INTOXICAȚIA CU STUPEFIANTE Ș I DROGURI – ASPECTE CLINICE: [617041]

1
INTOXICAȚIA CU STUPEFIANTE Ș I DROGURI – ASPECTE CLINICE:
IMPA CT SOCIAL, PSIHOLOGIC, MEDICAL Ș I JURIDIC

CAPITOLUL 1
REPERE ISTORICE ȘI PREVALENȚE
1.1Scurt istoric
Etimologia termenului „drog” provine fie din cuvâ ntul persan „droa” care înseamnă „miros
aromatic”, fie din evreiescul „rahab” care înseamnă „parfum” , fie din cuvâ ntul olandez „droog”, care
desemna „ substanțele vegetale comercializate î n farmacii”.
Acțiunea binefăcătoare sau toxică a anumitor plante sau a substanț elor lor componente a fost
cunoscută de oameni încă din Antichitate, drept urmare și abuzul întrebuință rii stupefiantelor este o
practică de foarte multă vreme.
Încă de pe vremea dacilor ș i romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte halucinogene și
afrodisiace,tentaț ia de a ajunge la stă ri de euforie avandu-și inceputurile î n vremuri demult apuse .
Naturalistul grec Teofrast, discipo lul lui Aristotel, î n secolul al III -lea î.Hr, în scrierile sale,
vorbeș te despre opiu, denumit „meconium”, denumire păstrată și în zilel e noastre. Proprietățile
terapeutice ale acestuia au fost remarcate de către Avicena și Rhazi, care au propus introducerea sa în
practica medicală.
Un secol mai târziu, medicul grec Heraclide din Tarem recomanda administrarea de doze mari
de opiu contra mușcăturilor de șerpi veninoși. Home r, în „Odiseea”, descrie acea băutură magică contra
tristeții pe care o numea „leacul pentru a uita”, având la baza preparării opiu.
Chinezii utilizau cânepa, „cannabis”, ca anestezic in chirurgie, cu peste 2000 de ani în urmă,
în timp ce medicii arabi erau specializați in folosirea opiului în scopuri medicinale (medicina arabă
folosea în terapie efectele antidiareice ale opiului1.
În cetatea Theba se producea o anumită varietate de opiu,si anume tebaina,aceasta fiind
experimentata in 1836.Doisprezece ani mai târziu este descoperita papaverina de către Merck.În 1915
Pohl descoperă nalorifina,congener semisintetic al morfinei.

1 Ioan, Beatrice, Gabriela , Consumul de droguri și toxicomania, Ed.Junimea, Iași, 2003, pag.10

2
Obiceiul mestecării frunzelor arborelui de coca de către indienii din Peru a fost semnal at încă
de pe vremea cuceririi de către spanioli a acestei țări . Mestecarea frunzelor de coca este și astăzi un
obicei aproape generalizat, practicat de indienii care traiesc în Peru, în zona platourilor înalte.
Oamenii de stiință au creat aceste subs tanțe artificiale în momentele de criză,cum ar fi
războaiele. Efectele drogurilor erau benefice prin prisma faptului că inlocuiau hrana si apa,armatele
trebuind sa reziste in reg im de razboi timp indelungat fără a consuma aceste resurse vitale.Războaiele
au dus totodată si la dezastre umane.
Macul din opiu a fost apreciat în medicină dator ită efectului narcotic, sedativ și somnifer, fiind
în același timp întrebuințat și în practicile magice. Medicul elvețian Paracelsus, în secolul al XVI -lea
denumea opiul „piatra nemuririi” și îl recomanda spre a fi folosit în practica medicală sub formă de
tinctură de opiu simplu. Doctorul Sydenham von Helmont, supranumit si doctorul Opiatus scria in
1980: „printre remediile pe care a voit natura atotputernică să le dea o mului pentru a -și alina
suferințele, nu este nici unul atât de universal și de eficient ca opiul ."2
În anul 1803 a fost descoperită morfina, substanță care este folosită în scop terapeutic și în zilele
noastre, dar care și -a găsit întrebuințarea de căt re toxicomani, în interesul drogării. La început (secolul
al VII -lea), morfina era întrebuințată drept medicament car e calma durerile provocate de
răni.Administrată in mod repetat,morfina duce atât la dependența fizică cât și la dependența psihică .
În anul 1874 a fost sintetizată pentru prima dată în lume, heroina, un stupefiant de cinci ori mai
toxic decât morfina și care astăzi este unul dintre cele mai la modă droguri la care apelează toxicomanii.
Cultura și întrebuințarea opiului a fo st răspândită la început în Asia Mica și în regiunile
învecinate, iar mai apoi în China. Samuel Izsak, în opera sa " Farmacia de -a lungul secolelor", arată
că: " opiul ajunsese un adevărat pericol pentru sănătatea populației. Consumul acestui stupefiant lu ând
proporții, autoritățile chineze au luat măsuri pentru a -1 combate, interzicând totodată importul
opiului".3
Dupa primul ră zboi mondial,consumul acestor substante s -a dezvoltat la scală
mondială .Drogurile au devenit o sursa inestimabilă si aducatoa re de venit pentru piata neagră ,comertu l
ilicit de stupefiante cuprinzând intreaga planeta,î ncepand cu America de Sud si Orientul Mijlociu.

2 Doctor Vasiliu, Alexandru , Istoricul consumului de substanțe psihoactive , curs universitar
3 ibidem

3
Metadona,sintetizată de germanii Ehrhardt și Bockmuhl,este pusa la dispoziția populației la
sfârșitul celei de al doile a război mondial,fiind cunoscută sub numele de Dolophine,dolo insemnând
durere.
Levo – alfa- acetil – metadolul ( LAAM ) a fost introdus in anul 1933 in tratamentul dependenței
de heroină, dar faptul c ă acesta amenința cu acumu larea in organism,a facut retragerea lui din
terapeutică.
Țara care a înregistrat cel mai mare consum de stupefiante ( cum ar fi morfina si derivații
acesteia) a fost SUA,iar in prezent acest flagel amenință intreaga lume.În anul 1991, in SUA, 1,3% din
populație a declarat că a folosit heroina cel puțin o singură dată, iar 500.000 de persoane , numai in
orasul New York, prez entau dependență față de morfină, cu in cidență maximă cuprinsă la decada de
vârstă 30 -40 de ani.4Între anii 1990 -1991 prevalența consumului de heroina printre adulții de peste 35
de ani a crescut de la 0,7 % la 1,5 %.
Din aceste scurte referințe istorice asupra stupefiantelor se poate conc luziona că, inițial,
folosirea lor s -a făcut în scop medicinal și religios, iar odată cu dispariția acestei caracteristici apar
primii germeni ai traficului ș i consumului i licit.Apariția fenomenului traficului illicit de s tupefiante nu
poate fi raportată la o dată precisă, dar se poate afirma că, el a existat, sub diferite forme încă din
antichitate.

4 Ioan,Beatrice, Gabriela ,op. cit. ,pag. 15

4
1.2.Date generale privind consumul de droguri în România
România este una dintre puținele zone din lume care nu prezintă în cultura ei tradițională
modele de comportament referitoare la consumul de droguri. Teritoriul ei a fost ferit pentru mulți ani
de aceste "anomii sociale"5, prin constrângerile politice și e conomice. însă schimbările importante
petrecute pe plan intern și extern ( evenimentele din 1989 – "Revoluția din Decembrie" -) au însemnat
deschiderea societății românești, total nepregătită și fragilă, spre " Lumea Nouă", cunoscătoare în
domeniu, încât, în scurt timp, România a fost acaparată de fenomenul toxicomaniei ce a atras în special
tânăra generație, cea mai receptivă la "nou".
În 1990, țara noastră era cunoscută doar ca punct de tranz it pentru tot felul de droguri, aici
intersectându -se cele trei mari linii: prima, calea africană – Egipt, Irak, Turcia, Bulgaria, România -;
cea asiatica – China , Rusia, Ucraina, Republica Moldova, România -; cea de -a treia calea Ameri cii de
Sud. Î n acesta perioadă, fenomenul consumului de droguri era "analiza t dintr -o perspectivă naivă,
idealistă", iar problema consumului de stupefiante era dezbătută și văzută ca o "temă occidentală",
prea îndepărtată pentru o societate aflata în proces de reorganizare politică, socială și economică.
Pericolul drogu rilor era ignorat, fiind prezentată doar situația liniștitoare a faptului că țara
noastră era doar punct de transit, nu de consum al drogurilor. Cum era însă de așteptat, în curând s -a
ajuns la mai mult de atât, România devenind o importantă piață de desf acere în lumea drogurilor.
Actual, drogurile se produc și se consuma în țară, confruntându -ne și cu traficul de substanțe
ilicite. Mai mult de atât, deși în 2000 se observa o tendință descrescătoare a consumului național de
droguri, procentul tinerilo r care încep să consume substanțe stupefiante a scăzut din 2000, de la 10.85%
la 8.98% în 2002, totuși numărul persoanelor dependente de droguri, este în continuă creștere. Astfel
în anul 2000 au fost înregistrate 650 de persoane dependente, iar în anul 20 01, numărul lor ajuns ese
deja la 2134 de toxicomani. Cel mai îngrijorător este faptul că, vârsta consumatorilor este în continuă
descreștere, categoria cea mai afectată de consumul dar și de dependența de droguri, este cea a tinerilor
de 17 – 24 ani ( 348 de persoane ).6

5 Ferreol,Gilles ,Adolescenții si toxicomania, Editura Polirom,2000,Collegium,pag31
6 European Monitoring Centre for Drog Addiction,EMCDDA,2002b, Annual report on drug situationin the candidate
CEEC’s, Office for Official Publications on the European Communities,Luxembourg

5

1.3.Prevalenț a consumului de droguri în România
Sursele principale ce conțin date referitoare la evoluția și tendințele consumului de substanțe
stupefiante în rândul tinerilor din România, sunt cercetările cantitative realizate pe teritoriul țării
noastre ( de către Albert, 1999; Raduly – Zorgo, 2001; P aksi și Elekes, 2000; Abram și Szabo și alții;
Centrul Județean de Asistență Pedagogică Târgul Mureș ). Tendința prezentată cu privire la substanțele
narcotice consumate în România este întărită și de concluziile raportului EMCDDA ( 2002b), privind
țările candidate. Conform cărora, consumul de droguri, devine într -o proporție tot mai mare, "o parte
integrantă a culturii tinerilor"7.
Studiile cunoscute ca fiind bazate pe eșantioane naționale reprezentative sunt cel realizat de
ESPAD (European School Sur vey Project on Alcool and Other Drugs ) la adolescenți ( 1999, 2003,
2007) și studiul făcut de Agenția Națională Antidrog (ANA) în cursul anilor 2004 – 2005. Studiul
realizat de ANA (2005)10 este primul de acest fel constituit la nivel național c are cupri nde o categorie
mai lar gă de vârstă, 15 – 64 de ani. Studiul oferă o imagine complexă cu privire la prevalenț a
consumului diferitelor substanțe psihoactive, opinia publică cu privire la consumul și consumatorul de
droguri, datele sociodemografice ale cons umatorilor și cunoașterea unor modele de consum la nivel
național.
În urma concluziilor trase de același studiu, drogurile ilicite sunt consumate mai ales în
rândurile populației tinere. De aceea, pentru intârzierea debutului în droguri, programele de prev enire
ar trebui să aibă ca țintă populația cu vârsta mai mică chiar de 15 ani. Totodată se observă că toleranța
față de consumul de droguri scade odată cu vârsta, fiind mai mare probabilitatea ca cei de 15 -24 de ani
să aprobe folosirea ac estor substanțe. Riscurile asociate consumului de droguri au fost percepute de
53.6% dintre subiecți.
Prevalenț a consumului de droguri in România a fost evidențiata și printr -un studiu comparativ
realizat în șase țări europene ( România, Bulgaria, Croația, Grecia, Slovenia, si Marea Britanie) la
adolescenți de 16 ani, lotul din țara noastră cuprinzând 960 de băieți si fete. După datele

7 Conferinta Națională Antidrog, De ce cad ingerii, coordinator prof. univ.dr.Pavel Abraham,Președintele ANA,ediția a III
a,25-27 octombrie 2007,Editura Napoca Star,Cluj -Napoca

6
acestui studiu, pentru ultimele 30 de zile, prevalenta la consumul de alcool a fost: 6.5% la băieți și
1.6% la fete . Pe durata vieții, consumul de droguri ilicite la băieți a fost de : 10.2%, iar la fete 9.1% .8
Aceiași autori au identificat "corelațiile psihosociale ale adicției" de substantanțele licite și
ilicite din cele șase țări europene. Factorii psihoso ciali includeau stima de sine, depresia, anomia,
comportament ele antisociale, luând în acelaș i timp în considerare factori referitori la familie și
contextul social mai larg. Factorii familiali (locuirea cu ambii părinți, interesul ambilor pentru
activităț ile copilului și percepția subiectivă a calității relației cu părinții) au fost cel mai puternic
corelați cu consumul de substanțe toxice. Rezultate asemănătoare au fost obținute în cazul consumului
unui prieten sau al fraților mai in vârstă ai adolescentu lui.Dintre factorii psihologici, cel mai puternic
corelat de consumul de droguri, a fost comportamentul antisocial.
Conform rapoartelor realizate de către Agenția Națională Antidrog, pe parcursul anilor 2003 –
2007, drogul cel mai consumat în Româ nia este heroina. Astfel, conform ultimului raport, din totalul
persoanelor acceptate la tratament (1912), 48% sunt consumatori de heroină, urmat de alcool 18%,
medicamente cu efect hipnotic sau sedative10%, tutun 11%, canabis 2%, substanțe volatile 1 %,
metadonă și alte opiacee 1%,stimulente 0.5%, cocai nă 0.1% și 8.4% alte substanțe.9
În prezent nu este cunoscută situația exactă a acestui fenomen în țara noastră,totuși, conform
unui raport al Centrului de Monitorizare European pentru droguri și toxicomanie , România se află sub
media europeană a consumului de droguri, numărul consumatorilor fiind însă în creștere. Un număr
aproximativ al consumatorilor existenți în țara noastră în acest moment este de 28.000 de consumatori
de droguri, marea lor majoritate fiind în București, adică 24.000 de persoane. Conform datelor
raportate de Institutul Național de Medicină Legală și de Autoritatea de Sănătate Publică a
Municipiului București, în cursul anului 2006 au fost înregistrate 25 de cazuri de deces ca urmare a
consumului de droguri dintre care 21 au fost directe, cauzate de acțiunea directă a substanței asupra
organismului și 4 au fost indirecte.Se observă deci o creștere drastică a deceselor cauzate de droguri
având în vedere faptul că, cu un an în urmă, au fost înregistrate doar 6 decese având aceeași cauză, iar
in 2004 și 2003 câte 7 astfel de cazuri. După cum am putut vedea, drogurile afectează în cea mai mare
parte populația tânără a țării noastre, adolescenții, consumatorii provenind di n toate mediile sociale și
aparținând familiilor cu probleme, acolo unde stările conflictuale sunt disimultate ( dar ele sunt
receptate, intuite, totuși, de către adolescenți), familiile în care apare violența, și cele în care consumul

8 Agenția Națională Antidrog (ANA 2005 ), Prevalența consumului de droguri in Romania,Studiu in populația generală
,Bucuresti 2004 si www.ms.ro/ps -tutun/Raport -ANA.pdf
9 ANA (2005 ),op.cit.

7
de alcool, tutun ș i medicamente este unul obișnuit. Î n cadrul acestor familii, adolescentul nu găsește
echilibrul, securitatea, înțelegerea necesare dezvoltării propice a personalității sale.

CAPITOLUL AL II -LEA
TEORII PSIHOLOGICE,SOCIOLOGICE ȘI MEDICALE CU PRIVIRE LA
CON SUMUL DE DROGURI
2.1.Teoria etichetării sociale,teoria anomiei și teoria dublului eșec al
consumatorului de droguri
Consumul de droguri ține în mod special de personalitatea individului.Este necesar să fa cem
distincția dintre dependență și deprindere.Cea dintâi are un efect fizic,dominat de o dorință de
neoprit,și anume aceea de a consuma drogul,iar cea din urmă,deprinderea,are caracter mental și
emoțional.Această diferențiere aparține lui Robert R. Bell.
Peter Laurie e de părer e că pentru apariția dependenței de droguri sunt necesare a fi împlinite trei
condiții: existența unui deficit psihologic cu caracter predispozant,o criză ce apare în cursul vieții și o
ofertă oportună de drog.10 Peter Laurie lansează teotia sa, conform căreia, ,,drogul permite individului
să realizeze măcar o adaptare rezonabilă la viață’’.
Crearea dependenței față de un drog ridică polemici atât din punct de vedere psihologic cât și din
punct de vedere medical.Un factor ar fi disponibilitatea dr ogurilor pe piața neagră,dar,de
asemenea,intervine liberul arbitru:de a consuma sau nu drogul,fapt ce ține de personalitatea
individului.Studiile arată că utilizarea drogului constă în încercarea de a descoperi propria identitate,o
modalitate de a înfrânge suferințele si de a rezolva probleme de ordin personal sau social.Anturajul
constituie și el un factor de influență asupra individului ,influență ce vine din partea unui grup de
prieteni.Motivația consumului de droguri se schimbă treptat și ține de nevoia fizică sau psihologică,de
frica de abstinentă sau dorința de a mentine relațiile cu grupul,acestea trei fiind asa zise ,,motivații
dobandite’’.Drogul îl ajută pe toxicoman în,,rezolvarea unor deficiențe ale personalității lor ,evadând
intr-o lume artifici ală, lume creată sub imperiul consumului de droguri.

10 Ioan,Beatrice, Gabriela ,op. cit. ,pag. 55

8
Ronald Laing e de părere că dependenții de droguri par a avea o personalitate similară cu tinerii
schizofreni ,aceștia prezentând un istoric familiar similar (relații puternic ambivalente cu mam a,iar
tatăl a constituit un exemplu negativ).Vorbim aici de medii familiale dezorganizate și copilărie
nefercită.11
Din punct de vedere sociologic, dependența față de drog este considerată un proces
social,consumul de droguri ilicite avandu -și încep uturile in anii `50 -`60,o dată cu mișcarea
hippie.Fenomenul hippie s -a extins rapid în lume imprimând de -a lungul timpului o serie de obiceiuri
nocive,dintre care consumul de droguri,afectând un număr din ce în ce mai mare de persoane din toate
categoriile sociale.
John Clausen susține că motivația consumului de droguri apare ca fiind învățată la fel ca orice
altă motivație a comportamentului uman.Drogul este, la început, un mod prin care experimentezi
,,ceva inedit’’,ulterior se creează o serie de legături prin care consumatorul isi procură cu ușurință
drogul ; de la prieteni,care au experimentat anterior sau care obțin chiar un profit prin vânzarea acestor
substanțe.
Un climat social adecvat se realizează prin promovarea unei atitudini de toleranță față de
toxicodependenți, inspirându -le convingerea că inluderea în comunitate este o terapie sigură.
Sociologic, paradigma marginalizării sociale a consumatorului de droguri, trebuie abordată prin
prisma teoriilor "etichetării sociale" și "a nomiei sociale",prima fiind susținută, între alții de Howard S.
Becker, Edwin Lemert, Kai Erickson, Erwing Goffman, Thomas Scheff, etc. Aceștia caracterizează
sintetic teoria etichetării sociale astfel:12
• clasificarea oamenilor în indivizi normali și indivizi devianți nu poate fi acceptată,întrucât toți
oamenii într -un moment sau altul al vieții, încalcă normele sociale;această încălcare a
normelor, în general nedetectată de către agenții de control social, poate fi numită "devianță
primară";
• calificar ea unui act ca deviant depinde de: grupuri diferite de indivizi evaluatori, de tipul de
norme impuse, de situația particulară în care se produc abaterile și de oameni considerați ca
devianți;

11 Ioan,Beatrice, Gabriela , op. cit., pag. 57

12 Atkinson,L., Rita; Atkinson, C. Richard, Smith, E. Edward; Bem, J Daryl , Introducere în psihologie, ediția a – XI -a,
Editura Tehnică, 2002,pag. 50 -58;

9
• conduita pentru cei considerați devianți li se pare perfect normală, după etichetarea din exterior
însă o conștientizează asimilând toate normele și valorile unei subculturi deviante, caută
personalități asemănătoare și își împărtășesc același stil de via ță. Eticheta motivează închiderea
persoanei individului într -un status de "out- sider licențiat" generat de predicția constructivă
implicată de aplicarea etichetei; procesul de etichetare este realizat de către anumiți agenți
sociali care au puterea de a stigmatiza, de a supune pe indivizii nonconformiști unui ritual de
declasare/degradare : "drogat".

Teoria anomiei sociale enunțată de către sociologul francez E. Durckheim 13 evidențiază
caracterul universal al devianței astfel:"nu poate exista societ ate în care indivizii să nu se abată mai
mult sau mai puțin de la tipul colectiv; este inevitabil ca și printre aceste abateri să fie unele care
prezintă caracter criminal."
Conform concepției lui Durkheim, delincventa, ca și crima, fiind legate de "condițiile
fundamentale ale oricărei societăți sociale", joacă un rol "util" și "necesar" în cadrul evoluției
societă ții, a moralei și a dreptului. Î n consecință, criminalul nu trebuie considerat ca "o ființă radical
nesociabilă, ca un fel de element pa razitar, de corp străin,neasimilabil, introdus în corpul societății; el
este un agent regulat al vieții sociale".
Plecând de aici, Durkheim prezintă "anomia" ca exprimând dificultatea de raportare a indivizilor
la normele sociale, datorită ruperii solidarității sociale, situație în care instituțiile sociale mediatoare
(familia, școala, biserica, corporațiile, comunitatea ,etc.), nu mai pot asigura reglarea și integrarea
normală a indivizilor în colectivitatea socială, iar aceștia, la rândul lor, nu m ai au norme clare. Anomia
nu este, deci, o stare definită de absența totală a normelor, ci o situație socială în cadrul căreia normele
de bază își suspendă temporar funcționalitatea.
Noțiunea de "anomie" va constitui baza construirii unei veritabil e paradigme de către R.K.Merton
14 . Pentru el, anomia rezultă din contradicția ce apare între structură socială și cea culturală, întrucât
societatea propune membrilor săi anumite scopuri fără însă a le oferi și mijloace de realizare. Definind
structura cu lturală ca un set organizat de norme și valori ce guvernează comportamentele membrilor
unei societăți, Merton consideră "anomia" ca o spargere a structurii culturale. Neputând să -și realizeze

13 Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice , București, Editura Științifică, 1974;
14 Merton, K., Robert, Social structure and Anomie , Chicago, The Three Press of Glencoe, 1957,
http://www.crimetheory.com/Merton/index.html

10
scopurile la care aspiră și pe care societatea le evaluează, indiv idul recurge frecvent la mijloacele ilicite,
nelegale, concretizate în forma acțiunilor deviante și delincvente.
Tocmai în vederea evitării stigmatizării și marginalizării consumatorului de droguri, comunitatea
în general nu trebuie să -1 considere pe acesta un infractor, ci trebuie să-1 privească ca pe o persoană
cu probleme speciale, care necesită ajutor pentru a se resocializa. Această integritate presupune
soluționarea conflitelor existente între diferite aspirații și atitudini comportamentale, î ntre indivizi,
între grupuri.
Astfel spus, este vorba aici despre sintagma de "justiție restaurativă" intens vehiculată și utilizată
la nivel european, în conformitate cu care drogodependentul nu este considerat ca un "infractor", ci ca
o "victimă " a consumului de droguri, situație în care o pedeapsă aplicată nu și -ar găsi nici o justificare
sau rațiune. Diminuarea marginalizării și stigmatizării consumatorilor de droguri poate fi realizată prin
inițierea și implementarea unor campanii de informare, sensibilizare și conștientizare a populației
generale în scopul adoptării unei atitudini de toleranță și responsabilizare față de
drogodependenti. Obiectivul muncii de reinserție socială a consumatorului de droguri poate fi exprimat
astfel" "Fiecare persoa nă redată comunității reprezintă un succes al societății în care aceasta a revenit".
Teoria anomiei a fost criticată de Marshall Clinard și Robert Meier,aceștia fiind de părere că
evaziunea poate fi aplicată si persoanelor active ,integrate în so cietate, cu responsabilități sociale și
profesionale (medicii care prin natura profesiei vin in contact cu drogurile,spre exemplu).
Teoria dublului eșec al consumatorului de droguri derivă din teoria anterioară.Richard Cloward
și Lloyd Ohlin disting între două tipuri de oportunități legitime și ilegitime.În primul caz individul
acceptă legitimitatea mijloacelor instituționale ,dar neputând atinge scopurile propuse în societate apar
o serie de frustrări,și, în final, retragerea individului din societate.În cel de -al doilea caz individul
recurge la mijloace ilicite dar la fel,nu își atinge țelul propus.Drept urmare,individul se confruntă cu
un dublu eșec ce va avea ca efecte retragerea individului din societate și recurgerea la consumul de
droguri.
Linde Smith e de părere ca motivație principală a consumului de droguri pe termen lung o
constituie nu obținerea euforiei, ci teama de abstinență.15
J.Young a formulat o ser ie de postulate ce caracterizează subcultura consumatorilor de droguri:

15 Ioan,Beatrice, Gabriela ,op. cit .,pag. 73

11
• diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse probleme sociale;
• drogurile reprezintă un mijloc obișnuit de rezolvare a acestor probleme;
• grupurile aleg acele droguri care au p roprietățile adecvate pentru rezolvarea problemelor lor;
• efectele determinate de administrarea drogului sunt interpretate în termenii culturii căreia îi
aparține consumatorul;
• dacă drogul este considerat inadecvat ,periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele
grupului,el va fi abandonat;
• indivizii invață diverse lucruri legate de consumul de droguri,cum ar fi dozele necesare,modul
de administrare,interpretarea efectelor drogului,de la alti consumatori de droguri;este cunoscut
faptul că doar o mica p arte dintre indivizi devin dependenți datorită unor tratamente
medicamentoase urmate,majoritatea „invață” acest lucru de la dependenții mai vechi;
• în caz ul în care nu există nici o normă privitoare la consumul de droguri,indivizii se găsesc
într-o situație anomică;
• situațiile anomice dete rminate de lipsa normelor apar î n mai multe circumstanțe,cum ar
fi:individul este izolat de o subcultură a drogului,drogul este introdus recent in țara în care
trăieste individul,creșterea rapidă a numărului consumatorilor de droguri,fără ca această
creștere sa fie susț inută de o transmitere corespunz ătoare a normelor subculturii
drogurilor ,reacții sociale incisive care determină dizolvarea unei culturi viabile(dezintegrarea
mișcării hippie din San Francisco) .
Cu privire la ultimul punct,putem face analogie cu situaț ia României în ceea ce privește
consumul de droguri.Țara noastră a fost izolată de astfel de anomii sociale, cu atât mai mult cu cât
România nu are in cultura sa tradițională modele de compor tament care să includă consumul de
droguri, devenind astfel vulnerabilă la adevărata „invazie” a drogurilor. Fragilitatea se datorează
si creșterii incisive a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societății românești spre țările
unde flagelul era deja l a apogeu. De asemenea, absența unor reglementări legislative adecvate
importanței fen omenului de trafic și consum de droguri si starea de anomie au dus la această
situație.16

