Intoxicatiile Acute la Copii

PROIECT DE ABSOLVIRE

Intoxicațiile acute la copii

PLANUL LUCRĂRII

I. Capitolul I

1.1.Definiție

1.2.Etiologie

1.3.Simptomatologie

1.4.Diagnostic pozitiv,examinări paraclinice

1.5.Tratament

1.6.Urgențe ale intoxicaților

II. Capitolul II

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Pregatirea patului și a accesoriilor lui

Schimbarea lenjeriei de pat

Asigurarea igienei personale,corporale și vestimentare a pacientului

Observarea poziției pacientului în pat

Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului

Captarea eliminărilor

2.4. Supravegherea funcțiior vitale și vegetative

2.5. Alimentația bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicii speciale impuse de afecțiune

2.9. Educație pentru sănatate-Profilaxia bolii

2.10. Externarea pacientului

III. Capitolul III

3.1. Prezentarea cazurilor de boală

Cazul nr. I-plan de îngrijire

Cazul nr. II- plan de îngrijire

Cazul nr.III-plan de îngrijire

3.2. Concluzii asupra lucrării

IV. ANEXE

V. BIBLIOGRAFIE

”Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,

deși aproape toți se nasc cu ea”

Hipocrate

Motivația alegerii temei

A fii o asistentă medicală nu este doar o profesie,din punctul meu de vedere, este în primul rând o modalitate de „a fi”, unde fiecare exprimă cum știe mai bine calitățile și cunoștințele dobândite pe parcursul școlarizării, subliniind faptul că știința, practica și umanitatea sunt condițiile fundamentale pentru a putea exercita această profesie.

Motivația mea în alegerea acestei profesii a fost accidentul de muncă al tatălui meu, unde am văzut devotamentul față de omenire în cursul spitalizării lui.

Prevenirea îmbolnăvirilor și promovarea sănătății se realizează în orice moment al vieții de zi cu zi de către o asistenta medicală, argumentul pe care îl aduc în alegerea acestei teme este preocuparea mea pentru îngrijirile acordate copiilor.

Modelul meu în viață este Florance Nigthingale deoarece dânsa era convinsă că în orice femeie există o infirmieră și că mai devreme sau mai târziu, în viață, toate o să trebuiască să se îngrijească de cineva.

Intoxicațiile acute la copii, ca și stare patologică a organismului uman, vor fi descrise și analizate în detaliu în acest proiect, la fel ca și partea dedicată tehnicilor acordate de asistentă medicală.

Proiectul este structurat în capitole și subcapitole, cu intenția de a realiza o expoziție clară,precisă și în același timp riguroasă, atât a manifestărilor patologice în urma intoxicației cât și a manevrelor standardizate de intervenție sanitară în astfel de cazuri.

Definiție

Intoxicația este răspunsul organismului la pătrunderea unei substanțe toxice. Ea reprezintă o stare patologică, reversibilă sau nu, care se traduce printr-o modificare a structurilor celulare sau a metabolismului celular.

Noțiunea de substanță toxică include și relația dintre toxic și organismul cu care acesta a venit in contact, reactia organismului față de acțiunea toxicului. Toxicitatea unei substanțe este determinată de o mulțime de factori:proprietățile fizice și chimice ,doza,concentrația,calea și viteza de pătrundere,vârsta, greutatea corporală etc.

Doza este factorul cel mai important care determina toxicitatea unei substanțe. În cazul ingestiei de substanțe toxice trebuie facută distincția între doza ingerată și  doza absorbită, respectiv cantitatea de toxic pătrunsa în sânge,lichidul interstițial și celule.

Morbiditatea și mortalitatea prezinta o incidenta mai ridicata la vârsta copilăriei.

1.2. Etiologie:

Intoxicațiile acute la copii pot fi accidentale sau provocate cu scop suicidar.

Astfel,avem urmatoarea clasificare pentru intoxicațiile produse accidental:

Factori determinanți:

Medicamentele se situează pe primul loc în producerea intoxicațiilor acute la copii: analgezice, antitusive, antigripale, sedative, hipnotice, anxiolitice, topice;

Substanțe utilizate în scop gospodăresc pot de asemenea sa fie un factor determinant toxic: detergenții,substanțe corozive (caustice,soluții dezinfectante ,pesticide) cosmetice, soluții alcaline pentru curățatul canalelor de scurgere,otravă pentru insecte și sobolanii, pesticide pentru plante;

Plante cu toxicitate: urechea elefantului, iederă englezească, ghiocei de grădina, narcisele, vîscul, plantele decorative, mugurii de trandafir, bobițe de ricin, crinul, iasomia, ciupercile. Unele plante sunt toxice dar nu fatale,ele provoaca iritații ale pielii dacă sunt atinse sau tumefierea buzelor sau a limbi dacă sunt înghițite.

Intoxicațiile determinate de toxice diverse includ: intoxicațiile cu alcool, monoxid de carbon(CO), gaz metan; intoxicațiile alimentare: conserve, carne alterata, ciuperci toxice si toxice vegetale.

Dintre intoxicațiile cu metale grele amintim:plumbul și mercurul.

Nivelurile foarte crescute de plumb cauzează o imunitate scăzută, retard mental, tulburări comportamentale, întîrziere în dezvoltarea fizică.Surse de plumb:pervazele ferestrelor vopsite, țigarile(ingestia unei singure țigarete poate fi periculoasă pentru copii), bucățelele mici de vopsea care cad,jucăriile,cheile și brelogurile,bateriile vechi dar chiar și praful poate conține plumb.

În general, intoxicația cu mercur are loc în urma absorbției prin piele sau prin inhalarea vaporilor de mercur(a unui termometru spart). Cea mai ridicată toxicitate o au compușii organici (metilmercurul si dimetilmercurul)care pot cauza intoxicații acute sau cronice. Mercurul afectează sistemul nervos central, sistemul endocrin, rinichii, gingiile și dinții.

Intoxicația acuta la copii cu etnobotanice.

Acestea sunt prafuri uscate stropite cu substanțe chimice. Mefradona este una dintre substanțele etnobotanice care are ca efect secundar intoxicația. Supradozajul poate provoca furnicături, halucinații, atac cerebral,insuficiență renală și căderea sistemului muscular.

b)Factori etiologici favorizanți:

1. Insuficiența educației paternale și supravegherea neadecvată a copilului poate să fie un factor etiologic favorizant în producerea intoxicațiilor acute la copii.Cele mai multe cazuri de intoxicații se produc în casa deoarece sunt stocate substanțe toxice(în special în baie si bucătărie). Un fapt favorizant este neglijența unui adult din familie care lasă la îndemana copilului un flacon de medicamente după folosirea acestuia.

2. Modalitatea comercială de prezentare și ambalare a substanțelor medicamentoase și uz caznic constituie de asemenea un factor suplimentar de risc. Multe dintre medicamentele , copiilor sunt prezentate atrăgător în culori vii,sub forme care interesează copilul(drajeuri aromatizate, siropuri, capsule, tablete.).

Modalitatea de ambalare a medicamentelor și a toxicelor este de asemenea un factor important,de aceea unele tării au adoptat prevederii legale[de exemplu S.U.A.-1970-:”Poison preventing packaging act(PPPA)”] care obligă firmele producătoare la realizarea unor ambalaje care să nu permită copilului mic accesul la medicamente sau toxice.

1.3. Simptomatologie

“Nimic nu este mai variabil ca simptomatologia clinică a unei intoxicații acute“(E.C.Habib).

Așa,de exemplu: barbituricele, oxidul de carbon pot fi cauza comei; nicotina, insecticidele, naftalina, sărurile de plumb pot determina convulsii; ciupercile otrăvitoare, acizii și bazele corozive , metalele grele, provoacă gastroenterita acută; fosforul ,mercurul cauzează anurie; otrăvurile determină cianoza; gazele iritante, clorul, acidul azotic, adrenalina pot da edem pulmonar.

Intoxicațiile acute determină cel mai frecvent patru sindroame clinice mai importante,care de obicei,se constituie în ordine cronologică (element evocator pentru diagnostic), și anume:

sindrom neurologic ,

sindrom respirator,

sindrom cardiovascular,

sindrom digestiv.

Se poate adăuga în funcție de natura toxicului ,un număr de alte modificări, și anume: fenomene de insuficiență renală sau hepatică acută, tulburări hematologice și metabolice.

3.1. Manifestări neurologice de origine toxică

Comele toxice. Un număr mare de toxice sunt capabile să antreneze o stare de comă. În principiu aceasta este reversibilă și nu lăsa leziuni reziduale neurologice, cu excepția unor rare cazuri de hipoxie cerebrală prelungită, convulsii sau encefalopatii acute toxice.

Dintre toxicele din aceasta categorie fac parte numeroase substanțe, unele prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1.

Convulsiile. Constituie o altă manifestare clinică de origine toxică; determinate fie direct de toxic, fie indirect, prin hipoglicemie sau hipocalcemie,pot constitui un element valoros de orientare a diagnosticului etiologic. Dintre toxicele din acest grup cităm:stricnina, santonina,miofilinul, antidepresoarele, penicilina(în doze mai mari de 500.000-1.000.000. u/kg/zi) acidul nalidixic(Negramul), sulfamidele, hipoglicemiante, etilenglicolul(lichid antigel).s.a.

Midriaza. Este un fenomen întalnit in intoxicațiile cu: anticolinergice(atropină, scopolamină) antihistaminice, antidepresoare,cianurii,s.a.

Tulburări de termoreglare. Hipertermia de origine toxică se constată în intoxicațiile cu cofeină,amfetamine,atropină,miofilin,aspirină. Hipotermia de cauză toxică este mai frecvent întalnită decat hipertermia,se întalnește în special înintoxicația cu toxicele depresoare ale SNC: barbiturice, alcool, fenotiazine, meprobamat.

