o stare favorabilă de conservare în arealul lor natural (Rîșnoveanu,
2004).
Desemnarea siturilor Natura 2000 se face pe regiuni biogeografice, Europa a fost împărțită în
11 regiuni biogeografice, iar pe teritoriul României se găsesc 5 regiuni biogeografice : continentală,
alpină, panonică, pontică și stepică.
Fig.2. – Harta bioregiunilor din România, conform Rețelei de arii protejate Natura 2000 (după
www.mmediu.ro).
S-au delimitat un număr de 273 de SCI-uri și 108 SPA-uri pentru 118 specii de păsări, strict
pe criterii științifice.
În siturile Natura 2000 sunt permise activități agicole tradiționale, cultivarea și obținerea
produselor ecologice, activități de pescuit și vânătoare, cu condiția respectării măsurilor de
management pentru conservarea speciilor.
Sunt permise construcții din materiale tradiționale specifice zonei, repectarea perioadelor de
reproducere, iernat și cuibărit, promovarea și dezvoltarea ecoturismului.

4.3.1.2. REZERV AȚII ALE BIOSFEREI – Programul ,,OMUL ȘI BIOSFERA,,
,, Man and the BiosphereProgramme,,
Rezervațiile biosferei constituie o rețea de arii protejate care includ deopotrivă componente
ale biodiversității și componente ale sistemelor socio-economice și au funcții multiple : de
conservare, de cercetare și monitoring integrat de lungă durată, strâns legate de activitățile de
dezvoltare socio-economică promovate în cadrul programului UNESCO-MAB (Rîșnoveanu, 2004).
Sunt rezervații care favorizează dezvoltarea durabilă datorită protecție mediului, dezvoltarea
turismului, promovarea produselor tradiționale, conservarea tradițiilor culturale și populare ale
zonei.
Rezervațiile biosferei se întind pe suprafețe mari și au o organizare spațio-temporală
complexă, care integrează :
-sisteme naturale (reprezintând aria centrală- este zonă protejată și fără
intervenții umane),
– sisteme semi-naturale (reprezentând zone-tampon situate în jurul ariilor
centrale),
– sisteme dominante (sunt zone de tranziție, unde sunt permise activitățile
economice).
Exemple de rezervații ale biosferei: Delta Dunării (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei
(1979).
Principalele caracteristici pe care le îndeplinește Delta Dunării, ca rezervație a biosferei, sunt
(www. ddbra.ro):
a) conservă ecosisteme caracteristice și conține zone strict protejate, zone de utiliza- re
tradițională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole și zone
tampon pentru a reduce impactul activităților umane;
b) este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o compo- nentă
integrală și care este administrată pentru obiective mergând de la protecția completă până la
producția durabilă;
c) este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare și instruire asupra
ecosistemelor naturale și administrate;
d) este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de știință, alți factori de
decizie și populația locală cooperează în dezvoltarea unui program model pentru gestionarea
sistemelor ecologice, pentru rezolvarea necesităților comunităților umane împreună cu
conservarea proceselor naturale și utilizarea durabilă a resurselor biologice;
e) servește ca simbol al cooperării voluntare pentru conservarea biodiversității și utilizarea
resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni.

4.3.1.3. SITURI RAMSAR (zone umede)
Convenția de la Ramsar este un tratat internațional asupra zonelor umede (bălți, mlaștini, ape
naturale) în special ca habitat al păsărilor acvatice. Obiectivul major al tratatului îl reprezintă
conservarea biodiversității și a resurselor zonelor umede, ca o contribuție la dezvoltare durabilă.
În România au fost desemnate până în prezent 19 situri ca zone umede de importanță
internațională. Din 2012 au fost declarate 7 situri noi Wetlands of International Importance in
Romania – majoritatea de-a lungul Dunării :
Blahnița. 30/08/2012; Dolj (SPA, SCI).
Bratul Borcea. 08/02/2012; Călărași, Ialomița; (SPA, SCI).
Calafat-Ciuperceni-Dunăre. 25/08/2012; Dolj; (SPA, SCI).
Canaralele de la Hârșova. 25/08/2012; Ialomița, Constanța; (SPA, SCI).
Ostroavele Dunării–Bugeac–Iortmac . 22/08/2012; Călărași, Constanța; (SPA, SCI).
Confluenta Jiu-Dunăre. 25/09/2012; Dolj; (SPA).
Dunărea Veche-Brațul Măcin). 25/08/2012; Brăila, Tulcea, Constanța; (SAC; SCI).
Exemple de zone umede: Delta Dunării (1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Lunca Mureșului
(2006), Complexul Piscicol Dumbrăvița (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul Natural Comana
(2012).
4.3.1.4. GEOPARCURI
Geoparcul este o arie protejată, cu limite bine definite, ce cuprinde elemente de geodiversitate
și biodiversitate. Geoparcurile sunt zone cu așezări umane a căror existență este bazată pe
promovarea tradițiilor și valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile.
Exemple de geoparcuri:Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Geoparcul Platoul Mehedinți
desemnate prin HG 2151/2005 la categoria parcuri naturale.
4.3.1.5. SITURI ALE PATRIMONIULUI NATURAL UNIVERSAL UNESCO
Principalul obiectiv pe care UNESCO îl urmărește este protejarea patrimoniului universal. În
România avem până în prezent 11 obiective recunoscute de către reprezentanții de la UNESCO și
aproximativ 14 obiective pe lista de așteptare.
În prezent Comisia Națională a României pentru UNESCO a realizat documentația de aplicare
și continuă monitorizarea demersurile pentru a include Parcul Natural ,,Porțile de Fier,, în lista
rezervațiilor biosferei UNESCO.