16 Ioan,Beatrice, Gabriela , op. cit., pag. 75

12
Young apreciază că individul acceptă voluntar consumul de droguri,aces ta oferindu -i soluții
alternative la problemele cu care se confruntă .Autorul remarcă totodată utilitatea informării
individului cu privire la consecințele fizice și psihologice ale utilizării acestor substanțe.
Conform teoriei ,,etichetării sociale’’ consumatorul de droguri sau toxicomanul este determinat
să adere la o subcultură a drogurilor, unde se va afla alături de indivizi asemănători lui.Se face astfel
o marginaliz are a individului din societate. Locul consumatorului de droguri, simila r cu locul oricărui
individ, se află în cadrul societății, alături de membrii familiei și interacționând cu diferite grupuri
sociale. Agenții de socializare printre care pot fi menționați familia, grupurile pereche, școala,
mijloacele de comunicare în ma să, precum și comunitatea în general, trebuie să -i ofere consumatorului
de droguri suportul necesar pentru a renunța la consumul de substanțe active în scopul adoptării și
însușirii unor atitudini și comportamente conforme cu valorile,normele și așteptăr ile sociale dezirabile
și promovate de către societate în general.
Practic, prevenirea marginalizării sociale a persoanei dependente de consumul de droguri
presupune din partea comunității un proces de resocializare care constă într -un fenomen d e abandonare
a unor convingeri și atitudini anterioare de stigmatizare și excluziune socială a drogodependentului,
de învățare și adoptare de noi concepții și comportamente în ceea ce privește percepția acestuia în
cadrul comunității.
Din punct de vedere al consumatorului de droguri, și acesta participă la un proces de resocializare
în formă pozitivă care implică renunțarea la comportamentul adictiv caracteristic subculturii de
consum și însușirea unor noi valori, norme și așteptări sociabil dezira bile și promovate de către
societate în ansamblul său. Prin resocializare se urmărește corectarea unor limite sau deficiențe ale
socializării primare, readaptarea indivizilor devianți la roluri și norme de viață socialmente acceptate.
Procesul de socializa re modelează personalitatea și conduitele indivizilor, contribuie la perfecționarea
lor umană și profesională și facilitează integrarea socială a acestora.
Prin urmare, se observă o relație de reciprocitate comportamentală, manifestată pe de o parte de
societate, iar pe de altă parte de către consumatorul de droguri. Prevenirea marginalizării urmărește
formarea și întărirea încrederii persoanelor dependente de droguri față de instituțiile și organizațiile
care oferă asistență specializată,dar ș i față de comunitate în general. Toxicomaniile au fost considerate
adevărate maladii în a doua jumătate a secolului al XII -lea.Levinstein,Pichon și Chambard le numeau
„maladii ale degenerescenței” sau „maladii sociale”,alături de sifilis,tuberculoză și alc oolism. Acestea
afectau individul pe plan fizic, psihologic sau moral. Majoritatea ce rcetătorilor sunt de părere că î n
consumul de droguri sunt implicați o serie de factori genetici.Se presupune ca există mai multe gene

13
care determină vulnerabilitatea individ ului față de abuzul de droguri.Aici vorbim de genele care
controlează producerea de dopamină.Comparând ADN -ul unor subiecți consumatori de droguri cu cel
al unora neconsumatori ,s-au constatat diferențe cu privire la varianta unei gene ce codează o enzimă
numită COMT( catecolo -metiltransferază).Această enzimă ajută la inactivarea dopaminei și a
substanțelor asemănătoare ei,având două forme:cu activitate crescută si cu activitate scăzută.Forma cu
activitate crescută a genei și a enzimei este des întâlnită la consumatorii de droguri.Genele
responsabile cu abuzul de droguri ar putea avea efecte precum:căutarea de senzații noi,imposibilitatea
subiectului de a renunța la consumul drogului,etc.17Cocaina acționează prin intermediul sistemului
dopaminergic,căi care folosesc dopamina ca neurotransmițător.Există mai multe tipuri de receptori
pentru dopamină,cu diferite localizări la nivelul creierului,fiecare avand un rol mai împortant in
comparație cu altul .În urma cercetărilor făcute pe șoareci, de către un grup de cercetători de la The
Scripps Research Institute din California,s -a observat ca receptorul D3 deține un rol central in
utilizarea cocainei.Receptorii D3 se află la nivelul nucleului acumbens,zona responsabilă de funcțiile
emoționale si endocrine,mai puțin cele motorii.Vor fi posibile astfel terapii specifice ale dependenței
față de cocaină,care vor d uce la reducerea consumului de drog fără a produce tulburări motorii
secundare.Un rol major in abuzul față de droguri o au viteza și durata de acțiune a drogului
consumat.Un exemplu edificator ce stă la baza elaborării teoriei vitezei(„rate hypothesis”) ,ar fi
cocaina fumată sau administrată intravenos,care atinge vârful de acțiune foarte repede,creând astfel
o nevoie puternică de a lua din no u drogul. Cu cât euforia consumatorului este mai mare,cu atât va
indrăgi mai mult drogul și va abuza în consumul acestuia.18
O serie d e studii arată interdependența î ntre stress și reluarea consumului de droguri.Dr. Kruk
a demonstrat că sistemu l nervos al toxicomanilor este hipersensibil la stressul indus chimic,același
lucru fiind valabil si in cazul stressului emoțional.Persoanele cu deficiențe emoționale,apelând la
morfină sau heroină,descoperă capacitatea acestor droguri de a înlătura emoții le stresante,efect benefic
și plăcut ce duce la continuarea utilizării acestor droguri. Abstinenta este o modificare dezadaptativă
de comportament, însoțită de simptome fiziologice și cognitive, ce apar la persoanele care au un istoric
de consum prelungit, atunci când concentrația de drog în sânge sau țesuturi se diminuează. Pentru a
preveni apariția acestor simptome neplăcute sau pentru a reduce intensitatea lor, persoana reia
consumul. Natura simptomelor și intensitatea acestora diferă în funcție de dro gul administrat. Cel mai
sever sindrom de abstinență apare la heroină .Sistemul de stress fiind activat, apare necesitatea
administrării dozei de drog. În acest mod,se poduce tot o cuplare -decuplare repetată de un mare numar

17 Ioan Beatrice Gabriela , op. cit . ,pag. 83
18 Idem.

14
de ori a sistemului stressului,ceea ce va duce la hipersensibilitatea cocainomanului la factori
stressanți.19
S-a încercat explicarea cauzelor consumului ș i dependenței față de droguri prin eleborarea unor
modele:monovariabil,bivariabil și trivariabil. Modelul monovar iabil pune la baza dependenței drogul
însuși si efectele acestui a.Cel de al doilea,modelul bivariabil,ia in calcul proprietățile drogului și
personalitatea consumatorului.Acest model a st at la baza apariției grupărilor Alcoolicilor
Anonimi.Modelul trivaria bil,cel mai complex,și care aparține lui Claude Lowenstein,plasează la baza
instalării dependenței de droguri trei factori:social,farmacologic și personalitatea individului.Factorul
social privește disponibilitatea drogului,poate fi influențat prin scă derea ofertei de drog și prin
sancționarea penală a infracțiunilor privind traficul de droguri . Disponibilitatea este relaționată cu
aspectele normative și legale, dar poate fi considerată și un factor independent. De exemplu, faptul că
un drog este sau nu legal determină o mai mare sau mai mică disponibilitate și consum global. Gradul
de disponibilitate (numărul și accesibilitatea punctelor de vânzare, eficiența mecanismelor de
promovare și distribuție ,etc) atât pentru drogurile legale cât și pentru cele il egale, constituie un factor
de risc independent, odată evidențiați alți posibili factori de confuzie, cum ar fi puterea de achiziție a
indivizilor sau alte caracteristici individuale. Factorul farmacologic ț ine de proprietățile farmacologice
ale drogului că utate de consumator,cum ar fi „starea de euforie”.Personalitatea individului constă in
aptitudinea fiecărui individ de a deveni dependent sau nu. Factorul personalitate individuală este mai
dificil de abordat,el putând fi influențat prin măsuri terapeutice post-cură.Drogul are un efect nociv
asupra personalității individului, distrugând -o până la a -1constrânge să -și abandoneze rolurile vitale.
Munca psihodramatică urmărește să facă și să refacă gustul de a simți psihic, fizic, viu,spiritual și de
a-1 elibera de imaginea de toxicodependent. Cu cât repertoriul este mai variat, cu atât, în final,
psihodramatistul poate să devină un partener ce respectă pacientul și care acceptă expresii vitale.
Psihodrama este o terapie de reabilitare, o propunere pentru o nouă viață, este o încercare de
restructurare internă provocând pe pacienți să descopere noi răspunsuri la problemele care -i preocupă
și să devină mai spontani și mai independenți. Valoarea acestei metode este incontestabilă și implică
includerea psihodramei în rândul metodelor terapeutice, adaptând -o fiecărui individ, nevoilor acestuia
astfel încât folosirea ei să aibă ca rezultat rezolvarea problemelor care au determinat consumul și
implicit renunțarea la consumul de droguri.

19 Idem.

15

2.2.Terminologie legată de droguri
Termenul de „drog”, în sens larg,desemnează orice substanță naturală,sintetizată chimic sau
combinație de substanțe chimice care alterează sau ajută funcționarea organismului ,precum si acele
substanțe care nu au utilizare medicală si car e afectează într -un anume mod psihicul uman.În contextul
internațional al drogurilor,prin „drog” se înțelege oricare dintre substanțele care figurează in listele I
și II ale Convenției din 1961,fie ea naturală sau sintetică.
Stupefiantele ,din pu nct de vedere juridic,constau intr -un ansamblu de produse,variabile ca
structură și proprietăți farmacologice,care au capacitatea de a produce farmacodependență.O substanță
va fi inclusă în această categorie in funcție de potențialul de a induce dependență si in funcție de
periculozitatea pentru sănătatea publică.
Sub denumirea de „ drug designers ” sunt grupate o serie de substanțe sintetice,obținute prin
manipularea structurii chimice a drogurilor aflate sub control juridic.Acestea,având structura chimică
modificată,nu intră sub incidența legii.
„Doza” constă în acea cantitate de drog care este necesară pentru a obține răspunsul dorit la
individul care consumă,atât în scop terapeutic,cât și în scop de abuz.”Supradoza” reprezintă consumul
oricărui drog intr -o asemenea cantitate î ncât să apară efecte adve rse fizice sau psihice .Supradoza apare
ca urmare a administrării: unei cantități mai mari de drog, unei cantități similare de drog , cu o
concentrație mai mare, unei doze uzuale în paralel cu medicația prescrisă în cura de dezintoxicare sau
după încheierea acesteia, ce depășește capacitatea organismului de metabolizare. Ca urmare a
supradozei pot apare: stupoare, uneori agitație psiho -motorie, bradipnee marcantă, mioză sau midriază,
comă și deces.
„Reacția adversă la drog” se referă la reacțiile n eplăcute de ordin psihic sau fizic,determinate
prin ingerarea unor asemenea substanțe.
„Efectele pe termen scurt” sunt efectele care apar in urma consumului unei singure doze de
drog,sau administrarea acestuia continuu pe o perioadă scurtă de timp.”Efectele pe termen lung”
insă,reprezintă acele efecte care apar ca urmare a consumului constant,continuu a unui drog.
Vorbim de „ abuz de droguri ” atunci când un individ consumă droguri în cantităti destul de mari
încât să reprezinte un pericol pentru sine sau pentru siguranța comunității,atunci când aceste droguri
sunt obținute pe căi ilicite sau atunci cand acest e substanțe sunt utilizate din proprie inițiativă și nu ca
urmare a unei recomandări profesionale,din partea unui medic,spre exemplu.

16
„Addicția este o stare de intoxicație periodică sau cronică produsă prin consumarea repetată a unui
drog natural sa u sintetic” spune OMS în 1950 și 1957 în definirea „addicției”.Aceasta se caracterizează
prin mai multe elemente,cum ar fi:o dorință compulsivă de a consuma și de a obține drogul prin orice
mijloace,o tendiță de a crește dozele,dependența psihică și fizică față de efectele drogului,un efect
nociv asupra individului și a societății.Adicția față de droguri a fost caracterizată ca o afecțiune a
creierului care se instalează in trei faze: faza de preocupare si anticipare,faza de intoxicație și faza
efectelor neg ative ale sindromului de abstinență.
„Obișnuința ” este „acea stare de intoxicație cronică sau periodică produsă de consumarea repetată
a unui drog” și constă în repetarea consumului și în dorința de nestăpânit de a consuma drogul”.
În 1964 OMS i ntroduce un nou termen,și anume „dependența de drog”,care reprezintă un grup de
fenomene fiziologice,comportamentale și cognitive,de intensitate variabilă,în care consumul uneia sau
mai multor substanțe psihoactive are o mare prioritate,individul continuân d să consume substanța
respectivă,în ciuda consecințelor negative rezultate în urma consumului.
În DSM -IV (2000) 20 se face distincția între tulburările de consum de substanțe psihoactive și
tulburările induse de consumul de substanțe psihoactive. Primul termen se referă la comportamente
dezadaptative asociate cu utilizarea substanțelor, în timp ce al doilea descrie efectele directe și acute
sau cronice ale substanțelor asupra sistemului nervos central. Conform DSM -IV (2000),21 tulburările
de consum d e substanțe sunt diferențiate între ele în funcție de substanța utilizată precum și în funcție
de cele două pattern -uri de utilizare: abuzul și dependența. Abuzul de substanțe reprezintă un pattern
patologic de uz excesiv în care persoana nu poate înceta sa u reduce ingerarea unei substanțe, chiar
dacă aceasta cauzează probleme somatice, pune în pericol viața sau împiedică buna funcționare socială
și profesională a individului. Dependenț a descrie un grup de simptome cognitive, comportamentale și
fiziologice care stau la baza autoadministrării repetate a drogului, ceea ce duce la tolerantă, sindrom
de abstinență și consum compulsiv. Când apar simptomele toleranței și abstinenței vorbim de
dependență fizică, care nu apare la toate drogurile. Toleranța reprezintă necesitatea de a consuma
cantități tot mai mari de drog pentru a obține efectul dorit sau un efect diminuat considerabil la
consumul aceleași cantități de drog .Abstinenț a este o modificare dezadaptativă de comportament,
însoțită de simptome fiz iologice și cognitive, ce apar la persoanele care au un istoric de consum
prelungit, atunci când concentrația de drog în sânge sau țesuturi se diminuează. Pentru a preveni
apariția acestor simptome neplăcute sau pentru a reduce intensitatea lor, persoan a reia consumul.

20 American Psychiatric Association, DSMIV , Asociația Psihiatrilor Liberi din România , 2003 .
21 Ibidem

17
Natura simptomelor și intensitatea acestora diferă în funcție de drogul administrat. Cel mai sever
sindrom de abstinență apare la heroină .Dependenta psihică este caracterizată de un pattern de consum
compulsiv exprimat prin: dorința persis tenta de a consuma sau încercări eșuate de a stopa sau controla
consumul; alocarea tuturor resurselor (timp, bani, activități ) pentru obținerea substanței, consum și
recuperare după efectele consumului; abandonul activităților sociale,profesionale sau rec reaționale;
continuarea consumului contrar problemelor medicale sau psiho -sociale generate de acesta.

18
CAPITOLUL AL II I-LEA
PRINCIPALELE TIPURI DE DROGURI
CLASIFICARE ȘI EFECTE
3.1.Familia sedativelor
Drogurile pot fi clasificate, în funcție de efectul pe care îl au asupra creierului nostru, în
categoria substanțelor psihotrope. Substanțele psihotrope acționează în principal asupra sistemului
nervos central. Miliarde de neuroni acționează aici pentru a transmite informa țiile primite de la simțuri.
Anumite substanțe chimice (neurotransmițătorii cum sunt dopamina, noradrenalina, serotonina..),
produse în mod natural de organismul nostru, contribuie la transferul chimic al acestor informații.
Atunci când consumăm droguri sa u alcool, acest sistem complex de transmitere a informației este
perturbat. Unele droguri copiază direct un neurotransmițător și îl înlocuiesc în sistem; altele stimulează
producerea de neurotransmițători, iar o a treia cateogorie blochează anumiți recepto ri de semnale
chimice .Putem distinge trei mari categorii a substațelor psihotrope :
1. sedativele, care încetinesc activitatea sistemului nervos central;
2. stimulantele, care intensifică activitatea sistemului nervos central;
3. perturbatoarele, care dezorganizează activitatea sistemului nervos central.
Familia sedativelor se compune din: alcool, solvenți, tranchilizante și somnifere,compuși cu
brom ai ureei, opiacee, GHB, poppers
3.1.1. Alcoolul
Extrem de cunoscut, de peste 10 000 de ani de către populația Asiei și Europei, alcoolul are la
început un efect relaxant, euforizant, de dezinhibare, de încetinire a funcțiilor organismului, după care
urmează o stare sedativă accentuată . Durata efectului variază în funcție de tipul și cantitatea de alcool
consumată. Starea de excitație provocată de alcool este mai degrabă negativă – dispariția inhibițiilor –
decât pozitivă. Astfel, forța musculară grosieră crește, senzația de oboseală este înlăturată, în timp ce
capac itatea de a face activități complexe, cum ar fi condusul unei mașini, scade chiar și după
consumarea de cantități mici de alcool.
Ca și alte droguri, alcoolul crește și el sugestibilitatea individului. Pentru că reduce autocritica,
consumatorul iș i satisface așteptările sale: dacă dorește să se înveselească, se va înveseli, dacă așteaptă

19
ca alcoolul să -1 liniștească, el se va calma. La persoana aflată în stare de ebrietate, este evidentă în
special " labilitatea dispoziției și sugestibilitatea cres cută: poate face gălăgie veselă într -un moment,
iar apoi să izbucnească în lacrimi și sa-și plângă viața nereușită. Î n acest sens, alcoolul nu -1 înveselește
și nici nu -1 întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care în mod normal echilibrea ză
oscilațiile vieții psihice".22 în doze foarte mari, "alcoolul determină o stare de narcoză – ce se
deosebește clar de somnul normal – din care ce l ebriat abia poate fi trezit."23 în doze și mai mari,
alcoolul devine letal.
Consumul excesiv de alcool poate determina următoarele psihoze:24
a. Beția patologică : este o stare de excitație, declanșată prin consumul de alcool, cu recunoașterea
defectuoasă a realității, iluzii și halucinații. Frica excesivă sau furia, agresivitatea puternică, starea de
afect și atitudinea violentă pot apărea, în unele cazuri, deja la ingerarea de cantități minime de alcool
(probabil în urma unei predispoziții individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral). Durata acestor
manifestări este limitată în timp (5 -15 min.). Urmează somnul terminal și apoi individul nu îsi mai
amint ește nimic în legătură cu evenimentul.
b. Delirium tremens : în acesta stare, foarte gravă, apar halucinații, interpretări greșite ale realității,
transpirație, tremurături, dereglări severe ale frecvenței cardiace și tensiunii arteriale.
c. Halucinoz a alcoolică : persoana aude voci vorbind între ele precum și voci ce comentează în
legătură cu consumatorul. Halucinațiile complexe de situații includ scene de urmărire și asediu și se
asociază cu anxietate maximă.
d. Gelozia obsesivă a alcoolicului : ( a ceasta apare arareori la adolescenți datorită lipsei unui
partener stabil) . Este o obsesie adesea incorigibilă, că partenera "merge" cu altul. Se manifestă de
regulă zgomotos și cu un vocabular ordinar.
e. Encefalopatia Wernicke : pune viața în pericol, reprezentând o inflamație gravă a creierului.
Este inclusă somnolența, paralizia globilor oculari și tulburarea coordonării mișcărilor.

22 Etienne Gaudet, Drogurile și adolescența: răspunsuri la întrebările părinților ,traducător Deliana Vasiliu, coordonator
Nicolae Ploscariu, București, Editura Minerva 2006, pag. 30 -31
23 Idem.
24 Conferința Națională Antidrog cu participare internațională, ediția a -III-a,De ce cad îngerii?, coordonator prof. univ. dr.
Pavel Abraham, prof. univ. dr. Marius Bojiță, Editura Cluj Napoca Star, 2007, pag. 102-103

20
f. Sindromul Korsakov : pacientul confabulează mult, apar tulburări extrem de grave ale
memoriei.
Fenomene de sevra j.
Hipertensiunea arterială, transpirația , tremurături, dureri la nivelul întregului corp (la nivelul
trunchiului), anxietate, predelir, tulburări de somn.
Alcoolismul.
Fazele alcoolismului, după Jellinek :
a. Faza prealcoolică : persoana își face un obic ei din a se relaxa cu băutură, avândtendința de a
crește cantitatea consumată
b. Faza prodromală : consumul de alcool în secret, apar sentimentele de vinovăție, gândurile sunt
orientate în mare parte către co nsum, apar " rupturile de film"25
c. Faza consumului prin constrângere: începe pierderea controlului, îndepărtarea de colegi,
prieteni, familie, diminuarea relațiilor cu aceștia, apariția sentimentului de milă față de propria
persoană, asigurarea cantităților suficiente de alcool și băutul de dim ineață
d. Faza cronică : individul suferă tulburări cognitive, decăderea personalității, consumă alcool cu
persoanele din mediile inferioare, pierde toleranța la alcool, tremurături, anxietate, stări de colaps.
3.1.2. Solvenți (lipici, benzină, diluanți)
Se prezintă sub formă lichidă, solidă sau gazoasă: tub de lipici, recipient cu solvenți, sticlă de
plastic cu benzină etc. Se consumă prin inhalare: se concentrează vaporii într -o pungă de plastic și se
inspiră profund de câteva ori. Are un efect ra pid: amețeală, somnolență, vertij, senzația că ești într -un
vis. Durata efectelor depinde de cantitatea consumată și de timpul de expunere la substanțele folosite.
Se deosebesc patru stadii ale acțiunii substanțelor inhalate: în primul apare senzaț ia de greață
cu dureri la nivelul gambelor și senzația de creier sub presiune, în al doilea stadiu, apare sentimentul
de imponderabilitate, efect asemănător consumului de alcool și o receptivitate ridicată la stimulii din
mediul extern asociat cu o stare d e bine. Urmează o stare comparabilă cu un "somn superficial în care

25 Jellinek E. M. ,The disease concept of alcoholism, Editura Hillhouse, New Heaven,1960,pag. 121

21
aurolacii cu experiența își croiesc anumite vise în timpul zil ei"26. Ultimul stadiu este cel de
inconștiență.
Dacă vorbim de riscurile consumului de solvenți, aproape toți au efect toxic în cazul abuzului
regulat. Cloroformul produce leziuni hepatice și poate determina – în doze prea mari – paralizia
respirației, sau cel puțin tulburări central nervoase grave, iar abuzul de tricloretilenă produce inflamații
ale nervilor, nevralgii al e feței și suferințe cardiace. La adolescenții care au inhalat în mod regulat,
timp de mai mulți ani, vapori de toluol, au fost observate delirii de mai multe zile.Pe termen lung,
consumul de solvenți determină leziuni hepatice, renale, nervoase și cerebr ale.
3.1.3. Tranchilizantele și somniferele
Se prezintă sub formă de pilule (capsule, tablete) și se consumă pe cale orală. Cele mai
cunoscute sunt Activan, Halcion, Valium, Xanax, Serax, Lectopam, Dalmane, Restoril. Aparțin
categoriei f armaceuti ce a benzodiapinelor. Î n funcție de medicament, efectul se produce la 15 -20 de
minute după consumare .Durata efectului variază în funcție de medicamentul consumat și dacă a fost
luat în combinație cu alt sedativ.
Tranchilizantele au în primul rând o acțiune calmantă, antiagresivă, anxiolitică și un oare care
efect tonic -antidepresiv. Î n plus, majoritatea tranchilizantelor are o acțiune de relaxare a musculaturii
voluntare și un efect de distanțare față de durere și de inducere a so mnului, fără a suprima însă fazele
de vis."Tranchilizantele au devenit – după alcool – drogul națiunii nr. 2, probabil, pentru că "ajută" la
depășirea situațiilor de stres neplăcute de la locul de muncă sau din mediul familial, pentru că
ameliorează senzaț iile de frică, neliniștea, frustrarea și permit relaxarea fizică și psihică. Mediul
înconjurător este văzut ca prin niște "ochelari roz", sunt "diluate" contradicțiile, conflictele chinuitoare
din trecut își pierd semnificația, totul devine mult mai plăcut și prietenos, iar viața este mai ușor de
trăit. "27 Tranchilizantele ( categoria benzodiazepinelor) nu se deosebesc între ele în mod esențial, în
ceea ce privește acțiunea. Acestea au un efect de distanțare față de durere și de inducere a somnului,
fără a suprima însă fazele de vis (somnul paradoxal ), așa cum o fac barbituricele.
Consumul abuziv poate duce bineînțeles, în funcție de individ, la o stare de euforie, induce
toleranța și în final dependența. Datorită faptului că benzodiazepinele nu se metabolizează prin
ficat,dependența este de tip psihic. Astfel, riscurile psihice ale abuzului sunt: plafonare în plan afectiv,

26 Agenția Națională Antidrog, Dicționar de droguri, http://www.ana.gov.ro/r om/solventi.htm

27 Ibidem

22
apatie, lipsa trăirilor emoționale, slăbirea creativității, incapacitatea rezolvării conflictelor, pierderea
simțului răspunderii, comportament social neavenit, mai rar: manii, accese de furie, halucinații,
psihoz e, cimentarea unor relații sociale nesatisfăcătoare , posibil, amplificarea stărilor
depresive,c onsecințe pe termen lung. Având în vedere faptul că benzodiazepinele nu rezolva
problemele consumatorului, ci doar diminuează simptomele acestora, cum ar fi sen zația de spaimă ca
un semnal de alarmă, aceasta nefiind resimțită corespunzător, apare efectul de recădere manifestată
prin insomnie în primele ore ale dimineții, creșterea în greutate, pierderea libidoului, stare generală de
slăbiciune, buimăceală, dezint eres și mahmureală, acestea sunt consecințe pe termen lung. Fenomenele
de sevraj care apar sunt: anxietate, insomnie, tulburări circulatorii și tulburări gastro -intestinale, crize
convulsive.
In cazul somniferelor, barbituricele sunt cele mai consu mate. Ele induc un somn asemănător
narcozei (suprimă fazele de vis/somn paradoxal). Efectele nedorite sunt rare la dozele normale de
barbiturice, adesea ele fiind neobservate,apărând în somn, însă pot să apară: somnolență în timpul zilei,
tulburări de echi libru, "stare de beție", mersul ebrios și tulburarea capacității de discernământ. Rareori,
apar: depresia respiratorie, stare de excitație nervoasă, dezorientare (frecvent la persoane mai în
vârstă), hipotermie, tulburări de dinamică sexuală, dureri muscul are și articulare.
Riscul de dependență în cazul barbituricelor este extrem de ridicat, având în vedere faptul că
doza trebuie mărită la numai câteva zile de la începerea consumării, iar fenomenele de sevraj – neliniște,
insomnie și iritabilitate ap ar după două săptămâni. Unul dintre marile efecte negative al barbituricelor,
este acela de tulburare a caracterului somnului, suprimând fazele de vis (somnul paradoxal) necesare
păstrării echilibrului psihic.
3.1.4. Opiaceele
Se prezintă sub formă solidă (pudră, tablete) sau lichidă. Cele mai cunoscute substanțe sunt
heroina, codeina și morfina. Toate trei sunt derivate ale opiumului extras din mac.
Cultivarea macului se face pe suprafețe întinse ,mai ales în Orientul Apropiat, Mijlociu și
Îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund -ovalară ce conține semințele
acesteia. După aproximativ 10 zile, capsulele se incizează și se recoltează un latex alb, lăptos. Prin
uscare, acesta devine maron și se întărește, dobândind o consistență asemănătoare cauciucului. Se
modelează apoi în bulgări, sau așa -numite "pâini". Culoarea oscilează între maron și negru. După
prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat. Opiumul conține apr oximativ 40 de
substanțe active diferit e, numite alcaloizi, principal ul alc aloid fiind morfina care se extrage dire ct din

23
macul alb. Heroina are același spectru de acțiune ca și morfina, însă efectul ei analgezic este de 5 până
la 10 ori mai puternic, dând o stare euforizantă mult mai puternică. Morfina, ca și heroina, diminuează
activitatea intelectuală a omului și ameliorează frica, proasta dispoziție. Sub influența heroinei,
oamenii par a fi extrem de fericiți. Nevoile lor sunt complet satisfăcute, au tot ce îșî doresc. "Adesea,
consumatorii relatează un episod de "flash" (engl. trăsnet), un flux dinamic, de plăcere ce cuprinde
întreg corpu l imediat după injectarea în circulația sanguină. Totalitatea efectelor resimțite de către cei
care consumă aceste droguri se mai numește "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare)."28
Odată cu dispariția efectului, absența stării de fericire est e percepută amplificat în realitatea
obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Aceste
simptome pot fi de la tulburări vegetative ușoare (transpirații, senzație de frig, frisoane) până la
colapsuri circulato rii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor și mușchilor, tulburări
de somn și crize convulsive. Consumatorii deja dependenți sunt obligați să -și reinjecteze heroina din
ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul, de unde si potențialul cr iminogen al heroinei.Administrarea
injectabilă a heroinei de șapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependența,
cu toate consecințele ulterioare. Capacitatea de a da dependență a heroinei este extrem de mare, mai
mare decât la orice altă substanță. Inhalarea și prizarea de heroină duc, de asemenea, la dependență.Pe
termen lung, consumatorii de heroină, conform experienței clinice, prezintă o stare de sănătate
generală, putenic alterată. Pot apărea: abcese ale extremităților , carii dentare și leziuni asociate,
modificări trofice și leziuni la nivelul picioarelor, boli cu transmitere sexuală, crize
psihiatrice/comportament suicidar, infecția HIV, hepatită virală A/B/C, tuberculoză.
3.1.5. GHB sau gama -hidroxibutirat
Se prezintă sub formă lichidă sau pudră fără gust și miros, dizolvându -se în orice lichid fără a
lăsa urme. Poate fi consumat involuntar,amestecat în alcool. Efectele apărute sunt imediate, similare
cu ale alcoolului, cu diferența că apare amnezia parțială sa u totală, putându -se ajunge chiar la stop
respirator. Efectul poate dura de la câteva minute la câteva ore în funcție de cantitatea consumată și
concentrația ei.
GHB (gama -hidroxi -butiratul) este o substanță naturală, produsă și de organismul uman.
Concentrația maximă este la nivelul creierului, motiv pentru care se presupune că ar avea rol de
neurotransmițător la acest nivel . Din cauza efectelor secundare nedorite a pierdut însă din ce în ce mai
mult din însemnătatea sa și azi abia se mai utilizeaz ă în Germania. Concomitent cu reducerea utilizării

28 Idem

24
sale în scop medical, GHB a devenit foarte popular în rândul culturiștilor (stimulează hormonul
somatotrop – de creștere) și sportivi lor de performanță (Ben Johnson ) din spațiul anglo -american.
Pericole î n caz de abuz : au fost relatate primele cazuri de intoxicație, mai ales prin supradozarea și
combinarea cu alte substanțe sinergice. De asemenea, sunt cunoscute unele cazuri de deces.GHB
începe să acționeze la circa 15 minute după administrarea orală și e fectul durează – în funcție de doză
– până la 3 ore. Prin administrarea unei doze noi, durata acțiunii se poate prelungi. Efectul seamănă cu
cel al Ecstasy, dar este mult mai slab. De asemenea, nu apar efectele adverse și sechelele de durată ale
consumului de Ecstasy.