Paralizii toxice. Pot fi realizate de:organofosforate(anticolinesterazice),unele antibiotice (colistin, neomicină,streptomicină), săruri de aur, intoxicații cu plumb.

Halucinațiile. Pot apărea in intoxicațiile cu:atropină, amfetamine, alcool, ciuperci otrăvitoare, negram, etionamidă.

Stare confuzională. Poate ajuta la orientarea diagnosticului către intoxicațiile cu:antihelmintice, digitalice, polimixină, vitamina D.

Surditatea. Poate apărea la intoxicațiile cu: gentamicină, streptomicină, kanamicină, chinină, salicilații.

Amauroza. Amauroza prin nevrita optică se întalnește în intoxicațiile cu alcool etilic sau metilic, chinină, sulfură de carbon.

3.2. Insuficiența acută respiratorie de origine toxică

Aprovizionarea tisulară cu oxigen poate fi compromisă,în cursul unei intoxicații acute ,prin mai multe mecanisme:

A)Hipoventilația de origine „centrală” prin depresia centrilor respiratori bulbari din intoxicațiile cu:opiacee,barbiturice,tranchilizante,organofosforate,anestezice,alcool. Paralizii ale musculaturii respiratorii de cauză toxică survin în intoxicațiile cu: organofosforate,curarizante,botulism(la acestea se pot adăuga tulburările de mecanică ventilatorie din cursul convulsiilor de origine toxică).

Alterarea hematozei pulmonare în cursul unei intoxicații acute poate fi urmarea :.obstrucției căilor aeriene superioare(ex:edem caustic laringian și intoxicațiile cu acizi si baze corozive), obstrucției căilor aeriene inferioare(prin hipersecreaza. Este un fenomen întalnit in intoxicațiile cu: anticolinergice(atropină, scopolamină) antihistaminice, antidepresoare,cianurii,s.a.

Tulburări de termoreglare. Hipertermia de origine toxică se constată în intoxicațiile cu cofeină,amfetamine,atropină,miofilin,aspirină. Hipotermia de cauză toxică este mai frecvent întalnită decat hipertermia,se întalnește în special înintoxicația cu toxicele depresoare ale SNC: barbiturice, alcool, fenotiazine, meprobamat.

Paralizii toxice. Pot fi realizate de:organofosforate(anticolinesterazice),unele antibiotice (colistin, neomicină,streptomicină), săruri de aur, intoxicații cu plumb.

Halucinațiile. Pot apărea in intoxicațiile cu:atropină, amfetamine, alcool, ciuperci otrăvitoare, negram, etionamidă.

Stare confuzională. Poate ajuta la orientarea diagnosticului către intoxicațiile cu:antihelmintice, digitalice, polimixină, vitamina D.

Surditatea. Poate apărea la intoxicațiile cu: gentamicină, streptomicină, kanamicină, chinină, salicilații.

Amauroza. Amauroza prin nevrita optică se întalnește în intoxicațiile cu alcool etilic sau metilic, chinină, sulfură de carbon.

3.2. Insuficiența acută respiratorie de origine toxică

Aprovizionarea tisulară cu oxigen poate fi compromisă,în cursul unei intoxicații acute ,prin mai multe mecanisme:

A)Hipoventilația de origine „centrală” prin depresia centrilor respiratori bulbari din intoxicațiile cu:opiacee,barbiturice,tranchilizante,organofosforate,anestezice,alcool. Paralizii ale musculaturii respiratorii de cauză toxică survin în intoxicațiile cu: organofosforate,curarizante,botulism(la acestea se pot adăuga tulburările de mecanică ventilatorie din cursul convulsiilor de origine toxică).

Alterarea hematozei pulmonare în cursul unei intoxicații acute poate fi urmarea :.obstrucției căilor aeriene superioare(ex:edem caustic laringian și intoxicațiile cu acizi si baze corozive), obstrucției căilor aeriene inferioare(prin hipersecreție bronșică din intoxicațiile cu:organofosforate,parasimpatomimetice);unui edem pulmonar acut toxic( organofosforate,clor,oxid de carbon,amoniac,hidrogen sulfurat,toxice cardiotrope)

Scăderea „capacității de oxigen” a sangelui( hemolize toxice,intoxicații cu oxid de carbon).

Colapsul cardiovascular de origine toxică amplifică hipoxia tisulară prin hipoperfuzie sanguină.

Alterarea metabolismului tisular oxidativ în unele intoxicații acute(cianuri,floruri, hidrogen sulfurat,opiacee,anestezice) scade consumul celular de oxigen prin alterarea unor sisteme enzimatice oxidative(citocromi,citocromoxidază)

B) Insuficiența circulatorie „ periferică” (colapsul cardiovascular) si tulburările cardiace de origine toxică

Colapsul cardiovascular de cauză toxică are următoarele trei mecanisme principale de

producere:hipovolemie(prin diaree,vărsături sau hemoragie pentru unele substanțe

caustice),vasodilatație paralitică(în intoxicațiile cu depresoare ale SNC) cu ruperea

echilibrului între spațiul vascular conținător si masa sanguină circulantă, colaps cardiogen

(prin scăderea forței de contracție a inimii în intoxicațiile cu substanțe cardiotrope)

În funcție de toxic,tulburările cardiace de origine toxică pot fi foarte diverse:tahicardie sinusală(apare în intoxicațiile cu atropină-are un efect anticolinergic-); sau bradicardie sinusală(datorată intoxicațiilor cu digitalice). Tulburările de conducere atrioventriculară apar în cazul intoxicațiilor cu digitalice, antidepresoare și tricloretilen; tulburările de conducere intraventriculară sunt datorate intoxicațiilor cu antidepresoare,antiaritmice, antipaludice precum și hipoxia și hiperkaliemia de cauză toxică,indiferent de toxic; hiperexcitabilitatea miocardică are ca factor favorizant intoxicațiile cu digitalice, tricloretilen dar și substanțe β-stimulante(ex:izopropilnoradrenalina) iar dintre tulburările metabolice de cauză toxică enumerăm: hipercalcemia și hiperkaliemia;tulburările de repolarizare ventriculară sunt cauzate de:digitalice,antidepresoare,oxid de carbon și hiperpotasemie(de cauză toxică).

Clinic, sindromul de insuficiență respiratorie acută se traduce prin bradipnee sau tahipnee, dispnee, asfixie, modificarea culorii mucoaselor și pielii.În intoxicații, aerul expirat poate avea un miros specific: aliaceu în intoxicații cu fosfor,arsen; de fenol, în intoxicația cu creolină, fenoli; de migdale amare, în intoxicația cu acid cianhidric, glicozizi cianogenetici; de urină de șoarece, în intoxicația cu cucută; de amoniac, în intoxicația cu uree.

3.3. Manifestări renale de origine toxică

Insuficiență renală acută în cazul unei intoxicații poate avea următoarele mecanisme:

Toxicitate renală directă este provocată de:săruri metalice(mercur,aur,arsenic), antibioticele(cefaloridina,colistina,kanamicina,neomicina,streptomicina, tetraciclinele), unii solvenții organici(tetraclorura de carbon,etilen),substanțe iodate de contrast.

Alteori necroza tubulară are cauză ischemică si este urmarea unui colaps cardiovascular de origine toxică(ex:ciuperci otrăvitoare, barbiturice, hipotensoare, fenilbutazonă)

Insuficiență renală poate fi urmarea unei obstrucții tubulare renale prin hemoglobină(hemolize toxice :plante care conțin saponine – săpunariță, neghină etc.; tioglicozizi – muștarul sălbatic; cupru) sau prin formarea de cristale și cilindri (sulfamidele, oxalații) antimitoticele pot determina hiperuricemii.

Alte manifestări renale de origine toxică pot fi:nefropatii glomerurale(puromicină, seruri si vaccinuri).Nefropatiinterstițiale(fenacitină,fenilbutazonă,paracetamol,sulfamide, antimitotice),sindrom nefromatic(sărurile de aur și mercur, penicilamina, fenilbutazona, hidralazina). Simptomele urinare sunt: poliurie cu hematurie (intoxicațiile cu cantaridă, nitriți, lupin, feriga de câmp), oligurie, anurie (intoxicațiile cu mercur, oxalați, ochratoxicoză),hemoglobinurie (intoxicația cu plante care conțin saponine, tioglicozizi, cupru), modificarea culorii urinei în galben închis (intoxicația cu santonină, fenacetină), în roșu (intoxicația cu fenotiazină), verde (intoxicația cu fenol).

3.4. Manifestări hepatice de origine toxică

Hepatitele de origine toxică pot fi impărțite în hepatitele toxice veritabile și hepatite

toxice prin hipersensibilitate fața de o anumită substanță.

Hepatitele toxice veritabile(citolitice,colestatice,steatozice).Citoliticele au următoarele forme distinctive:se produc în toate cazurile în care un individ este expus unui toxic hepatic cunoscut.Dintre toxicele capabile să producă astfel de leziuni menționăm:Amenita phaloides,benzenul,naftalina,cloroformolul,tetraclorura de carbon,DDT,anilina,fosforul,arsenul,alcooli alifatici.

Hepatita toxică prin hipersensibilitate individuală fața de o anumită substanță.Se asociează deseori alte fenomene de intoleranță(hipertermie,hipereozinofilie).Dintre aceste toxice vom cita : fenuronul, dilantinul, halotanul și cloroforul.

