Într-o economie modernă, sectorul financiar joacă un rol important datorită intermedierii financiare, [607479]

1

INRODUCERE
Într-o economie modernă, sectorul financiar joacă un rol important datorită intermedierii financiare,
respectiv a canalizării fondurilor de la deponenți către investitori, pe care o asigură. Un sector financiar
solid și eficient încurajează acumularea economiilor și permite alocarea acestora către cele mai
productive investiții, sprijinind astfel inovarea și creșterea economică. În Europa, principalii
intermediari financiari sunt băncile.
Creditele bancare sunt utilizate, de asemenea, pentru a finanța nevoile gospodăriilor, în special pentru a
atenua variabilitatea în timp a modelului de consum al acestora și a le ajuta să investească în bunuri
imobiliare. O creștere excesivă a creditelor pentru achiziționarea de locuințe ar putea provoca bule
speculative ale prețurilor pe piața imobiliară. Explozia ulterioară a unei astfel de bule poate fi foarte
destabilizatoare pentru sectorul financiar și pentru economie în ansamblul său.
Având în vedere riscul ca activitatea de creditare să genereze bule ale prețurilor activelor, în special în
segmentul imobiliar, monitorizarea solidității sectorului bancar este o parte esențială a evaluării
stabilității sistemelor financiare naționale. Statele membre aplică diverse politici în vederea limitării
riscurilor potențiale.
Tema aleasă este de actualitate și reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează
creditul bancar, care a cunoscut o amplă evoluție atât în occident cât și în țara noastră, ceea ce m-a
determinat să-mi aleg ca temă a lucrării de licență “creditul bancar”.
Scopul acestei lucrări este de a clarifica anumite aspecte teoretice și de a pune în evidență rolul pe care
îl are rezultatul în exprimarea performanței activității unei întreprinderi cât și limitele pe care aceasta le
exprimă.
Ca și structură, în afara introducerii mai sunt notiuni generale , studiul de caz, concluziile , bibliografia
și anexele. Notiunile generale sunt formate din doua capitole.
Primul capitol prezintă notiuni generalesi clasificari ale creditului , definiții ale acestuia,
importanța acestuia , caracteristicile și functile creditului. De asemenea, sunt prezentate și
prarticipanti și intermediari pe piața a credituluire dar și clasificarea creditelor .
Cel de-al doilea capitol prezintă componentele creditului bancar , de clasificarea creditului bancar și cui
se adreseaza creditele bancare și tipuri de credite care sunt detaliate fiecare în parte pentru a le putea
înțelege functionalitatea lor.
Pentru partea empirică a lucrării, studiind și analizând vechi studii de caz, am recurs la un demers
deductiv pornind de la cadrul teoretic dezvoltat în prealabil, pe baza informațiilor și datelor culese am
formulat ipoteze pe care l e-am testat folosind metode cantitative și calitative, iar pe baza rezultatelor
obținute am formulat concluziile specifice, conducând la confirmarea sau infirmarea ipotezelor
formulate inițial.
2

CAPITOLULI. Creditul : Noțiuni generale și clasificări.

1.1 Conceptul și necesitatea creditului

Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor
(investitor sau împrumutător) unui debitor (împrumutat) care se angajează să-l ramburseze, după un
timp, în condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plată dobânzii
pentru a remunera pe debitor.
Deși relațiile de credit au existat și în economiile premonetare (schimburi de bunuri actuale contra
unor bunuri viitoare cu scopul de a susține o afacere prezența, de a asigură consumul actual), în
economia actuală creditul ia formă unei relații bănești între creditor și debitor.
Creditul este un mijloc de corelare a posibilităților de finanțare existențe în societate cu nevoile
producției și ale consumului. Apariția relației dintre creditor și debitor este legată de existența
concomitentă a unor agenți economici care dispun de resurse bănești temporar disponibile și a altora
care au nevoi suplimentare de astfel de resurse.Astfel, apare o piață a creditului în cadrul căreia se
confruntă ofertă și cererea de credit.
Pe măsura dezvoltării economico-sociale, rolul și importantă creditului în economia fiecărei
tări au marcat o creștere considerabilă a acestuia, având loc totodată, diversificarea funcțiilor
îndeplinite de credit. În primul rând, creditul îndeplinește o funcție distributivă prin faptul că
redistribuie rezervele bănesti disponibile la un moment dat în economie sub formă împrumuturilor
acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanțare.
De asemenea, creditul sporește și puterea productivă a capitalului prin transformarea economiilor în
capitaluri productive. Printr-o analiză atentă a cererilor de creditare se favorizează orientarea
disponibilitătilor spre ramurile sau activitătile mai rentabile, acest lucru asigurând o mai mare
posibilitate de adaptare la cerințele pieței interne și externe. Având în vedere prezentate mai sus, se
poate spune că creditul, prin funcția să distributivă, participă la creșterea gradului de centralizare și
concentrare a capitalului. Fără a reprezenta relații de schimb propriu-zise, relațiile de credit se
corelează cu plătile pentru tranzacții, sunt un suport principal al derulării fluențe a plătilor în relațiile
interne și în circuitul internațional, al creșterii economice în general. În principal insă, creditul este
expresia relațiilor de redistribuire a disponibilitătilor bănesti latente existențe în economie atât la
agenții nefinanciari, cât și la cei financiari, prin înlocuirea monedei temporar pasive cu monedă activă,
că și prin CREDITUL BANCAR. Creditul bancar și politică de creditare 24 consolidarea și
amplificarea disponibilitătilor de capital bănesc și creșterea masei monetare în circulație.
Formarea disponibilitătilor latente în activitatea agenților economici, instituțiilor, populației și
concentrarea lor la bănci constituie premisă principală pentru acordarea de credite. Reflectarea în
conturile bancare a acestor disponibilităti monetare și luarea lor în calculul creditelor de acordat nu
reprezintă o redistribuire propriu-zisă de putere de cumpărare între titularii de conturi. Titularii de
disponibilităti nu-și pierd dreptul de a dispune plăti pe seamă depozitelor ce le au constituite la bănci.
Are loc, în fapt, crearea de către bancă a unei noi puteri de cumpărare, pe care detinătorii de monedă
3

pasivă nu au utilizat-o. Se produce și o „reasezare” a cererii că valoare de întrebuințare. Cererea
titularilor de disponibilităti, care nu este în condițiile date decât potentială, este inlocuită cu cererea
efectivă a beneficiarilor de credite, diferită material de cea a detinătorilor de depozite monetare, cu
implicații asupra structurii materiale a producției.
Conform teoriei keynesiste, ecuația echilibrului macroeconomic este:
ECONOMII = INVESTIȚII
Astfel, economisirea fără investiții conduce la tezaurizare, care poate provocă recesiune. Nu orice
individ poate fi intreprinzător, nu-și poate asumă riscurile unui investitor deoarece nu dispune de
calitătile necesare sau nu dispune de capitalul necesar. De aici se poate observă importantă pe care o are
creditul în procesul de transformare a economiilor în investiții. Cu alte cuvinte, creditul este un
important factor al creșterii economice.