3.2.Familia stimulentelor
Familia stimulentelor se compune din: stimulente minore (cafea, ciocolată, băuturi
carbogazoase, tut un), stimulente majore (cocaina cu derivatele sale ) și alte stimulente
(amfetaminele ).
Stimulente minore: cafea, ceai, ciocolată, băuturi carbogazoase (cola), tutun
Aceste substanțe produc o stare de excitație, de stimulare, sporind activitatea neurologică a
creierului. De asemenea favorizează starea de veghe și diminuează oboseala.
3.2.1. Stimulente majore: cocaina și derivatele sale
Se prezintă sub formă de pudră sau cristale.Denumirea lor variază în funcție de modul de
prezentare : "coke", "pudra", "crack" , "freebase", piatră, și pot fi consumate în mai multe feluri:
înghi țite, prizate, fumate și prin injetare. Efectele se manifestă rapid, între 5 si 15 minute.
Cocaina oferă o senzație ce diferă, de la individ la individ, de creștere a performanțelor fizice
și a nivelului maxim de solicitare până la epuizarea psihic ă a consumatorului. Dispare nevoia de a
mânca și de a dormi, astfel încât consumatorul poate petrece câteva zile fâră să se alimenteze.
Sentimentul de oboseală și epuizare dispare, dispoziția se ameliorează și mobilitatea crește. Desigur,
toate acestea pot fi susținute doar un timp limitat.
Se pot manifesta două feluri de intoxicații cu cocaină: șocul de cocaină care apare la
consumarea de cantități foarte mici, fiind un fel de hipersensibilitate, iar intoxicația acuta cu cocaină,
declanșată în urma supradozării substanței. Intoxicația acută se manifestă prin tonus simpatic foarte
crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloși), tahicardie (puls accelerat),

25
roșirea feței, transpirații, hiperventilație (accelerarea res pirației), creșterea temperaturii și a tensiunii
arteriale. Excitația nervoasă centrală poate duce la apariția unor crize convulsive, a unor mișcări
primitive, dar și a unor halucinații. În final, se ajunge la pierderea cunoștinței care, împreună cu
depres ia respiratorie și oprirea circulație sanguine, va duce la deces.
Starea de stupoare din timpul consumării cocainei se caracterizează prin senzația de fericire
extremă și o stare de mulțumire supranaturală, de enormă de euforie, de un cumul al sen timentelor
precum și de un sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trăirilor
generatoare de conflicte și probleme. Creșterea mobilizării, dezinhibarea, creșterea capacității de a
stabili noi contacte, fanteziile de omnipotență și s timularea sexuală fac și ele parte din stupoarea dată
de cocaină.
Stupoarea dată de cocaină poate fi împărțită în trei stadii : stadiul euforic, stadiul de stupoare
,stadiul depresiv :
Stadiul euforic : apare imediat ce s -a prizat substanța. Starea de spirit a consumatorilor se îmbunătățește
considerabil, se simt foarte bine și sunt foarte fericiți. Astfel vor simți o nevoie crescută de comunicare
(logoree) și o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie ). In paralel, se observă o diminuare a
discernământului critic, precum și pierderea sentimentului de distanțare. Inhibițiile sunt înlăturate,
dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trăirilor pozitive, caracterizat de
statisfacție și fericire, este descris de către consumato ri ca scopul propriu -zis, ca efectul dorit al
acestora.
Stadiul de stupoare , în acesta etapă apar distorsiuni ale realității, pseudohalucinații, dar și halucinații
optice și auditive adevărate. Drogații cu cocaină aud voci amenințătoare și dojenitoare. De multe ori
spun că s -ar vorbi despre ei , că s -ar ști totul despre ei. Î n plus, la unii dintre ei apar și halucinații tactile
sau mixte.. Tulburarea conștientei nu este semnificativă în timpul acestui stadiu.
Stadiul depresiv . În acesta fază apare oboseala, epuizarea, își fac prezența gândurile suicidare. Acest
stadiu este un episod periculos al consumului de cocaină, deoarece apare riscul extrem, necontrolabil
al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.
Griffith Edward denumește starea de d upă renunțarea la cocaină " anhedonia"29, termen ce
indică o absența a voioșiei, și nu o depresie. Administrarea unei noi doze ar îndepărta acesta stare, de
aceea poate apar atâtea recidive.Cocaina duce la o dependență psihică putenică, și tendința de a crește

29 Griffith, Edward ,Alcohol:The world’s favourite drug, Editura Thomas Dunne Books,2002,US,pag.98

26
doza zilnică în lipsa dependenței fizice sau a toleranței față de substanță. Dependența excluziv psihică
față de cocaină se numește cocainomanie și este distructivă. În cazul fenomenelor de sevraj, efectele
sunt extrem de puternice încât de cele mai multe ori ele pot duce la tentative de suicid, având în vedere
că forța de intervenție a individului este păstrată față de cea a dependentului de opium . Griffith E.
vorbește și despre semnalarea de către consumatori a unor gândaci sub piele :" Un simptom s traniu al
psihozei induse de cocaină este senzația unor gândaci ce mișună sub piele, rezultând în excoriații grave
datorită încercărilor consumatorului de a -si scoate de s ub piele insectele imaginate". Consecințele
consumului pe termen lung pot fi: encefalo malacia ("înmuierea substanței cer ebrale",), ce duce la
demență. Î n stadiul final apare o dezintegrare fizică totală.
3.2.2. Alte stimulente majore: amfetaminele ("speeds")
Amfetaminele se consumă în principal pe cale orală, prezentându -se sub formă de comprimate.
Sunt denumite " cristale " , "gheață" sau "amine de trezire", "amine tonifiante" datorită faptului că sunt
derivați ai adrenalinei la care predomină efectele excitatoare centrale. În cadrul consumului se observă
creșterea performanțelor dar în funcție de resursele proprii energetice. Astfel, daca acestea nu se refac
la timp, pot duce la epuizarea generală a organismului. Riscul este cu atât mai mare având în vedere
că amfetaminele suprimă nevoia de a mânca, nevoia de a dormi, dispare oboseala . Capacitatea de
gândire este crescută, inițiativa ridicată, fuga de idei negative. Consumatorii comunică mai ușor,
vorbesc mai bine, sunt mai convinși de ceea ce spun, munca de rutină are mai mult farmec iar relațiile
sociale sunt mai bune. În cazul amfe taminelor, la fel ca la toate drogurile, dependent devine cel care
este predispus la dependență. Persoanele dependente sunt cele cu probleme , cele ce caută un ajutor,
un sprijin psihic în consumul de drog. Amfetaminele dau repede dependență, doza putând fi crescută
foarte mult, consumatorul fiind nevoit să își administreze din ce în ce mai mult pentru a obține efectul
de euforie. Consumatorii de astfel de substanțe dorm foarte puțin, câteva ore pe noapte, pe parcursul
a câtorva luni de zile devenind agi tați, derutați, cu impresia că sunt urmăriți și amenințați de orice
persoană necunoscută. Când vorbim de abstinență în cazul amfetaminelor, tipică este nevoia de somn
exagerată, persoana dormind timp de câteva zile, apoi timp de câteva luni, câte 12 -14 ore .Somnul se
normalizează foarte greu, chiar și pe parcursul zilei fostul consumator devine somnoros și este tot
timpul prost dispus.
3.3Familia perturbatoarelor
Familia perturbatoarelor se compune din cannabis, ecstasy, LSD, PCP, ciuperci magice și
dom (STP)

27
3.3.1. Canabis
Canabisul numit și marihuana sau hașiș, provine din cânepă, diferența dintre ele fiind aceea că
hașișul este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor, iar marihuana este un amestec din
frunze, tul pini și inflorescențe mărunțite ale cânepei, având un aspect de tutun verzui tăiat foarte fin.
Hașișul și marihuana se fumează în formă pură sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul,
substanțele active sunt absorbite de organism prin capilarele p ulmonare.Efectul se instalează după
circa 10 -20 de minute de la începerea fumatului.În cazul consumului de fursecuri cu hașiș, ceai sau
produse de cofetărie cu conținut de hașiș, efectul se instalează mai târziu (după 1 -2 ore). Revenirea
generală a orga nismului se face după aproximativ 6 ore, însă, funcțiile complexe cum ar fi capacitatea
de a șofa automobile sau a pilota un avion, pot fi afectate până la 24 de ore.Substanța care provoacă
efectul psihotrop din canabis este tetrahidrocanabinol (THC). Conc entrația de THC în cânepă este
variată, cel mai mult conținând mugurii, fructele și florile, în timp ce frunzele conțin foarte puțin din
acesta substanță.THC este solubil în grăsimi iar în urma dozelor repetate substanța poate fi acumulată
în organism și a jungând la creier își exercită influența atașându -se de un loc receptor specific. Ba chiar,
la inceputul anilor 1990 s -a făcut descoperirea că organismul produce un neurotransmitător asemănător
THC -ului, numit anamidă. Efectele biologice ale consumului de canabis sunt aproape nesemnificative
și reduse. Efectele psihice ale consumului variază în funcție de mediul social și personalitatea
individului. Sunt descrise câteva stări tipice de euforie. Initial, apare o stare de agitație, însoțită
ocazional de stare de tensiune și anxietate, stări urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și
ocrotire. Apoi, consumatorul poate experimenta stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit,
uneori pot apărea și oscilații ale stării de spirit, râsul nemo tivat alternând cu tăcerea contemplativă.
Este caracteristică intensificarea percepției mediului extern și intern. În următoarea fază, cea de
stupoare, se pierd aptitudinile critice, lucru ce poate afecta perceperea realității obiective.
Consumatorul nu face față întotdeauna intensității trăirilor noi, ceea ce poate avea ca o consecință
apariția unor stări de anxietate severă.Amețeala după canabis nu are aceeași evoluție în toate cazurile,
există și stări euforice atipice.
Riscul de dependență biologică în cazul consumului acestui drog este extrem de redus.
Majoritatea consumatorilor iau hașiș sau marihuana aproximativ o dată ,de două ori pe săptămână, de
regulă într -un "peisaj social" în care, în trecut, ar fi fost obișnui t consumul de alcool.Crește însă
numărul consumatorilor care fumează zilnic și al căror ritm de viață, sentiment de siguranță și stare
generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunțarea după o lungă perioadă
de abuz poate d uce la neliniște, alterarea stării psihice și tulburări de somn.Pe termen lung, canabisul

28
nu pare să afecteze în mod semnificativ organismul din punct de vedere fizic, (comparabil cu celelalte
droguri). Dozele ridicate și cu o mare frecvență pot duce însă la o stare de retragere din fața realității
și exigențelor ei, la pierderea motivației generale: interesul pentru școală, munca, sport, prieteni (cu
excepția celor cu care consumă) și pent ru diverse proiecte se reduce simțitor iar tânărul se afunda tot
mai mult într -o stare de "lâncezeala". Viața fiind resimțită adesea ca nesatisfăcătoare sau dureroasă,
unele persoane încearcă să scape instalându -se într -o continua toxicomanie cu canabis. Apare deci
dependența psihologică, canabisul devenind central în viaț a supraconsumatorului, acesta fiind
incapabil să -și imagineze viața în afara consumului.

3.3.2. Ecstasy
Se prezintă sub formă de comprimate de forme și culori variate și este un "designerdrug" sau
un drog de sinteză. Datorită acțiunilor și efectel or lor diferite, drogurile sintetice sunt greu clasificabile
în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri
care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul
ecstasy are însă și acțiuni din familia drogurilor stimulatoare și halucinogene. Ecstasy este un produs
specific, dar este realizat dintr -un amestec de substanțe diferite: amfetamina, halucinogene, analgezice
și MDMA (metilendioximet amfetamina).
Din punct de vedere biochimic, XTC acționează asupra eliberării așa -numiților
neurotransmițători. MDMA pură are efect mai ales asupra neurotransmițătorului serotonină. Acesta
influențează emoțiile, activitatea noastră, impresiile senzo riale, activitățile motorii, asocierile (de la
nivel cerebral), precum și senzațiile acustice și optice."Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ
este sistemul său serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este
omul." 30Alți neurotransmițători influențați de ecstasy sunt: dopamina (emoții, motricitate, funcții
cognitive) și noradrenalina (stres, stimulează circulația sanguină și respirația omului).
Reacții biologice ce pot fi observate după adi mistrarea d e ecstasy: dilatarea pupilelor ,creșterea
frecvenței cardiace/tensiunii arteriale, bronhodilatația, dureri de cap, greață, uscăciunea gurii,
transpirații, creșterea temperaturii corpului, nevoia de a urina, bruxism (scrâșnirea dinților), încordarea
mușch ilor mandibulari (trismus) / tremurături.

30 Dr. Cicu, Gabriel,Moldovan, Ana Maria,Podaru, Dana ,Pregătire și consiliere antidrog.Manual de formare in
prevenirea antidrog, Editura M.A.I.,2004,București

29
Pericolele ce pot apărea în caz de consum susținut sunt: sistemul natural de alarmă al omului
este abolit și deces prin hipertermie și deshidratarea organismului, modificări evidente neînregistrate
de cătr e persoanele în cauză. Manifestările ce apar după trecerea efectului sunt greața, oboseala și
epuizarea.Reacțiile psihice nu pot fi descrise în mod unitar deoarece ele depind de atitudine și de
mediul înconjurător.
• "set" = atitudine individuală ce privește intenția de consum, așteptările față de efectul dorit,
starea de spirit și personalitatea consumatorului. O stare de fond negativă poate fi amplificată
de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi trăite cu intensitate mai mare;
• "setting" = complex ce cuprinde mediul înconjurător, suma contactelor sociale, a influențelor
externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri decât a casă, într -o atmosferă calmă.31
Efectele principale optime descrise în condiții de set și setting sunt: capacitate de comunicare
sporită, empatie crescută, stare de beatitudine/euforie, percepții senzoriale mai intense, disponibilitate
crescută de a stabili contacte, recunoaștere, înțelegere clară a sentimentelor proprii, stare
depresivă/stări co nfuzionale, stimulare/sentiment de "prospețime" . În caz de set și setting
necorespunzător pot apărea efecte descrise ca profund negative: tulburări de concentrare, putere de
discernământ limitată, pierderea apetitului, halucinații, anxietate, neliniște/n ervozitate, modificarea
perceperii timpului, dezinhibare relativă , libido redus, întârzierea orgasmului, lipsă de motivație .
Consumul de durată a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoză .La o doză medie de 100 mg efectul
se instalează după ca. 20 min . – 1 oră.Efectul durează 4 -6 ore după care dispare treptat.

3.3.3. LSD sau acid
Se prezintă sub formă de comprimate foarte mici (mărimea vârfului unei mine decreion) de
diferite culori sau sub formă de sugativă (hârtie impregnată cu o picătură de LSD lichid) .Cele mai
cunoscute variante de LSD: Happy Faces, Mini -Trips, Purple Haze, Sunshine Explosion, Comic –
Trips. Dacă e să privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresionează doza minimă suficientă
pentru a modifica profund trăirile timp de 8 – 12 ore.Administrat oral, efectul LSD începe să se
instaleze după circa 45 de minute. Injectat intravenos , efectul apare la doar câteva minute.Efectul
drogului este evident asupra centrilor cerebrali care coordonează reacțiile emoționale la stimuli exter ni

31 A.N.A., op.cit. http://www.ana.gov.ro/rom/ecstasv.htm

30
și influențează selectarea informațiilor provenite din mediul nostru înconjurător, ce sunt transmise
către creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar
sesizabil. Pupilele se dilată (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional
se constată grețuri și vărsături, ceea ce indică faptul că LSD irită centrul vomei din trunchiul
cerebral.Aproape toți oamenii care au încercat măcar odată substanțe halucinogene, descriu, ca primă
modi ficare psihică, strălucirea crescută a culorilor.Halucinațiile declanșate de LSD nu sunt, defapt,
decât pseudohalucinații, consumatorii fiind aproape întotdeauna conștienți de faptul că impresiile trăite
nu sunt reale. Consumatorul vede sau aude lucruri ca re nu sunt în realitate, poate avea tulburări vizuale
(pereți care se mișcă, podele care se ondulează, culori care își schimbă intensitatea), poate resimți
variații în percepția timpului și spațiului.Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor
halucin ogenelor cunoscute până acum poate fi considerat abolirea stabilității lumii noastre interioare,
tulburând percepțiile noastre, strict constante în mod normal.
Intr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantilă a organizării percepțiilor ce definesc
starea de conștientă. La fel ca și pentru copil, consumatorului aflat sub influența LSD vede toate
lucrurile noi și unice – va constata, poate, că ciocolata îi place acum mai mult ca niciodată. Asemenea
copilului însă, consumatorul va fi puternic dependent de mediul său. Trăirile din timpul expunerii la
LSD depind foarte mult de așteptările individuale ale consumatorului față de consum, cât și de
sugestiile pe care le primește din mediul său social. Cine se așteaptă ca LSD -ul să acționeze ca un
afrodisiac, nu va fi dezamăgit.LSD prezintă riscul crescut de dependență psihică datorită toleranței
crescute.
Pericole/riscuri psihogene imediate: pot apărea stări de anxietate masivă a căror durată se
întinde pe mai multe ore. Experiența "bad trip " se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea
medicului. Dacă reacția negativă nu remite în timp util, poate fi urmată de o fază psihotică mai lungă.
Persoana afectată se comportă ca un bolnav psihic (de regulă ca în cazul schizofreniei paranoic –
halucinatorii). Riscul cel mai mare îl prezintă tentativele de suicid – de exemplu săritura din geam,
persoana drogată având convingerea că poate zbura.
Psihoza de reevocare (flashback): în acest caz este vorba de o stare de stupoare asociată cel mai
adesea cu trăiri intense de frică și dezorientare, ce poate apărea la săptămâni sau luni după consumul
propriu -zis al LSD -ului și care are, asupra consumatoru lui, un real efect de acces psihotic. Pot apărea
stări anxioase, de paranoia și halucinații. Deoarece "flash -back" -ul apare fără "avertizare", el poate
debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauză (conducerea unui automobil), ceea ce

31
poate crea situații dintre cele mai periculoase .LSD nu este un toxic ce dă dependență. Nu apare
dependența fizică, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj.
3.3.4. PCP(fencicl idina) sau Angel Dust
Drog chimic halucinogen care se întâlnește frecvent în asociere cu alte substanțe, de multe ori
servind ca "inmulț itor"(substanța adăugată altei substanțe pentru a spori cantitatea sau a -i mări efectul)
pentru cocaină sau heroină .Caracteristici ale acestui drog: drogul este mai ieftin decât heroina sau LSD,
efectul se instalează la fel de rapid ca la heroină și mai rapid ca la LSD, durata efectului este mai lungă
decât la heroină (până la 48 de ore), acțiunea este mult mai intensivă decât la marihuana, hașiș sau
alcool.
Cum acționează drogul: dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stări de excitație
nervoasă/agitație; in doze medii, are efect analge tic și anestezic; produce ecran area stimulilor externi
și reduce capacitatea de percepere a mediului înconjurător; hiperexcitație/iritabilitate; d ozele mari pot
provoca crize convulsive; nu sunt rare disforiile de tip depresiv; creșterea frecvenței pulsului, creșterea
tensiunii arteriale.Consumatorii cronici sunt practic zguduiți în cele aproape două zile ale "călătoriei"
lor (engl. trip) de depres ii și anxietate. Aud voci bizare sau muzică stranie. în timpul celei mai intensive
faze, unii se cred a fi dracul în persoană. Suferința psihică autoindusă se descarcă, în aceste stări de
tensiune prelungi, în accese de autoagresiune neinhibată ce pot mer ge până la automutilare.Dependența
apare rapid din cauza instalării rapide a toleranței. Cine dorește să mai simtă ceva după o săptămână
de consum continuu al "prafului îngerilor", trebuie să -și mărească considerabil doza zilnică. Fiecare
episod de stupoar e aduce cu sine o puternică componentă autolitică și de automutilare.32
3.3.5. Ciupercile magice (mush):ex. Psilocibina
Se prezintă sub formă de ciuperci, umede sau uscate (innegrite sau deshidratate).Se consumă
pe cale orală, gustul lor nefiind foarte apre ciat. Efectul durează între 6 si 8 ore și se aseamănă cu cel
produs de LSD.Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD -ului. Se caracterizează în special
prin halucinații vizuale, modificări ale perceperii culorilor, dar și prin modificări ale stări i psihice și
emoționale. Cei aflați sub efectul ei au impresia că -și reamintesc și conștientizează trăiri uitate din
vremuri trecute. Se observă o schimbare profundă a perceperii timpului și spațiului, iar uneori subiectul
își percepe propriul corp distor sionat în mod bizar. Atenția este extrem de focalizată. Modificările

32 Psih..Georgescu, Daniela; psih. Moldovan, Ana Maria; dr Cicu, Gabriel, Uniți pe viață , Ministerul internelor și
reformei administrative, A .N.A., Editura Concordia, Arad, 2007,pag.21

32
stării de conștientă sunt doar ușor schițate. Doze de câteva miligrame luate vor determina, după 20 –
30 minute o relaxare spirituală și fizică percepută subiectiv ca fiind plăcută. La d oze mai mari,
tulburările de percepție a timpului sunt mai pronunțate, perceperea dimeniunii spațiului este modificată
și mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemănător LSD -ului, dilatarea
pupilelor, creșterea temperaturii ș.a.m.d.

3.3.6. Dom (STP):
Substanța numită Dom (STP) a fost elaborată de către firma americană DOW – Chemical –
aceeași companie care produce Napalm -ul. Dom sau STP este o amfetamina modificată chimic. Î n
doză redusă produce efecte de genul "Speed"ului, în timp în ce doze mai mari, efectul este mai degrabă
de "speed -trip". "Speed -trip"ul oferă tocmai contrariul experienței căutate în cazul abuzului de LSD.
Se caracterizează printr -o neliniștite chinuitoare, însoțită de agitație fizică și stăr i intense de anxietate.33

33ANA , op.cit ., http://www.ana .gov.ro/rom/LSD.htm

33

34
CAPITOLUL AL IV -LEA
CONSUMUL DE DROGURI ȘI CRIMINALITATEA

4.1.Aspecte gene rale

Individul se află într -o continuă căutare de senzații noi,determi nată de factori precum
căutarea pericolului, aventurii ,dezinhibiția, susceptibilitatea la plictiseală,căutarea experiențelor.
Din păcate,consumul de droguri determină o serie de riscuri comportamentale ce afecteză
consumatorul însuși cât și persoanele din j ur.Toxicomania poate genera două tipuri de
violență:violența direct ă și violența indirect ă.Violența di rectă este generată de însuși consumul de
drog,iar violența indirect poate fi privită bivalent:pe de -o parte,este vorba de o abordare
sociologică,toxicomanii formând o subcultură,caracterizată de violență și infracționalitate,iar,pe de
altă parte,o abordar e pecuniară,în sensul că toxicomanii au nevoie de sume importante de bani pentru
procurarea drogurilor,o fațetă negativă a acestui flagel fiind aceea că,de cele mai multe ori,mijloacele
pe care aceștia le folosesc sunt mai mult sau mai puțin licite.
Relația dintre toxicomanie și criminalitate poate fi explicată prin mai multe modele
teoretice:conform modelului farmacologic intoxicația generată de drog induce violență,modelul
sistemic susține că mediul consumatorilor și traficanților de droguri este un mediu cu un potențial
delictual ridicat,după modelul economic toxicomanul are nevoie de importante resurse financiare
pentru procurarea drogurilor,drept urmare comite anumite acte infracționale, modelul psihopatologic
arată că tulburările de personalitat e ale toxicomanu lui stau la baza delincvenței ș i consumului de
drog,iar modelul psihosocial recunoaște existența unor factori psihosociali ,un așa numit “sindrom de
devianță ”,responsabil de toxicomanie și comiterea de acte infracționale.34
Statisticile realizate in SUA cu privire la raportul consum de droguri -criminalitate,oferă o priveliște
gravă,alarmantă chiar:44% dintre indivizii arestați au consumat un drog ilicit în cursul lunii care a
precedat comiterea infracțiunii ce a motivat arestarea, 35% dintre persoanele aflate în închisori și 70%
dintre adolescenții închiși s -au aflat sub influența drogurilor în momentul comiterii infracțiunii,iar
proporția consumatorilor de droguri din rândul persoanelor închise este de 17 -25 de ori mai m are decât
populația generală.35
În Franța,studiile arată că 10% dintre persoanele arestate au consumat droguri cel puțin de două
ori pe lună,trei luni înaintea arestării,iar 60% dintre acestea le -au consumat zilnic,70 -90% dintre
consumatorii de drogur i arestați sunt utilizatori de heroină.

34 Ioan,Beatrice, Gabriela , Consumul de droguri și toxicomania, Editura Junimea,Iași,2003,pag.351
35 Idem .

35
În Marea Britanie,in 1994,existau între 200.000 -300.000 de toxicomani,care cheltuiau 2 -3
milioane de lire sterline pe an pentru procurarea drogurilor.Poliția estimeaza că 90% din acești bani
provin din comiter ea de infracțiuni ca:tâlhării,furturi din mașini,spargeri.De exemplu,un tânar
toxicoman de 19 ani avea la activ un număr de 950 infracțiuni,incluzând :600 de furturi,130 de spargeri
și 220 de furturi din mașini. Drogurile “puternice” fiind foarte scumpe,tox icomanii ajung să comită
infracțiuni.Tânărul menționat avea nevoie de circa 300 de lire sterline pe zi pentru procurarea
drogului,bani pe care nu îi putea obține decât prin săvârșirea de infracțiuni.
Modelele legislative penale europene referitoare la droguri disting trei forme de delincvență legate
de toxicomanie:
• consumul de droguri este considerat un delict în multe dintre țările europene;
• delincvența generată de necesitatea procurării de bani necesari cumpărării de droguri;
• delincvența organizată legată de traficul de droguri,practicată mai ales de persoane
neconsumatoare de droguri,dar care exploatează toxicodependența,punând bazele unor afaceri
profitabile ,acest flagel împânzind intreaga lume modernă.
Rețelele criminalității organizate constau în structuri de tip piramidal,în fruntea piramidei
aflându -se persoane greu de capturat.Marile afaceri cu droguri implică și spălarea banilor rezultați din
acest tip de activități ilicite,acțiune indispensabilă pentru ca banii să poată fi reinvestiț i în aceeași
afacere sau în afaceri ilicite.36

4.2.Raportul cauză – efect între consumul de droguri si săvârșirea de infracțiuni

4.2.1. Opiaceele
Dependentul de opiacee nu -și poate stăpâni tendința de a consuma obsesiv,constant drogul,astfel
încât inserția sa socio -profesională si familială este grav alterat ă.Presat de necesitatea din ce î n ce mai
mare de a consuma o anumită cantitate de drog zilnic ,toxicomanul apelează la comiterea de infracțiuni
precum furturi,tâlhării,spargeri.Opinomania include o stare de “anestezie morală”,stare evidențiată
prin indiferență,lipsa voinței și inclinația spre a comite fapte antisociale.Morfinomania duce la o stare
de “alterare morală profundă”,individul fiind lipsit de afectivitate și predispus la comiterea de
perversiuni sexuale.Heroina determină un comportament extrem de violent,individul fiind caracterizat
prin agresivitate și periculozitate.