3.5. Manifestări digestive de origine toxică

Hemoragiile digestive sunt rezultatul acțiunii locale a substanțelor iritante, corozive (acizi și baze corozive, permanganat de potasiu, arsen, salicilați, săruri ale metalelor grele, fenoli etc.)sau consecința unui sindrom hemoragic toxic provocat de warfarină, plante toxice ce conțin compuși anticoagulanți(sulfina), de aspirină, fenilbutazonă, cortizon etc.Diareea acută, însoțită de colici, vomă, apare în intoxicațiile cu săruri ale metalelor grele,fluoruri, fenolftaleină, halogeni, arsen, ciuperci toxice, acizi și baze tari. Stomatitele cu evoluție de la catarale până la ulceroase, gangrenoase, sunt provocate de substanțe caustice.

3.6. Manifestări hematologice de origine toxică

Manifestările hematologice cele mai frecvente în intoxicații sunt:

Methemoglobinemia ,care se manifestă clinic prin culoarea cenușiu-brună a mucoaselor aparente, dispnee, stare ebrioasă, astenie (intoxicație cu vopsele, azotați, azotiți, clorați,fenacetină, anilină, sulfamide, nitrobenzen, acetanilidă);

hemoliza , care se manifestă clinic prin icter hemolitic, hemoglobinurie, tulburări cardiace (intoxicații cu ciuperci otrăvitoare, plante care conțin saponine, cupru, venin de viperă,penicilină etc.);

tulburările de hemostază prin: deficit de factori de coagulare (intoxicații cuantivitamine K: warfarina, plante care conțin compuși cumarinici – sulfină etc.);

insuficiențe hepatocelulare toxice (intoxicații cu benzen, fosfor);

trombocitopenie toxică (micotoxicoze produse de micotoxine cu proprietăți radiomimetice – trichoteceni – elaborate de Fusarium spp., Stahybotris alternans);

coagularea intravasculară (intoxicații cu Amanita phaloides, Colchicum autumnale, hemolize toxice);

fibrinoliza (rareori în intoxicația cu arsen).

3.7. Tulburări metabolice de origine toxică

Acidoza metabolică se produce în intoxicații cu salicilați, alcool, etilenglicol, în stările de șoc toxic existente în intoxicațiile cu toxice care determină diaree abundentă cu eliminare de baze, în intoxicații care determină insuficiență renală acută. Hiperglicemie produc salicilații, substanțele simpaticomimetice, corticoizii.Hipoglicemie se întâlnește în intoxicația cu alcool, hidrazida acidului izonicotinic (HIN).Hipocalcemie provoacă oxalații, acidul oxalic, citrații, alcaloza respiratorie sau metabolică.

1.4. Examinări paraclinice

Diagnosticul pozitiv în cazul intoxicațiilor acute se sprijină pe trei elemente:anamneza( poate sugera sau chiar afirma ingestia toxicului), examen clinic obiectiv și examene toxicologice pentru identificarea substanței în cauză și numeroase alte investigații biologice.

a)La examenul obiectiv ,efectuat complet se va urmării:

aprecierea parametrilor vitali

puls;

tensiune arterială:

frecvența respiratorie;

-temperatura corporală;

prezența unor leziuni traumatice;

aprecierea statusului sistemului nervos central:

starea de conștiență;

prezența convulsiilor;

sindroame neurologice majore;

examen oftalmologic

examinarea cavității bucale:

aspect;

prezența de corpi străini;

mirosuri specifice;

examinarea tegumentelor:

aspect general;

colorație;

umiditate;

examenul abdomenului( pot fi prezente durerile abdominale,dar si următoarele semne:disfagie, vărsaturii,diaree,ulcerații caustice ale mucoasei buco-faringiene)

tranzit intestinal, inclusiv continența sfincteriană;

participarea la mișcările respiratorii;

examenul aparatului renal(se va capta urina în vederea efectuării examenului toxicologic,vom măsura diureza și eventualele modificări de culoare ale urinei.)

b)Locul examenelor paraclinice în cazul unei intoxicații acute la copil

Următoarele aspecte au o importanță deosebită în cazul unei intoxicații acute la copil:

Examenele toxicologice(utile diagnosticului etiologic al intoxicației)cuprind două categorii de investigații:examene de depistaj extemporaneu și examene toxicologice de specialitate(realizate în laboratoarele specializate de toxicologie)

Examene complementare necesare evaluării unor afectări organice sau funcționale de origine toxică,necesare aprecierii gravității intoxicației și conducerii tratamentului.

Examenele extemporaneu(exemple):

Hîrtia reactiv „Phenistix” în contact cu urina sau cu plasma unui intoxicat cu salicilații variază în culoarea roz-violet.

Hîrtia „Dextrostix” decelerează hipoglicemia, poate orienta către intoxicația cu: sulfamide hipoglicemiante, alcool etilic, alcool metilic.

Examenul de urină evidențiind multe cristale de oxalat de calciu la un copil cu tulburării de echilibru, apoi convulsii, comă și acidoză, orientează diagnosticul spre o intoxicație cu etilenglicol.

1.5.Tratamentul intoxicaților acute la copii

Îndepărtea toxicului care nu a fost încă absorbit înainte de apariția simptomatologiei clinice reprezintă scopul primar al tratamentului.

În intoxicațile prin ingestie. Evacuarea conținutului gastric poate fi realizată prin provocarea vărsăturii, prin spălătura gastrică sau prin evacuarea conținutului interstinal.

a)Provocarea de vărsături este cea mai rapidă metodă care poate fi aplicată imediat în orice loc.Înainte de a provoca vărsătura, pentru ca aceasta sa fie eficace, este obligatoriu sa administrăm bolnavului:

Apă potabilă sau alte lichide ( lapte, albuș de ou bătut de la cel putin 10ouă, sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal)

Cantitatea de lichid administrat este de maximum 300 ml pentru o porție.O porție mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsătură să deschidă pilorul și să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin.

Modalitățiile de inducere a vărsăturilor sunt mecanice(prin iritarea mecanică a faringelui) și medicamentoasă:siropul de ypeca și apomorfina.

Observație:La fiecare pahar de lichid călduț se mai poate adăuga o lingură de sare de bucătarie (solutia călduță de clorură de sodiu având acțiune emetizantă prin exercitarea receptorilor mucoasei gastrice)

După administrarea lichidului urmează provocarea vărsaturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului, iritarea bazei limbii, a vălului palatin și a peretului posterior al faringelui cu un apăsator de limbă

După eliminarea conținutului gastric prin vărsatură se repetă manevra pană se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l de lichid.Administrarea de lichide și provocarea de vărsături este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului,în cabinetele medicale unde nu există condiții pentru spalatură gastrică.Contraindicațiile provocări de vărsături sunt: în stările comatoase( pericol imediat de asfixie prin aspirația conținutului gastric), în convulsii(în ingestia de substanțe colvulsivante sau cele cu risc de perforație și hemoragie (ingestia de corozive).

b) spălătura gastrică este o măsură terapeutică esențială, care trebuie aplicată imediat (exceptând contraindicațiile ) mai ales in primele patru ore de la ingestia substanței toxice, sau chiar si dupa 10-12 ore.În caz de intoxicații cu barbiturice, chiar la 24 de ore, deorece unele tablete sunt insolubile, sau se dizolvă foarte lent.În felul acesta bolnavul se poate afla sub pericolul unui stop cardio-respirator, în funcție de timpul deresorbție a comprimatelor, daca nu se evacuează stomacul.Materiale necesare:

sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici);

depărtator de maxilare;

o pîlnie;

o seringă Guyon;

 galeată pentru colectarea lichidului,

lichid de spălătura

Bolnavul în stare de veghe așezat pe un scaun va fi imobilizat, pentru a preveni scoaterea tubului. Înainte de introducerea sondei, se măsoară pe sonda distanța de la arcada dentara la varful apendicelui xifoid, distanta care va fi marcată pe sonda cu un leucoplat.Sonda va fi unsă cu substanță lubrefiantă (ulei de parafină) se introduce în stomac pană la semnul marcat cu leucoplast.

Atenție:Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac și nu în trahee,introducem capătul liber al acesteia intr-un pahar cu apă,dacă se produce barbotaj în timpul expirației,atunci sonda se află trahee și o scoatem.Odată sonda ajunsă în stomac se adapatează la capătul acesteia o seringă Guyon, plină cu apă potabilă.Apa se va introduce în stomac si apoi se va aspira conținutul gastric ( pentru determinări toxicologice de laborator).Se scoate seringa și se adaptează o palnie, în care se toarnă apa potabilă călduță și o suspensie de carbune medicinal în apă(4-6 linguri la 1L de apa). Cantitatea odata introdusă (300-500 de ml de portie),se provoacă spălătura prin miscarea tubului în sus și în jos. Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. Se repetă administrarea unei noi cantității de lichid urmată de extragerea acestuia pană se ajunge la o cantitate totala de 3-5 litri.

Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanțe corosive (pot fi provocate hemoragii sau perforații ale esofagului si stomacului). Unii toxicologi admit spălătura gastrică și în intoxicații cu substanțe ecorosive, dar nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie, folosind in acest scop tuburi de calibru redus.Alte contraindicații: convulsii,bolile ale S.N.C., laringospasmul. Riscul major al spălături gastrice la semiconstienți, somnolenți, comatosi, este aspirarea bronșica a conținutului, cu sindrom Mendelson consecutiv ( bronhopneumopatie acută gravă de aspirație). La aceștia, spălătura gastrică după intubația traheală.

c)Administrarea de purgative are rolul de-a evacua conținutului interstinal.

După spălătura gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor, vor fi introduși peroral sau prin sondă gastrică:-250 de ml soluție de manitol 20% pentru provocarea diareei osmotice;-30 de g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat in 150 ml apă. În intoxicațiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml.