1.2 Caracteristicile creditului

Esența raportului de credit se dezvăluie prin prezentarea trăsăturilor caracteristice:
Subiectele raportului de credit: creditorul și debitorul. Prezintă o mare diversitate în ceea ce
privește apartenență la structurile social – ecnomice, motivele angajării în raport de credit și durată
angajării sale. O ierarhizare generală presupune următoarea structură: agenții economici, populația și
statul.
• Agenții economici. În calitate de creditori, manevrează importante disponibilități monetare, din
fluxul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce pot fi angrenate în procesul de
creditare. Pe de altă parte, prin repartizarea profitului, constituie fonduri și rezerve, remunerează
acționarii, ceea ce majorează global capacitatea de creditare a economiei naționale. Agenții economici
au calitate de debitori prin creditele temporare pentru desfășurarea activitatiii și pentru dezvoltare.
• Populația. Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice, prin
creșterea productivității muncii, prin capacitatea de prevedere și economisire, a făcut din populație un
factor major în desfășurarea raporturilor de credit. Populația are calitate de creditor atunci când
resursele disponibile sunt plasate la bănci (băncile sunt împrumutate) sau cumpără obligațiuni și titluri
lansate de diferite entități economice guvernamentale (ex. : bonuri de tezaur). În calitate de debitor,
populația împrumută resurse pentru anumite nevoi : investiții imobiliare, bunuri de consum, bunuri de
folosință îndelungată, pentru plată anumitor servicii (studii, sănătate).
• Statul. În calitate de debitor, alături de întreprinderi și populație, se afirmă statul, prin contractarea
creditului public, pentru finanțarea deficitelor bugetare. Calitatea statului de creditor (pentru anumite
acțiuni, dezvoltări) este foarte puțin prezența.
Promisiunea de rambursare. Este un element esențial al raportului de credit, presupune riscuri și
necesită angajarea unei garanții. Riscurile probabile ale raportului de credit sunt: riscul de rambursare
și riscul de imobilizare.
4

• Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plătii sau a incapacității de plată
datorată conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului. Pentru prevenirea
riscului trebuie să se analizeze debitorul prin prismă cerințelor respectării raportului de credit sub
următoarele aspecte: umane (moralitate, competență), economice (cadrul economic național și
internațional), financiare (situația financiară, gradul de îndatorare, capacitatea de rambursare), juridice
(formă juridică, legăturile juridice cu alte firme).Prevenirea riscului este strict legată de procedurile de
garantare a împrumutului.
• Riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deținătorul de depozite, care nu este în măsură să
satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni precare a creditelor acordate.
Creditele care se acordă prin bănci angajează fonduri care nu aparțin băncii. Pentru o gestiune
optimă a fondurilor proprii, bancă trebuie să își întărească poziția să de creditor prin garanții. Însă,
oricare ar fi garanțiile oferite, acestea nu trebuie privite decât că precauție suplimentară și nu un suport
al unui risc mai mult decât probabil. Transformarea garanțiilor în bani presupune pentru creditor
eforturi și cheltuieli suplimentare și implică imobilizări îndelungate a fondurilor.
Termenul de rambursare. Că trăsătură a raportului de credit, acesta poate varia de la termene foarte
scurte (24 de ore) până la termene foarte lungi (50 de ani). Pentru creditele pe termen scurt este
caracteristică rambursarea integrală la scadență. Creditele pe termen mediu și lung implică rambursarea
eșalonată, fapt ce presupune că la scadențele intermediare (lunare, trimestriale) o data cu dobândă se
rambursează și o parte din principalul3 creditului.
Dobândă. Reprezintă prețul creditului. Asimilate costului creditului sunt și comisioanele
aferente acestuia. Dobândă reprezintă prețul capitalului utilizat, sau „chiria” pe care o plătește debitorul
pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat. În general, nivelul dobânzii se
corelează cu rată profitului obținută de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează prin
utilizarea raței dobânzii, care se constituie într-un instrument de influentare a cererii și ofertei de
credite. Un nivel redus al raței dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte
favorabile asupra producției și economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rată a
dobânzii ridicată, generează diminuarea cererii de credite. Luarea în considerare a raței inflației,
comparativ cu rată dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatarea faptului, că în
perioadele cu inflație sporită, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfectă de finanțare.
În funcție de același element, inflația, se utilizează în raporturile de credit, două tipuri de dobândă :
• Dobândă fixă – același nivel pe toată durată creditului
• Dobândă variabila – nivele diferite în funcție de condițiile contractuale.
După modul de achitare pentru subiect, dobândă poate fi :
• Dobândă activă-plătită de debitor
• Dobândă pasivă-plătită de creditor pentru resursele împrumutate.
Acordarea creditului. Creditul poate fi consimțit prin cadrul unei tranzacții unice: acordarea
unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit. Pentru consimțirea tranzacției,
respectiv acordarea creditului, creditorul trebuie să-și asigure o bună informare și documentare pentru
evitarea riscului. În acest sens, băncile își creează un cadru propriu de informare și documentare pentru
studierea capacității de plată și, respectiv, a potențialului economic al firmelor.
5

Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin
înscrisuri, instrumente de credit a căror formă de prezentare implică
aspecte multiple și diferențiate. Esențial în aceste instrumente este obligația fermă a
debitorului privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a I se plăți
sumă angajată.
Transferabilitatea intrumentelor de credit poate avea loc direct între investitori sau
indirect, în cadrul piețelor de capital și financiare. Transferul direct este desfășurat de obicei,
în cadrul raporturilor directe de credite privind circulația cambiei, a cecului, în timp ce obiect
al piețelor financiare sunt obligațiile statului (bonuri de tezaur) sau ale întreprinderilor.

1.3. Funcțiile creditului
Prin natură lui, creditul îndeplinește o serie de funcții socia-economice pozitive:
• Creditul facilitează sporirea capitalului real, favorizând o mai bună utilizare a factorilor de
producție existenți. Prin intermediul creditului, resursele banetsi existențe pot fi valorificate în sensul
sporirii producției naționale, din pasive devin active.
• Contribuie la concentrarea activităților economice în unități mari. Facilitează distribuirea și
redistribuirea resurselor bănești între diferite întreprinderi și ramuri economice, orientându-le spre
unitățile mai bine situație pe piață, sporindu-le forță concurențiala, profitul încasat și patrimoniul de
care dispun.
• Accelerează tranzacțiile comerciale. Creditul ușurează desfacerea mărfurilor pe scară mare.
Comerciantul detailist obține mărfuri pe credit în schimbul unui efect comercial pe care comerciantul
angrosist o poate sconta la o bancă, dacă nu poate aștepta restituirea sumei de către debitorul sau.
• Sporește viteză de rotație a monedei și contribuie la dimensionarea ei. Banii de credit contribuie și
la sporirea cantității mijloacelor de plată în economia națională, influențând și în sensul modificării
structurii lor.
• Exercită o influența benefică asupra consumului, prin posibilitatea cumpărării pe credit și a plătii
în rațe a unor bunuri de folosință îndelungată.
1.4. Participanți și intermediari pe piață creditului.
În cadrul relațiilor de credit se disting următorii participanți, apreciați după rezultatul bugetului lor :
• Unitățile excedentare, care economisesc și plasează aceste economii (familiile)
• Unitățile deficitare, ale căror cheltuieli de dezvoltare sunt superioare propriilor lor acumulări sau
economii (întreprinderi nonfinanciare)
• Unități cu situații alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare (administrația și
exteriorul, acesta din urmă că expresie a intervenției agenților economici externi pe piață internă).
Ecuația general acceptată economii = investiții relevă faptul că în economie există 2
poli : împrumutătorul final și împrumutatul ultim, participanți preponderenți ai procesului de
redistribuire a capitalului în economie, între care se desfășoară multiple circuite
Un prim circuit este reprezentat de datoria primară. Întreprinderile nonfinanciare emit
acțiuni și obligațiuni pe care le vând familiilor și își atrag astfel capitalul suplimentar de care
au nevoie. Întreprinderile nonfinanciare recurg, de asemenea, la împrumuturi pe termen
6

4 mediu lung prin efectele comerciale pe care le semnează. finanțare nu
apelează la intermediari financiari.

Intermediarii financiari au un rol deosebit în cadrul datoriei secundare. Datoria
secundară este compusă din ansamblul titlurilor de creanță pe termen scurt, mediu și lung,
e mise de intermediarii financiari în contrapartidă titlurilor datoriei primare pe care aceștia le
cumpără
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii financiari bancari (băncile
comerciale și bancă de emisiune). Aceștia emit active secundare, constituite prin diferitele
forme de monede din circulație.
Intermediarii financiari nonbancari sunt în principal organisme specializate în colectarea
economiilor : case de economii, fonduri de pensii, companii de asigurări. Acestea nu au puterea să
creeze monedă. Emit quasi-monedă și uneori active financiare specifice (valori mobiliare).
Instituțiile de credit joacă un rol intermediar între creditoriii și debitorii potențiali. Ele
primesc plasamentele agenților economici și acordă credite altor agenți – celor care au
nevoie de resurse bănești. Dacă o categorie de agenți economici este global deficitara, o altă
este global excedentara.
1.5. Clasificarea creditelor
Dacă banii au cunoscut un proces continuu de generalizare și universalizare, creditul,
dimpotrivă, s-a concretizat și s-a diversificat din ce în ce mai mult.
Criteriile care determină delimitare principalelor tipuri de credit sunt :
• Persoană creditorului
• Modalitatea specifică de formare și utilizare a capitalurilor disponibile
• Persoană debitorului
• Dimensiunile și dinamică necesităților debitorului și modul de folosire a
• capitalurilor împrumutate
• Obiectul creditului și sferă de utilizare
• Duratele de constituire a capitalului disponibil și de utilizare de către
• împrumutați.
Pe bază acestor criterii, raporturile de credit se structurează astfel :
• Creditul comercial
• Creditul obligatar
• Creditul ipotecar
• Creditul de consum
• Creditul bancar.