36 Roibu I.,Mircea A. „Flagelul drogurilor la nivel mondial și național”, Editura Mirton,Timișoara,1997,pag.150 -160

36
Ceea ce îl determină pe tânăr să aibă un comportament deviant este o combinație între structura
psihică a individului și factorii externi. Nu există o "personalitate toxicomană " în sensul unei structuri
univoce, datorită multitudinii și variabilității deosebit de mari a factorilor cauzali și favorizanți.
Trăsătura comună a toxicomanilor este aceea că drogul îi face capabili de a "rezolva" unele din
deficiențele personalității, ei pot înfrunta astfel (prin consum) realitatea inadecvarii lo r personale.
Cercetările efectuate în domeniu arată că aceștia prezintă structuri psihice fragile, având caracteristici
precum: lipsa de încredere în sine, lipsa reperelor valorice certe și lipsa sau gradul redus de securitate
provine din perturbarea relație i cu figurile parentale – imaginea paternă devalorizată, amenințătoare iar
imaginea maternală lipsită de căldură, impulsivitatea și intoleranța la frustrare – este o trăsătură a
profilului lor psihic. Este vorba de o impulsivitate cu descărcarea imediată a afectelor. Acestor tineri le
place să se încaiere, sunt colerici, vor totul și vor imediat; sunt incapabili de a se distanța de
evenimentele exterioare. Unii au mari dificultăți în a diferenția și a descrie ceea ce simt (sentimente),
alții sunt în căutare de senzații noi (în special căutarea pericolului, a aventurii, dezinhibiția,
suscebilitatea la plictiseală, căutarea experiențelor – după Marvin Zuckermann). Tânărul trăiește o
tensiune permanentă pe care nu o poate controla având dificultăți de a se confr unta cu stresul și de a
rezolva problemele de viață. Adolescentul recurge la drog pentru a -și anula tensiunea internă,
secundară unei frustrări, unei decepții, anxietăți,depresii, în mod general pentru a -și anula o senzație
dezagreabilă. Drogul tinde să se substituie mecanismelor de autoapărare care sunt insuficiente; de
aceea drogul pentru adolescent, reprezintă o necessitate, o nevoie și nu doar o dorință. Sunt
caracterizați printr -o lipsă de autonomie, printr -o nevoie permanentă de o altă persoană care să ia
decizii în locul lor; se consideră că sunt personalități tipice conduitei dependente. Personalitatea
tinerilor care recurg la consum este impregnată de un set general de modele, copiate și reluate în
permanență, a conduitei dependente de droguri.Comp ortamentul adictiv pe de o parte evită
conștientizarea conflictelor intra, extra psihice care stau la baza simptomelor nevrotice și a trăsăturilor
de caracter, iar pe de altă parte favorizează dezvoltarea unei conduite de acțiune (consumul de droguri)
mai mult sau mai puțin în mod inconștient. Tentația, specifică vârstei predispune la consum.
Adolescenții sunt deseori curioși asupra senzațiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au asupra
propriei persoane. Copiii și adolescenții consumatori de drogu ri prezintă o serie de aspecte particulare
a urmare a lipsei trăsăturilor definitorii de personalitate, ceea ce determină creșterea gradului de
vulnerabilitate a acestora în condițiile unei inducții negative socio -familiale. O parte din ei trăiesc un
fenomen de inadaptare psihogenă, tradus prin: instabilitate afectivă, sugestibilitate crescută,
manifestări discomportamentale tranzitorii. Traumele afective trăite creează condițiile favorabile
recurgerii la drog.Chiar dacă drogul este consumat ocazional, re creațional, acesta poate reprezenta

37
elemental de bază al apariției toxicomaniei.În prezent se discută despre sindromul comportamental
heroinic la adolescenți ,estimându -se că ,dintre toți heroinomanii,circa 50% sunt copii și
adolescenți,evidențiindu -se pre gnant impactul acestui drog asupra individului,și nu în ultimul rând
asupra societății.

4.2.2. Cannabis -ul
Cannabismul reprezintă o toxicomanie cu numeroase valențe legate de criminalitate,consumul
acestui drog determinând o stare de agresivitate deosebit de periculoasă.În prezent,în SUA, există așa
numitele „bluzoane negre”,bande formate din indivizi a flați sub influența cannabis -ului sau a altor
droguri,care comit infracțiuni cu o brutalitate extremă,fiind cunoscuți și sub denumirea de „îngerii
infernului” sau „copiii lui Satan”.37Au fost fost raportate o serie de cazuri de omoruri comise cu o
cruzime d eosebită,chiar cu sălbăticie,de către indivi zi aflați sub influența kif -ului38(denumire dată
acestui drog în zona continentului african ).
Hașișul determină creșterea sugestibilității consumatorului.Drogul induce o stare intens
hipnoidă,iar ea poate fi îndreptată în sens benefic,cum ar fi dragoste mistică față de semeni,dar și în
sens negativ,constând într -o ură intensă și chiar comiterea de crime.Acest drog are puterea de a
transfoma persoane normale în asasini feroce.
Se pot produce acte de violen ță în cazul toxicomaniei cannabice, atunci când doza este
crescută,determinându -se o stare psihopatologică de tip maniacal,însoțită de un sindrom halucinator –
delirant,individul putând comite acte agresive,sau în cazul in care vorbim de o personalitate
premorbidă patologică.
P.Kielholz și colaboratorii săi au făcut o serie de cercetări privind consumul de cannabis în timpul
conducerii unui automobil.Ei au constat că acest drog determină diminuarea atenției și a
concentrării,modificări ale motricităț ii și coordonării.Tulburările psihomotorii au fost studiate in
condiții de laborator,pe simulatoare de conducere a automobilului.Rezultatele obținute au arătat
alterarea proceselor de atenție și coordonare neuromotorie și alterarea aprecierii distanțelor.D e aici

37 Șelaru M .,”Drogurile”, Editura Semne,1998,Iași,pag.72 -76
38 Porot A.,Porot M.,” Toxicomaniile”, Editura Științifică,București,1999,pag.98 -100

38
putem concluziona starea de pericol indusă de persoanele consumatoare de cannabis asupra celor din
jur.
4.2.3. LSD-25
Sub influența drogurilor halucinogene individul este lipsit de reacție,are o activitate insuficientă,îi
scade inițiativa,are idei de lirante.Cele din urmă apar atunci când drogul acționează asupra sistemului
nervos central,dar depind și de starea inițială de reactivitate a substratului morfofuncțional cerebral,de
particularitățile structurale și tipul reactivității ideo -afective a pers onalității subiectului în relație cu
particularitățile farmacologiceale drogului, aspirațiile motivațiile, credințele, tradițiile, obiceiurile
fiecărui individ în parte,nivelul de integrare ideo -afectivă a individului,doza de drog
utilizată,etc.Intoxicația cu LSD poate crea consumatorului o „călătorie bună”,dar și o „călătorie
proastă”.În primul caz,acesta are un sentiment de transcendență în raport cu timpul și spațiul,un
sentiment accentuat de bucurie,fericire,dragoste,pace.În al doilea caz insă,individul se confruntă cu
stări de panică,decompensări psihotice asemanătoare cu manifestările din manie,schizofrenie,stări
confuzionale,psihosindroame delirant halucinatorii.Acest tip de „călătorie” apare la persoane cu
personalitate patologică paranoidă ,schizoidă ,instabilă,anxioasă sau la persoane care au în antecedente
atacuri de panică.În cursul acestor stări individul este agresiv,există posibilitatea de a se
accidenta,atentează la propria -i viață sau la a celor din jur.
4.2.4. Feniciclidina(PCP)
Comportamentul consumatorului este caracterizat prin iluzii,halucinații,stări de violență și
autoagresivitate,dar mai ales,heteroagresivitate ce poate duce la omucidere.Acest comportament
deosebit de periculos este exprimat prin mânie și ură omucidară,dezl ănțuiri emoționale ,automutilare,
suicid, crime, vătămări corporale. Violența indusă de acest drog este mult mai accentuată atunci când
toxicomanul îl combină cu altele precum opiacee, amfetamine, cocaină, halucinogene sau alcool. Budd
și Lindstrom,în 1982,a u autopsiat 104 cazuri în care a fost remarcată prezența PCP.Dintre acestea,52
fuseseră victime ale unor crime,iar în 33 de cazuri drogul fusese asociat cu alcoolul.Siegel,în 1980,a
pus în evidență, pe șase cazuri de crime prin violențe,consumul de PCP aso ciat cu
marijuana,benzodiazepine sau alcool.Burns și Lerner au examinat 19 cazuri de decese, dintre care,în
12 cazuri decesul survenise in urma unui accident, cinci prin acte suicidare, iar două prin
crime.M.Brecher și colaboratorii săi susțin promp afirma ția confrom căreia „starea toxică indusă de
consumul cronic sau excesiv de PCP stabilește că această substanță este un drog de o înaltă
periculozitate”.

39

4.2.5. Cocaina
Kaplan și Sadock sunt de părere că „cocaina este un drog periculos, asociat nu numai cu mari
tulburări de comportament dar și cu o morbiditate medicală crescută”.Definitorii în cazul intoxicației
cu cocaină sunt halucinațiile cutanate și mucoase,relevate p rin senzații anormale de frig,de
electricitate,de furnicături.Individul are impresia că pe pielea sa se afla paraziți,pe care îi simte,îi
vede,fapt ce îl determină să se scarpine în permanență,rănindu -se grav în incercarea de a scăpa de
parazitul imaginar care îl chinuie.De asemenea,individul are senzația că gura, buzele sunt pline de
nisip,bucăți de fibre textile,pe care încearcă să le indeparteze,producându -și excoriații la nivelul
buzelor,gingiilor sau limbii.Fenomenele psihotice au fost remarcate ca fii nd mai frecvente în cazul
bărbaților,dar halucinațiile sunt la fel de prezente în cazul ambelor sexe deopotrivă.Halucinațiile
auditive constau in halucinații în care persoana se simte urmarită, persecutată, amenințată,fapt ce duce
la un comportament de apă rare ce degenerează în hetero și autoagresivitate.Halucinațiile vizuale
constau intr -o ploaie de puncte izolate sau aglomerate de diferite culori:negre, roșii, verzi, aurii,care
se mișcă în pemanență.Simptomele afective sunt de tip maniacal,caracterizate p rin dispoziție euforică
expansivă,iritabilitate,insomnie,stări de grandoare,dezinhibiție sexuală,dar și prin alterarea relațiilor
sociale,familiale sau profesionale.Dependența de acest drog acaparează din ce în ce mai mult
individul,acesta devine obsedat d e ideea că este urmărit,amenințat,simte nevoia de a se autoproteja
baricadându -se în casă.Necesitatea de a -și procura doza zilnică îl obligă să părăsească acest spațiu
securizant.O dată părasită locuința, consumatorul se lipeste de pereți, se furișează sau porneș te în goană
nebună printre trecători .De asemenea,pentru procurarea acestor doze zilnice de drog,cocainomanul
recurge la mijloace ilicite cum ar fi: furturi, escrocherii, șantaj sau acte de violență concretizate în
crime.S -a remarcat totodată faptul că persoanele de sex feminin consumatoare de cocaină,practică în
mod frecvent prostituția cu scopul de a -și procura mijloacele materiale necesare pentru cumpărarea
drogului.Crack -ul este considerat a fi unul dintre cele mai periculoase droguri,avand consec ințe
manifestate prin acte infracționale extreme în demersul exercitat în procurarea drogului,cum ar fi
crimele.
4.2.6. Amfetaminele
Principalele stări resimțite de utilizatorul de amfetamine constau în faptul că acesta se sim te
spionat,critica t,subapreciat,efectul paranoid fiind una din consecințele consumului abuziv de
amfetamine.Efectul paranoid este asociat cu o intensă stare de anxietate, idei de persecuție și urmărire,
dar și cu tentative de suicid sau heteroagresiune.Intoxicația cu acest drog induce individului o stare de

40
excitație în urma căreia apare „sindromul superman -ului”,acesta considerându -se „Dumnezeu sau rege
al Universului”.

4.2.7. Solvenții volatili
Unii autori sunt de părere că acești solvenți volatili conferă un grad ridicat de periculozitate
socială consumatorilor, consumarea pe termen lung ducând la perturbări afective și
heteroagresivitate. Tulburările de comportament se evidențiază prin agresivi tate, violență, individul
este de părere că posedă o forță fizică deosebită,prezintă tulburări de gândire,tulburări ale percepției
acustice, tactile, olfactive.Individul are senzația de plutire,de călătorie în spațiu,reflectată prin trăiri
de vis.Intoxica ția cu substanțe volatile este cu atât mai gravă cu cât aceste substanțe sunt utilizate in
paralel cu tranchilizante,barbiturice,băuturi alcoolice.În acest caz apar o serie de manifestări negative
cum ar fi iritabilitate,irascibilitate,impulsivitate,agresi une,violență,depresii,dorința individului de a
muri,ceea ce poate duce la tentative de suicid.

4.2.8. Drogurile deprimante ale SNC
În cazul dependenței cu barbiturice,apare așa numitul „sindrom deficitar sau
amotivațional”,concretizat printr -o stare de apatie, diminuare a voinței, indiferență,și,în unele cazuri
prin șetrgerea sentimentelor morale și agresivitate.Consumul cronic duce la psihoze toxice acute,
halucinații viz uale intense, confuzie, spaimă.Î n România, tentativle de suici d cu medicamente
deprimante ale SNC sunt cele mai frcvent întâlnite în unitățile de urgență,de aici rezultând nevoia unui
control riguros al acestora și eliberarea numai pe bază de prescripție medicală. În cazul
benzodiazepinelor,tulburările de comportamen t și de integrare socială sunt accentuate,și se manifestă
prin agresivitate,violențe concretizate in răniri,violuri sau crime.
4.2.9. Steroizii anabolizanți
Creșterea agresivității ca urmare a consumului de steroizi anabolizanți prezintă un real pericol
pentru persoanele din jurul individului consumator.Folosirea acestor substanțe este recunoscută ca
fiind prezentă în sălile de fitness,și chiar si în cadrul l iceelor și colegiilor.Există situații în care
consumul de steroizi anabolizanți este invocat motiv de diminuare a discernământului în unele procese

41
judiciare pentru comportament violent,violuri și chiar crime.Mai mult,au fost rapo rtate crime și
infracțiuni comis e cu violență de către persoane fără antecedente de cu privire la acte de violență.În
doctină există polemici cu privire la acest aspect,neputându -se statua cu exactitate creșterea
agresivității determinată de consumul acestor substanțe.Unii autori s unt de părere că steroizii
anabolizanți ar putea genera o „agresivitate slaba”,proiectată pe fondul nerăbdării de a intra în
competiție, a sentimentului de putere irezistibilă, a sentimentului de superioritate.Dar,creșterea
agresivității ca efect al acestu i consum de substanțe ține și de o serie de factori precum antecedentele
psihiatrice,influențele mediului social și ale anturajului,precum și de așteptările individului.Drept
urmare,există și autori care sunt de părere că agresivitatea vizează atât ostilit ate împotriva sănătății,dar
și cu privire la integritatea sănătății celor din jur.

CAPITOLUL AL V-LEA
LEGISLA ȚIA ROMÂNEASCĂ CU PRIVIRE LA TRAFICUL DE
STUPEFIANTE

5.1.Legislația românească privind drogurile pe parcursul istoriei
Încă din Evul Mediu dăinuie legislația privitoare la droguri.Primele prevederi legislative
referitoare la droguri le regasim in ”PRAVILA LUI VASILE LUPU ” și în “INDREPTAREA LEGII ” a
lui Matei Basarab,documente care stipulează că “otrăvurile” și “ierburile de leac" se eliberează numai
vracilor.În 1782,prin Decret domnesc,N. Caragea prevede că medicamentele ( inclusiv drogurile), se
vor vinde doar de către spițeri și de către unii negustori cunoscuți ca avand moralitatea
neștirbita.Pedepsele erau extreme de grave,chiar drastice in contextul incălcării acestor prevederi.
Primul act normativ referitor exclusiv la droguri este NIZAMUL emis de Alexandru Moruzi la
6 martie 1794,care cuprinde reguli stricte cu privire la funcționarea spițeriilor,precum s i norme de
conduită pentru spițerii ce aveau spre comercializare substanțe si produse toxice sau stupefiante. În
1797, cancelaria domnitorului Alexandru Ipsilanti ,emite un Regulament de organizare și funcționare
a spițeriilor. În anul 1912,România se afla printer primele state care au aderat la Convenția
internațională privind stupefiantele incheiată la Haga. Dispoziții privind cultivarea, depozitarea,
fabricarea, prepararea, desfacerea și alte activitați legale privind drogurile sunt cuprinse in
Regulame ntul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase bru te emis la 21 martie 1921,în baz a
articolului 139 din Legea sanitară. La 18 mai 1928, România ratifică Convenția internațională privind

42
opiul.În 1952 a fost emis Decretul nr.496,care,coroborat cu Decretul nr. 227/ 1950 reglementa regimul
stupefiantelor in țara noastră.. În Codul Penal din 1968, infracțiunea de “trafic de stupefiante” a fost
inclusă in articolul 312,la Capitolul “ INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTAȚII PUBLICE ”,înlocuind
articolul 382 din vech iul Cod Penal.Maximul de pedeapsă pentru această infracțiune a fost scăzut,el
fiind de 1 an in art. 382 și de 6 luni in art.312.
În anul 1969 s -a resimțit promulgarea unei noi leg i,deoarece legislația veche prezintă lacune
comparativ cu situaț ia actuală: intrarea in funcțiune a fabricilor de stupefiante (1957),transformări
survenite în sistemul medico -farmaceutic și noua organizare administrativă a țării.Astfel, Legea nr.73
privind regimul produselor și substanțelor stupefiante a fost votată la 29 decembrie 1969,și prevedea
:interzicerea producerii,deținerii sau a oricărei operații privind circulația produselor
stupefiante,cultivării în scop de prelucrare a plantelor care conțin substanțe stupefiante,prescrierii de
către medic,fără a fi necesar, a produselor sau substațelor stupefiante,precum si a organizării sau
îngăduirii consumului acestora in locuri anumite,interzicerea experimentării produselor sau substațelor
stupefiante,administrarea acestora sub orice formă unei alte personae,fără indicați e medical,precum și
recoltării sau deținerii in scop de prelucrare,a plantelor ce conțin stupefiante.Nerespectarea acestor
prevederi se pedepsește în conformitate cu art.312 din Codul Penal,care stabilea pedepse cuprinse intre
6 luni 5 ani pentru aceste fa pte.De asemenea legiuitorul prevedea că făptuitorul poate fi cetățean
roman,străin sau apatrid,responsabil juridic.
După 1989 numărul cetățenilor străini care au început să introducă droguri pe teritoriul țarii a
crescut dramatic,iar lumea interl opă a inceput sa manifeste un real interes față de afacerile cu
stupefiante.Acestea erau profitabile ducând astfel la crearea unei rețele sofisticate de desfacere a
drogurilor.Nevoia adoptării unor noi acte legislative era mai mult decât necesară in domeni ul traficului
cu stupefiante.La 26 oct.1991 a fost emisă H.G. nr.75,pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor
la norm ele privind regimul produselor ș i substantelor stupefiante,publicată in Monitorul
Oficial(28.01.1991).
Decretul nr.128 din 14 iulie 1992 al Președintelui României a permis aprobarea Convenției
privind substanțele psihotrope din 1971 și Convenției ONU impotriva tra ficului illicit de stupefiante
și substanțe psihotrope din1988.6 luni mai târziu este adoptată Legea nr.118,prin c are Romania aderă
la două mari convenții privind drogurile,sub egida ONU.
Prin Legea nr.140/1996 se aduc numeroase modificări articolului 312 privind infracțiunile legate
de droguri.Se inăspresc pedepsele pentru infracțiunea de traffic de stupef iante de la 6 luni la 5 ani,se

43
introduce o formă agravată a infracțiunii de trafic de stupefiante,și anume comiterea sa in mod
organizat,creșterea pedepselor pentru medicii care prescriu stupefiante unei persoane fără ca acest
lucru să fie necesar,de la 6 luni la 1 an,sau pentru infracțiunea de organizare și îngăduire a consumului
in anumite locuri,de la 6 luni la 5 ani la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
O incriminare specială referitoare la droguri este prevăzută de Legea nr .141 din 23. 07. 1997
privind Codul Vamal al României, în art. 176: "Trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor,
munițiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope,
precursorilor și substanțel or chimice esențiale, produselor și substanțelor toxice constituie infracțiunea
de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi,
dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare." Tentativa se pedepsește și ea.
Prin apariția Legii 143/2000,cadrul legislative al combaterii traficului și consumului ilicit de
stupefiante si droguri în România s -a modernizat,aliniindu -se la legislația europeană.Legiuitorul a
inclus drogurile si precursori i in patru Tabele,în funcție de riscul pe care acestea le prezintă și efectele
pe care acestea le au în rândul consumatorilor. Această lege cuprinde toate infracțiunil e posibile legate
de consumul ș i traficul ilicit de droguri.Sunt prevăzute 11 infracțiun i, care cuprind 55 de modalități
normative,la care se adaugă unele forme agravate.Prin intermediul acestei legi poliția este autorizată
să folosească unele metode speciale ut ile in lupta contra traficului ș i consumului illicit de droguri.De
asemenea,acest ă lege acoperă toate infracțiunile ce se cer a fi sancționate in baza CONVENȚIEI
UNICE A STUPEFIANTELOR din 1961,iar pedepsele sunt ferme,dupa cum recomandă această
convenție statelor semnatare.

5.2.Legea privind combaterea traficului și consumului ilic it de droguri nr. 143 din
26 iulie 2000

Locul articolului 312 din Codul Penal, referitor la traficul de stupefiante a fost
abrogat,incriminând însă în continuare traficul de substanțe toxice, cu Legea privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri nr. 143 din 26 iulie 2000.
Apariția acestei legi a constat în preocuparea statului român pentru combaterea crimei
organizate,aceasta oferind un suport juridic propice organelor abilitate ale statului pentru combaterea
mafiei drogurilor.De asemenea,prin intermediul Legii 143 /2000 , se poate vorbi atât de o modernizare
a cadrului juridic de combatere a traficului de droguri,legislația românească aliniindu -se astfel la

44
normele și standardele impuse de UE,precum și de o unificare a dispozițiilor de drept material cu
privire la droguri într -un singur act normativ.
Pentru prima oară,Legea 143/2000 face o interpretare legală contextuală a unor termeni și
expresii folosite de legiuitor în legătură cu dro gurile și consumatorii lor. Astfel,sunt definite „ substațe
aflate sub control național ”, ”droguri ”, ”toxicoman ”, „cură de dezintoxicare și supraveghere
medicală”, ”livrare supravegheată” și „investigatori acoperiți ”.
Art.1 lit.a din lege def inește sintagma „substanțe aflate sub control național” drept „drogurile
și precursorii înscriși în tabelele anexa I -IV care fac parte integrantă din prezenta lege”.Aici putem
menționa heroina, LSD-UL, psiloczbina, STP-UL, incadrate la tabelul I,urmate de
amfetaminele,cocaina,metadona ,etc. în tabelul II, aminorex,cannabis,diazepam ,etc în tabelul III,și de
efedrină, ergotamină, acidul lisergic,toluenul,acetona,anhidrida acetică,etc . în tabelul IV. Conceptul
de droguri constă în „plantele și substanțele stupef iante ori psihotrope sau amestecurile care conțin
asemenea plante și substanțe înscrise in tabelele I -III”.Droguri de mare risc, un nou concept introdus
în legislația românească,împarte drogurile în funcție de periculozitatea lor fizică și psihică,iar în f uncție
de gradul de toxicitate al acestora,se apreciază în mod diferit și gradul de pericol social al infracțiunii
săvârșite de făptuitor,acesta reflectându -se ulterior în regim ul sancționator aplicat.Printre drogurile de
mare risc amintim: heroina, LSD, mescalina, psilocybina (tabel I ) sau cocaina, fentanyl,
metamfetamina, methadona,opiul ( tabelul II ).În cazul în care obiectul material al infracțiunii
incriminate de legea 143/2000, este constituit din droguri de risc, regimul sancționator este mai
blând,cum ar fi în cazul drogurilor de risc cuprinse in tabelul III: aminorex, cannabis, ulei de
cannabis,diazepam,etc.
”Precursorii ” constau în substațele utilizate frecvent în fabricarea dr ogurilor și î nscrise î n
tabelul IV ,în baza art.1 lit.e. Acestor precursori, la care se adaugă si substanțele chimice esențiale,
sunt compuși folosiți in mod obișnuit la fabricarea unor produse ca: vopsele, pigmenți, parfumuri,
lubrifianti si produse farmaceutice. Datorită proprietăților chim ice, a apărut tendința deturnării și
folosirii în fabricarea unor droguri aflate sub controlul legislației, lănsându -le astfel în producția
finală a drogurilor.Substanțele chimice esențiale care includ solvenți și reactivii sunt auxiliare, fără
a fi specifice și hotărâtoare în producția finală a drogurilor.Solvenții reprezintă un mediu lichid în
care se dizolvă substanțele chimice, permițându -le astfel să reacționeze împreună. Reactivii sunt
substanțe chimice necesare în tr ansformarea precursorilor în droguri. Deși ei iau parte la reacția
de obținere a drogului, reactivii contribuie doar în mică măsură la formarea moleculei. Printre

45
substanțele folosite frecvent in fabricarea drogurilor inscrise in tabelul IV, mtal nirn : anhidrida
acetica, acetona, permanganatul de potasiu, acidul sulfuric, toluenul etc.39
Conform art. 2 din Legea 143/2000, "Cultivarea, producerea,fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea
cu orice titlu, trimiterea, transportul,procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind
circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea
unor drepturi.Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".
Prin cultivare se înțe lege acțiunea de a î nsămânța, răsădi, îngriji plante care conțin substanțe
stupefiante, a lucra pământul, precum și recoltarea acestor plante. Din ele trebuie să se obțină substanțe
ce fac parte din categoria drogurilor, pentru ca acțiunea să fie ilicită24 . Prin producere de droguri se
înțelege realizarea printr -o activitate oarecare (amestecare, topire, fierb ere etc.) a unuia din compușii
chimici care sunt cuprinși în această categorie. Fabricarea presupune producerea acestor substanțe î n
serie și în cantități mari, prelucrân d materiile prime și obținând astfel substanțe ilicite .40
Experimentarea constă în efectuarea de experiențe cu produse sau substanțe stupefiante, în afara
cadrului legal, adică în afara laboratoarelor de analize și cercetări științifice din instituțiile de
învățământ sau institutele de cercetări științifice.41 Prin extragere se înțelege scoaterea unei
substanțe interzise dintr -un compus, separarea acesteia, folosind diverse procedee practice (t opire,
fierbere, ardere etc.) .Prepararea se referă la combinarea a două sau ma i multe substanțe, în final
obținându -se una din substanțele prevăzute ca drog în tabelele – anexă I -IV. Transformarea constă în
modificarea, schimbarea unor elemente caracteristice u nei substanțe considerate drog, obținându –
se în final o altă substanță, de aceeași natură, având însă efecte diferite. Prin oferire se înțelege acțiunea
de a propune cuiva să primească sau de a pune la dispoziția acestei persoane a vreuneia din
substanțele stupefiante con siderate droguri . Distribuirea de droguri se realizează prin acțiunea de
împărțire, repartizare a acestor substanțe în mai multe locuri și la mai multe persoane, acestea urmând
ca la rândul lor să le pună în vânzare și să le vândă efectiv. Livrarea cu orice titlu reprezintă acțiunea
de a furniza, de a preda substanțe supuse controlului național. Prin trimitere de produse sau substanțe

39 Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu , Traficul ș i consumul ilici t de droguri : aspecte juridice ș i
psihosociologice, Bucuresti, Editura Institutului de Ecologie Sociala si Protectie Uman a Focus , 2003, pag.100

40 Drăgan Jenică , Dicționar de Droguri , Ed. Național,București, 2000, p. 89 .
41 Boroi A., Neagu N., Radu -Sultănescu ,Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri .,Ed. Ro setti,București, 2001, p. 57

46
stupefiante se înțelege acțiunea de a dispune ca o persoană să ducă, să transporte și să predea la o
anumită destinație aceste produse. Nu este necesar, în cadrul acestei modalități, ca persoana care
transportă și predă la destinație substanțele stupefiante să aibă cunoștință despre conținutul
transportului . Transportul acestor droguri în seamnă acțiunea de a le deplasa, de a le căra dintr -un loc
în altul.42 Procurarea presupune acțiunea de a face rost, de a obține substanțe aflate sub control
național . Prin cumpărare se înțelege acțiunea de a intra în posesia unei substanțe stupefia nte
considerate ca făcând parte din categoria drogurilor, plătind contravaloarea aceste ia cerută de vânzător.
Deținerea constă în fapt a persoanei fizice de a ține, a păstra, la domiciliul său ori în orice alt loc știut
de ea, substanțe stupefiante, indife rent dac ă este sau nu consumatoare de droguri și dacă acestea
aparțin ei sa u altei persoane . 43Prin alte operațiuni se înțelege orice altă activitate care contravine
circulației legale a s ubstanțelor aflate sub control național care fac parte din cate goria drogurilor.
5.2.1. Infracțiunea prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000
Legea prevede astfel mai multe modalități normative de comitere a infra cțiunii: cultivare,
producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, deținere sau organizare,
conduce rea sau finanțarea unor astfel de acțiuni . La rândul lor, ace ste modalități normative pot fi
comise faptic printr -o gamă variată de acțiuni.Faptele sunt legate între ele, astfel încât apar ca
modal ităti distincte, conținuturi alternative ale unei singure infracțiuni. Î n consecință, fiecare dintre
ele va putea caracteriza o infracț iune distinctă, iar în măsura în care sunt săvârșite concomitent de
către același subiect, vor caracteriza o singură infracț iune.
Sub aspectul ocrotirii juridice , obiectul special principal al acestei infracțiuni îl constituie
relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei ocrotire depinde și de respectarea strictă de către
toate pers oanele a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor în România.
Pe lângă obiectul juridic special principal, această infracțiune are și un obiect juridic
secundar, adiacent și anume relațiile sociale privitoare la sănă tatea persoanei fizice privită individual
(ut singuli) care ar putea cădea victimă toxicomaniei tocmai datorită nerespectării regimului legal al
drogurilor de către terțe persoane. Acest obiect juridic secundar rezultă din însăși denumirea Legii nr.
143/2000 care se referă la combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.Prin urmare, în cazul

42Alecu Gheorghe ,Incriminarea traficului și consumului illicit de stupefiante ,Editura Europolis,Constanța,2004,pag.131 –
133
43 Dongoroz V., Kahae S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C,Stănoiu R., Roșea V., Explicații teoretice ale Codului
Penal Român, vol.IV ., Editura. Academiei R.S.R., București,1972, pag. 611.