Îndepărtarea toxicelor care contaminează tegumentele.Anumite substanțe toxice se absorb pe calea transcutanată,putînd produce și dermatite locale de diferite grade.Se va efectua: Spălarea tegumentelor și a mucoaselor

Imbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepartată;

Pielea trebuie spalată bine cu apă și săpun(inclusiv pielea capului și unghiile)timp de cel puțin 15 minute.Dezbracarea de hainele contaminate și spălarea tegumentului vor fi făcute cu mânuși de protecție și ochelari de protecție;

Nu vor fi folosite antidoturi, pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacțiile care au loc;

Nu vor fi folosite substanțe uleioase, grase;

Spălarea sacului conjunctival se face cu apă potabilă în jet, sub presiune mică(cel puțin timp de 5-10minute pentru acizi și 20 minute pentru baze). Pentru ca spălătura sa fie eficace, trebuie ca pleoapele sa fie indepărtate de globul ocular tot timpul cât sacul conjunctival este supus jetului de apă.

Administrarea de antidot.

Prin antidot înțelegem o substanță capabilă să neutralizeze sau să inactiveze una sau mai multe substanțe toxice.

Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbției toxicului:

 I. Administrare perorală:

Cărbunele activat.Doza perorală folosită la bolnavii care nu sunt supuși spălăturii gastrice este de : 10-20 g.Se administrează sub forma de suspensie în apă.Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte,acid tanic 1 parte și carbune activat 2 parți.

Oxidul de magneziu : cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corozivi: 40g magneziu stă in 1000 ml apă potabilă.

Soluție de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor:sucuri de fructe(citronadă preparată din lămâie);acid acetic 1% in doza de 200-300 ml.

Bicarbonatul de sodiu, antidot pentru sulfatul feros: solutie de 5% în apă.(Bicarbonatul de sodiu este contraindicat ca antidot pentru acizi tari)

Sărurile solubile de calciu se folosesc in intoxicația cu acid oxalic.Se administrează peroral soluție de clorură de calciu sau gluconat de calciu 10-20% reprezentând conținutul a 20-30 de fiole.

Sulfatul de sodiu și de magneziu se folosesc în intoxicația cu săruri solubile de bariu: 30 g dizolvate in 300 ml apă.

Clorura de sodiu, antidot in intoxicația cu bromuri.Se administreaza dupa golirea stomacului prin spălătură gastrică 1 g clorură de sodiu dizolvat în apă, administrat la fiecare oră până la dispariția fenomenelor de intoxicație.

Alcoolul etilic, antidotul alcoolului metilic.După ce stomacul a fost golit, se administrează 0,75 ml pe kilocorp din solutia de 50% la fiecare 6 ore, timp de cateva zile.

Laptele precipită sărurile de metale grele și unii alcaloizi.După administrarea fiecărei doze de 250-300 de ml lapte, trebuie să se provoace vărsătura, pentru a se indeparta toxicul din stomac.

Atenție:

Laptele este contraindicat in intoxicațiile cu substanțe liposolubile( solvenți organici, petrol, benzină, unii compusi organoclorurați, fosfor,etc.)

– Albusul de ou precipită sărurile de metale grele și unii alcaloizi( doza de albus este de cel putin 10 ouă).

– Amidonul, antidotul iodului: 80 g la 1000 ml apă ca lichid de spălătură gastrică.

– Soluția de săpun, antidot al detergenților cationici cateva grame de săpun în 200 ml apă, după care se provoacă vărsătura.

 II. Administrare parenterală

Dimercaptopropanolol, antidot pentru arsenic și compușii acestuia , pentru mercur și alte metale grele: soluții 10% injectate i.m.(doza 3-4mg/kilocorp); se repeta la 6 ore timp de 2 zile și, la nevoie, la fiecare 12 ore timp de 8 zile.

E.D.T.A. (calciu-disodiu-edetat, edetamin), antidot pentru plumb, fier,cupru și alte metale grele.Se administrează în perfuzie de glucoză 5% i.v. în doză de 30-50mg/kilocorp în cure de 4-5 zile-

Kelocyanor, antidot al acidului cianhidric și al derivatilor acestui. Se găsesc în fiole de 20 ml=300 mg.

Cuprenil(penicilamina)se folosește în intoxicații cu plumb, cupru, mercur.

Doză 1-2 g/zi

Toxogonin antidot specific al derivaților organo-fosforici, se administrează i.v. in doză de 250 mg. Doza se poate repeta fără să se depășească insă 6 fiole in 24 de ore.

Atropina este antidotul compușilor organo-fosforici și al medicamentelor  parasimpaticomimetice. Doza inițială 1-4 g injectate i.v. și apoi din 15 in 15 minute câte 1-5 mg.În funcție de intensitatea tulburărilor și apariția fenomenelor atropinice se poate ajunge până la 70 de fiole in 24 de ore.

Nalorfină , antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml=5 mg). Se administrează i.v. în doză de 5-10 ml (1-2 fiole la interval de 10-15minute, eventual la 2-3 ore până la doza totală de 40 de mg in 24 de ore.

Sulfatul de protamină, antidotul eparine

Vitamina K (fitomenadion).În intoxicația sau supradozajul de antigoagulante perorale se adminstrează i.v. lent 50-100 mg (5-10 fiole) in 24 de ore.- Vitamina C (acidul ascorbic), antidot al substanțelor methemoglobinizante în doze de 1-3 g/zi injectate i.v.

Albastru de metilen este antidotul substanțelor methemoglobinizante se folosește soluția administrată i.v. Se incepe cu 1 mg/kilocorp injectată i.v. lent. Se poate repeta in caz de nevoie dupăo oră o doză de 2 mg/kilocorp. Se poate ajunge la doza totală de 70 mg/kilocorp.

Nitrutul de sodiu, hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicații cu acid cianhidric și cianuri.- Piridoxina(Vit B6)este antidotul azoniazidei. Doza inițială este de 500 mg ( 2 fiole a 250 mg).- Serul fiziologic este antidot pentru bromura de sodiu și alte bromuri, în doză de 1000 ml la fiecare 4 ore până la doza totală de 4 l/24 de ore.

5.4.Administrarea oxigenului și calmarea durerilor

Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicații acute însoțite de semne de insuficiență respiratorie acută atît la locul accidentului sau la domiciliu, cât și in timpul transportului către o unitate sanitară.Se administrează prin sondă nazo-faringiană, cu un debit de 6-8 l/minut sau mai mult. Oxigenul este antidotul intoxicației cu oxid de carbon, când trebuie să se administreze în concentrații mari (100%) și sub presiune crescuta de 2-3atmosfere. Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator și digestiv și când durerile sunt foarte mari. Se folosește mialgin 1 fiola i.m. sau fortral 1 fiola i.m. În cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central, ci se administrează algocalmin 1-2 fiole i.v. sau piafen 1-2 fiole i.m.

5.5.Menținerea funcțiilor vitale și crearea accesului la o venă

În cazurile de insuficiență respiratorie acută se asigură respirația artificială la locul accidentului in timpul transportului sau la camera de gardă. Intoxicatul este culcat obligatoriu în decubit lateral, având căile aeriene libere.Atenție!,în cazul în care varsă, la posibilitatea aspirării vărsăturii in căile aeriene superioare.În caz de oprire a circulației vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie.

Atenție!nu se va administra intracardiac adrenalină sau izoproterenol în intoxicații cu compuși organo-clorați,tetraclorură de carbon, derivați de petrol, etc.Încă de la domiciliu sau locul accidentului, când se prevede o prăbușire a tensiunii arteriale, crearea accesului la o venă este obligatorie.Se face printr-o puncție venoasă și montarea unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic. Înainte de instalarea perfuziei se recolteaza sânge pentru determinarea grupeisanguine.Crearea accesului la o venă permite instituirea de urgență a terapiei parenterale îndeosebi în stările comatoase care evoluează cu șoc.

1.6. Urgențe ale intoxicaților

 Intoxicația cu monoxid de carbon

 Intoxicația cu monoxid de carbon este in majoritatea cazurilor accidentală și uneori colectivă, mai cu seamă in mediul industrial, fiind unadin cele mai frecvente intoxicații accidentale ale copilului.Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor , inodor, mai greu ca aerul..Sursa producătoare de CO este combustibilul folosit pentru incălzitul casnic sau în industrie pentru operații tehnologice atunci când arderea se face incomplet.Monoxidul de carbon poate patrunde în atmosfera spațiilor locuite, ca urmare a unor defecțiuni ale sistemelor de încălzire, cand tirajul estedefectuos sau ventilația camerelor deficitară.CO se combină cu hemoglobina formând carboxihemoglobina. Afinitatea Hb pentru CO este de 250-300 de ori mai mare decat pentru O2,deci reactia de combinare a CO cu Hb este foarte rapidă.Consecința formarii carboxihemoglobinei este scăderea capacitățiide oxigenare a sângelui determinâand astfel și perturbări ale proceselor deoxidare celulară .

2.1. Simptomatologie

Depinde atat de concentrația CO si durata expunerii cât și desensibilitatea individuală.În funcție de concentrața carboxihemoglobinei apar:

 Primele simptome

cefalee violenta frontală și bitemporală

amețeli,tulburări de echilibru,senzatie de oboseală

palpitații la efort,

vâjieturi in urechi

Aceste fenomene se agravează și se insoțesc de: grețuri, vărsături,tulburări de vedere, slăbiciune a musculaturii in secial a membrelor inferioare, confuzie mintală, creșterea frecvenței pulsului și a respirației,a tensiunii arteriale.În concentrații de peste 50% de carboxihemoglobină apar:- pierderea cunotinției,- comă cu respirație accelerată,- superficială,- care ulterior devine neregulată,- incărcare traheo-bronșică,- edem pulmonar acut,- convulsii,- puls rapid,- scăderea tensiunii arteriale.În concentrații de peste 60% moartea este iminenta prin deprimarea activității cardiace și respiratorii.

Atenție!