Creditul comercial
7

Creditul comercial este acel credit acordat între producători și comercianți prin vânzarea
mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerț). De asemenea reprezintă o
amânare la plată, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului.
Acordarea de credite sub formă de marfă își are originaea în procesul diviziunii primare a
muncii , atunci când, din masă producătorilor s-au desprins comercianți, agenți economici specializați
în desfacerea mărfurilor.
Fiind un împrumut civil, creditul comercial se deosebește fundamental de creditul bancar prin
aceea, că în timp ce bancă împrumută banii depunătorilor sau fonduri ale altor bănci, împrumutătorul
(creditorul) civil împrumută banii săi. Acest tip de împrumut fiind civil nu poate fi calificat că
operațiune bancară.
Această modalitate de finanțare, denumită și finanțare prin capital comercial, se practică, de
regulă, între firme care au relații comerciale îndelungate și se bazează pe încredere reciprocă.
Pentru a-și consolida poziția pe piață, pe lângă îmbunătățirea calității utilităților oferite și a
prețurilor practicate, competiția se da și prin facilitățile acordate clienților. Din rândul acestora din
urmă o importantă deosebită o au facilitățile financiare referitoare la vânzările pe credit și la rabatul
acordat celor ce plătesc cash. Vânzările pe credit au drept consecință imediată amânarea încasărilor și
apariția unui debit specific sub formă șoldului contului clienți. Obligația de plată se materializează în
efectele de comerț: cambie și bilet la ordin.
Experiență practică evidențiază că instrumentul de plată cel mai des utilizat este biletul la ordin.
În determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie să realizeze
un echilibru între costurile implicate de acordarea creditului și cele aferente neacordării sau diminuării
mărimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordării creditelor comerciale:

• dobândă pierdută (acordarea creditului comercial este echivalentă cu a credite fără )
• scăderea puterii de cumpărare (cu ocazia acordării creditului comercial are loc o transferare de
valoare de la cel care creditul la cel care-l obține , datorită creșterii generalizate prețurilor, acesta din
plătește datoria la o valoare celei pe care luat-o cu împrumut).
• costurile administrării creditelor comerciale (de administrarea creditelor comerciale presupune o
creștere volumului contabilizării tranzacțiilor)
• primele de asigurare riscului de ( nu o creditului comercial, anumiți clienți, datorită
insolvabilității financiare, nu vor ; acest risc poate fi acoperit prin asigurare)
• rabatul acordat (se cu , pentru mărfurilor vândute pe credit, dar gestionarea lui presupune un
anumit cost)
• aprecierea potențialului valoric al clientului (de asemenea culegerea și
• prelucrarea informațiilor de către firmă sau agenții specializate în scopul clasificării clienților
necesită un anumit cost).

Creditul obligatar
Creditul obligatar se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituțiile statale sau
întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, în această calitate, și creditorii,
8

subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea obținerii
unui venit sigur sub formă de dobânzi.
Obligațiunea reprezintă astfel înscrisul care consemnează raportul de credit și formă
prin care se desfășoară în principal. Obligațiunea este un titlu de recunoaștere a datoriei care
reprezintă o creanță financiară pe care deținătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau,
altfel spus, o promisiune scrisă de a plăți o sumă de bani (principal) la o data stabilită. Deținătorul
încasează de regulă, periodic, dobânzile convenite în raportul de credite.
Emitenții de obligațiuni pot fi :
• Statul. Tezaurul (Ministerul Finanțelor) sau instituțiile locale (primarii, prefecturi) contractează
credite obligatare prin lansarea titlurilor de împrumut (obligațiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii
deficitului bugetar. Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei
publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare. • Societățile comerciale. Acestea
preferă emisiunea de obligațiuni că formă de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligațiunile
respective fiind denumite obligațiuni corporative. Întreprinderile (de obicei societățile pe acțiuni),
având o structură data a capitalului și a acționariatului (existând o repartizare data a puterii în consiliul
de administrație) evită noile emisiuni de acțiuni că sursă de sporire a capitalurilor, situație care ar putea
duce la schimbarea raportului de forțe. Astfel se explică preferința pentru împrumutul obligatar, în
opoziție cu posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin emitere de acțiuni. Împrumuturile
obligatare se pot diferenția prin caracteristicile acestora, astfel :
După modalitățile de lansare:
• Emisiunea de obligațiuni și distribuirea directă de către organismul emitent
• Emisiunea de obligațiuni și lansarea prin intermediul unui sindicat sau consorțiu format din bănci
comerciale și instituții financiare.
Că tipologie a obligațiunilor, se disting :
• Obligațiuni indexabile
• Obligațiuni cu rată variabila a dobânzii
• Obligațiuni convertibile în acțiuni
• Obligațiuni cu cupon reinvestit.
Că modalități de rambursare, se prezintă următoarele :
• Rambursarea prin anuități constante
• Rambursarea prin amortismenre constante
• Rambursarea la sfârșitul perioadei
• Rambursarea prin tragere la sorți.
Creditul ipotecar
Creditul ipotecar reprezintă principală modalitate de sprijinire a proprietății imobiliare.
Acesta presupune o convenție între creditor și împrumutat, în care se prevăd următoarele :
• Proprietatea ce servește că garanție a rambursării împrumutului
• Condițiile de remunerare și scadențele de rambursare
• Penalitățile în caz de rambursare anticipată (parțială sau integrală) a creditului
9

• Circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut debitorul poate pierde
proprietatea.
Principalul tip de împrumut cu ipoteca prezintă o sumă de rambursare și o rată a dobânzii fixă
(constanța și identică). Rambursările periodice sunt prevăzute pe întreagă perioadă și fiecare
rambursare cuprinde dobândă și sumă cu care se reduce datoria în curs.În cadrul raței fixe, în timp,
scade partea privind dobânzile și crește partea privind rambursarea propriu-zisă.
• În ultimul timp s-au dezvoltat și alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:
• Împrumut pe ipoteca cu dobânzi variabile (acum se folosește și dobândă
• variabila după evoluțiile fluctuante ale raței dobânzii din anii ’80).
• Împrumut pe ipoteca cu rambursare progresivă
• Împrumut pe ipoteca inversat, purtător de anuități.

Creditul de consum Creditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat
persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua
de comercializare și servicii, sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop.
Creditorii includ instituțiile de credit, companiile financiare, instituțiile de economii, comercianții de
detaliu.
Creditul de consum a existat inițial sub formă « crreditului deschis », respectiv a posibilității pe care
comerciantul o acordă clienților solvabili de a achiziționa mărfuri portivit necesităților, urmând că
lichidarea datoriilor să se facă ulterior. Formă astfel practicată a fost considerată drept credit cu
rambursare neesalonata.
De la începutul secolului XX, producția de masă de bunuri de folosință îndelungată și necesitatea de a
asigură accesul deschis la acestea a cumpărătorilor a determinat dezvoltarea unor norme specifice de
creditare, precum și a unei rețele ample de instituții decredit, în mare parte legate de firmele
producătoare. Atfe, cea mai mare parte a creditelor de consum există și se acorad sub formă creditelor
eșalonate, formă în care termenii raportului de credit (plafonul acordat, cuantumul ratelor, scadență) se
stabilesc la acordarea creditului.