47
acestei infracțiuni, legea ocrotește sănătatea în raport cu toți membri societății (ut universi) socotind
că este un interes vital pentru însăși exi stența societății ca întreaga colectivitate să se afle la adăpostul
pericolului pe care îl prezintă nerespectarea regimului stabilit de lege pentru droguri, dar în același
timp ocrotește și sănătatea fizică și mintală a individului care ar putea fi gr av afectată, ca urmare a
unui consum ilicit de droguri, care provin ca urmare a nerespectării regimului impus de lege.
Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie drogurile de risc sau de mare risc. El
constituie o cerință leg ală esențială pentru existența acestei infracțiuni. Subiect activ al acestei
infracțiuni, poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârșește una sau mai multe din
modalitățile normative prevăzute de legiuitor în art. 2 din Legea nr. 1 43/2000.În funcție de fapta
săvârșită de subiectul activ, poate apare și un subiect pasiv , întruchipat de persoana care suferă
consecințele consumului ilicit de droguri. Astfel, atunci când subiectul activ, oferă sau vinde unei
persoane droguri pe car e aceasta le consumă, ea devine subiect pasiv al infracțiunii.

Subiectul activ nemijlocit al infracțiun ii poate fi deci orice pers oană care are capacitatea penală
cerută de lege.Subiectul pasiv principal este statul, ca reprezentant al societății, interesată în păstrarea
sănătății tuturor membrilor săi. Subiect pasiv poate fi în subsidiar, persoana asupra căreia se răsfrânge
acțiunea ilicită, adică persoana a cărei sănăt ate a fost periclitată. Pentru a avea această calitate, textul
nu cere ca prin acțiunea făptuitorului să se producă, efectiv, vătămarea sănătății unei persoane.
Participația penală este posibilă atât în forma coautoratului, complicității și instig ării. Oferirea
spre vânzare de produse sau substanțe stupefiante, primite de la alte persoane care le -au introdus
în țară, constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută în forma autoratului, iar nu
complicitate la această infracț iune. Prin sentința penală nr. 8 din 30 ianuarie 1995, Tribunalul
Bihor a condamnat pe inculpații G.M și G.V în calitate de complici, pentru săvârșirea in fractiunii
prevăzută de art. 26 raportat la art. 312 alin.l Cod penal. Instanța a reținu t că, în ziua de 6 iulie 1994,
inculpații au încercat să comercializeze în stațiunea Băile Felix cantitatea de 668 grame hașiș
introdusă în țara de alți inculpații, condamnați în cauză. Pentru a schimba încadrarea juridică a faptei,
prima instanță a reținut că inculpații nu pot fi considerări autori la infracțiunea de trafic de stupefiante,
ci complici întrucât ei au desfășurat numai activități intermediare și anume găsirea unor persoane
interesate să cumpere stupefiante, procurate de ceilalți inculpați. Apelul declarat de procuror a fost
respins prin decizia penală nr. 48/A/din 8 iunie 1995 a Curții de Apel Oradea. Recursul procurorului
este fondat.

48
Infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin.l Cod Penal, constă în producerea,
deținerea sau orice operatiune privind circulația produselor sau substanțelor stupefiante, fără
drept.La interpretarea acestui text de lege trebuie avute în vedere și dispozițiile art.1, alin. final
din Legea nr.73/1969 pri vind regimu l produselor sau substanțelor stu pefiante, potrivit cărora prin
faptele prevăzute în art. 312 șe înțeleg după caz, fabricarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
cumpărarea, distribuirea și transportul sub orice formă, a acestor produse sau substanțe . Din probele
administrate rezultă că inculpații s -au deplasat în stațiunea Băile Felix, în vederea comercializării
substanței stupefiante deținute fară drept, luând legătura în aceste scop, cu mai multe persoane.
Cum activit ățile desfășurate de cei doi inculpări respectiv oferirea spre vânzare și transportul
cantității de 668 de grame praf de hașiș constituie acte ce intră în conținutul laturii obiective a
infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzute de art. 312 a lin.l Cod Penal, schimbarea încadrării
juridice de către prima instanță în complicitate este greșită. In consecință, recursul urmează a fi
admis, a se casa hotărârile atacate și a se schimba încadrarea juridică în sensul celor expuse. (C.S.J.
secția penală, decizia nr. 2885 din 27 noiembrie 1995, publicată în Revista Dreptul nr. 7/1996,
pag. 128.)
Fapta pe care o săvârșește autorul, pentru realizarea infracțiunii prezintă două laturi : latura
obiectivă și latura subiectivă . Latura obiectivă este formată din elementul material, urmarea
imediată și legătura de cauzalitate . Cerința esențiala pentru existența elementului material al
infractiunii prevăzute în art.2 din Legea nr.143/2000 constă în aceea că acțiunile care co nstituie acest
element trebuie săvârșite "fară drept". Este necesară această condiție deoarece în anumite situații
și condiții prevăzute de lege, acțiunile respective sunt permise.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art.2 , constă în săvârșirea uneia sau mai
multora din următoarele acțiunii: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu ,
trimiterea, transportul,procurarea,etc.
Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii este necesar ca acțiunea care constituie
elementul material să fie astfel săvârșită încât să creeze o stare de pericol pentru sănătatea publică.
Acea stă stare de pericol constituie urmarea imediată în conținutul infracțiunii. Starea de pericol
înseamnă posibilitatea obiectivă de a se vătăma sănătatea unei sau unor persoane care achiziționează
droguri de risc sau de mare risc, provenite din traficu l ilicit al acestora.

49
Latura obiectivă a infracțiunii nu este realizată decât atunci când există o legătura de cauzalitate
între acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii și starea de pericol care se creează
pentru sănătatea publică. Producerea stării de pericol fiind inevitabilă în cazul săvârșirii vreuneia din
acțiunile de trafic cu droguri de risc sau de mare risc, legătura de cauzalitate rezultă ex re din acțiunea
comisă și nu necesită probe speciale.
Infracț iunea prevăzută la art.2 se săvârșește cu vinovăție sub forma intenției; aceasta poate fi
directă sau indirectă. Intenția este directă, în sensul arătat în art. 19, punctul 1, litera a Cod Penal,
atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale ș i anume crearea unei stări de pericol pentru
sănătatea publică și a urmărit producerea acestui rezultat. Intenția este indirectă, în sensul arătat în art.
19, pet. 1, litera b, Cod Penal, atunci când făptuitorul prevede că prin rezultatul faptei sal e va crea
o stare de pericol pentru sănătatea publică, rezultat pe care nu -1 urmărește dar acceptă
eventualitatea producerii lui.În privința inexistenței elementului intențional, practica judiciară23
prevede că această stare echivalează cu "e roarea d e fapt". Astfel: "Există infraț iune numai dacă
inculpata primind spre păstrare de la concubinul ei medicamente, a știut că printre acestea se află și
stupefiante, ori, în speță, dovedindu -se că ea nu a avut cunoștință de conținutul medicament elor nu
exista intenția cerută în art. 312; chiar dacă inculpata este în culpă pentru că nu a întrebat pe cel de la
care a primit medicamentele, întrucât infracțiunea se comite cu intenție și nu din culpă, nu este posibil
a se face aplicarea art.312" .În concluzie săvârșirea infractiunii prevăzuta de art.2,din culpă este
exclusă.
Pentru această infractiune Legea nr.143/2000, nu pretinde existența vreunui anumit scop sau
mobil. In conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea privind combaterea traficului ș i consumului
ilicit de droguri, tentativa , la infracțiunea prevăzută de art .2 se pedepsește. Se consideră tentativă si
producerea sau procurarea mijloacelo r ori instrumentelor, precum ș i luarea de masu ri in vederea
comiterii infracț iunii.
Pedeapsa in cazul tentativei la infracțiunea prevăzuta de art.2, este închisoarea de la 1 an și ș ase
luni la 7 ani si ș ase luni.(art21 C.Pen.)Fapta se consumă în momentul în care acțiunea prin care s -a
săvârșit traficul de droguri de risc sau de mare risc, a fost complet executată, așa încât, în mod implicit
a apărut urmarea imediată adică starea de pericol pentru sănătatea publică .
Sancț iunea prevăzută de art.2, pentru comiterea faptelor ce alcătuie sc ele mentul material al
infracț iunii, este închisoarea de la 3 la 15 ani si interz icerea unor drepturi. Î n cazul î n care faptele din

50
alin.l au ca obiect droguri de mare risc, ne aflăm in prezenț a unei modalități agravante sancț iunea
fiind închi soarea de la 10 la 20 de ani ș i interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa in cazul tentativei la infracțiunea prevăzuta de art.2, este in chisoarea de la 1 an si sase
luni la 7 ani si sase luni (art21 C.Pen.), pentru modalitatea prevăzuta la alin.l si în chisoarea de la
5 la 10 ani pentru modalitatea agravanta de la alin.2.
Spre deosebire de reglementarea anterioară cand confiscarea specia lă era dispusă de
magistrat in temeiul dispozițiilor art.118 C.Pen, in prezent confiscarea se d ispune in temeiul art.17
din Legea nr.143/2000. Acest articol stipulează ca drogurile si alte bunuri care au făcut obiectul
infracțiunilor prevăzute la art.2-10 se confiscă , iar dacă acestea nu se găsesc,condamnatul este obligat
la plata echivale ntului lor in bani. Se confiscă de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri
dobândite prin valorificarea drogurilor ș i a altor bunuri prevăzute la alin.l.
Legea nr.143/2000 prevede că nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută
urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere in
vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art.2 -10, permițând astfel identificarea si
tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. Dacă in timpul urmăririi penale, făptuitorul
denunț ă si facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit
infrac țiuni legate de droguri, atunci acea sta beneficiază de reducerea la jumă tate a limitelor pedepsei
prevăzute de lege.
După cum se poate constata, această infracțiune care are un conținut alternativ (sunt prevăzute
18 variante normative în care poate fi săvârșită) cuprinde o formă simplă (cea prevăzută în alin. 1 )
și o formă agravată prevăzută în alin. 2. Fapta va fi încadrată în alin. 1 sau 2 după cum drogurile care
au vizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii sunt „droguri de risc" sau „droguri de mare
risc".Dacă faptele menționate ca e lement material al infracțiunii au fost săvârșite în legătură cu
„droguri de risc", ele vor fi încadrate în art. 2 alin. 1. Dimpotrivă dacă faptele menționate ca element
material al laturii obiective a infracțiunii au fost săvârșite în legătură cu „dr oguri de mare risc" ele vor
fi încadrate în art. 2 alin. 2. Infracțiunea în discuție, are forma agravată datorită unei condiții
circumstanțiale cerută de legi uitor și anume că acțiunile incriminate ce constituie elementul material
al laturii obiective să poarte asupra unor „droguri de mare risc". Dacă această condiție nu este
îndeplinită și drogurile care reprezintă obiectul material al infracțiunii erau numai „droguri de risc",
atunci fapta va constitui infracțiune în forma simplă prevăzută de art. 2 alin. 1. Bineînțeles că, dacă
elementul material al laturii obiective, a vizat substanțe sau produse care nu se înscriu în categoria

51
drogurilor supuse controlului național, atunci fapta nu va constitui infracțiunea prevăzută de art. 2 din
Legea nr.143/2000 nefiind îndeplinită cerința prevăzută de lege, respectiv operațiile interzise să vizeze
droguri de risc sau de mare risc. Această infracțiune sub aspectul laturii subiective se săvârșește cu
intenție, fie directă fie indirectă. Dacă fapta fo st săvârșită din culpă, ea nu va constitui infracțiune,
deoarece legiuitorul o incriminează decât numai când a fost săvârșită cu intenție.
De asemenea, elementul material al acestei infracțiuni,așa cum rezultă din art. 10 din lege, se
mai real izează și prin organizarea, conducerea sau finanțarea activităților enumerate mai sus.
Organizarea reprezintă demersurile pe care una sau mai multe persoane le fac pentru constituirea unei
asociații sau grupări precum și constituirea efectivă a acestei organizații, nașterea acesteia, având la
bază acordul de voință al tuturor participanților. Aici se are în vedere existența unei structuri
determinate, cu sarcini precise, cu un plan bine pus la punct.Prin conducerea unei asemenea activităț i
se înțelege acțiunea uneia sau mai multor persoane situate la vârful ierarhiei organizației care
supraveghează, dirijează și coordonează activitățile ilicite incriminate la art. 2. Finanțarea acestor
fapte constă în ajutorul, susținerea materia lă concretă, de orice fel, acordate de una sau mai multe
persoane subiectului activ al infracțiunii prevăzute de art. 2.
Prin sentința nr. 784 din 11 iunie 2004, Tribunalul București secția a Il -a penală, i -a condamnat
pe inculpații D.A., S.C., L. T. și D.B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc
prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.Instanța a reținut că, la 17 septembrie 2003,
F.P. a formulat un 1 autodenunț prin care a arătat că este consumator de heroină de circa 4 luni,
heroina fiind procurată la prețul de 200.000 de lei vechi doza de la D. A. și asociații acestuia. În
baza autodenunțului, în seara zilei de 17 septembrie 2003,organele de poliție au pus la dispoziția
denunțătorului suma de 8 mil ioane de lei vechi, în bancnote identificate prin serie, în vederea
cumpărării de către acesta a 5 g de heroină de la inculpatul D.A.Denunțătorul 1 -a contactat telefonic
pe inculpatul D.A., care i -a comunicat că îi poate oferi 40 de doze de heroină, la prețul total de 8
milioane de lei vechi, ofertă acceptată de denunțător. La ora stabilită, la locul întâlnirii au venit
inculpații D.A., D.B. și L.T., iar ulterior și inculpatul S.C., acesta din urmă având asupra sa cele 40
de doze de heroină, primite ante rior de la inculpatul D.A., căruia i le -a înmânat, acesta, la rândul
său, înmânându -le inculpatului L.T.În momentul în care inculpatul L.T. se pregătea să înmâneze
dozele de heroină denunțătorului și să primească banii, organele de poliție și procurorul au intervenit
în vederea imobilizării inculpaților.Prin decizia nr. 572 din 3 august 2004, Curtea de Apel
București a respins apelurile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor. Apelul declarat

52
de procuror a fost soluționat separat pr in decizia nr. 876 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel
București fiind respins. .
Recursurile declarate de inculpați, între altele, cu privire la greșita încadrare juridică dată
faptelor sunt nefondate. Din examinarea probelor adm inistrate rezultă că inculpații au conlucrat
pentru împărțirea cantității de 5 g de heroină achiziționate în scopul revânzării, confecționând
mai multe doze, iar ulterior și -au împărțit rolurile în vederea realizării tranzacției.
Astfel, drogurile au fost transportate la locul întâlnirii de către inculpatul S.C., care s -a
deplasat cu o bicicletă, în scopul de a supraveghea zona, ceilalți inculpați venind separat cu un
autoturism.Inculpatul S.C. a înmânat pachetul cu droguri inc ulpatului D.A., care, la rândul său, le -a
predat inculpatului L.T., acesta din urmă fiind desemnat să le remită cumpărătorului.
Prin urmare, inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută în
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000 în forma coautoratului. Totodată, apărarea, în sensul că
"neprirnind banii, tranzacția nu a fost final izată și, ca atare, fapta a rămas în faza de tentativă, nu
poate fi reținută, întrucât art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 in criminează, între altele, punerea
în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau deținerea drogurilor de risc, modalități
alternative în care se încadrează faptele săvârșite de inculpați.44

44 Chiorean , Mircea ,Chereji Gheorghe ,Domuț, Vasile ,Aspecte juridice și practice privind traficul și consumul ilicit de
droguri ,Editura GrafNet , Oradea, 2007 ,pag.182 -183

53
5.2.2. Infracțiunea prevăzută de art.3 din Legea nr.143/2000
"Introducerea sau scoaterea din tară, precum ș i importul sau exportul de droguri de risc, fără drept,
se pedepsesc cu inchisoa re de la 10 la 20 de ani ș i interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute
la alin.l privesc droguri de mare risc pedeapsa este de la 15 la 25 de ani si int erzicerea unor drepturi."
Obiectul juridic special principal al acestei infracț iuni, il formează relațiile sociale privitoare la
sănătatea publică , care ar fi grav afectată prin introducerea sau scoaterea din țară, precum ș i prin
importul sau exportul de droguri fără drept. Pe de altă parte, prin săvârșirea acestei fapte sunt
incalcate in subsidiar si relațiile sociale privitoare la activitatea de comerț cu droguri care trebuie sa
se efectueze numai in cadrul stabilit de Legea nr.73/1 969 si a Ordinului ministrului Industriei si
Comerțului nr.90/1996, adică in baza unor autorizații de import -export eliberate de organele
abilitate. Obiec tul material al acestei infracț iuni il constituie drogurile de risc sau de mare risc. Ele
constituie o cerința ă legal ă esențială pentru existenta acestei infracț iuni.45
Subiectul activ al infracț iunii prevăzute de art.3 di n Legea nr.143/2000, poate fi orice persoana
cu capacitate penal ă care săvârșește una sau mai multe din modalit ățile normative prevăzute de
legiuitor .Subiectul pasiv principal al infracțiunii este statul iar subiect pasiv adiacent poate fi persoana
care suferă consecințele consumului ilicit de droguri, provenite ca urmare a nerespectă rii regimului
legal al acestor substanțe sau produse. Participaț ia penal ă este posibilă ș i in cazul acestei infracț iuni
in toate formele sale : coautorat, complicitate si instigare.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective aceasta infracț iune se realizează prin mai
multe acțiuni alternative si anume : introducerea in tară de dro guri, scoaterea din țară de droguri ,
importul de droguri ,exportul de droguri.
Prin "int roducerea sau scoaterea din țară " de droguri de risc sau de mare risc, inte legem fi e ieșirea,
fie intrarea in/din ț ară cu astfel de produse, fie prin punctele de control vamal, fie prin trecerea
frauduloasă a frontierei. Operatiunile de "import -export" de droguri de risc sau de mare risc, semnifica
ansamblul de acțiuni frau duloase de introducere sau scoatere din țară de produse sau substanțe
stupefiante.

45 Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu ,op. cit., pag117

54
Observăm că aceste acțiuni nu se pot comite decât cu ocazia trecerii frontierei de stat a României.
În concluzie , prin intro ducerea sau scoaterea din țară precum si importul sau exportul de droguri fara
drept se incalcă si regimul vamal al României.
Tinând seama că pedeapsa prevăzută in art.3 din Legea nr.143/2000, este inch isoarea de la 10 la
20 de ani ș i interzicerea unor drepturi in forma agra vată, deci mult mai mare decât cea stabilită de
legiuitor pentru infracțiunea de contraband ă calificată, inseamnă că , ori de cate ori vor fi prinse
persoane care introduc s au scot din țară droguri fără drept, ori fac operațiuni de import -export tot fără
drept, cu astfel de substanțe sau produse, in cauză vor fi aplicabile dispoziț iile art.3 din Legea
nr.143/2000 ș i nu va exista concurs de infractiuni intre contraban dă calificată prevăzută de art.
176 din Legea nr.141/1997 si infrac țiunea de trafic de droguri prevăzuta de art.3 din Legea
nr.143/2000. Caracterul de subsidiarita te al infracț iunii de contrabandă calificată față de
infracțiunea pr evăzută de art.3, este valabil si in cazul tentativei.
Fapta de trafic de droguri prevăzută de art 3. pentru a avea caracter penal , trebuie săvârșită cu
vinovăție . Forma de vinovăți e este intenția fie ea directă sau indirectă. Făptuitorul iș i dă seama că
săvârșește fără drept acțiunea de int roducere sau scoate re din țară ori pe cea de import -export de
droguri, prevede că prin aceasta acțiune se pune in perico l sănătatea publică , rezultat pe care îl
urmărește sau acceptă producerea l ui. Daca fapta a fost comisă din culpă , ea nu va constitui infra ctiune
deoarece legiuitorul o inc rimineaz ă numai când a fost săvârșită cu intenție . De asemenea pentru existenta
infracț iunii se cere ca persoana ca re scoate, introduce, importă sau exportă aceste produse sa
cunoască faptul ca sunt droguri.
Prin sentința penală nr. 253 din 30 iulie 2003 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul A.M. a fost
condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport de droguri de mare risc, fără drept,
prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a tentativei la i nfracțiunea de introducere
în țară fără drept de droguri de mare risc prevăzută în art. 20 CP al României raportat la art. 3 alin. (1)
și (2) din aceeași lege.
În baza art. 117 CP al României s -a dispus expulzarea inculpatului, iar în temeiul art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscat autoturismul aparținând inculpatului.
Instanța a reținut că, la 3 aprilie 2003, inculpatul s -a prezentat la Vama Giurgiu pentru a intra
în România cu autoturismul. Cu ocazia controlului vamal, în locașele portbagajului autoturismului,
s-au găsit ascunse 8 pachete conținând cantitatea de 3,844 gr heroină.