Examenul obiectiv pune in evidența și alte manifestări asociate,ca cianoză in cazurile cu pierderea cunoștinței.Colorația clasică roșu-cireșiu apar mai rar și la concentrații de carboxihemoglobină ce depășesc 70%..

2.2.Măsuri de urgență

Scoaterea imediată din mediul toxic; aerisirea incaperilor prin deschiderea ferestrelor (la nevoie se sparg geamurile).Va fi așezat în decubit lateral, având degajate căile aeriene ( capul in hiperextensie și sub nivelul trunchiului).Respirație artificială (gură la gură) dacă nu respiră sau respiră greu.Oxigenoterapie (oxigenul fiind considerat antidotul intoxicatiei cuCO), prin mijloacele imediat disponibile (sondă nazală cu debit 10-151/minut, masca facială,izolenta la copii) in concentrație de 100% in primele 30 de minute.Transportul bolnavului cît mai urgent la spital (in caz de stop respirator se va face respiratie gură la gură sau cu aparate manuale, pe tot timpul transportului.

Atențe!

Pentru determinarea concentrației de carboxihemoglobina se recoltează repede sînge, imediat după intoxicație, înainte de administarea de oxigenoterapie

Se respectă urmatoarele condiții:- sîngele trebuie ferit de contactul cu aerul,

 – se recoltează sub un strat de ulei de parafină sau în recipiente umplute complet și astupate ermetic sau recoltare pe anticoagulant,- in cazurile grave (come) și atunci cînd conditiile tehnice o permit, se face oxigenoterapie hiberbară (oxigen sub presiune ± nu peste 3 atmosfere),tratament de elecție.După intoxicațiile grave bolnavul trebuie supravegheat pentru depistarea complicațiilor si tratarea lor.

De reținut:

Asistenta medicală are obligația să intreprindă acțiuni care se adresează măsurilor profilactice.În teritoriul dispensarului medical sau în interprinderi, unde recunoaște riscul de intoxicatii cu CO trebuie sa informeze medicul, pentru ca apoi să impună celor vizați luarea de măsuri tehnice-organizatorice(asigurarea unei bune ventilatii, repararea unor sisteme de incălzire (sau ardere a combustibilului) care sînt defecte.

 Intoxicația cu alcool etilic (etanol) se recuno te de la primul contact cu bolnavul dupa halena de alcool.

Atenție !

Intoxicația poate fi mixta: cu barbiturice, tranchilizante etc.

Tablou clinic

Semnele intoxicației acute evoluează in 3 faze :1. Faza de excilație :- logoree,volubilitate, tendință de violență- facies congestive, conjuctivele injectate (la alcolemie de circa 2 g %).2. Faza de incordare motorize :- confuzie, agitatie psihomotorie, apar tulburări de coordonare si echilibru,tulburări de vorbire, incordare muscular accentuată (alcoolemie de 3 g %).3. Faza de comă etilică, alcoolemie de 3-4 g% :- relaxarea musculaturii corporale, areflexie, midriază, relaxarea sfincteriană,facies vultuos, uneori paloare, puls tahicardic și aritmic,hipotensiune arterială, halenă alcoolică (in toate fazele).Există totdeauna pericolul aspirației traheobronșice a conținutului gastric, expirat prin vărsătură, blocarea căilor aeriene și asfixie.Alteori apare bronhopneumonie de aspirație (sindrom Mendelson).

 De reținut : decesul poate să survină din mai multe cause : deprimare respiratorie centrală si insuficiență obstructivă respiratorie), colaps vascular sau E.P.A., hemoragie digestivă superioară, accident vascular  cerebral(alcoolemia de 5 g % este mortal).

Măsuri de urgență

Provocarea de vărsături si spălătura gastrică cu cărbune activat (in soluție de bicarbonate de  sodium 5%) sau doze successive de cafea concentrată este posibilă în formele mai ușoare.În formele severe: transportarea de urgență la spital.La nevoie se va executa reanimarea cardiorespiratorie în timpul transportului.

Observație.

La indicația medicului asistenta medicală va monta (la dispensar, policlinică sau autosalvare) o perfuzie cu soluții macromoleculare,glucoză 5% și eventual bicarbonate de sodium.Se pot injecta vit.b (3-4 fiole i.v. ± fiole a 250 mg), vit b i.v. 100mg, hidrocortizon, diazepam 1-2 fiole i.v. sau i.m. În caz de agitație.

Contraindicate: morfina,plegomazinul,barbituricele.

Atentie!

Are mare importanță social și medico-legală recoltarea sîngelui pentru alcoolemie. Nu se va dezinfecta pielea cu alcool la locul prelevării decît cu sublimat, oxicianură, în lipsa cu apa simplă.În caz de comă, spălatura gastrică este posibilă după intubația traheală.Asistenta medicală va aplica tratamentul prescris de medic :tratamentul comei toxice, al insuficienței respiratorii și circulatorii acute,corectarea tulburărilor funcționale.

Atentie!În mod accidental și copiii mici pot fi victime ale intoxicațiilor cu alcool.

Intoxicația cu arsenic

Apariția intoxicației cu arsenic

Intoxicația cu arsenic se poate întâlni în formă cronică și acută. De regulă intoxicația acută se întâlnește în urma unui accident în legătură cu un produs cu conținut de arsenic sau în urma unei tentative de suicid. De obicei substanța toxică este inhalată sau ingurgitată. Intoxicația acută este în special o boală profesională a persoanelor care lucrează cu compușii acestei substanțe. In principal sunt expuși riscului intoxicației muncitorii din industria metalurgică, industria chimică, industria ceramicii și a sticlei. Arsenicul afectează capilarele. Compușii de arsenic fixându-se de proteinele din organism exercită o activitate de inhibare a enzimelor, având efect dăunător asupra ficatului și rinichilor și paralizând circulația și respirația.

SIMPTOME
In caz de intoxicație acută: vărsături, diaree,dureri abdominale,probleme deglutiție,senzație de sete, crampe
colaps circulator, lipsă de aer, insuficiență renală.

în caz de intoxicație acută cu arsenic marea majoritatea o otrăvii se îndepărtează prin spălaturi gastrice. La lichidul cu care se spală stomacul se adaugă cărbune și oxid de magneziu pentru a îngreuna absorbția arsenicului în organism. Echilibrul de săruri-apă din organism se restabilește prin administrarea de perfuzii.

Intoxicația acută debutează cu dureri puternice de cap, vărsături, diaree, dureri de stomac. După o scurtă pauză apar probleme de glutiție, scaune moi ca în cazul holerei, senzație de sete, crampe. Bolnavul se deshidratează, tensiunea arterială scade brusc, apar tulburări ale circulației cerebrale, stare de comă.

In ultimul timp tot mai des se atrage atenția că arsenicul nu este numai toxic ci are și un efect cancerigen.

Capitolul II

Supravegherea pacientului din momentul internări până la externare și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

2.1. Internarea pacienților în spital

Internarea în spital este un eveniment important în viața copilului intoxicat deoarece are loc schimbarea ambientului confortabil cu care este obișnuit și a mediului familiar, acest fapt determinând o stare de anxietate crescută.

Primul contact cu mediul spitalicesc este hotorâtor pentru câștigarea încrederii lui,de aceea este important ca personalul serviciului de primire să dovedească atenție și preocupare pentru bolnavul nou sosit. Aceeași atenție se va acorda și însoțitorilor bolnavului deoarece dispoziția părinților se transmite de obicei și copilului.

Intoxicația acută la copii constituie o urgență din acest motiv internarea se face cu sau fără bilet de trimitere. Pacientul este înregistrat la biroul servicilor de primire în registrul de internări, se completează foaia de observație clinică folosind datele de indentitate ale bolnavului, se va face anamneza rapidă de la aparținători pentru a vedea toxicul ingerat, calea de pătrundere a toxicului iar medicul va da indicațiile tratamentului.

Medicul va efectua examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului cu probabilitate, precum și luarea primelor măsuri în cazul tratamentului de urgență. Asistenta medicală va efectua de urgență la recomandarea medicului evacuarea conținutului gastric în intoxicațiile prin ingestie și administrarea de antidot având în vedere restricțiile specifice toxicului. Va avea loc îndepărtarea îmbrăcămintei îmbibată în toxic și efectuarea spălării tegumentelor și a mucoaselor(unde este cazul)

administrarea de antidot specific toxicului și crearea accesului la o venă. După îndepărtarea hainelor civile se va face îmbrăcarea hainelor de spital(pijamale,păpucii și halat de baie).

Gravitatea cazului impune transportul de urgență la secția de terapie intensivă sau secția de pediatrie,monitorizându-se cu atenție funcțiile vitale. Hainele vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada internării bolnavului. Pentru hainele preluate și depuse în magazie se va elibera însoțitorului un bon de preluare. Se permite internarea mamei cu copilul intoxicat în funcție de gravitatea cazului și vârsta copilului.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul principal al spitalizării copiilor intoxicații este vindecarea.

Ajuns pe secție copilul intoxicat va fi preluat de către asistenta sefă care va înregistra datele de identitate de pe foaia de observație în Registrul de internări-ieșiri a secției pediatrie/terapie intensivă(depinde de caz). Aceasta predă copilul asistentei de salon care îl conduce în salonul indicat și asigură condițile de confort, administrează medicația indicată și monitorizează funcțiile vitale.

Se accepta internarea mamelor cu copii în același salon,iar pentru mamă se va rezerva un pat separat deoarece nu se admite în nici un caz ca mama să stea în același pat cu copilul. Pe parcursul internări asistenta medicală va efectua educația pentru sănătate a mamei privind îngrijirea corectă a copiilor.