În anul 2017, peste 24.679,4 de hectare de păduri valoroase de fag din România au fost
incluse în Patrimoniul Natural al UNESCO, cu prilejul celei de-a 41-a sesiuni a Comitetului
Patrimoniului Mondial al UNESCO, care s-a desfășurat în Cracovia, Polonia.
Din cele 24.679,4 ha de păduri virgine de fag declarate sit al Patrimoniului Mondial Natural al
UNESCO, 24.341,3 de ha se află în proprietatea publică a statului, administrate de RNP-Romsilva
(www.rosilva.ro).
Exemple de situri naturale ale patrimoniului natural universal: Rezervația Biosferei Delta
Dunării.
2. CORIDOARE, ZONE DE PASAJ/ REFUGII
Coridoarele ecologice (fâșii de terenuri sau zone de pasaj) sunt zone naturale, semi- naturale
sau controlate de om, terestre sau acvatice, care permit indivizilor să treacă dintr-o zonă protejată ,
într-o altă zonă protejată prin aceste coridoare , în siguranța, asigurând supraviețuirea temporară a
acestora.
Aceste coridoare ecologice pot fi:
a) liniare (zăvoaie, garduri vii) – sunt zone de pasaj împădurite care traversează drumuri, autostrăzi
și căi ferate;
b) insulare ( bălți, pâlcuri de pădure, zone umede) – refugii folosite periodic de speciile migratoare.
Coridoarele ecologice îndeplinesc următoarele funcții:
– asigură perpetuarea speciilor, oferindu-le habitate specifice supraviețuirii lor;
– extinderea habitatelor naturale rămase, susținând populațiile vulnerabile din zonă;
– asigură deplasarea indivizilor unor specii către habitate care nu sunt ocupate încă;
– asigură migrațiile ciclice ale diferitelor specii prin zone prielnice;
– asigură integrarea ecologică a populației de-a lungul tuturor habitatelor utilizate.
Conectivitatea dintre ariile protejate, asigurată prin coridoare naturale sau prin lucrări de
reconstrucție ecologică, este o condiție fundamentala pentru atingerea obiectivelor conservării
diversității habitatelor și a sistemelor ecologice.
3. ZONELE TAMPON
Sunt stabilite cu scopul de a controla activitățile umane din zona apropiată a ariilor protejate,
printr-un management adecvat care să permită reducerea impactului asupra zonei. Zonele tampon
îndeplinesc următoarele functii:
– suport pentru managementul activitățile tradiționale din zonă;

– suport pentru managementul factorilor abiotici dintr-un ecosistem;
– o barieră pentru unele activități economice;
– suport pentru cercetări stiințifice și monitorizare.
I.2. FUNCȚIILE ARIILOR PROTEJATE
„Ariile protejate joacă un rol critic în menținerea vieții pe Pământ.” se afirma în
„Managementul ariilor protejate”, Ghidul Global al IUCN publicat în 2006.
Majoritatea ariilor protejate conțin valori care aduc beneficii comunităților și omenirii în
general.
Ele reprezintă zone pilot pentru cercetarea, cunoașterea și aplicarea teoriilor privind
implementarea conceptului de dezvoltare durabilă.
Resursele naturale regenerabile (plante, apă, animale, sol), neregenerabile (gaze naturale,
petrol, cărbune ) și serviciile ( stabilizarea climatului și circuitului hidrologic ) asigurate de către
componentele Capitalului Natural (CN) reprezintă baza dezvoltării sistemelor socio-economice.
ʺOrice sistem ecologic natural sau seminatural absoarbe cantități mari de energie diluată și
cheltuie de la 50-100% din energia absorbită de producătorii primari pentru a furniza o serie de
resurse și servicii. Acest lucru înseamnă că ecosistemele ne furnizează o serie de resurse
regenerabile sau neregenerabile foarte costisitoare din punct de vedere energeticʺ. (Vădineanu,
2004).
Componentele ecosistemului realizează patru funcții distincte:
1. „Funcția de reglare și control ce determină stabilitatea sistemului climatic, compoziția
chimică și calitatea atmosferei, hidrosferei și solului, reciclarea materiei organice și a deșeurilor,
retenția și reciclarea nutrienților metalelor grele.
2.Funcția de susținere: spațiu și substrat pentru așezările umane complexe industriale
ferme agricole, recreere și turism. Cele două funcții oferă o serie de servicii.
3.Funcția de producție: resurse alimentare, materii prime, resurse de apă și resurse
genetice.
4.Funcția informațională: informație științifică, inspirație culturală și artistică și
educație. Aceste ultime două funcții oferă resurseʺ (Vădineanu, 2004) .
Serviciile ecosistemelor sunt acele bunuri și servicii ale naturii, pe care oamenii le utilizează
pentru ei înșiși.
Evaluarea Ecosistemul Mileniului a Națiunilor Unite din 2000 clasifică serviciile
ecosistemelor după cum urmează:

a)Servicii de aprovizionare ce sunt reprezentate de produsele obținute din ecosistem
cum ar fi: hrana, apa, lemnul, fibre, combustibili, resurse genetice, produse medicinale naturale
etc.
b)Servicii de sprijin ce sunt necesare pentru producerea tuturor celorlalte servicii ale
ecosistemului precum: formarea solului, fotosinteza, producția primară, circuitul nutrienților și
circuitul apei.
c)Serviciile de reglare sunt beneficiile obținute din reglarea proceselor ecosistemului
precum: reglarea calității aerului, reglarea climei, reglarea eroziunii, purificarea apelor, reglarea
dăunătorilor, polenizarea, reglarea pericolelor de dezastre naturale.
d)Serviciile culturale sunt alte beneficii decât cele materiale obținute de oameni de la
ecosisteme precum: îmbogățirea spirituală, dezvoltarea cognitivă, experiențe de reflectare,
recreere și estetice.
Clasificarea resurselor si serviciilor furnizate de ecosisteme după sistemul adaptat de Groot
(2002) citat de Vădineanu (2004) este următoarea:
˶Valori cu semnificație ecologică;
Valori cu semnificație socio-culturală;
Valori cu semnificație economică directă;
Valori intrinseci fără corespondent pe piața monetară;˝
Kris Struyf în articolul Ecosystem service in Nature Education in the province of West
Flandersdin 2013 susține că dispariția unei specii pune în pericol prosperitatea și bunăstarea
populației.
Pierderile din natură au impact direct asupra economiei, dar acest lucru a fost până acum
subestimat.
Biodiversitatea alături de serviciile ecosistemice vor juca un rol important în viitoarele
strategii economice pentru a asigura o dezvoltare durabilă. În acest context este foarte importantă
cunoașterea și evaluarea cât mai corectă a funcțiilor și serviciilor furnizate societatii umane de
componentele capitalului natural.
Dezvoltarea rețelei de arii protejate reprezintă un element inițial al eforturilor naționale de a
conserva biodiversitatea care însă, pe lăngă conservarea resurselor naturale și culturale, poate
contribui major la dezvoltarea economică a comunităților locale și la reducerea sărăciei prin gama
largă de servicii și beneficii sociale pe care le furnizează, care includ oportunități de angajare,
cercetare, educație ecologică, recreere, turism (Rîșnoveanu, 2004).

Pentru a crește gradul de conștientizare a publicului larg asupra valorii resurselor și serviciilor
ecosistemice, este necesar oferirea de exemple concrete din viața de zi cu zi și asocierea lor cu
valoarea monetară corespunzătoare .
Conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității din structura capitalului natural este
fundamentată și instrumentată în rețeaua de arii protejate (zonele pilot și coridoarele care le
conectează) și aplicată la scara întregii țări (Vădineanu, 2004).
Înființarea de arii protejate și managementul eficient al acestora reprezintă o necesitate
deoarece ele (Rîșnoveanu, 2004) :
– integrează ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative care pot fi evaluate și
monitorizate pentru a caracteriza starea și tendințele dinamicii acestor sisteme în relație cu diferiți
factori de comandă;
– furnizează beneficii sociale și economice, incluzând beneficiile din turism, utilizarea
tradițională a biodiversității și conservarea ariilor naturale de valoareunică;
– sunt zone în care se dezvoltă cunoașterea necesară pentru asigurarea tranzițieila un model de
dezvoltare durabilă;
– sunt zone ideale pentru susținerea programelor de educație și pregătire pentru dezvoltarea
durabilă .
Ariile protejate cu funcțiile multiple asigură conservarea, reabilitatea și reconstrucția
biodiversității și utilizarea durabilă a biodiversității, atât la scară regională cât și globală.
Ele pot deveni deci , sisteme în care activitățile umane sunt gestionate pentru a per- mite
menținerea structurii și funcționării unei game întregi de ecosisteme cu scopul de a
furniza beneficii generațiilor prezente și viitoare (Rîșnovenu, 2004).
Rețeaua internațională de rezervații ale biosferei include componente ale biodiversității și
componente ale sistemelor socio-economice, care au multiple funcții (Figura 3) : de conservare, de
cercetare și monitoring integrat de lungă durată, legate de activitățile de dezvoltare socio-
economică promovate în cadrul programului UNESCO.
Fig. 3- Funcții ale rezervațiilor biosferei (UNESCO, 2002)
Ariile protejate oferă numeroase valori și beneficii, cum ar fi:
– peisaje naturale și seminaturale deosebit de frumoase (formațiuni de roci, cascade);
exemple: Rezervația Creasta Cocoșului-Munții Gutâi, Rezervația Pietrosul Mare, Cascada
Urlătoarea, Cascada Mișina ;
– conservarea diversității plantelor, unde România beneficiază de o zestre botanică
remarcabilă;