55
Curtea de Apel București, secția a Il -a penală, prin decizia nr.612 din 16 octombrie 2003 , a
respins apelul inculpatul. Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că instanțele trebuiau să rețină
în sarcina sa numai tentativa de a introduce droguri în țară, nu și deținerea și transportul acestora,
iar confiscarea autoturismului nu se j ustifică, este nefondat.
Susținerea inculpatului potrivit căreia deținerea și transportul de substanțe stupefiante nu
constituie o infracțiune de sine stătătoare, ci este o componentă a infracțiunii de introducere a
drogului în țară, fiind absorbi tă de dispozițiile din art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000, nu
poate fi primită. Elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât obiectul juridic, cât și
urmarea socialmente periculoasă, precum și elementul material, acțiun ea de realizare a infracțiunii,
fiind diferite, una nu este absorbită de cealaltă.46

5.2.3. Infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000
Cu prilejul apariției Legii nr.143/2000, se face o delimitare netă in acest articol, intre
operațiunile de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare,
cumpărare sau deținere de droguri pentru consum propriu si comite rea acestor fapte in scop de câ știg.
Această delimitare se e xplică, intrucâ t toxicomanul este o persoană lipsita de discernământ, el trebuie
privit si tratat cu indulgență , din punct de vedere medical toxicomanul fiind un bolnav ce trebuie
recuperat si resocializat. Așadar art.4 din lege , nu pedepsește consumul in sine, considerandu -1 pe
toxicoman un bolnav, dar sancționează, cultiv area, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu , cu pedepse
mai mici tocmai pentru a nu-1 incuraja pe toxicoman. Obiectul juridic spe cial al acestei infracț iuni îl
constituie relațiile soci ale ce privesc sănătatea fizică și mintală a individului ca re ar putea fi grav
afectată ca urmare a unui consum ilicit de droguri . Obiectul material al acestei infracț iuni il constituie
drogurile fie de risc, fie de mare risc.47
Subiectul activ al acestei infracț iuni este calificat. Calitatea pe care trebuie sa o aibă subiectul
activ se deduce implicit din conținutul art.4, astfe l este nevoie ca acesta sa fie o persoan ă consumatoare
de droguri, cu alte cuvinte toxicoman. Subiectul pasiv principal este statul in calitate de garant al
sănătății publice. In secundar insă se creează o situație inedit ă până in prezent, intrucâ t subiectul activ

46 Chiorean , Mircea ,Chereji Gheorghe ,Domuț, Vasile ,Aspecte juridice și practice privind traficul și consumul ilicit de
droguri , ,Editura GrafNet ,Oradea, 2007 ,pag.192 -194
47 Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu , op. cit. , pag.121

56
este in același timp si subiect pasiv. Astfel , toxicomanul este cel care comite aceast ă infracț iune,
fiind deci subiect activ, tot el fiind victima, subiectul pasiv — din punct de vedere penal, persoana care
suferă urmările faptelor sal e.
Sintagma de " consum propriu " este deosebit de dificil de explicat si pe deasupra si
interpretabilă .În legislația americană este asimilată consumului propriu, o cantitate de până la un
kilogram de heroină sau 5 grame de cocaină . Desi gur, aceste prevederi sunt lacunare având in vedere
ca S.U.A număra astăzi cel mai mare număr de consumatori (50 0.000 de toxicomani prin heroină
si 3,5 milioane de utilizatori permanenți de cocaină ). Această infracț iune care incriminează consumul
propriu de stupefiante trebuie aplicat numai toxicomanilor, (starea de toxicomanie, poate fi stabilită
printr -un examen medical), deoarece numai aceștia nu pot rez ista tentației drogurilor, fară un
tratament medical adecvat. Se va ț ine, totodată seama de. cantitatea de stupefiante pe care
toxicomanul o deține, cultivă , fabr ică, cumpără etc,pentru a se stabili cu certi tudine daca este
vorba despre o cantitate de drog necesară consumului propriu, sau daca aceasta cantitate de drog
excede sfera consumului.48
Sub aspectul vinovăției aceasta infractiune se săvârșeșt e cu intenție fie ea directă sau indirectă .
Făptuitorul urmărește ca prin să vârșirea infractiunii sa obtină droguri pentru consum propriu, in mod
conștient, urmărind realizarea activității infracționale si implic it a creării stării de pericol.
In cazul in care toxicomanul care desfășoară vreuna din acțiunile care formea ză elementul
material al infracț iunii se afl ă intr-un grad atâ t de avansat al intoxicării, incat sub aspect volitiv nu mai
poate fi stăpâ n pe actele sal e, problema răspunderii lui penale se va stabili de instanță in funcție de
rezultatele expertizei psihiatrice.
Ca o concluzie la cele a rătate infracțiunea nu poate fi săvârșită decât cu intenție, culpa fiind
exclusă. Intrucât această infractiune este una de rezultat, simpla comitere a vreuneia din acțiunile
incriminate are drept consecință crearea un ei stări de pericol la adresa sănătăț ii publice. Legătura de
cauzalitate rez ulta ex re din chiar săvârșirea infracț iunii. Actele preparatorii sunt posibile si se
pedepsesc, fiind asimilate ca regim sancționator tentativei. Tentativa este in criminată de art. 13 d in
lege. Infracțiunea se consumă atunci cand oricare din acț iunil e incriminate este dusă pană la capăt
producandu -se astfel urmarea periculoasă si anume starea de pericol pentru sănătatea publică .În
anumite modalități de comitere a faptei, cum ar fi cultivarea si deținerea, activitatea ilicit ă are

48 Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu, op. cit., pag 123

57
caracter ul unei infracț iuni continue, momentul epuizării identificandu -se cu încetarea acțiunii
delictuoase.
Tribunalul București, secția a Il -a penală, prin sentința nr.1211 din 19 decembrie 2003, a
condamnat pe inculpata M.J. pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu
prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000. în baza art. 11 pet. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C.
pro CP al României, inculpata a fost achitată pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută în
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanța a reținut că, la 19 mai 2003, inculpata a fost surprinsă pe stradă având asupra sa 16
punguțe cu heroină pentru consum propriu, neputându -se dovedi traficul de droguri. Curtea de
Apel Bu curești, secția I penală, prin decizia nr. 162 din 8 martie 2004, a admis apelul declarat de
procuror și a condamnat pe inculpată în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Recursul
declarat de inculpată nu este fondat.
Este ade vărat că inculpata a declarat constant că cele 16 punguțe cu heroină găsite asupra sa
au fost cumpărate cu banii de la soțul ei și că împreună cu acesta și alți doi prieteni din cartier
consumau împreună heroină de aproximativ 4 -5 ani, fapt conf irmat de martorii care consumau
droguri împreună, inculpata ocupându -se de procurarea lor.
În acest context probator, corect s -a reținut în sarcina inculpatei și infracțiunea prevăzută
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, textul incriminând ca trafic și activitățile de oferire,
distribuire și procurare de droguri.
Cum încadrarea faptelor în dispozițiile legii s -a făcut în concordanță cu probele administrate,
recursul inculpatei a fost respins. O cer ință esențială atașată de legiuitor elementului material al
laturii obiective, care determină specificitatea acestei infracțiuni, este aceea că toate activitățile
enumerate în art. 4 trebuie să se desfășoare în scopul obținerii de droguri pentru propriu l
consum.Dacă activitățile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni nu se desfășoară în
vederea obținerii de droguri pentru consumul propriu, ci în alte scopuri (de ex. al traficării drogurilor
obținute), fapta va constitui infracțiun ea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Într-adevăr,la o analiză atentă, observăm că toate acțiunile ce constituie elementul material al
laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, se regăsesc în între gime în
elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
După cum se poate observa, diferența dintre cele două infracțiuni este dată de subiectul activ al
acestora și de scopul pentru care sunt desfășurate activitățile incriminate.Î n cazul infracțiunii prevăzute

58
de art. 4 din Legea nr. 143/2000 subiectul activ nu poate fi decât un consumator sau un toxicoman
care desfășoară activitatea ilicită în scopul obținerii de droguri pentru p ropriul consum.49

5.2.4. Infracțiun ea prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000
Potrivit art. 5 "Puner ea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe
sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori
tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi".
Obiectul juridic special al infracțiunii analizate îl constituie relațiile s ociale privind sănătatea
publică, relații sociale a căror existență este condiționată de respectarea dispozițiilor leg ale
referitoare la consumul drogurilor. Infracțiunea prevăzută de art. 5 este lipsită de obiect material .
Deoarece legea nu prevede o condiție specială a subiectului activ , orice persoană care
îndeplinește condițiile generale de vârstă, responsabilitate, libertate de voință și acțiune poate avea
această calitate. Participația penală este po sibilă atât sub forma coautoratului, cât și sub forma
instigării sau complicități . Subiectul pasiv al infracțiunii este, în. principal, statul, în calitate de
ocrotitor al sănătății publice. Subiect pasiv poate fi, în secundar, persoana care c onsumă droguri în
incinta localului, locuinței sau altui loc unde are acces publicul, puse la dispoziție de subiectul activ,
persoană a cărei sănătate este pusă în pericol.
Art. 5 prevede două modalități alternative de săvârșire a infracțiu nii: punerea la dispoziție
(acțiune comisivă) și tolerarea consumului ilicit de droguri (acțiune omisivă). Faptic, aceste
modalități normative pot fi săvârșite printr -o multitudine de variante. Prin punerea la dispoziție a
unui local, a unei loc uințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul
ilicit de droguri se înțelege activitatea prin care o persoană pune la dispoziția unor consumatori de
droguri locuințe particulare sau localuri publice, creând astfel posibilitatea întâlnirii între
consumatori, respectiv între aceștia și cei care distribuie droguri. Cu alte cuvinte, subiectul activ
creează într -un anumit loc condiții prielnice pentru consumarea unor asemenea substanțe, la adăpost

49 Chiorean Mircea ,Chereji Gheorghe ,Domuț, Vasile ,op. cit .,pag.186 -188

59
de vigilența autori tăților. Nu are importanță dacă este vorba despre un singur consumator care vine
periodic și consumă droguri sau despre o pluralitate de consumatori .
Prin tolerarea consumului ilicit de droguri se înțelege îngăduirea consumului ilicit de droguri
într-un anumit loc, fără a lua măsurile necesare pentru a împiedica acest consum. Legiuitorul a
apreciat că simplul fapt de a permite folosirea unui loc pentru consumul de droguri este suficient de
pericul os pentru a fi infracțiune. Î n gen eral, tolerarea consumului ilicit de droguri presupune o
activitate organizată în acest sens, dar fapta constituie infracțiune și în cazul în care este vorba despre
o tolerare spontană a consumului de droguri . Rezultatul socialmente periculos îl reprezintă starea de
pericol a sănătății publice. De asemenea, trebuie ca starea de pericol a sănătății publice să fie
urmarea faptei de punere la dispoziție a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în
care are acces public ul, pentru consumul ilicit de droguri sau a faptei de tolerare a consumului ilicit
în asemenea locuri.
Forma de vinovăție cu care trebuie săvârșită această infracțiune este intenția, care poate fi
directă sau indirectă. Cerința acestei forme de vinovăție și în cazul în care fapta constă în inacțiune
rezultă din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica caracterul intenționat al
infracțiunii și în această modalitate de săvârșire. Pentru existența infracți unii se cere ca făptuitorul
să știe că în acest loc se consumă droguri.
Tentativa este pedepsită. Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor sau
instrumentelor, precum și luarea măsurilor pentru comiterea acestei infr acțiuni. Infracțiunea se
consumă atunci când este dusă până la capăt executarea oricărei activități incriminate, producându –
se o stare de pericol a sănătății publice.
Pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de 3 la 10 ani și inter zicerea unor drepturi.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale
(art. 17 -18), precum și cele privind cauzele de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei. Există formă
agravantă dacă infracțiunea se săvârșește prin organizarea, conducerea sau finanțarea activităților
prevăzute în forma simplă.
Infracțiunea există în formă agravantă și în situația în care a fost săvârșită în una din situațiile
prevăzute de art. 14.

5.2.5. Infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.143/2000

60
Conform art. 6 "Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca
aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 ia 5 ani. Cu
aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe
baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale
falsificate".
Obiectul juridic sp ecial al infracțiunii îl constituie relațiile sociale referitoare la sănătatea
publică, relații care sunt condiționate de respectarea dispozițiilor legale referitoare la prescrierea,
eliberarea sau obținerea drogurilor de mare risc.
Obiectul material îl reprezintă rețeta prescrisă de către medic, nu drogurile de mare risc
prescrise.
Subiectul activ diferă în funcție de modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Subiectul
activ este calificat în cazul modalităților de prescriere și eliberare. Astfel, acesta trebuie să aibă
calitatea de medic în cazul presc rierii unei rețete și calitatea de farmacist în ca zul eliberării drogurilor
pe baza unei rețete. În modalitatea obținerii, subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește
condiții le cerute de lege pentru a răspu nde penal . Participația penală este posibilă în oricare dintre
formele sale: coautorat, instigare, complicitate. în situația în c are autorul trebuie să aibă o anumită
calitate specială, și coautorul trebuie să aibă aceeași calitate. Subiectul pasiv al infracțiunii este statul,
în calitate de garant și ocrotitor al sănătății publice.
Legea prevede trei modalități norma tive de comitere a infracțiunii : prescrierea, eliberarea și
obținerea drogurilor de mare risc. Faptic, fiecare modalitate poate fi realizată printr -o gamă largă de
acțiuni. Infracțiunea se realizează, din punct de vedere obiectiv, prin acțiunea de a prescrie droguri
fără ca acestea să fie necesare. A prescrie droguri înseamnă fapta medicului de a indica, a recomanda
droguri unui bolnav, în scopul vindecării bolii sau î n scopul ameliorării stării de sănătate, rezultatul
concret al prescrier ii constituindu -l rețeta. Astfel, deși drogurile sunt profund dăunătoare
organismului uman, totuși, datorită faptului că sunt calmante puternice, unele dintre ele sunt folosite,
în anumite doze, în tratamentul unor afecțiuni ce nu pot fi influențate de o altă indicație. Una dintre
principalele îndatoriri etico -profesionale ale medicilor este alinarea durerii și a suferinței pacienților.
Din aceste considerente, în general, drogurile sunt prescrise în cazu l unor maladii ce sunt însoțite de
dureri puternice sau de tulburări neoplasmice, care nu răspund la alte medicamente calmante (ex .
edemul pulmonar acut, infarctul miocardic, arsurile grave etc.) Astfel, atunci când starea de sănătate
a pacientului impune prescrierea unor asemenea substanțe, fapta nu constituie infracțiune. Dar,
atunci când drogurile sunt folosite abuziv, ele creează obișnuință, ducând cu timpul la toxicomanie.

61
Dacă persoana căreia i -a fost prescris drogul nu este bolnavă, dacă drogul este utilizat în doză
puternică sau dacă este amestecat cu alte medicamente sau cu alcool, aceste substanțe schimbă
comportamentul obișnuit al omului. Astfel, toxicomanii care își injectează sau inhalează morfină
urmăresc obținerea unei senzații de plăcere puternică, dar de scurt ă durată, care este urmată de o
perioadă de li niște, uneori chiar de adormire. De aceea, medicii au o mare responsabilitate în ceea
ce privește prescrierea drogurilor, fiind obligați să le prescrie doar atunci când este absolut necesar,
în caz contrar săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 6. Ei au obligația de a prescrie bolnavului
medicamentele corespunzătoare care să nu -i per icliteze sănătatea. Pericolul constă în faptul că
medicul, fără să vrea, prescriindu -i pacientului droguri, îl poate determina să devină t oxicoman. Fapta
medicului nu constituie inf racțiune dacă acesta a prescris droguri într -un caz pe care practica
medicală nu -l consacră impunând tratamentul cu droguri, dar, în momentul prescrie rii, medicul a
avut convingerea că acest tratam ent a fost cel mai p otrivit pacientului său. Există greu tăți în dovedirea
netemeiniciei prescrierii drogurilor, deoarece con diția "fără a fi necesare" nu trebuie înțeleasă în
sensul de er oare medica lă, ci în sensul folosirii abuzive a calității d e medic.Î n ipoteza în care
pacientui va trafica drogurile respective, în literatura de specialitate se arată că medicul poate fi
considerat și complice la fapta penală a pacientului. Fapta de presc riere a drogurilor de mare risc
fără a fi ne cesară și fapta de complicitate la traficul acestora se află în concurs ideal. Și în modalitățile
prevăzute de alin. (2) fapta, pentru a fi infracțiune, trebuie săvârșită cu intenție directă. Făptuitorul,
deși știe că rețeta a fost prescrisă de căt re medic fără a fi necesară din punct de vedere medical sau
că rețeta este falsificată, totuși eliberează, respectiv obține drog urile de mare risc prevăzute în rețeta
respectivă, urmărind dobândirea ilicită a acestor substanțe.50
Tentativa la această infracțiune se pedepsește. Sunt pedepsite și actele pregătitoare, ac estea
fiind asimilate, ca regim sancționator, tentativei.Infracțiunea se consumă în momentul în care oricare
dintre activitățile incriminate este dusă până la capăt, producându -se rezultatul socialmente
periculos, adică starea de pericol a sănătății publice. Î n modalitatea prescrierii, consumarea
infracțiunii are loc atunci când rețeta este înmânată pacientului, fără să fie necesar ca cel căruia i -au
fost prescrise drogurile de mare risc să le fi dobândit. Acțiunea care precede momentul remiterii
rețetei celui ce urmează să -și procure drogurile (scrierea, semnarea, ștampilarea rețetei) reprezin tă
acte de executare ale infracțiunii care sunt incriminate ca tentativă conform art. 13.

50 Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu ,op. cit .,pag 130 -134

62
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea analizată este închisoarea de la 1 la 5 ani .Se aplică
corespunzător prevederile legale privind măsura de sigur anță a confiscării speciale (art. 17-18) și cele
referitoare la cauzele de nepedepsire și de atenuare a pedepsei (art. 15 -16).
Infracțiunea este săvârșită în forma agravantă în cazul în care a avut ca urmare moartea
victimei.De asemenea, pedeapsa este mai aspră dacă infracțiunea a fost săvârșită prin organiz area,
conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 6. Și în cazul în care infracțiunea a fost săvârșită
în una din situațiile prevăzute de art. 14, ea există în formă agravantă.

5.2.6. Infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.143/2000
Potrivit art. 7 "Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor
legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani".
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relațiile sociale referitoare la sănătatea
publică, relații sociale a căror existență este condiționată de respectarea normelor legale privind
administrarea drogurilor de mare risc. Obie ctul material al infracțiunii îl constituie drogurile de mare
risc administrate ilegal unei persoane.
Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care răspunde penal, legea
necerând o calitate specială a acestuia . Atât personalul medical, cât și persoane fără o pregătire de
specialitate pot administra, în afara condițiilor legale, droguri de mare risc.Participația penală este
posibilă sub forma coautoratului , instigării și complicității. Subiectul pasiv este în pr incipal statul, în
calitate de garant și oc rotitor al sănătății publice. Î n secundar, subiect pasiv este persoana a cărei
sănătate este pusă în pericol prin administrarea de droguri de mare risc .
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă într-o acțiune comisivă : acțiunea
de a administra droguri de mare risc. Așadar, norma de incriminare prevede o singură modalitate
normativă de săvârșire a infracțiunii, dar, faptic, această infracțiune poate fi comisă în m ai
multe moduri: injectare intravenoasă sau intramusculară, ingerarea prin alimente, băuturi sau
inspirarea vaporilor etc.
Prin a administra droguri se înțelege a da droguri unei persoane. Fapta este infracțiune chiar
dacă acea persoană este de acord, chiar solicită administrarea drogului. Rugămintea acesteia nu
constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Pentru a exista infracțiunea trebuie ca faptă
să aibă ca obiect droguri de mare risc, adică drogurile înscrise în tabelele nr.I și II anexate Legii

63
143/2000.De asemenea, se cere ca fapta să fie săvârșită în afara condițiilor legale, deci fără indicația
medicului, indiferent dacă persoana căreia i -au fost administrate drogurile de mare risc este bolnavă
sau sănă toasă. Administarea drogurilor de mare risc poate fi justificată doar prin indicația scrisă a
medicului (rețeta), nu și prin indicația verbală a acestuia. Î nsă, dacă persoana este internată într -o
instituție medicală, administrarea drogurilor de mare risc se poate justifica și prin indicațiile verbale
ale medicului în această privință, având în vedere obligația personalului din subordine de a executa
asemenea indicații . Pentru ca fapta să constituie infracțiune, este necesar ca administrarea să se facă
asupra unei persoane, nu asupra animalelor. Art. 7 nu se referă nici la situația în care este vorba
despre autoadministrare, adică despre consumul de droguri, infracțiune prevăzută de alt articol al
aceleiași legi.Rezultatul socialmen te periculos îl reprezintă starea de pericol a sănătății publice. De
asemenea, trebuie îndeplinită și condiția legăturii de cauzalitate între activitatea de administre și
starea de pericol care vizează sănătatea publică.51
Infracțiunea de administrare a unor droguri de mare risc poate fi săvârșită cu intenție directă
sau cu intenție indirectă. Subiectul activ își dă seama că administrează altei persoane u n drog de mare
risc și că administrarea se face în afara condițiilor legale, adic ă în lipsa unei indicații medicale. Cu
toate acestea, el urmărește producerea rezultatului unei asemenea administrări (consumarea ilicită
a drogului de mare risc periculos pentru sănătate) sau acceptă producerea acestui rezultat.
Tentativa se pedepsește. Actele pregătitoare sunt posibile și se pedepsesc, fiind asimilate
tentativei ca regim sancționator. Infracțiunea se consumă în momentul în care drogul de mare risc
administrat ajunge efectiv în organismul persoanei.
Legea prevede ca pedeapsă pentru această infracțiune închisoarea de la unu la 5
ani.Prevederile legale privind măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18) și cele
referitoare la cauzele de nepedepsire și de atenuare a pede psei (art. 16 -17) se aplică în mod
corespunzător. Infracțiunea este comisă în forma agravantă în cazul în care a avut ca urmare moartea
victimei.
Această infracțiune poate fi săvârșită și în forma agravantă prevăzută de art. 10, adică pr in
organizarea, conducerea sau finanțarea acțiunii tip.De asemenea, infracțiunea este în formă agravantă
dacă a fost comisă într -o situație prevăzută de art. 14.

51 Abraham,Pavel,Roncov, Adela,Lucia,Carausu, Cornel, Drogurile:aspect juridice ș i psihosociale, Editura
Mirton,Timișoara,pag.108

64
Și în modalitățile prevăzute de alin. (2) fapta, pentru a fi infracțiune, trebuie săvârșită cu
intenție directă. Făptuitorul, deși știe că rețeta a fost prescrisă de către medic fără a fi necesară din
punct de vedere medical sau că r ețeta este falsificată, totuși eliberează, respectiv obține drog urile
de mare risc prevăzute î n rețeta respectivă, urmărind dobândirea ilicită a acestor substanțe.
Tentativa la această infracțiune se pedepsește. Sunt pedepsite și actele pregătitoare, ac estea
fiind asimilate, ca regim sancționator, tentativei. Infracțiunea se consumă în momentul în care oricare
dintre activitățile incriminate este dusă până la capăt, producându -se rezultatul socialme nte
periculos, adică starea de pericol a sănătății publice. Î n moda litatea prescrierii, consumarea
infracțiunii are loc atun ci când rețeta este înmânată pacientului, fără să fie necesar ca cel căruia i -au
fost prescrise drogurile de mare risc să le fi dobândit. Acțiunea care precede momentul remiterii
rețetei celui ce urmează să -și procure drogurile (scrierea, semnarea, ștampilarea rețetei) reprezintă
acte de executare ale infracțiunii care sunt incriminate ca tentativă conform art. 13.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea analizat ă este închisoarea de la 1 la 5 ani . Se
aplică corespunzător prevederile legale privind măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18)
și cele referitoare la cauzele de nepedepsire și de atenuare a pedepsei (art. 15 -16).
Infracțiunea este săvârșită în forma agravantă în cazul în care a avut ca urm are moartea victimei.
De asemenea, pedeapsa este mai aspră dacă infracțiunea a fost săvârșită prin organiz area, conducerea
sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 6.Și în cazul în care infracțiunea a fost săvârșită în una din
situațiile prevăzute d e art. 14, ea există în formă agravantă.

5.2.7. Infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.143/2000
Art. 8 prevede că "Furnizarea, în vederea consumului, de inhal anți chimici toxici unui minor
se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani".
Obiectul juridic special al infracțiunii analizate îl reprezintă relațiile sociale privind sănătatea
publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea prevederilor legale
privind furnizarea de inhal anți chimici toxici.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie inhalanții chimici toxici, stabiliți ca ata re prin
ordin al Ministerului Sănătății.Inhalanții chimici și solve nții organici se găsesc, în general, în comerț,
nefiind cont rolate în conformitate cu legislația referitoare la droguri, excepție făcând cei stabiliți prin
ordin al Ministerului Sănătății.

65
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale
prevăzute de lege pentru a răspunde penal. Art. 8 nu prevede o calitate specială a subiectului activ,
acesta nefiind calificat. Participația penală este posibilă atât sub forma coautoratului, cât și sub
forma instigării sau a complicității. Subiectul pas iv al acestei infracțiuni este calificat, acesta trebuind
să fie minor.
Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni îl constit uie acțiunea de a furniza
inhal anți chimici toxici, acțiune prin care se înțelege a livra, a pre da asemenea substanțe. Este vorba
despre o faptă comisivă de rezultat. Pentru a exista infracțiunea, legea prevede condiția ca furnizarea
să se efectueze în vederea consumului. O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru existența
infracțiunii es te ca persoana fizică căreia îi sunt furnizați inhalanții chimici toxici să fie un minor.
Datorită acestei condiții, acțiunea de furnizare a inhalanțiilor chimici toxici prezintă un pericol
social ridicat, minorul fiind o persoană lipsită de discer nământ sau cu discernământ mai puțin
dezvoltat. Rezultatul socialmente periculos al infracțiunii analizate îl reprezintă periclitarea relațiilor
sociale referitoare la sănătatea publică. Intre actul de conduită interzis prin art. 7 și rezultatul
socialmente periculos trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Această infracțiune poate fi săvârșită doar cu intenție directă, aceasta reieșind din scopul
stabilit de legiuitor: "în vederea consumului".
Infracțiunea de furnizare a inhalanților chimici toxici este susceptibilă de acte pregătitoare și
de tentativă, însă acestea nu sunt pedepsite. Momentul consumării infracțiunii este momentul săvârșirii
acțiunii incriminate și al producerii rezul tatului socialmente periculos.
Pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Prevederile legale
referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18), cauzele de nepedepsire și cele de
atenuare a pedepsei (art. 15 -16) se aplică corespunzător. Infracțiunea este săvârșită în forma agravantă
în situația în care are ca urmare moartea victimei. Infracțiunea este mai gravă și în cazul în care a
fost săvârșită prin organizarea, conducerea sau finanț area faptei prevăzute la art. 8.Constituie
circumstanțe agravante și situațiile prevăzute la art. 14.

5.2.8. Infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr.143/2000

66
Conform art. 9 "Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul,
livrarea cu orice titlu, trimitere, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente
ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de
mare r isc, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi".
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relațiile sociale referi toare la sănătatea
publică, rel ații sociale a căror existență este condi ționată de respectarea prevederilor legale
referitoare la producerea, fabricare a, importul, exportul, oferirea ,vânzarea, transportul etc. de
precursori, echipamente sau materiale utilizate pentru obținerea drogurilor de mare risc.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie precursorii, echipamentele sau materialele
folosite în scopul obținerii drogurilor de mare risc. Legea 143/2000 definește precursorii ca fiind
substanțe utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV anexat la această lege.
Prin echipamente se înțelege ansamblul de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu
elementele de legătură, ce aparțin unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinesc o anumită funcție în
cadrul acestor sisteme tehnice. Prin material se înțelege totalitatea materiilor prime sau
semifabricatelor din care pot fi executate diferite bunuri.
Subiectul activ poate fi, în general, orice persoană care îndeplinește condiți ile de vârstă,
responsabilitate, libertate de voință și acțiune. Totuși, în modalitatea importului sau exportului de
precursori, echipamente sau materiale, subiectul activ este calificat, pentru acesta cerându -se calitatea
de comerciant. În ceea ce privește participația penală, infracțiunea poate fi săvârșită în forma
coautoratului, instigării și complicității. Subiectul pasiv al infracțiunii este, în principal, statul, ca ș i
garant al sănătății publice. Î n secundar, subiect pasiv poate fi și persoan a a cărei sănătate a fost
periclitată datorită nerespectării dispozițiilor legale privind precursorii, echipamentele și materialele
utilizate pentru obținerea drogurilor de mare risc.
Norma de incriminare p revede modalități alternative de săvârșire a infracțiunii: producerea,
fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
procurarea, cumpărarea sau deținerea, fiind vorba despre fapte comisive de rezultat.
Urmarea so cialmente periculoasă este reprezentată de starea de pericol a sănătății
publice.Pentru a exista infracțiunea, între acțiunea ce constituie elementul material al laturii
obiective și starea de pericol a sănătății publice trebuie să existe rapor t de cauzalitate.

67
Forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită infracțiunea este intenția directă. Subiectul activ
săvârșește infracțiunea în scopul utilizării precursorilor, echipamentelor sau materialelor la
cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor de mare risc.
Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile și se pedepsesc . Infracțiunea se consumă
atunci când oricare dintre acțiunile prevăzute în norma de incriminare este dusă până la capăt și se
produce rezultatul socialmente periculos. Unele modalități de comitere a faptei sunt susceptibile
de a fi comise în forma continuă, în acest caz cunoscând și un moment al epuizării.
Sancțiunea pentru infracțiunea tip es te pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea
unor drepturi. Dispozițiile legale privind măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18),
cauzele de nepedepsire și cele de atenuare a pedepsei (art. 15 -16) se aplică în mod
corespunzător .Organizarea, conducerea sau finanțarea acțiunilor enumerate în art. 9 constituie
modalități agravante de comitere a infracțiunii.Reprezintă circumstanțe agravante și situațiile
prevăzute de art. 14.
5.2.9. Infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr.143/2000
Conform art. 10 "Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 -9 se
pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora
sporindu -se cu 3 ani".
Obiectul juridic special al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale referitoare ia
sănătatea publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea
prevederilor legale privind org anizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 -9
din Legea 143/2000.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie drogurile de risc sau de mare risc, precursorii,
echipamentele sau materialele utilizate în scopul obținerii drogurilor de mare risc.
Subiectul activ al infracțiunii poate fi, în general, orice persoană care îndeplinește condițiile
prevăzute de lege privind vârsta, responsabilitatea și libertatea de voință și de acțiune.Participația
penală este posibilă atât în forma coautoratului, cât și în forma instigării și complicității. Subiectul
pasiv este în principal statul, în calitate de garant și ocrotitor al sănătății publice. Î n secundar, subiect
pasiv poate fi și persoana a cărei sănătate a fost periclitată din cauz a nerespectării normelor legale
referitoare la organizarea,conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 -9.