Creditul bancar
Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu sau lung, privind
operații bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global.
Clasificarea creditului bancar trăsăturile definitorii ale acestuia vor fi prezentate capitolele
următoare, derularea acestui de credit fiind obiectul de studiu acești curs. Din analiză
comparativă a celor 5 tipuri de credite, se poate sintetiza următoarea concluzie : două categorii de
credit, creditul comercial și creditul obligatar, presupun obligații directe între debitor și creditor
(posibile a fi desfășurate în sferă băncilor, de la început la sfârșit), în timp ce celelalte categorii de
credit, bancar, ipotecar, de consum, presupun existența unor raporturi de credit complementare
intermediate prin bănci (Figură 1).
10

CAPITOLUL ÎI. CREDITUL BANCAR

2.1. Componentele creditului bancar
Înainte de a prezența varietatea de tipuri de credite de pe piață, este necesară definirea
elementelor caracteristice (tehnice) ale unui credit :
• Principalul creditului
• Dobândă și rată dobânzii
• Dobândă anuală efectivă (DAE)
• Comisioanele creditului
• Rată creditului
• Scadentarul de plată (planul de rambursare)
• Scadență (maturitatea) raței
• Maturitatea creditului (scadență finală)
• Termenul de acordare
• Destinația creditului
• Valută creditului
• Plafonul creditului
• Șoldul creditului (șold curent, șold restant, șold neutilizat)
• Rambursarea creditului
11

• Perioadă de grație
• Perioadă de utilizare
• Perioadă de angajare
• Perioadă de tragere
• Garanțiile creditului
• Serviciul datoriei

Principalul creditului. Principalul creditului reprezintă sumă inițială a creditului acordat,
capitalul împrumutat inițial.
Dobândă și rată dobânzii. Dobândă este prețul care trebuie plătit pentru împrumutarea (utilizarea)
unei sume de bani pentru o anumită perioadă. Rată dobânzii reprezintă nivelul procentual aplicat
capitalului împrumutat pe perioadă derulării creditului. Ea se aplică la șoldul creditului (partea
nerambursata din capitalul împrumutat inițial), fiind calculată la perioade de timp clar stipulate în
contractul de credit. Dobândă anuală efectivă (DAE). Arată care este costul real al unui credit luând
în calcul nu numai cheltuielile cu rată dobânzii, dar și celelalte taxe, comisioane și unele asigurări care
trebuie plătite de către client. Comisioanele creditului. Sunt incluse în costul total al creditului,
pe lângă dobândă. Tipologia lor va fi prezența în capitolul destinat costurilor creditului. Rată
creditului. Reprezintă sumă totală de achitat de către debitor la scadențele intermediare, conform
condițiilor contractuale. Include partea din principal de rambursat, plus dobânzile și comisioanele
aferente, conform scadentarului de plată.
Scadentarul de plată (planul de rambursare). Planul de plăți conține descrierea datelor (zilelor) și
sumelor tuturor ratelor pe care clientul trebuie să le plătească când returnează un credit.
Scadență (maturitatea) raței. Acesta este termenul în care rată scadență pentru fiecare luna trebuie
plătită. Scadență fiecărei rațe este conținută în planul de plăți sau în contractul de credit.
Maturitatea creditului (scadență finală). Această este data la care creditul trebuie achitat în întregime.
Termenul de acordare. Reprezintă perioadă pe care este acordat împrumutul. Dupaacest criteriu,
creditele se clasifica în credite pe termen scurt, mediu sau lung. Destinația creditului. Obiectul
utilizării creditului. În funcție de acest criteriu, creditele sunt grupate în diverse categorii, la pct 2.2.
Valută creditului. Creditele pot fi acordate în lei sau în valută. În interdependență cu valută creditului se
află dobândă acetsuia. Plafonul creditului. Valoarea maximă a creditului, stabilit în contractul de
credit, în limită căruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispoziția să de către bancă. Șoldul
creditului. Partea nerambursata din capitalul împrumutat inițial. Se disting următoarele tipuri de șolduri
:
• Șold curent – principalul creditului nerambursat
• Șold restant – partea nerambursata din rațele scadențe
• Șold neutilizat – partea neutilizata din plafonul acordat de bancă. Rambursarea creditului.
Modalitățile de rambursare a unui credit sunt următoarele :
• În fiecare luna, clientul rambursează o parte egală din capitalul împrumutat credit este diferită în
fiecare luna din moment ce rată dobânzii este aplicată sumei rămase de plătit din credit, a cărei valoare
scade lunar.
12

• Plan de rambursare cu rațe lunare (anuale) egale, care include parte diferită din principal în fiecare
luna și dobândă scadență pentru perioadă respectivă.
• Plan de rambursare flexibil / iregular-când clientul are un venit sezonier, un plan de plăți poate fi
acceptat cu rațe mai mari în lunile "bune" și mai mici în perioadele mai slabe. Perioadă de grație.
Este perioadă de la începutul creditului, în care debitorul va plăți doar dobândă aferentă capitalului
împrumutat. În anumite cazuri și această dobândă se poate acumula devenind scadență după perioadă
de grație. Procedeul este de obicei folosit în cazul creditelor pentru investiții, pentru a acordă un răgaz
debitorului de a da în folosință obiectul investiției respective. Perioadă de utilizare. Reprezintă
intervalul cuprins între data primei trageri din credit și termenul final de rambursare. Perioadă de
angajare. Perioadă în care debitorul trebuie să angajeze creditul (trebuie să efectueze cel puțin o
tragere din credit). Perioadă de tragere. Reprezintă intervalul de timp înscris în contractul de credit,
în care împrumutatul are dreptul de a face trageri, în limită plafonului aprobat, începând cu data la care
s-au îndeplinit toate condițiile de tragere prevăzute în contractele încheiate (garanții, asigurări), și
încheind cu data ultimei trageri. Garanțiile creditului. Creditele se asigură cu garanții, pentru
acoperirea la riscul de credit. Tipologia garanțiilor va fi prezentată într-un capitol ulterior.
Serviciul datoriei. Numărul de zile restanțe ale creditului (se contorizeza de la data
trecerii la restanța a principalului sau dobânzii scadențe).
2.2. Clasificare
În funcție de tipul debitorului care contractează credite bancare, acestea se grupează astfel :
• Credite persoane fizice
• Credite persoane juridice.

2.2.1. Credite persoane fizice
În funcție de obiectul creditului și sferă de utilizare a acestuia, se disting următoarele tipuri de credite
acordate persoanelor fizice :
• Creditul nenominalizat
• Credtul auto
• Creditul imobiliar
• Creditul ipotecar
• Creditul pentru bunuri de folosință îndelungată
• Cardul de credit.
• Overdraft
• Creditul punte

Creditul nenominalizat
Creditul nenominalizat (pentru consum personal) se acordă pentru acoperirea necesităților curente ale
solicitantului și ale familiei sale, existând astfel libertate totală în ceea ce privește sumele creditate.
Creditele sunt acordate, în principal, în bază solvabilității debitorului. În funcție de sumă solicitată,
bancă poate impune garanții imobiliare sau de altă natură. Creditul se poate acordă pe termen
13