Mamele internate cu copiii vor fi instruite încă de la biroul de primire, iar asistenta medicală îi va aduce la cunoștință mamei internate Regulamentul de ordine interioară, drepturile și obligațile pacienților internații, orele de servire a mesei precum și accesul și circulația vizitatorilor. Personalul secției trebuie să evite distracțiile și discuțiile în saloane și pe coridoarele secției; convorbirile vor fi duse cu voce scăzută dar în așa fel încât aparținatorul să audă.

Regimul terapeutic de protecție ține cont de odihna pasivă a pacientului ca mijloc terapeutic important, astfel se va aranja patul în poziția cea mai comodă respectându-se somnul pacientului.

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Pregatirea patului și a accesorilor lui

Calitățile patului:să fie confortabil, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort ale pacientului, cât și ale personalului de îngrijire; să-i permită bolnavului să se poate mișca în voie, să nu-i restrângă mișcările.

Paturile pentru copii mici sunt prevăzute cu gratii fixate cu dispozitive de siguranță pentru a evita căderea micilor pacienții din pat.

Profunzimea acestor paturi poate fi modificată prin ridicarea sau coborârea somierei după mărimea pacientului.

Asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire, investigațiile și tratamentul cât mai comod; ușor de manipulat și curățat; confecționat din tuburi ușoare din metal așezat pe rotițe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotițe.

Accesoriile patului:

Salteaua va fi confecționată din burete, material plastic, care se curață și se dezinfectează cat mai ușor; umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).

Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete, material plastic sau puf.

Dimensiunea lor: 55 cm lățime, 75 cm lungime.

Pătura confecționată din lână moale, trebuie să se poată spăla ușor.

 Lenjeria este bine să aibă cât mai puține cusături.

Lenjeria necesară:două cearșafuri(cearceaf și un plic)doua fețe de pernă,o aleză sau traversă și mușama.

-cearșaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea.
-mușamaua confecționată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecții se folosește numai la anumiți bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.
-aleza ce acoperă mușamaua este confecționată din pânză; va fi de aceeași lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât mușamaua pantru a o acoperi perfect; fața de pernă, confecționată din același material ca și restul lenjeriei, se va încheia cu șnur pe partea laterală sau fără șnur, cu deschizătura suprapusă.

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea patului,se poate face gol,fără bolnav sau cu bolnavul în pat.

Materiale necesare:cearșaf simplu,cearșaf plic,două fețe de pernă,una-două pături,două perne.

a) Schimbarea lenjeriei de pat fără pacient: 
-se îndepărtează noptiera de lângă pat,

– se așează un scaun cu spătar la capătul patului,pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect.

 -cearșaful se așează la mijlocul saltelei, se desface și se întinde o parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.

– se introduce cearșaful adânc sub saltea la ambele capete,se execută colțul:persoana așezată cu fața spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearșafului la o distanță egală de la colț, cu lungimea părții atârnate și o ridică în sus pe lânga saltea; partea de cearșaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea;se lasa în jos partea de cearșaf ridicată,se introduce sub saltea partea de cearșaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei;celelalte trei colțuri se fac după aceeași procedură.Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearșafului începând de la colțurile saltelei;

-se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute.

-se așează plicul, pătura se îndoaie în lungime și se introduce în plic

-de așează pernele introduse în fețele de pernă curate.

b)Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul în pat.

Aceasta manoperă are scopul de-a reîmprospăta patul bolnavului. Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat are loc în cazurile în care starea copilului intoxicat nu permite ridicarea din pat.

Se informează pacientul asupra procedeului care urmează și i se solicită cooperarea.Se liniștește și se asigură că manevrele care urmează nu-i vor cauza durere.Această manoperă necesită două asistente medicale.

Materiale necesare sunt aceleași ca și pentru pregătirea patului fără pacient dar avem în plus: paravan, sac de rufe, eventual lenjerie curată de corp și material necesar pentru a spăla pacientul în caz că s-a murdărit.
Schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului,în acest caz:

Lenjeria de pat se așează pe un scaun în ordinea priorității,împăturită astfel:

pătura și cearșaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică;

aleza se rulează împreună cu mușamaua în lungime;

cearșaful se rulează în lungime.

– Se evită curenții de aer, se asigură intimitatea bolnavului, se asigură măsurile privind asepsia.
–  se pregătește psihic bolnavul, și se asigură că manopera va fi efectuată cu blândețe iar manevrele nu-i vor cauza dureri.

– Manevra se face de către două asistente medicale, așezate de o parte și de cealaltă a patului, bolnavul rămând acoperit până la schimbarea cearșafului de sub pătură.
– marginile cearșafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur.
– asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică ușor, iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub antebraț apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage ușor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat ușor în aceeași direcție.
– se așează apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puțin, iar cu mâna dreaptă îi flecteaza ușor gambele pe coapse.
– din această poziție, se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a genunchilor.Pacientul se menține acoperit.
– asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la spatele bolnavului

– sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate.
–  pe jumătatea liberă a patului, se derulează cearșaful curat, mușamaua și aleza pregătite în prealabil, se întinde bine cearșaful curat pe jumătatea liberă a patului și se așează o pernă  îmbrăcată în față de pernă curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândețe, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și sub genunchi.
–   pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng , asistenta din partea stângă procedează la fel ca și în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă, o ridică ușor, introduce mâna dreaptă sub umerii ei, îi sprijină capul pe antebraț și după aceeași procedură, întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie.
– asistenta rulează mai departe din partea dreaptă, lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare;apoi derulează lenjeria curată și o întinde bine, iar bolnavul este adus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente, se va efectua colțurile după tehnica cunoscută.

Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului

Toaleta pacienților face parte din îngrijirile de bază acordate de către asistenta medicală având scopul de a menține tegumentele și mucoasele în stare perfectă de curățenie .Rolul de stimulare a funției pieli(apărarea organismului) și asigurarea unei stari placute de confort este condiția esențială a vindecării pacientului.

De preferat îmbăierea se face la duș,cu apă caldă,ceea ce este mai igienic și reprezinta un efort mai mic pentru pacient.Toaleta bolnavului se completează cu tăierea unghilor,toaleta cavității bucale și pieptănatul părului.

Observarea poziției pacientului în pat

În funcție de starea generală și de gravitatea cazului, copilul intoxicat ocupă în pat o poziție activă sau pasivă.
Poziția activă – pacientul se mișcă singur, nu are nevoie de ajutor.
Poziția pasivă – pacientul nu poate să-și schimbe singur poziția, și-a pierdut forța fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane.

Asistentele medicale trebuie să cunoască pozițiile pe care le iau bolnavii în pat, manoperele prin care se asigură schimbările de poziție și poziția în care aceștia trebuie aduși cu ocazia unor îngrijiri și examinări speciale.

Copilul intoxicat ocupa poziția activă dar și pasivă,aceasta fiind generată de gravitatea cazului.

Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului

În cazul pacienților în stare gravă,inconștienți este indicată poziția laterală de siguranță. Poziția laterală de securitate permite protejarea căilor respiratorii ale subiectului pe de o parte, voma sau sângele se scurg pe jos și nu exista riscul sa fie inhalate, iar pe de alta parte poziția împiedică o cădere a limbii în spate și obstruarea laringelui care ar rezulta de aici.Tehnică manevrei: îngenunchind lângă bolnav vom elibera căile aeriene prin hiperextensia capului și ridicarea bărbiei. Asezăm brațul cel mai apropiat al victimei în unghi drept fața de corp, iar antebrațul se îndoaie în sus. Vom trece celalalt braț al pacientului peste torace așezând dosul palmei pe obrazul victimei. 
Se ridică genunchiul ( cel opus fața de salvator) victimei, tragându-l în sus și menținând piciorul pe pamânt. Cu o mâna vom prinde umarul opus față de salvator și cu cealaltă mâna genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asigurăm ca se sprijină pe genunchi și pe cot, rearanjam capul în hiperextensie și deschidem gura bolnavului.

(poziția de siguranță)

Poziția laterală de siguranță este recomandată pentru efectuarea toaletei pacienților imobilizații dar și pentru prevenirea formări escarelor.

Captarea eliminărilor

Asistenta medicală are ca scop observarea caracterele fiziologice și modificările patologice  ale dejecțiilor în vederea stabilirii diagnosticului.

Asistenta medicală pregătește pacientul fizic și pshic:se încurajează bolnavul pentru a-și învinge jena
-se asigură respectarea intimității prin aplicarea paravanului
-se așează în poziție corespunzătoare în funcție de produsul captat.

a)Captarea materiilor fecale :-se izolează patul cu paravan,se protejează patul cu mușama și aleză
-se dezbracă pacientul(parte inferioară)
-se ridică pacientul și se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrată 
– se acoperă cu învelitoare pana termină actul defecației
– se efectuează toaleta regiunii perianale
– se indepartează bazinetul,se acoperă cu capacul și scaunul se pastrează pentru vizita medicală in locuri special amenajate.
– se strang materialele folosite
– se imbracă pacientul,se reface patul
– se aereseste salonul
– se spală mainile pacientului

 b)Captarea urinei 

-servirea urinarelor și îndepărtare lor se face în mod asemanător cu a bazinetelor, urinarele pot fi plasate pe un suport de sârma,fixate la marginea patului

După utilizare se golesc imediat,se spală în jet de apă și se dezinfectează, se spală pacientul pe mâini.