68
Norma de incriminare prevede trei modalități alternative de săvârșire a infracțiunii, elementul
material constând în acțiunea de a organiza, a conduce sau a finanța faptele prevăzute la art. 2 -9, mai
exact: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deținerea, alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, introducerea
sau scoaterea din țară ori importul sau exportul fără drep t a drogurilor de risc, operațiuni ilicite cu
droguri în vederea consumului propriu, favorizarea consumului de droguri, prescrierea, eliberarea
și obținerea ilicită a drogurilor de mare risc, administrarea drogurilor de mare risc, furnizarea de
inhal anți chimici toxici unui minor, în vederea consumului, operațiuni ilicite cu precursori,
echipamente sau materiale utilizate pentru obț inerea drogurilor de mare risc. Organizarea consumului
de droguri constă în săvârșirea acțiunilor necesare p entru ca persoanele interesate să poată consuma
droguri. Organizarea presupune un organizator care, repartizează însărcinările și le coordonează
conform unui plan adecvat. Nu este vorba despre o activitate materială propriu -zisă a organizatorulu i
în traficul de droguri, acesta putând nici măcar să nu atingă aceste substanțe. Este vorba despre cel
care conduce din umbră întreaga activitate infracțională .Conducerea presupune îndrumarea unui grup
de oameni, răspunzând și pentru munca cel or conduși. Existența infracțiunii în modalitățile organizării
și conducerii presupune existența unei organizații care are o structură, o ierarhizare a activităț ilor și
a celor care le execută . Finanțarea faptelor prevăzute de art. 2 -9 presupune participarea cu mijloace
financiare la săvârșirea acestor fapte. Urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii constă în crearea
unei stări de pericol pentru sănătatea publică . Existența infracțiunii este condiționată de legătura de
cauzalitate dint re actul de conduită interzis și urmarea imediată socialmente periculoasă prevăzută de
lege.52
Toate activitățile analizate din acest articol, pentru a fi infracțiuni, trebuie săvârșite doar
cu intenție directă, subiectul activ urmărind producerea urmării socialmente periculoase.Actele
pregătitoare și tentativa sunt posibile și se pede psesc.Infracțiunea se consumă în momentul în
care se săvârșește una dintre acțiunile incriminate și se produce rezultatul socialmente periculos.
Această infracțiune este susceptibilă de a fi săvârșit ă în forma continuă. Î n acest caz exist ă și un
moment al epuizării: momentul încetării activătății delictuale.
Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 -9 se pedepsește cu
pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora s porindu -se cu 3 ani.

52 Abraham Pavel, Roncov Adela,Lucia, Carausu Cornel, op. cit., pag.121 -122

69
Prevederile legii referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18), cauzele
de nepedepsire și cele de atenuare a pedepsei (art. 15 -16) se aplică în mod corespunzător.
5.2.10. Infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr.143/2000
Conform art. 11 "îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este
urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Dacă îndemnul nu este urmat de
executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă".
Obiectul juridic special al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale referitoare la
sănătate publică, relații a căror existență și dezvoltare presupun respectarea dispozi țiilor legale cu
privire la consumul de droguri. Infracțiunea analizată este lipsită de obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoană care întrunește condițiile prevăzute de lege pentru
a răspunde penal.Participația pena lă este posibilă în toate formele: coautorat, instigare și
complicitate. Articolul 11 incriminează instiga rea ca infracțiune distinctă . Instigarea costă în
fapta unei persoane numită instigator de a determina, cu intenție, prin orice mij loace, o alt ă persoană
numită instigat, să săvârșească o f aptă prevăzută de legea penală .Ca formă de participație, instigarea
presupune însușirea de către instigat a hotărârii de a săvârși fapta prevăzută de legea penală. Î n schimb,
îndemnul la consum ul ilicit de droguri este infracțiune chiar dacă îndemnul nu este urmat de executare.
Infracțiunea poate fi săvârșită de către una sau mai multe perso ane, concomitent sau succesiv. Î n
cazul în care o persoană este îndemnată la consumul ilicit de drogur i de către mai multe persoane,
succesiv, iar persoana îndemnată a luat hotărârea de a consuma ilicit asemenea substanțe după ce a
fost îndemnată de către prima persoană care a desfășurat o asemenea acțiune, activitățile celorlalți
nu mai au rol de deter minare, ci de întărire a hotărârii infracționale -activitate specifică
complicilor. Subiectul pasiv este statul, în calitatea sa de garant și ocrotitor al sănătății publice. Î n
secundar, subiect pasiv poate fi persoana asupra căreia se săvârșește acțiu nea de îndemnare.53
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de a îndemna o
persoană la consumul ilicit de droguri îndemnul presupune o incitare, trezirea unui interes, însemnând
mai puțin decât o determinare. Astfel, în cazul determinării, se ajunge la adoptarea hotărârii
infracționale de către cel vizat prin acțiunea de determinare, în vreme ce, în cazul îndemnului,
această finalitate poate să nu fie atinsă. Nu interes ează mijloacele prin care a fost efectuat îndemnul,
acestea putând fi dintre cele mai diverse. În timp, activitatea de instigare trebuie să se situeze anterior

53 Abraham,Pavel,Roncov, Adela,Lucia,Carausu, Cornel ,op. cit , pag.125 -126

70
luării de către instigat a hotărârii de a consuma ilicit droguri.Pentru existența inf racțiunii este
necesar să existe identitate între obiectul îndemnului și consumul ilicit de droguri. Îndemnarea mai
multor persoane la consumul ilicit de droguri constituie o pluralitate de infracțiuni săvârșite în
concurs ideal.
Rezultatul socialmente periculos , în cazul prevăzut de alin.(1), îl reprezintă tocmai
consumul ilicit de droguri, iar în cazul prevăzut de alin. (2), constă în crearea unei stări de pericol
generată prin simpla realizare a acțiunii incriminate.Pen tru existența infracțiunii, în situația prevăzută
de alin. (1) trebuie dovedită legătura de cauzalitate între îndemn ș i consumul ilicit de droguri. În
cazul infracțiunii prevăzute de alin. (2), legătura de cauzalitate rezultă din simpla realiza re a
infracțiunii .
Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția, care poate fi
directă sau indirectă, după cum subiectul activ al infracțiunii urmărește sau acceptă producerea
rezultatului soc ialmente periculos.
Actele preparatorii și tentativa sunt posibile, dar nu se pedepsesc. În cazul prevăzut de
alin. (1), infracțiunea se consumă în momentul în care îndemnul este urmat de consumul ilicit de
droguri, iar în cazul prevăzut de alin. (2), infracțiunea se consumă în momentul săvârșirii acțiunii
incriminate. Infracțiunea este susceptibilă de săvârșire în formă continuă și în formă continuată,
situații în care are și un moment al epuizării (momentul încetării acțiu nii incriminate).
Alin. (1) prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar alin. (2) prevede pedeapsa
închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă. Se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale privind
măsura de siguranță a confiscării speciale (art. 17 -18), precum și cele referitoare la cauzele de
nepedepsire și cele de atenuare a pedepse i (art. 15 -16). Dacă îndemnul l a consumul ilicit de droguri
a avut ca urmare moartea victimei, infracțiunea este săvârșită în f ormă agravantă. Infracțiunea
prevăzută de art. 11 este săvârșită în formă agravantă dacă este comisă într -o situație prevăzută de art.
14.54

5.2.11. Circumstanțe agravante special prevăzute de Legea 143/2000

54 Abraham,Pavel,Roncov, Adela,Lucia,Cărăușu, Cornel ,op. cit , pag.125 -128

71
Potrivit art. 14, "Cu privire la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile
prevăzute în Codul penal, constituie circumstanțe agravante următoarele situații:
a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice,
iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în
lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei
persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s -au efectuat alte
asemenea activități interzise de lege cu privire la una din acest e persoane ori dacă fapta a fost comisă
într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență
socială, de reeducare sau instituție medical -educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii
desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2 -11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le -au mărit pericolul pentru viața și
integritatea persoanelor".
a)Persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar
fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții.
Pentru a exista această circumstanță agravantă este necesar, î n prim ul rând, ca infracțiunea s ă
fie săvârșită de către o persoană care are dreptul de a emite hotărâri obligatorii, de a controla
îndeplinirea lor, fiind o persoană care funcționează într -un organ al puterii legislative, executive sau
judecătorești (ex. membrii ai Guvernului, ai Parlamentului, ai Curții Constituționale, ai birourilor
electorale etc.). Existența circumstanței agravante este determinată de faptul că tocmai persoana care
este investită cu o funcție ce implică menținerea ordinii de d rept, care ar trebui să impună respectarea
legii, încalcă dispozițiile legale.
A doua condiție prevede ca fapta să fie comisă în exercitarea funcției ce implică exercițiul
autorității publice, iar făptuitorul să se fi folosit, i a săvârșirea infracțiunii, de prerogativele
conferite de funcția respectivă. O persoană se află în exercițiul funcției atunci când își exercită
atribuțiile de serviciu.

72
De regulă, o persoană se află în exercitarea funcției la sediul instituției și în timpul programului
legal de lucru, dar se poate afla în exercițiul funcției și în afara acestora, dacă îndeplinește o
activitate legată de atribuțiile de se rviciu. Este necesar ca persoana să se mențină în cadrul legal
al atribuțiilor sale, fără a le încălca sau a l e exercita în mod abuziv. Î n caz contrar, aceasta nu acționează
în numele autorității. Circumstanța agravantă nu este reținută dacă infracțiu nea a fost comisă de către
o persoană care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității publice, dar infracțiunea a fost
săvârșită în calitate de particular, în timpul liber al persoanei.
b) Fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii atribuții în lupta
împotriva drogurilor
Și la stabilirea acestei circu mstanțe agravante legiuitorul a avut în vedere funcția îndeplinită î n
societate de către subiectul activ al infracțiunii. Prin cadru medical înțelegem persoana care este
încadrată, conform pregătirii sale, în sistemul sanitar, ale cărei sarcini constă în tratarea problemelor
de sănătate ale populației (ex. medic, asistent etc. ). Persoane care au, potrivit legii, atribuții în lup ta
împotriva dro gurilor sunt persoane care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului
Administrației și Internelor, Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății. În acest caz este reținută
circumstanța agravantă datorită faptului că persoana care comite infracțiunea, creând astfel un pericol
social sporit pentru memb rii comunității, este tocmai o persoană care ar trebui să vegheze asupra
sănătății publice.
c) Drogurile au fost trimise si livrate, distribuite sau oferite unui minor, unu i bolnav psihic, une i
persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supravegh ere medicală ori s -au afectuat alte
asemenea activități interzise de lege cu privire la una din aceste persoane ori dacă fapta a fo st comisă
într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, mil itară, loc de detenție, centre de asistentă
socială, de reedu care sau instituție medical educativă, locuri în care elevii, st udenții și tinerii
desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apro pierea acestora .
Spre deosebire de circumstanțele agravante precedente, aceasta nu are în vedere calitatea
subiectului activ al infracțiunii, ci pe cea a subiectului pasiv, precum și locul de săvârșire a
infracțiunii. Astfel, legiuitor ul a urmăr it ocrotirea anumitor categorii de persoane și a locurilor în
care acestea își desfășoară activitatea. Prin această circumstanță agravantă s -a avut în vedere
protejarea minorilor, datorită lipse i sau existenței diminuate a discernământului acestora, precum
și datorită teribilismului, curiozității, dorinței de senzații tari specifice vârstei. Toate acestea
reprezintă factori favorizanți pentru a cădea în capcana consumului de droguri.

73
Este ocrotit ș i bolnavul psihic, care nu are aptitudinea de a-și da seama de efectele negative
ale drogurilor asupra organismului.Circumstanța agravantă are în vedere și persoana aflată în cură
de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală, deoarece aceasta, fiind dependentă de droguri, este
un client ideal pentru traficanți .
Și infracțiunea comisă într -o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de
detenție, centre de asistență socială, de reeducare, instituție med ical educativă, într -un loc în care
elevii, studenții sau tinerii desfășoară activit ăți educative, sportive, sociale sau în apropiere a acestora
prezintă un pericol social sporit. Legiuitorul, sta bilind această circumstanță agravantă, a urmărit
protecția persoanelor care frecventează asemenea locuri.
d) Folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2 -9
Există asemănare între ac eastă circumstanță agravantă și cea prevăzută de art. 75 lit. c ) din
Codul penal -săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună
cu un minor. Î nsă circ umstanța agravantă analizată se aplică cu prioritate față de circumstanța
agravantă prevăzută în partea generală a Codului penal, potrivit prin cipiului "specialia generalibus
derogant" . Această circumstanță agravantă există indiferent de contribuția minorului la săvârșir ea
infracțiunii. De asemenea, pentru existența agravantei, n u are relevanță dacă minorul răspunde
sau nu răspu nde penal. Prin reglementarea acestei circumstanțe agravante, legiuitorul a urmărit
ocrotirea minor ilor, căci dezvoltarea lor bio – psihică nu le permite să -și dea sea ma de faptele lor, de
rezonanța socială a acestora.
e) Drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le -au mărit pericolul pentru viata si integritatea
persoanelor .
Drogurile, prin ele însele, au efecte devastatoare asupr a sănătății fizice și psihice a oamenilor.
Prin amestecarea lor cu alt e substanțe, pericolul crește, având consecințe deosebit de grave pentru
aceste valori sociale.55

5.2.12. Confiscarea specială

55 Abraham Pavel, Roncov Adela,Lucia, Carausu Cornel ,op. cit .,pag.130 -135

74
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, „Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul
infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat
la plata echivalentului lor în bani.
Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea
drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alineatul 1".
Ținând seama de specificul infracțiunilor referitoare la traficul de droguri și problematica p e care
ele o ridică și după săvârșirea lor, legiuitorul a înțeles să prevadă în cuprinsul Legii nr. 143/2000,
dispoziții exprese privind confiscarea specială, cu toate că, astfel de dispoziții sunt prevăzute și în
Codul penal la art. 118.
O asemenea dispoziție expresă a fost necesară întrucât prevederile art. 118 din Codul penal privind
confiscarea specială nu acopereau toate situațiile posibile ce se ivesc în cazul săvârșirii infracțiunilor
prevăzute în art. 2 -10 din Legea nr. 143/2000, în le gătură cu categoriile de bunuri ce t rebuie supuse
confiscării. Î n lipsa unor prevederi ca cele din art. 17 din Legea nr. 143/2000, numai în baza art. 118
din Codul penal, în cazul traficului de droguri ar fi rămas în afara posibilității confiscăr ii unele
categorii de bunuri.
Ca urmare, în cazul confiscării de droguri și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor
prevăzute la art. 2 -10, va fi invocată ca bază legală a confiscării art. 17 din Legea nr. 143/2000 și nu
dispozițiil e din art. 118 Cod penal, ca urmare a regulii că, atunci când vin în concurs o dispoziție
prevăzută într -o lege specială cu o dispoziție din partea generală a Codului penal, se aplică dispoziția
din legea specială.56
Prin sentința penală nr. 274 d in 14 octombrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații
N.L. și P.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prevăzută în art. 3 alin. (2) și în art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut că, în seara zi lei de 10 aprilie 2002, inculpații au introdus în țară, venind din
străinătate cu autoturismul, 500 de pastile de Ecstasy pe care intenționau să le vândă. Pe drum,
mașina a fost oprită de poliție și s -a descoperit drogul într -o pungă aflată în buzu narul hainei
inculpatului N.L. Prin decizia penală nr. 46/A din 10 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara,
apelurile declarate de procuror și de inculpați au fost respinse. Recursurile declarate de procuror și
de inculpați, între altele cu privire la faptul că instanțele nu s -au pronunțat asupra confiscării

56 Dima,Traian, Traficul și consumul ilicit de stupefiante -combaterea prin mijloace de drept penal ,Editura Lumina
Lex,București,2001,pag.203 -204

75
autoturismului indisponibilizat în cursul urmăririi penale, prin aplicarea sechestrului asigurător,
sunt fondate.
Deși s -a reținut că drogurile au fost găsite într -un buzunar de la hai na inculpatului N.L. și, deci,
nu au fost ascunse în autoturism, se impunea a se ridica măsura indisponibilizării prin sechestru
asigurător a autoturismului, deoarece nu a servit la comiterea infracțiunii.
În conseci nță, recursurile au fost adm ise și s -a dispus înlăturarea măsurii de indisponibilizare
a autoturismului.57

57 Chiorean Mircea ,Chereji Gheorghe ,Domuț, Vasile ,op. cit., pag.212

76
5.2.13. Dispoziții privind destinația drogurilor confiscate
Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 prevede că:„Drogurile ridicate în vederea confiscării se
distrug.Păstrarea de contraprobe este obligatorie".
Art. 18 dar în alin. 3 se prevede că:„Distrugerea drogurilor se efectuează periodic p rin
incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de către o comisie formată din câte un reprezentant al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, al Ministerului Sănătății — Direcția
farmaceutică, al Ministerului Apelor, Pădurilor și prote cției Mediului, un specialist din cadrul
formațiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliției și
gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiași unități".
Conform alin. 2 al art. 18 din Legea nr. 143/2000, sunt exceptate de la distrugere:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităților spitalicești, după
avizul prealabil al Direcției farmaceutice din cadrul Ministerului Sănătății;
b) plantele și substanțele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie,în funcție de
natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat autorizat să le utilize ori să
le exporte;
c) unele cantități corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic și de cercetare științifică
sau au fost remise instituțiilor care dețin câini și alte animale de depistare a drogurilor, pentru
pregătirea și menținerea antrenamentului a cestora, cu respectarea dispozițiilor legale.58
5.2.14. Dispoziții aplicabile toxicomanilor condamnați pentru săvârșirea de
infracțiuni
În conformitate cu legislația penală în vigoare, persoanele toxicomane pot fi subiecte active în
comiterea u nor infracțiuni , ele nefiind exceptate de plan de la răspunderea penală, pe conside rentul că
ar fi persoane fără discernământ. Dimpotrivă,legiuitorul român admite că toxicomanii pot acționa cu
discernământ atunci când încalcă legea penală și deci trebu ie să răspundă din punct de vedere penal.
Aceasta rezultă din dispozițiile art. 19 din Legea nr.143/2000 care prevăd că „în cazul în care un
toxicoman este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, se aplică în mod corespunzător
dispozițiile Codulu i penal și ale Codului de procedură penală".

58 Dima,Traian ,op. cit., pag.204 -205

77
Deci, în acest text legiuitorul vorbește de toxicoman care săvârșește o infracțiune și care este
condamnat. Prin urmare, dacă într -un caz concret se stabilește că toxicomanul a acționat cu
discernăm ânt atunci când a încălcat legea penală, el va răspunde penal.59
Ținând seama de starea de pericol pe care o prezintă toxicomanul infractor sau nu, în posibilitatea
săvârșirii unor noi fapte prevăzute de legea penală, este evident că, legiuitorul, atunci când s -a
referit la aplicarea unor dispoziții di n Codul penal, fără a le nominaliza s -a referit la „măsurile de
siguranță" ce pot fi luate față de toxicomanul infractor sau neinfractor.După cum se cunoaște,
măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal menite să lărgească gama de sa ncțiuni necesare
preve nirii fenomenului infracțional .60
Codul nostru penal, în art. 112, prevede un număr de 17 măsuri de siguranță, însă numai două din
ele fac referire la toxicomani și anume art. 113, care prevede măsura de siguranță a obligării la
tratament medical și art. 114, care prevede măsura de siguranță a internării medicale. Aceasta nu
înseamnă că, față de toxicomanul infractor nu se pot lua și alte măsuri de siguranță prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 162 din Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, dacă
procurorul sau instanța de judecată constată că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna din situațiile
arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea în mod provizoriu a măsurii d e siguranță
corespunzătoare.
Procurorul sau instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării provizorii și totodată
sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali și toxicomanilor
periculoși. M ăsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanța de
judecată.
Potrivit dispozițiilor legale (art. 113 C. pen.), dacă făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării
cronice prin alcool, stupefiante sau alte as emenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate
fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.Când persoana față
de care s -a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament se poate dispune intern area med icală.

59 Idem
60 C. Mitrache , Drept penal român, ediția a IlI -a, Casa de editură și presă șansa S.R.L., București, 1997, pag. 168

78
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață sau la
pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării acesteia. Măsura obligării la
tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății61.
Atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într -o stare care prezintă
pericol pentru societate se poate lua măsura internării într -un institut medical de specialitate până
la însănătoșire. Această măsură poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al
judecății. Î n cazul în care instanța având de judecat un dosar în care inculpatul este toxicoman,
consideră că treb uie să restituie dosarul la parchet pentru extinderea procesului penal pentru alte fapte
săvârșite de acesta ori cu privire și la alte persoane, ea trebuie în conformitate cu art. 338 Cod procedură
penală să dispună asupra măsurilor de siguranță pr evăzute în art. 113 și 114 din Codul penal.
5.2.15. Modalități de depistare a traficanților de droguri

Pentru depistarea traficanților de droguri, organele de poliție specializate apelează la mijloace
diverse în raport de complexitatea fenomenului, de modul de organizare și specificul organelor cu
atribuții în acest domeniu, de capacitatea și competența profesională a acestora și de experiența
pe care o au în acest gen de activitate.
Depistarea traficanților presupune o activitate complexă, organizată minuțios și uneori de
lungă durată, în care investigațiile și verifi cările au o mare importanță62.
5.2.16. Metode tactice
In vederea descoperirii activităților infracționale, a identificării persoanelor implicate și a
obținerii mijloacelor de probă, Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumul ui ilicit
de droguri, permite autorizarea de către procuror a folosirii investigatorilor acoperiți, procurarea de
droguri, substanțe chimice, esențiale și precursori, în vederea desfășurării unor asemenea acțiuni
precum și folosirea și supr avegherea sistemelor de telecomunicații sau informatice.

61 A. Dineu, T. Dima, „Măsura de siguranță a obligării la tratamentul medical în cazul toxicomanilor care au comis fapte
prevăzute de legea penală", Revista Română de Drept, nr.3/197,1 pag. 101 -103.
62 V. Bercheșan, C. Pletea , Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998, p.90.

79
Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectuează supravegheri și verificări de registre,
corespondențe și evidențe financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care pot avea legătură
directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul național. De
asemenea, se efectuează supravegherea și verificarea operativă a clădirilor, depozitelor, terenurilor,
unde ar putea să se găseas că stupefiante sau precursori, precum și prelevarea de probe în vederea
identificării și expertizării bunurilor ce au făcut obiectul operațiunilor vamale63
. Pentru depistarea traficanților se apelează și la ceea ce este denumit urmărirea zborurilor sensibile,
adică a acelora despre care se dețin informații că sunt folosite pentru transportul unor produse și
substanțe stupefiante, ascunse în diferite l ocuri de pe aeronave.
În această situație, controlul se va efectua atât asupra călătorilor, personalului navigant și a
bagajelor acestora cât și asupra aeronavei, verificându -se cu atenție toate locurile posibile de
ascundere a stupefiantelor, folosindu -se specialiști (mecanici) care cunosc caracteristicile tehnice de
construcție ale aeronavei.
O metodă specifică folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie livrarea
supravegheată, când drogurile sunt lăsat e intenționat să treacă prin filtrele organelor de control,
pentru ca, prin urmărirea persoanelor care le transportă, să se ajungă în final la marii traficanți,
sau la alte persoane implicate, la rețelele și filierele organizate de aceștia, la mi jloacele și metodele
folosite.64
5.2.17. Metode tehnico -științifice de depistare
Drogurile și implicit traficanții pot fi descoperiți cu ajutorul câinelui detector de droguri(special
dresat pentru depistarea stupefiantelor), așezat în fața vali zelor, el le zgârie cu labele pe cele care
conțin droguri65.
Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul
bagajelor și a locurilor greu accesibile, ca și aparatură de examinare neutronică.

63 H.G. nr. 1359 din 20 decembrie 2000 privind Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000.
64Alecu Gheorghe , Incriminarea traficului și consumului ilicit de droguri , Editura Europolis ,Constanța, 2004,pag.203 –
205
65 S. Țurlea , Bomba drogurilor , Ed. Humanitas, București, 1991, pag.169 .

80
Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritățile folosesc tehnică ultrasofisticată, cum
ar fi nave rapide,aparatură de control (radare), avioane AWACS (radar cu rază foarte mare de
scanare) și sateliți. Aceștia mai sunt folosiți și pentru depistarea culturilor clandestine .66
5.2.18. Identificarea toxicomanilor după simptomatologie
Identificarea reprezintă un proces de căutare și valorificare științifică a probelor necesare
descoperirii infractorului, (indiferent că e ste traficant de droguri, toxicoman etc.) și soluționării
cauzei penale67.
Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, până la efectuarea unei investigații
medico -legale, trebuie știute următoarele:
a) când se apropie mo mentul injectării sau ingerării, deci nevoia de drog, la toxicomani apar
simptome ca lăcrimări, curgeri nazale, dureri, mâncărimi, căscaturi, stări de teamă, transpirații,
frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate, agitație, nervozitate;
b) toxicomanii aflați sub influența stupefiantelor sunt somnolenți, apatici, puțin comunicativi,
privesc în gol și se izolează pentru a „gusta plăcerea" stupefiantului;
c) diversele obiecte aflate în preajma drogatului, asupra sa (pipe cu care s -a fumat sau resturi
de țigări, fiole goale etc.) sau mirosurile specifice îi pot trăda pe cei care au consumat stupefiante;
d) urmele lăsate de instrume ntele de administrare (înțepături, cruste, cicatrice etc.) pe membrele
superioare sau inferioare sunt indicii că este vorba despre toxicomani, ceea ce presupune examinarea
medicală.
De asemenea, identificarea toxicomanilor este posibilă și pe baza registrelor aflate la proprietarii
de farmacii și angajații acestora, a rețetelor cu timbru sec onorate de policlinici, spitale și farmacii
în care, pentru aceiași persoană, s unt trecute, la intervale de timp scurte, diagnostice diferite, a
carnetelor de evidență a rețetelor cu timbru sec distribuite medicilor, care pot duce la descoperirea
unor fictivități și falsuri sau prescrieri de stupefiante fără a fi necesare. Aces te nereguli pot fi depistate
prin verificarea pe teren a datelor înscrise în carnetele respective.
Condicele de la camerele de gardă oferă indicii despre persoanele de serviciu în a căror schimburi
consumul a fost mai mare, depistându -se „bolnavii" ce frecventează mai des aceste locuri pentru a li
se administra stupefiante, iar evidențele de la unitățile de intervenție și salvare ajută la identificarea

66 E. Stancu , Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București,2002, pag. 632 .
67 Alecu Gheorghe , Criminalistica , Ed.Ex Ponto, Constanța 200 1, pp.41 -42.