scurt, mediu și lung (în ultimul timp apărând pe piață chiar și credite de consum pe perioade de 25 de
ani).
Creditul auto Destinația acestui credit o reprezintă achiziția de autoturisme noi de la dealeri
autorizați sau second hand, de la comercianți de autoturisme second-hand sau de la persoane fizice.
Creditul imobiliar
Credite garantate cu proprietatea care face obiectul achiziției sau cu alte proprietăți. Acest tip de
credite este potrivit pentru construirea sau achiziționarea unui imobil, a unui teren sau pentru operațiuni
de renovare, modernizare, extindere.
Creditul ipotecar Credite garantate exclusiv cu proprietatea care face obiectul achiziției. Acest tip
de credite este potrivit pentru achiziționarea de proprietăți, care au fie destinația de locuința, fie altă
destinație (investiții). Astfel, creditul ipotecar se garantează cu ipoteca pe imobil, în timp ce creditul
imobiliar se poate garanta și cu alte tipuri de garanții (giranți, alte imobile). Se consideră în general că
prin credit imobiliar se pot finanță și construcțiile de imobile, în timp ce prin credit ipotecar acest lucru
nu este posibil, deoarece este imposibil să fie ipotecat un imobil inexistent.
Creditul pentru bunuri de folosință îndelungată Acest tip de credit se acordă pentru achiziționarea
de bunuri de folosință îndelungată (aparate electronice și electrocasnice, tehnică de calcul, componente
IT, mobilier), de la comercianții cu care bancă are încheiate convenții pentru achiziționarea de bunuri
de folosință îndelungată cu plată în rațe.
Cardul de credit
Cardul de credit este instrumentul de plată electronic care permite deținătorului (persoane fizice
rezidențe și nerezidente și persoane juridice) să efectueze tranzacții în numerar de la bancomante
(ATM) sau ghișeele băncii și tranzacții pentru achiziționarea de bunuri și servicii de la acceptatorii de
carduri, în limită plafonului de credit pus la dispoziția deținătorului. Caracterul revolving al creditului
este dat de achitarea lunară a sumei minime de plată și da dreptul utilizatorului de cârd la noi tranzacții
în limită plafonului aprobat rămas disponibil după achitarea acesteia. Sumă minima de plată se
compune din dobânzile calculate zilnic la șoldul creditului utilizat în luna respectivă, comisoanele
datorate pentru operațiunile înregistrate în cursul lunii și sumă (% din șoldul cardului existent la data
extrasului de cont) ce trebuie rambursată.
Overdraft Descoperitul de cont sau overdraftul reprezintă o linie de credit pe care bancă o acordă
pe un cârd de debit. Astfel, posesorul are acces la un împrumut care se reînnoiește permanent, în limită
unui plafon stabilit de bancă. Pentru a beneficia de un descoperit de cont, este însă nevoie de acceptul
ngajatorului. Acesta trebuie să încheie un protocol cu bancă și să vireze salariile angajaților pe cardurile
de debit.
14

Creditul punte Creditul punte este un împrumut pe termen scurt ce poate fi acordat acelor
clienți eligibili pentru un credit ipotecar, care nu dispun în prezent de sumă de bani necesară pentru a
constitui avansul la achiziționarea imobilului, dar au o proprietate imobiliară (apartament sau casă) pe
care intentionează să o vandă pentru a constitui avansul. Scopul acestui credit este de a acordă
finanțare pentru avans clienților, pe perioadă cuprinsă între momentul semnării contractului de credit
ipotecar și implicit al achiziției noului imobil până la vânzarea imobilului pe care îl dețin în prezent.
Credite persoane juridice În funcție de durată pentru care se acordă creditul, obiectul creditului și
sferă de utilizare, creditele acordate persoanelor juridice se clasifica astfel :
Credite pe termen scurt :
• Linia de credit
• Creditul pentru finanțarea stocurilor
• Creditul de trezorerie-nevoi temporare
• Creditul de scont
• Creditul pe documente de plată
• Factoringul
• Creditul pentru facilități de cont
• Creditul pe descoperit de cont (overdraft)
• Scrisori de garanție bancară

Credite pe termen mediu și lung :
• Creditul pentru investiții (echipament)
• Creditul pentru cumpărarea de acțiuni și active
• Creditul promotor
• Creditele ipotecare
• Creditul pentru activitatea de leasing
• Creditul de forfetare
Credite pe termen scurt :
Linia de credit reprezintă o modalitate de creditare a agenților economici care funcționează după
sistemul revolving, în bază unui contract de credit prin care bancă se angajează să împrumute clientelei
fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia, în limită unui plafon de credit, cu
condiția că șoldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credite aprobat, cu
posibilitatea prelungirii în mod repetat pe noi perioade de creditare, dacă sunt îndeplinite condițiile
stabilite. Liniile de credit se pot acordă fie pentru creditarea de ansamblu a activității curente
de aprovizionare, producție, desfacere, prestare servicii, fie a unor subactivități, proiecte,
contracte, care prin natură lor se desfășoară și se evidențiază distinct.
Creditul pentru finanțarea stocurilor Creditul pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor
temporare se acordă clientelei pentru finanțarea operațiunilor cu caracter temporar pe bază
documentației prezentate de agenții economici din care să rezulte situația stocurilor și chetuielilor care
fac obiectul creditării și cauzele care au determinat formarea stocurilor respective (primirea de la
15

furnizori a unor materii prime și materiale în avans față de termenele din contracte, aprovizionări în
loturi optime, întreruperea producției din motive justificate, lipsă mijloacelor de transport sau alte
greutăți în expedierea produselor la intern sau la export).
Acestei categorii de credite fac obiectul stocurile care au fost aprovizionate deja în perioadă precedentă
fără a fi achitate, stocurile care urmează a fi aprovizionate de agenții economici pe bază de contracte
ferme cu desfacere asigurată, cât și cheltuielile temporare aferente acestor stocuri.
Creditul de trezorerie – nevoi temporare Creditele pentru nevoi temporare se pot acordă pe
perioade de timp foarte scurte, care nu pot depăși 30 de zile calendaristice. Este o formă de
creditare a activității curente și poate fi folosit pentru: acoperirea deficitului intervenit în fluxul de
lichidități că urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate ori lucrărilor
executate (disfuncționalități temporare), satisfacerea diverselor nevoi de finanțare, specifice domeniului
de activitate al clientului, inclusiv exploatarea oportunităților ivite pe piață.

Creditul de scont Scontul reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț
(cambie sau bilet la ordin), bancă pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin
agio (dobândă și comisioanele eferente), înainte de scadență efectului respectiv.
Cambia este titlul de credit care pune în legătură trei persoane : trăgătorul-persoană (fizică sau
juridică) care emite cambia, trasul – persoană indicată sau obligată de trăgător să plătească cambia,
beneficiarul – persoană în favoarea căreia se emite cambia. Biletul la ordin reprezintă titlul de
credit care pune în legătură două persoane :trăgătorul – persoană (fizică sua juridică) care emite biletul
la ordin și beneficiarul – persoană în favoarea căreia a fost emis biletul la ordin.
Cambia și biletul la ordin, că titluri de credit, cuprind că elemente definitorii obligația trasului de a
plăți beneficiarului o anumită sumă de bani la o data stabilită (scadență).
Scontarea este o operațiune negociabilă, iar atunci când există cele mici dubii certitudinii
încasării sumei la , are dreptul obligația de nu operațiunea de scontare.
Creditul pe documente de curs de încasare
Acest tip de credit este destinat acoperirii lipsei temporare a disponibilităților din contul curent și au
drept garanție documente de plată în curs de încasare (cecuri, ordine de plată, bilete la ordin).
Creditele pe cecuri remise spre încasare se acordă în urmă dovezii remiterii cecurilor la plată
prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre încasare de către beneficiari direct la băncile
plătitorilor. Nu se admite acordarea de astfel de credite agenților economici care au fost înregistrați în «
Fișierul Național al Persoanelor cu Risc », din cadrul CIP.
Factoringul
Factoringul este un contract încheiat între o parte numită « aderent », furnizoare de mărfuri sau
prestatoare de servicii, și o societate bancară sau instituție financiară specializată, denumită « factor »,
prin care această din urmă asigură finanțarea, urmărirea creanțelor, protecția riscurilor de credit, iar
aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanțele născute din vânzarea de bunuri
sau prestarea de servicii pentru terți.
16