Se notează cantitatea de urină eliminată,se observă aspectul ei, iar tot ce este patologic, se păstrează pentru a fi arătat medicului.

c)Captarea vărsăturilor

se așează pacientul în funcție de starea generală-> poziție șezând,semișezând,decubit dorsal cu capul într-o parte aproape de marginea patului

se protejează lenjeria de pat cu mușama și aleză

se protejează lenjeria de corp a bolnavului cu un prosop în jurul gâtului

i se oferă tăvița renală iar, asistenta medicala îl va ajuta în timpul vărsăturii

dupa vărsătura pacientului se oferă un pahar cu apa să-și clătescă gura

se păstrează vărsătura pentru vizita medicului dacă prezintă sânge sau materii fecale.

se notează caracterele vărsăturii și frecvența ei

se spală și dezinfectează recipientul utilizat

la recomandarea medicului se recoltează vărsătura pentru examenul de laborator.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Respirația

Respirația reprezintă procesul fiziologic fundamental prin care are loc schimbul de gaze(absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) dintre organism și  mediu .

Valorile normale ale respirației la copii sunt între 25 – 35 r/min la vârsta de 2 ani, la vârsta de 12 ani 15-25 r/min.Se notează prin numărul de inspirații timp de un minut.

Materiale necesare:- ceas cu secundar,creion cu culoare verde/pix cu pastă verde,foaie de temperatură.

Tehnica măsurării:Așază pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată(deoarece poate da rezultate false).Plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui și numărarea inspirațiilor timp de un minut:ritmul și amplitudinea.
Consemnarea valorii obținute printr-un punct  pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respirație).

Pulsul

Pulsul  reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos și este sincronă cu sistola ventriculară. Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos(temporală-superficială la copii)

Se stabilește prin numărul pulsațiilor timp de un minut.Frecvența pulsului la copii este mai crescută decat la adult.

Copilul mic are :100-120 pulsații/minut, la vârsta de 10 ani: 90-100 pulsații/minut.

Materiale necesare: pix culoare roșie, ceas cu secundar, foaie de temperatură.

Tehnica:pregătirea psihică a pacientului.Se asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute,asistenta medicală reperează artera și fixează degetele index, medius și inelar pe traiectul arterei, exercitând o ușoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului.Se numără pulsațiile timp de 1 minut.
Consemnarea valorii obținute:se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ținând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsații.Se unește valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obținerea curbei.

Tensiunea Arterială

 Tensiunea Arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.

La copii T.A. max. la vârsta de 1-3 ani:75-90/mmHg.

T.A. min. la vârsta de 1-3 ani:50-60/mmHg.

T.A. max. la vârsta de 4-11 ani: 90-110/mmHg.

T.A. min. la vârsta de 4-11 ani: 60-65/mmHg.

T.A. max. la vârsta de 12-15 ani: 100-120/mmHg.

T.A.min. la vârsta de 12-15 ani:60-75/mmHg.

Tehnică:metoda auscultatorie
Pregătim psihic pacientul pentru tehnica ce urmează, oferindu-i un repaus timp de 5 minute.Vom aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului, brațul fiind în extensie.

Se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a manșetei, se introduc olivele stetoscopului în urechi se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsului periferic.

Se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei până când se aude primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reține valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar (tensiunea arterială minimă).

Se notează în Foaia de Observație valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur, se unesc liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat, în alte documente medicale se notează cifric.

Temperatura

Temperatura are ca scop: evaluarea funcției de termoreglare și termogeneza.

Locuri de măsurare: axilă, cavitatea bucală, plica inghinală, vagin, rect.

Materiale necesare: termometru maximal, electronic, auricular, suzetă(copii), tampoane de vată, comprese sterile, tăviță renală, substanță lubrefiantă, alcool medicinal, recipient cu soluție dezinfectantă, ceas.

Valoare normală a temperaturi la copii mici: 36,1-37,8 ºC.

Tehnică: în situația în care nu sunt indicații speciale, temperatura se măsoară de două ori pe zi, dimineața (între orele 7-8) și seara (între orele 18-19).Se informează bolnavul despre tehnica ce urmează și se solicită colaborarea lui.

Asistenta medicală se spală pe mâini,scoate termometrul din soluția dezinfectantă (cloramină 5‰), se clătește și îl șterge cu o compresă.Se verifică nivelul mercurului, dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură termometrul până nivelul scade sub 36ºC; se verifică integritatea termometrului.

Măsurarea în axilă:

Se așează pacientul în poziție decubit dorsal sau șezând.

Se ridică brațul pacientului și se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.

Se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui, dacă pacientul este slăbit, agitat, precum și la copii, brațul va fi menținut în această poziție de către asistentă.

Termometrul se menține timp de 10 minute după care se scoate,se șterge cu o compresă, se citeste gradația la care a ajuns mercurul termometrului, se spală, se scutură și se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă. Se notează valoare obținută in Foaia de temperatură.

Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4-0,5 grade mai joasă decât cea centrală.

Diureza

Are ca scop umărirea bilanțului circulației lichidelor în organism. Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.

Valorile normale ale diurezei pentru copii sunt: 500-1200 ml/24h, frecvența micțiunilor fiind 5-6/zi.

Se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica compoziția urinei) și acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast se informează pacientul asupra necesității colectării corecte a urinei și asupra procedeului colectarea începe dimineața, la o anumită oră, și se termină în ziua următoare, la aceeași oră.

Pentru a împiedica procesele de fermentație, se vor adăuga, la urina colectată, cristale de timol. Recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se ține la răcoare și ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei. La pacienții aflați în stare gravă,inconștienții, se va monta o sondă vezicală. Infecția urinară favorizată de sondajul vezical poate fi prevenită respectând condițiile de asepsie si antisepsie.

Diureza se notează zilnic în Foaia de temperatură a pacientului.

Scaunul

Scaunul reprezintă resturi alimentare supuse procesului de digestie,eliminate din organism prin anus,prin actul defecației.

Culoarea normală a scaunelor este brună; consistența normală este păstoasă, omogenă, în decurs de 24h există 1-2 scaune.

Alimentația bolnavului

Copilului intoxicat îi va fi montat în primele ore un cateter venos periferic.

Scopul acestei intervenți este dublu, se urmărește în primul rând depurarea organismului și excreția din organism a produșilor toxici; dar și reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică a organismului.

După ameliorarea stării de sănătate, acesta va fi trecut pe un regim alimentar normal.

Regimul dietetic al copilului intoxicat trebuie alcătuit astfel, încât sa satisfacă atât necesitățile calitative cât și cele cantitative ale organismului, aducând o contribuție la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate.

Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

O sarcină importantă a unei asistente medicale este aceea de a administra tratamentul medicamentos.

Asistenta medicală va trebui să respecte regulile de administrare: va verifica calitatea fiecărui medicament, aspectul, termenul de valabilitate și integritatea ambalajului.Va respecta căile de administrare, dozajul prescris, orarul și ritmul de a medicamentului prescris de către medic. Îl va informa pe bolnav asupra efectului și reacțiilor adverse ale medicamentelor pe care le are de luat. La administrarea parenterală asistenta va lucra în condiții de strictă asepsie, folosind materiale și instrumente de unică folosință. Asistenta va pregăti medicația în fața bolnavului. Ea va semnala orice intoleranță și reacții adverse medicului.

Administrarea medicamentelor se face pe două căi: parenterală și per os.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterală:

Injecția constă în introducerea substanțelor medicamentoase lichide în organism, prin intermediul unor ace, care traversează țesuturile, acul fiind adaptat la seringă. Injecțiile se pot efectua intradermic, subcutanat, intramuscular și intravenos.

Locul injecțiilor îl constituie țesuturile în care se introduc substanțele medicamentoase:

injecția intradermică se poate realiza: în regiunile lipsite de foliculi piloși(scop explorator- intradermoreacție la tuberculină, sau diverși alergeni) dar și în orice regiune a corpului(scopul terapeutic- anestezie).

Tehnica: se dezinfectează locul injecției, se prinde antebrațul pacientului cu o mână și se imobilizează pielea cu policele și indexul mâini stângi, cu cealaltă mană se ia seringa cu acul atașat și se îndreaptă sub un unghi de 10-15 grade față de antebraț. Se introduce bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului, se injectează lent. Se va simți o mica rezistență la administrare și va apărea o papulă cu aspectul cojii de portocală cu diametru 5-6mm, inălțime de 1-2mm. După injectare se va retrage acul brusc, nu se masează locul injectarii deoarece poate irita țesuturile și poate afecta rezultatul testului.

injecția intramusculară se face în mușchii voluminoși, lipsiți de vase mari de sânge sau nervi.

Tehnica: se dezinfectează locul injecției, se întinde pielea între indexul și policele mâini stângi și se înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță, cu acul montat la seringă. Se verifică poziția acului prin aspirare, se injectează lent soluția și se retrage brusc acul cu seringa, dezinfectându-se locul. Se masează ușor locul injecției pentru a activa circulația, favorizând resorbția.

Injecția intravenoasă are un scop terapeutic prin administrarea unor medicamente sub formă lichidă(și a perfuziei intravenoase) dar și un scop explorator, prin administrarea substanțelor de contrast radiologice.

Tehnica: se alege locul puncției venoase, se dezinfectează locul și se execută puncția venoasă. Se controlează dacă acul este în venă, se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului. Se injectează lent, ținând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston. Se va verifica periodic dacă acul este în venă. Se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncției se aplică tamponul compresiv îmbibat în alcool.

Medicația indicată:

Ampicilină(1g): este un antibiotic, se administrează intravenos sau intramuscular.

Fitomenadion(vit k): are o acțiune antihemoragică, se poate administra profilactic sau curativ. Se administrează intramuscular sau intravenos f.lent.

Furosemid: este un diuretic și se administrează intravenos.

HHC: are o acțiune antiinflamatore-antialergică, se folosește în terapia de urgență. Se poate administra în perfuzia venoasă.

Metoclopramid: are un rol antivomitiv și se administrează intravenos sau intramuscular.

No-Spa: este un antispastic, se prezintă sub formă de fiole de 2 mg și administrează intravenos sau intramuscular. Doza recomandată este de 3×1 fiole/zi.