exemple: specia Paeonia peregrina ssp. romanica – bujor românesc , specia Ruscus
aculeatus – ghimpe, din Parcul Natural Comana ;
– conservarea faunei;
exemple: – filopodul Tanymastix motasi , Leuciscus borysthenicus, Egretta garzetta ,
Phalacrocorax pygmaeus sunt specii endemice și protejate din Parcul Natural Comana
– oferă habitate prielnice pentru creșterea, hrănirea și reproducerea speciilor;
exemple: Complexul lacustro-forestier al regiunii Comana, din Parcul Natural Comana ,
găzduiește specii de păsări migratoare ( Chlidonias nige, Egretta alba, Ixobrychus minutus ,
Himantopus himantopus ).
– produse din plante (ceaiuri, siropuri, medicamente);
exemple: Rosa canina – măceșul, Tilia europea – teiul, Abies alba – bradul.
– turism și recreere (intinerare turistice stabilite, camping, plimbări cu barca);
exemple: Parcul de Aventura Comana situat în Parcul Natural Comana ,
trasee în Munții Bucegi (Predeal- Șaua Baiului -Cabana Poiana Izvoarelor).
– cercetări științifice;
exemple: Rezervația de Ruscus aculeatus, Rezervația de Paeonia peregrina din Parcul
Natural Comana.
– educație (laboratoare în aer liber, acțiuni derulate prin școli);
exemplu: în săptămâna ,,Școala Altfel " se pot organiza excursii de o zi în Parcul Natural
Comana.
– produse animaliere (vânatul și pescuitul care sunt permise în anumite condiții);
exemple din Parcul Natural Comana : Abramis brama – plătica, Carassius auratus gibelio
-carasul auriu, Silurus glanis- somnul, Sus scrofa – Mistreț, Lepus europaeus – Iepure de
câmp, Capreolus capreolus – Caprioară .
– vestigii sau ruine preistorice și istorice;
exemple: Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia , Cetatea dacică Blidaru din Munții Orăștie,
Fortul Piatra Roșie din Munții Șureanu.
– protecție socială și culturală;
exemple: se poate vizita Mănăstirii Comana, muzeul de istorie cu vestigii arheologice din
Călugăreni, Moara de hârtie din Comana,
– păstrarea tradițiilor din zonă;
exemple: serbarea câmpenească "Sărbătoarea Bujorului" organizată de Administrația
Parcului Natural Comana , Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor ,din Comana.
– promovarea produselor locale;

exemple: caș, miere, siropuri, pește afumat, haine din lână,tradiționala ie, produse din
papură și stuf, produse din ceramică, produse din lemn etc.
– oferă locuri de muncă și este o sursă de venit pentru localnici;
exemple: târgurile din zonă, serbările anuale, pensiunile din zonă, ecoturismul, culesul
fructelor de pădure, călărie, parcuri de aventură, navigație.
– oferă protecție speciilor care sunt sensibile la intervenția umană;
exemple: sunt zone unde interven ția umană este redusă și se pot desfășura doar activități
educative și științifice .
– protecție solului împotriva eroziunii;
ariile protejate garantează protecție împotriva eroziunii, pădurea având un rol important în
stoparea eroziunii solului
– controlul circuitului hidrologic;
– retenția și reciclarea nutrienților ;
exemplu: componentele biotice din sol contribuie la ciclarea nutrienților, detoxifierea
poluanților,
– controlul climei locale;
Stuful și papura modelează clima locală prin reducerea amplitudinilor termice între vară și
iarnă (Nedelcu, 2010).
– absorbția deșeurilor
exemplu: degradeaz ă și descompun deșeurile activității umane
– protecție pentru agricultură
– asigurarea calității aerului
– epurarea apelor.