Factoringul este o relație contractuală între un vânzător și un factor prin care :
• Vânzătorul cesionează factorului toate creanțele rezultate din contracte de vânzare / prestări
servicii pe care acesta le are cu diverși parteneri și notifica debitorii privind această cesiune.
• Factorul prestează cel puțin doau din următoarele servicii :
• fnantare pe bază facturilor
• administrarea creanțelor
• colectarea creanțelor la scadență
• protecție împotrivă riscului de neplata.
Factoringul se adresează în special companiilor interesate în creșterea producției și a cifrei de
afaceri, care apelează la instituții specializate (factor) pentru urmărirea încasării creanțelor, colectării
acestora și protecția împotrivă risuclui de neplata.
Creditul pentru facilități de cont Creditele pentru facilități de cont sunt credite pe perioade scurte
și foarte scurte de timp, până la 30 de zile, acordate agenților economici care din anumite cauze
justificate economic nu pot face față plăților temporar. Se acordă clienților din categoria corporate,
pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități (cash-flow) că urmare a apariției unor
situații neprevăzute față de planificarea fluxurilor financiare și este destinat creditării de ansamblu a
activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii.
Creditul pe descoperit de cont (overdraft) Creditul pe descoperit de cont (overdraft) se poate acordă
agenților economici solicitanți pe perioade de timp foarte scurte, pentru acoperirea unor obligații
stringente privind aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibili, energie, impozite, taxe
curente, alte obligații curente. De asemenea, aceste credite se pot acordă în scopul prevenirii
înregistrării de interdicții bancare de către clienții băncii, că urmare a lipsei temporare de disponibilități
în cont (totale sau parțiale) la data decontării unor instrumente de plată de debit emise de aceștia
(cecuri, cambii, bilete la ordin). Dobândă percepută de bancă pentru acest tip de credit este mai
mare decât dobândă de bază practicată la creditele pe termen scurt.
Scrisori de garanție bancară Scrisoarea de garanție bancară reprezintă un înscris prin care o
bancă denumită garanta se angajează în mod irevocabil că, în cazul în care o anumită persoană fizică
sau juridică (debitorul principal) nu va plăți la termen o sumă indicată expres în documentul respectiv,
să plătească sumă neachitată în favoarea beneficiarului. Prin această nu se garantează fapte ci se preia
obligația de plată pentru situația în care cel garantat nu și-a îndeplinit obligația contractuală.

Credite pe termen lung :
Creditul pentru investiții (echipament) Creditele pentru echipament (investiții) se acordă în
completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat și/sau bugetele locale și din fondurile
speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții aprobate, pentru :
• realizarea de noi capacități de producție, precum și dezvoltarea celor
• existențe modernizarea și/sau retehnologizarea capacităților de producție, a utilajelor,
• mașinilor, instalațiilor, clădirilor și construcțiilor existențe
• realizarea de investiții prin :
17

• o cumpărarea de mașini, utilaje, mijloace de transport
• asigurarea utilităților necesare funcționării obiectivelor și capacităților
• noi sau existențe
• cumpărarea de caldiri, construcții, unități de producție
• cumpărarea de materiale, piese de schimb
• achiziții de licențe, brevete, softuri informatice
• procurarea de animale de producție
• plantații viticole, pomicole, alte specii
• alte investiții.
Creditul pentru cumpărarea de acțiuni și active Cumpărarea de acțiuni se încadrează în sferă
investițiilor financiare în valori mobiliare, ordinare sau preferențiale, emise de societățile comerciale la
care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indifrent de numărul acțiunilor
pe care le deține, de societățile și companiile naționale și celelate entități rezultate din reorganizarea
regiilor autonome de interes național. Un specific distinct îl prezintă creditele pentru cumpărarea
de active puse în vânzare de regiile autonome, societățile comerciale, companiile și societățile
naționale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar.
Creditul promotor Creditele promotori se acordă de bancă persoanelor juridice specializate și
autorizate nin construcția și vânzarea de locuințe, ce poartă denumirea de promotori imobiliari în
scopul facilitării construirii de locuințe. Promovarea imobiliară constă în cumpărarea sau
cesionarea de suprafețe de teren și a construi imobile de locuințe, din inițiativă promotorului sau la
comandă beneficiarului. Promotorii imobiliari de construcții de locuințe sunt agenții economici
specializați având că obiect de activtate construcția de locuințe și vânzarea acestora direct către
persoane fizice.

Creditul ipotecar Creditele ipotecare se pot acordă clienților băncii persoane juridice care au că
obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație
locativa, industrială sau comercială.
Creditul pentru activitatea de leasing Leasingul este formă specială de închiriere a bunurilor
imobile sau mobile de către societăți financiare specializate către agenții economici care, în general, nu
dispun de suficiențe fonduri proprii sau împrumutate pentru a achiziționa astfel de bunuri cu plată
integrală, sau nu doresc să achiziționeze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade
scurte de timp. Leasingul reprezintă o convenție prin care locatorul / finanțatorul (în calitate de
proprietar) transmite locatarului / utilizatorului (persoană care ia cu chirie), pentru o perioadă
determinată, dreptul de posesie sau de folosință a unui bun mobiliar, imobiliar sau activ necorporal
destinat desfășurării activității de exploatare a locatarului / utilizatorului, contraunei chirii (rată de
leasing), cu opțiunea de cumpărare la scadență, la un preț covenit prin contractul inițial între părți.
După natură contractului se disting două forme de leasing : leasingul financiar și leasingul
operațional.
18

Leasing financiar
. O operație de leasing poate fi clasificată drept financiară dacă:
• riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului
• din momentul încheierii contractului de leasing
• părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transfera
• utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
• utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va
• reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la
• data la care opțiunea poate fi exprimată
• perioadă de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din
• durată normata de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate
• nu este transferat. În general o operație de leasing financiar este îndreptată către achiziția
bunului finanțat. Valoarea de achiziție scăzută a bunului la data finalizării contractului, face foarte
probabilă exercitarea opțiunii de cumpărare și transferarea dreptului de proprietate. Leasing
operațional. Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul operațional presupune folosirea bunului
finanțat pe o perioadă limitată de timp, fără asumarea unor riscuri și beneficii aferente proprietarului,
general, pentru rezolvarea punctuală a unor activități specifice.
Creditul de forfetare Forfetarea este operațiunea prin care un vânzător sau prestator de servicii
își vinde creanțele în valută rezultate dintr-un contract de vânzare-cumpărare pe care le are față de un
cumpărător sau beneficiar, unei societăți bancare sau instituții financiare specializate, contra unui cost
de forfetare, înainte de ajungerea acestora la scadență. Operațiunea este negociabilă și se derulează
între bancă și clientul sau (exportatorul), creanță fiind cumpărată cu renunțarea la dreptul de recurs
asupra vânzătorului creanței, cu excepția cazurilor de fraudă. Forfetarea permite exportatorului
recuperarea sumelor înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la
vedere, cu plată taxelor respective.
În funcție de structură valutară, creditele se grupează în :
• credite acordate în lei
• credite acordate în valută.
19

CAPITOLUI III .STUDIU DE CAZ . CREDIT DE ACHIZIȚIE PENTRU LOCUINȚE.
3.1 PRIMA CASĂ VS CREDITUL IPOTECAR?
Credit ipotecar sau Prima Casă? Iată o întrebare rostită destul de frecvent de către persoane care s-au
săturat să stea închirieși se află în căutarea unei locuințe.
Cu toate că pe site-ul nostru vei putea găsi atât informații despre credite ipotecare, cât și
despreprogramul Prima Casă , noi (echipa Financer) ne-am gândit să venim în ajutorul celor ce doresc
să își achiziționeze o locuință cu un articol dedicat diferențelor dintre aceste două instrumente
financiare.
Caracteristicile celor două credite
Credit ipotecar
Creditul ipotecar este un instrument financiar prin care atât o persoană fizică, precum și una
juridică se pot împrumuta de anumite sume de bani, necesare pentru a cumpăra, construi sau chiar
renova o locuință (prin dezvoltare sau prin modernizare).
Banii care sunt împrumutați sunt garantați prin intermediul locuinței respective.
Credit Prima Casă
Creditul Prima Casă a fost gândit ca un program guvernamental prin care se dorea ajutarea
tinerilor de a-și achiziționa mai rapid o locuință.
Astfel că, cu toate că în esență și acest instrument financiar este tot unul de tip împrumut ipotecar, este
disponibil doar persoanelor fizice , care doresc să cumpere locuințe deja construite sau să își
construiască ei înșiși, de la zero, o casă.
Creditele accesate prin acest program sunt garantate de către stat – 40 % din valoarea împrumutului
pentru cele dedicate locuințelor mai vechi de 5 ani și 50 % pentru cele noi.
Din această cauză, băncile pot veni cu anumite condiții mai avantajoase în ceea ce privește dobânda
anuală și avansul minim .
Condiții de creditare
Dobândă
20