Omez: acționează asupra refluxului gastro-esofagian, se poate administra profilactic sau curativ.

Hidratarea organismului:

Administrarea lichidelor se face în funcție de necesitățile pacientului. La un copil nevoia de apă este mult mai mare. Când starea generală a pacientului nu permite,se renunță la calea orală, fiziologică, hidratarea se face prin perfuzia intravenoasă. Se mai poate face și prin calea rectală sau duodenală. Pentru evitarea deshidratării se administrează soluții hidratante cu ajutorul perfuziei intravenoase.

Recoltarea produselor biologice și patologice

Examenul de laborator constituie un ajutor prețios pentru stabilirea/confirmare diagnosticului unui copil intoxicat. Analizele de laborator au scopul de a determina eventualele modificări patologice ale produselor biologice. Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea cazurilor. Acesta trebuie să respecte orarul recoltarilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Se va avea grijă la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai repede și în starea în care au fost eliberate din organism.

Hemoleucograma- se folosește sânge capilar, iar recoltarea se face prin înțeparea pulpei degetului.

Biochimie: se efectuează prin puncție venoasă dimineața, pe nemâncate și se recoltează 5-10 ml de sânge. Cele mai utilizate analize de biochimie sunt: ureea sangvină, creatinina, bilirubina și colesterolul.

Transaminaza: prin măsurarea transaminazelor se măsoară afectarea ficatului. Cele mai folosite enzime sunt: TGO(ASAT) și TGP(ALAT). TGO înseamnă transaminaza glutamică oxaloacetica sau aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP înseamnă transaminaza glutamică piruvica sau aminotransferaza alanina (ALT).

TGO este o enzimă întalnită în mod normal în multe țesuturi – mai ales în inimă și ficat, și în proporții mai mici se regăsește în masa musculară, rinichi, creier. Este eliberată în sânge cand unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifică pentru afectarea ficatului. TGP în schimb se găseste în majoritate în ficat.

În general valorile mari ale TGP în sânge înseamnă o afectare hepatică.

Glicemia: se referă la cantitatea de glucoză din sânge. Glucoza constituie cea mai importantă sursă de energie pentru organismul uman.

VSH: este viteza de sedimentare a hematiilor( viteza de sedimentare a eritrocitelor).  Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor, se bazează pe capacitatea hematiilor de a se separa de plasmă și a se sedimenta.

Recoltarea urinei: are un scop explorator, aceasta informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului organism.

Recoltarea vărsăturilor: are un scop explorator deoarece se fac examinări macroscopice, bacteriologice, chimice pentru stabilirea diagnosticului( sau confirmarea lui).

Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicii speciale impuse de afecțiune

Deoarece copilul cu intoxicație acută reprezintă o urgență medicală se va efectua de către asistenta medicală la recomandarea medicului evacuarea conținutului gastric prin spălătura gastrică(amintită la cap I.5.1.b) și administrarea de antidot având în vedere restricțiile specifice toxicului.

Dacă pacientul este inconștient, se va monta o sondă vezicală.  

 Sondajul vezical: introducerea unei sonde prin uretră în vezica urinară.

Materiale necesare: 2 sonde lungi (15 cm), 2 eprubete, pense hemostatice, taviță renală, bazinet, soluție de oxicianură de mercur.

Efectuare tehnicii:

Se așează pacienta în decubit dorsal, în poziție ginecologică, se așează bazinetul sub bazinul pacientei și se efectuează toaleta organelor genitale externe, se îndepartează bazinetul și se introduce tavița renală între coapsele pacientei, se desfac labiile și se evidențiază meatul urinar pe care îl vom șterge (de sus în jos spre direcța anusului) cu un tampon îmbibat în soluție de oxicianură de mercur. Sondajul se efectuează în condiții de asepsie, se pun manușile, se lubrefiază sonda în întregime cu ulei de parafină, se prinde vârful sondei între police și index. Se introduce în uretra 4-5cm cu vârful spre simfiza pubiană,scurgerea primelor picături în tavița renală confirmă prezența sondei în vezica urinară, se închide capatul extern al sondei și se extrage sonda în sensul invens introducerii. Se face toaleta regiunii vulvare.

Educație pentru sănătate

CAPITOLUL III

3.1 Prezentarea cazurilor de boală

Cazul clinic nr. 1 – plan de îngrijire

Culegerea datelor:

Date fixe:

Numele: R.

Prenumele: A.

Vârsta: 15 ani și 7 luni

Domiciliu: jud.Bistrița-Năsăud,loc. Romuli, nr.258.

Data externării: 6.06.2014, ora:14:30.

Ocupație: elevă

Stare civilă: necăsătorită.

Diagnostic de Internare: intoxicație voluntară cu substanță toxică( Raticid).

Anamneză:

antecedente heredo-colaterale: bunicul matern este în evidență cu TBC pulmonar.

Antecedente personale fiziologice: vaccinuri și vitaminizări corespunzătoare vârstei, menarha la vârsta de 12 ani,cicluri nedureroase, regulate, flux moderat, ultima menstruație a fost în data de 24.05.2014

Antecedente personale patologice: I.A.C.R.S. rare, tratate ambulatoriu, bolile copilăriei

Condiții de locuit: 3 camere locuite de 3 persoane, părinții divortați ,are deseori altercații cu mama

Istoricul Bolii: Pacienta în vârsta de 15 ani cu greutatea de 45 kg în jurul orei 20, a efectuat ingestia voluntară cu substanță toxică( Raticid) cu scopul de pedepsire a mamei. După ingestia substanței toxice prezintă următoarele semne: paloare, amețelii, agitație, neliniște, anxietate și stare generală alterată mediu. Mama a alertat de urgență un echipaj medical unde s-a administrat: apă caldă și lapte, fitomenadion 2 fiole și soluție Ringer.

Se prezintă la serviciul de gardă Năsăud, unde se trimite pentru internare la spitalul jud.Bistrița-Năsăud.La internare s-a efectuat spălătură gastrică și s-a administrat cărbune medicinal. Mama necooperantă a îngreunat foarte mult actul medical.

Examenul psihologic a evidențiat un coeficient scăzut de inteligență, iar examenul psihiatric a accentuat: tulburările emoționale.

Manifestări de dependență:

Paliditate,

Amețelii,

Agitație,

Neliniște,

Anxitate,

Alterarea stării generale,

Tulburări emoționale.

Probleme ale pacientului:

Potențială: probabilitatea atingeri integrități fizice

Anxietatea

Alterarea comunicări( la nivel afectiv)

Dezinteres în a învăța.

Cazul I– plan de îngrijire

*Anexa1- examen psihologic

-examen psihiatric

Cazul clinic nr. 2 – plan de îngrijire

Culegerea datelor:

Date fixe:

Numele: B.

Prenumele: P.

Vârsta: 15 ani.

Domiciliu: jud.Bistrița-Năsăud,com. Maieru

Data externării: 28.05.2014

Ocupație: elev

Stare civilă: necăsătorit.

Diagnostic de Internare: intoxicație acută cu ciuperci

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: neagă luesul, T.B.C.-ul, S.I.D.A.

Antecedente personale fiziologice: vaccinuri și vitaminizări corespunzătoare vârstei .

Antecedente personale patologice: bolile copilăriei

Condiții de locuit: salubre,o casă cu 4 camere.

Istoricul Bolii: Pacientul se prezintă la serviciul UPU pentru dureri abdominale, greață, vărsături, tegumente umede, agitație. Simptomele s-au instalat cu câteva ore în urmă( 2 ore), după ingestia de ciuperci. Se internează în vederea investigațiilor și a tratamentului adecvat.

Manifestări de dependență:

Dureri abdominale în loja dreaptă

Greață,

Agitație

Vărsături

Alterarea stări generale

Probleme ale pacientului:

Potențială: probabilitatea atingeri integrități fizice

Anxietatea

Durere abdominală provocată de ulcerația mucoasei gastrice

Grețuri și vărsături

Tegumente umede

Cazul II– plan de îngrijire

Cazul clinic nr. 3 – plan de îngrijire

Culegerea datelor:

Date fixe:

Numele: C.

Prenumele: A.

Vârsta: 16 ani.

Domiciliu: jud.Bistrița-Năsăud,com. Telcișor

Data externării: 21.06.2014

Ocupație: elevă

Stare civilă: necăsătorită.

Diagnostic de Internare: intoxicație voluntară cu aspirină în scop suicidal.

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale: neagă luesul, T.B.C.-ul, S.I.D.A.

Antecedente personale fiziologice: vaccinuri și vitaminizări corespunzătoare vârstei , ultima menarha a fost în data de 14.06.2014.

Antecedente personale patologice: bolile copilăriei

Condiții de locuit: salubre,o casă cu 2 camere.

Istoricul Bolii: Pacienta în vârstă de 16 ani, se prezintă la serviciul de urgență jud.Bistrița-Năsăud în urma efectuări ingestiei voluntare cu aspirină în urma unei certe cu iubitul. După ingestia substanței toxice prezintă următoarele semne: paliditate, agitație,greață, vărsături.

La internare s-a efectuat de urgență spălătură gastrică și s-a administrat cărbune medicinal. După efectuarea spălături gastrice, pacienta a suferit o hemoragie digestivă superioară exteriorizată prin hematemeză, pacienta susține că suferă de insomni.

Manifestări de dependență:

Paliditate

Agitație

Greață

Vărsături

Hematemeză

Insomni

Probleme ale pacientului:

Potențială: probabilitatea atingeri integrități fizice

Alterarea stării generale

Alterarea eliminărilor prin hematemeză

Anxietate

Dificultate de a se odihni

Cazul III– plan de îngrijire

3.2.Concluzii asupra lucrării