81
persoanelor care solicită mai des intervenția salvării, acuzând dureri acute, urmărind să l i se
administreze stupefiante.68

CONCLUZII
Consumul de droguri si toxicomania sunt plăgile societății în care trăim.Cu mare putere, din
timpuri trecute până în prezent,s -a dezvoltat o industrie extrem de profitabilă, cu implicarea unui număr
din ce în ce mai mare de persoane,începând de la cel ce cultiva plantele ce contin droguri,pentru a -si
putea întreține familia, și terminand cu mai marii „dinozauri” ai drogurilor.
Folosite la ceremonii de anumite grupuri etnice, drogurile au pătruns in zilele noastre, în toate
nivelurile societății,consumul și traficul acestora atingând niveluri alarmante. Laboratoare clandestine
încearcă obținerea și înlocuirea acestor a cu substanțe asemănătoare drogurilor adevarate, având
structura ușor modificată față de drogul original.Din 1990 a luat amploare fenomenul și în
România,odată cu deschiderea granițelor,la început ca zonă de tranzit,apoi ca piață de desfacere.Astfel,
nici România nu a fost ferită de consumul de droguri, acest flagel dezvoltandu -se în mod spectaculos
de la o zi la alta.
Mulți dintre cei care consumă droguri nu sunt cunoscuți,neexistând nici o modalitate de luare
în evidență a tuturor acestor p ersoane.Aceștia devin cunoscuți abia în momentul în care starea sănătății
lor se înrăutățește,ajungând la dezintoxicare la insistențele familiilor.
Datorită resurselor materiale mai reduse, zona Moldovei a fost ocolită de heroină,cei de aici
fiind dependenți de consumul de medicamente deprimante SNC și fortral.Există o vârstă pentru fiecare
tip de drog consumat: 22,5 -23,4 dependenții de heroină, cei dependenți de fortral 24,6 -38,6 ani, media
de vârstă a consumatorilor de medicamente deprimante SNC este de 31,8 -44,9 ani, iar dependenții de
droguri inhalante prezintă cea mai mică medie de vârstă, între 15 și 17 ani.Cei mai multi consumatori
sunt de sex masculin, necăsătoriți,iar lipsa responsabilității legate de existența unei familii proprii îi
face foarte vulnerabili. Chiar daca aba ndonează consumul de droguri , iși revine cu greu,este dificilă
integrarea și acceptarea î n societate, și mai ales , să-și întemeieze o familie.Există însă și femei
consumatoare,însă cele mai multe sunt femei necăsătorit e.În general,toxicomanii in multe cazuri , sunt
persoane cu un nivel redus de instrucț ie,majoritatea avân d studii elem entare sau medii.Pentru a face

68 Alecu Gheorghe , Incriminarea traficului și consumului ilicit de droguri , Editura Europolis ,Constanța, 2004,pag.205 –
206

82
rost de droguri ei pot re curge la comiterea unor infracț iuni: furt, tâlhărie, prostitu ție sau pot deveni la
randul lor dealeri, mărind reț eaua de trafic. Bărbații î ncep consumul de droguri mai ales din cauza
anturajului și a curiozității, iar femeiile invocă probleme familiale, eșec ș colar,simptome psihice
(insomnia, nervozitate, depresie, anxietate) . Motivul î nceperii consumului de droguri depinde și de
ocupaț ia subiectului.Partenerul de cuplu toxicoman are o mare importanță în începerea consumului de
droguri la femei , dar nu și in cazul bă rbaților.Cea mai mare parte dintre toxicomani au declarat că au
neglijat alimentaț ia in favoarea consumului de droguri.Aparent,o realitate puțin tristă , o viață lipsită
de greutăț i, toxicomanul pune dro gul între el și lumea înconjură toare. Predispuș i la acte antisociale, mai
agresivi sunt bărbații, fă ră a se gandi la consecinț ele pe termen lung ale ac țiunilor lor.Personalitătile
nestăpânite prezintă un mare ris c criminog en, ca urmare a rolului neî nsemnat al valorilor mora le în
viața acestora. Accentuarea impulsivități i e mai pregnant ă la femei decâ t la bărbaț i.Doi consumatori de
droguri pot fi identi ci din to ate punctele de vedere, mai puțin numărul de supradoze sau numă rul de
tratamente de dezintoxicare.
Consumul drogurilor inhalante in râ ndul minorilor (15 -16 ani) a crescut d in 1999 ingrijoră tor.
Grupur ile de cartier care se formează in orașe favorizează adesea î nceperea consumului de
droguri. Problemele școlare apar atunci când tinerii aderă la un grup care exercită o influență negativă
asupra lor si după ce încep consumul de droguri.Î n familii le acestor copii, fie se consumă alcool , fie
familia este monoparentală , fie sunt crescuți de bunici sau în centre de plasament.Aceș ti copii sunt
politoxicomani: alcool, tutun, cannabis etc.Se impune desfă surarea unor campanii d e educare si
informare a populaț iei, în general a gr upelor de risc , în special cu pri vire la ceea ce reprezintă drogurile
și ce pericole implică folosirea lor abuziv ă.Timpul liber al tinerilor trebui e ocupat cu activităț i
sportive, concursuri,cercuri tematice etc. prevenind astfel afilierea lor la diferit e anturaje cu efect
negativ asupra evoluț iei lor.Consumul de droguri nu trebuie sa fie un subiect ocolit nici de fa milie, cu
atat mai mult nici de ș coală.Subiectul trebuie discutat cu tact , in așa fel încât să avertiz eze și nu să
stârnească curiozitatea. Fenomenul de toxicomanie are gr ave consecinte nu numai în plan individual,ci
și în plan social.Paralel cu sporirea vertiginoasă a consumului de stupefiante se constată în proportie
similar creșterea criminalității,alcoolismului, a actelor de vandalism și a v iolențelor de tot felul. A
rezultat din practică faptul că tinerii drogați încep inițial să comită infracțiuni mărunte, iar cu timp ul,
devenind narcomani învederaț i, săvarșesc fapte din ce în ce mai grave și mai periculoase, îngroșând
rândurile delincvenți lor și alimentând cu criminalitate societatea în care trăiesc.
Folosite în alte scopuri decât cele medicale sau științifice,stupefiantele prezintă un mare
pericol pentru sănătatea publică.Efectele nocive ale consumului de stupefiante îl aduce în cele din urmă

83
pe consumator în situația de a se rupe de ceilalți membri ai societății în ceea ce privește conduita
morală și de a deveni un real pericol pentru ordinea de drept.
Traficul ilicit de stupefiante, pe lângă răul pe care îl produce milioanelor de oameni care,din
varii motive se dedau consum ului unor astfel de substanțe,a duce importante venituri financiare
traficanților.Mânati de dorința de a câștiga venitu ri cât mai mari, aceștia nu se sfiesc să semene moarte
în jurul lor, aducând pe ogoarele țăranilor birmanezi sau afgani drogul blestemat cu care întrețin
frenezia toxicomanilor.Privit prin prisma răului pe care îl produce colectivității umane,traficul illi cit
de stupefiante reprezintă cea mai modern ă formă de exploatare a omului de că tre om.
Aceste consecințe nefaste ale consumului abuziv de stupefiante reclamă din partea statelor o
luptă susținută pentru curmarea traficului ilicit, precum și pe ntru tratamentul și readaptarea social ă a
toxicomanilor.Acest fenomen nu este izolat de la o țara la alta sau o de la o regiune a globului la alta.El
este generalizat și în continuă cre ștere, iar organele abilitate să -l combat trebuie să găsească, cu trece rea
timpului, noi mijloace și metode de luptă, să -și unească forțele, să -și pună de accord legislațiile astfel
încât să fie în stare să lupte impotriva flagelului numit trafic de droguri .
Convenția Unică a Stupefiantelor din 1961, recomanda Părților să incrimineze ca infracțiuni
în legislațiile lor naționale, o serie de fapte prin care se încalcă regimul stupefiantelor, cât și
prevederea unor dispoziții de drept penal, prin ca re să se manifeste o exigență sporită pentru
combaterea traficului ilicit, dar și prevederi care să permită o mai bună cooperare între state pentru
combaterea acestui fenomen. Astfel, recomandă să fie incriminate fapte ca: cultura și producția de
plant e ce conțin stupefiante, fabricația, extracția, procurarea, vânzarea, livrarea indiferent sub ce
formă, mijlocirea, trimiterea, expedierea prin tranzit, transportul, importul și exportul stupefiantelor
sau orice alte acte care după părerea une i Părți ar fi contrare prevederilor Convenției. Ca atare, rezultă
că erau recomandate pentru a fi incriminate 14 activități prin care se putea aduce atingere
regimului stupefiantelor stabilit pe plan internațional. Luând act de cerințel e penale ale Convenției
Unice a Stupefiantelor din anul 1961, legiuitorul român, prin Legea nr. 143/ 2000 a incriminat un
număr de 55 fapte prin care a apreciat că se poate încălca regimul drogurilor stabilit prin Legea nr.
73/ 1969. Convenția Unică a St upefiantelor din anul 1961 mai recomandă pedepse ferme și privative
de libertate pentru cei care încalcă regimul stupefiantelor, lucru de care legiuitorul român a ținut
seama, prevăzând pedepse foarte aspre, mergând până la detenția pe viață .
Legea nr. 143/2000 vine în sprijinul poliției, legalizând și în țara noastră, unele metode de
muncă speciale, care sunt de foarte multă vreme folosite cu succes de polițiile statelor occidentale
sau de poliția americană, și care odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, vor putea fi folosite și de

84
poliția română. Folosirea agenților sub acoperire, a livrărilor supravegheate de stupefiante, a
interceptărilor convorbirilor telefonice și a supravegherilor operative, va permite polițiștilor rom âni,
organizarea unor combinații informativ -operative acope rite din punct de vedere legal, pentru
depistarea traficanților de stupefiante de la vârful piramidei.
Prin apariția Legii nr. 143/2000, putem afirma că, în prezent , cadrul legislativ al combaterii
traficului și consumului de droguri în România s -a modernizat, el situându -se la nivelul celui existent
în țările occidentale. Ținând seama de realitățile din țara noastră și momentul în care a apărut, putem
afirma, că ne aflăm în fața unei leg i operative de luptă contra traficului și consumului ilicit de droguri,
care se înscrie în pachetul de legi elaborate de Parlamentul României pentru combaterea crimei
organizate.

.

85
BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE

1.Neagu , Ion Dima , Traian Dobrinoiu , Vasile, (1938 – ) Titlu Prevenirea și combaterea traficului
și consumului de droguri în România ,vol. II , București , Editura Editura Hamangiu , 2008.
2.Neagu , Ion Dima , Traian Dobrinoiu , Vasile , Prevenirea și combaterea traficului și consumului
de droguri în România , vol. I ,Bucur ești, Editura Editura Hamangiu ,2008.
3.Neagu , Ion Dima , Traian Dobrinoiu , Vasile, Prevenirea și combaterea traficului și consumului
de drogu ri în România , vol. II , București , Editura Hamangiu ,2008.
4.Neagu , Ion Dima , Traian Dobrinoiu , Vasile, (1938 ) Titlu Preven irea și combaterea traficului
și consumului de droguri în România Vol vol. I , București ,Editura Editura Hamangiu , 2008.
5. Neacșu Ioan, coord. Mareș Rodica, coord. Nica Mariana, coord. , Prevenirea si reducerea
consumului de droguri in scoal ă ,un model actional , Bucuresti ,Editura Semne , 2002.
6.Dongoroz V., Kahae S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C,Stănoiu R., Roșea V. Explicații
teoretice ale Codului P enal Român, vol.IV. , București, Ed. Academiei R.S.R., 1972.

II. CURSURI, MANUALE
1. Vasiliu, Alexandru, Istoricul consumului de substanțe psihoactive ,curs universitar
2. Alecu, Gheorghe ,Manual de educație antidrog pentru învățământul preuniversitar ,
Constanța ,Editura Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime , 2003.

III. MONOGRAFII
1. Abraham Pavel, Capcana drogurilor , Bucuresti , Editura Detectiv , 2005.
2. Abraham Pavel, Roncov Adela -Lucia ,Cărăușu Cornel ,Drogurile :aspecte juridice si
psihosociale , Timisoara , Editura Mirton ,2004.

86
3. Agenția Naționala Antidrog (ANA 2005 ),Pre valența consumului de droguri in
Romania,Studiu in populația generală ,Bucuresti 2004 si www.ms.ro/ps -tutun/Raport –
ANA.pdf .
4. ANA (2005), American Psychiatric Association, DSMIV, Asociația Psihiatrilo r Liberi din
România, 2003.
5. Agenția Națională Antidrog, Dicționar de droguri,
http://www.ana.gov.ro/rom/solventi.htm
6. Agentia Națională Antidrog,Dicționar de droguri, ANA,
http://www.ana.gov.ro/rom/ecstasv.htm
7. Agenția Națională A ntidrog ,Europen Monitoring Centre For Drugss Ands And Drug
, Raport anual privind situația drogurilor : noi direc ții, tendințe și informații detaliate
referitoare la fenomenul drogurilor ,București ,Editura Reitox , 2005 .
8. Alecu Gheorghe, Incriminarea traficului și consumului illicit de stupefiante, editura
Europolis,Constanța,2004.
9. Alecu Gheorghe, Criminalistica, Ed.Ex Ponto, Constanța 2001.
10. Bercheșan Vasile ,Pletea Constantin ,Drogurile și traficanții de droguri ,Pitești
,Editura Paralela 45 , 1998.
11. Boroi A., Neagu N., Radu -Sultănescu V. Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri., București: Ed. Rosetti,
2001.
12. Căpăstraru Cristian,Tihan Eusebiu , Traficul si consumul ilicit de droguri : aspecte
juridice si psihosociologice,Bucuresti, Editura Institutulu i de Ecologie Socială si Protecț ie
Umana Focus , 2003.
13. Chiorean Mircea ,Chereji Gheorghe ,Domuț Vasile ,Aspecte juridice și practice privind
traficul și consumul ilicit de droguri ,Oradea Editura GrafNet , 2007.
14. Cicu Gabriel ,Podagaru Dana ,Moldovan Ana-Maria ,Abraham Pavel ,Prevenire ș i
consiliere antidrog -manual de formare in prevenirea antidrog ,București
,Editura Editura Ministerului Administrației și Internelor ,2004.
15. Conferinta Naționala Antidrog,De ce cad ingerii ?,coordo nator prof. univ.dr.Pavel
Abraham,Președintele ANA,ediția a III a,25 -27 octombrie 2007,Editura Napoca
Star,Cluj -Napoca.
16. Conferința Națională Antidrog cu participare internațională, ediția a -III-a, 2007, De ce cad
îngerii?, coordonator prof. univ. dr. P avel Abraham, prof. univ. dr. Marius Bojiță, Editura
Cluj Napoca Star, 2007.

87
17. Crăaciun Petre ,Chesaru Andra ,Abraham Pavel, Agendă de comunicare în domeniul
drogo dependenței ,Ploiești , Editura Zorio , 2005 .
18. Croitoru Dorel ,Regimul juridic al drogurilor în România ,București Editura Semne ,
2004.
19. C. Mitrache , Drept penal român, ediția a II I-a, Casa de editură și presă șansa S.R.L.,
București, 1997.
20. Dima Traian, Traficul si consumul ilicit de stupefiante -combaterea prin mijloace de drept
penal ,Editura Lumina Lex,București,2001.
21. Dima Traian ,Infractiuni contra sanatatii publice prevazute in legi extrapenale (cu referire
la droguri) ,Bucuresti ,Editura Lumina Lex ,2002 .
22. Dima Traian ,Traficul ș i consumul ilicit de stupefiante ,combaterea prin mijloace de drept
penal Bucuresti ,Editura Lumina Lex , 2001.
23. Drăgan Jenică ,Alecu Gheorghe ,Tipsică Mariana ,Elemente introductive în dreptul
drogurilor , Constanța ,Dobrogea ,2001.
24. Deăgan Jenic ă ,Laboratoarele clandestine ,București Editura Editura Ministerului de
Interne , 1998 .
25. Dragan Jenică ,Dicționar de droguri ,București Editura All Beck ,2005 .
26. Drăgan Jenică, Dicționar de Droguri. – București: Ed. Național, 2000.
27. Durkheim Emile, Regulile metodei sociologice, București, Editura Științifică, 1974.
28. Etienne Gaudet, Drogurile și adolescența: răspunsuri la întrebările părinților, traducător
Deliana Vasiliu, coordonator Nicolae Ploscariu, București, Editura Minerva 2006.
29. E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed.Universul Juridic, București,2002.
30. European Monitoring Centre for Drog Addiction,EMCDDA,2002b,Annual report on
drug situa tionin the candidate CEEC’s, Office for Official Publications on the European
Communities,Luxembourg
31. Ferreol Gilles, Adolescenții si toxicomania,Editura Polirom,2000,Collegium.
32. Gărbuleț Ioan, Traficul și consumul ilicit de droguri : studiu de legislaț ie, doctrină și
jurisprudență ,București ,Editura Editura Hamangiu ,2008 .
33. Georgescu Daniela; psih. Moldovan, Ana Maria; dr Cicu Gabriel, Uniți pe viață,
Ministerul internelor și reformei administrative, ANA, Editura Concordia, Arad, 2007
34. Griffith Edward,Alcohol:The world’s favourite drug,Editura Thomas Dunne
Books,2002,US.
35. Griffith Edward ,Ciucă Octav, Drogurile – o tentație ucigașă ,Pitești Editura Paralela 45 ,
2006.

88
36. HASANOV, Eldar ,BALAN, Dumitru, ABRAHAM, Pavel, Infracționalitatea în domeniul
drogurilor și lupta împotriva ei în Uniunea Europeană -politică și legislație – manual
,București , Editura Ideea Europeană , 2007.
37. HASANOV, Eldar H. ,HOSTIUC, Stefan, Lupta impotriva infractionalitatii legate de
droguri aspecte de drept international si comparat ,Localitate , Bucuresti
,Editura Paideia , 2002 .
38. Ioan, Beatrice, Gabriela, Consumul de droguri și toxicomania, Ed.Junimea, Iași, 2003.
39. Jellinek E. M., The disease concept of alcoholism, Editura Hillhouse, New Heaven,1960.
40. MACOVEI, Radu
Alexandru GALETESCU, Emanoil VASILESCU, Lucian , Elemente de toxicologia
drogurilor -aspecte medicale, toxicologice, psihosociale, psihiatrice și juridice , București
,Editura Focus ,2006 .
41. Merton, K., Robert, Social structure and Anomie, Chicago, The Three Press of Glencoe,
1957, http://www.crimetheory.com/Merton/index.html
42. NEACSU, Ioan, coord. MARES, Rodica coord. , NICA, Mariana coo rd.
, PREVENIREA si reducerea consumului de droguri in scoala -un model
actional , Bucuresti , Editura Semne , 2002.
43. PARASCHIV, Gavril ,Drogurile -ispita otrăvitoare , București , Editura Cartea
Universitară ,2005.
44. POP, Octavian , Drogurile – un flagel al lumii contemporane , Timisoara , Editura Mirton
, 2002.
45. Georgescu, Daniela; psih. Moldovan, Ana Maria; dr Cicu, Gabriel, Uniți pe viață,
Ministerul internelor și reformei administrative, ANA, Editura Concordia, Arad, 2007 .
46. RĂDULESCU, Irina Gabriela AVENEL, Jean David STATE, Marian , Dimensiunile
naționale și internaționale ale fenomenului drogurilor , Ploiești , Editura Editura
Universității Petrol -Gaze , 2007 .
47. ROIBU, Ioan, MIRCEA, Alexandru , Flagelul drogurilor la nivel mondial și
național , Timișoara , Editura Mirton ,1997.
48. Roibu I.,Mircea A. „Flagelul drogurilor la nivel mondial și național”,Editura
Mirton,Timișoara,1997.
49. S. Țurlea, Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, București, 1991.
50. Șelaru M.,”Drogurile”,Editura Semne,iasi,1998.

89
IV. STUDII ȘI ARTICOLE

51. A. Dineu, T. Dima, „Măsura de siguranță a obligării la tratamentul medical în cazul
toxicomanilor care au comis fapte prevăzute de legea penală", Revista Română de Drept,
nr.3/197,1 pag. 101 -103.
52. BRÂNZEA, Adrian ,Drogurile și efectele lor -INITIATIVE didactice Volum 1 2005
mar Numărul 1.
53. DIMA, Traian ,PĂUN, Alina Gabriela ,Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a
pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri ,Jurnal ,DREPTUL Volum v. 19 2008
Numărul 2 Pagina p. 188 -191 Rubrica -Studii -Discuții -Comentarii ,Subiect Trafic de
droguri și criminalitate –Control –Legislație –Român ia.
54. DIMA , Traian ,HOTCA, Mihai Adrian ,McCANN, Teodor Bogdan ,Aspecte de practică
judiciară și de drept penal comparat referitoare la deținerea de droguri pentru consum
propriu Jurnal ,DREPTUL Volum v. 18 Data 2007 Numărul 10 Pagina p. 193 -199 .
55. DIMA, Traian PĂUN, Alina Gabriela ,Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a
pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri Jurnal DREPTUL Volum v. 19 Data 2008
Numărul 2, pag. 188 -191 Rubrica Studii -Discuți i-Comentarii .
56. Dineu, A.,Dima, T. „Măsura de siguranță a obligării la tratamentul medical în cazul
toxicomanilor care au comis fapte prevăzute de legea penală", Revista Română de Drept,
nr.3/197,1 pag. 101 -103.
57. DRAGAN, Simona ,Drogurile si delincventa -Drugs and crime Jurnal SECOLUL 21
Data 2004 Numărul 1-2-3-4 Pagina p. 119 -128 Subiect Droguri , Toxicomanie
, Delincventa , Comportament de viant -Drug abuse Crime Deviant behavior .
58. MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ,AGENȚIA NAȚIONALĂ
ANTIDROG – buletin de informare și documentare ,Nr.1(2005) , București ,2006 .
59. MICHAUX, Henri ,ABĂLUȚĂ, Constantin, ABALUTA, Gabriela, Cânepa indiană -O
paralela între două halucinogene -Cannabis ,Note generale Din "Miserable miracle", pp.
91-100, Paris, Gallimard, 1972 Jurnal SECOLUL 21 2004 Numărul 1-2-3-4 Pagina p.
232-236.
60. PRELIPCEANU, Dan MIHĂILESCU, Radu , Scurt tratat ,Jurnal SECOLUL 21
Data 2004 Numărul 1-2-3-4.

90

V. PRACTICĂ JUDICIARĂ
1. DIMA, Traian , HOTCA, Mihai Adrian McCANN, Teodor Bogdan , Aspecte de practică
judiciară și de drept penal comparat referitoare la deținerea de droguri pentru consum propriu
,Jurnal DREPTUL , Volum v. 18 , 2007
2. MOCANU, Raluca , Infracțiuni legate de droguri -practică judiciară , București , Editura
Hamangiu ,2007.
3. România Legislație 2008 Ediție Ed. a 7 -a, actualizată la 27 martie 2008 cu modificările
aduse prin Legea nr. 58/2008, București Editura Hamangiu ,2008 ROMÂNIA. LEGI.
DECRETE. CODURI DE LEGI ,Combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
,Bucuresti , Editura Regia Autonoma Monitorul Oficial , 2004

VI. ACTE NORMATIVE

1. Codul penal și 10 legi uzuale :spălarea banilor, traficul de persoane, faptele de corupție,
traficul și consumul ilicit de droguri , evaziunea fisc ală, criminalitatea organizată,
criminalitatea informatică, terorismul, pornografia, interzicerea cu caracter fascist, rasist sau
xenofob , România Legislație 2008 Ediție Ediția a 8 -a actualizată la 15 septembrie 2008
Localitate ,București ,Editura Editura Hamangiu 2008.
2. Codul penal și 10 legi uzuale -spălarea banilor, traficul de persoane, faptele de corupție,
traficul și consumul ilicit de droguri , evaziunea fiscală, criminalitatea organizată,
criminalitatea informatică, terorismul, pornografia, interzicerea organizațiilor cu caracter
fascist, rasist sau xenofob] .
3. PASCU, Ilie, Codul penal al României ,Legea nr. 78 din 8 mai 2000 p entru prevenirea,
descoperirea ș i sanctionarea faptelor de coruptie, Legea nr. 147 din 1 aprilie 2002 pentru
ratificarea Conventiei civile asupra coruptiei impreuna cu textul Conventiei asupra coruptiei
Legea nr. 143 din 26 august 2000 privind combaterea traficului ș i consumului ilicit de
droguri ,Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extradarea ,cu modificarile si completarile
intervenite pana la 15 oct ombrie 2002, insotit de note si comentarii la care sunt anexate
textele oficiale ale urmatoarelor legi speciale ,Constanța , Editura Editura Fundației Andrei
Șaguna ,2002
4. Legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nr. 143 din 26 iulie 2000

91
5. H.G. nr. 1359 din 20 decembrie 2000 privind Regulamentul de aplicare a dispozițiilo r Legii
nr. 143/2000.

92

CUPRINS

CAPITOLUL 1
REPERE ISTORICE ȘI PREVALENȚE
1.1 Scurt istoric …………………… ……………………………………………………………………………………1
1.2. Date generale privind consumul de droguri în România ………….. ……………………………….4
1.3. Prevalența consumului de droguri în România……………………… ………………………………..5
CAPITOLUL AL II -LEA
TEORII PSIHOLOGICE,SOCIOLOGICE ȘI MEDICALE CU PRI VIRE
LA CONSUMUL DE DROGURI
2.1. Teoria etichetării sociale,teoria anomiei și teoria dublului eșec al consumatorului de
droguri ………………………………………………………………………………………………………………… ………. .7
2.2. Terminologie legată de droguri ……… …………………….. ………………………………………… ………….15
CAPITOLUL AL III -LEA
PRINCIPALELE TIPURI DE DROGURI
CLASIFICARE ȘI EFECTE
3.1. Familia
sedativelor ………. ……………… ……………………………………………………………….. ……..18
3.1.1. Alcoolul ……………………………… ………………… ……………………………… ………………… ………..18
3.1.2. Solvenți (lipici, benzină, diluanți) ………………… ………………… …………………………. …………20
3.1.3. Tranchilizantele și somniferele ………. ………………… ……………………………………… …………..21
3.1.4. Opiaceele ……………………………………………………………………………………………….. ………….22

93
3.1.5. GHB sau gama -hidroxibuti ………………………………………………………….. ……………. ………..23

3.2. Familia stimulentel ………………………………………………………….. ……………..24
3.2.1. Stimulente majore: cocaina și derivatele sale ……… ……………… ……………… …………………..24
3.2.2. Alte stimulente majore: amfetaminele ("speeds") ………………………………. ………….. ……….26
3.3. Familia perturbatoarelor ……………. ………………………………………………….. ……………. ………26
3.3.1. Canabi s…………………….. ……………………………………………………………………………….. …….26
3.3.2. Ecstasy …….. …………………. ……………………………………………………………………………. ……..28
3.3.3. LSD sau acid …………. ………………….. ……………………………………………………………… ………29
3.3.4. PCP(fencicI idina) sau Angel Dust ……… …………………. ……………………………………. ………30
3.3.5. Ciupercile magice (mush):ex. Psilocibina …………………. …………………………………. ………..31
3.3.6. Dom (STP)…………… …………………. ………………………………………………………….. …………….31

CAPITOLUL AL IV -LEA
CONSUMUL DE DROGURI ȘI CRIMINALITATEA

4.1. Aspecte generale ………………… ……………….. …………………………….. …………………….. ……….33
4.2. Raportul cauză – efect între consumul de droguri si săvârșirea de infracțiuni ………………..34
4.2.1. Opiaceele …….. ……………….. …………………………………………………………………….. ……………34
4.2.2. Cannabis -ul…………………… ……………….. …………………………………………………………… …………….36
4.2.3. LSD-25………………… ……………….. ……………………………………………………………………. …………….36
4.2.4. Feniciclidina(PCP )…………………….. ……………. …………………………………………………. ……………..37
4.2.5. Cocaina ………………… ………………… ………………………………………………………………….. ……………..37
4.2.6. Amfetaminele ………………………. ……………………………………………………………………… …………….38

94
4.2.7. Solvenții volatili ………………………………. …………………… ………………………………………… …………38
4.2.8. Drogurile deprimante ale SNC …………. ……………………… …………………………………………………39
4.2.9. Steroizii anabolizanți ……………………………………………… ………………….. ………………………………39

CAPITOLUL AL V -LEA
LEGISLA ȚIA ROMÂN EASCĂ CU PRIVIRE LA TRAFICUL DE
STUPEFIANTE

5.1. Legislația românească privind drogurile pe parcursul istoriei ………………. ……………. …….40
5.2. Legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nr. 143 din 26 iulie
2000 ……………………………………………………………………………………………………………….. …………..42
5.2.1. Infracțiunea prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000 …………………………………. ………….45
5.2.2. Infracțiunea prevăzută de art.3 din Legea nr.143/2000 …………………………………… ………..52
5.2.3. Infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/ 2000 …………. ………………….. ……………..54
5.2.4. Infracțiunea prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000 …………………….. ………………. ……..57
5.2.5. Infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.143/2000 ………… …….. ……………. ……………..59
5.2.6. Infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.143/2000 ……………….. ……………………… ……61
5.2.7. Infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.143/2000 ……………… …………………… ………63
5.2.8. Infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr.143/2000 ………… …………………… ………. ……65
5.2.9. Infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr.143/2000 …………… …………………………. ….66
5.2.10. Infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr.143/2000 ………………… ………………. ………68
5.2.11. Circumstanțe agravante special prevăzute de Legea 143/2000 ………….. …………….. ……..70
5.2.12. Confiscarea specială …….. ……………………………………………… ………………………… …………..73
5.2.13. Dispoziții privind destinația drogurilor confiscate ……… …………………….. ……………….. ….75
5.2.14. Dispoziții aplicabile toxicom anilor condamnați pentru săvârșirea de infracțiuni …………75

95
5.2.15. Modalități de depistare a traficanților de droguri ……… ………………………. ………………. ……77
5.2.16. Metode tactice ……………. ……………….. ……… ………………………… ……………………….. ………..77
5.2.17. Metode tehnico -științifice de depistare …………………….. ………… ……………………….. ……….78
5.2.18. Identificarea toxicomanilor după simptomatologie ……………. ………………………… …………79
CONCLUZII …………………. ……………………………… ……………………….. ………..80
BIBLIOGRAFIE ……………. …………………………………………. ……… …….. ………84
CUPRINS……………………………………………………………. ………………………. …………90