În ambele situații,dobânda este foarte atent reglementată de către Banca Națională a României .
Iată care sunt diferențele:
Creditele ipotecare au:
•Fie dobânzi variabile , calculate dintr-o parte fixă, numită și marja băncii, ce este mai mare de 2 %,
dar mai mică de 4 % pe an, plus o parte variabilă compusă din IRCC la 3 sau 6 luni
•Fie cu dobândă fixă , cu valori de 6 – 8 % pe an
Creditele Prima Casă au:
•Doar dobândă variabilă , aceasta fiind calculată ca ROBOR 3M + maxim 2 % marja băncii (la
creditele Prima Casă s-a păstrat ca indice de referință ROBOR)
Păreri
Cu toate că la o primă vedere ar putea părea că, într-adevăr, împrumuturile acordate prin
programul Prima Casă vin cu dobânzi mai mici , rămâne acel dubiu legat de ROBOR.
Spre exemplu, în octombrie n.r. 2017, valoarea acestuia era situată la 0.7 %, rezultând o dobândă totală
de maxim 2.7 % pentru beneficiari.
Pe de altă parte, în aprilie 2018, ROBOR 3M era cotat la puțin peste 3.4 %, ceea ce ducea la o
dobândă totală de 5.4 %.
Așadar, în mai puțin de un an, persoanele care aveau astfel de împrumuturi au văzut cum
costurile anuale practic s-au dublat .
Așa că, dacă ar fi să răspundem întrebării „Ce ar fi mai bine să alegem, un credit ipotecar sau
Prima Casă?” doar analizând dobânda, nu am fi siguri care dintre variante ar fi mai bună , deoarece nu
știm sigur cum va evolua ROBOR.
Avans minim
Din nou, avansul minimeste foarte bine stipulat în condițiile impuse de către BNR, pentru
ambele instrumente financiare.
La creditele ipotecare, situația stă în felul următor:
•Pentru un credit în lei, avansul minim este de 15 % din valoarea locuinței
•Pentru beneficiarii ce accesează un credit în Euro sau alte valute (cum ar fi Dolar American sau
Franc Elvețian) și care au veniturile lunare indexate în valuta respectivă, avansul este de 20 %
•Cei ce au veniturile în altă monedă față de cea în care solicită creditul vor trebui să achite 25 %
avanspentru creditele în Euro și 40 % pentru alte valute
Pentru Prima Casă:
•Împrumutul poate fi accesat doar în lei, iar avansul minim setat este de 5 %
•Pe lângă acesta, va mai fi nevoie să se achite și echivalentul a trei luni de dobândă, drept depozit
colateral
Păreri
Așadar, în ceea ce privește avansul minim, avem un răspuns clar al duelului credit ipotecar vs
Prima Casă.Este mai mult decât evident faptul că programul guvernamental este mai accesibil din acest
considerent, astfel că trebuie declarat câștigător clar.
Sumele ce pot fi împrumutate
În ceea ce privește creditele ipotecare:
21

•Sumele maxime ce pot fi împrumutate depind foarte mult de politica internă de creditare a
băncilor, precum și de valoarea locuinței ce urmează a fi achiziționată
•Prin acest instrument financiar se pot obține sume de până la 1.000.000 Euro , în anumite
situații
Prima Casă nu poate oferi sume mai mari de:
•57.000 Euro pentru locuințe vechi (prin vechi a se înțelege cele cărora le-a fost făcută recepția de
construcție sau de consolidare cu mai mult de 5 ani în urmă)
•66.000 Euro pentru locuințe noi și pentru construcția unei case în regim individual
•71.250 Euro celor ce doresc să construiască o casă în asociere cu cineva
Păreri
Așadar, și la acest capitol avem un răspuns clar în ceea ce privește un credit ipotecar sau Prima
Casă. Varianta de împrumut clasic oferă o mult mai mare flexibilitate în privința sumei maxime admise,
astfel că este câștigător.
Vârsta minimă și maximă a solicitantului
Ambele instrumente financiare solicită ca aplicanții pentru împrumut să fie majori. Însă, în
funcție de instituția bancară la care apelezi, se poate să existe anumite limite.
Așa că vârsta minimă pentru a putea aplica pentru oricare dintre cele două tipuri de credit poate
fi cuprinsă între 18 și 25 ani.
În ceea ce privește vârsta maximă, ambele credite sunt calculate în așa fel încât solicitantul să
nu aibă mai mult de 63 – 65 ani la data când va urma să se încheie împrumutul.
Perioada de rambursare
Dacă pentru Prima Casă lucrurile sunt destul de clar reglementate de către BNR, împrumuturile
neputând fi acordate pe perioade mai mari de 30 de ani, la creditele ipotecare acest interval este stabilit
de către bancă și poate ajunge până la 35 de ani.
Așa că ne vedem nevoiți ca la acest capitol, pentru întrebarea Prima Casă sau credit ipotecar să mergem
cuvarianta standard, nu cu cea guvernamentală.
Condiții salariale
Cu toate că salariul va fi cel care va determina suma de bani pe care o persoană o va putea
accesa prin oricare dintre cele două instrumente financiare despre care vorbim, cerințele sunt ceva mai
mici pentru cei ce apelează la programul guvernamental .
Așa că acesta va avea un mic avantaj în duelul Prima Casă vs credit ipotecar, în special pentru cei ce au
venituri mai mici.
Statut civil
În ambele situații nu trebuie să fii căsătorit pentru a putea accesa un credit.
Indiferent despre care din instrumentele financiare vorbim, vei putea aplica chiar și dacă ești
singur sau într-o simplă relație, partenerul de viață putând deveni coplătitor chiar și dacă nu aveți actele
de căsătorie.
22

Vechime în muncă
Din nou, lucrurile sunt la fel în ceea ce privește vechimea în muncă. Vei avea nevoie să ai cel
puțin un an fără întreruperi pe cartea de muncă, cu 3 sau 6 luni la actualul job , în ambele situații.
Așa că duelul credit ipotecar vs Prima Casă rămâne și aici la egalitate.

Asigurări
Dacă în ceea ce privește Prima Casă, băncile nu îți vor impune decât să îți faci o asigurare de
locuință obligatorie pentru toate calamitățile posibile, pentru un credit ipotecar standard vei avea cu
siguranță nevoie și de una de viață, care va genera alte costuri anuale , suplimentare.
Deci programul guvernamental are aici un ușor avantaj în Prima Casă vs credit ipotecar.
Documente necesare
Dacă în mare parte a lor, documentele necesare la dosar vor fi asemănătoare, pentru Prima
Casă vei avea nevoie de câteva acte suplimentare , cum ar fi:
•Declarație notarială conform căreia atești faptul că nu ai în proprietate o locuință mai mare de 50
mp
•Antecontract de vânzare-cumpărare + eventualele acte adiționale acestuia
•Extras de Carte Funciară de Informare
Deci, la întrebarea Prima Casă sau credit ipotecar, trebuie să susținem că aici varianta standard
are un mic avantaj.
Timp pentru aprobarea dosarulu i
Pentru un credit ipotecar standard lucrurile sunt destul de simple. Odată completată cererea de
creditare și întocmit dosarul, aprobarea acestuia nu durează mai mult de 7 – 14 zile .
Din păcate, nu același lucru poate fi spus și despre un dosar Prima Casă. În primul rând, va
trebui să aștepți aprobarea acestuia de către un ofițer de credit de la bancă, acțiune ce va dura la fel de
mult ca în cazul de mai devreme , 7 – 14 zile.
Apoi însă, dosarul trebuie trimis către Fondul de Garantare Prima Casă, unde în general mai stă cel
puțin o săptămână.
Zicem că „cel puțin”, pentru că de foarte multe ori se întâmplă ca solicitantul să nu aibă toate
actele completate corect, sau să mai trebuiască să facă dovada unor anumite venituri etc., iar dosarul va
fi întors, urmând alte perioade de așteptare.
În general, cei ce se ocupă de astfel de împrumuturi sugerează ca perioadă maximă de așteptare
termenul de 60 de zile .
Din această cauză, la acest capitol, avem un răspuns destul de clar pentru întrebarea Credit
ipotecar sau Prima Casă, prima variantă fiind mai puțin stresantă .
Obligații
•Pentru ambele tipuri de credite este ilegală solicitarea de taxe pentru rambursarea anticipată a
împrumuturilor
23

•În ambele cazuri vei avea nevoie de acordul băncii dacă vei dori să închiriezi imobilul , dar pentru
Prima Casă vei necesita și acordul Statului Român, cu toate că acesta rareori se va opune
•Dacă apelezi la un credit Prima Casă pentru achiziția unei locuințe, aceasta nu va putea fi
înstrăinată termen de 5 ani de la data aprobării dosarului de împrumut
•Locuințele cumpărate prin programul guvernamental nu se supun Legii Dării în Plată
3.2 MOD DE CALCUL PROGRAM PRIMA CASĂ
Având în vedere cele de mai sus, o comparație între un credit Prima Casă și unul ipotecar
standard ar avea următoarea structura, luând în calcul o familie cu venituri lunare de peste 4.000 de lei
pe luna. În opinia brokerului de credite accesarea unui credit ipotecar ar fi mai avantajoasă pentru o
familie chiar și în cazul în care avansul de 15% ar urmă să fie acoperit printr-un credit de nevoi
personale, în condițiile în care după o perioada de cinci ani, costul anual al creditului ar fi semnificativ
mai redus decât în cazul Prima Casă .
Avans 5% + Credit Prima CasaAvans 5% + Credit Nevoi Personale + Credit
Imobiliar
Suma credit 218.500 lei / 30 ani23.000 lei / 5 ani nevoi personale
+ 195.500 lei / 30 ani imobiliar
= 218.500 lei
Rata lunara 1.043 lei471 lei nevoi personale
+ 990 lei imobiliar
= 1.461 lei primii 5 ani
Cost anual 13.043 lei17.548 lei primii 5 ani
11.886 lei dupa 5 ani
Cost total 384.861 lei 384.917 lei
Detalii crediteRata dobanzii 4% (ROBOR 3 luni
+
2%), comision anual de gestiune
FNGCIMM aplicat la 50% din
soldul
credituluil 0,49%, DAE 4,5%Nevoi personale: rata dobanzii 8,5% (ROBOR
3 luni +
6,5%), DAE 8,8%
Imobiliar: rata dobanzii 4,5% (ROBOR 3 luni
+ 2,5%),
DAE 4,8%
24

Legat de Prima Casă există o percepție emoțională în piață cu privire la continuitatea acestuia,
anul trecuta avut o scădere sub 3% din portofoliu credite acordate prin Prima Casă. Deoarece tuturor
clienților cărora li să prezentat cele două tipuri de credite au ales apoi în cunoșțînță de cauza varianta
credit ipotecar standard. Așadar, Prima Casă nu mai este un program care produce efecte în piață, nu
doar de anul trecut, ci de ani buni, mai ales că, din punct de vedere al prețului, Prima Casă are același
cost că și un credit ipotecar standard. Diferența majoră a rămas doar avansul de 5% la Prima Casă și
15% la creditul ipotecar standard. Totuși, când nu ai nici un ban, nu îți iei casă, pentru că nu este
obligatoriu. Luatul unei case pe credit constituie o decizie foarte responsabilă, pe 30 de ani, mai ales
dacă alți oameni depind de ține.
O altă analiză între cele două variante de finanțare, Prima Casă versus Credit ipotecar standard,
a pornit de la un apartament în valoare de 60.000 de euro, în cazul unei familii care dispune deja de
avans și nu necesită accesarea unui credit de nevoi personale, concomitent cu cel ipotecar. De reținut că
avansul achitat la accesarea unui credit reprezintă în același timp ponderea în care cumpărătorul este și
proprietar al respectivei locuințe.
Credit Prima Casa Credit Imobiliar
Pret imobil 60.000 euro 60.000 euro
Avans 5% 15%
Suma maxima
finantata266.000 lei 237.000 lei
Rata lunara 1.270 lei 1.200 lei
Total de plata la
finalul creditului458.308 lei 432.303 lei
Detalii crediteRata dobanzii 4% (ROBOR 3 luni +
2%), comision anual de gestiune
FNGCIMM aplicat la 50% din soldul
credituluil 0,49%, DAE 4,5%Imobiliar: rata dobanzii 4,5% (ROBOR
3
luni + 2,5%), DAE 4,8%
O altă previziune a analiștilor bancari este că pe viitor, acest program va trebui modificat. Derularea lui
în luna februarie duce la o denaturare a pieței imobiliare, datorită numărului ridicat de români care vor
să cumpere o locuința prin acest program. Când acesta se finalizează, piață imobiliară intră în regres.
Astfel, se dorește că doar românii cu venituri modeste să mai poată aplică la un astfel de credit.
Programul Prima Casă este potrivit pentru ține dacă te afli în posibilitatea de a achita un astfel de
credit. Odată ce îl accesezi, asigura-te că îl gestionezi responsabil. Iată de ce:
25

Credit Prima Casa Credit ipotecar standard
Imobilul se poate da in plata NU DA
Imobilul se poate vinde in primii 5 ani NU DA
Imobilul se poate inchiria in primii 5 ani NU DA
Creditul se poate refinanta NU DA
Deposit cash collateral cu 3 rate de dobanda DA NU
Executare in regim de urgenta DA NU
Obiect de partaj NU DA
Documente necesare Prima Casa :
•Act de identitate (conform Anexa )
•Acordul de consultare a veniturilor din baza de date ANAF
•Declaratia pe propria raspundere a ta si a codebitorului, data in forma autentica, privind
indeplinirea criteriilor de eligibilitate legate de imobile in proprietate sau credite ipotecare in
derulare ( conform Anexa)
Dupa gasirea imobilului trebuie sa prezinti:
•Antecontract vanzare-cumparare ( conform Anexa)
•Acte de proprietate a imobilului ( conform Anexa)
•Extras de Carte Funciara ( conform Anexa)
•Certificat de eficienta energetica
Banca are dreptul de a solicita documente justificative ale venitului, pentru indeplinirea
cerintelor de prudentialitate specifice activitatii bancare.
26

Concluzii
Ei bine, acum că ți-am expus în același articol toate asemănările și deosebirile între cele două
tipuri de instrumente financiare , sperăm că îți va fi mult mai ușor să te axezi asupra unui anumit tip de
împrumut.
Dacă ne-ai întreba pe noi ce variantă este mai bună, credit ipotecar sau Prima Casă , noi ți-am
răspunde că programul guvernamental vine cu câteva beneficii clare, iar în afară de riscul de a crește
valoarea ROBOR și, automat, de a se mări și dobânda anuală, nu sesizăm alte probleme majore cu el.
Și nu uita că începând cu finele aului 2019, programul Prima Casă a fost înlocuit de O familie, o
casă.
27

BIBLIOGRAFIE
Prima Casa 2020 – Schimbari, conditii, oferte, banci participante si acte necesare
•„Prima Casă” a tras prețul locuințelor înspre valoarea de 60.000 de euro , 31 august 2009, Alexandru
Urzică,Capital
•Coșmarul „Primei Case” , 9 septembrie 2009, Alexandru Urzică, Capital
•"Ce conditii Prima Casa impun bancile celor interesati?" , 16 februarie 2013 Piata Bancara
•„Prima Casă” cum se calculeaza valoare finantata vs avans , 17 martie 2013, Piata Bancara
•Informatii despre Programul Prima 2015 , 31 martie 2015, media.imopedia.ro
•Despre noul plafon Prima Casa in 2016 , 05 decembrie 2015, dezvoltatorimobiliar.ro
•Informatii despre Programul Prima 2018 , 12 ianuarie 2018, Informatii Bancare
•PRIMA CASA 2019 – Noile reguli, conditii, achizitie, constructie , 17 februarie 2019, Informatii
Bancare
28

29